Solicitarea compusă rezolvată prin metoda Energonicii (comparaţie cu metoda

tensiunilor echivalente)

Aplicaţia 1.

În secţiunea periculoasă o bară din oţel este solicitată static la întindere cu  = 115 MPa , la
încovoiere cu  î = 136 MPa şi la torsiune cu  t = 74 MPa . Se admite ca în fibra cea mai solicitată să
se atingă limita de curgere. Materialul din care este construită bara:
– se comportă liniar-elastic în raport cu toate solicitările mecanice statice, astfel încât
k = k1 = 1 ;
– la temperatura de regim are limita de curgere:
– la tracţiune  c = 210 MPa
– la încovoiere σ c,î = 250 MPa
– la torsiune τ c ,t = 160 MPa .
Se admite Pcr = 0,81 .
Pentru comportarea neliniară, participaţia totală în raport cu starea critică (solicitare compusă:
întindere, compresiune,încovoiere, torsiune), are expresia:
α +1 α +1 α1 +1 α1 +1
 σ   σ   τ   τ 
PT =   +  î 
  δ î +      +  t 
  δt (1)
 σ cr   σ î ,cr   τ cr   τ t ,cr 
Deoarece în acest caz starea critică este determinată de atingerea limitei de curgere, din relaţia
(1) se obţine:
2 2
     î    t   115   136   74 
2 2 2 2
PT =   +   +
 
 =
  +  +  = 0,8097
  c    c , î    c , t   210   250   160 
Deoarece PT < Pcr , nu se atinge limita de curgere, deci starea de solicitare este admisibilă.

Aplicaţia 2.

Un arbore în consolă este prevăzut cu o elice care realizează o forţă de tracţiune F, căreia îi
corespunde tensiunea σ = 120 MPa . Arborele mai este solicitat cu momentul încovoietor maxim M î
, care produce tensiunea  î = 350 MPa şi cu momentul de torsiune M t , căruia îi corespunde
tensiunea τ t = 50 MPa .
Uneori, este posibil ca momentul încovoietor să se aplice prin şoc. Sensul de rotaţie al
arborelui se schimbă de cel mult 800 ori. Solicitările cu M t şi cu N se consideră statice.
Materialul se caracterizează prin:
– comportare liniar-elastică (k = k1 = 1) ;
– rezistenţă admisibilă la tracţiune cu caracter static  (ad+ ) = 186 MPa;
– rezistenţă admisibilă la compresiune cu caracter static  (ad− ) = 205MPa;
– rezistenţă admisibilă la încovoiere alternant simetrică î ,ad = 60MPa;
– rezistenţă admisibilă la torsiune τ t ,ad = 140 MPa ;
– participaţia admisibilă a energiei specifice, Pad = 1 .
La rotirea într-un sens, elicea produce o forţă axială, F, de întindere a arborelui, iar la rotirea
în sens contrar produce o forţă axială, F, de compresiune.
 Se calculează întâi participaţia totală, PT* , conform relaţiei (2), în care situaţia cea mai
dezavantajoasă ( M î aplicat prin şoc) şi F este de întindere:

Relaţia pentru evaluarea stării de solicitare în raport cu starea admisibilă:

α +1 α +1 α1 +1 α1 +1
 σ   σ   τ   τ 
PT* =   +  î 
  δ î +      +  t 
  δt (2)
 σ ad   σ î ,ad   τ ad   τ t ,ad 
2
 τ 
2
 σ 
2 2

 + î +  t  = 
σ 120  35  50 
P = T
*
   + +   = 1,125
 σ ad  σ î ,ad  τ t ,ad   186  60  140 
Deoarece PT*  1 , solicitarea nu este admisibilă.
În cazul în care forţa F este de compresiune, în fibra comprimată prin încovoiere,
2
 τ 
2
 σ 
2 2

P = −
* σ
 − î +  t  = − 120  − 35 +  50  = −0,7984
T  
 σ ad
 σ î ,ad  τ t ,ad   205  60  140 
În acest caz PT*  1 .
Dacă, de exemplu, se asigură condiţiile ca şi solicitarea cu moment încovoietor să aibă
caracter static, atunci în fibra întinsă, în cazul forţei F de tracţiune:
2 2
  σî   τt   120  2  35  2  50  2
2
 σ
P =   +   +  =
  186  +  60  +  140  = 0,884
*
T   τ
 σ ad   σ î ,ad   t ,ad 
ceea ce este admisibil.

Aplicaţia 3

Un arbore din oţel este solicitat la încovoiere cu tensiunea  î = 38MPa şi la torsiune cu

t = 51MPa . Solicitarea cu  î este rapidă, iar cea cu  t are caracter static. Materialul se
caracterizează prin:
– comportare liniar-elastică, k = k1 = 1 ;
– rezistenţă admisibilă la încovoiere alternant simetrică σ î ,ad = 56MPa;
– rezistenţă admisibilă la torsiune (static) τ t , ad = 124 MPa
– participaţia admisibilă a energiei specifice Pad = 1 .
În fibra întinsă a arborelui, conform relaţiei (2), pentru cazul de faţă:
1, 5 2
 σ     38 1,5  51  2
P =  î
*
 +  τt  =   +  = 0,728
T  τ   56 
 σ î ,ad   t ,ad   124 
Deoarece în acest caz PT* < 1, gruparea de solicitări este admisibilă.
Dacă ambele solicitări se aplică prin şoc, atunci
î  38 51
PT* = + t = + = 1,09
 î ,ad  t ,ad 56 124
solicitare care nu este admisibilă.
 Aplicaţia 4

O tijă dintr-un material cu  ad = 110 MPa şi  î ,ad = 35MPa este supusă solicitării de tracţiune
cu  = 72MPa şi de încovoiere cu  î = 24 MPa .
Deoarece  ad   î ,ad , nu se poate recurge la sumarea algebrică a tensiunilor, ci se recurge la
conceptul de grupare de solicitări. De aceea se calculează PT* . Materialul se comportă neliniar-
elastic, k = 0,5.
Sarcinile se aplică succesiv: întâi se aplică static sarcina de încovoiere, iar apoi sarcina de
întindere-prin şoc. Rezultă,
2
   î 
2
72  24 
P =*
+ = +   = 1,125
 ad   î ,ad 
T
110  35 
Deoarece PT* > 1, solicitarea nu este admisibilă.
Dacă, însă, se păstrează modul de aplicare al fiecărei sarcini, dar se schimbă ordinea aplicării,
se obţin următoarele rezultate:
– se aplică întâi, prin şoc, sarcina de tracţiune care determină:
 72
PT* = =  0,655 < 1,0
 ad 110
deci admisibilă;
– după ce s-a ajuns la valoarea nominală a sarcinii de tracţiune, efectul acesteia – în
continuare – este cel al unei sarcini statice. Acum se aplică momentul de torsiune (static). Se obţine:
2
  î 
2
 
2 2

P = 
*
 +   =  72  +  24  = 0,899 < 1,0
 
  ad    î ,ad
T
  110   35 
deci solicitarea este admisibilă;

Aplicaţia 5

În secţiunea periculoasă un arbore este solicitat cu tensiunea de încovoiere σ î = 80 MPa şi cu

tensiunea de răsucire (torsiune) τ t = 34 MPa. Arborele este construit din oţel cu următoarele
caracteristici mecanice:
– rezistenţa de rupere la tracţiune, σ r = 500 MPa
– limita de curgere la solicitarea cu tensiuni:
- de tracţiune, σ c = 300 MPa
- de încovoiere, σ c ,î = 370 MPa
- tangenţiale, τ c = 200 MPa
– limita la oboseală alternant simetrică cu tensiuni:
- de încovoiere, σ −1 = 240 MPa
- de întindere-compresiune, σ −1,t = 190 MPa
- tangenţiale, τ −1 = 140 MPa
– limita la oboseală pulsatoare cu tensiuni tangenţiale, τ 0 = 190 MPa
Să se stabilească dacă solicitarea este admisibilă.
 a1. Rezolvarea problemei prin metoda tensiunilor echivalente

Solicitarea este în domeniul elastic (σ  σ c ) , caz în care comportarea oţelului este liniar-
elastică.
Se calculează tensiunea echivalentă cu relaţia (3), în cazul în care tensiunile aplicate au
caracter static, material cu comportare elastică liniară α = α1 = 1 încât:

 î ,ech = ( + K   )
1
2 2 2
î t (3)

(
σ î ,ech = σ î2 + K  τ t2 ) 0,5

= (80 ) + K  (34 )
2

2 0,5

unde K depinde de teoria de rezistenţă utilizată:

(80 ) + 3  (34 ) 
2 2 0,5
 99,4 MPa, în cazul teoriei a cincea de rezistenţă;
σ î ,ech =
(80 ) + 4  (34 ) 
2 2 0,5
 105 MPa, în cazul teoriei a treia de rezistenţă.

Observaţie: K depinde de comportarea materialului şi nu de teoria de rezistenţă utilizată.

Dacă  t se aplică static, iar  î este variabil – şi anume alternant simetric – pentru un număr
N 0  10 7 cicluri, atunci pentru o epruvetă, în general

σ α−1+1
K= (4)
τ αrt1 +1
unde  rt este tensiunea de rupere la solicitare statică de torsiune, iar  −1 – tensiunea limită la
solicitare alternant simetrică de încovoiere.

Conform definiţiei dată de relaţia (4), K este raportul tensiunilor critice, care în cazul
solicitării la oboseală sunt σ î ,cr = σ −1 şi τ t ,cr = τ 0 , astfel încât
2
 σ   24 
2

K =  −1  =   = 1,596
 τ 0   19 
unde exponentul α + 1 = 2 , deoarece materialul se comportă liniar-elastic. Cu această valoare a lui K
rezultă

σ î ,ech = (80 ) + 1,596  (34 )
2

2 0,5
= 90,80 MPa

Se obţin următorii coeficienţi de siguranţă:

186,5
= 1,776 - conform teoriei a treia de rezistenţă;
105
σ −1, p 186,5
cσ = = = 1,876 - conform teoriei a cincea de rezistenţă;
σ î ,ech 99,4
186,5
= 2,054 - în cazul definirii lui K conform
90,80
relaţiei (4),
unde
 εd  γs 0,9  0,95
σ -1, p =  σ -1 =  240 = 186,5 MPa
Kσ 1,1
în care factorul dimensional ε d = 0,9 , coeficientul de calitate a suprafeţei arborelui γ s = 0,95 şi
coeficientul de concentrare a tensiunii normale K σ = 1,1 .
Coeficientul de siguranţă admisibil cσ,ad = 1,5 . Deoarece cσ  cσ,ad solicitarea este admisibilă.

a2. Rezolvarea problemei pe baza metodei Energonicii

Se calculează participaţia totală a energiei specifice în raport cu starea admisibilă, cu relaţia

(5)

α +1 α1 +1
 σ   τ 
PT* =  î 
 +  t 

(5)
 σ î ,ad   τ t ,ad 
cu σ = τ = 0 şi δ î = δ t = 1 .

2 2
 σ   τt   80   34 
2 2

P =  î
T
*
 +
 τ
 =
  124 ,33  +  96,7  = 0,5376
 σ î ,ad   t ,ad 
în care
σ −1, p 186,5
σ î ,ad = = = 124,33 MPa
cσî 1,5
τ 0, p 135,4
τ t ,ad = = = 96,7 MPa
cτ t 1,4
unde coeficientul de siguranţă în raport cu tensiunea de răsucire pulsatoare, cτ t = 1,4
εd  γs 0,9  0,95
τ 0, p =  τ0 = 190 = 135,4 MPa
Kτ 1,2
în care coeficientul de concentrare a tensiunilor tangenţiale K τ = 1,2 .
Deoarece PT*  1 , solicitarea este admisibilă.

Aplicaţia 6

În cazul problemei precedente tensiunea încovoietoare se aplică cu frecvenţă foarte mare,

astfel că aceasta are caracter de şoc (α = 1 k = 0 ) . Să se stabilească dacă solicitarea este admisibilă.

a1. Rezolvarea problemei prin metoda tensiunii echivalente principial nu este posibilă

Cel mult se înlocuieşte σ î cu σ î , soc =   σ î unde  este factorul de amplificare, iar σ î

tensiunea încovoietoare.
Dacă tensiunea σ î = constant se aplică brusc, valoarea maximă a factorului de amplificare
 = 2 . Valoarea efectivă a factorului  = 0,2  2,0 depinde de forma şi durata impulsului.
Din relaţia (4), rezultă

σ î,ech,soc = (  σ î ) + K  τ t2
2
 0,5

= (1,5  80 ) + K  (34 )
2

2 0,5
unde, pentru durata raportată a ciclului de solicitare tc t p  1 se poate considera, în prima
aproximaţie,  = 1,5 , astfel că, prin analogie cu cazul precedent,

(120 ) + 3  (34 )  = 133,67 MPa – în cazul teoriei a cincea de rezistenţă

2 2 0,5

σ î,ech,soc = (120 ) + 4  (34 )  = 137 ,92 MPa – în cazul teoriei a treia de rezistenţă
2 2 0,5

(120 ) + 1,596  (34 )  = 127 ,45MPa – în cazul definirii lui K conform relaţiei (5)
2 2 0,5

Prin analogie cu cele înscrise la exemplul anterior, se obţin următorii coeficienţii de siguranţă:

186,5
 1,35 – în cazul teoriei a treia de rezistenţă
137,92
(σ ) 186,5
cσ =
−1, p soc
= = 1,395 – în cazul teoriei a cincea de rezistenţă
σ î ,ech , soc 133,67
186,5
 1,463 – în cazul definirii lui K conform relaţiei (5)
127,45

în care datorită lipsei unor date concrete pentru materialul arborelui (σ −1, p )soc s-a considerat egal cu
σ −1, p din cazul solicitării cu caracter cvasistatic. Deoarece, cσ  cσ,ad solicitarea nu este admisibilă.

a2. Rezolvarea problemei pe baza metodei Energonicii

Participaţia totală a energiei specifice în raport cu starea admisibilă se calculează cu relaţia

2
 τ 
2
σ 80  34 
P = î +  t  =
T
*
+  = 0,767
σ î ,ad  τ t ,ad  124 ,33  96,7 
unde exponentul primului raport este α + 1 = 1 , deoarece la solicitarea prin şoc α = 1 k = 0 .
Deoarece PT*  Pad = 1 solicitarea se consideră admisibilă.
De reţinut:
- La metoda tensiunii echivalente efectul şocului se consideră în expresia tensiunii
încovoietoare, pe când la metoda Energonicii efectul şocului se consideră în valoarea exponentului
raportului σ î σ î ,ad . La metoda tensiunilor echivalente coeficientul de siguranţă este acelaşi atât
pentru solicitarea la încovoiere, cât şi pentru solicitarea la torsiune, pe când la metoda Energonicii
se utilizează coeficienţi de siguranţă diferiţi pentru încovoierea alternant simetrică şi pentru
solicitarea de răsucire pulsatorie.

Aplicaţia 7

În cazul problemei 6 se consideră că arborele este solicitat, pe lângă σ î şi τ t şi cu o tensiune

de tracţiune constantă σ t = 22 MPa şi cu o tensiune de forfecare constantă τ = 18 MPa. Să se
stabilească dacă arborele rezistă acestei solicitări.
 a1. Rezolvarea cu metoda tensiunii echivalente

Materialul se comportă diferit la încovoiere şi la tracţiune şi respectiv la torsiune şi la

forfecare, ceea ce face ca sumarea tensiunilor normale (σ t + σ î ) şi a tensiunilor tangenţiale (τ t + τ )
şi introducerea lor în expresia tensiunii echivalente să reprezinte o soluţie aproximativă, şi anume:

σ î,ech = (σ î + σ t ) + K  τ t + τ
2
( )
2 0,5

După înlocuiri rezultă


σ î,ech = (80 + 22 ) + K  (34 + 18 )
2

2 0,5
= 10404 + K  2704 
0,5

sau
(10404 + 3  2704 )0,5 = 136 ,07 MPa – conform teoriei a cincea de rezistenţă
σ î ,ech = (10404 + 4  2704 )0,5 = 145,67 MPa – conform teoriei a treia de rezistenţă
(10404 + 1,596  2704 )0,5 = 121,32 MPa

Coeficientul de siguranţă unic pentru toate solicitările considerate, pentru cele trei valori ale
tensiunii echivalente:
186,5
= 1,28
145,67
186,5
cσ = = 1,37
136,07
186,5
= 1,537
121,32

Deoarece σ î ,cr  σ t ,cr şi τ cr  τ t ,cr , rezolvarea aceasta este aproximativă şi conduce la un

rezultat neeconomic.

a2. Rezolvare cu metoda Energonicii

Participaţia totală a energiei specifice în raport cu starea admisibilă, în cazul sarcinilor cu

caracter static,
2 2 2
 σ   σî   τt   τ 
2

P =  t
T
*
 +
 σ
 +
 τ
 + 
 τ  =
 σ t ,ad   î ,ad   t ,ad   ad 
2 2 2 2
 22   80   34   18 
=  +  +  +  = 0,5634,
 200   124,33   135,4   153,85 
în care
σ c 300
σ t ,ad = = = 200 MPa
ccσ 1,5
τ 200
τ ad = c = = 153,85 MPa
ccτ 1,3
Deoarece PT*  Pad = 1 , solicitarea este admisibilă.