1.10 CONVERTOARE STATICE.

Majoritatea sistemelor de conversie electromecanică moderne sunt reglabile având

parametrii de ieşire, viteză, cuplu sau poziţie, variabili. Realizarea acestor sisteme de conversie
presupune alimentarea maşinii electrice de la surse cu tensiune, curent şi frecvenţă variabile, surse
cunoscute sub numele de convertoare statice. Tipurile mai vechi sau mai noi de dispozitive
semiconductoare de putere, precum şi limitele în creştere ale tensiunilor şi curenţilor de lucru au
permis realizarea unei game deosebit de diversificate de convertoare atât în ceea ce priveşte tipul
de conversie, c.a.-c.c., c.c.-c.c., c.c.-c.a. şi c.a.-c.a., cât şi puterile, tensiunile şi frecvenţele de
lucru.

1.11 CONVERTOARE C.A.-C.C. NECOMANDATE.

Aceste tipuri de convertoare sunt realizate cu diode având, în general, ca scop conversia
energiei de c.a. a reţelei în energie de c.c.. În sistemele de conversie electromecanică destinaţia lor
este alimentarea circuitelor intermediare de tensiune sau curent aferente convertoarelor c.c.-c.c. şi
invertoarelor.

1.11.1 CONVERTOARE CU DIODE FAŢĂ DE NUL.

O schemă generalizată pentru un astfel de convertor, p-fazat, este prezentată în fig.

1.117. Caracteristica principală a acestui convertor constă în alimentarea de la o sursă sinusoidală
având p faze şi închiderea conducţiei faţă de nulul O, accesibil, al sursei. Se consideră sistemul de
tensiuni p-fazat simetric de forma
u1 (t ) = 2U cos ω t
2π
u2 (t ) = 2U cos(ω t −
)
p
−−−−−−−−−−−−−−
2π (1.126)
uk (t ) = 2U cos[ω t − ( k − 1) ]
p
−−−−−−−−−−−−−−−
2π
u p (t ) = 2U cos[ω t − ( p − 1)
]
p
Luând în considerare funcţionarea ideală a convertorului, adică comutaţia ideală a diodelor şi
curentul id(t) prin sarcina R+L neîntrerupt, o diodă oarecare nk intră în conducţie dacă tensiunea
din anod, uk(t), este mai mare, în valoare pozitivă, decât
uk-1(t) repectiv uk+1(t). Dacă se ia în considerare dioda n1, fig. 1.118, domeniul ei de conducţie
π
rezultă din compararea tensiunilor up(t) şi u1(t) care sunt egale la − . Aşadar în domeniul
p
π π
[− , + ] tensiunea u1(t) este cea mai pozitivă, iar dioda n1 intră în conducţie. Tensiunea de la
p p
ieşirea convertorului, pe acest interval, este
CONVERTOARE STATICE 2

Fig.1.117 Convertor cu diode faţă de nul. Fig.1.118 Comportarea diodei n1.

vd (t ) = u1 (t ) , (1.127)
fiind evident pulsatorie, deci diferită de o tensiune continuă în accepţiune riguroasă.
Considerând o sarcină cu ω L  R curentul id(t) prin sarcină poate fi asimilat cu un curent
continuu constant, adică
id (t ) = I d = const. (1.128)
Având în vedere că procesul de redresare este periodic, repetându-se pentru fiecare interval
2π / p , valoarea medie a tensiunii redresate se calculează cu relaţia
π π π
+
pω
+
p sin
1 1 p
Vd =
T ∫π
2π π∫ 2U cos ω t.d (ω t ) = 2U
u1 (t )dt =
π
. (1.129)
− −
pω p p p
Indicele p reprezintă în acelaşi timp şi numărul de pulsuri, de forma celui din intervalul
π π
[− , + ] , care apar în tensiunea de ieşire vd(t) pe o perioadă T a tensiunilor de alimentare. Din
p p
acest motiv convertorul din fig. 1.117 se mai numeşte cu ’’p’’ pulsuri faţă de nul. Convertoarele
de acest tip nu sunt prea utilizate din cauza unor dezavantaje importante, dintre care se
menţionează:
• prin fazele sursei trece curent doar un interval redus, 2π/ p, ceea ce conduce la
slaba utilizare a sursei;
• dacă sursa este un transformator, puterea aparentă a acestuia este mult mai mare decât
puterea continuă la ieşirea convertorului.
Convertoarele de acest tip cele mai utilizate sunt:
• cu două pulsuri, care necesită un transformator având secundar cu priză mediană;
• cu trei pulsuri, care poate fi conectat şi direct la reţele cu nul de lucru accesibil;
• cu şase pulsuri, care necesită un transformator trifazat cu secundar dublu, în conexiune
Yy12, respectiv Yy6.
Principalele caracteristici ale acestor convertoare sunt prezentate în tabelul 2.1, unde S este
puterea aparentă a sursei, iar Pd0 este puterea debitată pe sarcina R+L.
Tabelul 1.1
p 2 3 6
Vd 0,9U 1,17U 1,35U
S/Pd0 1,34 1,35 1,55
3 REDRESOARE
Tensiunea de ieşire vd(t), pulsatorie, conţine componenta de c.c., Vd, şi o sumă de armonici
superioare. Armonicile superioare ce apar sunt multiplu al numărului de pulsuri p, amplitudinea
armonicilor reducându-se relativ repede cu creşterea rangului acestora.

1.11.2 CONVERTOARE CU DIODE ÎN PUNTE.

Acest tip de convertor provine din două convertoare faţă de nul, P şi N, fig. 1.119,
înseriate prin sarcina R+L şi sursa de alimentare. În condiţiile utilizate anterior convertorul P
furnizează la ieşire o tensiune vdP (t ) identică cu cea din fig. 1.118 şi de valoare medie
π
sin
p
VdP = 2U . (1.130)
π
p
Convertorul N, având diodele cu
anodul comun, funcţionează asemănător cu
convertorul P, cu diferenţa că o diodă va
intra în conducţie atunci când tensiunea de
alimentare este cea mai negativă. Tensiunea
vd(t) medie redresată a acestui convertor este
evident de aceeaşi mărime cu cea a
convertorului P. Ca urmare, având în
vedere şi conexiunea de tip serie, valoarea
medie a tensiunii redresate va fi
π
sin
p
Vd = 2Vdp = 2 2U (1.131)
π
Fig.1.119 Convertor cu diode în punte. p
Acesta este de altfel avantajul esenţial al
convertoarelor în punte şi anume realizarea la ieşire a unei tensiuni duble în raport cu aceeaşi
tensiune inversă repetitivă pe diode, cum se întâmplă la convertoarele faţă de nul. Mai sunt şi alte
avantaje. Astfel pentru convertorul cu două pulsuri în punte, fig. 1.120, este necesară o singură
tensiune de alimentare de
u (t ) = 2U sin ω t (1.132)
N P
Forma tensiunilor redresate vd (t ) şi vd (t ) , tensiunea vd şi curentul redresat id , sunt prezentate în
fig. 1.121. Un dezavantaj al convertorului, prezentat la nivelul curentului id(t), constă în
participarea la conducţie a câte două diode, în serie, 1+2 şi 3+4, ceea ce conduce la dublarea
căderii de tensiune şi a pierderilor de putere în convertor. În acelaşi timp conducţia prezentată mai
sus produce un curent alternativ prin transformator, astfel că acesta este bine utilizat. Alt avantaj
se referă la numărul de pulsuri ale tensiunii de ieşire vd(t). Dacă la convertorul monofazat în punte
numărul de pulsuri rămâne acelaşi ca la convertorul faţa de nul, la convertoarele trifazate în punte,
fig. 1.122, numărul de pulsuri se dublează de la 3 la 6. Considerând sistemul de alimentare de
forma
CONVERTOARE STATICE 4

Fig.1.120 Convertor monofazat în Fig.1.121 Conducţia în convertorul

punte., monofazat în punte.

u1 (t ) = 2U sin ω t
2π
u2 (t ) = 2U sin(ω t − ) (1.133)
3
4π
u3 (t ) = 2U sin(ω t − )
3
în fig.1.123a este prezentată forma tensiunii redresate de convertorul P, iar în 1.123b de
convertorul N. Forma de undă a tensiunii vd(t) se poate obţine din însumarea grafică a tensiunilor
vPd (t) şi vNd(t) , operaţie în general dificilă. Se constată din fig. 1.123 că pe intervale de π/3
conduce câte o diodă din P şi una din v N, fiecare diodă conducând în total 2π/3. Astfel pentru

Fig.1.122 Convertor trifazat în Fig.1.123 Formele de undă pentru convertorul

punte. trifazat în punte.
5 REDRESOARE
⎡π π ⎤
intervalul ⎢ , ⎥ , când conduc n1 şi n6, tensiunea de ieşire poate fi calculată din fig.1.124 cu
⎣6 2⎦
vd 1 (t ) = u1 (t ) − u2 (t ) . (1.134)

Pe intervalele următoare, procedând în acelaşi mod, se calculează

vd 2 (t ) = u1 (t ) − u3 (t )
vd 3 (t ) = u2 (t ) − u3 (t )
vd 4 (t ) = u2 (t ) − u1 (t ) . (1.135)
vd 5 (t ) = u3 (t ) − u1 (t )
vd 6 (t ) = u3 (t ) − u2 (t )
Aşadar pe intervale de π/3 tensiunea de
ieşire vd(t) evoluează după tensiunile de
linie ale sursei, a căror fază iniţială se
determină cu uşurinţă din diagrama
fazorială din fig. 1.124. Transpunând în
fig.1.123c tensiunile calculate prin (1.109)
şi (1.110) rezultă forma de undă a tensiunii
vd(t) care conţine 6 pulsuri pe perioadă.
Corespunzător numărului de pulsuri ale
tensiunii vd(t) şi conţinutul de armonici al
acesteia se modifică în sensul apariţiei
armonicilor multiplu al numărului de
pulsuri, p=6. La fel ca la convertorul cu
două pulsuri în punte se îmbunătăţeşte
substanţial şi utilizarea sursei.
În tabelul 1.2 se prezintă principalele
Fig.1.124 Diagrama fazorială a tensiunilor de linie. caracteristici ale convertoarelor în punte,
notaţiile fiind aceleaşi din tabelul 1.1.

Tabelul 1.2.
p 2 6
Vd 0,9U 2,34U
S/Pd0 1,11 1,05
Mai rar, şi numai în aplicaţii speciale şi pentru puteri mari, se utilizează convertoare cu 12 pulsuri
utilizând alimentare hexafazată, sau trifazată cu conectarea punţilor trifazate în serie sau paralel şi
alimentarea prin transformatoare care produc în secundare sisteme trifazate defazate cu π/6 .

1.11.3 COMUTAŢIA CONVERTOARELOR.

În cele prezentate mai sus convertoarele, indiferent de schema utilizată, îşi menţin
tensiunea medie de ieşire, Vd, constantă. Căderea de tensiune pe diodele
convertorului este practic constantă în raport cu valoarea curentului de sarcină. În realitate însă în
convertor mai are loc o pierdere de tensiune datorită fenomenului comutaţiei, care apare la
trecerea conducţiei de pe o diodă pe alta. Acest fenomen este cauzat de timpul necesar pentru
blocarea conducţiei unei diode, notat mai departe cu tOFF. Se consideră convertorul din fig.1.117,
curentul id(t)= Id= ct, şi dioda n1 în conducţie. În momentul în care u2(t) devine mai pozitivă decât
CONVERTOARE STATICE 6
u1(t), dioda n2 îşi începe conducţia, în timp ce dioda n1 continuă să conducă. Ambele diode fiind
în conducţie sursele u1(t) şi u2(t) sunt scurtcircuitate, apărând curentul de scurtcircuit bifazat ik(t).
Curenţii prin cele două diode pot fi scrişi cu uşurinţă sub forma
i1 (t ) = I d − ik (t )
. (1.136)
i2 (t ) = ik (t )
Ecuaţiile (1.136) indică care este mecanismul comutaţiei:
• curentul ik(t) micşorează curentul prin dioda n1, până la anularea acestuia, când dioda trece
în stare de blocare;
• acelaşi curent ik(t) contribuie la amorsarea conducţiei prin dioda n2;
• comutaţia diodei n1 este posibilă ca urmare a intrării în conducţie a diodei n2 şi a apariţiei
tensiunii u2(t) în catodul diodei n1, motiv pentru care aceste convertoare se numesc cu
comutaţie de la sursă (reţea).
Pe de altă parte
i1 (t ) + i2 (t ) = I d (1.137)
ceea ce indică faptul că procesul comutaţiei nu afectează practic curentul debitat. Nu acelaşi lucru
se întâmplă cu tensiunea vd(t). Astfel dacă se scrie teorema a doua Kirchhoff prin sarcină şi
sursele l şi 2 se obţine
di (t )
vd (t ) + Lσ 1 = u1 (t )
dt
(1.138)
di2 (t )
vd (t ) + Lσ = u2 (t )
dt
Înlocuind în (1.113) valorile curenţilor din (1.111 ) rezultă
d [ I d − ik (t )]
vd (t ) + Lσ = u1 (t )
dt
(1.139)
dik (t )
vd (t ) + Lσ = u2 (t )
dt
Efectuând derivările şi însumând cele două ecuaţii se obţine
1
vd (t ) = [u1 (t ) + u2 (t )] . (1.140)
2
Aşadar evoluţia tensiunii redresate în perioada de comutaţie nu are loc după tensiunea

Fig.1.125 Comutaţia convertorului cu p Fig.1.126 Caracteristica externă a unui

pulsuri faţă de nul. convertor cu diode.
u2(t) ci după o altă valoare, evident mai mică, fig.1.125. Astfel apare o cădere de tensiune
suplimentară proporţională cu suprafaţa haşurată din figură. Pentru determinarea acestei căderi de
tensiune este necesară calcularea unghiului γ, numit unghi de comutaţie sau de suprapunere a
7 REDRESOARE
conducţiei. În primul rând este necesară expresia curentul de scurtcircuit ik(t) care se determină
din fig.1.117 pe baza relaţiei
di (t ) di (t )
Lσ 2 − Lσ 1 = u1 ( t ) − u2 ( t ) (1.141)
dt dt
Utilizând în (1.141) valoarea curenţilor din (1.136) se obţine
di (t )
2 Lσ k = u1 ( t ) − u2 ( t ) (1.142)
dt
unde Lσ este inductivitatea de dispersie pe o fază a sursei. În ecuaţia (1.141) s-au neglijat
rezistenţele interne ale surselor, care în mod real sunt mult mai mici decât reactanţele ωLσ. Din
(1.142) prin integrare se obţine expresia curentului de scurtcircuit sub forma
2U l
ik (t ) = (1 − cos ω t ) , (1.143)
2ω Lσ
unde Ul este valoarea efectivă a tensiunii de linie. Aşadar curentul i2(t) evoluează după forma lui
ik(t) care are o variaţie sinusoidală, iar i1(t) după Id- ik(t), fig.1.125.
Condiţia de determinare a unghiului γ
π π
i2 ( + γ ) = ik ( + γ ) = I d (1.144)
p p
conduce la:
2ω Lσ I d
1 − cos γ = , (1.145)
2U l
adică unghiul de comutaţie pentru un convertor dat depinde prin Lσ de tensiunea de scurtcircuit a
sursei, iar prin Id de curentul debitat de convertor. Cum sursa are tensiunea de scurtcircuit
constantă, unghiul γ este determinat numai de curentul debitat. Pentru a se evita comutaţia
multiplă, caracterizată prin rămânerea în conducţie simultană a mai mult de două diode, la
proiectare se dimensionează astfel convertorul încât pentru curentul maxim debitat
π
γ<
. (1.146)
p
Căderea de tensiune datorată comutaţiei, numită adesea cădere de tensiune reactivă, se poate
calcula din fig.1.125 cu relaţia
π
+γ
p
1 u (t ) + u2 (t )
Vγ =
2π π ∫ [u2 (t ) − 1
2
]d (ω t ). (1.147)

p p
Utilizând relaţia (1.145), în vederea eliminării unghiului de comutaţie γ, se obţine
pω Lσ
Vγ = − Id . (1.148)
2π
Relaţia (1.148), prin Vγ< O, indică faptul că are loc o cădere de tensiune, iar prin termenul
pω Lσ
= Rγ , (1.149)
2π
care este constant pentru un convertor dat, faptul că relaţia (1.148) se poate scrie sub forma
Vγ = − Rγ .I d , (1.150)
adică valoarea căderii de tensiune reactivă este proporţională cu valoarea curentului debitat.
Astfel caracteristica externă reală a convertorului pentru conducţie neîntreruptă are forma
căzătoare din fig.1.126. Pentru convertoarele în punte, întrucât comutaţia se repetă la intervale de
π/p, alternativ în convertorul P şi în convertorul N, căderea de tensiune reactivă este dublă faţă de
cea din relaţia (1.150).
CONVERTOARE STATICE 8
În afară de căderea de tensiune reactivă comutaţia mai are două efecte. Pe de o parte durata de
2π 2π
conducţie a diodelor creşte de la la + γ , înrăutăţind regimul termic al acestora. Pe de altă
p p
parte scurtcircuitele periodice din sursă cu durată γ produc o deformare importantă a sistemului de
tensiuni de alimentare, convertorul fiind un generator de tensiuni deformante. Deformările apar în
π
puncte fixe, k , dar au durată variabilă γ, ceea ce face ca aprecierea gradului de deformare să fie
p
destul de dificilă.

1.11.4 INFLUENŢA SARCINII ASUPRA FUNCŢIONĂRII CONVERTORULUI.

Dacă convertorul este destinat alimentării unui circuit intermediar de curent, atunci
schema lui echivalentă este cea din fig.1.127, unde inductivitatea LF se introduce în mod special
pentru reducerea ondulaţiilor curentului id(t), iar R+L reprezintă sarcina. Bobina LF are rolul de a
înmagazina energie electrică, în general în intervalele de creştere a tensiunii vd(t), şi de a o
furniza, la solicitările sarcinii, respectiv la descreşterea tensiunii vd(t). Problema principală a
acestei scheme constă în dimensionarea
inductivităţii LF, astfel încât ondulaţiile curentului
id(t) să fie în interiorul unei limite admise, tinzând
spre ideal, când id(t) = Id= ct. Se consideră un
convertor cu p
pulsuri în una din variantele în punte sau faţă de
nul. Ecuaţia de echilibru electric, conform fig.1.126
, are expresia
Fig.1.127 Schema echivalentă pentru
did (t )
vd (t ) = Rid (t ) + ( L + LF ) . (1.151) alimentarea unui circuit intermediar de curent.
dt
În fig.1.128 este prezentată variaţia tensiunii vd(t) şi a curentului id(t) pe intervalul de conducţie al
unei diode. În primul rând se constată că frecvenţa pulsaţiilor curentului id(t) este de p ori mai

Fig.1.128 Ondulaţia curentului pentru Fig.1.129 Simplificarea calculului

o sarcină R+L. pentru ΔId.

mare ca a sursei.
Pe de altă parte căderea de tensiune pe rezistenţa de sarcină
vR (t ) = R.id (t ) (1.152)
are aceeaşi variaţie ca şi curentul id(t). În intervalul [ω t1 , ω t2 ]
di (t )
ul (t ) = ( L + LF ) d (1.153)
dt
9 REDRESOARE
calculabilă din relaţia (1.151) conform cu
ul (t ) = vd (t ) − vR (t ) (1.154)
este pozitivă, suprafaţa A1 fiind proporţională cu energia înmagazinată în inductivităţile LF + L. În
intervalul [ω t2 , ω t3 ]
uL (t ) < 0 (1.155)
ceea ce înseamnă că inductivităţile cedează energie, proporţională cu suprafaţa A2. Neglijând
pierderile, din motive de conservare a energiei, cele două suprafeţe sunt egale, adică
ω t2 ω t2
di (t )
∫ωt [vd (t ) − vR (t )]d (ω t ) = ω∫t [L + LF ] dtd d (ω t ) = ω ( L + LF )ΔI d , (1.156)
1 1

unde prin ΔId s-a notat ondulaţia curentului id(t) , fig.1.128. Din ecuaţia (1.156), impunând
ondulaţia ΔId admisă, se poate calcula LF însă necesitatea utilizării expresiilor analitice pentru
vd(t) şi vR(t), fac practic imposibilă această întreprindere. Dacă se neglijează comutaţia tensiunea
redresată variază după
vd (t ) = 2U sin ω t , (1.157)
iar dacă ondulaţiile curentului sunt mici, ceea ce de
fapt se urmăreşte,
vd (t ) = Vd = RI d . (1.158)
În aceste ipoteze desenul din fig. 1.127 se modifică ca
în fig. 1.129. Aria A1 , necesară în ecuaţia (1.156), se
Fig.1.130 Schemă echivalentă pentru
circuit intrermediar de tensiune.
calculează după
π
2
A1 = 2 ∫ [u1 (t ) − Vd ]d (ω t ). (1.159)
β

Din fig. 1.128 se scrie

Vd = 2 sin β (1.160)
Cu această observaţie aria A1 se calculează la valoarea
π
2
A1 = 2 ∫ 2U (sin ω t − sin β )d (ω t ) =
(1.161)
β

= 2U [2 cos β − (π − 2 β ) sin β ].
c) Din (1.156) şi (1.161), în funcţie de ondulaţia ΔId
admisă pentru curentul de sarcină, rezultă
2U [2 cos β − (π − 2 β ) sin β ]
LF + L = (1.162)
ωΔI d
şi deci posibilitatea de a calcula inductivitatea de
filtrare necesară LF. În general curentul absorbit de la
sursă are forma determinată de id(t). Rezultă aşadar că
Fig.1.131 Formele de undă se va absorbi de la sursă un curent nesinusoidal,
pentru tensiuni şi curenţi. fundamentala fiind în fază cu tensiunea sursei. Apare
deci un regim deformant, convertorul fiind un
generator de curent deformant. De asemenea, ca urmare a conţinutului de armonici superioare,
factorul de putere total al convertorului este subunitar.
În cazul alimentării circuitelor intermediare de tensiune, scopul fiind reducerea
ondulaţiilor tensiunii de ieşire vd(t), schema echivalentă are forma din fig. 1.130, unde prin R se
materializează sarcina convertorului, iar prin CF capacitatea de filtrare. Se consideră
CONVERTOARE STATICE 10
condensatorul CF încărcat la o tensiune Uc, cu polaritatea din fig. 1.130, iar convertorul cu p
pulsuri pe perioadă fie în schema în punte, fie în schema faţă de nul. Neglijând comutaţia, forma
de undă a tensiunii redresate vd(t) este prezentată în fig. 1.131 a. Fie prima tensiune a sursei
u1 (t ) = 2U sin ω t . (1.163)
Se începe analiza fenomenelor ce au loc de la
ωt ≥ α . (1.164)
În condiţiile de mai sus
u1 (t ) > U c (1.165)
şi
id (t ) = iC (t ) + iR (t ), (1.166)
unde
d
id (t ) = CF [u1 (t ) − U C ] = ω CF 2U cos ω t , (1.167)
dt
iar
2U
iR (t ) = sin ω t. (1.168)
R
Notând
ω CF R = tan ϕ (1.169)
după manipulări simple, rezultă
1 − (ω CF R) 2
id (t ) = 2U sin(ω t + ϕ ). (1.170)
R
Ca urmare a faptului că iC (t ) ≠ 0 , condensatorul CF începe să se încarce peste valoarea tensiunii
UC . Încărcarea are loc pe intervalul θ, atât timp cât
u1 (t ) > uC (t ), (1.171)
unde prin uC(t) s-a notat tensiunea curentă la bornele capacităţii CF. Unghiul β, la care iC (t ) = 0 ,
se poate calcula din condiţia
id ( β ) = 0 , (1.172)
care conduce la
β +ϕ = 0 , (1.173)
respectiv
π
β = −ϕ = −arctg (ω CF R) > . (1.174)
2
Tensiunea la bornele sarcinii R evoluează în acest interval după vd(t), deci după u1(t). După β
condensatorul CF începe să se descarce pe rezistenţa de sarcină R. Dacă la ω t = β tensiunea
condensatorului a ajuns la valoarea UCβ, curentul prin R are formă
U C β −τt
iR (t ) = −iC (t ) = e , (1.175)
R
unde constanta de timp a circuitului de descărcare are valoarea
τ = RCF . (1.176)
Tensiunea la bornele sarcinii şi deci la ieşirea redresorului are forma
t
−
vd (t ) = RiR (t ) = U C β e τ . (1.177)
Descărcarea are loc până se atinge din nou condiţia (1.171), de data aceasta sub forma
u2 (t ) > U C (1.178)
11 REDRESOARE
considerând că valoarea UC presupusă iniţial se atinge şi la încheierea procesului de descărcare a
capacităţii CF. Formele de undă ale curenţilor id(t), iC(t) şi iR(t), în conformitate cu relaţia de
calcul stabilită mai sus, sunt precizate în fig. 1.130 b, c, d. Se impun câteva observaţii. În primul
rând tensiunea medie redresată, ca urmare a încărcării condensatorului CF creşte peste valoarea Vd
fiind o funcţie de unghiul φ. Dependenţa noii tensiuni medii redresate V'd în funcţie de φ este
prezentată în fig. 1.132. Valoarea maximă a tensiunii medii redresate
Vd' = kVd (1.179)
unde k se atinge pentru CF → ∞ , când datorită energiei teoretic
infinite înmagazinate în condensatorul CF, vd(t) este continuă, fără
ondulaţii, la nivelul valorii de vârf a tensiunilor sinusoidale de
alimentare. Factorul k se calculează cu uşurinţă în funcţie de schema
convertorului. Astfel pentru convertorul cu 2 pulsuri în punte k = 2 ,
iar pentru cel cu 6 pulsuri în punte k=1,046. În al doilea rând o diodă
conduce un interval
Fig.1.132 Variaţia 2π
tensiunii medii redresate.
θ < (1.180)
p
având deci un regim termic mai uşor. Pe de altă parte diodele se sting
natural, ca urmare a anulării curentului id(t), comutaţia nemaiavând loc. În al treilea rând curentul
id(t), care determină curentul absorbit de la sursa de alimentare, este întrerupt, nesinusoidal şi nici
măcar fundamentala nu este în fază cu tensiunea sursei. Se produce deci o înrăutăţire a factorului
de putere, un regim puternic deformant, convertorul fiind un generator de curenţi deformanţi. În
sfârşit tensiunea inversă repetitivă pe diode se obţine prin însumarea tensiunii sursei cu tensiunea
π
UC a capacităţii CF, având la limită, în cazul ϕ = , valoare dublă faţă de cazul sarcinii de tip
2
R+L. Ondulaţiile tensiunii de ieşire vd(t), depind, pentru o sarcină dată R, de valoarea capacităţii
CF. Dimensionarea capacităţii CF este o problemă mai complicată, întrucât, pentru a ameliora
forma curentului absorbit, se utilizează filtre mai complicate, de tipul Γ, Π sau rezonante prin
includerea şi de inductivităţi alături de condensatoare

1.12 CONVERTOARE C.A.-C.C. COMPLET COMANDATE.

Aceste convertoare sunt realizate cu tiristoare obişnuite şi au ca destinaţie alimentarea
sistemelor de conversie reglabile cu maşini de c.c. de puteri medii şi mari, precum şi pentru
alimentarea înfăşurărilor de excitaţie ale maşinilor de c.c. şi sincrone.

1.12.1 CONVERTOARE C.A.-C.C. UNIDIRECŢIONALE.

Un convertor comandat unidirecţional cu p pulsuri faţă de nul se obţine din schema din
fig. 1.117, înlocuind diodele cu tiristoare, fig. 1.132. Tiristoarele, având posibilitatea de comandă
pe poartă a momentului intrării în conducţie, condiţionat de existenţa unei tensiuni anod-catod
pozitive, vor avea un interval limitat în care este posibilă amorsarea conducţiei, interval numit
domeniu de comandă. Dacă se consideră sistemul de tensiuni de alimentare (1.126), tiristorul t1
poate fi comandat începând cu punctul A, fig.1.133, din acelaşi motiv pentru care în acest punct
intră în conducţie dioda n, (fig. 1.117). Acest punct, numit unghi de aprindere natural, se găseşte
cu π/p înaintea trecerii prin maximul pozitiv al tensiunii din anodul tiristorului, unde p este
numărul de pulsuri, având aceeaşi semnificaţie ca la convertoarele cu diode. Tiristorul care s-ar fi
putut afla în conducţie înaintea lui t1 este tp. Tensiunea anod-catod pe tiristorul t1 este de forma
CONVERTOARE STATICE 12
u 1
AK = u1 (t ) − u p (t ) . (1.181)
Din fig. 1.133 se constată că u1AK > 0 pe domeniul
[AB], corespunzând unui interval măsurând π
radiani, care constituie domeniul de comandă a
fiecărui tiristor al convertorului. Unghiul de
comandă al intrării în conducţie se notează de obicei
cu α, iar α = 0 se poziţionează în punctul A.
Aproape întotdeauna comanda celor p tiristoare se
face simetric, adică la acelaşi unghi α. În fig. 1.134
se prezintă forma de undă pentru tensiunea de ieşire
vd(t) în cazul conducţiei neîntrerupte prin sarcină, Fig.1.132 Convertor comamdat
id (t ) ≠ 0 şi un unghi de comandă oarecare α. unidirecţional faţă de nul.

Impulsurile de comandă sunt desenate în partea superioară a figurii, numerotându-se după

tiristorul comandat. Tensiunea medie redresată se calculează conform cu

Fig.1.133 Domeniul de comandă. Fig.1.134 Tensiunea redresată

π
+α
π
p sin
1 p
2π π∫
Vdα = 2U cos ω t.d (ω t ) = 2U cos α = Vd cos α , (1.182)
π
− +α
p p p
unde Vd este tensiunea medie redresată pentru convertorul similar cu diode şi care se obţine pentru
unghiul de comandă natural α =0. Dependenţa este prezentată în fig. 1.135. Caracteristica, numită
de comandă, conţine două zone distincte:
π
• Prima zonă, 0 ≤ α ≤ , , pentru care Vdα > 0, , iar puterea
2
debitată de convertor este
Pd = Vdα .I d ≥ 0 (1.183)
delimitează funcţionare în regim de redresor când puterea electrică
circulă dinspre convertor spre sarcină.
π
• A doua zonă, ≤ α ≤ π , pentru care Vdα ≤ 0, iar puterea
2
convertorului Fig.1.135 Caracteristica de
Pd < 0 , (1.184) comandă.
delimitează regimul de ondulor, când, dacă sarcina poate genera
putere electrică, aceasta circulă dinspre sarcină spre convertor, având loc o transformarea a puterii
de c.c. în putere de c.a., ca urmare a alimentării convertorului de la o sursă de c.a. În cazul
13 REDRESOARE
convertoarelor cu tiristoare având schema în punte, asemănător convertorului cu diode din fig.
1.119, comanda şi conducţia pentru cele două convertoare componente P şi N decurg după
modelul convertorului faţă de nul, tensiunea Vdα fiind dublă ca valoare faţă de cea din relaţia
(1.182). Având în esenţă aceleaşi avantaje şi dezavantaje ca şi convertoarele similare cu diode,
cele mai utilizate convertoare cu tiristoare sunt cele în punte cu 2 şi 6 pulsuri. La puteri mari şi
foarte mari se realizează şi convertoare cu 12 pulsuri după scheme similare cu ale convertoarelor
cu diode.

1.12.2 COMANDA CONVERTOARELOR C.A.-C.C.

Comanda convertoarelor cu tiristoare trebuie să asigure următoarele deziderate:

• elaborarea comenzii în interiorul domeniului de comandă, cu posibilitatea de reglare
continuă a fazei de apariţie a impulsurilor;
• faza de generare a impulsurilor să fie precisă, cu cerinţe suplimentare în cazul când în
schema convertorului sunt utilizate tiristoare în paralel sau serie;
• impulsurile de comandă să aibă o putere suficientă pentru a asigura amorsarea
sigură, indiferent de temperatura la care se găseşte tiristorul;
• lăţimea impulsului să fie suficient de mare pentru a permite creşterea curentului prin
tiristor la valori superioare curentului de menţinere;
• să se asigure separarea galvanică între circuitul de comandă, de generare a impulsurilor, şi
circuitul poartă-catod al tiristoarelor.
În fig. 1.136 este prezentată o schemă
bloc de principiu a circuitului de
comandă de tip analogic aferent unui
tiristor dintr-un convertor cu p pulsuri
faţă de nul. Scheme de comandă de acest
fel mai sunt încă utilizate în aplicaţii, în
Fig.1.136 Schema bloc pentru comanda în fază. paralel dezvoltându-se scheme numerice
de comandă, care ca urmare a
performanţelor superioare s-au impus în detrimentul celor analogice. Pentru înţelegerea
principiului şi implicaţiilor comenzii în fază, principiu care stă şi la baza comenzilor numerice, se
prezintă în continuare soluţionarea problemei la nivelul analogic. Sincronizarea fazei de generare
a impulsurilor cu faza tensiunii anod-catod pe tiristor se realizează prin aşa-numita tensiune de
sincronizare, uSI(t), fig.1.137a. Această tensiune trebuie să aibă o anumită fază iniţială care trebuie
să corespundă domeniului de comandă al tiristorului respectiv.
Astfel pentru convertorul din fig. 1.132, având în vedere domeniul
de comandă din fig. 1.133, tensiunea de sincronizare trebuie să
π π
fie defazată în urma tensiunii u1(t) cu [ − ] . În blocul GTLV se
2 p
realizează tensiunea liniar variabilă ULV, fig. 1.137b. În blocul
comparator C are loc comparaţia acestei tensiuni cu cea de
comandă Uc. La egalitatea celor două tensiuni generatorul de
impulsuri GI produce un impuls de tensiune Ui de durată Δt.
Modificând tensiunea de comandă între limitele
0 ≤ U C ≤ U CM (1.185)
Fig.1.137 Semnalele din rezultă o modificare a fazei de generare a impulsului în domeniul
circuitul de comandă. 0 ≤α ≤π , (1.186)
adică acoperirea întregului domeniu de comandă.
CONVERTOARE STATICE 14
Schema din fig. 1.136 mai conţine un amplificator în putere al impulsului, Al, şi izolarea
galvanică IG, care se realizează concret prin transformatoare de impuls sau optocuploare. În cazul
convertoarelor în punte circuitele de comandă trebuie să asigure cerinţa suplimentară a comenzii
simultane a tiristoarelor din convertorul P şi N care preiau conducţia la un moment dat. Astfel,
pentru convertorul cu 2 pulsuri în punte, cu schema din fig. 1.120, din formele de undă ale
tensiunilor vdP (t ) şi vdN (t ) , în cazul particular α=0, se constată că circuitul decomandă trebuie să
asigure, în cazul comenzii simetrice, generarea simultană a impulsurilor pe perechile de tiristoare
l şi 2, respectiv 3 şi 4. Ca urmare, circuitul de comandă are a configuraţie simplă, trebuind să se
genereze doar două impulsuri, pe tiristoarele l şi 3, impulsurile pentru tiristoarele 2 şi 4 rezultând
prin multiplicare şi separare galvanică. Pentru convertorul cu 6 pulsuri în punte, cu schema din
fig. 1.122, lucrurile sunt mai complicate. Formele de undă pentru vdP (t ) şi şi vdN (t ) , reprezentate
pentru α=0, indică necesitatea elaborării a şase impulsuri de comandă, în punctele A, B, C pentru
convertorul P şi în punctele D, E, F pentru convertorul N, fig.1.123. Rezultă un sistem de şase
impulsuri simetric decalate între ele cu π/p . Dar apariţia impulsului pe tiristorul l în punctul A nu
permite amorsarea conducţiei în convertor, întrucât nu primeşte comandă nici un tiristor din
convertorul N. Acest lucru este valabil pentru toate tiristoarele convertorului. Evitarea acestui
inconvenient se realizează relativ simplu prin generarea, pe fiecare tiristor, a unui impuls
suplimentar, decalat în urmă cu π/3, respectiv π/p , în punctele A’, B’, C’, D’, E’ şi F’, fig.1.123.
Elaborarea propriu zisă a acestor impulsuri suplimentare se realizează prin multiplicarea
impulsurilor principale şi distribuirea lor pe tiristoare conform celor rezultate din fig.1.123.

1.12.3 COMUTAŢIA CONVERTOARELOR CU TIRISTOARE.

Comutaţia convertoarelor cu tiristoare se desfăşoară ca la convertoarele cu diode, având

aceleaşi implicaţii. Dacă pentru convertoarele cu diode, fig.1.125, comutaţia începe la π/p,
comanda fiind naturală la α=0, pentru un convertor cu tiristoare, comandat la α ≠ 0 , comutaţia va
π
începe la + α şi va dura un interval α. Evoluţia curentului de scurtcircuit ik(t), ecuaţia (1.143),
p
π
se modifică în sensul că integrarea începe de la + α ,conducând la expresia
p
2U l
ik (t ) =[cos α − cos(α + ω t )] . (1.187)
2ω Lσ
Unghiul de comutaţie γ se calculează din condiţia (1.145) modificată astfel
π π
i2 ( + α + γ ) = ik ( + α + γ ) = I d , (1.188)
p p
ceea ce conduce la
2ω Lσ I d
cos α − cos(α + γ ) = . (1.189)
2U l
Faţă de ecuaţia (1.145) în (1.189) apare o dependenţă suplimentară a unghiului de comutaţie γ cu
faza de comandă α. Astfel din (1.189) rezultă unghiuri de comutaţie mici pentru valori ale lui α în
jurul lui π/2 şi creşterea, relativ mare, a acestora pentru valori ale lui α spre 0 şi π radiani. Căderea
de tensiune reactivă se calculează după o relaţie asemănătoare cu (1.147), modificându-se limitele
de integrare corespunzător zonei în care are loc comutaţia, rezultând
15 REDRESOARE
π
+α +γ
p
1 u (t ) + u2 (t ) p 2U l
Vγ =
2π π ∫ [u2 (t ) − 1
2
]d (ω t ) = −
4π
[cos α − cos(α + γ )] (1.190)
+α
p p
Înlocuind în (1.190) ecuaţia (1.189) se obţine expresia căderii de tensiune reactiva sub formă
identică cu (1.148) adică
pω Lσ
Vγ = − Id , (1.191)
2π
ceea ce indică independenţa căderii de tensiune reactivă de unghiul de comandă α. Rezultă deci că
Vγ se poate scrie după ecuaţia (1.150) având aceleaşi proprietăţi. Ţinând cont şi de valorile
extreme ale unghiului de comandă α şi de valoarea maximă a curentului Id, la proiectarea
convertorului se limitează γ la valori cuprinse între 10-15 grade.

1.12.4 FUNCŢIONAREA CONVERTOARELOR ÎN REGIM DE REDRESOR ŞI

ONDULOR. CARACTERISTICA STATICĂ.

Destinaţia principală a convertoarelor cu tiristoare constă în alimentarea sistemelor de

conversie electromecanică cu motoare de c.c., constituind o sursă de tipul R+L+E, unde E este
tensiunea contra electromotoare a maşinii, fig. 1.138.

Fig.1.138 Schema echivalentă pentru Fig.1.139 Redresor comandat

alimentarea unui circuit de curent. cu sarcină R.

Prezentarea anterioară a presupus un curent de ieşire id (t ) ≠ 0 , ondulat, dar care nu se anulează pe

intervalul de conducţie a unui tiristor. Întreruperea curentului id(t) are efecte importante în
funcţionarea convertorului. În fig.1.138 se consideră un convertor cu 2 pulsuri în punte având
sarcină rezistivă şi fiind comandat la un unghi oarecare α în regim de redresor. Conducţia prin
convertor se întrerupe la π, întrucât tensiunea u1(t) devine negativă şi tiristorul se autoblochează.
Curentul debitat de convertor
v (t )
id (t ) = d (1.192)
R

Fig. 1.140 Caracteristica de comandă. Fig.1.141 Conducţia pe sarcină R+L.

CONVERTOARE STATICE 16
are evident aceeaşi formă de variaţie cu vd(t). Tensiunea medie redresată are valoarea
π
1 1 + cos α
Vdα = ∫ 2U sin ω t.d (ω t ) = Vd (1.193)
πα 2
Comparând (1.193) cu (1.182) se constată o creştere a lui Vdα şi modificarea caracteristicii de
comandă, după curba l din fig. 1.140. Pentru sarcini ce conţin pe lângă rezistenţă şi o
inductivitate, procesul de conducţie este esenţial influenţat de energia vehiculată de aceasta.
Astfel în fig. 1.141 se exemplifică efectul inductivităţii asupra conducţiei pentru un convertor cu 2
pulsuri în punte, comandat la unghiul α în redresor. Tensiunea
vd (t ) = uR (t ) + uL (t ), (1.194)
unde
uR (t ) = R.id (t ), (1.195)
iar
di (t )
uL (t ) = L d . (1.196)
dt
Forma de variaţie a curentului id(t) este puternic influenţată de prezenţa bobinei. În intervalul cât
uL(t)>0 inductivitatea înmagazinează energie proporţională cu aria A1. Această energie este
cedată în momentul când
uL (t ) = u (t ) − uR (t ) < 0 (1.197)
şi este proporţională cu aria A2. Neglijând pierderile, cele două arii sunt egale, determinându-se
astfel prelungirea conducţiei de la π la π +β. Trebuie menţionat, că pe acest interval, deşi u1(t)<0,
tensiunea anod-catod pe tiristorul aflat în conducţie continuă să rămână pozitivă, ca urmare a
apariţiei în circuit a tensiunii de autoinducţie a bobinei, generată de descărcarea energiei acesteia.
Valoarea medie a tensiunii redresate este dată de
π +β
1 cos α + cos β
Vdα =
π α ∫ 2U sin ω t.d (ω t ) = Vd
2
(1.198)

şi este de asemenea mai mare decât în cazul conducţiei neîntrerupte. Intervalul β de prelungire a
conducţiei depinde evident de energia acumulată de bobină,
deci atât de valoarea inductivităţii cât şi de valoarea curentului
π
între id(t). Pentru β având valori în domeniul[ , π ] se obţin
2
caracteristici intermediare curba 1 şi caracteristica de comandă
pentru curent neîntrerupt, figurate cu linie întreruptă în fig.
1.140. În cazul când sarcina este de tipul R+L+E, fig.1.138,
probabilitatea de întrerupere a curentului id(t) creşte substanţial,
fapt prezentat în fig.1.142, pentru acelaşi convertor.
Probabilitatea de întrerupere creşte ca urmare a faptului că
t.e.m. E este de sens opus tensiunii redresate vd(t) , ceea ce se
transpune în fig.1.142, prin deplasarea abscisei la nivelul E. Fig.1.142 Conducţia în cazul
sarcinii R+L+E.
Neglijând căderea de tensiune pe rezistenţa sarcinii energia
acumulată de bobina L este proporţională cu aria A1 delimitată de u1(t) şi E. Prelungirea
conducţiei este asigurată de energia cedată de bobina circuitului, energie proporţională cu aria A2.
Cum aria A1 se micşorează sensibil, egalitatea celor două indică micşorarea unghiului β de
prelungire a conducţiei, micşorare cu atât mai accentuată cu cât E este mai mare. Din fig.1.141 şi
1.142 se mai constată că probabilitatea de întrerupere a curentului creşte de asemenea cu cât
unghiul de comandă α este mai apropiat de π/2. Una din consecinţele întreruperii conducţiei a fost
deja prezentată şi constă în creşterea tensiunii medii redresate la acelaşi unghi de comandă,
inconvenient major în cazul alimentării motoarelor de c.c. Al doilea inconvenient este sesizabil
17 REDRESOARE
din fig. 1.140 pentru
π
≤α ≤π (1.199)
2
şi constă în faptul că, pentru acelaşi α, funcţionarea poate fi în redresor sau ondulor în funcţie de
gradul de întrerupere al curentului. Întrucât funcţionarea în regim de ondulor are şi alte
particularităţi se analizează în continuare o astfel de funcţionare, de asemenea, pentru convertorul
cu două pulsuri în punte. Pentru realizarea regimului de ondulor trebuie realizate mai multe
condiţii. Prima condiţie se referă la unghiul de comandă a care trebuie să fie în domeniul
π
≤α ≤π . (1.200)
2

Cea de a doua condiţie rezultă din fig.1.143. Întrucât curentul id(t) nu poate inversa de sens prin
tiristoare, iar puterea circulă dinspre sarcină spre sursa de alimentare, polaritatea t.e.m. E trebuie
inversată faţă de regimul de redresor. În sfârşit, intrarea în conducţie a tiristoarelor se realizează
dacă
E > vd (t ) , (1.201)

relaţie care se transferă, la nivelul tensiunii medii, în

E > Vd . (1.202)

Fig.1.143 Convertor cu două pulsuri în Fig.1.144 Funcţionarea în regim de

regim de ondulor. ondulor la α = 3π / 4 .

O funcţionare în regim de curent neîntrerupt la α = 3π / 4 este prezentată în fig.1.144.

Suplimentar, în fig.1 144c este prezentată forma de undă pentru tensiunea anod-catod, u1AK (t ) , pe
tiristorul 1. Se ştie că pentru blocarea unui tiristor obişnuit, lent, este necesar un timp
tb ≥ 300μ s (1.203)
ceea ce corespunde unui unghi
δ b ≥ 5, 40 . (1.204)
Pentru cazul prezentat în fig.1.144c, intervalul în care, fără a lua în considerare unghiul de
comutaţie γ, u1AK (t ) < 0 , este de π/4, deci suficient pentru blocarea certa a tiristorului. Dacă însă
unghiul α creşte la π, tensiunea u1AK (t ) devine pozitivă şi blocarea tiristorului nu mai este posibilă.
Acesta rămâne în conducţie, în regim de redresor la α, când tensiunea vd(t) este pozitivă. Schema
CONVERTOARE STATICE 18
echivalentă a convertorului în această situaţie este prezentată în fig.1.145. Ca urmare a însumării
polarităţii celor două surse din circuit curentul id(t) capătă valori apreciabile, mai mari decât
curentul de scurtcircuit. Evenimentul, care este unul de avarie, se numeşte curent bascularea
ondulorului în redresor. Evitarea apariţiei acestei avarii se realizează prin limitarea comenzii
maxime în ondulor după
α max ≤ π − δ b − γ , (1.205)

Fig.1.145 Bascularea
ondulorului în redresor.

Fig.1.146 Caracteristica
externă.
unde γ, unghiul de comutaţie, se limitează la 15-20°. Având în vedere valoarea lui γ şi δb
α max ≤ 145 − 1550 . (1.206)
Pentru tiristoare rapide unde
tb ≤ 1, 2 − 10 μ s (1.207)
unghiul αmax se limitează la valori mai mari. Pentru corelarea valorilor tensiunilor medii în
ondulor cu cea în redresor, se limitează şi unghiul de comandă minim la
α min ≥ 15 − 250 . (1.208)
Caracteristicile externe ale convertoarelor reprezintă dependenţa
Vdα = f ( I d ) (1.209)
pentru diverse unghiuri de comandă α. Caracteristicile ideale, neglijând comutaţia şi considerând
conducţia neîntreruptă, sunt prezentate cu linie întreruptă în fig.1.146. În cazul luării în calcul a
comutaţiei, tensiunea medie redresată se modifică după
Vd'α = Vdα − Rγ I d , (1.210)
ceea ce provoacă o scădere a tensiunii în funcţionare ca redresor şi o creştere a tensiunii în
invertor, proporţională cu valoarea curentului mediu redresat Id. Pentru curenţii Id mici, favorabili
întreruperii conducţiei, tensiunile medii redresate cresc ca valoare, iar caracteristicile externe
devenind neliniare. Zona de curent întrerupt, pentru o sarcină dată, este delimitată în fig.1.146 cu
linie întreruptă. Din familia de caracteristici din fig.1.146 se exclud evident cele pentru α ≤ α min
şi α ≥ α max . Dezavantajele întreruperii conducţiei, evidenţiate mai sus, provoacă destul de multe
neplăceri în aplicaţiile concrete. Evitarea acestora se realizează prin înscrierea cu sarcina a unei
inductivităţi speciale LF, numită inductivitate de filtrare. Calcului ei se face din două
considerente:
• evitarea întreruperii conducţiei la curent minim prin convertor, de obicei curentul de mers
în gol al sarcinii;
• limitarea ondulaţilor curentului id(t) în limite admise de sarcină, element important când
sarcina este o maşină de c.c.
19 REDRESOARE
În general acest mod de soluţionare a întreruperii conducţiei dă rezultate satisfăcătoare, chiar dacă
contribuie la diminuarea randamentului conversiei şi la înrăutăţirea dinamicii de creştere a
curentului în ansamblul convertor-sarcină.

1.12.5 CONVERTOARE BIDIRECŢIONALE.

Un convertor unidirecţional alimentând o sarcină de c.c. asigură două funcţionări

distincte pentru sistemul de conversie:
• funcţionarea ca motor într-un sens de rotaţie;
• frânarea recuperativă, până la oprire, pentru acelaşi sens de rotaţie.
Funcţionarea ca motor a maşinii electrice este anulată la comanda de reducere a vitezei de rotaţie.
Ca urmare a comenzii se diminuează tensiunea medie redresată Vd, la valori mai mici decât t.e.m.
E, ceea ce blochează conducţia prin
convertor. Frânarea sistemului de conversie
decurge liber, pe seama cuplului static
rezistent, reintrarea în conducţie a
convertorului având loc când Vd>E.
Frânarea recuperativă, pentru îndeplinirea
condiţiilor de funcţionare a convertorului în
regim de ondulor, presupune, în primul rând,
Fig.1.147 Schema de principiu a unui convertor
bidirecţional.
inversarea polarităţii t.e.m. E, care se poate
realiza numai prin comutare cu contactoare
în circuitul convertor-maşină. În al doilea rând, comanda trebuie deplasată în ondulor la valoarea
αmax pentru a evita intrarea în conducţie a convertorului la valori mari de curent. Realizarea
acestor condiţii presupune introducerea unor scheme logice suplimentare, precum şi apariţia unui
interval de timp în care maşina este nealimentată, deci având cuplul nul, care poate să nu fie
acceptabil pentru sistemul de conversie. Realizarea inversării sensului de rotaţie presupune
inversarea polarităţii tensiunii vd(t), care, în cazul utilizării unui convertor unidirecţional, necesită
o comutare prin contactoare, soluţie neagreată ca urmare a unor dezavantaje uşor de înţeles.
Varianta cu comutare în circuitul inductor, avantajoasă ca urmare a curentului de excitaţie mai
mic, introduce, ca urmare a constantei de timp mari a înfăşurării de excitaţie, timpi morţi, de
cuplu nul, mult mai mari ca în cazul comutării retorice. Ambele metode se utilizează foarte rar şi
numai în cazul sistemelor de conversie cu reversări ale sensului de rotaţie şi frânări de frecvenţă
redusă. Sistemele de conversie moderne folosesc convertoare bidirecţionale, de 4 cadrane, care se
realizează, prin cuplarea în opoziţie a două convertoare unidirecţionale identice şi alimentate de la
surse identice, după schema din fig.1.147.
Convertorul l se comandă la unghiul
α1 = α , (1.211)
iar convertorul 2 la
α2 = π −α . (1.212)
În acest fel
Vd 1 = Vd cos α
(1.213)
Vd 2 = Vd cos(π − α ),
cele două tensiuni fiind în permanenţă egale în modul, nepermiţând închiderea unui curent
continuu între cele două convertoare, fig.1.148. Preluarea conducţiei de un convertor sau altul
depinde de unghiul de comandă şi starea sarcinii. Astfel pentru funcţionarea în cadranul 1 se
presupune, fig.1.149,
CONVERTOARE STATICE 20

Fig.1.148 Caracteristica de comandă. Fig.1.149 Funcţionarea în cadranul 1.

π
0 ≤ α1 ≤ , (1.214)
2
t.e.m. a sarcinii cu polaritatea din figură, iar
Vdα 1 > E . (1.215)
Având în vedere cele de mai sus rezultă
π
≤α ≤π
2 (1.216)
Vdα 2 < E ,
ceea ce înseamnă că acest convertor, deşi comandat în ondulor nu poate prelua conducţia, fiind
blocat datorită neîndeplinirii condiţiei de funcţionare (1.178). Pe de altă parte convertorul 1 are
îndeplinite condiţiile de intrare în conducţie şi preia curentul în regim de redresor. Se consideră
pentru această funcţionare Vdα > 0, I d > 0. Funcţionarea în cadranul 2, fig.1.150, se obţine prin
creşterea unghiului de comandă la valoarea α ' > α , dar păstrând aceleaşi regimuri de funcţionare
pentru cele două convertoare. Astfel
Vdα 1 < E
(1.217)
Vdα 2 < E ,
ceea ce înseamnă ca primul convertor, deşi
comandat în redresor, nu poate prelua conducţia, în
timp ce convertorul 2 preia curentul în regim de
ondulor, realizând o frânare cu recuperare a
maşinii de c.c.. Având în vedere că funcţionează
convertorul 2, tensiunea Vdα > 0 , în timp ce I d < 0.
Conducând treptat α1 spre π/2 se obţine oprirea
motorului. Continuând deplasarea unghiului de
comandă astfel încât
Fig.1.150 Funcţionarea în cadranul 2.
π
≤ α1 ≤ π , (1.218)
2
respectiv
21 REDRESOARE

Fig.1.151 Funcţionarea în cadranul 3. Fig.1.152 Funcţionarea în cadranul 4.

π
0 ≤ α2 ≤
, (1.219)
2
convertorul 2 trece în regim de redresor, alimentând motorul cu polaritate inversă, ceea ce
produce inversarea sensului de rotaţie şi implicit schimbarea polarităţii t.e.m. E, fig.1.151.
Evident
Vdα 2 = Vdα 1 > E . (1.220)
Din (1.220) şi fig. 1.151 rezultă că funcţionarea convertorului 1 în ondulor nu este posibilă.
Curentul I d < 0 şi Vdα < 0 caracterizează funcţionarea în cadranul 3. Funcţionarea în cadranul
4,fig.1.152, se obţine modificând în continuare unghiurile de comandă astfel încât, păstrând
aceleaşi regimuri de funcţionare pentru cele două convertoare,
Vdα 1 = Vdα 2 < E , (1.221)
ceea ce conduce la blocarea convertorului 2 şi la preluarea conducţiei, în ondulor, de convertorul
1. Corespunzător vom avea I d > 0 şi Vdα < 0 , deci funcţionare în cadranul 4. Modificarea în
continuare a unghiurilor de comandă permite trecerea funcţionării în cadranul 1.
Tensiuni şi curenţi de circulaţie. Tensiunile produse de cele
convertoare, vdα 1 (t ) şi vdα 2 (t ) nu au amplitudinile egale în timp, fiind variabile. Diferenţa dintre ele
dă naştere la curenţi, care se închid între cele două convertoare, variabili în timp şi numiţi curenţi
de circulaţie. Mecanismul apariţiei acestor este exemplificat pentru convertorul bidirecţional cu 2
pulsuri in punte, în conexiune antiparalelă, fig.1.153. Se consideră cele două convertoare
antiparalel l şi 2 comandate la
π
α1 = α 2 = . (1.222)
2
Formele de undă pentru vdα 1 (t ) şi vdα 2 (t ) sunt prezentate în fig. 1.155 a şi b. Considerând
comandate tiristoarele l şi 2, respectiv 1’ şi 2', se constată că există două contururi independente
prin care se pot închide curenţii ic' şi respectiv ic'' . Rezistenţele din cele două contururi sunt
practic neglijabile. Considerând inductivitatea de dispersie Lσ a sursei mult mai mică decât Lk,
ceea ce corespunde realităţii, atunci se pot scrie ecuaţii de determinare a celor doi curenţi conform
cu
di ' (t )
u (t ) = 2 Lσ c , (1.223)
dt
respectiv
di '' (t )
u (t ) = 2 Lσ c . (1.224)
dt
CONVERTOARE STATICE 22

Fig.1.153 Convertor bidirecţional în conexiune antiparalel.

Din (1.200) şi (1.201) rezultă că valorile curenţilor ic' şi ic'' sunt practic limitate doar de
inductivităţile Lσ, tensiunea u(t) a sursei regăsindu-se pe perechile de bobine Lσ,
formând aşa-numitele tensiuni de circulaţie uc' , respectiv uc'' . Formele de undă ale acestor tensiuni,
precum şi a curenţilor de circulaţie O sunt prezentate în fig.1.155 c şi d. Întrucât forma
tensiunilor de circulaţie depinde de valoarea unghiurilor
de comandă, atât forma cât şi valoarea celor doi curenţi
de circulaţie depind de comanda convertoarelor. Pentru
convertorul din fig.1.153 această dependenţă este
prezentată în fig.1.154. Ca urmare dimensionarea
bobinelor Lk, având ca rol limitarea valorilor curenţilor
π
de circulaţie, trebuie efectuată la α = . Prezenţa
2 Fig.1.154 Dependenţa curenţilor de
curenţilor de circulaţie conduce pe de o parte la circulaţie de unghiul de comandă.
încărcarea suplimentară a tiristoarelor convertoarelor, iar
pe de altă parte la diminuarea randamentului conversiei,
ca urmare a pierderilor de putere suplimentare în
tiristoare şi bobinele Lk. Prevederea a câte două bobine Lk
pe fiecare contur de circulaţie este determinată de
funcţionarea în sarcină. Astfel, dacă convertorul l preia şi
curentul de sarcină Id, prima bobină preia suma celor doi
curenţi, în timp ce a doua preia numai curentul de
circulaţie ic. Pentru a evita prevederea unor inductivităţi
supradimensionate, se acceptă saturarea primei bobine şi
deci reducerea substanţială a inductivităţii acesteia,
limitarea curentului de circulaţie făcându-se numai de cea
de a doua bobină, nesaturată şi având inductivitatea
nominală. Prezenţa curenţilor de circulaţie şi bobinelor Lk
este exploatată şi în sens favorabil. Printr-o dimensionare
atentă a bobinelor Lk şi impunerea valorii curenţilor de Fig.1.155 Forme de undă pentru
circulaţie, astfel încât să fie neîntrerupţi, se asigură un tensiuni şi curenţi de circulaţie.
23 REDRESOARE
regim de conducţie neîntreruptă pentru cele două convertoare, independent de curentul de sarcină
id(t). Diminuarea efectelor curenţilor de circulaţie şi realizarea unor convertoare economice au
condus la realizarea unor scheme mai performante. O astfel de variantă, numită în cruce, este
exemplificată în fig.1.156 pentru un convertor bidirecţional cu 2 pulsuri în punte. Caracteristica
principală a acestui convertor constă în existenţa unui singur contur de curent de circulaţie, ceea
ce necesită numai două bobine Lk, în schimb sursa de alimentare trebuie să fie un transformator
cu două secundare identice, alimentarea celor două convertoare trebuind să se facă de la două
surse identice, dar separate galvanic.
Varianta modernă a convertoarelor bidirecţionale este cea fără curenţi de circulaţie.

Fig.1.156 Convertor bidirecţional în cruce.

Fig.1.157 Convertor bidirecţional fără curenţi de circulaţie.

O astfel de schemă provine din cea din fig.1.153 prin eliminarea bobinelor de limitarea a
curenţilor de circulaţie LK, fig.1.157. Anularea curenţilor de circulaţie se realizează prin comanda
convertoarelor. Sistemul de comandă este prevăzut cu un dispozitiv logic care, în funcţie de
comandă şi starea sarcinii, autorizează generarea impulsurilor numai pe un convertor . Trecerea
conducţiei de pe un convertor pe altul se face cu o pauză de comandă, interval în care nici un
convertor nu este comandat. Această pauză este de ordinul milisecundelor, are ca scop stingerea
proceselor electromagnetice din convertoare şi practic nu influenţează regimul de funcţionare al
sarcinii. Scheme asemănătoare cu cele din fig.1.153,1.156 şi 1.157 se realizează şi pentru
convertoare cu 3 pulsuri sau 6 pulsuri în punte. Singura diferenţă constă în variaţia curenţilor de
circulaţie în funcţie de comanda α.