LUCRARE DE LABORATOR 1

REDRESOARE CU DIODE

Clasificarea redresoarelor
Redresorul este un convertor static de putere care face conversia unei tensiuni alternative
într-o tensiune continua, sensul energiei fiind de la reţeaua de c.a. spre consumatorii de c.c.
Redresorul construit cu diode, datorita conducţiei unidirecţionale a acestora, furnizează curent
redresat cu o singura polaritate şi, fiind necomandat, o tensiune redresată fixă, de aceeaşi
polaritate. Notaţiile utilizate sunt Ud pentru valoarea medie a tensiunii redresate şi Id pentru
valoarea medie a curentului redresat al redresorului.
O schemă de redresor conţine, în general, un transformator (poate lipsi când redresorul
se conectează direct la reţea), filtre, diodele redresoare cu elemente de protecţie ale acestora la
supratensiuni si scurtcircuit (elementele de protecţie au fost analizate în capitolul 2 şi, pentru
simplificarea schemei, nu vor mai fi reprezentate). Diodele conduc succesiv, după o anumită
regulă, încât în timpul unei perioade corespunzătoare frecvenţei reţelei au loc un anumit număr

conducţie.
A T
de comutaţii ale curentului de sarcină, de la o diodă care a condus la următoarea care intră în

Clasificarea redresoarelor (schemelor de redresare) se poate face după mai multe criterii:
1. După felul tensiunii alternative de alimentare:
N
a) redresoare monofazate - sunt redresoarele alimentate de la o sursa monofazata de

bialternanţa (cu punct median sau în punte);

I O
tensiune alternativa; din aceasta categorie fac parte redresorul monoalternanţa şi redresorul

T
b) redresoare trifazate - sunt redresoarele alimentate de la o sursa trifazata de tensiune
alternativa; cele mai cunoscute conexiuni (nu neapărat şi utilizate, după cum se va vedea în

IC
continuare) sunt: redresorul trifazat cu punct median, redresorul în stea hexafazată cu punct
median, redresorul trifazat în punte, redresorul cu dublă stea şi transformator interfază,

T R
redresoare duodecafazate (cu 12 pulsuri ale tensiunii redresate pe o perioada a tensiunii reţelei);
2. După posibilitatea de reglaj a tensiunii de ieşire:
a) redresoare necomandate - sunt redresoarele care furnizează o tensiune de valoare

E S
medie Ud constanta; ele sunt construite numai cu diode;
b) redresoare comandate - sunt redresoarele care furnizează o tensiune de valoare medie
Ud, reglabilă ca nivel; aceste redresoare sunt construite cu dispozitive semiconductoare

R
comandate (tiristoare sau tiristoare si diode, tranzistoare);
3. După modul de grupare a fazelor tensiunilor alternative (înfăşurărilor) care furnizează
tensiunea redresata:
a) redresoare de tip paralel (Pm) la care cele m faze alternative (înfăşurări), fiecare în
serie cu dioda sa, sunt grupate în stea şi apar în paralel în raport cu bornele de ieşire ale
redresorului; redresorul conţine m diode, valoarea instantanee a tensiunii redresate fiind egală cu
valoarea instantanee a celei mai pozitive tensiuni din cele m; din aceasta categorie fac parte
redresorul monofazat bialternanţă cu punct median (P2), redresorul trifazat cu punct median (P3)
şi redresorul în stea hexafazată cu punct median (P6);
b) redresoare de tip dublu paralel (DPm) la care cele m faze alternative (înfăşurări) sunt
grupate tot în stea, însă se utilizează 2m diode; valoarea tensiunii redresate în fiecare moment
este egală cu diferenţa dintre cea mai pozitivă şi cea mai negativă tensiune alternativă; exemple
sunt: redresorul monofazat bialternanţă în punte (DP2), redresorul trifazat în punte având
transformatorul cu secundarul în stea (DP3);

1
 Sarcină rezistiv-inductivă – conexiunea serie (R+ωL)
Schema redresorului şi formele de undă sunt prezentate în figura 3.4, respectiv în figura 3.5.

Figura 3.4 Figura 3.5

În intervalul de conducţie al diodei D putem scrie:

A T
us  ud  uR  uL
sau N
U sin  = R id + L
di
I
dO
unde:
 = t T
valoarea efectiva a tensiunii redresate este: IC
U d ( RMS) T
1 
R 
   U 2 sin 2  d
1/ 2


U 2  sin 2


E S  2 0

Valoarea medie a curentului redresat este:

 2 2

R Id =
U d U 1 - cos 
=
R R 2

Evident, avem şi pentru curentul secundar Is(AV)=Id.

 Sarcină rezistiv-capacitivă - conexiunea paralel (RC)

Schema redresorului şi formele de undă sunt date în figura 3.7, respectiv figura 3.8.

2
Figura 3.7 Figura 3.8

A T
În reprezentarea formelor de undă din figura 3.8 s-a presupus că condensatorul are o
capacitate suficient de mare astfel încât, în regim permanent, acesta nu se descarcă complet
şi, deci, încărcarea reîncepe de la o valoare pozitivă U m.
În intervalul de conducţie θ al diodei curenţii sunt: N
U
iR = sin  I O
d ud
R
du T
IC
iC = C = C s =  C U cos 
dt d

T R
unde us este tensiunea din secundarul transformatorului:

u s = U sin 

E S
Valoarea medie a tensiunii redresate este:

Ud  R
1  2  U 
   u ci d   u cd d 
2    2 
2 
 

   sin  d  sin    e tg  d 
 

U    2 tg  
  cos   cos   sin   tg   e  1
2   
  

3.3.2. Redresorul monofazat bialternanţă

 cu punct median şi sarcină rezistivă R.

Schema redresorului monofazat bialternanţă cu punct median (priza mediană a secundarului
transformatorului monofazat) funcţionând cu sarcină rezistivă este dată în figura 3.9, iar
formele de undă semnificative sunt date în figura 3.10.
Se observă că unghiul de conducţie al unei diode este =, iar numărul de pulsuri ale
tensiunii redresate într-o perioadă este q=2.

3
Figura 3.9

Pentru   (0, ) avem us1>0>us2, deci

dioda D1 conduce şi D2 este blocată. Rezultă:
u d = u s1 = U sin 
U
id = is1 = sin  = I sin 
R
u D2 = u s2 - u d = - 2 U sin  A T
Pentru   (,2) avem us2>0>us1,
N
deci dioda D2 conduce şi D1 este blocată.
Rezultă:
I O
u d = u s2 = - U sin 
id = is2 = - I sin  T
u D1 = u s1 - u d = 2 U sin
IC
T R Figura 3.10

E S
Valoarea medie a tensiunii redresate este:

1 2U
Ud =  U sin  =
R 0

iar valoarea efectivă a tensiunii redresate este:



1 1
1  2 1  1  2 U
   Usin   d  U   d 
2
U d ( RMS)  cos 2  d   
 0   2 0 2 0  2

Ţinând cont că sarcina este rezistivă, valoarea medie a curentului redresat este:

Ud 2 U 2 I
Id = = =
R R 

iar valoarea efectivă este:

4
 Ud(RMS) U I 
Id(RMS) = = = = Id
R R 2 2 2 2

Puterea de curent continuu debitată de redresor în sarcină este:

2 U 2 U 4 U2
P d = U d Id =  =
  R 2 R

Ţinând cont că am neglijat pierderile de putere din redresor, puterea furnizată de

transformator redresorului este egală cu:

2
 U 1 U
2
Ps =    =
 2  R 2R

Rezultă randamentul redresorului:

8
 = Pd = 2  0,8
A T
Ps 
N
este:
I O
Valoarea medie a curentului prin diode (egal cu cel printr-o înfăşurare secundară)

T Id

IC
IF(AV) = Is(AV) =
2

iar valoarea efectivă a lui este:

T R Id(RMS) 

 E S IF(RMS) = Is(RMS) =

cu punct median şi sarcină puternic-inductivă

2
= Id
4

R
Pe intervalul (0, ] dioda D1 conduce şi dioda D2 este blocată, iar pe intervalul (,

2] conduce D2 şi este blocata D1 (figura 3.11). Rezultă, şi în acest caz:

u s1  U sin  ,   (0, ]

ud  
u   U sin  ,   (,2]
 s2

dacă se neglijează fenomenul comutaţiei (Lc=0)

5
Figura 3.11

A T
Figura 3.12
Figura 3.13
N
Pentru curentul printr-o semiînfăşurare secundară avem: I O
T
IC
Id ,  Id
Is(AV)  2 Is ( RMS ) 2

iar pentru curentul primar avem:

T R ns

E S I p ( AV )  0 , I p ( RMS) 
np
 Id

R
Tensiunea redresată având aceeaşi forma ca cea din cazul funcţionării pe sarcină
rezistivă, rezultă:

2U 
U d0  U  U d0
 2
deci
U 
U ( RMS)    U d 0  1,11  U d 0
2 2 2

 cu punct median şi sarcină rezistiv-capacitivă - conexiunea paralel (RC)

Cu originea de timp în   0 ecuaţiile curenţilor din circuit (figura 3.15), pe intervalul

de încărcare al condensatorului [, ] sunt :

U
iR  sin 
R
6
 du
iC  C  CU cos 
d

1 
i d  i R  i C  U   sin   C cos  
R 

Cu notaţiile din figura 3.16:

 = unghiul la care dioda începe sa conducă ;
 = unghiul de conducţie al diodelor ;
 = unghiul la care dioda se blochează ;
putem scrie:

1
id 0 sin  C cos   0  tg  RC 
  R
 
    arctg(RC) ,    , 
2 

A T
N
I O
T
IC
T R
Figura 3.15
E S Figura 3.16

Figura 3.17 Figura 3.18

Tensiunea redresată este data de relaţia:

7
 
 U sin  , , 
Ud  R  iR  
  

U sin e tg , ,   

Rezultă valoarea medie a tensiunii redresate:

 
1   1 1 
U d   u d d   U sin    U sin   e d 
tg

    
U U sin    tg  U U
 cos  cos   tg  e  1  cos cos   tg  sin  sin 
     
 

 în punte cu sarcină rezistivă R

T
Dacă considerăm tensiunea secundară, u s  U sin  , formată din tensiunile (măsurate
faţă de un punct secundar median fictiv, figura 3.19):
A
1 1 1 1 N
u s1 
2 2 2 2
I O
u s  U sin  şi u s 2  u s  U sin   u s  u s1  u s 2 ,

T
formele de undă caracteristice (figura 3.20) au aceeaşi alură cu cele de la redresorul

IC
monofazat bialternanţă cu punct median.

T R
E S
Figura 3.19
R
Pentru   (0, ) avem us>0, deci
diodele D1 şi D4 conduc, D2 şi D3 sunt
blocate. Rezultă:
u d = u s = U sin 
U
id = is = sin  = I sin 
R
u D2 u D 3 =  u s = - U sin 

Pentru   (,2) avem us<0,
deci acum conduc diodele D2 şi D3, iar Figura 3.20
D1 şi D4 sunt blocate. Rezultă:
u d = u s = - U sin 
id =  is = - I sin 
8
 u D 4  u D1 = u s = U sin

Relaţiile de calcul stabilite la redresorul bialternanţă cu punct median rămân valabile

(cu observaţia făcută privind amplitudinea secundară U), deci avem:
- valoarea medie a tensiunii redresate:

1 2U
Ud = 
0
U sin  =


- valoarea efectivă a tensiunii redresate:

1
1  2 U
   Usin  d 
2
U d ( RMS)
 0  2

- valoarea medie a curentului redresat:

A T
Ud 2 U 2 I
Id = =
R R 
=
N
- valoarea efectivă a curentului redresat:
I O
Ud(RMS) U I T
IC
Id(RMS) = = = = Id
R R 2 2 2 2

- randamentul redresorului:

T R 8

E S  = Pd = 2  0,8
Ps 

R
- valoarea medie a curentului prin diode

IF(AV) =
Id
2

- valoarea efectivă a curentului prin diode:

Id(RMS) 
IF(RMS) = = Id
2 4

 în punte cu sarcină puternic inductivă

Dacă considerăm curentul redresat constant (figura 3.21), formele de undă
caracteristice sunt prezentate în figura 3.22. Funcţionarea redresorului este analogă cu cea
pentru sarcină rezistivă.
Curentul secundar şi primar ip au forma din figura 3.22, valoarea lor medie fiind nulă.
9
 Valoarea efectivă a curentului secundar (respectiv primar) este:

1 1
1   2 1  2 n
I s  RMS     i s2 d    I d2  d  I d  I p ( RMS)  s  I d
 0   0  np

Figura 3.21

Tensiune redresată are aceeaşi formă

ca în cazul sarcinii rezistive, deci
relaţiile de calcul aferente rămân
A T
valabile.
Pentru dimensionarea diodelor N
relaţiile de calcul sunt:
- valoarea medie a curentului:
I O
IF(AV) =
Id
2 T
- valoarea efectivă:
Id IC
IF(RMS) =
2
- tensiunea inversă maximă repetitivă:
T R Figura 3.22
U RRM = U

E S
R

10
 Lucrare de laborator 2

Circuite de comandă în fază

1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune să prezinte circuitele de comandă în fază, plecând de la cele discrete
spre cele specializate. Un obiectiv important îl reprezintă însuşirea cunoştinţelor practice legate
de utilizarea circuitului integrat βAA 145.

2. Introducere teoretică

2.1. Particularităţile comenzii pe poartă a tiristorului

A T
De obicei producatorul de tiristoare indică valorile curentului de poartă IGT şi tensiunii de
poartă UGT care asigură amorsarea la o temperatură de 25oC. Astfel,

N
pentru tiristoarele de mică putere T1N* produse de IPRS Băneasa,
aceste mărimi au valorile IGT=10mA, UGT=1V. Aceste date sunt

I O
valabile pentru un regim de curent continuu, dar ele pot fi folosite şi
într-un regim de comandă în impulsuri, dacă impulsurile de

T
comandă au forma rectangulară cu o durată mai mare de 20-100 s
(în funcţie de tipul tiristorului). În

IC
cazul când durata impulsurilor de
comandă este mai mică este necesar

Fig. 5.1.a R
să se mărească în mod corespunzător

T
amplitudinea lor.
În cazul când tiristorul este

E S
amorsat (vezi figura 5.1.a), curentul trece prin dispozitiv (şi prin
sarcină) numai cât timp iA > IH .
Se poate obţine

R un redresor cu tensiune Fig. 5.1.b

continuă reglabilă, denumit şi redresor comandat
(figura 5.1.b), dacă comanda prin intermediul
curentului de grilă (iG) se întârzie, mai mult sau mai
puţin, în raport cu începutul alternanţelor pozitive.
Funcţionarea acestui circuit este ilustrată de
diagramele din figura 5.2. În multe cazuri întârzierea
la amorsare este exprimată prin unghiul a (denumit
unghi de comandă), corespunzator timpului de
întârziere ta:
a = ta ,
unde  este pulsaţia tensiunii reţelei de alimentare.
Modificarea acestui unghi se obţine cu ajutorul
unor circuite electronice denumite circuite de comandă
în fază (sau circuite de formare a tensiunii de comandă
în fază).
Fig. 5.2
 2.2. Circuite de comanda în fază a tiristoarelor cu componente discrete

Cele mai multe scheme de comandă folosesc drept sursă de energie pentru amorsarea
tiristorului chiar tensiunea de alimentare a dispozitivului, care poate fi o tensiune alternativă (fig.
5.3.a, b, c), sau o tensiune pulsatorie obţinută după o redresare dublă-alternanţă (fig. 5.3.d).

a) b)

A T
c)
Fig. 5.3 Nd)

I O
În schema din fig. 5.3.a tiristorul amorsează când valoarea instantanee a tensiunii de
alimentare u satisface egalitatea:
u = IGT (RC + RS) + UGT+ VD
T
IC
unde VD este căderea de tensiune pe diodă (0,6 V), RS este rezistenţa de sarcină, iar IGT respectiv
UGT sunt valorile curentului şi tensiunii de poartă

T R
care asigură amorsarea sigură a tiristorului.
Schema din fig. 5.3.a permite un reglaj al
unghiului de comandă în fază (prin creşterea

Fig. 5.4 E S rezistentei RC) până la unghiul maxim a(max)= 90°.

Aceleaşi performanţe se obţin şi cu schema din fig.
5.3.b. Aici, unghiul de comandă creşte cu mărirea
constantei de timp = RC CC.
R
Schema din figura 5.3.c permite obţinerea unor valori a >90°. Condensatorul CC se
încarcă prin dioda D1 până la valoarea de vârf (-Umax) în timpul alternanţei negative (când
tiristorul este blocat). Atunci când tensiunea de alimentare începe să crească, dioda D1 se
blochează şi apare în circuitul de descărcare rezistenţa RC. Constanta de timp la descărcare fiind
mult mai mare decât la încărcare (RC >> RS), este posibil, prin ajustarea (în sensul creşterii)
rezistenţei RC, ca la sfârşitul alternanţei negative să avem încă o tensiune negativă pe
condensator. Pe alternanţa pozitivă condensatorul se descarcă complet, iar apoi se încarcă,
schimbând polaritatea tensiunii, până la tensiunea necesară pentru amorsarea tiristorului (vezi
figura 5.4 în care tensiunea redresată este precizată prin aria haşurată).
Constanta de timp se alege în acest caz cu relaţia:
T 4
RC CC  1,3 
2 
unde  = 2f = 2 /T.
Referitor la schema din figura 5.3.d, ea funcţionează la fel ca şi schema din figura 5.3.b,
cu deosebirea că tiristorul conduce curent în timpul ambelor alternanţe (figura 5.5).

2
 O schemă de comandă mai perfectionată care
permite reglajul întârzierii la aprindere între a=0
şi a=180° este prezentată în figura 5.6.
Tiristorul este comandat în timpul fiecărei
alternanţe cu o tensiune în formă de impulsuri,
produsă cu ajutorul unui tranzistor unijoncţiune
(TUJ). TUJ-ul este configurat într-o schemă de
Fig. 5.5 oscilator de relaxare, circuitul de reglaj a
perioadei oscilaţiilor (RC + CC) fiind alimentat,
ca şi în schemele precedente, cu tensiunea de reţea limitată la o valoare de aproximativ 12÷25 V
cu ajutorul unei diode Zener (Dz). Funcţionarea circuitului de comandă este redată de formele de
undă reprezentate în figura 5.7, unde uZ este
tensiunea de alimentare limitată de dioda
Zener, iar uC tensiunea la bornele
condensatorului din circuitul de comandă.
Când tensiunea uC ajunge la nivelul de
basculare VT al tranzistorului unijoncţiune,
condensatorul se descarcă prin circuitul de
emitor (emitor-baza l) şi rezistenta RBl. La
bornele rezistenţei RB1 apare un impuls care A T
amorsează tiristorul. După descărcarea
condensatorului, TUJ-ul se blochează din nou, N
iar fenomenele se repetă. Condensatorul se
încarcă şi descarcă, producându-se şi alte
I O
practic nu mai au nici o acţiune asupra T
impulsuri la bornele rezistorului RBl, care însă
Fig. 5.6

IC
tiristorului aflat deja în conducţie, dacă primul impuls îndeplineşte condiţiile de amorsare.
Datorită alimentării TUJ-lui cu o tensiune de formă aproximativ trapezoidală, sincronă cu

T R
reţeaua, primul impuls de la oscilator (care amorsează tiristorul în fiecare alternanţă) apare
practic la acelaşi moment după trecerea prin zero a tensiunii reţelei. Într-adevăr, la sfârşitul
fiecărei alternanţe tensiunea u Z scade la zero, obligând condensatorul CC să se descarce până la

E S
aceeaşi tensiune, deci are loc resetarea sa. În acest mod condensatorul reia procesul de încărcare
la începutul fiecărei alternanţe de la acelaşi nivel de tensiune (0 V), asigurându-se astfel o
"sincronizare" a impulsurilor de comandă cu tensiunea de alimentare a circuitului anodic al
tiristorului.
R

Fig. 5.7
În schema din figura 5.6. variaţia unghiului de comandă se obţine prin modificarea
constantei de timp a circuitului, =RCCC. Este posibilă însă şi o comandă electronică a unghiului
a cu ajutorul unei tensiuni continue care să alimenteze circuitul de încărcare, menţinând
3
valoarea  constantă (astfel se efectuează un reglaj
automat al puterii disipate în sarcină sau reglarea
valorii medii a tensiunii redresate, prin modificarea
corespunzătoare a unghiului de comandă în fază în
bucla de reacţie negativă).
O schemă de comandă a unghiului de
amorsare printr-o tensiunea continuă ucom este
prezentată în figura 5.8.
În acest caz tensiunea continuă ucom
controlează curentul de încărcare a condensatorului
CC prin intermediul unui generator de curent
(realizat cu un tranzistor pnp). Neglijând curentul
de bază al tranzistorului şi notând cu iC curentul de
colector, tensiunea la bornele condesatorului este Fig. 5.8
dată de expresia:
1 t u com
uC   iC dt  U C (0)  t
CC 0 RC C C
T
Dacă tensiunea continuă de alimentare a circuitului de comandă are valoarea E,
A
tranzistorul unijoncţiune intră în conducţie în momentul t=ta, când uC=E, unde  reprezintă

N
raportul de divizare intrinsec al tranzistorului unijoncţiune. Timpul de întârziere
E
t a  RC C C
u com O
 , poate fi modificat uşor prin variaţia tensiunii continue de comandă ucom.
I
T
Pentru sincronizare, tensiunea de alimentare a circuitului de comandă se obţine din
tensiunea reţelei de alimentare cu ajutorul unei diode Zener.

2.3. Circuitul integrat AA 145 IC

T R
Tiristoarele convertoarelor cu comutaţie naturală se comandă cu impulsuri sincronizate cu
reţeaua de alimentare monofazată sau trifazată. Impulsurile de amorsare se generează cu ajutorul

S
unor scheme de comandă logice şi analogice.

E
R

Fig. 5.9

4
 Cu ajutorul acestor scheme, momentul amorsării tiristoarelor se reglează în timp, pe
durata semiperioadei reţelei de alimentare. Reglajul se poate efectua în buclă închisă sau în buclă
deschisă, în funcţie de schema de principiu a convertorului de putere.
Schemele electronice de sincronizare cu reţeaua folosesc componente electronice discrete
sau integrate. Circuitul integrat AA 145 este un circuit monolitic dezvoltat special pentru
rezolvarea problemelor de sincronizare cu reţeaua.

A T
N
I O
T
Fig. 5.10 IC
T R
E S Fig. 5.11
Tehnologia de realizare monolitică are toate avantajele cunoscute privind funcţionarea
circuitelor integrate: precizie, stabilitate, dispersie mică a parametrilor, termostatare (temperatură
egală a tuturor componentelor), siguranţă în funcţionare, preţ redus etc.
R
Schema bloc a circuitului AA 145 este prezentată în figura 5.9 şi ea cuprinde:
- etajul de sincronizare;
- etajul generator de tensiune liniar variabilă (rampă descrescătoare);
- comparatorul de tensiune;
- generatorul de impuls;
- etajul logic separator de canale;
- amplificatoarele de ieşire.
 Etajul de sincronizare este alimentat cu tensiune alternativă printr-un divizor rezistiv,
limitând sinusoida reţelei la o amplitudine egală aproximativ cu tensiunea bază-emitor (0,8V).
Tensiunea reţelei fiind de 220Vef, rezultă practic fronturi verticale la fiecare trecere prin zero a
acesteia. Unda dreptunghiulară sincronizează un generator de impulsuri, care generează un
impuls scurt la fiecare trecere prin zero. În cazul când tensiunea vSINC traversează nivelul 0V
(vezi figura 5.10), având valori în ambele domenii de tensiune (pozitiv şi negativ), sunt generate
impulsuri la ambele ieşiri ale circuitului AA 145. Circuitul de sincronizare, odată declanşat, nu
mai este influenţat de variaţia ulterioară a semnalului vSINC, atâta vreme cât acesta nu trece din
nou prin zero.
5
  Etajul generator de tensiune liniar variabilă (rampă descrescătoare) este declanşat de
impulsurile ascuţite şi generează o rampă descrescătoare cu amplitudinea de aproximativ 8V.
 Comparatorul de tensiune compară valoarea prescrisă (o tensiune între 0 şi 8V) cu
rampa de tensiune. În momentul când prescrisa (tensiunea la pinul 8) devine mai mare decât
rampa, tensiunea de la ieşirea comparatorului comută la valoarea negativă de alimentare (de la
+15V la -8V; vezi figura 5.9).
 Generatorul de impuls este declanşat de fronturile descrescătoare ale tensiunii de la
ieşirea comparatorului, rezultând un tren de impulsuri de 100Hz defazat conform valorii
prescrise la intrarea inversoare a comparatorului.

A T
N
I O
T
IC
Fig. 5.12

T R
 Etajul logic separator de canale distribuie impulsurile generatorului pe două canale de
ieşire, corespunzătoare alternanţelor pozitive şi negative. Impulsurile distribuite au fronturi
corespunzătoare şi o durată reglabilă între 0,1ms şi 4ms (din P2e).

E S
 Amplificatoarele de ieşire au rolul de a asigura impulsurilor de comandă un nivel de
putere mai ridicat, suficient pentru a amorsa un tiristor de 1A.
Figura 5.11 redă diagrama formelor de undă la pinii integratului, caracteristice fiecărui
R
bloc funcţional. Cifrele încercuite pe figură
reprezintă numărul pinului circuitului integrat
unde se poate oscilografia forma de undă
respectivă.
Figura 5.12 reprezintă schema tipică de
utilizare a circuitului integrat. Grupul
(RS+R2e)CS serveşte la fixarea duratei rampei,
deci o limitare a domeniului de reglaj la valori
mai mici decât 180.
Grupul (RT + R3e)CT serveşte la reglarea
lăţimii impulsului de amorsare (tp).
Conectarea la pinul 6 a unei tensiuni de
+15V blochează impulsurile de la pinii de ieşire
(10 şi 14), independent de valoarea prescrisă la
pinul 8 şi valoarea instantanee a tensiunii de Fig.5.13
sincronizare. Definiţia unghiului de comandă în
fază (amorsare şi aprindere) şi a unghiului de conducţie rezultă din figura 5.13.
6
 Configuraţia pinilor CI AA145:
1 - Alimentare(V+);
2 - Ieşire monostabil;
3 - Masă;
6 - Blocare impuls;
7 - Rampă de tensiune;
8 - Comandă fază;
9 - Intrare de sincronizare;
10 - Ieşire;
11 - Comandă durată;
13 - Alimentare(V-);
14 - Ieşire;
15 - Referinţă de tensiune;
Fig. 5.14
16 - Sincronizare paralel.

Măsurători electrice şi electronice

a) măsuratori cu voltmetrul de c.c. (cu Ri  20kΩ/V).

T
Deoarece βAA145 este un circuit de impulsuri se pot realiza puţine măsurători care să ne
A
dea informaţii corecte despre starea de funcţionare a acestuia; faţă de masă avem potenţialele la
pini:
- pinul 13: V3-13  7V; N
- pinul 9: V9-3  0,6V;
- pinul 16: V16-3 < 0,1V;
I O
- pinul 7: 3,5V <V7-3 < 4,5V.
T
b) măsuratori cu osciloscopul (f > 100kHz şi două spoturi).

IC
Recomandabil este ca osciloscopul să fie sincronizat pe un canal cu semnalul de pe pinul
9 şi cu celălalt canal să se vizualizeze forma de undă dorită. Baza de timp se reglează

T R
la 2 ms/div., iar sensibilitatea la 0,5V/div. pentru pinul 9 şi la 5V/div. pentru pinii 10 şi 14.
Formele de undă din figura 5.11 se obţin pentru V8  5V.

E S
Aplicaţii ale circuitului βAA145*

Vom folosi notaţia βAA145* pentru a indica faptul că acest circuit se consideră ca în

R
montajul din figura 5.12. Schemele de aplicaţii ce vor fi prezentate în continuare vor conţine
doar componentele externe suplimentare celor indicate în figura 5.12.

Aplicaţia 1: Comanda monoalternanţă a unui tiristor de 1A

Curentul de poarta necesar pentru amorsarea tiristorului T1N4 (IPRS) este de 15 mA şi
deci curentul de 22 mA
asigurat de βAA145 este
suficient pentru amorsare.
Dioda D1 este necesară pentru
asigurarea blocării tiristorului
pe intervalul când tensiunea la
pinul 14 de ieşire este la
valoarea minimă (tranzistorul
intern este saturat, curentul
fiind fixat de valoarea
rezistorului intern).
Fig.5.15

7
 Aplicaţia 2. Comanda bialternanţă a două tiristoare conectate antiparalel
Observăm că ieşirea 14 comandă direct Th1 pe alternanţa pozitivă. Ieşirea 10, prin
intermediul transformatorului de impulsuri TrI, comandă Th2 pe alternanţa negativă (impulsul de
curent pozitiv este aplicat în poarta tiristorului). Dioda D1 evită aplicarea impulsurilor negative
(de exemplu, frontul negativ al impulsului de comandă se transmite în secundarul
transformatorului sub forma unor tensiuni negative pe poartă sau, accidental TrI poate fi conectat
invers) pe poarta lui Th2.

A T
Fig. 5.16 N
I O
Aplicaţia 3. Comanda bialternanţă a tiristorului de 1A aflat într-un montaj în punte

T
Puntea redresoare 1PM4 realizează redresarea tensiunii de c.a. pentru a permite
polarizarea corectă a tiristorului T1N4 în vederea amorsării, atât în timpul alternanţei negative

IC
cât şi în timpul celei pozitive. Impulsurile de comandă bialternanţă se obţin cu circuitul sumator
realizat cu diodele D1 şi D2.

T R
E S
R
Fig. 5.17

2.3. Circuitul integrat TDA1085

Circuitul integrat TDA 1085 este un procesor bipolar pentru controlul turaţiei motoarelor
de c.a. prin comanda în fază a unui triac. Circuitul integrat TDA 1085 operează în configuraţia
cu buclă de reacţie închisă şi poate realiza următoarele funcţii:
- stabilizarea turaţiei motorului;
- protecţia la scurtcircuit;
- pornirea lentă (soft star) şi intrarea treptată în regimul de turaţie nominală a motorului;
- generarea a două rampe controlabile de regim de turaţie.
Schema-bloc a circuitului integrat TDA 1085 este prezentată în figura 5.18, iar aplicaţia
tipică a circuitului este prezentată în figura 5.19.
8
 Fig. 5.18

A T
N
I O
T
IC
T R
E S Fig. 5.19

sincronizare
R
Semnificaţia pinilor este următoarea:
1 - Detector de nul pentru tensiunea de 9 - Alimentare stabilizată
10 - Rezistor de balast pentru regulatorul
2 - Detector de nul pentru curentul anodic paralel
3 - Limitare curent anodic 11 - Programare conversie f/V
4 - Turaţie curentă 12 - Intrare convertor f/V
5 – Turaţie prescrisă 13 - Ieşire impuls de comandă a triacului
6 - Programare rampă 14 - Pantă rampă sincronizată
7 - Durată rampă temporizată 15 - Curent rampă sincronizată
8 – Masă 16 – Stabilitate reacţie.
Blocul de alimentare asigură o tensiune stabilizată de +17V obţinută direct de la reţeaua
de 220Vef, printr-un grup de redresare monoalternanţă şi filtrare cu divizare.
Detectorul de nul al tensiunii de sincronizare declanşează rampa de sincronizare cu
reţeaua.
Blocul care asigură repetiţia impulsului de comandă este specific circuitului TDA
1085. În cazul neamorsarii tiristorului se întrerupe rampa de sincronizare şi se generează un nou
impuls. Durata tp a impulsului şi perioada Tr de repetiţie sunt date de catalog fiind fixate de
9
componente interne ale circuitului. În aplicaţii curente folosirea circuitului în acest mod de lucru
nu se justifică.
Semnalul cu informaţia de turaţie, conţinută
în frecvenţa acestuia, este aplicat la pinul 6 al
montajului şi este transformat într-un tren de
impulsuri dreptunghiulare cu ajutorul circuitului de
formare R19, D3, C7. Transformarea turaţiei
motorului într-o tensiune continuă este realizată de
convertorul frecvenţă-tensiune f/V.
Pe intrarea neinversoare a amplificatorului
A1 se aplică o tensiune vR produsă de rampa de
temporizare ai cărei parametri sunt determinaţi de
componentele externe conectate la terminalele 6 şi 7
ale circuitului. Tensiunea vR are variaţia tipică din
Fig.5.20
figura 5.20.
Rampa de temporizare (tensiunea la pinul 7 al circuitului integrat) prezintă două pante de
creştere, de valori diferite în general (vezi figura 5.20)
şi reprezintă, la altă scară, chiar turaţia motorului
prescrisă. Dependenţa de componentele externe care
fixează tensiunile la pinii 5 şi 6 ai circuitului integrat
A T
este dată de relaţiile:
V1=Vpin6, V2=2V1, V3=Vpin5 N
Formele de undă pentru tensiunea la pinul 2 al
circuitului integrat (u2), tensiunea de comandă a
I O
triacului (la pinul 13 - ucom) şi tensiunea la bornele
motorului (um), în regim normal de funcţionare şi T
IC
sincronizate cu tensiunea retelei (uretea) sunt prezentate
în figura 5.21.

T R
De asemenea, circuitul dispune de blocuri de
protecţie la: supratensiune, subalimentare, scurtcircuit,
supraturaţie, supracomandă, etc., care, în cazul

S
depăşirii valorilor limită prestabilite, acţionează
asupra rampei de temporizare şi a rampei de
E
sincronizare prin intermediul blocului de resetare a turaţiei.
Fig. 5.21

R
2.4. Alte circuite de comandă în fază

- circuite analogice de comandă în fază: circuitele TEA 1007, U 106 BS, U 111 B şi U
217 B (AEG - Telefunken), circuitele l 120 şi l 121 (SGS - ATES), circuitul TCA 780 (Siemens)
etc.
- circuite digitale de comandă în fază: sunt implementate, în general, cu
microcontroller RISC, simple şi ieftine (exemplu: MICROCHIP 16C54). Tensiunea de
alimentare se obţine direct de la reţea iar oscilatorul este, de regulă, unul de tip RC. Circuitul
primeşte pe o intrare digitală semnalul de sincronizare cu reţeaua (aplicat de la reţea printr-un
simplu divizor rezistiv), unghiul de comandă obţinându-se cu ajutorul unui numărător
programabil intern microcontroller-ului.

3. Echipamente necesare:
- montajul experimental
- osciloscop cu două canale
- sursă dublă de tensiune
- voltmetru numeric
10
 4. Desfăşurarea lucrării

Pentru efectuarea lucrării se folosesc mai multe machete de laborator. Ca rezistenţă de

sarcină se folosesc becuri electrice, reostate de putere sau motoare electrice. Alimentarea
circuitelor se face prin intermediul unui transformator separator (cu raport de transformare
adecvat calculat, astfel încât să avem raportul de tensiuni 220/12+12), cu excepţia circuitului
integrat TDA 1085 care se alimentează direct de la reţeaua de 220Vef.

4.1. Circuite discrete de comandă în fază

1. Folosind macheta cu schema prezentată în fig.5.22, se studiază modul de funcţionare a

circuitelor de comandă din fig.5.3.b şi fig. 5.3.c (impulsul de comandă se preia cu călăreţul
corespunzător).

A T
N
I O
T Fig. 5.22

IC
Cu ajutorul osciloscopului se vor vizualiza şi desena formele de undă de la punctele de
măsură 2, 6, 4 şi G, în raport cu catodul tiristorului (punctul de măsură 1). Operaţia se va repeta

T R
pentru diferitele valori ale rezistenţei RC. În acest scop rezistenţa RC este constituită dintr-un
potenţiometru a cărui valoare se poate regla între 0 şi 0.5 M. Pentru a realiza conexiunile de
montaj corespunzătoare schemei din fig.5.3.c, bornele 6, 7 şi 8 se leagă împreună. În lipsa acestei

S
legături macheta corespunde schemei de comandă din fig,5.3.b.
2. Folosind aceeaşi machetă dar schimbând comutatorul K pentru preluarea impulsului de
E
comandă pe cealaltă poziţie, se studiază funcţionarea schemei de comandă cu tensiune continuă

R
din fig.5.8. În acest scop, la bornele 9 şi 10 ale machetei se va conecta o sursă de tensiune
continuă stabilizată, a cărei tensiune de ieşire va fi fixată la o valoare de 1V. Unghiul de
comandă se va regla acţionând fin asupra reglajului de tensiune al sursei. Se vor vizualiza cu
osciloscopul formele de undă din punctele de măsură 2, 3 şi 4 (în raport cu borna de masă 1),
pentru diferite valori reglate ale tensiunii continue.

4.2. Circuitul βA145

Lucrarea se efectuează folosind unul din montajele care conţin schema de utilizare de
bază a circuitului integrat βAA 145 (fig. 5.12). Partea de forţă este conform figurilor 5.15, 5.16,
5.17. După verificarea şi alimentarea montajului se fac următoarele reglaje:
- ajustarea din potenţiometrul R2e a rampelor descrescătoare, vizualizate la pinul 7, astfel
încât panta unei rampe să se termine exact atunci când începe următoarea rampă (vezi fig. 5.11);
- reglarea lăţimii impulsului de comandă (≈1ms) vizualizat la pinul 10 (sau 14), din
semireglabilul R3e.
1. Se vizualizează şi se interpretează formele de undă de la pinii circuitului, conform
figurii 5.11, pentru diferite valori ale tensiunii de comandă la pinul 8 al circuitului integrat; se
reprezentă grafic =f(Ucom).
11
 2. Se modifică din potenţiometrul R2e panta rampelor (optim reglată anterior), în ambele
sensuri; de fiecare dată se baleiază tensiunea de comandă observând limitările de reglaj ale
unghiului de comandă care apar.
3. Se urmăreşte în secundarul transformatorului de impulsuri efectul unei lăţimi mai mari
a impulsurilor de comandă.

4.3. Circuitul integrat TDA1085

Atenţie!!! Montajul experimental cu TDA 1085 (figura 5.19) nu este izolat faţă de
reţeaua de 220Vef. De aceea, măsurătorile se vor efectua cu grijă şi numai sub îndrumarea
cadrului didactic.

1. Se vor vizualiza, corelat în timp, formele de undă din figura 5.21. şi rampa de
sincronizare de la pinul 14. Măsurătorile se vor face după ce motorul atinge regimul staţionar de
turaţie corespunzător tensiunii V3 din figura 5.20.
2. Se vizualizează rampa de temporizare din figura 5.20 şi se studiază efectul pe care îl
are evoluţia acesteia asupra tensiunilor din figura 5.21.

A T
3. Se studiază efectul variaţiei tensiunilor la pinii 5 şi 6 asupra rampei de temporizare.
Tensiunea la pinii 5 şi 6 se reglează cu ajutorul a două potenţiometre aflate pe panoul frontal al
machetei.

5. Întrebări N
I O
1. În ce domeniu poate fi reglat unghiul de comandă  pentru schemele de comandă în

T
fază studiate? Ce elemente influenţează plaja de reglare şi stabilitatea în timp a lui ?
2. Care sunt avantajele tehnologiei monolitice?

IC
3. Care sunt blocurile funcţionale ale circuitului integrat βAA145?
4. De ce este necesară cuplarea unor rezistenţe de la ieşirile circuitului integrat βAA145,
către plusul tensiunii de alimentare?

T R
5. Care convertoare necesită impulsuri de comandă sincronizate cu reţeaua ?
6. Definiţi unghiul de comandă?

integrat TDA 1085?

E S
7. Care este principiul de reglare a turaţiei motoarelor asincrone monofazate cu circuitul

8. Care este rolul blocului care asigură repetiţia impulsului de aprindere?

R
9. Concepeţi o schemă bloc şi una logică pentru un circuit digital de comandă în faza.

6. Bibliografie.

1. M.Bodea ş.a., Diode şi tiristoare de putere, vol. 1, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990.
2. xxx, Diode şi tiristoare, catalog IPRS 1995.
3. xxx Motorola Analog IC Device Data – TDA 1085C

12
 Lucrarea de laborator numărul 3

Studiul convertoarelor monofazate cu control prin fază

1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune studiul detaliat al funcţionării convertorului monofazat cu control

prin fază, de tip:
- convertor monofazat monoalternanţă;
- convertor monofazat bialternanţă:
- cu punct median;
- în punte integral comandată;
- în punte semicomandată;
În acest scop se vor oscilografia formele de undă al curenţilor şi tensiunilor în punctele
semnificative ale redresorului, în special pe sarcină.
Sarcina convertorului va fi de tip pasiv: rezistivă R, rezistiv-inductivă R-L, puternic
puternic inductivă L, respectiv de tip activ R-L-E (motor de curent continuu în serie cu o bobină

A T
de filtrare). În consecinţă se va putea studia funcţionarea convertorului atât în regim de conducţie
continuă, cât şi întreruptă. Se va pune în evidenţă fenomenul suprapunerii curenţilor anodici şi se
va măsura unghiului  de suprapunere anodică. Se va evidenţia rolul diodei de nul.
N 
Cu ajutorul mărimilor măsurate experimental se vor trasa grafic:

- caracteristica de reglaj:
U d
U d0 I O  f ;

T
U d
I d ct

IC
- caracteristicile externe:
Ud0  ct
 f I d ;

T R
- caracteristicile de sarcină:
Pd
Pd 0
 f I d ;

S  ct
Rezultatele obţinute experimental se vor compara cu cele obţinute prin simulare.

E
2. Introducere teoretică

R
Circuitul fundamental pentru convertorul monofazat monoalternanţă este prezentat în
figura 3.1, iar formele de undă ale tensiunii şi curentului pe sarcină R-L în figura 3.2.
Ecuaţia curentului este:
U      
i sin      sin     exp  , (3.1)
Z   tg  
unde:
L
Z  R 2  L 2 , tg   Q (3.2)
R Fig. 3.1
Conducţia se prelungeşte până la unghiul de fază    , când
i   0 . Rezultă ecuaţia de definire a unghiului :
 
sin      sin     exp  (3.3)
 tg  
 Se observă că:

   (3.4)

   (3.5)
   (3.6)
Tensiunea redresată medie este:
Fig. 3.2
U  U cos   cos 
U d   sin  d  (3.7)
2   2
iar curentul mediu este:
U d
I d  (3.8)
R
În cazul convertorului monofazat
bialternanţă valorile medii sunt duble. Dacă este
îndeplinită condiţia (3.6), conducţia curentului

U d 
2U cos   cos 
 2 A T
prin sarcină este întreruptă, deci:
U
, I d  d (3.9)
R
N
Dacă este îndeplinită condiţia (3.4),
conducţia curentului prin sarcină este

I O
neîntreruptă. Fiecare tiristor preia conducţia de la
cel precedent şi conduce jumătate de perioadă,
deci:
T
IC
U  2U U
U d   sin   cos  , I d  d (3.10)
   R
Fig. 3.3

T R Notând, pentru =0, cu Ud0, respectiv

Id0 tensiunea redresată medie, respectiv curentul
redresat mediu, se defineşte caracteristica de reglaj:

R
U d I d

Ud0 Id0
E S (3.11)

În cazul
(bialternanţă şi ) avem: R
conducţiei

R  cos  ,
neîntrerupte

(3.12)
iar pentru conducţie întreruptă (bialternanţă şi >
sau monoalternanţă) avem:
cos   cos 
R (3.13)
2
Soluţiile ecuaţiei (3.3) sunt reprezentate în
figura 3.3 (dependenţa unghiului de stingere ), iar
caracteristicile de reglaj în figura 3.4.
Curbele trasate cu linii pline corespund
convertorului bialternanţă (inclusiv graniţa
     dată de relaţia 3.5), iar împreună cu Fig. 3.4
prelungirile acestora (cu linii întrerupte) corespund
convertorului monoalternanţă.

2
 Caracteristica externă a convertorului
monofazat bialternanţă, în cazul cel mai raspândit în
practică, când impedanţa generatorului are caracter
pur inductiv (LC) şi sarcina este puternic inductivă,
este dată de relaţia:

X c Id
U d  U d 0 cos   (3.14)


Prin normare se obţine caracteristica externă:

U d Id 2U Fig. 3.5
 cos   2
, I sc2  (3.15)
U d0  ct
I sc Xc

În figura 3.5 sunt reprezentate

caracteristicile externe ale
convertoarelor bialternanţă cu
funcţionare într-un cadran (vezi ecuaţia
3.15).
0
Pentru   90 valoarea medie A T
a tensiunii devine negativă, determinând
pe o sarcină pasivă (R-L), încetarea N
conducţiei. Dacă însă sarcina are un
caracter regenerativ (R-L-E) domeniul I O
de reglaj poate fi extins la tot domeniul
o,   . T
În figura 3.6 este reprezentat
fenomenul de suprapunere anodică (în IC
figura 3.3.a este prezentată schema
electrică de comutaţie
T
pentru
R
S
convertorul cu nul, iar în figura 3.3.b
tensiunea şi curentul prin sarcină).

E
R Fig. 3.3.a)

Pe durata suprapunerii
anodice, tensiunea redresată are
valoarea:

Ud 
1

u s  u s2
2 1
 (3.16)

Deoarece u s  u  u s ,
1 2

pe durata comutaţiei anodice

tensiunea redresată este deci
Fig. 3.3.b) ud  0 .

3
 În figura 3.7 este reprezentată schema convertorului
monofazat în punct median şi două pulsuri (dublă alternanţă) iar
formele de undă ale tensiunii şi curentului pe sarcină sunt date în
figura 3.8, în cazurile: a - sarcina R; b - sarcina L; c şi d - sarcina R-L
în regim de conducţie continuă     , respectiv conducţie
întreruptă     ;
Fig. 3.7

Păstrând notaţiile, formele

de undă rămân aceleaşi şi pentru
convertorul monofazat în punte
complet comandată (figura 3.9: a -
schema electrică; b, c, d - faze de
funcţionare).

este acela
T
Avantajul convertoarelor
comandate monofazate în punte

A că puterea
transformatorului de reţea este cu
N
11% mai mare decât puterea utilă

I O
U d 0  I dN  P0 (relaţia 3.21), în
timp ce la convertorul monofazat

Tcu punct de nul este cu 34% mai

mare (relaţia 3.20), din cauza
Fig. 3.8
IC functionării unei singure jumătăţi,
din înfăşurarea secundară, la un
moment dat.

T R
E S
R

Fig. 3.9

4
 Puterea transformatorului, considerând un raport de transformare egal cu 1 (Up=Us), se
determină cu relaţia generală:
1
Ptr 
2

Pp  Ps  (3.17)
Pentru convertorul monofazat cu punct de nul puterile din primar, respectiv secundar,
sunt:
 
Pp  I efp U efp  I d U efs  I d U do  Pdo (3.18)
2 2 2 2
I  
Ps  2 I efs U efs 2 d U do  Pd 0 (3.19)
22 2 2
Obţinem:
 1 
Ptr  1   Pdo  1.34 Pd 0 (3.20)
4 2
Analog, obţinem pentru convertorul monofazat în punte:

Pd 0 

2 2
Pd 0  1.11Pd 0
A T (3.21)

În aplicaţiile în care este necesară doar o tensiune redresată, pozitivă, adică funcţionarea
N
numai în regim de redresor, o parte din tiristoarele convertoarelor monofazate în punte pot fi
înlocuite cu diode. Se obţin astfel punţile semicomandate la care tensiunea redresată medie este:

U d  IO
2U s 1  cos 
, (3.22)

unde Us=U reprezintă amplitudinea în secundar.


T 2

IC
Valoarea maximă a tensiunii redresate este:
2U s

T R Ud0 

(3.23)

În figura 3.10 este prezentată puntea monofazată semicomandată în două variante de

S
amplasare a diodelolor (a – simetric; b – asimetric), iar în figura 3.11 sunt prezentate formele de
undă ale tensiunii şi curentului de alimentare, respectiv tensiunii şi curentului redresat pentru
E
varianta simetrică la un unghi de comandă =450.

Fig. 3.10

Funcţionarea acestui redresor în condiţii reale este de asemenea însoţită de fenomenul

suprapunerii anodice şi al conducţiei întrerupte, fenomene ce vor fi puse în evidenţă prin
oscilografierea curenţilor în montajul exprimental.
5
 În ceea ce priveşte forma şi mărimea
tensiunii redresate, redresoarele monofazate în
punte semicomandată nu se deosebesc cu nimic de
redresoarele monofazate bialternanţă cu nul sau în
punte integral comandată care au diodă de nul. În
schimb apare avantajul unei echipări mai ieftine.
Funcţionarea convertoarelor analizate
până acum în cazul unei sarcini de tip R-L-E
(motor de curent continuu) prezintă anumite
particularităţi datorită prezenţei tensiunii
electromotoare E (vezi figura 3.12. în care este
prezentată schema echivalentă a unui motor de
curent continuu cu excitaţie independentă, în
regim staţionar).
Astfel, pentru un unghi de comandă  dat,
funcţionarea convertorului în regim de redresor
poate fi în regim de conducţie permanentă sau în

T
regim de conducţie întreruptă în funcţie de nivelul
tensiunii electromotoare, care la rândul ei depinde
A
de turaţia motorului (modificându-se în funcţie de

N
sarcina la arborele motorului).
Astfel, turaţia motorului de curent

I O
continuu este dată de expresia:
U d  Ra I d
Tn
Cc
(3.24)

IC
iar cuplul electromotor dezvoltat este:
M em  C m I d (3.25)

Fig. 3.11
T R
unde:

Cc 
U N  Ra I N
(3.26)

respectiv,
E S U N  Ra I N 30
nN

R Cm 
N
 Cc

De asemenea, tensiunea electromotoare E la bornele motorului este:
(3.27)

E  Ce  n (3.28)

Schema echivalentă din figura 3.12 este valabilă în regim stabilizat Id=ct.

Maşinile de curent continuu au o rezistenţă relativ mică. Din aceasta cauză, pentru a
limita curentul care apare datorită diferenţei dintre tensiunea
redresată, variabilă în timp, şi tensiunea electromotoare E a
motorului, între redresor şi motor se conectează o inductanţă auxiliară
(Laux).
În cazul când bobina Ld  La  Laux asigură o conductanţă
permanentă (Id=ct.) obţinem:
U d  E  R d I d , (3.29)
Fig. 3.12
unde Rd este rezultanta rezistenţelor din circuitul de curent continuu.

6
 Neglijând aceste pierderi, Rd=0, obţinem:
U d  U d 0 cos   E (3.30)

Fiind în cazul conducţiei permanente, din relaţia 3.5 rezultă că pentru un unghi de

comandă mai mare decât ,
2
tensiunea electromotoare îşi
schimbă semnul (E<0).
Bineînţeles că sensul
curentului redresat nu poate să se
schimbe deoarece prin
elementele redresoare curentul
poate să treacă numai într-un
singur sens. În acest regim,
maşina de curent continuu

A T funcţionează ca generator iar

convertorul în regim inversor.
Energia generatorului de curent

N continuu ajunge prin circuitul

convertorului în reţeaua de

I O curent alternativ.
În figura 3.13. este

T prezentat convertorul monofazat

bialternanţă cu punct median în

IC regim de redresor (a) şi în regim

de invertor (b).

T R
Fig. 3.13

poate să apară regimul de conducţie întreruptă. Din ecuaţia diferenţială:

În cazul când Ld scade,

E S Ld
d i d
dt
 U s sin   E ,    (3.31)

se obţine ecuaţia curentului redresat:

R i d 
Us
 Ld



 cos   cos       E

Us 
(3.32)

Curentul redresat se anulează la unghiul  dat de relaţia:

E
cos   cos        (3.33)
Us
În figura 3.14 este reprezentat regimul de conducţie întreruptă al convertorului monofazat
bialternanţă (cu doua pulsuri): a - regim redresor; b - regim invertor (partea haşurată reprezintă
tensiunea de pe bobina Ld).
Funcţionarea convertorului în cele două regimuri de conducţie (continuă şi întreruptă)
diferă foarte mult din punct de vedere a reglajului unghiului de comandă. În cazul conducţiei
permanente, o schimbare mică a unghiului de comandă poate să determine modificarea puternică
a curentului motorului. În regiunea conducţiei întrerupte schimbarea curentului necesită
modificarea în mai mare masură a unghiului de comandă.

7
 În figura 3.15 sunt prezentate:
a - funcţionarea convertorului în
conducţie permanentă (la    2 tensiunea
redresată este nulă);
b - în conducţie întreruptă (curentul
redresat este nul şi tensiunea la bornele
motorului este tensiunea electromotoare E;
c - caracteristicile externe de
conducţie întreruptă şi permanentă.

Fig. 3.14

A T
N
I O
T
IC
T R
S
3. Aparate şi echipamente utilizate
- osciloscop cu două canale;
E
Fig. 3.15

R
- voltmetru c.a/c.c şi ampermetru c.c;
- reostat 033/66W (sarcina R); bobina de filtrare (autotransformator ATR 8) (sarcina L);
- baterie de acumulatori 12V (sarcina R-E);
- motor de c.c 12V (sarcina R-L-E);
- macheta laborator. Pe panoul frontal al machetei de laborator se găsesc următoarele
elemente de conectare, comutare şi reglaj:
- comutatorul K permite configurarea convertorului într-una din variantele:
- p.m. –monofazat bialternanţă cu punct median;
- c.c. –monofazat bialternanţă în punte complet comandată;
- s.s. –monofazat bialternanţă în punte semicomandată simetrică;
- s.a. –monofazat bialternanţă în punte semicomandată asimetrică;
- întrerupătorul K0 pentru introducerea în circuit a diodei de nul;
- întrerupătorul K1 pentru introducerea în circuit a inductanţei auxiliare de filtrare;
- întrerupătorul K2 permite introducerea inductanţelor de comutaţie în circuitul de
alimentare;
- potenţiometrul P, pentru reglarea unghiului de comandă .
- borne care permit accesul pentru vizualizarea şi măsurarea curenţilor şi tensiunilor
din circuitul redresoarelor
8
 4. Desfăşurarea lucrării

4.1. Experiment

a. Studiul convertoarelor monofazate (p.m.; c.c; s.s.; s.a.) cu reglaj de fază având sarcină
rezistivă.
1. Se conectează sarcina rezistivă (reostat) în serie cu ampermetrul (Id=0,5A), şuntând
bobina auxiliară (Laux=0) şi inductanţa de comutaţie (Lc=0). Dioda de nul D0 nu este conectată.
2. Se măsoară tensiunea efectivă aplicată la intrarea convertorului, determinându-se
amplitudinea semnalului sinusoidal aplicat convertorului.
3. Având permanent în vedere semnul mărimilor vizualizate şi alegerea corectă a
punctulului comun de masă, se oscilografiază următoarele mărimi caracteristice redresorului:
- tensiunea şi curentul prin sarcină;
- tensiunile şi curenţii prin tranzistoarele şi diodele care intră în schema convertorului;
- tensiunea şi curenţii prin faze;
- tensiunea pe bobina de filtrare (când este cazul);
Toate oscilogramele se vor reprezenta grafic la scară, sincron, punându-se în evidenţă

T
tensiunea sinusoidală de la intrarea convertorului şi impulsurile de comandă ale tiristoarelor,
eventual, grupându-se graficele. Oscilogramele se vor face la un unghi de comandă =00, =300,
=600 şi un curent de sarcină Id=0,5A.
A
N
4. Se conectează un volmetru de c.c. pentru a măsura tensiunea medie redresată Ud (la
bornele +L şi M).

redresorului:
I O
5. Se măsoară experimental şi se reprezintă grafic caracteristicile de funcţionare ale

T
- carcteristica externă: U d  f  I d   ct , unde Id  [0,2]A, iar =00, 300 şi 600;

IC 
- caracteristica de comandă externă a redresorului U d  f  

- caracteristica de sarcină Pd  f  I

I d
 ct la I d  0,5 A

T R d  ct
la Id=0,5A, considerând Pd=Ud  Id
3. Se determină unghiul de suprapunere anodică  (când apare fenomenul), cu şi fără
inductanţele suplimentare de comutaţie, determinându-se inductanţele de comutaţie proprii

E S
circuitului (adică inductanţele de scăpări ale transformatorului, inductanţele firelor de legatură,
etc). Pentru Id=0,5A se determină unghiul  cu şi fără inductanţa auxiliară Lc, pentru =00, 300,
600 şi 900.

R
7. Se observă efectul conectării diodei de nul D 0 asupra funcţionării convertorului,
vizualizând tensiunea şi curentul de nul, precum şi celelalte forme de undă enumerate la punctul
3.
b. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcină puternic inductivă.
Se repetă punctele 17.
c. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcină rezistiv-inductivă
 L 
 R  L, tg   . Se repetă punctele 17, suplimentar se va determina unghiul , urmărind
 R 
care este valoarea unghiului  la care se face trecerea de la regimul de conducţie continuă la
regimul de conducţie întreruptă.
d. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcina R-E (baterie de
acumulatori + reostat). Se repetă punctele 17.
e. Studiul convertoarelor monofazate cu reglaj de fază având sarcina R-L-E (motor de
c.c. + bobină de filtrare). Se repetă punctele 17. Suplimentar se va determina pentru =00, 300,
600 şi 900, curenţii de mers în gol şi inductanţa bobinei de filtrare necesare pentru asigurarea (la
limită) a regimului de conducţie continuă.
9
 4.2. Simulare

1. Utilizând programul SPICE se simulează funcţionarea convertoarelor monofazate

(monoalternanţă sau bialternanţă: p.m.; c.c.; s.s.; s.a.) pe diverse tipuri de sarcină.
- R;
- R+L (>=lim), R+L (<=lim);
- R+E;
- R+L+E (>lim), respectiv R+L+E (<lim);
S-a notat cu lim valoarea unghiului de comandă la care se face trecerea de la regimul de
conducţie întreruptă la cel de conducţie continuă.
2. Se compară rezultatele obţinute prin simulare cu cele măsurate experimental. Se
urmăreşte şi comportarea în regim tranzitoriu, fenomen care nu poate fi observat experimental.
3. Se analizează fenomenul comutaţiei anodice pentru convertorul monofazat bialternanţă
cu punct median având sarcina puternic inductivă (Id=0,5A) la diferite unghiuri de comandă
(pentru =00, 300, 600 şi 900). Se compară rezultatele obţinute prin simulare cu cele obţinute
experimental.

5. Întrebări; teme de casă

A T
1. Ce se întâmplă în cazul sincronizării incorecte a schemei electronice de comandă cu
schema electronică de forţă?
2. Care este efectul măririi bobinei de filtrare, Laux? N
3. De cine depinde unghiul de suprapunere anodică  ?
I O
4. De ce este necesar să cunoaştem unghiul de comandă specific limitei dintre cele
T
două regimuri de conducţie (lim)? Cu ce element de circuit puteţi influenţa această valoare

IC
limită?
5. Ce se întamplă dacă se montează o diodă de nul la ieşirea convertorului? Care va fi
forma caracteristicii externe în acest caz?

T R
6. De ce nu poate deveni negativă tensiunea redresată în cazul convertorului monofazat
bialternanţă cu diodă de nul, respectiv convertorului monofazat bialternanţă în punte
semicomandată?

E S
7. Ce diferenţe există în funcţionarea convertoarelor de tip s.a., respectiv s.s.?
8. Ce relaţie există între turaţia motorului de curent continuu în regim stabilizat şi
unghiul de comandă  al convertorului?
R
9. Cum operaţi cu motorul de curent continuu, aflat pe post de sarcină variabilă, legat
printr-un cuplaj elastic de motorul de curent continuu comandat de convertor, pentru a trece
convertorul în regim de invertor?

3. Bibliografie

1. Teodorescu, I., Electronică industrială, curs litografiat, I. P. Bucureşti, 1990

2. Ponner, I., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti 1972
3. Kelemen, A., Imecs, M., Mutatoare, E.D.P., Bucureşti, 1978
4. Constantin. P., ş.a., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti, 1972

10
 Lucrare de laborator 4

Variatoare de putere pentru tensiuni alternative

1. Scopul lucrării

Lucrarea îşi propune o analiză teoretică (prin modelare-simulare) şi experimentală a

variatoarelor de putere pentru tensiuni alternative. Se va insista asupra comenzii cu reglarea
unghiului de fază a intrării în conducţie a contactorului electronic (realizat cu tiristoare sau
triace), pe sarcină rezistivă sau rezistiv-inductivă (motor asincron).
De asemenea, sunt studiate succint şi variatoarele de putere cu reglarea numărului de
perioade de conducţie, respectiv cu reglarea timpului de conducţie în cadrul unei eşantionări cu
frecvenţă ridicată a tensiunii reţelei.

2. Introducere teoretică

2.1. Tipuri de variatoare de putere

A T
Reglarea puterii furnizată unui consumator având o impedanţă dată, se poate face prin
reglarea tensiunii alternative
N la bornele acestuia. Dacă

I O sursa de alimentare nu are

posibilităţi de reglare a
tensiunii, atunci, între
T aceasta şi consumator

IC
trebuie să se introducă un
circuit de putere specializat,

T R denumit variator de putere

(sau de tensiune). Deoarece
variatoarele de putere

E S realizate cu contactoare
electronice aplică pe sarcină
eşantioane din tensiunea
sursei de alimentare,
R tensiunile de intrare şi ieşire
pot fi comparate doar prin
valorile lor efective. Din
acest motiv, vom folosi în
continuare noţiunea de
variatoar de putere.
Reglarea puterii
poate fi efectuată prin
variaţie continuă sau
discretă, între o valoare
minimă (apropiată de zero)
şi o valoare maximă
apropiată de valoarea
puterii maxime din sarcină,
care apare la conectarea
directă a sarcinii la sursa de
alimentare).
Fig. 7.1
 În acest sens, domeniul de reglaj al unui variator se defineaşte în procente faţă de
valoarea maximă (de exemplu între 10% şi 90% din puterea maximă).
Reglarea electronică a puterii în curent alternativ prin eşantionarea tensiunii de intrare,
obţinută prin conectarea şi deconectarea periodică a sarcinii la sursa de alimentare, determină o
putere medie furnizată sarcinii dependentă de raportul dintre durata de conectare şi perioada de
eşantionare.
De regulă, consumatorii astfel alimentaţi nu acceptă o componentă medie de curent,
deoarece prezenţa acesteia poate provoca saturarea circuitelor magnetice. De aceea eşantionarea
trebuie făcută simetric atât în timpul alternanţelor pozitive cât şi al celor negative. În consecinţă;
procesul de eşantionare trebuie să fie de regulă sincronizat cu frecvenţa reţelei. Principial, se pot
deosebi trei modalităţi de reglare, specifice variatoarelor de putere:
- variatoare cu reglarea numărului de perioade de conducţie Nc, cuprinse în timpul de
conducţie Tc; perioada de eşantionare Te este de regulă mult mai mare decât perioada reţelei T
(figura 7.1.a);
- variatoare cu reglarea unghiului  de comandă în fază a contactorului electronic în
timpul fiecărei alternanţe; perioada de eşantionare este jumătate din perioada reţelei (fig. 7.1.b);

mult mai mare decât frecvenţa reţelei (figura 7.1.c);

A T
- variatoare cu reglarea raportului de conducţie în timpul unei eşantionări cu frecvenţa

La variatoarele din prima categorie, datorită cerinţei ca atât timpul de conducţie cât şi cel

N
de blocare să cuprindă un număr întreg de perioade (sau semiperioade), reglarea puterii se face
prin valori discrete, date de rapoarte raţionale subunitare Nc/Ne, unde Ne reprezintă numărul total

a puterii în sarcină.
I O
de perioade cuprinse în perioada de eşantionare. Celelalte două metode permit o reglare continuă

T
Circuitul de putere al variatoarelor de putere (contactorul electronic) este constituit din
tiristoare sau triace, diode şi tiristoare sau diode şi tranzistoare, ale căror structuri de bază sunt
prezentate în figura 7.2.
IC
T R
E S
R

Fig. 7.2

Circuitele din figura 7.2.a şi b sunt identice funcţional, cele două tiristoare din prima
schemă fiind înlocuite de un triac în cea de-a doua.

2
 2.2. Variatoare de putere cu reglaj prin fază

În conformitate cu figura 7.1.b, conducţia începe pentru fiecare sens de conducţie, la o

fază   , măsurată de la trecerea prin zero a tensiunii de alimentare. Frecvenţa comutărilor este
tot timpul egală cu dublul frecvenţei reţelei. În literatura de specialitate (vezi bibliografia) sunt
prezentate sub titlul de variatoare de putere şi variantele în care fc=f, care transformă sistemul în
redresor monofazat, precum şi cele cu comandă asimetrică, în care unghiul de comandă pentru
alternanţa pozitivă este diferit de cel pentru alternanţa negativă.

A T
Fig. 7.3.a
N Fig. 7.3.b

I O
T
IC
T R
E S
R

Fig. 7. 3.c

În figurile 7.3, 7.4 şi 7.5 se prezintă pentru trei tipuri de contactoare electronice, formele
de undă specifice şi comanda cu izolare galvanică cu circuitul integrat A145.

3
 Fig. 7.4.a Fig. 7.4.b

A T
N
I O
T
IC
T R
E S Fig. 7.4.c

Fig. 7.5.a Fig. 7.5.b

Pentru comanda variatorului din figura 7.5.a se utilizează tot o schemă cu însumarea
impulsurilor de comandă, asemnănătoare cu cea prezentată în figura 7.3.c.

4
 Coeficienţii Fourier sunt daţi de expresiile:
1 1 2
a0   U sin  d    U sin  d   0
  
1 1 2 U
a1   U sin  cos  d    U sin  cos  d   cos 2 1
    2
1 1 2 U
b1  a1   U sin 2  d    U sin 2  d  sin22  
    2
deci:

c1 
U
2

cos 2  12  sin 2  2    
1/ 2

cos 2  1
 1 arc tg
sin 2  2   
Pentru componentele superioare avem:
U 1   1 n 1 1   1 n 1 
an  
2  n  1
cos n  1   1 
n 1
A T
cos n  1   1

u 1   1 n 1 1   1 n 1 
bn  
2  n  1
sin n  1 
n 1 N sin n  1 


I O
cn  an2  bn2
T
Dependenţa amplitudinii primelor câtorva armonice de unghiul de comandă (observând

IC
că există doar componente spectrale de rang impar) este ilustrată în figura 7.6.

T R
E S
R
Fig. 7.6 Fig. 7.7
Valoarea efectivă a tensiunii pe sarcină se poate evalua fie cu o sumă infinită a
componentelor spectrale:
1  2
U L2( RMS )   cn
2 n 1
fie prin integrare directă, conform definiţiei:
1
    sin 2
2
1 U 2
U L2( RMS )  U 2 sin 2  d  
 2 
5
 Introducând factorul
1
 1 2
     sin 2 
     2 
  
 
 
se obţin factorii de reglaj:
U L ( RMS )   U L ( RMS )  
u      
U L ( RMS ) 0  U ( RMS )
P 
p   2  
P0 
Puterea aparentă rezultă din:
S () = URMS .IRMS
şi
U L ( RMS )
I RMS 
R
astfel că

U (2RMS ) A T
S ( ) 
R
     P0  
N
Se observă că factorul de putere este egal chiar cu 
I O
P   T
IC
()
S  
Dependenţa factorilor u = şi p în funcţie de unghiul de comandă este prezentată în
figura 7.7.

T R
2.3. Variatoare pentru reglarea turaţiei motoarelor asincrone

E S
O metodă simplă de reglare a turaţiei motoarelor asincrone se obţine prin variaţia valorii
efective a tensiunii alternative de alimentare a motorului (Uef). Modificarea tensiunii efective de

R
alimentare duce la modificarea puterii absorbite de motor şi implicit a cuplului electromagnetic:
 U ef
M elm  ct 

2
 ,
 f 
unde f este frecvenţa reţelei.
Prin variaţia cuplului electromagnetic se obţine o variaţie a alunecării (s) care duce la
modificarea turaţiei (n) conform relaţiei::
n=ns(1-s), ns=60f/p,
unde ns este turaţia de sincronism, iar p reprezintă numărul de perechi de poli ai motorului.
Circuitul de comandă se realizează practic cu ajutorul unui circuit cu control în fază (vezi
figura 7.8). Metoda de comandă cu control în fază utilizând circuitul integrat TDA 1085 a fost
descrisă în cadrul lucrării 5.
În lucrarea de faţă se vor studia aspecte specifice privind funcţionarea motorului,
vizualizând tensiunea la bornele motorului (uM) şi curentul prin motor (iM). Datorită caracterului
inductiv al sarcinii (vezi figura 7.9, în care se prezintă schema echivalentă pentru o înfăşurare a
unui motor asincron) apare fenomenul de prelungire a conducţiei curentului prin înfăşurarea
motorului până la unghiul , după cum se prezintă în figura 7.10 la un unghi mare de comandă.
6
În aceeaşi figură se observă că pe timpul blocării tiristorului, tensiunea la bornele motorului este
diferită de zero, datorită tensiunii induse de rotor (având amplitudinea proporţională cu turaţia şi
frecvenţa reţelei). Valoarea unghiului  de comandă trebuie să fie suficient de mare, astfel încât
conducţia triacului să înceteze până se face o nouă comandă la n+. În caz contrar, conducţia
triacului poate fi:
- continuă, dacă impulsurile de comandă sunt “late”; în acest caz tensiunea alternativă nu
mai poate fi reglată, având valoarea maximă, corespunzătoare tensiunii de intrare;
- pe o singură alternanţă, dacă impulsurile de comandă sunt “înguste”; în acest caz apare
o componentă de curent continuu care poate determina saturarea miezului magnetic al motorului.

A T
Fig. 7.8 N Fig. 7.9
uM
uretea
I O
T
IC eM

T R t


E S
R
iM

t

Fig. 7.10

2.4 Variatoare de putere cu reglajul numărului de perioade de conducţie

Valoarea efectivă a tensiunii (figura 7.1.a) este dată de

2K
1
 U 2 sin 2 Nd U (2RMS )  K  U L ( RMS )  U ( RMS )  K
2
U L ( RMS ) 
2 0

7
 Puterea debitată într-o sarcină rezistivă R este egală cu puterea activă în sarcină a
componentei fundamentale, de rang N:
U L2( RMS ) U (2RMS )
P   K  K  PM
R R
Factorul de reglaj al tensiunii Ru, respectiv de reglaj al puterii Rp rezultă din relaţiile de
mai sus:
U L ( RMS ) 1

u  K2
U ( RMS )
P
p  K
PM
Deoarece:
U L ( RMS ) 1
S  U ( RMS )  I L ( RMS )   PM K 2
R
rezultă factorul de putere:
1

şi factorul de deplasare:
P
 K2
S
A T
cos  i 


1
N
Principalul neajuns al acestui mod de reglare a puterii îl constituie prezenţa
I O
componentelor spectrale cu frecvenţă foarte mică, a căror filtrare este deosebit de dificilă. Apar

T
deci pulsaţii inacceptabile ale mărimilor neelectrice după conversie (temperatură, flux luminos,
cuplu motor, etc.). Aceste componente pot fi reduse dacă perioadele sau semiperioadele de

IC
conducţie nu sunt grupate în pachet ca în figura 7.1.a., ci sunt repartizate cât mai uniform pe
întreaga perioadă de eşantionare.

T R
Principiul (figura 7.11) şi circuitul de comandă (figura 7.12) pentru acest mod de lucru se
bazează pe generarea unor impulsuri de referinţă cu frecvenţa fr şi comanda amorsării
contactorului în semiperioada imediat următoare apariţiei unui impuls de referinţă.

up
Tr
E
2 Tr
S 3 Tr t

uL u R t
T 2T 3T

2
ur a. K 
7
Tr 2 Tr 3 Tr t

uL u t
T 2T 3T
4
b. K 
11

Fig. 7.11

8
 La fiecare trecere prin
zero a tensiunii reţelei, J Q
formatorul de impulsuri la uT
FITZ T
trecerea prin zero (FITZ) K Q
generează impulsurile de tact
uT prelucrate de circuitul logic
pentru formarea impulsurilor
de comandă uG, cu durată J Q
T uc Convertor ur
TG  şi cu frecvenţa medie T
2 V/f
K Q
de repetiţie fr. Fiecare impuls
de comandă amorsează Fig. 7.12
contactorul electronic pentru o
singură semiperioadă.

3. Aparate necesare:

- machete de laborator;
- osciloscop cu două canale;
- autotransformator; A T
- wattmetru de c.a.;
- multimetru numeric; N
- multimetru analogic.
I O
4. Desfăşurarea lucrării
T
IC
4.1. Variator de putere pentru menţinerea constantă a fluxului luminos
emis de un bec

T R
Montajul experimental (fig. 7.13) este un variator de putere cu buclă de reacţie negativă
pentru menţinerea constantă a fluxului luminos al unui bec. Traductorul de fux luminos este o

E S
fotodiodă care prin intermediul convertorului curent-tensiune realizat cu tranzistorul T, atacă
intrarea inversoare a unui amplificator operaţional.
220 V

1


W
ATr
R D5
R13 usincro
K DF R6 C1 R
2 3
D1 D2
L + R9 R10
60W AO
220V R4 _ C2 R DZ2
R7 D3
T PD
14 + R14
RV 8 A 145* D4 5  
9 10 * _
2 usincro 220 V
R 1 R2 R3 R5 R8 R11 
DZ1 R15
6 *
1 1:1
Tr 2
R12
Th Sig.

Fig. 7.13

9
 Pe intrarea neinversoare se aplică o tensiune reglabilă cu R V. Ieşirea amplificatorului se
aplică la pinul 8 (de comandă) al circuitului de control în fază βA145, configurat într-o schemă
tipică de comandă a unui triac.
În buclă deschisă, când fluxul luminos captat de fotodiodă este variat independent de la
zero la valoarea nominală, potenţialul intrării inversoare a amplificatorului este de asemenea
variabil, având valori mai mari sau mai mici decât potenţialul reglat pe intrarea neinversoare.
Corespunzător, dacă V->V+ tensiunea de la ieşirea amplificatorului se află la nivelul “ridicat”
(aproximativ egal cu tensiunea de alimentare pozitivă), când α este apropiat de zero. Dacă V-<V+,
tensiunea de la ieşirea amplificatorului se află la nivelul “coborât” (aproximativ egal cu
tensiunea de alimentare negativă), când α este apropiat de π. Într-un domeniu foarte îngust, în
care V-V+, AO funcţionează în zona liniară, căreia îi corespunde o mare sensibilitate a unghiului
de comandă în raport cu variaţia fluxului luminos. Valoarea fluxului luminos poate fi reglată prin
potenţialul de referinţă aplicat intrării neinversoare cu ajutorul potenţiometrului RV de pe panoul
frontal al machetei. În buclă închisă (K în poziţia 2), se stabileşte V-V+, fluxul luminos
stabilizându-se la valoarea reglată.
1. Se identifică elementele machetei de laborator, cu schema de principiu din figura 7.11;
se realizează montajul experimental şi apoi se alimentează.

A T
2. Se deschide bucla de reacţie (comutatorul K pe poziţia 1). Se determină caracteristica
de transfer a traductorului şi convertorului I-U. Pentru a determina punctele caracteristicii se
modifică valoarea puterii P consumată de lampa L (1060W), prin reglarea tensiunii

N
autotransformatorului şi se citeşte tensiunea la borna de măsură 6, potenţialul intrării
neinversoare V-.

I O
3. Pentru diferite valori ale tensiunii V+ se determină funcţia de transfer a buclei de reacţie
α(P). Tensiunea de referinţă V+ se reglează din potenţiometrul RV, iar unghiul α se determină cu

T
ajutorul osciloscopului, vizualizând tensiunea la pinul 2 al circuitului integrat βA145.
4. Se realizează bucla de reacţie închisă (K în poziţia 2 şi transformatorul Tr2 alimentat

IC
de la) şi se determină caracteristicile de reglaj experimentale α =α(V+). Se determină 
2
  şi α
experimental. Se citeşte valoarea puterii
consumate de lampa L şi se determină α
teoretic; se compară cu valoarea 800
T R R[]

măsurată experimental. Se citeşte 700

puterea consumată P şi, cu ajutorul 600

E
caracteristicii din figura 7.14, se 500
S 400

R
determină dependenţa rezistenţei lămpii 300
de puterea disipată de aceasta.
5 Se trasează caracteristica de 100
stabilizare P=P(Uef), pentru un set de
200

P[W]
0 10 20 30 40 50 60
valori efective ale tensiunii de
alimentare, la V+=ct. Fig. 7.14

4.2. Variator de putere cu reglajul numărului de perioade de conducţie

1. Se identifică elementele de reglaj de pe panoul frontal al machetei având schema bloc

din figura 7.15.
2. Pentru o sarcină rezistivă (bec) se urmăreşte cu ajutorul analizatorului spectral efectul
reglajului (Nc fixat din comutatoarele decadice), al conducţiei de perioade sau semiperioade ale
reţelei şi al comutatorului de dispersie al impulsurilor de comandă.

10
 4.2. Variator de turaţie pentru motor asincron monofazat

Atenţie!!! Montajul experimental cu TDA 1085 este neizolat faţă de reţeaua de

220Vef. De aceea, măsurătorile se vor efectua cu atenţie şi numai sub îndrumarea cadrului
didactic.

1. Se conectează motorul asincron

Reţea Contactor Sarcina
monofazat (Un=220Vef) la modulul de
electronic
comandă în fază (figura 5.19 din lucrarea 5);
2. Se vizualizează formele de undă Circuit formare
impulsuri de
ale tensiunii şi curentului de sarcină pentru sincronizare Circuit de
diferite unghiuri de comandă; comandă
3. Se urmăreşte dependenţa tensiunii
la bornele motorului şi a curentului prin
motor de unghiul de comandă şi de curentul Divizor Circuit formare
prin sarcină. cu 2 impulsuri de
comandă
Perioade

5. Întrebări. Teme de casă CK

A T
Alternanţe

Numărător CY
Dispersie
impulsuri
Validare

1. Care este diferenţa, din punct de

vedere al puterii disipate de comatatorul N
Ne=Te/Tretea
S
electronic, dintre un variator de putere cu
triac, respectiv unul cu două tiristoare I O Bistabil
R
Q

antiparalel?
2. Comparaţi variatoarele de putere T Comparator
digital

cu reglaj de fază cu cele cu reglaj al

numărului de perioade. IC Prescriere

T R
3. Desenaţi formele de undă pentru
un variator de tensiune alternativă având
sarcină inductivă, în cazul în care unghiul de
Nc=Tc/Tretea
Fig. 7.15

E S
conducţie îndeplineşte condiţia >+. Se vor studia cazurile:
- impulsuri de comandă scurte;
- impulsuri de comandă lungi.

din figura 7.14.R

4. Realizaţi o schemă electronică, la nivel de componentă, care să implementeze schema

5. Se poate utiliza circuitul A 145 pentru o comandă cu reglaj al numărului de

perioade/semiperioade de conducţie? Propuneţi o schemă.

6. Bibliografie

1. Teodorescu, I., Electronică industrială, curs litografiat, Universitatea Politehnică

Bucureşti, 1990.
2. Constantin, P., ş.a., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti, 1972.

11
 Lucrare de laborator 5
Surse de tensiune continuă stabilizate liniar
1. Scopul lucrării

Studiul stabilizatoarelor de tensiune continuă cu element regulator serie; măsurarea

parametrilor statici şi energetici ai acestora.
Se vor aborda stabilizatoarele realizate cu circuitul integrat specializat A723.

2. Introducere teoretică

2.1. Principiul de funcţionare. Parametri

Stabilizatoarele de tensiune au rolul de a menţine constanta tensiunea aplicată unui
consumator de energie electrică, atunci când au loc variaţii ale tensiunii de alimentare şi ale
sarcinii.
T
Principiul de funcţionare al stabilizatorului de tensiune continuă cu element regulator
serie este ilustrat în figura 1.1.
A
N
I O
T
IC
T R
E S Fig. 1.1

Elementul regulator situat în serie cu sarcina, reprezentat în figura 1.1 de tranzistorul T,

R
se prezintă din punct de vedere funcţional ca o rezistenţă variabilă comandată de catre variaţiile
tensiunii de ieşire U. Creşterea tensiunii de intrare E determină cresterea tensiunii de ieşire U şi,
în consecinţă, creşterea tensiunii:

R2
VS  V REF  U  V REF ,
R1  R2

unde VREF este tensiunea de referinţă, stabilizată, de obicei, parametric.

Datorită amplificării negative a buclei de reacţie, creşterea diferenţei (VS-VREF) duce la
scăderea curentului de bază al tranzistorului T şi, deci, la creşterea rezistenţei echivalente a
acestuia, deci şi a tensiunii între emitorul şi colectorul său. În consecinţă creşterea tensiunii de
intrare este preluată, în cea mai mare parte, de T, deci numai o mică parte apare la ieşire.
Prin acelaşi mecanism este compensată şi variaţia tensiunii de ieşire datorată modificării
curentului de sarcină I.

1
 Dacă scriem tensiunea de ieşire U ca funcţie de tensiunea de intrare E şi curentul de
sarcină:
U=U(E,I),
prin diferenţierea acesteia obţinem:

dU  U E  dE  U I  dI
   
U  E U  E  I U  I

Mărimea:
E / E
FU 
U / U
se numeşte factor de stabilizare (relativ) în raport cu tensiunea de intrare. Trecînd în relaţia de

FU 
E / E
A T
mai sus la creşteri finite se poate calcula acest parametru experimental cu relaţia:

U / U
N
1 U
 ; I O
Se mai definesc coeficientul de stabilizare (absolut) şi rezistenţă internă a stabilizatorului:

R0  
U
S 0 E I ct
T I E ct

IC
Pentru un stabilizator este foarte important randamentul energetic al acestuia, definit ca
raportul dintre puterea utilă debitată în sarcină şi puterea absorbită de la sursa de tensiune

stabilizatorului, randamentul este:

T R
nestabilizată. Neglijînd curentul de comandă al tranzistorului serie şi consumul propriu al

Psarcina

E S  
U I U

Pabsorbita E  I E

R
Sursele stabilizate liniare sunt caracterizate printr-un randament scazut (<7080%), care
este cu atît mai mic cu cît tensiunea de ieşire este mai mică decît tensiunea de intrare.
Stabilizatoarele liniare se proiectează pentru valoarea minimă a tensiunii de intrare, creşterea
acesteia ducînd la o scădere substanţială a randamenului. Diferenţa dintre puterea absorbită şi cea
utilă este disipată de elementul regulator serie care trebuie montat pe radiator datorită posibilităţii
de a se încălzi excesiv. Din cauza prezenţei transformatorului de reţea şi a radiatorului pentru
elementul regulator (serie sau paralel) gabaritul surselor liniare este mare. În schimb, ele prezintă
un raspuns tranzitoriu foarte bun şi nu perturba EMS reţeaua de alimentare, sistemele electronice
din apropiere şi consumatorul (probleme specifice surselor stabilizate în comutaţie).

2
 2.2. Scurtă descriere a circuitul integrat A723
A723 este un circuit integrat specializat utilizat în primul rând la stabilizatoare de tip
serie, dar cu posibilitatea folosirii lui şi la stabilizatoare paralel sau în comutaţie. Curentul de
sarcină asigurat de integrat este de 150mA, fiind posibilă creşterea acestuia peste 10A prin
utilizarea unor tranzistoare externe.
Schema bloc internă a integratului este cea încadrată cu linie întreruptă în figura 1.2.
Configuraţia şi semnificaţia pinilor este următoarea:
1, 8, 14 - NC;
2, 3: CL, CS - intrări de protecţie;
4: IN - - intrarea negativă în amplificatorul de eroare;
5: IN+ - intrarea pozitivă în amplificatorul de eroare;
6: VREF - la acest pin se obţine tensiunea de referinţă de aproximativ 7,15V;
7: V- - pin la care se aplică potenţialul negativ al tensiunii de alimentare;
9, 10, 11: VZ, VO, VC - ieşiri (anodul diode Zenner interne de 6,4V, emitorul respectiv

elementul regulator serie;

A T
colectorul tranzistorului final intern), care se pot conecta în diverse configuraţii pentru comandă

12: V+ - pin la care se conectează potenţialul pozitiv al tensiunii de alimentare;

13: COMP: compensare;
Valori limită absolută: N
- tensiunea de intrare de alimentare: 40V;

I O
- tensiunea de intrare diferenţială la amplificatorul de eroare: 5V;

T
- tensiunea pe fiecare intrare a amplificatorului de eroare: 7,5V;
- curentul din Vo: 150mA;

IC
- curentul din VZ: 25mA;
- curentul din VREF: 15mA;

R
Circuitul este extrem de versatil, cu el putându-se implementă diverse structuri:
stabilizatoare de tensiune pozitivă cu tranzistor serie pnp sau npn, cu limitarea curentului sau cu

T
întoarcerea caracteristicii de sarcină, stabilizatoare de tensiune negativă sau de tensiune flotantă,
stabilizatoare în comutaţie etc.

E S
2.3. Stabilizator de tensiune reglabilă cu doua surse flotante
Montajul studiat furnizează o tensiune continua reglabilă între 0 şi o tensiune apropiată de
R
tensiunea de alimentare E, la un curent de sarcină maxim dat de tranzistorul T1. Ca element
regulator serie se foloseşte tranzistorul T1 a cărui bază este comandată de tranzistorul T2, ambele
formând un etaj Darlington. Etajul regulator serie este comandat de curentul de colector al
tranzistorului T4. Intrarea neinversoare a amplificatorului diferenţial este legată la masă, la fel ca
şi borna negativă a tensiunii de ieşire U şi pinul 6 al circuitului integrat. În felul acesta, tensiunea
între pinul 7 al CI şi borna negativa a tensiunii este stabilizată la – VREF. Potenţialul pe intrarea
neinversoare a amplificatorului de eroare este nul, iar pe intrarea inversoare este dat relaţia
  1 P1 
 V REF 
 P1  R10 U   1 1 
 /   
 R11 R13  R11 R13 

 
 
unde   [ 0 ,1 ] specifica poziţia cursorului potenţiometrului P1.
Potenţiometrul P1 permite reglarea tensiunii de ieşire între zero şi o valoare apropiată de
tensiunea de alimentare E, după următoarea relaţie:
3
 R13 1 P1
U  V REF 1  [0,1]
R11 P1  R10

Protecţia la suprasarcină este asigurată de tranzistorul integrat T16 şi tranzistorul T3. La

funcţionare normală (I<IMAX), T3 conduce şi, datorită curentului său de emitor, tensiunea ce cade
pe rezistenţa R3 depăşeşte tensiunea de pe baza lui T16, reglabilă cu potenţiometrul P2, T16 fiind
normal blocat. Atunci când curentul de ieşire I depăşeşte valoarea maximă admisă IMAX,
potenţialul bazei lui T3 scade, curentul său de colector scade şi T16 se deschide, ceea ce duce la
micşorarea curentului injectat în baza lui T15. În felul acesta scade şi curentul de baza al
tranzistorului T2. Prin reglajul potenţialului bazei lui T2 potenţiometrul P2 fixează curentul de
ieşire pentru care tranzistorul T3 se blochează şi implicit curentul de sarcină maxim. Expresia
curentului maxim de sarcină este:


I MAX  1 
R9  VREF

 P2  R9  R1 A T
N
I O
T
IC
T R
E S
R

Fig. 1.2

4
 3. Aparate şi echipamente utilizate

- stabilizatoare liniare cu CI βA723

- autotransformator reglabil;
- voltmetru de tensiune alternativă 300V;
- reostat 440, 1A;
- voltmetru numeric de tensiune continuă 2V, 20V si 200V;
- osciloscop.

4. Desfăşurarea lucrării
4.1.Experiment
1. Se identifică elementele schemei şi punctele de măsură din figura 1.2.
2. Se măsoară tensiunea de ieşire (E) a redresorului principal (între bornele 1 şi 2) atunci când
U=10V, pentru I=0 si I=1A.
T
3. Se vizualizează se măsoară componentele alternative ale tensiunii E şi U, în aceleaşi condiţii ca
la punctul 2.
A
N
4. Se conectează stabilizatorul la reţea prin intermediul unui autotransformator. Se măsoară U şi
se determină factorul FU pentru I=1A şi pentru doua valori reglate ale tensiunii de ieşire (2V şi

I O
10V). Tensiunea la ieşirea autotransformatorului se va regla între 180 şi 240V.
5. Se determină rezistenţă internă a stabilizatorului pentru aceleaşi doua valori ale tensiunii U.

T
6. Se verifica funcţionarea circuitului de limitare a curentului I, ajustând potenţiometrul P2 de
reglaj al protecţiei la suprasarcină.

IC
T R
E S
R

Fig. 1.3

5
7. Se studiază schema de stabilizator din figura 1.3; se identifică elementele de reglaj pentru
tensiunea de ieşire şi curentul limită; se determină caracteristica de stabilizare şi de sarcină.

4.2.Simulare
Utilizând programul SPICE se simulează diverse topologii de stabilizatoare liniare. Se vor
face evaluări ale:
- rejecţiei componentei alternative;
- factorului FU şi rezistenţei interne a stabilizatorului;
- randamentului energetic;
- funcţionarii circuitului de protecţie.

5. Întrebări. Temă de casă

1. Explicaţi semnificaţia practică a factorului de stabilizare şi a rezistenţei de ieşire

pentru un stabilizator.
T
2. Care este rolul funcţional rezistoarelor din schemele din figurile 1.2 şi 1.3?
3. Ce rol au condensatoarele C4 şi C5 din figura 1.2?
A
4. Deduceţi expresiile tensiunii stabilizate şi curentului limită pentru schema din figura
1.3. Care este rolul diodei D1 şi al rezistorului R11.
N
I O
5. Calculaţi puterea maximă în sarcina pe care o poate debita stabilizatorul din figura
1.3 şi puterea disipată de elementul regulator în acest caz.

T
6. Studiaţi alte topologii de surse stabilizate liniare cu circuitul integrat A723.
Deduceţi expresiile tensiunii stabilizate şi a curentului limită în situaţia unei protecţii cu

IC
limitarea, respectiv întoarcerea caracteristicii de sarcină.

Bibliografie

T R
1. Rapeanu, R. s.a., Circuite integrate analogice, catalog, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983
2. Constantin. P., s.a., Electronică industrială, E.D.P., Bucureşti, 1972
3. xxx, Power Semiconductor Applications, Philips Semiconductor, Netherlands, 1992.
S
4. M.Bodea s.a., Diode şi tiristoare de putere, vol. 1, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1990.

E
R