TEORIE POSIBILA STATICA 2

1)Daca e SND, SNF, ..... W=

-structuri cu noduri fixe - care sub acţiunea încărcărilor se deformează
numai prin rotirea nodurilor rigide (SNF)
W=3B- 2A-S => W=0 => SNF
-structuri cu noduri deplasabile - care sub acţiunea încărcărilor se
deformează atât prin rotiri cât și prin translaţii de noduri (SND)
W=3B- 2A-S => W>0 => SND

2)Sistemul de baza sau forma deformata: PROPRIETATI

-este unic
-este multiplu static nedeterminat datorita legăturilor suplimentare
-este format din doua tipuri de bare, bara dublu încastrată și bara încastrat articulat
-sistemul de baza sub actiunea încarcarilor si al necunoscutelor se deformeaza si in interiorul blocajelor de
nod si în legatura gradelor de libertate unde apar reactiuni.
-pentru ca sistemul de baza sa aiba aceeasi forma deformata ca structura reala trebuie ca reactiunile din
blocajele de nod si din legaturile din grade de libertate sa fie egale cu 0. Aceasta reprezinta ecuatia de
conditie din metoda deplasarilor.

3)Procedeul de operare în două etape: DESCRIERE

Procedeul de operare se aplica pe SND si utilizeaza procedeul Cross aplicat structurilor cu noduri fixe.
Calculul consta în: ETAPA 1:
-SND se transforma în SNF prin introducerea de grade de libertate
-se analizeaza SNF la actiunea fortelor exterioare si necunoscute prin procedeul CROSS.
-se trece la sistemul de baza SB.
-se încarcă succesiv sistemul de baza cu z1=1, z2=1, ... , fexterior si se traseaza diagramele m1, m2, Mp0
-se echilibreaza pe rand diagramele m1, m2, Mp0 , utilizand procedeul CROSS si se traseaza diagramele m1f,
m2f, Mpf.
ETAPA 2:
- se trece de la structura cu noduri fixe la structura reală cu noduri deplasabile, punând condiţia ca reacţiunea
totală din legătura de grad de libertate să fie egală cu zero.
R1=0; r11 Z1+R1p =0
-coeficientii necunoscutelor si termenii liberi se determina utilizand PLMV.

4)Momente la variatia de temperatura:

În cazul âncarcarii cu temperatura diagrama de momente încovoietoare se va regasii pe fibra mai rece,
reprezentand paradoxul încarcarii cu temperatura.

T1 T1> T2

∆ T =T 1−T 2
∆T
T2 Ei=αt ∙
h

T1 T1> T2

T2 ∆ T =T 1−T 2
3 ∆T
Ei=αt ∙
2 h

5)Momente de încastrare perfectă

6)Suma coeficientilor de distributie este egala cu -1
−ρi j
μiJ =
∑ ρi

7)Matricea de rigiditate
În calculul matriceal al structurilor, folosind metoda deplasărilor o importantă deosebită prezintă
matricea de rigiditate a elementului de bară. Prin asamblarea matricelor de rigiditate ale barelor se obtine
matricea de rigiditate a structurii.
Rigiditatea pe direcția coordonatei „i” este forta care apare pe direcția acestei coordonate când pe
direcția coordonatei „j” se aplică o deplasare unitară. Acest element se notează cu kij, primul indice
precizează locul si direcția fortei, iar al doilea cauza, respectiv deplasarea aplicată.

Matricea de rigiditate a elementului de bară în sistemul local de axe se poate determina utilizând una din
următoarele metode:
- scrierea ecuației diferențiale;
- principiul lucrului mecanic virtual;
- teorema minimului energiei potențiale totale;
- teorema deplasării unitare;
- prima teoremă a lui Castigliano.
=
Matricea de rigiditate are următoarele proprietății:
- este simetrică, respectiv kij = k ji , conform teoremei lui Betti;
- este singulară, determinantul său fiind egal cu zero. Matricea de rigiditate a fost determinată considerând
bara ca element liber de legături. Sub acțiunea unei deplasări de corp rigid (translației sau rotanții) eforturile
sunt nule, respectiv deplasarea de corp rigid este soluția sistemului de ecuații omogen
- este pozitiv definită, respectiv energia de deformanții este o funcție pătratică de deplasările nodurilor si este
întotdeauna pozitivă. În particular elementele de pe diagonala principală sunt pozitive.

8)ENERGIA DE DEFORMATIE
9)VECTORUL DEPLASARE