4. Principiul II al termodinamicii.

Calculul variației entropiei

T 1−T 2 Q1−|Q2| δQ
η= ; η= ; dS =
T1 Q1 T

Pr.1 Ciclul, efectuat de un gaz ideal monoatomic, este format dintr-o izocoră,o
adiabată şi o izotermă. În timpul efectuării ciclului temperatura variază de a
ori, iar procesul izoterm se realizează la valoarea minimă a temperaturii. Să se
determine randamentul ciclului.

Rezolvare

Am trasat graficul ciclului, luând în consideraţie faptul că adiabata este mai

înclinată ca izoterma. Totodată, izoterma 3-1 corespunde temperaturii minime
T1=T3T2. Analizând procesele din care este compus ciclul, constatăm:în procesul
izocor 1-2 gazul primeşte căldura Q12 0; în procesul adiabat 2-3 schimb de
căldură nu are loc, Q23= 0 ; în procesul izoterm 3-1 gazul cedează căldura Q31 0. În
baza principiului întâi al termodinamicii, determinăm valorile Q şi |Q31| .
12

T2
i
Q12=ΔU 12=νC MV ( T 2 −T 1 )=ν RT 1 ( a−1 )
2 ,
( )
T1
=a
 V1 V
|Q 31|=|A 31|=|ν RT 1 ln |=ν RT 1 ln 3 .
V3 V1

Pentru randamentul ciclului obţinem

V3 V3
ν RT 1 ln ln
Q12−|Q13| V1 V1
η= =1− =1−
Q12 i i
ν RT 1 ( a−1 ) ( a−1 )
2 2
γ−1
T2 V3

Ecuaţia procesului adiabatic 2-3 se scrie

T2 V
2γ−1
=T 1 V γ −1 ,
3
=
T1 V2 ( ) .

1
T2 V3 γ−1
=a =a
Totodată, T1
. Prin urmare, V2 . Se substituie acest rezultat în relaţia
pentru η . Obţinem,
ln a
η=1−
i
( γ−1 )( a−1 )
2 .

i+2 5 ln a
γ= = , η=1−
Deoarece gazul este monoatomic i = 3, i 3 a−1 .

Pr.2. ν moli de gaz ideal cu numărul de grade de libertate i, presiunea și volumul

initial p1, respectiv V1 sunt comprimați izobar până la volumul V2, apoi comprimați
adiabat. Urmează dilatarea izotermă până la starea initială. Să se traseze graficul
proceselor în coordonatele p,V. Să se determine: temperatura, presiunea și volumul
gazului în punctele caracteristice ale ciclului; randamentul ciclului.

ν :i; P1 ;V 1 ;
P1 ¿ P2 ; V 2 ;

] P1 V 1
Q23=0 ; T 3 ¿ T 1 . x=1 ,2 , 3 , P x −? ,V x −? , T x −? ❑ , ¿ b ¿ η−? ¿ a) P1 V 1=νR T 1 ⇒ T 3 ¿ T 1= νR ,
a
¿
1
P1 V 2 T2
P2 V 2=νR T 2 ⇒ T 2=
νR
<T 1; T 2 V 2γ −1=T 1 V 3γ −1 ⇒ V 3=V 2 ( )
T1
γ −1
,

P1 V 1
P1 V 1=P3 V 3 ⇒ P3= .
V3
 A
A=Q31−|Q 12| ; η= ;
Q31

V1 P
Q31=P3 V 3 ln =νR T 1 ln 3 ;
V3 P1

Q2=∆ U 12+ A 12; Q 2=C MP ν ( T 2−T 1 )=νR ( 2i +1 )|T −T |;

2 1

P3 i
P3 i
T 1 ln
P1 2 ( )
− +1 |T 2−T 1|
[
A=νR T 1 ln ( )
− +1 |T 2−T 1| ;
P1 2 ] η=
P
T 1 ln 3
P1

Pr.3 O mașină termică ideală efectuează ciclul Carnot. Temperatura sursei calde
-500K, iar a sursei reci – 250K. Să se determine randamentul ciclului și lucrul A1
efectuat la dilatarea izotermă, dacă lucrul A2 efectuat la comprimarea izotermă are
valoarea 70J.
T 1−T 2
η= =0,5.
T1
Q1−|Q2|
η=
Q1
Q1 =A 1 ;
Q 2= A 2 .
};
η=
A 1−| A2|
A1
|A |
, A1= 2 =140 J.
1−η

Pr.4 Un gaz ideal monoatomic efectuează ciclul din figură. Să se calculeze

randamentul ciclului şi să se compare cu randamentul unui ciclu Carnot, ce ar
funcţiona între izotermele ce trec prin punctele B şi A. Căldura molară pe
transformarea BC este CM = R. Se cunosc: pB = a pA, Vc = bVA; caz particular a=3; b=2.
 P

B
PB

PC C

PA A

VA VC V

Randamentul ciclului este raportul dintre lucrul efectuat şi căldura primită pe

A
η=
întregul ciclu, Q1 . Lucrul A este egal cu aria ciclului direct, adică

( V C −V A )( p B− p A ) ( a−1 ) ( b−1 ) p A V A
=
A= 2 2 .

Gazul primeşte căldură în procesul izocor AB şi în procesul de dilatare BC.

Q1=QAB +QBC= Δ UAB+QBC.

În conformitate cu condiţia problemei QBC= ν CM ( T C −T B )=νR ( T C −T B ) , iar

i
ΔU AB=νC MV ( T B −T A ) = Rν ( T B−T A )
2 .

Determinăm temperaturile TA,TB,TC din ecuaţia de stare.

p AV A p V p V
, T B= B B TC= C C
TA= νR νR , νR .

Pentru căldura primită obţinem :

i pB V B p A V A pC V C pB V B
Q 1 = Rν
2 νR( −
νR
+νR
νR ) (
−
νR
. )
Deoarece graficul procesului CA este un segment de dreaptă , prelungirea
căruia trece prin originea sistemului de coordonate, în acest proces presiunea
este direct proporţională cu volumul, deci pc =b⋅p A Aceasta relaţie, cât şi
.
 pB =a⋅p A V C =b⋅V Ase substituie în egalitatea de mai sus. Rezultă
, ,

următoarele egalităţi pentru Q şi η .

i i
[
Q 1 = P A V A ( a−1 ) + p A V A ( b2 −a )= p A V A ( a−1 )+ ( b2 −a )
2 2 ],
( a−1 ) ( b−1 ) p A V A ( a−1 ) ( b−1 )
η= = .
i i
2 pAV A [ 2
( a−1 ) + ( b2 −a ) ] [ 2 ( a−1 )+ ( b2 −a )
2 ]
În cazul particular considerat a=3; b=2. Gazul este monoatomic, deci i =3. Rezultă

η=0.25 .

Randamentul ciclului Carnot, izotermele căruia ar trece prin punctele B şi A este

TA pA V A 1
ηC =1− =1− =1−
TB pB V B a.

În cazul particular considerat ηC =0 ,67 .

Pr.5. Să se determine variaţia entropiei ΔS unui kmol de gaz ideal biatomic,

temperatura căruia variază de la 00 C la 5000C într-un proces: a) izocor, b)
izobar.

Rezolvare

Scriem principiile unu şi doi ale termodinamicii în formă diferenţială, pentru

procese reversibile efectuate de gaze ideale,

δQ=dU + pdV , δQ=TdS ,

din care rezultă relaţia

dU p
dS= + dV
T T .
Substituim în această relaţie expresiile pentru variaţia energiei interne
p νR
dU =νC MV dT = ,
şi pentru T V ultima rezultând din ecuaţia de stare .
Obţinem,
dT dV
dS=νC MV +νR
T V .

Integrăm ultima egalitate în limite arbitrare

S2 T2 V2

∫ dS=νC MV ∫ dT
T
+νR ∫
dV
S T1 V1 V
1 ,
T2 V2
ΔS=νC MV ln +νR ln
T1 V1 .

Această formulă de calcul a variaţiei entropiei unui gaz ideal a fost dedusă
pentru un proces reversibil arbitrar. În cazul procesului izocor V1=V2,
i 5
C MV = R= R
2 2 . Atunci
T2 kJ
ΔS=νC MV ln ≈22
T1 K .

T2 V2 7
= , C MP= R
a) În cazul procesului izobar T1 V1 2 . Atunci
T2 T2 kJ
ΔS=ν ( C MV + R ) ln =νC MP ln ≈30
T1 T1 K .

Pr.6. Un kg apă, aflat la temperatura t1=200C, este pus în contact termic cu o

sursă de căldură ( termostat ) aflată la t 0=800C. Să se calculeze: a)cu cât a variat
entropia sistemului total (apă+sursă de căldură ) după stabilirea echilibrului
termic; b) cu cât variază entropia sistemului total dacă apa este pusă mai întâi în
0
contact cu o sursă la t 2=50 C şi apoi în contact cu cea de 800C. Căldura specifică
J
a apei este c  4180 kgK ; c) în ce condiţii poate fi încălzită apa de la t 1 la t 0
fără variaţie de entropie?
 Rezolvare

a) Variaţia entropiei sistemului este egală cu suma variaţiilor entropiei apei şi

a sursei: ΔS= ΔS a + ΔS S
T0 T
δQ
0
dT T J
ΔS a =∫ =mc∫ =mc ln 0 =779 ,
T T 1
T T T1
1
K
Q mc ( T 1 −T 0 ) J
ΔS S = = =−710 .
T0 T 0 K

deoarece temperatura T0 a sursei rămâne constantă, iar Q este căldura cedată

apei. Atunci,
J
ΔS= ΔS a + ΔS S =68 , 7 >0 .
K

Rezultatul obţinut este în conformitate cu principiul doi al termodinamicii (30.11),

procesul realizat fiind ireversibil.

b) Se calculează în mod analog variaţia entropiei ΔS 1 a sistemului apă+

sursa unu, apoi variaţia entropiei ΔS 2 a sistemului apă-sursa doi. Calculând
suma ΔS 1 + ΔS 2 , se determină variaţia entropiei sistemului total. Se obţine

J
ΔS=50 , 4
K .

c) se observă că utilizarea a două surse micşorează variaţia entropiei.

Rezultă: dacă numărul de surse devine infinit mare, atunci ΔS →0 , procesul
fiind reversibil.