LUCRARE DE FIZICĂ III

EDWIN ENRIQUE MIRANDA PALENCIA - 0221710053

MARIO ALBERTO REYES DE LA ROSA – 0221710055
ABIMAEL JOSE HERNANDEZ DEULOFEUTT - 0211621004
CRISTIAN ANDRES LOPEZ FUENTES - 0220810018

DANIEL ENRIQUE PUERTA TORRES

UNIVERSITATEA CARTAGENA
FACULTATEA DE INGINERIE
INGINER DE SISTEM
FIZICA III
2019
SECȚIUNEA 9.4 CONSECINȚELE RELATIVITĂȚII
9. Un ceas atomic se mișcă cu 1000 km/h timp de 1.00 h, măsurat de
un ceas identic care este fixat pe suprafața Pământului. Câte
nanosecunde va fi întârziată ceasul atomic în mișcare în comparație
cu ceasul de pe Pământ la sfârșitul acelui interval de o oră?
∆ tp v
2 −1/ 2
∆ t=γ ∆ t p= =∆ t p (1− )

√
2
❑ v2 c
1− 2
c
2 2 1/ 2
∆ t p=(1−v /c ) ∆ t
2
v
∆ t p ≈(1− 2
)∆ t
2c
2
v
∆ t−∆ t p = 2
∆t
2c

v=1000 km/h=177.8 m/ s
8
c=3 x 10 m/s

∆ t−∆ t p ≈ ( 4.28 x 10−13 ) ( 3600 s ) ≈ 1.54 x 10−9 ≈ 1.54 ns

∆ t−∆ t p ≈ 1.54 ns

11. O navă spațială cu lungimea de 300 m durează 0,75 s a trece la un

observator terestru. Determinați-i viteza în funcție de modul în care
este măsurată de observatorul de pe Pământ.
1
Lp γ=
L=tv L=
γ
√
❑
1−
v2
c
2

√
2
v
t v=L p ❑ 1− 2
c

√
2
( 0.75 ×10−6 s ) v= (300 m ) ❑ 1− v
2
( 3 ×10 8 m/ s )
7
v=24 ×10 m/ s

v=0.8 c
13. Pentru ce valoare a lui V, este Y = 1,0100? Rețineți că pentru viteze
sub această valoare, dilatarea timpului și a lungimii au o influență
mai mică de 1,00 la sută.

v=? γ=1.0100
1
γ= 2
v
1− 2
c
1
γ= 2 2
c −v
2 2 −2
v =c −γ

v=❑√ c2−γ −2

( )
2 1 /2
1
v=(1− )
cγ

v ≈ 1− ( )
2
1 1
2 cγ
−18
v ≈ 1−5.4460 x 10

SECȚIUNEA 9.5 ECUAȚIILE DE TRANSFORMARE LORENTZ

16. Rețineți că o tijă în mișcare are o lungime de 2,00 m și este orientată

la 30,0' față de direcția de mișcare, așa cum se arată în figură.
Lanseta are viteza de 0,995 c. (a) Care este lungimea potrivită a
Varilei? (b) Care este unghiul de orientare în cadrul de auto-
referință?

la)
−1
l=γ l p

l p=γl

2 cos 30
l p=

√
❑
1−
(0.995 c)2
c2

l p=173.2 m

b)
Unghiul în sistemul de referință propriu este 0 grade.

SECȚIUNEA 9.6 MOMENTUL RELATIVIST ȘI FORMA RELATIVISTĂ A LEGII LUI

NEWTON

23. Calculați impulsul unui electron care se mișcă cu o viteză de:

a) 0,010c
b) 0,500c
c) 0,900c

mv
P= , P=mv
❑

√ v2
1− 2
c
dacă v << c

a) Viteza = 0,010c

9∗10−31 kg ( 0.01 c ) 9 ( 10−31 kg ) ( 10−2 c )

( )
8
−2 3∗10 m
P= = ( −31
)(
=9 10 kg 10 )

√
❑ ( 0.010 )2 c 2 √0.9999
❑
s
1− 2
c
25
27∗10 m(kg)
P=
s
para este caso es valido P=mv ya que v ≪ c

b) Viteza = 0.500c

9∗10
−31
kg ( 0.500 c ) 9 ( 10−31 kg ) ( ( 5 ) 10−1 c )
P= =

√
❑ ( 0.500 )2 c 2 √ 1−0.25
❑

1− 2
c

( )=(
8
3∗10 m
9 ( 10 kg ) ( ( 5 ) 10 )
−31 −1

s 135 24 m
p= ∗10 )kg( )
0.86603 0.86603 s

c) Viteza = 0.900c
 9∗10−31 kg ( 0.9 c ) 9 ( 10−31 kg ) ( 9∗10−1 c )
P= =

√ ( 0.9 )2 c 2 0.43589
❑
1− 2
c

( )( )
8 24
−1 3∗10 m 243∗10
p=9 ( 10 kg ) ( 9∗10 )
−31
= kg ¿
s 0.43589

25. O minge de golf se deplasează cu o viteză de 90 m/s. În ce procente

mărimea p a impulsului său relativist diferă de valoarea sa clasică
mu? Adică, găsiți raportul (p-mu)/mu

U= 90m/s

mv
P=
❑

√ 1−
v2
c
2

p−mu ( rmu )−mu ( r−1 ) mu

= =
mu mu mu

1
p−mu

√
=r −1 , r-1= ❑ v2 -1
mu 1− 2
c
2
1 u
= ( )
2 c

2
90 m
p−mu 1 s −4
= ( ) =4.5∗10
mu 2 3∗10 8 m
s
26. Să se arate că viteza unui obiect cu impuls cu mărimea p și masa m
este
 c
U= ❑
√ 1+(
mc 2
p
)

p
rm
=u
p ❑ 1−
√ m
v2
c
2
=u

2
2 v
p (1− 2
) 2 2 2 2
c p u
2 u v 2 2
=u 2 = 2 2 = 2 2 =v c
m m c −u c −v
2
c

2 2 2 2 2 2 2
p c −p v =u c m
2 2 2 2 2 2 2 2 2
p c −p v =u c m + p u
2 2 2 2 2 2
p c =u (c m + p )

2 2
p c
2 2 2
p c 2 p
2 2 2
=u 2 2 2
c m +p c m +p
2
p
2
2 c
u= 2 2
c m ;
2
+1
p

Din aceasta putem concluziona următoarele:

c
u=

√
2
❑ mc
1+( )
p

27. O particulă instabilă în repaus se descompune în două fragmente

de 2,50*10−28 kg iar cel al celuilalt este de 1,67*10−27 kg . Dacă
fragmentul mai ușor are o viteză de 0,893c după dezintegrare, care
este viteza fragmentului mai greu?
 r 1 m1 u1=r 2 m2 u2

−27
(2.5∗10−28 )(0.893 c ) (1.67∗10 )(u 2)
=

√ √
2 2
❑ ( 0.893 c) ❑ u
1− 2
1− 2
c c
−27
−28 1.67∗10 u2
10 c=

√
4.9604* ❑ u
2
1− 2
v
2 −27 2
1−u 1.67∗10 u2
2
=( −28
)
c 4.9604∗10 c
2 2
u u
1− 2
=11.33 2
c c

1=
( 11.33 1 2
c
2
+ 2 u
c )
√
❑ c2
12.33
=u

0 , 28=u

SECȚIUNEA 9.7 ENERGIE RELATIVĂ

28. Determinați energia necesară pentru a accelera un electron din:
a) 0,500c până la 0,900c
b) 0,900c 0,990c
2
2 mc
E=γm c ⇒

√
−31
Δ E=E f −E o ❑ v
2
me =9.11 x 10 Kg
1− 2
c
a) v o=0.500 c y v f =0.9 c

2
( 9.11×10−31 Kg ) c
E o=

√
❑
1−
( 0.500 c )2
c
2

−14
E o=9.467 ×10 J
 2
( 9.11÷ 10−31) c
Ef=

√
❑
1−
( 0.900 c )2
c
2

−14
E f =18.810 ×10 J

−14 −14
Δ E=18.810 ×10 −9.467 x 10
−14 3
Δ E=9.343 ×10 =583.9375 ×10 eV

b) v o=0.9 c v f =0.99 c

2
( 9.11×10−31) c
E o=

√
❑
1−
( 0.900 c )2
c
2

−14
E o=18.810 ×10 J

2
( 9.11× 10−31 ) c
Ef=

√
❑
1−
( 0.990 c )2
c
2

−14
E f =58.121 ×10 J

−14 −14
Δ E=58.121 ×10 J−18.810 × 10 J
−14 3
Δ E=39.311×10 J =2456.9375 ×10 eV

29. Determinați impulsul unui proton în unități de MeV/c dacă energia lui
totală este de două ori mai mare decât energia de repaus.
2 2
E = ( pc ) + ( m c )
2 2

2
E=2 mp c
2 2
( pc )2+ ( m p c2 ) =( 2 m p c2 )

( )
2
c
p=❑√ 3 m p
c
 m p=1.67 x × Kg

2 j
p=❑√ 3 ( 1.67 ×10 Kg ) ( 3 ×10 m/s )
−27 8
c
−10
p=2.603 x 10 J /c

−19
1 eV =1.6 × 10 J

MeV
p=1627.05
c

31. Un proton se deplasează cu o viteză de 0,950c. Calculați-vă:

a) Energia în repaus b) Energia totală c) Energia cinetică.

la)
2
E=m c
−27
m p=1.67 × 10 Kg
2
E=( 1.67 ×10 Kg ) ( 3 ×10 m/ s )
−27 8

−10
E=1.503× 10 J =939.375 MeV
b)
2
E=γm c
2
mc
E=

√
2
❑ v
1− 2
c
2
( 1.67 × 10−27 Kg )( 3× 108 m / s )
E=

√
❑
1−

−10
( 0.950 c )2
c
2

E=4.814 × 10 J =3008.408 MeV

c)
2 2
K=γm c −m c
 (√ )
1
K=mc 2 −1
❑ v2
1− 2
c

(√ )
2 1
K= ( 1.67 ×10−27 Kg ) ( 3 ×108 m/s ) −1
❑ ( 0.950 c )2
1−
c2
−10
K=3.11×10 J =2069.033 MeV

35. Să se arate că relația energie-impuls E 2 = p 2

c 2
+ (mc 2
) 2
este
derivată din expresiile E = mc 2 yp = mv.

Pătratarea ambelor expresii și înmulțirea cuc 2 în acest moment:

2 2 2 4
E =γ m c
2 2 2 2 2 2
p c =γ m v c
Scăderea ambelor ecuații:

2 2 2 2 2 4 2 2 2 2
E − p c =γ m c −γ m v c
E2− p 2 c 2=γ 2 m2 c 2 ( c 2−v 2 )
Fiind:

2
1 2 1 2 c
γ= ⇒γ = ⇒γ =

√
2 2 2
v
2 v c −v
❑
1− 1− 2
c
2 c

Înlocuind în ecuația anterioară:

2 2
c
m c ( c −v )
2 2 2 2 2 2
E −p c = 2 2
c −v
2 2
E = ( pc ) + ( m c )
2 2

SECȚIUNEA 39.8 RELATIVITATEA LUNGIMII

6. Cât de repede trebuie să se miște un ceas pentru ca acesta să
funcționeze la jumătate din ritmul unui ceas în repaus?
t 0=T
 T
t=
2

√
t=t 0 ❑ 1−
v2
c
2

Rezolvăm v din ecuație

√()
2
T

√ √
2 ❑
t 2 1
v=c ❑ 1− 2 ¿=c 1− =c ❑ 1− =0.866 c
t0 T 4

8 m
v=2.598 ×10
s

7. Cât de repede se mișcă o riglă de metru dacă lungimea observată

este de 0,5 m?

√
L=L0 ❑ 1−
v2
c
2

√
2
v
0.5=1 ❑ 1− 2
c
2
1 v
=1− 2
4 c

√ √3 c=0.866 c
❑
3
v=❑ c=
4 2
8. Un ceas de pe o navă spațială în mișcare merge cu 1 minut în
spatele unui ceas identic de pe Pământ în fiecare zi. Care este viteza
navei spațiale? (indiciu pentru v/c<<1, y~ 1+v2/c2)

Dacă este întârziat cu un minut în fiecare zi, deoarece ziua are 24 de ore
și acestea sunt 1440 de minute, înseamnă că, în timp ce unul este 1440
de minute, celălalt are 1439.
t=1439 t 0=1440

Ținând cont de sugestie

( )
2
v
t=t 0 ÷ 1+ 2
c
 Rezolvăm v din ecuație

v=c ❑
√ t0
t
−1=c ❑
√1440
1439
−1=0.02636 c=7.9 ×106

9. Un ceas atomic este plasat într-un avion cu reacție. Ceasul măsoară

un interval de timp de 3600 s când avionul se mișcă cu o viteză de
300 m/s. Care este intervalul de timp măsurat de un ceas identic
ținut de un observator la sol? (vezi indiciu pentru problema 8)
Luăm aceeași sugestie din exercițiul anterior
t0
t=

( )
2
v
1+ 2
c

În acest caz trebuie să rezolvăm pentru t0

v2 ( 300 )2
t 0=t ×(1+ )=3600×(1+ )=3600
c2 ( 3 ×10 8 )
2

Ambele ceasuri vor arăta practic în același timp, deoarece viteza navei
este foarte mică.

10. O riglă lungă de un metru care se mișcă într-o direcție paralelă cu

lungimea sa i se pare unui observator că are 75 cm lungime. Care
este viteza relativă a riglei în raport cu observatorul?

√
L=L0 ❑ 1−
v2
c
2

√
0.75=1 ❑ 1−

2
v2
c
2

9 v
=1− 2
16 c

√ √ 7 c=0.6614 c=1.984 ×108

❑
7
v=❑ c=
16 4
11. O navă spațială se mișcă cu o viteză de 0,9c. Dacă lungimea este L0
când este măsurată din interior. Care este lungimea măsurată de un
observator care stă pe pământ?

L=L0 ❑

√ v2
1− 2
c

L=L0 ❑

√ 1−
(0.9 c)2
c2
L=L0 ❑√ 1−0.81
L=0.43589 L0

14. Dacă astronauții pot călători cu o viteză de v=0,95c, din punctul de

vedere al Pământului se poate spune că pot ajunge la Alpha
Centauri, care se află la 4,2 ani lumină distanță, va dura
(4,2/0,95)=4,4 ani. . Astronauții nu sunt de acord. A) Ce ora trece pe
ceasurile astronauților? B) Cât de departe este Alpha Centauri,
măsurată de astronauți?

t=t 0 ❑ 1−
√ v2
c
2

√
2
❑ ( 0.95 c )
t=4.4 1− =4.4 × ( 0.31 )=1.373 años
c2

√
2
v
L=L0 ❑ 1− 2
c

√
L=4.2 ❑ 1−
(0.95 c)2
c2
=4.2 ( 0.31 )=1.311 años luz

SECȚIUNEA 39.2 PRINCIPIUL RELATIVITĂȚII

3. O mașină de 2000 kg care se mișcă cu 20 m/s se ciocnește și se

lipește de o mașină de 1500 kg aflată în repaus la un semafor. Arătați
că impulsul este conservat într-un cadru de referință care se mișcă
cu 10 m/s în direcția mașinii în mișcare.

Momentul acestui sistem cu două particule este dat de:

 po =m1 v1 +m2 v 2

pf =( m1 +m2 ) v f

Problema ne cere să demonstrăm că în S' impulsul este conservat:

p ' o =p ' f

Momentul este conservat în S , deci:

po =p f
m1 v 1+ m2 v 2=( m1+ m2 ) v f

Înlocuirea datelor:

( 2000 Kg ) ( 20 m/s )+ (1500 Kg ) ( 0 m/s )=( 20000 Kg+15000 Kg ) v f

80
vf = m/s
7
po =p f =40000 Kg m/s

În S' avem că momentul sistemului ar fi:

p ' o =m' 1 v ' 1+ m' 2 v ' 2
p ' f =( m ' 1 +m ' 2 ) v ' f

Amintindu-ne de Transformările galileene, avem:

v ' 1=v 1−v ob ⇒ v 1=v ' 1+ v ob

v ' 2=v 2−v ob ⇒ v 2=v ' 2 +v ob
v ' f =v f −v ob ⇒ v f =v ' f +v ob

Fiind v ob viteza observatorului care se află în S'

¿ ¿.

Considerăm masele ca mărimi invariante care sunt constante în timp:

m1 ' =m1
m2 ' =m2

Înlocuirea datelor în conservarea impulsului în sistemul S

m ' 1 ( v ' 1 + v ob ) +m ' 2 ( v ' 2 + v ob )=( m ' 1 +m' 2) ( v ' f + v ob )

m ' 1 v ' 1 + m' 1 v ob +m ' 2 v ' 2 +m' 2 v ob=m ' 1 v ' f +m' 1 v ob+ m' 2 v ' f +m ' 2 v ob
 ⇒ m ' 1 v ' 1 +m' 2 v ' 2=m ' 1 v ' f + m' 2 v ' f

p 'o p 'f

Prin aceasta se demonstrează că:

p ' o =p ' f

5. O minge este aruncată cu 20 m/s într-o mașină care se deplasează pe

șine cu 40 m/s. Care este viteza mingii față de sol dacă este aruncată
a) înainte, b) înapoi și c) afară din poarta laterală?

Amintindu-ne de Transformările galileene, avem:

v '=v −v ob ⇒ v=v '+ v ob

a) Redirecţiona
'
v =20 m/s
v ob=40 m/ s
⇒ v=60 m/s

b) Înapoi
'
v =−20 m/s
v ob=40 m/ s
⇒ v=20 m/s

c) Spre lateral
V
V' V
V'

V ob

V ob

√ ' 2
v= ( v ) + ( v ob )
❑ 2

v=44.72 m/s
NEINVARIANȚA ECUAȚILOR MAXWELL SUB TRANSFORMĂRI GALILEO

∇ . E=0 (1)
−∂ B
∇ × E= (2)
∂t
∇ . B=0(3)
1 ∂E
∇ × B= (4)
c ∂t
2

Funcția de undă pentru orice funcție potențială φ este scrisă ca

2
2 1 ∂ φ
∇ φ= 2 2
c ∂t
Aplicând rotația la ecuația 2 avem

∇ × ( ∇ × E )=∇ × ( −∂∂ tB )=( −∂(∇∂t× B) )

Înlocuind ecuația 4

∇ × ( ∇ × E )= ( −∂ (∂∇t× B ) )=( −∂∂t ( c1 ∂∂Et ))=(−1c ∂∂t ( ∂∂Et ))

2 2
 ( )
2
−1 ∂ E
∇ × ( ∇ × E )= 2 2
c ∂t

Să calculăm mai întâi bucla lui E, știind că E = (E x , E y , E z )

| |(
i j k
∇× E≡
∂
∂x
∂
∂y
∂
∂z
≡
∂ Ez ∂ Ey
∂y
−
∂z
i−
∂ Ez ∂ Ex
∂x
−
∂z
j+
∂x ) (
∂ Ey ∂ Ex
−
∂y
k ) ( )
Ex Ey Ez

∇× E≡ ( ∂ Ez ∂ Ey
∂y
−
∂z
i+
∂z ) (
∂ Ex ∂ Ez
−
∂x
j+
∂ E y ∂ Ex
∂x
−
∂y
k ) ( )

| |
i j k
∂ ∂ ∂
∇ ×( ∇ × E)= ∂x ∂y ∂z
∂ Ez ∂ E y
∂y
−
∂z ( )( ∂ Ex ∂ Ez
∂z
−
∂x ) ( ∂∂Ex − ∂∂Ey ) y x

∇ × ( ∇ × E )=
[ ( ∂ ∂ Ey ∂ Ex
∂y ∂x
−
∂y
−
∂ ∂ Ex ∂ Ez
∂z ∂z
−
∂x
i+ ) (
∂ ∂ Ez ∂ E y
∂z ∂ y
−
∂z
−
∂ ∂ E y ∂ Ex
∂ x ∂x
−
∂y )] [ ( ) ( )] j+[ ∂∂x ( ∂∂Ez − ∂
x

[( )( )] [( )( )] [( )
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
∂ E y ∂ Ex ∂ Ex ∂ Ez ∂ Ez ∂ Ey ∂ Ey ∂ Ex ∂ Ex ∂ Ez
∇ × ( ∇ × E )= − − − i+ − − − j+ −
∂ y ∂ x ∂ y2 ∂z
2
∂ z∂ x ∂ z ∂ y ∂ z2 ∂x
2
∂ x∂ y ∂ x ∂ z ∂ x2

[ ][ ] [
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
∂ E y ∂ Ez ∂ Ex ∂ Ex ∂ Ez ∂ Ex ∂ Ey ∂ E y ∂ Ex ∂ E y ∂ Ez
∇ × ( ∇ × E )= + − 2
− 2 i+ + − 2
− 2
j+ + − −
∂ y ∂ x ∂ z∂ x ∂ y ∂z ∂ z∂ y ∂ x ∂ y ∂ z ∂x ∂ x ∂ z ∂ y ∂ z ∂ x2

O proprietate a vectorilor spune că

2
∇ × ( ∇ × E )=∇ ( ∇ . E )−∇ E
Să încercăm această identitate

∇ . E= ( ∂∂x i+ ∂∂y j+ ∂∂z k ). ( E i+ E j+ E k ) x y z

∇ . E= ( ∂ Ex ∂ Ey ∂ Ez
+ +
∂ x ∂ y ∂z )
( (
∇ ( ∇ . E )=
∂ ∂ Ex ∂ E y ∂ Ez
+
∂x ∂x ∂ y ∂z
+ i+
∂ ∂ Ex ∂ E y ∂ Ez
+
∂ y ∂x ∂ y ∂z
+ )
j+ + +
∂ z ∂ x ∂ y ∂z(
∂ ∂ Ex ∂ Ey ∂ Ez
k ) ( ))
( )( ) ( )
2 2 2 2 2 2 2 2 2
∂ Ex∂ E y ∂ Ez ∂ Ex ∂ Ey ∂ Ez ∂ E x ∂ E y ∂ Ez
∇ ( ∇ . E )= + + i+ + + j+ + + k
∂x ∂ x ∂ y ∂ x∂ z
2
∂ y∂ x ∂ y ∂ y ∂ z
2
∂ z ∂ x ∂ z ∂ y ∂ z2

Să aplicăm laplacianul
 2 2 2
2 ∂ ∂ ∂
∇= 2
+ 2+ 2
∂ x ∂ y ∂z

( )
2 2 2
2 ∂ ∂ ∂
∇ E= 2
+ 2 + 2 ( Ex i+ E y j+ E z k )
∂x ∂ y ∂z

( )( ) ( )
2 2 2 2 2 2 2 2 2
2 ∂ Ex ∂ Ex ∂ Ex ∂ E y ∂ E y ∂ Ey ∂ Ez ∂ Ez ∂ Ez
∇ E= 2
+ 2
+ 2
i+ 2
+ 2
+ 2
j+ + + k
∂x ∂y ∂z ∂x ∂y ∂z ∂ x2 ∂ y2 ∂ z2

Scăderea

( )(
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
2 ∂ Ex ∂ E y ∂ Ez ∂ Ex ∂ Ex ∂ Ex ∂ Ex ∂ E y ∂ Ez ∂ Ey ∂ E y
∇ ( ∇ . E )−∇ E= + + − − − i+ + + − − −
∂ x2 ∂ x ∂ y ∂ x∂ z ∂ x 2
∂y2
∂z 2
∂ y ∂ x ∂ y2 ∂ y ∂ z ∂ x2 ∂ y2

( )( ) (
2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
2 ∂ E y ∂ E z ∂ Ex ∂ E x ∂ Ex ∂ Ez ∂ E y ∂ Ey ∂ Ex ∂ E y ∂
∇ ( ∇ . E )−∇ E= + − − i+ + − − j+ + −
∂ x∂ y ∂ x ∂z ∂ y 2
∂z 2
∂ y ∂x ∂ y ∂ z ∂x 2
∂z2
∂z ∂ x ∂z ∂ y ∂

Acum știm din ecuația 1 că

∇ . E=0
Prin urmare
∇ ( ∇ . E )=0
Primind

( )
2 2 2 2
2 ∂ E ∂ E ∂ E 1 ∂ E
∇ E= 2
+ 2+ 2 = 2 2
∂x ∂ y ∂z c ∂t

( )
2 2 2 2
∂ E ∂ E ∂ E 1 ∂ E
2
+ 2 + 2 − 2 2 =0
∂x ∂ y ∂z c ∂t

Cu transformările Galileo, putem converti această ecuație de undă în cadrul de

referință amorsat. Pentru aceasta, folosim regula lanțului pentru orice funcție
potențială φ
, , , ,
∂φ ∂φ ∂ x ∂φ ∂ y ∂φ ∂ z ∂φ ∂t
= + + +
∂ x ∂ x , ∂ x ∂ y , ∂ x ∂ z , ∂ x ∂t , ∂ x
, , , ,
∂ φ ∂ φ ∂ x ∂ φ ∂ y ∂ φ ∂ z ∂ φ ∂t
= + + +
∂ y ∂ x, ∂ y ∂ y, ∂ y ∂ z, ∂ y ∂ t , ∂ y
, , , ,
∂φ ∂φ ∂ x ∂φ ∂ y ∂φ ∂ z ∂φ ∂t
= + + +
∂ z ∂ x , ∂ z ∂ y , ∂ z ∂ z , ∂ z ∂t , ∂ z
, , , ,
∂φ ∂φ ∂ x ∂φ ∂ y ∂φ ∂ z ∂φ ∂t
= + + +
∂ t ∂ x , ∂ t ∂ y , ∂ t ∂ z , ∂ t ∂t , ∂ t

Transformările lui Galileo spun asta

 ,
x=x −ut
,
y= y
,
z=z
,
t=t
Aplicarea transformărilor lui Galileo la ecuațiile lui Maxwell
, , , ,
∂ E ∂E ∂x ∂E ∂ y ∂ E ∂ z ∂E ∂t
= + + +
∂ x ∂ x, ∂ x ∂ y, ∂ x ∂ z, ∂ x ∂ t , ∂ x

Se observă că
,
∂x
=1
∂x
,
∂y
=0
∂x
,
∂z
=0
∂x
,
∂t
=0
∂x
Prin urmare
∂ E ∂E
=
∂ x ∂ x,

Într-un mod analog pentru

 ∂E ∂E
=
∂ y ∂ y,

∂ E ∂E
=
∂ z ∂ z,

Dar prin diferențierea în funcție de timp obținem asta

∂ E ∂E ∂E
= , (−u ) + ,
∂t ∂ x ∂t
Pentru derivata a doua avem

) ( ( )
2 , ,
∂ ∂ E ∂ E ∂ ∂ E ( ) ∂E ∂ x ∂ ∂ E ( ) ∂E ∂t
= = −u + , + , −u + ,
∂ t ∂ t ∂ t2 ∂ x , ∂ x , ∂t ∂t ∂t ∂ x
,
∂ t ∂t

( ) ( ∂ x ∂ t ) ∂t
2 , ,
∂ ∂E ∂ E ∂ ∂ E ∂E ∂ x ∂ ∂ E ∂E ∂t
= = −u 2
+ +,
−u + , , , , ,
∂t ∂t ∂t ∂x ∂ x ∂ t ∂ t ∂t
2 2 2 2
∂ E 2 ∂ E ∂ E ∂ E
2
=u ,2
−2 u , , + ,2
∂t ∂x ∂ x ∂t ∂t
Înlocuind în ecuația de undă sistemul amorsat
2 2 2 2 2 2
∂ E ∂ E ∂ E 1 ∂ E ∂ E ∂ E
,2
+ ,2 + , 2 = 2 (u ¿ ¿ 2 ,2 −2 u , , + ,2 )¿
∂ x ∂ y ∂z c ∂x ∂ x ∂ t ∂t

( )
2 2 2 2 2 2
u ∂ E ∂ E ∂ E u ∂ E 1 ∂ E
1− 2 ,2
+ ,2 + , 2 +2 2 , ,
− 2 ,2 =0
c ∂ x ∂ y ∂z c ∂ x ∂t c ∂t

NEINVARIANȚA ECUAȚILOR MAXWELL SUB TRANSFORMAȚII LORENTZ

Ecuațiile lui Maxwell

Transformările conectează coordonatele de spațiu și timp ale unui sistem

de referință cu mărimile corespunzătoare dintr-un alt sistem de referință
care se află în mișcare uniformă față de primul. Le putem interpreta ca o
rotație în spațiul cu patru dimensiuni x, y, z, t.

Știm că câmpurile electrice și magnetice pot fi derivate din potențiale

scalare și vectoriale, și :

Și cu ambele potențiale vom scrie un quadvector

Unde:

Pe care îl vom numi potențial cvadripotențial sau universal.

Dacă calculăm cele trei componente ale câmpului electric și cele trei ale
câmpului magnetic, folosind definițiile anterioare, și înlocuim
componentele potențialului vectorial și scalar cu cele ale potențialului
universal, obținem:
 Prin urmare, și împreună, ele formează rotația în patru dimensiuni a
.

Dacă definim acum o cantitate pe care o vom numi , Tensor de câmp

electromagnetic, ca:

Se pare că este rotația în patru dimensiuni a .

Noi am scris sub formă de matrice, pur și simplu, pentru a o vedea mai
bine:

Acum trebuie să calculăm divergența tensorului câmpului

electromagnetic. Ne-au rămas următoarele.
Și acum, ce facem cu asta? Deși se pare că expresiile devin din ce în ce
mai complicate, în realitate, aproape toată munca este deja făcută. Vom
vedea că cei doi aditivi la dreapta egalului vor fi simplificați în așa fel
încât ne va conduce la o formulă foarte simplă pentru doar jumătate din
ecuațiile lui Maxwell.

Primul adunat este zero. Și pentru că? Răspunsul constă într-o condiție
pe care o aplicăm potențialelor scalare și vectoriale, așa-numita condiție
Lorenz. Acesta este:

Care scris în termeni de componente ale potențialului universal este:

Există un motiv pentru a impune această condiție și este de a simplifica

expresiile care se obțin atunci când înlocuim ecuațiile care relaționează
câmpurile cu potențialele din a doua și a patra ecuație a lui Maxwell.
Operând, după această simplificare, ajungem la o ecuație de undă
pentru potențialul vectorial:

Unde este densitatea de curent.

Folosind cvadripotentialul se scrie asa:

Unde sunt componentele vectorului patru . Deoarece densitatea de

curent poate și ar trebui să fie scrisă în formă covariantă. Primele trei
componente vor fi componentele cunoscute în trei dimensiuni, iar a patra
este . Acest lucru se datorează relației care există între cele două,
binecunoscuta ecuație de continuitate:
Folosind vectorul patru scriem:

Sau ce este la fel.

Dar, să nu ne abatem de la cale. În ecuația de undă a potențialului

vectorial scrisă folosind cvadripotențial, apare, la stânga egalului, o
expresie pe care am văzut-o mai înainte când am calculat divergența
tensorului câmpului electromagnetic. Vom înlocui această expresie în
expresia pentru divergența tensorului cu ceea ce am obținut în ecuația
vectorului potențial. Și ne regăsim, odată ce s-a făcut asta, cu o expresie
drăguță pentru :

Dar nouă, fizicienilor, le plac mai bine ecuațiile simple și elegante, așa că
le scriem astfel:

Această ecuație reprezintă primele două ecuații ale lui Maxwell, în ceea
ce se numește Formularea covariantă a ecuațiilor lui Maxwell.

Celelalte două ecuații Maxwell sunt reprezentate, în formularea

menționată mai sus, prin următoarea expresie:

Unde reprezintă trei dintre indicele 1, 2, 3 sau 4. Această

formulă este dedusă direct din expresia pentru tensorul câmpului
electromagnetic.