TRANSFORMAREA ECUAŢIA Q ∆U L GRAFICE

p V p

IZOTERMA V2 V2
p ⋅ V = cst. νRT ln 0 νRT ln
T=cst V1 V1
L

V T T

p V p

IZOBARA V
= cst νC p ∆T νC v ∆T p∆V = νR∆T
p=cst T
L

V T T

p V p

IZOCORA p
= cst νC v ∆T νC v ∆T 0
V=cst T
L=0

V T T

p V p

ADIABATICA pV γ = cst
Q=0 TV γ −1 = cst 0 νC v ∆T -νC v ∆T
Cp 1−γ
γ = γ
Cv Tp = cst L

V T T
Formule:
Ecuaţia principiului I
m Ec. transformării pV
Q primit = L + Qcedat
Masa molară µ= = cst. pentru motoare termice
ν generale T
(procese ciclice: ∆U = 0 )
N Randamentul motorului L Qcedat
Numărul lui Avogadro NA = Ec. principiului I Q = ∆U + L η= = 1−
ν termic Q primit Q primit
V Q Randamentul ciclului Trece
Volumul molar Vµ = Capacitatea calorică C= ηCarnot = 1 −
ν ∆T Carnot Tcald
Concentraţia moleculară N Q cV
n= Căldura specifică c=  Ecuaţia calorimetrică Q primit = Qcedat
(numărul volumic) V m ⋅ ∆T c p
Q CV
Masa gazului m = N ⋅ m0 Căldura molară Cµ = 
ν ⋅ ∆T C p
m mν µ Relaţia Robert-Mayer
Masa unei molecule m0 = = = C p = CV + R
N N ν NA (călduri molare)
Relaţia Robert-Mayer R Constanta universală a J
Ecuaţia termică de stare pV = νRT c p = cV + R = 8310
(călduri specifice) µ gazelor kmol ⋅ K
Exponentul adiabatic i+2
R molecule
i Cp i+2 N A = 6,02 ⋅10 26
Ecuaţia calorică de stare U = νRT = νCV T i = 3 – gaz monoatomic γ= = 2 = Numărul lui Avogadro kmol
2 i = 5 – gaz biatomic CV i i
i = 6 – gaz poliatomic R
2

Motoare termice:
Carnot – motor ideal (teoretic) Otto – benzină, aprindere prin scânteie Diesel – motorină, aprindere prin injecţie
2 izoterme, 2 adiabatice 2 adiabatice, 2 izocore 2 adiabatice, 1 izobară, 1 izocoră