Sistemul natural de unităţi

Sistemul de unităţi internaţionale (SI) - trei etaloane de măsură

[lungime]SI = 1 m (metru)
[timp]SI = 1 s (secundă)
[masă sau energie]SI = 1 kg (kilogram) sau 1 J (joule)
puţin practice la scară subatomică!!!
(proprietăţile relativiste şi cuantice nu pot fi neglijate)

constante fundamentale - viteza luminii în vid, c şi cuanta momentului cinetic h

În sistemul internaţional

c = 3·108 m·s-1
h =1.054·10-34 J·s = 6.58·10-22 MeV·s, unde 1 MeV = 106 eV
1eV (electron-volt) = 1.602·10-19 J

Pentru sisteme cuantice relativiste

- viteza ca fracţiune din viteza luminii c
- momentul cinetic (spin ) în termeni de unităţi h
sistemul de măsură în care unele constante universale sunt normate la unitate
(egale numeric cu 1) poartă numele de sistem de unităţi naturale (SUN)

[viteza]SUN = 1 c h = c =1
[momentul cinetic]SUN = 1 h
[energia] = 1 eV cu multiplii MeV = 106 eV, GeV = 109 eV melectron - 0.511 MeV

Pentru metru - se împarte prin hc (în SI se exprimă prin MeV·s)

1m 1m −1
= = 5.1 ⋅ 10 12
MeV
c ⋅ h 3 ⋅ 10 8 ⋅ m ⋅ s −1 ⋅ 6.58 ⋅ 10 − 22 MeV ⋅ s
Pentru secundă se împarte prin h (în SI se exprimă prin MeV·s)

1s 1s −1
= = 1 .52 ⋅ 10 21
MeV
h 6.58 ⋅ 10 − 22 MeV ⋅ s
unităţile de lungime şi de timp pot fi [lungime]SUN = [masă sau energie]-1
exprimate în sistemul natural de unităţi [timp]SUN = [masă sau energie]-1
prin inversul unităţilor de energie !!!
 Regulă generală
-o cantitate în sistemul SI care are dimensiunile [EpLqTr]SI cu E, L şi T
reprezentând energia (în Jouli), lungimea (în metri) şi timpul (în secunde),
adică Jp·mq·sr, în SUN, aceste cantităţi vor fi exprimate în energie la puterea
p-q-r adică Ep-q-r.

Conversia din SI în SUN

dacă în SI, E, L şi T reprezintă unităţi de energie, lungime şi timp, avem corespondenţa:

⎡ p ⎛ L ⋅ 2π ⎞ q ⎛ T ⋅ 2π ⎞ r ⎤ ⎡ E p Lq T r (2π )q + r ⎤
[E p q
LT r
] = ⎢E ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎥ =⎢
c q ⋅ h q+r
⎥ =
⎢⎣ ⎝ h ⋅ c ⎠ ⎝ h ⎠ ⎥⎦ SI ⎢⎣
SUN
⎥⎦ SI

[ ](
= E p Lq T r ⋅ 6.24 ⋅ 10 9 MeV ⋅ J −1 ) ⋅ (5.1 ⋅ 10
p 12
MeV −1 ⋅ m −1 ) ⋅ (1.52 ⋅ 10
q 21
MeV −1 ⋅ s −1 )
r

[A]SUN şi [A]SI sunt mărimile în sistemul natural, respectiv în sistemul internaţional

 Concret
Din SI la SUN se trece simplu prin înlocuirea Joul, metru şi secundă prin factorii:

Energie: J → 6.24·1012 MeV

Lungime: m → 5.1·1012 MeV-1
Timp: s → 1.52·1021 MeV-1

Invers, din SUN în SI, unităţile asociate se fac prin conversia:

Energie: MeV → 1.602·10-13 J

Lungime: MeV-1 → 1.96·10-13 m
Timp: MeV-1 → 6.58·10-22 s

Pentru sisteme cuantice relativiste, utilizarea sistemului de unităţi SUN are două mari
avantaje: două etaloane sunt definite h = c = 1
permite reprezentarea tuturor ecuaţiilor

2 2 2 2 4 2 2 2
E
144 = p c
42444+ m c3 ⇒ E
14 = p
4244 + m
3
exemplu:
SI SUN
 Mărimea fizică SI SUN (ђ = c = 1)
masă kg 5.61 x 1026 GeV
lungime m 5.07 x 1015 GeV
timp s 1.53 x 1024 GeV
sarcina electrică C 1.89 x 1018
temperatura K 8.62 x 10-14 GeV
forţa N 1.37 x 10-6 GeV2
energia J 6.93 x 109 GeV
puterea W 4.56 x 10-15 GeV2
potenţialul V 29.7 GeV
câmpul electric V/m 5.86 x 10-15 GeV2
curentul A 9.58 x 107 GeV-1
inducţia magnetică T 1.50 x 10-8
flux magnetic Wb 3.86 x 1023 GeV-2
rezistenţa electrică Ohm 3.10 x 10-7 GeV2
capacitatea electrică F 4.49 x 1028 GeV-1
inductanţa H 6.37 x 1023 GeV-1
 Formalismul relativist cuadridimensional

Teoria relativităţii -similitudinea timp - spaţiu→ formalism cuadridimensional

vectorul de poziţie spaţială – timp, x este reprezentat prin componentele

contravariante xµ (indicele superior)
xµ = (x0, x1, x2, x3) = (x0, x) = (t, x)

într-un spaţiu vectorial cu D dimensiuni este posibil de a adăuga D vectori

în baza eµ, astfel că un vector A poate fi scris în 4 dimensiuni astfel:

3 (formalismul Einstein în care se repetă indicele

A= ∑A
µ =0
µ µ
⋅ eµ = A ⋅ eµ covariant – contravariant)

Produsul scalar a doi vectori A şi B

A·B = AµeµBνeν = AµBνgµν

gµν = eµ·eν - tensor matricial sau metrică

 Se poate alege o bază unde vectorii sunt ortogonali: gµν = 0 dacă µ ≠ ν

ca urmare A ⋅ B = A µ ⋅ Bν ⋅ eµν
2

Pentru cazul cuadridimensional spaţiu – timp, în spaţiul Minkovski, lungimea

cuadridimensională a unui vector de poziţie spaţiu – timp este realizat pe un interval

x 2 = x µ ⋅ x µ ⋅ eµν
2
= t 2 − x 2 − y 2 − z2

⎧ 1, µ = 0
Astfel că, norma vectorilor de bază va fi: e µ2 =⎨
⎩− 1, µ = 1,2,3

⎛1 0 0 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜0 − 1 0 0 ⎟
iar tensorul metric gµν =⎜
0 0 −1 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜ 0 0 0 − 1⎟
⎝ ⎠
Componentele covariante (indice inferior) sunt proiecţiile ortogonale ale lui A pe
vectorii de bază eµ
Exemplu: eµ·A≡ Aµ

Sau (se notează indicele inferior)

A µ ≡ eµ ⋅ A = eµ ⋅ A ν ⋅ e ν = gµν ⋅ A ν
gµν = (gµν ) = gµν
−1
tensorul metric gµν şi inversul său gµν coincid

µν µ
Prin urmare g ⋅ gνλ = δλ
De unde rezultă A µ = gµν ⋅ A ν

deci gµν ⋅ gµν = 4

 Cuadrivectorul de poziţie

componentele covariante:

xµ = (x0, x1, x2, x3) = (x0, x)

componentele contravariante

⎛ 1 0 0 0 ⎞ ⎛ x0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ 1⎟
⎜0 − 1 0 0 ⎟ ⎜ x ⎟
x ν = (x 0 , x1, x 2 , x 3 ) = gµν x µ = ⎜ ⋅
0 0 − 1 0 ⎟ ⎜⎜ x 2 ⎟⎟
= x 0
(,− x 1
,− x 2
,− x 3
)
⎜ ⎟
⎜ 0 0 0 − 1⎟ ⎜ x 3 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠

xµ = (x0, x)
Prin urmare
xµ = (x0, -x)
 Cuadrivectorul energie – impuls
E = γ·m0 - energia totală
pµ = (E, px, py, pz ) pi (i = x, y, z sau 1,2,3 )- componentele impulsurilor
m0 - masa de repaus
1
γ= factor Lorentz
Energia cinetică K = E – m0 = (γ – 1)m0 2
v
1−
c2
Cuadrivectorul pµ este un invariant Lorentz: (se lucrează în SUN, adică c = 1)

2 α
p = gαβ ⋅ p ⋅ p = p β
( ) − (p ) − (p ) − (p )
0 2 1 2 2 2 3 2
= E − p = m02
2 2

Aşadar,
E 2 − p 2 = m 02
sau

E 2 = p 2 + m 02
 Conservarea energiei şi impulsului pentru un sistem de particule

Cuadrivectorul energie – impuls total

pµ = ∑ n
pnµ p nµ - impulsul cuadridimensional al particulei n

µ
conservarea energiei şi impulsului pinit = pµfinal (µ = 0, 1, 2, 3)

Pentru µ = 1, 2, 3 = i avem conservarea impulsului total:

piinit = pifinal sau pinit = p final

Pentru µ = 0 avem conservarea energiei totale:

0
pinit = p0final sau tot
Einit = E tot
final
 Relaţia în sistemul centrului de masă
Conservarea energiei – impuls total ( pµ se conservă)
Premize: Mărimea (E2 – p2) este un invariant relativist
(are aceeaşi mărime în toate sistemele de referinţă)

într-un sistem de referinţă S:( ) =( ) µ 2

pinit S µ 2
p final S
în alt sistem S’:
(p ) = (p ) = (p )
µ 2
init S
µ 2
final S
µ 2
final S '
(invariant relativist)
Consecinţă:
într-un proces de interacţiune cantitatea p2 = pµpµ se conservă în orice sistem de
referinţă
în sistemul centrului de masă (SCM)
– centrul de masă al sistemului este în repaus, impulsul este nul)

( ) =(
µ 2
pinit S µ 2
p final S) =( ) µ 2
pinit SCM = ( µ 2
p final SCM)
Întrucât, în SCM vectorul impuls este nul p =0
2

( )
µ 2
pinit SCM = ( )
0 2
pinit SCM (
− p init ) 2
SCM
= ( )
0 2
pinit SCM = ( )
tot
Einit SCM
⎛
= ⎜⎜ ∑
⎞
En ⎟⎟
⎝ n ⎠ SCM
 Noţiuni de mecanică cuantică relativistă

În mecanica clasică, mişcarea unei particule sau a unui

grup de particule poate fi exprimată în termeni de
poziţie a particulei al un anumit moment

În mecanica cuantică, o stare ( sau o mişcare) a unei

particule este exprimată în termeni de funcţii de undă
care reprezintă probabilitatea ca o particula sa ocupe o
anumita poziţie la un moment dat. Cu ajutorul
operatorilor putem obţine în principal valorile
observabilelor, cum ar fi impulsul, energia, etc.

În mecanica cuantică relativistă, o stare sau o mişcare

este exprimată în spaţiu şi timp.Ecuaţiile de mişcare
sunt exprimate cu ajutorul langrangianului
 Miscarea nerelativista pentru particule cu spin 0

Relatia energie-impuls in mecanica clasică p2

+V = E
2m
Transformari in mecanica cuantică ∂ h
E → ih p → ∇,
∂t i
∂ ⎛ ∂ ∂ ∂ ⎞
sau H ≡ ih p ≡ ⎜⎜ − ih ,−ih ,−ih ⎟⎟ = −ih∇
∂t ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠

Miscarea unei particule caracterizata de functia de unda Ψ , intr-un camp de forte

este data de ecuatia Schrödinger

h2 2 ∂Ψ
− ∇ Ψ + V Ψ = ih
2m ∂t
|ψ|2 – reprezinta probabilitatea de a gasi particula de masa m intr-un punct
spatial caracterizat de coordonatele (x,y,z)
 Miscarea relativista pentru particule cu spin 0
Ecuaţia Klein – Gordon

Trecerea de la mecanica cuantică la mecanica cuantică relativistă se face practic prin

generalizarea ecuaţiei lui Schrödinger pentru un sistem relativist.
Într-un spaţiu cuadridimensional (ђ = c = 1) se scrie
⎛ ∂ ⎞ ∂
p µ = ⎜ ih ,−ih∇ ⎟ = ih = i∂ µ
⎝ ∂t ⎠ ∂x µ
Relatia relativistă energie-impuls
µ r2
p µp = E − p = m 2
2

Substituind mărimile din ecuaţia Schrödinger relativistă cu reprezentările

operatoriale (ђ = c = 1) se obţine ecuaţia Klein – Gordon

2 2
⎛ ∂⎞ ∂ Ψ
⎜ ih ⎟ Ψ − (− ih∇ ) Ψ = m Ψ ⇔ − 2 + ∇ Ψ = m Ψ
2 2 2 2

⎝ ∂t ⎠ ∂t
sau

⎛ ∂2 2⎞
( )
0 = −⎜⎜ − 2 + ∇ ⎟⎟Ψ + m2 Ψ = − ∂ µ ∂ µ − m2 Ψ = p 2 − m2 Ψ ( )
⎝ ∂t ⎠

µ 2
− ∂µ∂ Ψ − m Ψ = 0 Ecuaţia Klein – Gordon

∂
p µ = ih = i∂ µ
∂x µ
In care ∂
p µ = −ih = −i∂ µ
∂x µ

Ecuaţia Klein – Gordon este versiunea relativistă a ecuaţiei lui Schrödinger, care
este folosită în descrierea particulelor fără spin
 Miscarea relativista pentru particule cu spin 1/2
Ecuaţia lui Dirac

Ecuaţia lui Dirac este ecuaţia undelor a lui Schrödinger în varianta de cuantică
relativistă pentru sisteme de particule cu spinul -1/2, cum ar fi electronii. Această
ecuaţie impune existenţa pozitronului.

clasic : E = mv2/2 = p2/2m 2 2

relativistic: E2 = m2 + p2 2 solutii: E= ± m + p

electron
E>0
pozitron

E<0
Această ecuaţie a fost obţinută de Dirac ca urmarea tentativei de liniarizare a ecuaţiei
Klein-Gordon. Pentru aceasta a fost introdus un sistem liniar de patru ecuaţii cuplate.
Forma compactă a aceste ecuaţii:

( µ
)
iγ µ ∂ − mI Ψ = 0
Ψ=⎜ ⎟
⎛ Ψ1 ⎞
⎜ ⎟
⎜ Ψ2 ⎟
în care funcţia de undă este un bispinor cu 4 componente: Ψ
⎜ 3⎟
⎜Ψ ⎟
⎝ 4⎠
γµ (µ = 0, 1, 2, 3) sunt matrici 4x4, iar I este o matrice identitate de dimensiune 4x4.
Din cele 4 componente (grade de libertate) ale bispinorului Ψ, două servesc la
reprezentarea unei particule în stările de spin ±1/2 şi celelalte două la
reprezentarea unei antiparticule din stările de spin ±1/2
.
ecuaţia lui Dirac este de fapt un sistem de patru ecuaţii cuplate

⎛⎛ ∂ ∂ ⎞ ⎛ ∂ ∂ ⎞ ⎞ ⎛ ⎛∂ ∂ ⎞ ⎛ ∂ ∂ ⎞ ⎞
i⎜ ⎜ − ⎟Ψ3 − ⎜ − i ⎟⎟Ψ4 ⎟⎟ − mΨ1 = 0
⎜ ⎜ ⎜
i⎜ − ⎜ − ⎟Ψ1 − ⎜⎜ − i ⎟⎟Ψ2 ⎟⎟ − mΨ3 = 0
⎝ ⎝ ∂t ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ ∂t ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎠

⎛⎛ ∂ ∂ ⎞ ⎛ ∂ ∂ ⎞ ⎞ ⎛ ⎛∂ ∂ ⎞ ⎛ ∂ ∂ ⎞ ⎞
i⎜⎜ ⎜ + ⎟Ψ4 − ⎜⎜ + i ⎟⎟Ψ3 ⎟⎟ − mΨ2 = 0 ⎜
i⎜ − ⎜ + ⎟Ψ2 − ⎜⎜ + i ⎟⎟Ψ1 ⎟⎟ − mΨ4 = 0
⎝ ⎝ ∂t ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎠ ⎝ ⎝ ∂t ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ⎠ ⎠