Laborator analitic 5 - Biotehnologii

Volumetrie - Analiza volumetrica bazata pe reactii redox

Volumetria bazata pe reactii redox are la baza procese ce se desfasoara cu schimb de
electroni.
Reactiile de oxidare-reducere sau redox sunt reactii in care are loc cedarea si acceptare
de electroni. Elementele constituente ale unor substante isi schimba starea de oxidare de la
reactanti la produsi de reactie. Daca un element accepta electroni se reduce si este un agent
oxidant. Daca un element cedeaza electroni se oxideaza si este un agent reducator. Intr-un
process redox, numarul de electroni acceptati trebuie sa fie egal cu numarul de electroni
cedati.
In volumetria bazata pe reactii redox se folosesc solutii titrante de oxidanti pentru
dozarea unor substante reducatoare sau solutii titrante de reducatori pentru dozarea de
substante oxidante.
In functie de natura titrantului, metodele volumetrice redox sunt :
- manganometrice ;
- iodometrice ;
- iodatometrice ;
- dicromatometrice.
Dintre metodele redox, se vor utiliza cele manganometrice si iodometrice.

Analiza iodometrica
Iodometria - este o metoda volumetrica de dozare, bazata pe reactii de oxidoreducere
(decurg cu schimb de electroni). In analiza se utilizeaza ca reactiv de titrare o solutie de
concentratie si factor cunoscut de I2.
Pentru a putea folosi solutia de I2  0,1 N, pentru o dozare volumetrica trebuie sa-i
determinam factorul de corectie. Determinarea factorului se bazeaza pe reactia dintre o solutie
de tiosulfat de sodiu cu caracter reducator si solutia de iod, pe baza urmatoarelor reactii:
I2 + 2 Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6
tiosulfat de sodiu tetrationat de sodiu
I20 + 2e- → 2I- 2 1
2S2O32- → S4O62- 2 1
Solutia de tiosulfat de sodiu este de concentratie 0,1N. Factorul de corectie al acestei
solutii trebuie determinat pe baza unei solutii etalon de bicromat de potasiu 0,1N.
Calcul :
 Se aplica legea echivalentilor in volumetrie tinand cont ca solutiile au aceeasi
normalitate (N pentru I2 = N pentru Na2S2O3 = 0,1).
Factorul de corectie al solutiei de I2 se calculeaza dupa relatia:
Ve x Fe = Va x Fa  V iod x F iod = V tiosulfat de sodiu x F tiosulfat de sodiu

F iod = V tiosulfat de sodiu x F tiosulfat de sodium / Viod

Factorul de corectie determinat ne permite sa calculam si titrul real al solutiei de I2:
Fiod = Tr / Tt deci Tr = Fiod x Tt unde Tt = N x mEg iod;
- pentru I2  0,1 N Tt = 0,1 x 0,127 = 0,0127 g / ml.
Se va folosi ca indicator o solutie de amidon 1%. Amidonul are proprietatea de a
forma la rece cu iodul un complex de incluziune albastru.
Determinarea factorului de corectie pentru solutia de Na2S2O3 aproximativa utilizata la
punctul 2 se va face pe baza unei solutii etalon de K 2Cr2O7 0,1N. Reactiile ce stau la baza
acestei determinari sunt:
6KI + K2Cr2O7 + 7H2SO4 → 4K2SO4 + Cr2(SO4)3 + 3I2 + 7H2O
portocaliu verde
2I- - 2e- → I20 6 3
2Cr+6 + 2x3e- → 2Cr+3 2 1
Iodul eliberat mai sus se va trata cu tiosulfat de sodiu:
I2 + 2Na2S2O3 → 2NaI + Na2S4O6

( V x F x N ) tiosulfat de sodiu = ( V x F x N ) bicromat de potasiu

- pentru ca solutia de bicromat este una etalon, factorul acesteia este 1.

F tiosulfat de sodiu = V bicromat de potasiu / Vtiosulfat de sodiu