Dokumen - Tips - Angrenaje Transmisii Mecanice

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

IV. TRANSMISII MECANICE
Generalit ăţ i
Transmisiile mecanice sunt caracterizate prin raportul de transmitere a

mişcării şi prin randamentul energetic:
n1 P2
i12 = η= unde n 1, n2 sunt tura ţiile la intrarea în transmisie,
n2 P1
respectiv ie şire, iar P1 şi P2 sunt puterile la intrare şi ieşire. Se convine nota ţia cu
indicele 1 pentru intrarea şi cu indicele 2 pentru ie şirea din transmisie.
Schema unei transmisii mecanice este indicat ă în fig.12.1
MM – maşină motoare: ME; MAS; MAC; MH;
ML – maşină de lucru;
TM – transmisie mecanică;
MM C - cuplaj
i12
C
TM
η ML
Fig.12.1
T.M. pot fi :
- roţi cu fricţiune
- roţi cu elemente elastice sau articulate (curele, lan ţ)
- angrenaje - cilindrice (cu din ţi drepţi, dinţi înclinaţi)
- conice
- melcate
sau combinaţii ale acestora.
96

12.Transmisii prin ro ţ i din ţ ate

12.1 . Caracterizare. Rol func ţ ional
Angrenajul e mecanismul cu ro ţi dinţate care serve şte la transmiterea

directă şi for ţată a mişcării de rotaţie de la un arbore conduc ător (1) la un arbore
condus (2).
Roţile dinţate sunt organe de ma şini care au la periferia lor din ţi dispuşi în
mod regulat pe suprafe ţele teoretice numite suprafe ţe de rostogolire.
Roata dinţată montată pe arborele conduc ător se numeşte pinion şi se
roteşte cu tura ţia n 1 sau viteza unghiular ă ω 1, iar roata din ţată condusă, montată
pe arborele condus, se rote şte cu turaţia n2 (viteza unghiular ă ω 2).
Procesul continuu de contact între din ţii roţilor conjugate ale unui
angrenaj, în vederea asigur ării mişcării neîntrerupte a celor dou ă roţi dinţate, se
numeşte angrenare.
Angrenajul poate transmite mi şcarea în ambele sensuri.
Avantaje :
n1
- raport de transmitere constant : i = ;
n2
- durabilitate şi siguranţă în func ţionare;

- dimensiuni şi gabarit reduse;
- transmiterea puterii într-un domeniu larg de viteze şi rapoarte de
transmitere.
Dezavantaje:
- necesitatea unei precizii înalte de execu ţie şi montaj;
- funcţionarea cu zgomot la viteze ridicate;
- rapoarte de transmitere discrete (num ărul dinţilor este un num ăr
natural).
97


Materiale
Roţile dinţilor se pot construi dintr-o gam ă foarte larg ă de materiale
metalice şi nemetalice. Alegerea ra ţională a sortimentului de material trebuie s ă
aibă în vedere sarcinile ce se transmit prin dantur ă, durata total ă de funcţionare,
viteza şi precizia de execu ţie.
Oţeluri: oţel carbon de calitate pentru cementare şi îmbunătăţire STAS 880
(OLC45)
oţeluri aliate pentru construc ţia maşinilor STAS 791-66-80 : 41MoCr11
oţel carbon turnat în piese STAS 600
oţel aliat turnat în piese STAS 1773
Fonte: maleabile STAS 569 : Fmp 70-02
cu grafit nodular STAS 6071 : Fgn 700-2
antifricţiune STAS 6707
Metale neferoase : bronzuri – Cu Sn 10; CuSn 6Zn 4Pb4-STAS 197/2
Materiale nemetalice : bachelita, textolit, lignofol, poliamide.
12.2. Legea fundamental ă a angrenării

(teorema Willis)
Legea fundamental ă a angrenării arată condiţia ce trebuie s-o

îndeplinească curbele de profil care m ărginesc doi din ţi în contact (din ţi
conjugaţi), pentru ca transmiterea mi şcării să se poată realiza cu un raport de
transmitere constant (fig.12.2).
01, 02 - centre de rota ţie ; a distanţă dintre axe
V1M = R 1ω 1( ┴ O 1M) , V2M = R 2ω 2( ┴ O 2M)
N-N – normala comună în punctul de contact al profilelor
T-T – tangenta comună în punctul de contact al profilelor
98

Se descompun vitezele : V 1M şi V2M după N-N şi T-T;

V1M = V1n + V1 t ; V2M = V2n + V2t
Din momentul intr ării în angrenare a punctului M (primul contact) pân ă la
ieşirea din angrenare (ultimul contact), punctul M descrie o curb ă plană numită
traiectoria de angrenare
Elementele 1 şi 2 fiind rigide,
O1
transmiterea mişcării devine posibil ă
ω 1
T
numai dacă Vn1 = Vn2
α1
N V1n = V1 cos α1

T1 V1t
V1M V2 n = V2 cos α 2
C C1 α1 ⇒ V1 cos α1 = V2 cos α 2
V2M
a M
T2
V1n=V2n R 1ω 1 cos α1 = R 2 ω 2 cos α 2
α N
R 1 cos α1 = O1T1 = R b1
α2 
dar 
T R 2 cos α 2 = O 2 T2 = R b 2
ω 2
⇒ R b1ω 1 = R b 2 ω 2
O2 n 1 ω 1 R b 2
deci : i12 = = =
Fig.12.2 n 2 ω 2 R b1
Observa ţ ii importante:
R b 2
 Dacă i12 = ct, atunci trebuie ca = ct
R b1
Se observ ă că O1O2 taie normala N-N în punctul C şi că ∆ O1CT 1 ~ ∆ O 2 CT2
(dreptunghice şi unghiul C opus la vârf)
O1T1 T1C O1C
⇒ = = =i
O 2 T2 T2 C O 2 C 12
O1T1 OC
deci, dacă = ct atunci şi 1 = ct, însă O1 şi O 2 sunt constante – ca atare
O 2 T2 O2C
punctul C trebuie s ă fie fix.
99

 Punctul C = polul angren ării sau centrul de rota ţie al vitezei relative.
- Se poate enun ţa legea fundamental ă a angren ării:
Pentru ca angrenarea să fie posibil ă şi să se realizeze cu raport de
transmitere constant, profilele conjugate ale din ţ ilor trebuie astfel construite,
încât în timpul angrenării, normala lor comună în punctele succesive de
contact să treacă prin polul angrenării.
Concluzii
1) Deoarece V 1≠ V 2 , de şi V 1n = V 2n ⇒ V 1t ≠ V 2t , deci profilele din ţilor în
contact se rostogolesc cu alunecare ;
2) Traiectoria angren ării este o dreapt ă suprapusă normalei comune N-N,
deci trece prin pol; când M ajunge în C, au loc rela ţiile :
V 1 este paralel ă cuV 2; V 1 = V 2 = V 1n = V 2n = V C ⊥O
1O2 şi V 1t = V 2t = 0
(alunecare nul ă). În C – numai rostogolire.
3) Cercurile tangente în C , cu
O1
centrele O1 şi O2 ,se numesc cercuri de
ω 1
rostogolire ( razele r w1 şi r w2)
Fn2 Mt1
ω 1 r w 2 T1
r w1ω 1 = r w2ω 2 ⇒ i12 = = = ct C
T2
ω 2 r w1
Fn1
4) For ţa se transmite de la o roat ă
la cealalt ă prin normala de contact Mt2
ω 2
M M 2 M t1
Fn1 = t1 = t1 = O2
O1T1 r b1 d b1
r b1 = raza cercului de baz ă
Curbe folosite pentru construc ţ ia profilurilor din ţ ilor conjuga ţ i
(fig.12.3)
Satisfacerea legii fundamentale a angren ării este asigurat ă de orice pereche de
curbe reciproc înf ăşurate : curba generat ă de un punct situat pe o generatoare
(ruletă) care se rostogole şte f ăr ă alunecare pe baz ă fixă.
100

G B – baza; G -generatoarea

R G C1 – epicicloidă;
M2 C2 – epicicloidă;
C2 M1 C1
C – cicloidă
R G
G
G2
r b G
R G
C
B M
Fig.12.3
Dacă baza are raza foarte mare r b →∞ (dreapt ă)⇒cicloidă propriu-zis ă
Dacă ruleta RG →∞ iar baza este un cerc fix ( r b)⇒ evolventă
Cea mai utilizat ă este evolventa
de ce ?
- angrenajul cu din ţi în evolvent ă nu este sensibil la abaterile distan ţei dintre axe,
deoarece profilele din ţilor conjugaţi fiind evolvente r ămân în contact pe o nou ă
linie de angrenare, deci raportul de transmitere nu- şi schimbă valoarea ;
- roţile cu din ţi în evolvent ă se pot prelucra cu o
N1 Evolventă
sculă simplă având profil rectiliniu ;
- angrenajele evolventice se controleaz ă uşor cu N T r b1
aparate obişnuite de măsurat dimensiuni.
A θ
Condiţia rostogolirii f ăr ă alunecare: α
r b
arcul de cerc AT = segmentul de dreapt ă NT
r b (α + θ) = r b tgα
O
θ = tg α − α = invα = evα α ∈ 10...45 o
Functia invα se numeşte funcţia involut sau evolvent ă de argumentul α . Unghiul
α se numeşte unghi de presiune şi poate lua valori cuprinse între 10 şi 45o.
101

12.3. Elementele geometrice ale angrenajelor (STAS 6522)
Se disting elemente geometrice ale fiec ărei roţi dinţate şi elemente geometrice
ale angrenajului în ansamblul s ău.
A. Elementele geometrice ale ro ţii (fig.12.4)
- cercul de vârf;
- cercul de baz ă;
- cercul de rostogolire;
- înălţimea dintelui;
Cerc de vârf
O1 Cerc de fund exterior
a
h
Cerc de rostogolire
f
h
T1 Cerc de vârf h
Cerc de rostogolire Cerc de fund

T2 interior ha = h oam
Linia de angrenare
a h f = h*of m
Cerc de fund
O1 c* = hg - ha
T1
C
Cercul de
bază T2
O2
O2
Fig.12.4
Cremaliera de referinţă
Cremalier ă: când z →∞ roata din ţată devine cremalier ă ⇒ cercurile
devin drepte, iar evolventa devine profil rectiliniu (fig.12.5).
102

α
a
h
h
f ρf
h Dreapta de cap
p/2 p/2 Dreapta de referinţă

p Dreapta de picior
Fig.12.5
Elementele geometrice standardizate se definesc pe cremaliera de
referin ţă:
ha c
h ∗a = (coeficientul înăl ţ imii capului dintelui) c ∗ = (coeficientul
m m
jocului danturii) ρ f / m (coeficientul
ρ f ∗ = racord ării piciorului dintelui).
Cremaliera de referin ţă standardizat ă: α =20o; h*a=1; c*=0,25; ρ * f =0,38
a) pasul danturii p - m ăsurat pe cercul de divizare = distan ţa dintre 2
flancuri omologe consecutive
pb = pas pe cercul de baz ă;
b) modulul - parametrul principal al unui angrenaj m. Modulul m este o
mărime standardizat ă prin STAS 822:
π d 1 = z 1 p, rezult ă d 1 = z 1 p/ π = z 1 m ; z 1 = numărul de din ţi.
Observa ţ ie important ă: ro ţile dinţate cunjugate pot angrena numai dac ă sunt de
acelaşi fel şi au acela şi pas şi deci acela şi modul.
c) Diametrele caracteristice
- de vârf (exterior) d a: d a1= d 1 + 2ha; d a2 = d 2 + 2ha
- de fund (interior) d f : d f1 = d 1 - 2h f ; d f2 = d 2 - 2h f
- de divizare (de generare) d: d 1= m z1 ; d 2 = m z2
- de rostogolire d w
- de bază d b: d b1 = d 1cosα ; d b2 = d 2cosα ; ( α = 20o )
103

d) Înălţimea dintelui h:
- în ălţimea piciorului dintelui h f ; hf = h*f m ; h*f – coeficientul în ălţimii
piciorului dintelui
- înălţimea capului din ha; ha = h*am; h*a - coeficientul în ălţimii capului
dintelui
- jocul la fund danturii c = h f - ha; c = 0,25 m
Pentru roţile dinţate obişnuite : ha = m; h f = 1,25 m
B)Elemente geometrice ale angrenajului
În procesul de func ţionare, punctele succesive de contact definesc segmentul de
angrenare AE.
Puncte pe linia de angrenare: A – punctul de intrare în angrenare; E – punctul
de ieşire din angrenare; B, D – punctele de angrenare unipar ă.
π d b π d cos α
pb = = = p cos α ω 1 O1
z z
{ A} = {c e 2 I T 1T 2 } { B} = A E − pb
d1 df1
{ E } = {ce1 I T 1T 2 } { D} = A E − pb da1 p b
A p b
{C } = {0102 I T 1T 2 }
Ce1
T1 B C
A1 D E
T2
B1 A2 Ce2
B2 d2 Linia de
1 da2 df2
C1 angrenare
C2
2
D1
D2 ω 2
E1 O2
E2
Corespunzător celor doi din ţi conjugaţi, punctele specifice pe linia de angrenare

sunt: A1, A2, B1, B2, C1, C2, D1, D2, E1, E2
Arc de angrenare AE
Se defineşte : ε= =
Pasul pe cerc de baza p b
104

ε = grad de acoperire şi reprezint ă, sub aspect fizic, num ărul mediu de

perechi de dinţi aflate simultan în angrenare;
ε > 1 pentru ca angrenarea s ă fie continu ă, mi şcarea să fie uniformă şi raportul
de transmitere i = constant
Dacă pinionul are un num ăr foarte mic de din ţi (z1 < 17) şi angreneaz ă cu
o roată condusă cu număr mare de din ţi (z2 >>17), în timpul procesului de
angrenare apare fenomenul de interferen ţă, care const ă din tendin ţa de
pătrundere a vârfului din ţilor roţii (z2) în profilul evolventic al din ţilor pinionului
(z1).
Evitarea acestui lucru se poate face prin :
- alegerea unui num ăr minim de din ţi z1 min
- corijarea danturii
Număr minim de din ţ i : z1min
O
În ∆BC
A C ha 0
sin α = = = d α d
BC OC sin α o
ha 0 ha* m 2h * a m
= = N
(d / 2) sin α o d sin α mz sin α o α
B
2 o A
2ha* T T
⇒ z min = N C
sin 2 α o
Scula cremalier ă
Cum scula cremalier ă se caracaterizeaz ă prin:

2h * o
(h *
a = 1 ,α o = 20) ⇒ z min = = 17 dinţi
in 2 20
105

Corijarea danturii
Se deplaseaz ă scula cremalier ă faţă de linia de referin ţă T-T cu distan ţa x, care
se exprimă în funcţie de modulul m:
x
x = ξm ξ = → deplasarea specific ă sau coeficient de deplasare (corijare)
m
Dacă x > 0 ⇒ ro ţi corijate pozitiv (cremaliera se apropie de centrul ro ţii
faţă de pozi ţia de referin ţă);
x < 0 ⇒ roţi corigate negativ(cremaliera se îndep ărtează de centrul
roţii faţă de pozi ţia de referin ţă);
x = 0 ⇒ roţi necorijate.
0 0
> 0 x= ξm =0
> <
m m
ξ m
+ ξ ξ
-
= +
x = =
x x
C
α0 C α0 α0 C
r= d/2
r b= d b/2 r b= d b/2 r b= d b/2
h”= h”a+h”f = h = m(h*a+h*f ) h'= h’a+h’f =

= ha + x + hf – x= = ha + x + hf – x=
ha+hf = h ha+hf = h
h = hon+ x + hof - x = h o h = hon+ hof = m(z+1,25) = ho

h = hon- x + h of + x = h o
Forma aproximativ ă a unor din ţi necorija ţi (“0”) şi corijaţi (“+”) sau (“-”) este
precizată în schema de mai jos:
106

“+ “0” “ –
Pentru a îmbun ătăţi comportarea angrenajului, deplasarea profilului se

poate face, diferit, pe cele 2 ro ţi :
a) ξ S = ξ1 + ξ 2 = 0 (ξ1 = −ξ 2 ) - angrenaj cu dantur ă compensată (se
schimb ă raportul dintre în ălţimile capului şi piciorului din ţilor)
m
a w = a = (z + z )
2 1 2
b) ξ S = ξ1 + ξ 2 ≠ 0
m
aW = a ± ∆a = (z + z ) ± ∆ a
2 1 2
∆ a = (ξ1 + ξ 2 )m
Necesitatea deplas ării (corijării)
a) realizarea unor ro ţi cu gabarit redus, deci cu num ăr de dinţi foarte mic,
astfel încât s ă se evite fenomenul de interferen ţă
b) realizarea unor distan ţe dintre axe impuse
c) creşterea capacit ăţii portante la încovoiere şi la presiune contact
d) reducerea alunec ării dintre flancuri
e) creşterea gradului de acoperire.
Realizarea unei roţi cu un număr minim de dinţi
107


O
d/2 α d b/2
N +x
A B a
α h
+x T h
T -x C
N
mz1 2
CA = BC sin α = ( d / 2 ) sin α sin α = sin α
2
mz1 2
h a = h ao + x = AC + x = sin α + mξ
2

mz1 2
h*a m = sin α + mξ
2
z1 2
h* a = +ξ
2 z1 min
dar zmin = 2 ha* / sin2 α
z min − z1
dacă h *a = 1 ⇒ ξ =
z min
12.4. Cauzele scoaterii din func ţ iune a angrenajelor
a) Cauze care duc la ruperea din ţilor:

- rupere prin oboseal ă
- suprasarcini
- desprinderea a şchiilor
b) Cauze care duc la distrugerea flancurilor (suprafe ţelor)
108

- ciupire (pitting)
- gripare
- uzur ă atrazivă
- strivire
- coroziune de contact
- fisuri pe flanc
- exfoliere
a) Ruperea din ţ ilor prin oboseal ă este cauza principal ă a scoaterii din uz
a ro ţilor dinţate din materiale dure (HB > 350) sau a angrenajelor din materiale
plastice.
Fenomenul se datore şte încovoierii repetate a
dintelui, ceea ce duce la formarea unor fisuri de oboseal ă
care duce în final la ruperea dintelui.
Fisura începe de obicei în zona de racordare a dintelui
cu capul ro ţii unde se produce o puternic ă concentrare de
tensiuni.
b) Ciupirea (pittingul) este principala cauz ă care duce la reducerea
durabilităţii unui angrenaj din materiale cu durit ăţi mici şi mijlocii (HB < 350).
Fenomenul se manifest ă prin desprinderea unor
aşchii fine de pe suprafe ţele active ale flancurilor şi
apariţia ca urmare a acestor desprinderi a unor gropi ţe
localizate cu prec ădere pe linia polului.
c) Griparea reprezint ă deteriorarea rapid ă prin uzarea intensiv ă de

aderen ţă a flancurilor active ale din ţilor şi este hotărâtă de factorii tribologici ai
angrenajului.
109

Transmisiile cele mai sensibile la gripare sunt cele cu

viteze mari de alunecare pe in ăţimea dintelui
(transmisia melcat ă, transmisia cilindric ă elicoidal ă).
12.5. Angrenaje cilindrice cu din ţ i drep ţ i
a) For ţ ele de angrenaj: For ţa Fn se deplaseaz ă pe flancul activ dup ă cum
se deplaseaz ă dintele de la intrarea la ie şirea din angrenare.
Ţinând seama de imprecizia de
O1
ω 1 d b1 = 2 O1T1 execuţie şi montaj si de reparti ţia

Mt1 dw1= 2 O1C sarcinii pe l ăţimea angrenajului ⇒
sarcini dinamice suplimentare
T1 α Ft1
Fortele nominale
C α
T2 Fn1 2M t1 2M t1
Fr1 Fn1 = =
d b1 d w1 cos α
α
Ft1 = Fn1 cos α
Mt2
Fr 1 = Fn1 sin α = Ft1 tgα
ω 2
O2 Ff 1 = µ Fn1
Fig.12.8 µ fiind mic, µ=0,08…0,1

Ff1 ≈ 0.
Analog se pot scrie şi for ţele pentru roata 2 (F n2, Ft2, Fr2, Ff2). Conform
principiului ac ţiunii şi reacţiunii, se poate scrie F n1 = Fn2 şi apoi se poate stabili
legătura dintre momentele de torsiune şi raportul de transmitere.
În calculul angrenajului se consider ă for ţa nominală de calcul F nc:
Ft 2M t 1
Fnc = Fn ⋅ k = k = ⋅ ⋅ k
cos α d w1 cos α
110

k = factor de sarcin ă: k = k S . k V . k B

unde: k S = coeficient de suprasarcin ă, dependent de ma şina de lucru şi de
maşina motoare
k V = coeficient dinamic dependent de vitez ă şi clasa de precizie a
angrenajului.
k B = coeficient de repartizare a sarcinii pe l ăţimea dintelui, dependent de
lăţimea roţii şi de diametrul de rostogolire.
b) Calculul la solicitarea de încovoiere
Ipoteze simplificatoare :
- se consider ă for ţa normală de valoare F nc / ε aplicată în vârful dintelui (A 2 sau
E1) (ε - gradul de acoperire);
- se consider ă doar efortul de încovoiere în sec ţiunea de la baza dintelui;
- secţiunea periculoas ă de la baza dintelui se define şte prin punctul de tangen ţă
la profilul dintelui în zona de racordare cu corpul ro ţii dinţate.
Fnc/ε
Frc
αe
Ftc
E1 2 0
3
E1 D1 o o h
D1 30 30
C1
C1 B1
B1 A1 s30
1 A1
σip df
αe
111

Fnc
⋅ cos α e ⋅ h 30
Mi Fte h 30 ε 1 F h m
σ ip = ± =± 2 =± = ± ⋅ t ⋅ k ⋅ cos α e ⋅ 30 ⋅ =
Wi s 30 ⋅ B 2 B ε cos α 2 B m
s 30 ⋅ s 30 ⋅
6 6 6

 h 
6 30  cos α e
Ft m F
=± ⋅  2 ⋅ k = ± t ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε
B ⋅ m ⋅ ε  s 30  B⋅ m
  ⋅ cos α
 m 
unde : B este lungimea dintelui; Y f = coeficientul de form ă al dintelui
1
Yε = = coeficientul gradului de acoperire
ε
Ft σ p lim
σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ pai = ⋅ k ⋅ k relaţie ce poate fi utilizat ă pentru
Bm C p min ρ PN
dimensionare sau verificare;
unde : σ p lim - rezisten ţa limită la oboseal ă prin încovoiere la piciorul dintelui
σ p lim = - 250…300 N/mm2 pentru oţeluri aliate îmbun ătăţite
- 400…450 N/mm2 pentru oţeluri aliate de cementare
- 230…270 N/mm2 pentru oţeluri aliate c ălite superficial
- 40…60 N/mm2 pentru fonte cenu şii (Fc)
- 150…170 N/mm2 pentru fonte cu grafit nodular(F gn)
C p min = factorul minim de siguran ţă la încovoiere
C p min = - 1,25…1,35 pentru materiale îmbun ătăţite
- 1,75…2 pentru materiale cementate-c ălite
k ρ = factorul concentratului de tensiune : func ţie de raza de racordare a
piciorului dintelui – k ρ = 1…1,2
k pN = factorul numărului de cicluri
112

 10 7 1 / 9
  pentru 10 3
 
k pN =  N p  7
p N p p 10

1 pentru N p ≥ 10 7

N p = 60 . n . h ( n – turaţia în rota ţii pe minut , h – numărul de ore de
funcţionare).
Pentru dimensionare :
B
Se alege : ψ m = = - 6 pentru din ţi neprelucra ţi
m
- 10…20 pentru din ţi prelucraţi şi roţi pe lagăre
detaşabile
B
ψ a = = 0,1…0,3 angrenaj deschis
a
0,15…0,3 angrenaje cu duritatea HB > 350
0,3…0,4 pentru reductoare obi şnuite
0 ,8...1 HB ≤ 350
B 
ψ d = = 0,3 pentru angrenaje
d 1 0 ,3...0 ,5 HB ≥ 350

cementat călite prin CIF (curen ţi de înalt ă frecvenţă)
- Determinarea modulului
Ft
σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ pai
B ⋅ m
2M t1 2M t1
σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε ≤ σ p ai
d1 ⋅ B ⋅ m z 1 ⋅ m ⋅ ψ m ⋅ m ⋅ m

2M t1 ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε 2M t1
⇒m=3 sau σ ip = ⋅ k ⋅ Yf ⋅ Yε
ψ m ⋅ z1 ⋅ σ pai ⋅  B 
 m ⋅ d1 2
 d1 
2a
iar d1 = , i fiind raportul de transmitere.
1+ i
113

Dacă se calculeaz ă modulul, atunci se standardizeaz ă m → STAS 822

d w1 + d w 2 m(z1 + z 2 ) cos α
Se calculeaz ă a= = ⋅ şi apoi se
2 2 cos α w
standardizează a. STAS 6055; pentru realizarea STAS a distan ţei dintre axe se
face corijarea danturii ( α = 20o, αw - unghiul real de angrenare).
In cazul când se calculeaz ă din relaţia de dimensionare d 1 şi apoi distan ţa
2M t1 ( 1 + i ) 2
dintre axe a ⇒ m min =
B 2
4a σ pai
d
b) Calculul pe baza solicit ării de contact (ciupire, pitting)
Ipoteze simplificatoare (teoria lui Hertz)
- corpuri omogene şi izotrope
- materialul respect ă legea lui Hooke ( E = ct)
- for ţele exterioare ac ţionează normal pe suprafa ţă
- suprafeţele sunt netede
- se neglijeaz ă for ţele de frecare
Contactul sub ac ţiunea sarcinii este o fâ şie de lăţime 2b şi lungime B
Fnc ⋅ ρ
b = 1 ,52
B⋅E
(1)
Fnc
Fnc ⋅ E
σ H max = 0 ,418
B⋅ρ
R 1 unde ρ = raza de curbur ă redusă
σH B 1 1 1
= +
ρ r 1 r 2
2b E = modulul de elasticitate redus
R 2
Relaţia lui Hertz se aplic ă pentru
flancurile evolventice ,considerate
cilindri, în polul angren ării.
114


Identificarea mărimilor din (1) pentru angrenajul cilindric cu din ţi drepţi :
F nc = for ţa normală din punctul C; pentru angrenajul cilindric cu din ţi drepţi,
for ţa normală de calcul este (a se vedea punctele a şi b):
Ft
Fnc = kFn = ⋅ k .Yε
cos α w
b = lungimea de contact a cilindrilor →lungimea din ţilor;
R c = raza de curbur ă echivalent ă a cilindrilor
→ pentru angrenaj
1 1 1
= + ,
R c R 1 R 2
unde R1 = T 1C şi R2 = T 2C razele de curbur ă ale cilindrilor cu care se
aproximeaz ă evolventele celor dou ă flancuri. Dar T 1C = O1C sin α w şi T 2C =
O2C sin α w ⇒
1 2 2d w1
⇒ = (d w1 + d w 2 ) = (1 + i )
R c sin α w sin α w
i = raportul de transmitere
αw
T1 E = modulul de elasticitate redus al materialelor
C 2 1 − υ 12 1 − υ22
cilindrilor = + ;
T2 E E1 E2
αw
E1,2 = modul de elasticitate; υ1,2 = coeficientul Poisson

F t i + 1
Înlocuind în 1) ⇒ σ H max C = ⋅ ⋅ k ⋅ Y ε Y m ⋅ Y c ≤ σ H ad (2)
bd w1 i
unde Ym = 0 ,418 E - factor de material;
115

2
YC = - factor al pozi ţiei punctului C pe linia de angrenare
sin α w cos α w
σ H lim
σH ad = tensiunea admisibil ă : σ Had = k R k d k N , în care : σ H lim = tensiunea
c H min
de contact minimă, dependent ă de material.
De exemplu:
σ H lim = 2,6 HB – pentru o ţel, unde HB este duritatea Brinell (N/mm 2)
= 1,5 HB – pentru font ă cenuşie
= 1,8 HB – pentru font ă de înalt ă calitat
cH min = coeficient de siguran ţă minim la oboseal ă superficial ă cH min ≈
1,15…1,25
k d =
factor de duritate
k R = factor de rugozitate

k N = factor al num ărului de cicluri – ţine seama de oboseala
materialului (curbe tip Wohler)
1dacă N H ≥ 5 ⋅ 10 7
 σob
k N = 
( 5 ⋅ 10 / N ) dacă N ≤ 5 ⋅ 10
7 1 / 6 7
 H H
NH = 60 hLn
NH – număr cicluri NH
. 7
h – rot/min 5 10
Ln – ore
Ft ⋅ k .Yε i + 1
Relaţia (2), σ H max c =
⋅ Ym Yc ≤ σ H ad , poate fi utilizat ă pentru
bd w i
verificarea angrenajului sau pentru dimensionare.
Pentru dimensionare – intereseaz ă distanţa dintre axe a = ? cunoscând: M t1
(momentul de torsiune), i (raportul de transmitere);
116

Se alege materialul ( σ H ad ), se alege un raport b/d w1 = ψ b ( ψb = 0,8…1 pentru
materiale cu HB < 350 şi ψ b = 0,3…0,5 pentru materiale cu HB ≥ 350)
În (2): Y m şi Y C se determină, respectiv se estimeaz ă pentru α w ≈ α = 20o;
2M t1
Ft = ;
d w1
2( M t1 / Yε ) ⋅ k . i + 1
k, Y ε se estimeaz ă ⇒ σ H max c =
⋅ ⋅ Ym Yc ≤ σ H ad (3)
 b  i
 d w1 ⋅ d w1
2
d
 w1 
d w1 + d w 2 d w1 (1 + i ) 2a
singura necunoscut ă este dw1; dar a = = ⇒ d w1 =
2 2 1+ i
( M t 1 / Y ε ).k (i + 1)4 2 2
Înlocuind d w1 în (3) şi la limită a = 3 2
⋅ ⋅ Y M ⋅ Y c
4ψ bσ rad i
d) Metodica de proiectare a unui angrenaj cilindric cu din ţi drepţi

Se dau : M t1 , i, condiţii de lucru
Se aleg : materialul ( σ H lim , σ p lim ); b/d 1;
Calcul : a H min→ a STAS 6055; mmin încov. → mSTAS 822 (dacă m< 1 se consider ă m
= 1)
2a z  i − i 
⇒ z1 = ,z 2 → i12ef = 2 → ∆ i =  12STAS 12ef  ≤ ∆ i a ≈ 3%;⇒ calculul
m(1 + i ) z1  i12STAS 
elementelor geometrice.
Calcul geometric :
A) Elementele cremalierei de referin ţă α o= 20o; h*oa= 1; h*of = 1,25, co* =
0,25
B) Calculul deplas ărilor specifice ale danturii
- unghiul de rostogolire a cremalierei aw cosα w = ao cos α
aw- distanţa dintra axe standardizat ă,
ao distanţa de referin ţă a o = m (z1 + z2 )/2 )
⇒ α w
117

- suma deplas ărilor danturii ro ţilor

inv α w − invα
ξ s = ξ1 + ξ 2 = (z1 + z 2 )
2 tgα
- repartizarea deplas ărilor specifice ⇒ ξ2 şi se calculeaz ă ξ1 = ξ s – ξ 2
Elementele geometrice ale angrenajului
d 1,2 = mz1,2; d b1,2 = d 1,2 cos α ; d w1,2 = d 1,2 cos α /cosα w
d f1,2 = d 1,2 – 2 m (h*of – ξ 1,2 ); d a1,2 = - d 1,2 + 2 m (h*oa+ ξ 1,2 ) ( angrenaje
f ăr ă joc )
d a1 = 2 [a + m (h *oa – ξ 2 )] – d 1
d a2 = 2 [a +m (h *oa – ξ 1 )] – d 2
- unghiul de presiune la capul dintelui ( α a1,2); arcul dintelui pe cercul de
cap (Da1,2)
- lăţimea danturii b1,2; b2 = d 1 (b/d 1 ); b1 = b2 + (2…6 mm)
- diametrele cercurilor începutului profilului evolventic d 11 , d 12(relaţiile
sunt date în Indrumare de proiectare).
- gradul de acoperire ε α
C) Relaţii de calcul pentru verificarea dimensional ă a danturii ro ţilor
- lungimea (cota) peste N dinţi; coarda de divizare etc (rela ţiile sunt date
în Indrumare de proiectare).
12.6. Angrenaje cilindrice cu din ţ i înclina ţ i
a) Particularit ăţi faţă de angrenajele cilindrice cu din ţi drepţi

- roata echivalent ă
Dacă se secţionează roata cu planul normal N-N, angrenarea are loc pe o
por ţiune de elips ă cu 2…3 pa şi normali şi ca urmare se consider ă că apar ţin unei
roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egal ă cu raza de curbur ă a
elipsei în punctul C. Raza de curbur ă a elipsei în punctul C este:
118


a 2 (d / 2 cos β 0 )2 d
ρe = = =
b d / 2 2 cos 2 β o
unde a = semiaxa mare a
C
elipsei: a = (d/2 cos βo) a b
N
b = semiaxa mică a elipsei: b
= d/2
C Axa
Diametrul cercului de divizare d
βo ro ii Roata
al roţii echivalente (înlocuitoare) echivalentă
(înlocuitoare)
dV = 2ρe = d / cos 2 βo N
- pasul roţii echivalente (înlocuitoare) : p n = pf cos βo

unde pf este pasul frontal (distan ţa dintre dou ă flancuri succesive în
plan frontal)
- modulul ro ţii echivalente (înlocuitoare) : m n = mf cos βo = modul normal
şi este STAS 822
- numărul de din ţi ai roţii echivalente (z V) : dV = d / cos2 βo dar dV = zV mn
m f z z
şi d = mf z ⇒ z V m n = dar m n = m f cos β o ⇒ z V =
cos 2 β o cos 3 β o
Elemente geometrice
Observaţie : - este standardizat modulul normal m n → notat m
*) pentru dinte - idem roata cilindric ă cu dinţi drepţi :
h = ha + hf = h*oa m + h*of m = m + 1,25 m = 2,25 m
m m
**) pentru roat ă - d = m f z = z ⇒ d1 ,2 = z
cos β o cos β o 1 ,2
m m
d a1 ,2 = d1 ,2 + 2h a =
z1 ,2 + 2h ∗oa m = (z + 2 cos β o )
cos β o cos β o 1 ,2

m
d f 1 ,2 = d1 ,2 − 2h f = (z − 2 ,5 cos β o )
cos β o 1 ,2
119

d1 + d 2 m
* *) pentru angrenaj → distanţa dintre axe : a = = (z + z )
2 cos βo 1 2
ε - gradul de acoperire; punctele specifice pe linia de angrenare
**) roata echivalent ă (înlocuitoare) → modulul m; numărul de din ţi
zV = z / cos 3 βo
** (dV = mzV)
angrenaj echivalent : m; z 1V, z2V
b) Forţele din angrenajul cilindric cu din ţi înclinaţi se pot determina
utilizând roata echivalent ă.
Se dă : M t (momentul de torsiune)
d - diametrul de divizare sau rostogolire
α n = 20o; βo (unghiul de înclinare a danturii)
Se cer : F ,r F ,t F a
C
Planul
N normal
Fr
αn Ftn
Fr C Fa Fn
d
βo βo
Ft Fnf Ftn
Ft
αf N
Plan frontal
 2M
Ft = d ; Fa = Ft tgβ o
⇒

Fr = ?
Fr = ? din Ftn = Ft /cos βo ⇒ în planul ro ţii echivalente F r = Ftn tg αn
120

Ft tg α n
Ca atare, rezult ă Fr =
cos βo
Ft tg α n tg α n
În plan frontal : Fr = Ft tgα f ⇒ = Ft tgα f ⇒ tgα f = , deci se
cos β cos β o
cunoaşte şi unghiul αf
c) Calculul angrenajului cilindric cu din ţi înclinaţi – identic cu cel al
angrenajului cilindric cu din ţi drepţi, însă calculul se aplic ă pentru angrenajul
echivalent (înlocuitor), deci, pentru angrenajul cu modulul
mn = m şi numerele de din ţi z1V = z1 / cos3 βo; z2V = z2 / cos3 βo
Unghiul βo de înclinare a danturii se recomand ă a fi:
β o = 12o…15o pentru angrenaje din materiale cu HB < 350o
= 8o…10o pentru angrenaje din materiale durificate ( HB ≥ 350o)
- Relaţia de încovoiere a din ţilor se aplic ă roţii echivalente
Fte 2M t
σ ip = k ⋅ Yε ; Fte = ; K ε = functie(z1V , z 2 V );
bm dV
b = lungimea din ţilor (b = B / cos β o , B - lăţimea roţii)
- Relaţia pentru solicitarea de oboseal ă superficial ă a flancurilor
Ftc i e + 1 z z
σ H max c = ⋅ k ⋅ Yε ; i e = 2 v = 2 = i
bd v1 i e z 1v z 1
ie = raportul de transmitere al angrenajului echivalent.
Metodica de proiectare – idem angrenajelor cilindrice cu din ţi drepţi – cu

deosebirea c ă iniţial se alege şi βo (direcţia dinţilor faţă de axa roţii) – apoi
calculul se face pentru angrenajul echivalent (înlocuitor – m, z 1,2)
Din calcule de portan ţă ⇒ m şi a; se aleg z 1 şi z2 ⇒ celelalte elemente
geometrice.
121

12.7. Angrenaje conice
Sunt angrenaje cu axele ro ţilor coplanare care se intersecteaz ă, iar

suprafeţele de rostogolire formeaz ă o pereche de conuri tangente care se
rostogolesc f ăr ă alunecare.
a) Tipuri :
δ
δ1 δ1
δ2 δ2
δ1 δ2
δ δ
Exterioare Interioare Cu roată plană
δ = unghiul dintre axele ro ţilor ; δ 1,2 – unghiular ro ţii 1, respectiv 2

După forma dinţilor ⇒ Există, teoretic, o infinitate de conuri tangente; se
consider ă doar două: - conul exterior şi conul mediu.
Dreaptă Evolventă
Arc de cerc
Conică în arc de
Conică dreaptă Conică Conică în arc de
cerc
înclinată evolventă
(dantur ă paloidă) (dantur ă hipoidă)
122


b) Elementele geometrice standardizate (fig.12.9)
axa roţii 2
B
δ δ2
ha O2
2
δ1 2
f
2
d d
a
d
hh
M
con mediu
df1
con exterior
1
i
i
ţ
o
d1
r
a da1
x
a
O1
Fig.12.9
Se refer ă la conul exterior

⇒ d1,2 = m z1,2, m = modulul standardizat; z 1,2 = numerele de din ţi.
Elementele geometrice ale unui dinte :
h = ha + hf = h*oam + h*of m = m (h*oa + h*of ) = 2,25 m
⇒ da1,2 = d1,2 + 2ha cos δ1,2
(da1,2 – diametre exterioare sau de vârf, d f1,2 - - diametre interioare sau de fund)
⇒ df1,2 = d1,2 – 2hf cos δ1,2
123

d1 ,2 = m z1 ,2


Ca atare rezult ă: d a1 ,2 = m z1 ,2 + 2m cos δ1 ,2
 ha = m
δ1
d = m z − 2 ,5 cos δ m
 f 1 ,2 1 ,2 1 ,2
df1 hf =1,25m
d1
da1
B B
pe conul mediu (dus pe jumătatea din ţilor , )
2 2
δ Oe O1m O
δ1 δ1
Conul Mm
mediu δ2
Mm G G
B/2
Me
Me
B
Modulul danturii pe acest con – m m (modul mediu)

Ce legătur ă este între m (modulul exterior standardizat) şi cel mediu mm ?
Din triunghiurile asemenea O O 1mMm şi O OeMe ⇒
B
O1m M m OM m OM e −
⇒ = = 2 = G − B / 2 = 1 − 0 ,5 B = 1 − 0 ,5ψ
g
OeM e OM e OM e G G
unde ψ g = coeficientul de lungime a dintelui : ψ g = 0,2…0,3
d1m m m z1 d mz m z / 2
O1m M m = = şi O e M e = 1 = 1 ⇒ m 1 =
2 2 2 2 m z1 / 2
dar
= 1 − 0 ,5ψ g ⇒ m m = m(1 − 0 ,5ψ g )
Ce legătur ă există între δ1 şi δ2, atunci când se cunoa şte δ şi raportul de
transmitere i:
124

ω 1 d 2
i= = ? O1
ω 2 d1 O
ω 1 δ1
Viteza periferic ă într-un punct M :
δ2
V 1 M = O1 M ⋅ ω 1 O2

V 2 M = O2 M ⋅ ω 2 M
ω 2
(ω 1,2 – viteza unghiular ă a roţii 1,2
Corpurile se rostogolesc ⇒ V1M = V2M ⇒
ω 1 O 2 M OM sin δ 2 sin(δ − δ1 )
i= = = = ⇒ δ1
ω 2 O1M OM sin δ1 sin δ1
sin  π
 − δ1 
Dacă δ = π (cazul cel mai frecvent) ⇒ i = 
2  = cos δ1 = ctgδ ⇒
1
2 sin δ1 sin δ1
δ1 = arcctg i şi apoi ⇒ δ2 = δ - δ1
Deci, elementele geometrice sunt :
- modulul exterior m; mediu m m
- unghiurile δ1, δ2 (δ1 = arc ctg i pentru δ = π/2)
- diametrele
- divizare d 1,2 = m z1,2
- de vârf sau exterioare : d a1,2 + 2ha cos δ1,2 =
- = m(z1,2 + 2 cos δ1,2)
- de fund sau interioare : d f1,2 = d1,2 – 2hf cos δ1,2 =
- = m(z1,2 – 2,5 cos δ1,2)
- lungimea dintelui B = G ψ g; G = d1,2 / sin δ1,2
c) Particularităţi geometrice - angrenajul înlocuitor (echivalent) pe :
- conul exterior (în punctul M)
- conul mediu (în punctul M n)
Angrenaj înlocuitor exterior
125

Prin punctul M se duce un plan (N-N) perpendicular pe generatoarea comun ă

celor două conuri (OM). Acest plan intersecteaz ă axele roţilor în O1v şi O 2v. Se
translatează planul N-N şi punctele de intersec ţie O 1v, M, O2v spre stânga ⇒ un
angrenaj cilindric cu din ţi drepţi numit angrenaj înlocuitor sau echivalent şi se
caracterizează prin următoarele :
- modulul, egal cu cel exterior, m (modul standardizat)
- numerele de din ţi z1,v , z2v = ?
- raportul de transmitere iv
z 2 v z 2 cos δ1 cos δ1
iv = = ⋅ =i ; pentru δ = δ1 + δ2 = π/2 ⇒ iv = i2
z1v z1 cos δ 2 cos δ 2
Analog se define şte şi
un angrenaj înlocuitor Axa roţii 1
O1v O1
(echivalent) pe conul O
δ1
mediu (determinat prin O1v δ2
intersectarea conurilor O2
medii al celor 2 ro ţi cu M
d1v i
i
ţ
o
r
un plan perpendicular a
x
A
pe generatoarea
O2v
comună dus prin
d2v
punctul Mm)
O2v
Acesta se
caracterizează prin :
- modulul mediu mm = m (1 - 0,5 ψ g )
- numerele de din ţi z1v , z2v (z1,2v = z1 /cosδ 1,2 )
- raportul de transmitere iv = i2
Observaţie: Pentru calculele de rezisten ţă privind capacitatea portant ă se
recomand ă utilizarea angrenajului înlocuitor (echivalent) pe conul mediu.
d) Forţele din angrenajul conic
126

Se consider ă cunoscute momentele de torsiune (M t1, Mt2) transmise de

cele două roţi şi elementele geometrice (diametre de vârf, de divizare, de fund,
lungimile dinţilor, unghiurile δ1, δ2).
Se cer for ţele (radiale, axiale, tangen ţiale) necesare verific ărilor privind
capacitatea portant ă a angrenajului şi calculul reac ţiunilor arborelui pe care sunt
rezemate ro ţile.
Se consider ă conul mediu şi angrenajul înlocuitor pe conul mediu :
For ţa tangenţială a roţii 1 pe diametrul mediu
d 1m= z1mm = z1 m (1 - ψ g . 0,5) :
2 M t1
Ft1m = (direcţia perpendicular ă pe planul foii x)
d1m
Pe angrenajul înlocuitor mediu, aceast ă for ţă este tangent ă la cele dou ă
cercuri de pe diametre d 1mv şi d 2mv şi face cu normala unghiul α = 20o pentru
angrenaje necorijate.
Axa roţii 1
O1mv O1
O
Mt2 δ1
O1mv
Mm δ2
Fn1m O2
d1mv Ft1m 2
Fr1v i
Ft1m i
o
ţ
r
Mt2 a
x
A
O2mv
d2mv
O2mv
Conform teoremei fundamentale a angren ării, fluxul de for ţă se transmite

prin normala la profile, astfel c ă Ft1m este o component ă a for ţei normale Fn1v,
cealaltă fiind Fr1v.
127

Astfel, Fr1v = Ft1mtg α. Se translateaz ă această componentă Fr1v în punctul

Mm şi se descompune dup ă direcţia radială a roţii 1 şi după direcţia axială a roţii
1 şi
⇒ componentele radial ă Fr1 şi axială Fa1
δ1
Fr 1 = Fr 1v cos δ1 ; Fa1 = Fr 1v sin δ1 Fr1v Fr1
2 M t1 Fa1
Deci: Ft1m = ; F r 1 = Ft1 tgα 0 cos δ1 Mm
d1m
Fa1 = Ft1tg α 0 sin δ1
Din principiul ac ţiunii şi reacţiunii se constat ă că for ţele pentru roata 2 sunt :
2M t 2
Fa 2 = Fr 1 ; Fr 2 = Fa1 ; Ft 2m =
d 2m
e) Metodica de calcul a angrenajelor conice
Calculul de rezisten ţă (încovoiere la piciorul dintelui şi oboseala
superficială (pitting) a flancurilor) este asem ănător cu cel de la angrenajele
cilindrice cu din ţi drepţi. Se aplic ă toate rela ţiile obţinute la angrenajele
cilindrilor drep ţi pentru angrenajul înlocuitor (echivalent) mediu (modulul mm
= m(1-0,5ψ g ), z1v = z1 / cos δ 1 , z2v / cos δ 2 )
- Din solicitarea de pitting se deduce d 1
- Din solicitarea de încovoiere se deduce modulul m ⇒ celelalte elemente
geometrice
De exemplu : pentru solicitarea de încovoiere :
F t KYε
σ ip = Y ≤ σ (relaţie dedusă la angrenaje cilindrice cu din ţi
mb f pai
drepţi)
2M t1
Ft → Ft1m = ; Yε = f (z1z 2 ) →
Yεv = f (z1v ,z 2 v ); m → m m ; b → b
d1m
(lungimea dintelui considerat de aceea şi înălţime)
128


hm hm
≅
b
b
Deci, relaţia portanţei la încovoiere devine

2M t1 ⋅ K ⋅ Yεv ⋅ Yfv
σ ip = =
d 1m b
M t1k ' ⋅4 M t1 cos δ1
= = k ' ' =
m(1 − 0 ,5ψ g )
z1
b mz1ψ g (1 − 0 ,5ψ g )G
cos δ1

M t1 cos δ1 M t1
k ' ' = k ' ' '
d1 m 2 z12
mz1ψ g (1 − 0 ,5ψ g )
2 sin δ1
M t1
Deci σ ip = k ' ' ' ≤ σ pai ⇒ modulul m pentru un z1 cunoscut sau ⇒
m 2 z12
k ' ' M t1
d 1 = mz1 =
σ pai
Deci, din condi ţiile de portan ţă (pitting şi ruperea din ţilor prin oboseal ă de
încovoiere) se deduc modulul exterior (modul standardizat) şi numărul minim de
dinţi z1)
ω 1 z 2
- Din definirea raportului de transmitere i = = ⇒ z2 şi unghiurile δ 1 , δ 2;
ω 2 z1
sin(δ − δ1 )
i= ; pentru δ = π /2 ⇒ δ 1 =2 arc ctg i
sin δ1
- Deducerea celorlalte elemente geometrice
diametre - de divizare : d 1,2 = mz1,2
- de vârf sau exterioare : d a1,2 = d 1,2 + 2ha cos δ 1
129

- de fund sau interioare : d f1,2 = d 1,2 - 2h f cos δ 1 cu ha =

m; h f = 1,25 m
lungime dinte b = ψ g G = ψ g (d 1 / 2 ) sin δ 1
12.8. Angrenaje melcate
a) Particularităţi cinematice
Generarea unui angrenaj melcat este identic ă cu a angrenajelor cilindrice
cu dinţi înclinaţi.
Melcul se caracterizeaz ă printr-un număr mic de din ţi (z1) (număr de
începuturi, similar cu un şurub). Se recomand ă z 1 = 1…4, în func ţie de raportul
de transmitere i (de exemplu: z 1 = 4 pentru i = 7…8 şi z1 = 1 pentru i ≥ 40).
Pe un cilindru se înf ăşoar ă mai multe spire echidistan ţate. Dacă raza cilindrului
este r o (diametrul d o) şi pasul unei elice este p x, la o rotaţie a cilindrului pasul
total este p E = z1 p x;
d
πdo
x
p
1
θ0
z Spira 2
=
E
β0
p
S ira 1
p E z1 p x
Din figura al ăturată, tgθ o = = ;
πdo πdo
θ0 = unghiul de înclinare a elicei melcului ;
β0 = unghiul de înclinare a din ţilor în compara ţie cu axa cilindrului (similar cu
angrenajul cilindric cu din ţi înclinaţi) ( β 0 + θ 0= π /2)
Dar, p = m π , m x = modulul axial şi este standardizat prin STAS 822
130

z1 m x π z1 z
Deci, tgθo = = = 1 ; parametrul adimensional q = d o /m x se
π do d o / m x q
numeşte coeficientul diametral al melcului şi este standardizat în STAS 6845.
b) Elementele geometrice
- diametrul de referin ţă al melcului d o1 = d o = m xq (din definirea coeficientului
diametral).
- diametrul de referin ţă al roţii melcate d o2 : d o2 = m x z2
A
A-A
L1 2θ0
1
f
1
a 1 d
d d
2
1
a
d2
2
f 2 2
a e
d d d
A
b2
- diametrul de divizare (rostogolire) al melcului d 1 = d o1 + 2m x xt2, xt2 -
coeficientul de corijare a danturii ro ţii melcate)
- diametrul de divizare (rostogolire) al ro ţii melcate : d 2 = d 02 = m x z2
- diametrele de picior (interioare sau de fund)
d f1 = d 01 - 2 (h*oa + c*o ) m x = d o1 - 2h*of m x
(h*oa = coeficientul capului dintelui)
d f2 = d o2 - 2 (h*oa + c*o - ξ t2 ) m x
(c*o = coeficientul jocului)
(h*of = coeficientul piciorului dintelui)
- diametrele de cap d a1 = d o1 + 2h*oam x
131

d a2 = d o2 + 2 (h*oa + ξ t2 ) m x

- lăţimea coroanei melcate b2 = ≤ 0,75 d a1 pentru z1 = 1; z1 = 2
≤ 0,67 d a1 pentru z1 = 3 sau 4
- lungimea melcului L1 ≈ f (m x , z1 , z2 )
de exemplu : pentru z1 = 1 sau 2 L1 = (11 + 0,06 z2 ) m x
1 1 1
- distanţa de referin ţă dintre axe : a12 = d 01 + d 02 = m x (q + z 2 )
2 2 2
c) Forţele din angrenajul melcat
Viteza de alunecare este mare şi nu mai pot fi neglijate efectele for ţelor de
frecare
V1
Va = V12 + V22 = ;
cos θ o
pentru valori normale (θo< 30o) ⇒ V a > V 1 deci alunecări mari (V 1 = π d o1n1
unde n1 = turaţia melcului)
V2
θo
Spir ă melc Spir ă (dinte)
V1 Va roată
Date : momentele de torsiune transmise de cele dou ă ro ţi , M t1; M t2; geometria
roţilor. Se determin ă for ţele
2M t1
Ft1 = = Fa 2
d o1 Axa roţii 2

2M t 2 Mt2
Ft 2 = = Fa1
d2 d
2
Fr2 Ft2 = Fa1
1
0 Fr1 Axa roţii 1 Ft1= Fa2
d
(melc) Mt1
132

Se poate demonstra, analog cu asambl ările filetate, c ă F t1 = F a2tg ( θ o +φ ')

unde φ ' este unghiul de frecare (tg φ ' = µ / cos αon, µ = coeficientul de frecare,
cos ϕ' tg α on
α on = 20o), şi ⇒ F r 1 = F t 1
sin (ϕ'+ θ o )
d) Calculul angrenajelor melcate

- Se alege q = f (P 2 ) = 12 pentru P 2 < 4 kW
10…11 pentru P 2 = 4…7 kW
8…11 pentru P 2 > 7 kW
( P 2 = puterea transmis ă de roata melcat ă)
- Se alege z1 = f (i) = 4 pentru i = 7…8
3 pentru i = 9…13
2 pentru i = 14…27
1 pentru i ≥ 40
(i = raportul de transmitere)
- Din solicitarea de oboseal ă a flancurilor sau din condi ţia de transfer
termic, se determin ă distanţa dintre axe, a = max (a H , aT ), a H - distanţa dintre axe
din condiţia de oboseal ă superficial ă a flancurilor; aT - distan ţa dintre axe din
condiţia termică (viteze de alunecare mari) ( aT = f (n1 , P 2, condiţii r ăcire, etc)
- Determinarea modulului axial (m x) din condi ţia geometrică
d o1 + d o 2 m x ( z1 + z 2 ) 2a
ao = = ⇒ mx = şi se standardizeaz ă prin
2 2 z1 + z 2
STAS 822;
- Dacă distanţa dintre axe se standardizeaz ă ⇒ corijarea (modificarea)
danturii ro ţii melcate
133

a − ao
a = a o + m xSTAS x t ⇒ x t = ; se recomand ă - 0,5 ≤ xt ≤ 0,5 ( xt -
m xSTAS
coeficient de corijare);
- Cunoscând modulul standardizat ( m x), coeficientul de corijare ( xt ),
numerele de din ţi şi coeficientul diametral standardizat q se determină toate
elementele geometrice ( d o1 , d 1 , d 2, d f1 , d f2 , d a1 , d a2 , b2 , L1).
12.9. Elementele constructive ale ro ţ ilor din ţ ate
Forma roţilor dinţate depinde de :

- dimensiunile ro ţii
- materialul din care se execut ă dantura
- posibilit ăţile de execu ţie ale întreprinderii
Pentru ca roata s ă se facă separat de arbore trebuie ca :
g ≥ 0,6 p = 0,6 π m - pentru ro ţi din oţel (m =
modulul standardizat)
g
g ≥ 0,8 p = 0,8 π m - pentru ro ţi din fontă
d df
Dacă g < 0,6 p
darbor
e
< 0,8 p atunci se face dintr-o bucat ă cu
arborele.
Criteriu practic : dac ă d ≥ 2 d arbore – roata se face separat de arbore.
Când se face separat, exist ă două variante constructive :
a) roata în construc ţie masivă - execuţie uşoar ă, masă mare de amortizare
a vibraţiilor.
b)roată cu obadă, disc şi butuc (d a ≥ 500 mm). Discul poate fi pe ⊥ butuc sau
oblic
sc ≈ (0,5…0,6) p ≥ (8…10) mm
sb = 0,4 d arbore + 10 mm pentru ro ţi din font ă
134

0,3 d arbore + 10 mm pentru ro ţi din oţel turnat

0,15 d arbore + 5 mm pentru ro ţi din oţel forjat
Lb ≈ (1,2 … 1,5) d arbore sau Lb ≈ b + 0,05 d/2
Coronă sc
dinţată c
s

m Obadă
m Disc δ b
0 s
0
5
< Butuc d
d
e
r
o
b
r
L b a
d
a b c
Când diametrul ro ţii este foarte mare, ro ţile se execut ă separat de arbore şi se fac
din 2 jumătăţi - execuţie numai prin turnare, cu spi ţe. Planul de sec ţionare trece
prin golul dintre din ţi.
Bibliografie
1. R ădulescu Gh. ş.a. - Îndrumar de proiectare în construc ţia de maşini,
vol II, Edit.Tehnic ă, Bucureşti, 1986;
2. Sauer L. – Angrenaje vol I şi II, Edit.Tehnică, Bucureşti, 1970;
3. Dr ăghici I. ş.a. – Îndrumar de proiectare în construc ţia de maşini, vol II,
Edit.Tehnică, Bucureşti,1982;
4. Pavelescu D. ş.a. - Organe de ma şini. Edit. Didactic ă şi Pedagogică,
Bucureşti, 1985;
5. *** Organe de ma şini – Standarde şi comentarii, Editura Tehnic ă,
Bucureşti, 1972.
135

?? Intrebări recapitulative
1) Transmisiile mecanice sunt organe de ma şini care au rolul func ţ ional
de a:
a. transmite mi şcarea şi fluxul de for ţă de la o ma şină motoare la o
ma şină de lucru;
b. de a sus ţ ine diferite elemente aflate în mi şcare pe ele;
2) Parametrii de bază ai oricărei transmisii sunt:
a. puterea taransmisiei;
b. sensul sau orientarea transmisiei;
c. tura ţ iile şi raportul de transmitere;
d. gabaritul transmisiei;
e. felul transmisiei (interioar ă , exterioar ă );
f. randamentul transmisiei;
3) Care dintre următoarele transmisii au raportul de transmisie cel mai
mare;
a. transmisii cu ro ţ i din ţ ate cilindrice;
b. transmisii cu ro ţ i din ţ ate conice;
c. transmisii cu ro ţ i din ţ ate melcate;
d. transmisii cu elemente flexibile;
4) Care dintre următoarele transmisii pot transmite putere la distan ţ e
mari (a >1 m):
a. transmisii prin fric ţ iune;
b. transmisii cu elemente flexibile;
c. transmisii cu ro ţ i din ţ ate;
5) Care dintre transmisiile de mai jos, pot proteja mecanismele la
suprasarcini:
a. transmisii cu elemente flexibile;
b. transmisii prin fric ţ iune;
c. transmisii cu ro ţ i din ţ ate;
136

6) Care transmisii pot fi utilizate pentru transmiterea mi şcării între

arbori, care se încruci şează
a. transmisii cu ro ţ i din ţ ate cilindrice;
b. transmisii cu ro ţ i din ţ ate conice;
c. transmisii cu ro ţ i din ţ ate melcate;
7) Numi ţ i caracteristica cinematică a unei tarnsmisii mecanice:
8) Numi ţ i caracteristica geometrică de bază a unei transmisii mecanice:
9) Condi ţ ia de func]ionare continuă şi neîntrerupt ă a unui angrenaj este
ca:
a. componentele vitezelor tangen ţ iale să fie egale;
b. componentele vitezelor normale să fie egale;
c. rezultantele vitezelor în punctul de contact s ă fie egale;
10) Care din următoarele mărimi sunt standardizate:
a. modulul m;
b. pasul p;
c. numărul de din ţ i z;
11) Gradul de acoperire al angrenajului ne indică:
a. mărimea danturii;
b. numărul de perechi de din ţ i afla ţ i în angrenare;
12) Prin corijarea danturii se poate modifica:
a. numărul minim de din ţ i;
b. îmbunăt ăţ irea capacitatea portant ă;
c. distan ţ a dintre axe;
d. gradul de acoperire;
13) Care este ordinea crescătoare a randamentului următoarelor
transmisii:
a. ro ţ i din ţ ate cilindrice;
b. ro ţ i din ţ ate conice;
c. ro ţ i din ţ ate melcate;
137

14) Pasul danturii se define şte ca distan ţ a dintre două flancuri al ăturate

mă surate pe:
a. cercul de divizare;
b. cercul exterior;
15) În rela ţ ia π d = pz, leg ătura dintre diametrul d şi pasul p este dat ă de:
a. valoarea π ;
b. numărul de din ţ i;
15) Valorile coeficien ţ ilor de deplasare x1 , x 2 se aleg din nomogramie în
func ţ ie:
a. mărimea modulului;
b. mărimea diametrului ro ţ ilor;
c. numărul de din ţ i ai ro ţ ilor;
16) În rela ţ ia for ţ ei normale necesare de calcul F nc = k ⋅ F n , k este:
a. un coeficient de siguran ţă;
b. un factor de suprasarcină;
c. un coeficient de unit ăţ i de mă sur ă;
17) Ro ţ ile din ţ ate conice au diametrul de rostogolire m ă surat fa ţă de
punctul O:
a. variabil;
18) În cazul ro ţ ilor melcate, mărimile standardizate sunt:
a. q – coeficientul diametrelor;
b. m – modulul axial;
c. q şi m;
19) În care dintre tipurile de angrenaje enumerate mai jos nu se pot
neglija for ţ ele de frecare:
a. cilindric;
b. conic;
c. melcat;
138

Dokumen - Tips - Angrenaje Transmisii Mecanice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dokumen - Tips - Angrenaje Transmisii Mecanice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Transmisiile mecanice sunt caracterizate prin raportul de transmitere a

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.Transmisii prin ro ţ i din ţ ate

Angrenajul e mecanismul cu ro ţi dinţate care serve şte la transmiterea

- durabilitate şi siguranţă în func ţionare;

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.2. Legea fundamental ă a angrenării

Legea fundamental ă a angrenării arată condiţia ce trebuie s-o

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Se descompun vitezele : V 1M şi V2M după N-N şi T-T;

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

G B – baza; G -generatoarea

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.3. Elementele geometrice ale angrenajelor (STAS 6522)

Cerc de rostogolire Cerc de fund

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

p/2 p/2 Dreapta de referinţă

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Corespunzător celor doi din ţi conjugaţi, punctele specifice pe linia de angrenare

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

ε = grad de acoperire şi reprezint ă, sub aspect fizic, num ărul mediu de

Cum scula cremalier ă se caracaterizeaz ă prin:

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

r b= d b/2 r b= d b/2 r b= d b/2

h”= h”a+h”f = h = m(h*a+h*f ) h'= h’a+h’f =

h = hon+ x + hof - x = h o h = hon+ hof = m(z+1,25) = ho

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Pentru a îmbun ătăţi comportarea angrenajului, deplasarea profilului se

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.4. Cauzele scoaterii din func ţ iune a angrenajelor

a) Cauze care duc la ruperea din ţilor:

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

c) Griparea reprezint ă deteriorarea rapid ă prin uzarea intensiv ă de

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Transmisiile cele mai sensibile la gripare sunt cele cu

12.5. Angrenaje cilindrice cu din ţ i drep ţ i

Fig.12.8 µ fiind mic, µ=0,08…0,1

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

k = factor de sarcin ă: k = k S . k V . k B

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Dacă se calculeaz ă modulul, atunci se standardizeaz ă m → STAS 822

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

E1,2 = modul de elasticitate; υ1,2 = coeficientul Poisson

unde Ym = 0 ,418 E - factor de material;

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

k R = factor de rugozitate

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

d) Metodica de proiectare a unui angrenaj cilindric cu din ţi drepţi

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

- suma deplas ărilor danturii ro ţilor

12.6. Angrenaje cilindrice cu din ţ i înclina ţ i

a) Particularit ăţi faţă de angrenajele cilindrice cu din ţi drepţi

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

- pasul roţii echivalente (înlocuitoare) : p n = pf cos βo

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

Metodica de proiectare – idem angrenajelor cilindrice cu din ţi drepţi – cu

Note de curs. Capitolul 12. Angrenaje

12.7. Angrenaje conice

h”= h”a+h”f = h = m(ha+hf ) h'= h’a+h’f =