Capitolul 2

Linii electrice de transport la tensiune

alternativă

2.1 Comparaţie între liniile electrice “scurte” şi “lungi”.

• La liniile “scurte” în raport cu λ = 6000 km (la 50 Hz)

– se pot neglija:
a) curentul de deplasare transversal între conductoare-prin
dielectric: deci nu se consideră capacitatea de serviciu.
b) curentul de conducţie transversal deci, se neglijează
conductanţa.
– reprezentarea liniilor scurte prin “dipol”cu parametrii concentraţi.

Conductor fază
Z

Conductor fictiv întoarcere

1
• La liniile electrice ”lungi” energia electromagnetică este repartizată
uniform la fel ca şi parametrii în lungul liniei:

a) curentul total de deplasare transversal şi cel de conducţie în

dielectric ≈ cu intensitatea curentului longitudinal din conductor;

b) la mersul în gol al liniei, curentul de conducţie la sursă este diferit

de zero.
- curentul de conducţie la mers în gol este capacitiv,
modificându-se de la o secţiune la alta;
- curentul creşte de la consumator spre sursă;
- tensiunea creşte de la sursă spre consumator.

c) Apare fenomenul Ferranti – de supratensionare – care este cu atât

mai pronunţat cu cât lungimea liniei este mai mare.
U Tensiune la
La funcţionarea în gol tensiunea capătul liniei

poate să crească “teoretic” la valori

Cresterea
infinite, pentru lungimi ale liniei de lungimii
liniei
λ 4 = 1500 km
Unom

Sursa 750 1500 Consumator

In exploatare, în cazul punerii în paralel a două noduri din SEE printr-o

linie de transport lungă se foloseşte compensarea transversală cu bobină.

sursă consumator

2.2 Schemele echivalente ale liniilor electrice

În funcţie de lungimea liniei şi tensiunea nominală se disting
scheme cu parametri concentraţi şi cu parametri uniform distribuiţi.
În literatura de specialitate, se mai consideră cazurile liniilor de
transport scurte (L<80km), medii(L<240km) şi lungi. (L>240km)

2
 2.2.1 Cazul liniilor de transport “scurte” (L<80 Km)

I1 ZL=RL+jXL I2
I

Consumator
Gen V1 V2

Se face ipoteza neglijării curentului capacitiv Icap

I1 = I 2 = I
V1 =V 2 + Z L I2

V 2 =V1 − Z LI2

Pe baza diagramei fazoriale a căderilor de tensiune se poate scrie:

V 1 = V 2 + ( I cos ϕ 2 ± jI sin ϕ 2 )( RL + jX L )

a) Diagrama fazorială a unei linii “scurte” având sarcină inductivă

b) Diagrama fazorială a unei linii “scurte” având sarcină capacitivă

3
 Folosind V 2 = V2 ∠0 0 ca referinţă, din triunghiul dreptunghic se obţine:

V1 = (V2 + IRL cos ϕ 2 + IX L sin ϕ 2 )2 + (IX L cos ϕ 2 ± IRL sin ϕ 2 )2

θ = ϕ1 − ϕ 2 IX L cosϕ 2± IRL sin ϕ 2

sau θ = atan ( )
V2 + IRL cosϕ 2+ IX L sin ϕ 2

Folosind scrierea matriceală

⎡V 1 ⎤ ⎡1 Z L ⎤ ⎡V 2 ⎤
⎢I ⎥ = ⎢ 0 1 ⎥ ⎢I ⎥
⎣ 1⎦ ⎣ ⎦⎣ 2 ⎦
sau
−1
⎡V 2 ⎤ ⎡1 Z L ⎤ ⎡V 1 ⎤ ⎡1 − Z L ⎤ ⎡V 1 ⎤
⎢I ⎥ = ⎢ 0 1 ⎥ ⎢I ⎥ = ⎢ 0 1 ⎥ ⎢I ⎥
⎣ 2⎦ ⎣ ⎦ ⎣ 1⎦ ⎣ ⎦⎣ 1 ⎦

Dacă se folosesc constantele generalizate sau parametrii A, B, C , D

⎡V 1 ⎤ ⎡ A B ⎤ ⎡V 2 ⎤ A D − BC = 1
⎢I ⎥ = ⎢ C D ⎥ ⎢I ⎥
şi adică cuadripolul prezintă
proprietatea de reciprocitate.
⎣ 1⎦ ⎣ ⎦⎣ 2 ⎦
unde A =1 ; B = ZL ; C =0 ; D =1
Randamentul de transport al unei linii scurte

Piesire 3V2 I cos ϕ 2 V2 cos ϕ 2

η= = =
Pintrare 3V1 I cos ϕ1 V1 cos ϕ1
Relaţia este valabilă atât pentru linii monofazate cât şi pentru linii trifazate.
Randamentul reţelei de transport poate fi exprimat şi sub forma:

Piesire V2 I cos ϕ 2
η monofazat = =
Piesire + ΔPlinie V2 I cos ϕ 2 + 2 RL I 2

Piesire 3V2 I cos ϕ 2

ηtrifazat = =
Piesire + ΔPlinie 3V2 I cos ϕ 2 + 3RL I 2

4
 2.2.2 Cazul liniilor de transport cu lungime medie (L<240 km)

La creşterea lungimii liniei şi a tensiunii, utilizarea formulelor dezvoltate pentru

liniile scurte de transport conduc la rezultate aproximative.
Pentru o mai bună aproximare trebuie luat în considerare şi curentul capacitiv
transversal al liniei. Deci admitanţa derivaţie este concentrată şi linia se reprezintă
printr-un cuadripol în π sau în T.

ZL=RL+jXL
I1 Il I2
Ic1 Ic2
V1 YL YL V2
Gen
2 2 Consumator

ZL ZL
2 2
I1 I2

V1 YL
V2

Impedanţa longitudinală şi admitanţa transversală totale ale liniei:

Z L = (r0 + jωL0 )l = z 0l = RL + jX L
Y L = ( g 0 + jωC0 )l = y 0l = GL + jBL
Se consideră cazul când se cunosc mărimile la ieşire V 2 , I 2 şi se cer
mărimile la intrare V 1 , I 1 . Se exprimă I l în funcţie de mărimile de ieşire

YL
I l = I 2 + I c2 = I 2 + V2
2

Tensiunea la începutul liniei:

YL Z Y
V 1 = V 2 + I l Z L = V 2 + (I 2 + V 2 ) Z L = V 2 (1 + L L ) + I 2 Z L
2 2
sau

V 1 = Aπ V 2 + B π I 2

5
 Curentul la capătul sursă al liniei:
YL Y Y Y Z Y Z Y
I 1 = I l + I c1 = I 2 + V 2 + L V 1 = I 2 + L V 2 + L (1 + L L )V 2 + L L I 2
2 2 2 2 2 2
2
Z LY L Z Y
I 1 = (Y L + )V 2 + (1 + L L ) I 2
4 2
sau

I 1 = C π V 2 + Dπ I 2
Relaţia între tensiuni:

⎡V 1 ⎤ ⎡ Aπ B π ⎤ ⎡V 2 ⎤
⎢I ⎥ = ⎢ C D ⎥ ⎢I ⎥
⎣ 1⎦ ⎣ π π ⎦⎣ 2 ⎦

unde:

Z LY L Z LY L Z LY L
Aπ = 1 + Bπ = Z L C π = Y L (1 + ) Dπ = 1 +
2 4 2

Deoarece Aπ = Dπ determinantul matricei cuadripolului prezintă proprietatea

de reciprocitate

2
Aπ D π − B π C π = 1 Aπ − B π C π = 1

Cazul când se cunosc V1 şi I 1

⎡V 2 ⎤ ⎡ Aπ − B π ⎤ ⎡V 1 ⎤
⎢ I ⎥ = ⎢− C D ⎥ ⎢ I ⎥
⎣ 2⎦ ⎣ π π ⎦⎣ 1 ⎦

6
 2.2.3 Cazul liniilor de transport “lungi” (L>250 km)

Studiul exact al unor asemenea linii “lungi” – considerate cu parametrii uniform

distribuiţi - se face folosind ecuaţiile telegrafiştilor (a se vedea 2.3.1)

V 1 = AV 2 + B I 2
I 1 = CV 2 + D I 2
unde coeficienţii liniilor lungi sunt:

A = D = cosh γL B = Z C sinh γL C = Y C sinh γL

Pentru folosirea unui cuadripol în π şi în cazul liniilor cu parametri uniform

distribuiţi trebuie ca z = z 0l şi y = y 0l care sunt impedanţa longitudinală şi
admitanţa transversală totale ale liniei, să fie corectate cu coeficienţii lui Kennely
(K 1 , K 2 )

În acest scop, prin identificarea coeficienţilor cuadripolului în π ( Aπ , Bπ , C π , Dπ )

cu cei ai liniilor lungi A, B, C , D , rezultă:

zy
Z π = z K 1 ≅ z (1 + )
6
y y zy
Yπ = K2 ≅ (1 − )
2 2 12

I1 Zπ I2

V1 Yπ Yπ V2
2 2

7
 2.3 Ecuaţiile de funcţionare în regim staţionar armonic
2.3.1 Ecuaţiile telegrafiştilor şi parametrii secundari
I(L) I(x+Δx) z0Δx I(x) I(0)

V(L) V(x+Δx) y0Δx V(x) V(0)

I(0)
I(L) Δx x
L x=0
Sursă Receptor
Fig. 1. Schema echivalentă cu parametrii uniform distribuiţi a unei linii de transport.

Se consideră o porţiune Δx din lungimea L a liniei, situată la distanţa x

de capătul receptor. Aplicând teoremele lui Kirchhoff se obţine:
– Căderea de tensiune în secţiunea Δx :
V (x + Δx ) − V (x ) = z 0Δx I (x ) (1)

– Curentul transversal prin y 0 Δx

I (x + Δx ) − I (x ) = y 0 ΔxV (x ) (2)

Dezvoltând în serie Taylor primul termen din ec. (1)

d V ( x)
V ( x + Δx ) ≅ V ( x ) + Δx + ......
dx
şi înlocuind în (1), rezultă
d V ( x) dV ( x)
V ( x + Δx) − V ( x) ≅ V ( x) + Δx + ...... − V ( x) = Δx
dx dx
Ecuaţia (1) se poate scrie:

V (x + Δx ) − V (x )
= z 0 I (x )
Δx
Trecând la limită, când Δx → 0
V ( x + Δx ) − V (x )
lim = z 0 I (x )
Δx → 0 Δx

dV (x )
sau = z 0 I (x ) (3)
dx

8
 d I (x )
respectiv pentru curent rezultă
= y 0 V (x ) (4)
dx
Diferenţiind ecuaţiile (3) şi (4) în raport cu x

d V (x ) d I (x ) d I (x ) y dV (x )
2 2
= z0 = 0
dx 2
dx dx 2 dx
sau ţinând seama de ecuaţiile (3) şi (4) se obţine:

d V (x )
2
= z 0 y0 V (x ) (5)
dx 2
d I (x )
2
= z 0 y 0 I (x ) (6)
dx 2
este impedanţa complexă
în care: z 0 = r0 + jx0 = r0 + jωl0 lineică a liniei;

y 0 = g 0 + jb0 = g 0 + jωc0 admitanţa complexă

lineică a liniei.
Ecuaţiile (5) şi (6) sunt cunoscute ca fiind ecuaţiile fundamentale ale telegrafiştilor,
care definesc transferul de energie electromagnetică în lungul liniilor de transport "lungi".

V ( x) si I ( x) sunt soluţiile unei ecuaţii diferenţiale unice de ordinul 2

cu coeficienţi constanţi; cunoscând forma unei soluţii pentru V ( x) sau I ( x)
se poate deduce cealaltă formă.

Soluţia generală pentru V ( x ) din (5) este de forma:

V ( x ) = A1 e γx + A2 e − γx (7)

în care Α1 , Α2 şi γ sunt constante de integrare.

Calculând derivata de ordinul doi în raport cu x:

d V (x ) γ 2
2
= (A1 e γx + A2 e − γx ) = γ V (x )
2
(8)
2
dx
2
din identificarea cu (5) se obţine: γ = z0 y0
Rezultă expresia constantei complexe de propagare:

γ = ± z0 y0 = ± (r0 + jx0 )(g 0 + jb0 ) (9)

9
 Constanta de propagare se poate exprima şi sub forma γ = α + jβ (9`)

în care: α este constanta de atenuare, în [Np/m], legată de variaţia

amplitudinii tensiunii şi curentului pe linie;

β constanta de fază, în [rad/m], exprimă variaţia fazei tensiunii

sau curentului în două puncte de pe linie.

Introducând (7) în (3) se obţine:

dV ( x ) d
= (A1 e γx + A2 e− γx ) = γ (A1 e γx − A2 e− γx ) = z 0 I ( x )
dx dx
respectiv:
γ
I (x ) = (A1eγx − A2 e− γx ) = 1
(A1eγx − A2 e− γx ) (10)
z0 ZC
z0 z0 z r0 + jx0
Dacă se consideră: = =± 0 =±
γ ± z0 y y0 g0 + jb0
0

z0
Raportul ZC = + (11) reprezintă impedanţa caracteristică a liniei electrice.
y0
Pentru cazul particular al liniei fără pierderi (r0=0,g0=0), impedanţa caracteristică
l0
devine o rezistenţă ZC = +
c0
Constanta de propagare γ şi impedanţa caracteristică Z C a liniei, reflectă
proprietăţile geometrice şi de material ale mediului - atât conductor cât şi
dielectric - de propagare a energiei electromagnetice. Ele nu depind de
lungimea liniei.
Parametrii γ , α , β si Zc sunt numiti parametrii secundari ai liniei electrice,
ei deducându-se din parametrii primari r0, l0, c0, g0.
Pentru determinarea celorlalte constante A1 şi A2 se folosesc condiţiile la limită
impuse la bornele de intrare şi ieşire ale circuitului. Astfel:
· La bornele consumatorului, pentru x = 0, din (7) şi (10)se obţin:
V (0) = V B = A1 + A2

1
I (0 ) = I B = ( A1 − A2 )
ZC

10
 A1 = 1 2 (V B + Z C I B ) (12’)
rezultă:
A2 = 1 2 (V B − Z C I B ) (12’’)

Înlocuind (12') şi (12'') în (7) se obţine:

γx − γx γx − γx
V (x ) =
1
(V B + Z C I B )eγx + 1 (V B − Z C I B )e− γx = V B e + e + Z C I B e − e
2 2 2 2
sau

( ) (
V ( x ) = cosh γx V B + Z C sinh γ x I B ) (13)

În mod analog se obţine ecuaţia pentru curent:

( ) (
I (x ) = Y C sinh γx V B + cosh γx I B ) (14)

Rezultă, ecuaţia matriceală care dă tensiunea şi curentul într-un punct

la distanţa x, în funcţie de mărimile de la ieşire:

⎡V (x )⎤ ⎡ cosh γx Z C sinh γx ⎤ ⎡V B ⎤
⎢ I (x ) ⎥ = ⎢Y sinh γx cosh γx ⎥⎦ ⎢⎣ I B ⎥⎦
⎣ ⎦ ⎣ C

· La bornele sursei, pentru x = L:

⎡V A ⎤ ⎡ cosh γL Z C sinh γL ⎤ ⎡V B ⎤
⎢ I ⎥ = ⎢Y sinh γL cosh γL ⎥⎦ ⎢⎣ I B ⎥⎦
(15)
⎣ A⎦ ⎣ C

Rezultă coeficienţii ecuaţiilor liniei electrice lungi:

A = D = cosh γL B = Z C sinh γL C = Y C sinh γL

11
Întrucât coeficienţii îndeplinesc condiţia necesară unui cuadripol pasiv, adică:

AD − BC = cosh 2 γL − sinh 2 γL = 1

rezultă că orice linie electrică lungă se poate reprezenta printr-un cuadripol

echivalent (fig. 2).

IA IB
A=coshγL B= ZCsinhγL
VA VB
C=Y CsinhγL D=coshγL

Fig.2. Cuadripolul echivalent al unei linii electrice.

În cazul când se dau mărimile de intrare VA, IA şi se cer

mărimile de la ieşire VB, IB:

−1
⎡V B ⎤ ⎡ cosh γL Z C sinh γL ⎤ ⎡V A ⎤ ⎡ cosh γL − Z C sinh γL ⎤ ⎡V A ⎤
⎢ I ⎥ = ⎢Y sinh γL cosh γ L ⎥ ⎢ ⎥ = ⎢− Y sinh γL
I cosh γL ⎥⎦ ⎢⎣ I A ⎥⎦ (16)
⎣ B⎦ ⎣ C ⎦ ⎣ A⎦ ⎣ C

2.3.2 Propagarea undelor de tensiune şi curent pe o linie de transport

Interpretarea fizică

Pentru a pune în evidenţă aspectul fizic de propagare a undelor de tensiune şi de

curent pe linie se reiau ecuaţiile:

V ( x ) = A1 e γx + A2 e− γx (7) I (x ) =
1
(A1 eγx − A2 e− γx ) (10)
ZC

în care constanta A1 se va determina în funcţie de mărimile de la intrare,

adică pentru x = L

V A = A1 e γL + A2 e − γL

Z C I A = A1 e γL − A2 e − γL

Prin însumarea acestor ecuaţii rezultă:

1
A1 = (V + Z C I A)e− γL (17)
2 A

12
 Pentru constanta A2 se va păstra valoarea din (12''), determinată în funcţie de
mărimile de la ieşire: A2 = 1 2 (V B − Z C I B ) .
Înlocuind (17) şi (12'') în (7) rezultă:
1
V (x ) = (V A + Z C I A)e− γLeγx + 1 (V B − Z C I B )e− γx
2 2
sau ţinând seama de figura 3,a se obţine:

V ( x ) = V A e − γx ' + V B e − γx
' '

unde
1
'
VA = (V + Z C I A) = VA' e j ψa
2 A
(18)
1
= (V B − Z C I B ) = VB' e j ψb
'
VB
2
Având în vedere că γ = α + jβ rezultă

V ( x ) = V A e j (ψ a − βx′ ) e−αx′ + V B e j (ψ b − βx ) e−αx

' '

Într-un punct x apare o suprapunere de unde mobile ce dau o undă staţionară.

L
x
x=L x=0
x'=L-x
a)
Vd t t+Δt
2 VA e-αx -αx
Vr
2 VB e
v v
x' x

Δx'=vΔt
b) c)

Fig.3. Propagarea undelor mobile pe o linie de transport

a) Secţiunea liniei b) Undă mobilă directă

c) Undă mobilă reflectată

13
Trecând la exprimarea în mărimi instantanee reale, tensiunea este o funcţie sinusoidală
de t şi x :

v( x,t ) = 2VA' sin (ωt − βx′ +ψ a ) e−αx′ + 2VB' sin (ωt − βx +ψ b ) e−αx
sau

v( x, t ) = Vd ( x' ,t ) + Vr ( x,t ) (19)

Deci,în orice punct şi în orice moment tensiunea este suma a două unde mobile de
argument descrescător:

•unda mobilă directă care se propagă de la sursă spre consumator,

de amplitudine preponderentă, V A = (V A + Z C I A ) 2
'
şi care se
amortizează exponenţial cu factorul e − αx ' (fig. 3,b)

•unda mobilă reflectată care se propagă de la consumator spre sursă

(în sens contrar transferului de energie), având amplitudinea V B = (V B − Z C I B ) 2

'

redusă în raport cu unda directă şi care se amortizează exponenţial

cu factorul e − αx (fig. 3,c).

Procedând în mod asemănător în ceea ce priveşte undele mobile de curent

I (x ) = I A e − γx′ − I B e − γx = I A' e j ϕa e − (α + jβ )x′ − I B' e j ϕb e − (α + jβ )x

' '

respectiv în mărimi instantanee

I ( x,t ) = 2 I A' sin (ωt − β x '+ ϕa )e- αx ' − 2 I B' sin (ωt − β x + ϕb )e − αx (20)

Obs. Undele reflectate ale curentului sunt de semn contrar celor incidente.

Interpretării:
Fenomenul de propagare pe linie a undelor electromagnetice poate fi
“interpretat ” ca o suprapunere a două unde, una incidentă şi una reflectată.
Cele două unde - incidentă şi reflectată - se propagă simultan, iar pentru
distanţe x’ şi x egale se amortizează la fel.
Factorul de amortizare – ataşat atât undelor incidente cât şi reflectate – arată
că în fenomenul de propagare pe liniile reale, cu rezistenţă şi perditanţă, au
loc pierderi de energie electrică.

14
 Viteza şi sensul de deplasare al undelor mobile
În acest sens se consideră două puncte succesive în lungul liniei, ce au
aceeaşi fază. Dacă faza tensiunii la momentul t şi la distanţa x' este egală,
prin definiţie, cu faza tensiunii la momentul (t + Δt) şi la distanţa (x' + Δ x')
se poate scrie:
ωt − βx' + ψ a = ω(t + Δt ) − β(x'+Δx')+ ψ a

de unde rezultă că
ωΔt − βΔx' = 0
sau
Δx' ω
= =ν (21) adică tocmai viteza de propagare a undei
Δt β
Rezultă că unda mobilă Vd(x',t) se deplasează în sensul de creştere a lui x',
adică în sensul pozitiv cu aceeaşi viteză ν = ω / β; din acest motiv Vd(x',t) se numeşte
undă directă.
Procedând în mod asemănător, pentru cea de-a doua undă mobilă se obţine:

Δx ω
=− =−v
Δt β

adică Vi(x,t) se deplasează în sensul de creştere a lui x, respectiv în sensul invers

undei mobile directe cu aceeaşi viteză ν = ω / β ; din acest motiv Vi(x,t) este o undă
inversă sau reflectată.

- Pentru cazul liniilor electrice fără pierderi longitudinale şi transversale, adică

r0 = 0, g0 =0, din expresia (9) a constantei de propagare rezultă:

γ ≅ j x0b0 = jω l0c0 = jβ (22)

de unde β = ω l0c0 (22’)

Dacă se înlocuieşte β în expresia (21) a vitezei de propagare a undelor se obţine

ω 1
v= = (23)
β l 0 c0
Revenind la expresia (22) şi ţinând sema de (23) se obţine

jω 2πf 2π 2π
γ≅ = j = j = j (24)
ν ν νT λ

15
În cazul liniilor aeriene fără pierderi, viteza de propagare a undelor este independentă
de frecvenţă şi egală cu viteza luminii în vid, 300.000 km/s.
În toate celelalte cazuri, viteza de propagare a undelor este mai mică decât viteza luminii.
Ca o consecinţă a acestui fapt, lungimea de undă λ a liniilor electrice alimentate
în CA (cu frecvenţa de 50 Hz) este egală cu

v 300.000 km/s
λ= = = 6000 km
f 50 Hz

Deci, fenomenul de propagare este periodic în spaţiu după fiecare 6 000 km.
În general interesează liniile de lungime l=λ/4 = 1500 km şi l =λ/2 = 3000 km.

În cazul liniilor în cablu, fără pierderi, viteza de propagare este teoretic egală cu
300.000 km/s
v= unde ε r este permitivitatea relativă a dielectricului.
εr
Considerând cabluri cu izolaţie din hârtie impregnată având ε r = 3,6...4
lungimea de undă este de ordinul:

v 300.000 km/s 300.000

λ0 = = = = 3000...3150 km
f εr ⋅ f 3,6...4 ⋅ 50

2.3.3.Puterea aparentă caracteristică. Puterea naturală

Funcţionarea unei linii electrice fără undă reflectată de întoarcere este mai favorabilă
din punct de vedere economic, deoarece scad pierderile de energie electrică
şi în consecinţă se îmbunătăţeşte randamentul transportului.
În aceste condiţii termenul V'B din ecuaţia (18 ) devine nul, adică:
1
'
VB = (V B − Z C I B ) = 0
2
de unde:
VB VB
IB = =
Z C Z sarcina
Impedanţa caracteristică Zc a liniei, este impedanţa pe care dacă se închide
consumatorul în B, atunci se va funcţiona fără unde reflectate, adică cu pierderi
minime pe linie.
Puterea aparentă cerută de consumator – în regim fără unde reflectate –
este denumită putere aparentă caracteristică (Sc).
Expresia puterii aparente caracteristice pe o singură fază, la consumator, este:

* VB2
S B 0 ,C = V B I B = *
ZC

16
 sau notând cu ξ argumentul impedanţei caracteristice Zc:
VB2 VB2 V2
S B 0,C = = = B (cos ξ + j sin ξ )
[ZC (cos ξ + j sin ξ)]
*
Z C (cos ξ − j sin ξ ) Z C

În regimul fără undă reflectată, când V B = Z C I B ecuaţiile (13) şi (14) devin:

V (x ) = V B cosh γ x + Z C I B sinh γ x = V B (cosh γ x + sinh γ x ) = V B eγ x

(
I (x ) = I B sinh γ x + cosh γ x = I B e γx )
Puterea aparentă caracteristică pe fază într-un punct x de pe linie:

Deoarece la LEA ξ este foarte mic , impedanţa caracteristică având o componentă

rezistivă mare, termenul dominant al puterii aparente caracteristice din S B 0,C va fi
puterea activă caracteristică, adică

VB2 P0,C ( x ) = PB 0,C e2αx

PB 0,C = cos ξ respectiv
ZC

S 0,C ( x ) = V ( x ) I ( x ) = V B e γx ⋅ I *B e γ x = V B I *B e( γ+ γ ) x =
* * *

= S B 0,C e ( α+ jβ+α− jβ ) x = S B 0,C e 2 αx

Deoarece constanta de atenuare α este foarte mică, P0,c(x) variază puţin în lungul
liniei fiind P0,C (x ) ≅ PB 0,C

În cazul liniilor electrice fără pierderi longitudinale şi transversale, când α=0,

şi γ ≅ jβ , impedanţa caracteristică devine o rezistenţă;

În aceste condiţii PB0,C se conservă în tot lungul liniei, fiind o constantă

caracteristică a liniei denumită putere naturală:

VB2
PB 0,C = P0, N =
ZC
La transferul puterii naturale, tensiunea este aceeaşi pe toată lungimea liniei şi

dacă se admite că ea este egală cu tensiunea nominală, atunci P0, N = Vn2 Z C

Puterea naturală trifazată va fi: PN = 3 P0, N = U n2 Z C

unde: Un este tensiunea nominală a liniei (între faze);

ZC – impedanţa caracteristică a liniei fără pierderi.

17
Regimul de putere naturală prezintă următoarele caracteristici:

- impedanţa echivalentă a liniei şi a consumatorului, determinată în orice punct

al liniei, este aceeaşi şi egală cu impedanţa caracteristică a liniei;

- defazajul între curent şi tensiune în orice punct al liniei are aceeaşi valoare. Dacă
linia este considerată fără pierderi, atunci tensiunea şi curentul sunt în fază atât la
sfârşitul liniei cât şi în orice punct al liniei;

- tensiunea şi curentul îşi modifică puţin valoarea în lungul liniei, iar dacă linia
este fără pierderi, atunci tensiunea şi curentul nu-şi schimbă valoarea în lungul
liniei ci numai se rotesc cu un unghi proporţional cu lungimea liniei;

- puterea transmisă pe linie în acest regim are un pronunţat caracter activ.

Apare un fenomen specific liniilor lungi, de autocompensare. Deşi pe linie se

produc pierderi ΔQind, linia nu absoarbe de la sursă Q. Explicaţia: ΔQind produse pe
reactanţa XL sunt egale şi de sens contrar cu puterea generată de linie !!!

Fenomenul specific de autocompensare de pe liniile lungi, în cazul liniilor fără

pierderi ( r0 = 0, g 0 = 0. ) Pierderile de putere inductivă şi capacitivă pe linie:

ΔQind = I 2 ⋅ x0

ΔQcap = I c ⋅V = V 2ωC0 = V 2b0

Făcând raportul
2
⎛I⎞ ⎛ x ⎞
2
ΔQind I2 ⋅x 1
= 2 0 = ⎜ ⎟ ⎜ 0 ⎟ = 2 Z c2 = 1
ΔQcap V b0 ⎜ ⎟
⎝ V ⎠ ⎝ b0 ⎠ Zc

Valori orientative pentru puterea naturală

Un [kV]
20 110 220 400 750

LEA 1 30 120 400÷500 1800

PN
[MW]
LEC 10 300 1200÷1400 2000÷2500 4000÷5000

18
 2.3.4. Coeficienţii ecuaţiilor liniilor de transport
coshγ L ; sinhγ L ; Zc sinhγ L ; Y csinhγ L funcţii hiperbolice de mărimi complexe
Determinarea numerică a constantei complexe de propagare

γ = z0 y0 = (r0 + j x0 )(g 0 + j b0 ) = α + jβ
z 0 = z0∠ ψ ; y 0 = y0∠ ψ '
Dacă se notează:

unde: tan ψ = x 0 r0 ; tan ψ ' = b 0 g 0

⎛ ψ ψ' ⎞
rezultă: γ= z 0 y 0 ∠⎜ + ⎟ = γ∠η
⎝2 2⎠
• Modulul constantei de propagare se poate exprima sub forma:

r02 + x02 g 02 + b02

γ= z0 y0 = ( )(
r02 + x02 g 02 + b02 = 4 r02 + x02 g 02 + b02 = x0b0 4 ) x02
⋅
b02
=

⎡ ⎛ r ⎞2 ⎤ ⎡ ⎛ g ⎞2 ⎤
= x0b0 4 ⎢1 + ⎜⎜ 0 ⎟⎟ ⎥ ⎢1 + ⎜⎜ 0 ⎟⎟ ⎥ = x0b0 4
(1 + cot ψ )(1 + cot ψ ′)
2 2

⎢⎣ ⎝ x0 ⎠ ⎥⎦ ⎢⎣ ⎝ b0 ⎠ ⎥⎦
1
Deci, γ = x0b0
sinψ ⋅ sinψ ′

2πf 2π 2π
Având în vedere că x 0 b0 = ω l 0 c 0 = = = , expresia anterioară devine
v vT λ0

2π 1 2π
γ= ⋅ = (24’)
λ 0 sin Ψ sin Ψ ' λ

unde: λ = λ 0 sin ψ ⋅ sin ψ′

2π
λ =
este lungimea de undă echivalentă a liniei electrice cu pierderi şi 0 x0 b0 este
lungimea de undă corespunzătoare undelor electromagnetice de perioadă T, care
se propagă pe o linie fără pierderi.

În vederea simplificării calculelor se pot avea în vedere următoarele situaţii:

(i) Dacă se neglijează numai pierderile de putere transversale g 0 ≈ 0, adică tan ψ' → ∞ ,

ψ ' = 90° şi sin ψ ' = 1 , expresia (24’) devine:

2π 2π
γ≅ = (24’’)
λ 0 sin ψ λ '

unde λ ' = λ 0 sin ψ

19
 Valoarea lui λ′ poate fi exprimată sub forma:

λ0 λ0 λ0 λ0
λ ' = λ0 sinψ = = = =
4
1 sin Ψ + cos Ψ
2 2 4
1+ cot ψ
2
⎛r ⎞
2

4 1+ ⎜ 0 ⎟
4
sin 2 Ψ sin 2 Ψ ⎜x ⎟
⎝ 0⎠
Dacă, în plus, se consideră r0 << x0, atunci, printr-o dezvoltare a radicalului în serie
(după binomul lui Newton) şi reţinerea unui număr limitat de termeni, se obţine:
2 2
⎛r ⎞ 1⎛ r ⎞
1 + ⎜⎜ 0 ⎟⎟ ≈ 1 + ⎜⎜ 0 ⎟⎟
⎝ x0 ⎠ 2 ⎝ x0 ⎠
m m −1
( a + b) m = a m + a b + ...
1!
λ0
Deci, λ′ ≅
2
1⎛ r ⎞
1 + ⎜⎜ 0 ⎟⎟
2 ⎝ x0 ⎠

respectiv expresia (24’’) a modulului constantei de propagare devine:

2
2π 1⎛ r ⎞
γ≅ 1 + ⎜⎜ 0 ⎟⎟ (24’’’)
λ0 2 ⎝ x0 ⎠

(ii) În cazul liniei electrice fără pierderi longitudinale şi transversale ( r0 = 0 , g 0 = 0 ),

adica ψ ' = 90° , ψ = 90° din (24’’’) rezultă:

2π 6.28
γ vid ≅ = = 1.05 ⋅10−3 [km-1] (24IV)
λ0 6000

• Argumentul η al constantei de propagare se determină în ipoteza neglijării

pierderilor transversale ( g 0 ≈ 0 adică ψ ' = 90° ).
Rezultă:

ψ + ψ′ ψ + 90° 2η = ψ + 90°
η= = adică
2 2
de unde r0
tan 2η = tan (ψ + 90°) = − cotψ = −
x0
Se cunoaşte că tan unui unghi este negativă între π/2 şi π; întrucât η este un
unghi pozitiv, înseamnă că 2 η este cuprins între π 2 şi π .

20
Se poate scrie:
r
tan(π − 2η ) = − tan 2η = 0 π − 2η = atan (r0 x0 )
x0
sau
2η = π − atan (r0 x0 )
atan (r0 x0 ) fiind considerat cuprins între 0 şi π
π2

/2 .

Având în vedere că r0/x0 << 1, se poate aproxima atan(r0/x0) prin r0/x0, adică:
π r
η≅ − 0
2 2 x0
⎛π r ⎞ r0 r
Deci: α LEA = γ cos η ≅ γ cos ⎜ − 0 ⎟ = γ sin ≈γ 0 [Np/km] (25)
⎝ 2 2 x0 ⎠ 2 x0 2 x0
β LEA = γ sin η ≈ γ = 1.05 ⋅10 −3 [rad/km] (25’)
respectiv
π r0 π
întrucât r0 / 2x0 << 1 şi η ≈ 90° , sin η = sin( − ) ≈ sin = 1
2 2 x0 2
În cazul liniilor fără pierderi, ţinând cont că γ ≈ x0b0 din (25) se obţine:
r0 1 b 1 r0
α = x0b0 = r0 0 ≅ (25’’)
2 x0 2 x0 2 Z C

Exemplificare: pentru LEA dacă γ ≈ 10 −3 , x0 = 0.28 Ω / km si faza (4 subconductoare

fasciculare) şi x0 = 0.42 Ω / km si faza (un conductor pe fază) rezultă:
r0 r0 r r
α LEA = ⋅10 −3 = = 0 ... 0 [ Np / km]
2(0.28...0.42) 2(280...420) 560 840
300.000 km/s
În cazul LES fără pierderi, pentru ν = şi ε r = 3.6 … 4 (permitivitatea
εr
relativă a izolaţiei din hârtie impregnată), rezultă:
ν 300.000 km/s
λ0 = ≅ = 3000 … 3150 [km]
f 50 3.6 … 4

Considerând x0 = 0.06...0.13 Ω / km pentru cabluri trifazate rezultă:

2π 2π
γ LES ≅ = = (2.08 … 2) ⋅10−3
λ0 3000…3150
r0 r0 r0
α LES = γ LES = (2.08...2) ⋅10−3 = [Np/km]
2 x0 2(0.06...0.13) 60 … 130

β LES ≅ γ LES = (2.08 … 2) ⋅10 −3 [rad/km]

21
 Determinarea numerică a impedanţei caracteristice

Prin definiţie z0
ZC = = Z C ∠ξ = Z C' + j Z C"
y0

unde: z 0 = z 0 ∠ψ y 0 = y 0 ∠ψ '

tan ψ = x0 r0 tan ψ ' = b0 g 0

z = zc cos ξ
'
c zc'' = zc sin ξ

respectiv argumentul impedanţei caracteristice ξ = (ψ − ψ ') 2

• Modulul Zc al impedanţei caracteristice
2
⎛r ⎞
2 2
1+ ⎜ 0 ⎟
z0 r0 + x0 x ⎝ x0 ⎠ = x0 1 + cot 2 ψ
ZC = =4 2 2
= 0 4 2
4
y0 g 0 + b0 b0 ⎛g ⎞ b0 1 + cot 2 ψ '
1+ ⎜ 0 ⎟
⎝ b0 ⎠
x0 sin ψ ' x sin ψ sin ψ '
= = 0 (26)
b0 sin ψ sin ψ x0b0

x0
Ţinând seama de relaţiile: z0 = , β = x0b0 = 2π
sin ψ λ0

b0
şi că pentru LEA se poate considera g 0 ≅ 0 , tanψ ' = ≅ ∞ , ψ '= 90 , sin ψ ' = 1
g0
sin ψ λ sin ψ
din (26) rezultă: Z C ≅ z0 = z0 0 (26’)
β 2π

În cazul liniei fără pierderi (r0=0, g0=0) atunci şi sin ψ = 1, adică

λ 6000
Z C ≅ z0 = z0 ≅ 1000 z0 (26’’)
2π 2π
În funcţie de valoarea impedanţei specifice z0 = (0,28...0,4) Ω/km, pentru liniile
electrice aeriene se obţin valori Zc = (280...400)Ω.

• Argumentul ξ al impedanţei caracteristice

Fie ipoteza g 0 ≅ 0, adică ψ ' = 90°

ξ = (ψ − ψ ') 2 ≈ (ψ − 90° ) 2
sau
2ξ = ψ − 90° = −(90° − ψ )

22
respectiv tan 2ξ = − tan (90° −ψ ) = − cotψ = − r0 x0

ξ = − 1 2 ⋅ atan (r0 x0 )
Având în vedere că r0/x0 << 1, rezultă:

ξ = − r0 2x0 (27)

În cazul LEA când ψ ' = π 2 şi r0 << x0, rezultă că ξ este negativ şi apropiat de zero,
adică între (-15° şi 0°).

Componentele Zc' şi Zc'' ale impedanţei caracteristice se obţin după cum urmează:

Z C' = Z C cos ξ ≅ Z C = z0 ( λ ' 2π ) = 280… 400 Ω

în care s-a considerat că ξ fiind mic, cos ξ = 1; valorile apropiate de 280 Ω

corespund liniilor electrice aeriene fără pierderi, echipate cu conductoare fasciculare,
iar valorile apropiate de 400 Ω corespund LEA cu un singur conductor pe fază.

Partea imaginară a impedanţei caracteristice

⎛ 1 r ⎞ 1r r x0 1 r0
Z C" = Z C sin ξ ≅ Z C sin ⎜⎜ − 0 ⎟⎟ ≅ − 0 Z C = − 0 =− =
⎝ 2 x0 ⎠ 2 x0 2 x0 b0 2 x0b0
1 6000
=− r0 λ0 = − r0 = −477 r0 [Ω]
4π 4 ⋅ 3.14

Se observă că:
– partea reală Zc' a unei LEA este dominantă, impedanţa caracteristică
având caracterul unei rezistenţe;

– partea imaginară Zc'' are semnul minus, deci este o reactanţă capacitivă.

Liniile electrice în cablu prezintă o impedanţă caracteristică mult mai mică

decât în cazul LEA. Valoarea impedanţei variază mult în funcţie de tipul
cablului şi materialul izolant.

Pentru cabluri cu izolaţie din hârtie, cu reactanţe cuprinse între

0,06 Ω /km şi 0,13 Ω /km şi pentru λ0 = 3000...3150 km, rezultă Zc = (30...65) Ω.

23
 Calculul numeric al coeficienţilor (A, B, C, D).

Coeficienţii liniilor electrice de transport sunt:

A = D = cosh γL B = Z C sinh γL C = Y C sinh γL

Pentru calculul numeric al coeficienţilor se va utiliza dezvoltarea în serie a

funcţiilor hiperbolice:

cosh γL = cosh z 0 y 0 ⋅ L = cosh z y =1+

( zy) + ( zy) + ( zy) …
2 4 6

2! 4! 6!

2 2 4 4
zy z y z y (28’)
A = D = cosh z y = 1 + + + +…
2 24 720

⎛ zy
⎜
B = Z C sinh γ L = Z C sinh z y = Z C ⎜ +
zy
3

+
zy( ) ( )
5
⎞
⎟
+ …⎟ =
⎜ 1! 3! 5! ⎟
⎝ ⎠

=
z⎜
⎛
z y +
( ) ( )
zy
3

+
zy
5

+ …
⎞
⎟
= z
⎛ z y z2 y2
⎜1 + + + …⎟
⎞
(28’’)
y⎜⎜ 6 120 ⎟ ⎜ 6 120 ⎟
⎟ ⎝ ⎠
⎝ ⎠

⎛ z y z2 y2 ⎞
C = Y C sinh γ L = y ⎜1 + + + …⎟ (28’’’)
⎜ 6 120 ⎟
⎝ ⎠
Pentru o linie electrică presupusă fără pierderi (r0=0, g0=0), constanta de
propagare este:
2π
γ = z 0 y 0 ≅ jω l0 c0 = j
λ0
respectiv pentru λ 0 = 6000 km
2π
γL ≅ j L = j ⋅1.05 ⋅10−3 L [rad]
λ0
Reţinând numai primii doi termeni din dezvoltarea în serie (28’,…,28’’’) şi observând
2
că γ este un număr negativ, se obţine
2
γ ⋅ L2 = z y ≅ −1.1⋅10−6 L2 [rad2]

Introducând această valoare în expresia coeficienţilor A,B şi C rezultă valorile

acestora în funcţie de lungimea liniei, prezentate în tabel.

Lungime
100 200 300 … 600 800 1000
[km]

A 0.995 0.976 0.950 … 0.808 0.668 0.500

B C
= 0.998 0.993 0.983 … 0.935 0.887 0.827
z y

24
 Comentarii:
Termenii A , B si C se micşorează odată cu lungimea liniei.
z y
Impunând o eroare de 0,01 se pot alege:

⎧A ≅ 1 pentru L ≤ 100 km
⎪
⎨ z⋅ y pentru L ≤ 650 km
⎪A ≅ 1 +
⎩ 2
⎧B C pentru L ≤ 230 km
⎪ z = y ≅1
⎪
⎨
⎪ B = C ≅ 1+ z ⋅ y pentru L ≤ 1000 km
⎪z y 6
⎩
Deci, pentru linii de transport cu:

• L = 300…500 km se pot folosi cu o bună aproximare primii doi termeni

din dezvoltare;
• L>1000 km este corect a se folosi pentru determinarea coeficienţilor A,B şi C
relaţiile (28’)…(28’’).

Coeficienţii de corecţie ai lui Kennely

Liniile electrice de transport sunt considerate cu parametrii uniform distribuiţi

I1 Zπ I2

V1 Yπ Yπ V2
2 2

a b
Fig.4. Scheme echivalente: a - cu parametri uniform distribuiţi;
b - cu parametri concentraţi.
Fie schema în π cu parametri concentraţi (fig. 4,b) pentru care se poate scrie
ecuaţia matriceală:

⎡V 1 ⎤ ⎡ 1 0 ⎤ ⎡1 Z ⎤ ⎡ 1 0⎤ ⎡V ⎤ ⎡ A B π ⎤ ⎡V 2 ⎤
⎢ I ⎥ = ⎢Y π ⎥ π
⎢Y ⎥ 2 = π
1⎥ ⎢⎣0 1 ⎥⎦ ⎢ π 1⎥ ⎢ I 2 ⎥ ⎢C π D π ⎥⎦ ⎢⎣ I 2 ⎥⎦
⎣ 1 ⎦ ⎢⎣ 2 ⎦ ⎣ 2 ⎦⎣ ⎦ ⎣

25
 în care coeficienţii cuadripolului echivalent se determină cu relaţiile:

Z πY π
Aπ = 1 + ; Bπ = Z π
2
(29)
⎛ Z Y ⎞ Z Y
C π = Y π ⎜1 + π π ⎟ ; Dπ = 1 + π π
⎝ 4 ⎠ 2
Relaţiile (29) sunt aproximative dacă Z π = z 0 L = z şi Y π = y 0 L = y ,
sunt impedanţa şi admitanţa nominală totală a liniei de transport.

Pentru a deveni riguroase se determină coeficienţii de corecţie ai lui Kennely.

În acest sens se identifică coeficienţii liniilor lungi A, B, C, D cu cei ai cuadripolului în π

Z πY π
Aπ = A sau 1+ = cosh γL
2
⎛ 2 2
zy z y ⎞ (30)
Bπ = B sau Z π = Z C sinh γL ≅ z ⎜ 1 + + + ... ⎟
⎜ 6 120 ⎟
⎝ ⎠

(28”)

Deci: Z π = K1 z unde primul coeficient de corecţie Kennely este:

2 2
zy z y
K1 = 1 + + + ... (31’)
6 120

Înlocuind pe Z π = Z C sinh γL în prima relaţie (30) rezultă:

Yπ x cosh x − 1
1+ Z C sinh γ L = cosh γL sinh =
2 2 2
de unde:
γL
Y π A − 1 cosh γL − 1 2 sinh 2 γL
2 1
= = = = tanh
2 B Z C sin h γL γL γL ZC 2
2 Z C sinh cosh
2 2

1 1 y0 y
Dacă se introduce relaţia = = = rezultă:
ZC z0 z0 y0 zy
y0

26
 ⎛ zy ⎞
tanh⎜ ⎟
⎛ zy ⎞ y ⎜ 2 ⎟ y
Yπ y ⎝ ⎠= K x3 2 x5
= tanh⎜ ⎟=
tanh( x ) = x − + − ...
2 zy ⎜ 2 ⎟ 2 zy 2 2 3 15
⎝ ⎠
2
Al doilea factor de corecţie Kennely este dat de expresia:
⎛ ⎛ zy ⎞
2
⎛ zy ⎞
5
⎞
zy ⎜ ⎜ ⎟ 2⎜ ⎟ ⎟
tanh ⎜ ⎜ 2 ⎟ ⎜ 2 ⎟ ⎟
2 1 ⎜ z y ⎝ ⎠ + ⎝ ⎠ − ...⎟
K2 = = −
zy zy ⎜ 2 3 15 ⎟
⎜ ⎟
2 2 ⎜⎜ ⎟⎟
respectiv ⎝ ⎠
2 2
zy z y
K 2 = 1− + − ... (31’’) Pentru LEA cu lungimi mai mari
12 120 de 300km
Valorile coeficienţilor K1 şi K2 pentru liniile electrice fără pierderi

Lungime
100 200 400 600 800 1000
[km]

zy
K1 = 1 + 0.998 0.993 0.970 0.925 0.883 0.816
6
zy
K 2 = 1− 1.001 1.004 1.015 1.033 1.059 1.090
6

Rezultă că folosirea schemei echivalente a cuadripolului în π conduce la aceleaşi

rezultate pentru tensiune şi curent la bornele extreme, ca şi în cazul folosirii ecuaţiilor liniilor
lungi, numai dacă parametrii z şi y sunt corectaţi cu coeficienţii K1 şi K2 ai lui Kennely.

Pentru a se calcula mai repede coeficienţii lui Kennely, se pot folosi expresiile
coeficienţilor A şi B rezultate din dezvoltarea în serie a funcţiilor trigonometrice. Se obţine:

⎛ zy ⎞ ⎛ z y z2 y2 ⎞
y⎜⎜1 + ⎟ y ⎜1 − − ⎟
Y π A − 1 cosh z y − 1 ⎟ ⎜ 12 72 ⎟
= = ≅ ⎝ 12 ⎠= ⎝ ⎠ ≅ y⎛⎜1 − z y ⎞⎟
2 B Z C sinh z y zy 2 ⎜ 12 ⎟
1+ ⎛ ⎞
z y ⎝ ⎠
6 1 − ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 6 ⎠

În cazul liniei fără pierderi longitudinale şi transversale, adică r0 = 0, g0 = 0, rezultă:

y ≅ jb z≅ jx
Dacă se înlocuiesc z şi y în expresiile coeficienţilor lui Kennely se obţine:

zy jx ⋅ jb xb
K1 = 1 + ≅ 1+ = 1−
6 6 6

zy jx ⋅ jb xb
K 2 =1− ≅1− =1+
12 12 12

27
 2.4. Regimurile de funcţionare ale liniilor de transport

În general prin calculul regimurilor de funcţionare se urmăresc:

– stabilirea variaţiei tensiunii şi curentului pe linie, pentru a nu se depăşi valorile admisibile;

– determinarea randamentului de transport a energiei electrice şi măsurile de creştere a

acestuia.

Apar două cazuri generale de transfer:

a) Transfer numai de putere activă: P < Pnat , P = Pnat , P > Pnat şi Q = 0 care cuprinde şi
cazul particular al liniei funcţionând în gol.

b) Transfer de putere activă şi reactivă: P ≠ 0 şi Q ≠ 0, care cuprinde şi cazul particular al

liniei cu tensiuni egale la capete.

2.4.1 Exprimarea în mărimi relative a ecuaţiilor liniilor de transport

Se consideră ecuaţiile de funcţionare ale unei linii de transport "lungi":

( ) (
V (x ) = cosh γx V B + Z C sinh γx I B ) (13)
I ( x ) = (Y c sinh γ x ) V B + (cosh γ x ) I B (14)

în cazul "ideal", adică al liniei fără pierderi longitudinale (r0=0) şi transversale (g0=0). În această
situaţie constanta complexă de propagare capătă forma simplificată:
2π
γ = z 0 y 0 ≅ j x0b0 = jω l0c0 = j = jβ
λ0
Având în vedere expresia simplificată a lui γ rezultă celelalte mărimi:

• ⎛ 2π ⎞ 2π
cosh γx = cosh ⎜⎜ j x ⎟⎟ = cos x = cos φ
λ
⎝ 0 ⎠ λ0

unde cu φ = 2πx λ 0 s-a notat unghiul în grade al liniei electrice, corespunzător lungimii x măsurată
de la nodul consumator.
⎛ 2π ⎞ 2π
• sinh γ x = sinh ⎜⎜ j x ⎟⎟ = j sin x = j sin φ
⎝ λ0 ⎠ λ0
z0 x0 l
• Zc = ≅ = 0 = Zc
y0 b0 c0

28
 În aceste condiţii ecuaţiile liniilor “fără pierderi” longitudinale şi transversale sunt:

⎡V (x )⎤ ⎡ cos φ jZ C sin φ⎤ ⎡V B ⎤
⎢ I (x ) ⎥ = ⎢ jY sin φ cos φ ⎥⎦ ⎢⎣ I B ⎥⎦
(32)
⎣ ⎦ ⎣ C

Dacă se introduc mărimile relative:

V (x )
v( x ) = = cos φ + j i B sin φ
VB
I (x )
i(x ) = = j sin φ + i B cos φ
Y CV B

Pentru raportare s-au ales ca mărimi de bază tensiunea (VB) şi curentul (Yc·VB), la bornele
consumatorului.
Exprimând sub formă matriceală:

⎡v(x )⎤ ⎡ cos φ j sin φ⎤ ⎡v B = 1⎤

⎢ i(x ) ⎥ = ⎢ j sin φ ⎢
cos φ ⎥⎦ ⎣ i B ⎦
⎥
⎣ ⎦ ⎣

Exprimând iB în funcţie de puterile pe fază, PB 0 = PB 3 şi QB 0 = QB 3, puterea

aparentă complexă pe fază este:
*
S B 0 = PB 0 + jQB 0 = V B I B
de unde
*
⎛ S ⎞ P − jQ
I B = ⎜⎜ B 0 ⎟⎟ = B 0 * B 0
⎝ VB ⎠ VB
sau în mărimi relative:

IB P − jQB 0 PB 0 − jQ B 0
iB = = B0 = = pB − j q B
YC V B YC VB2 PN 0

În ultima expresie numitorul reprezintă puterea naturală monofazată:

2
VB2 ⎛ U B ⎞ 1 U2 P
YC VB2 = = ⎜⎜ ⎟
⎟ = B = N = PN 0
ZC ⎝ 3 ⎠ ZC 3 ZC 3
În final, se obţin ecuaţiile liniilor de transport fără pierderi exprimate în unităţi relative:

⎡v( x )⎤ ⎡ cos φ j sin φ⎤ ⎡ v B = 1 ⎤

⎢ i(x ) ⎥ = ⎢ j sin φ cos φ ⎥⎦ ⎢⎣ pB − jqB ⎥⎦
(32’)
⎣ ⎦ ⎣

29
 2.4.2 Regimurile de funcţionare numai cu putere activă (pB ≠ 0, qB = 0)

În acest caz ecuaţiile de bază (32’) capătă forma:

⎡v(x )⎤ ⎡ cos φ jsin φ⎤ ⎡v B = 1⎤

⎢ i(x )⎥ = ⎢ jsin φ cos φ ⎥⎦ ⎢⎣ pB ⎥⎦
(33)
⎣ ⎦ ⎣
Într-o primă etapă se vor reprezenta grafic fazorii de tensiune v(x) şi de curent i(x), în funcţie
de unghiul φ al liniei.

a. Cazul special când pe linie se transportă puterea naturală: pB = PB/PN=1 ; qB = 0, adică

consumatorul este închis pe impedanţa caracteristică, ZB = Zc.

Se obţine:
v( x ) = cos φ + j sin φ = e jφ

i (x ) = cos φ + j sin φ = e jφ

Rezultă că locurile geometrice descrise de vârfurile fazorilor v(x) şi i(x) sunt cercuri cu raza
egală cu unitatea (fig.5), tensiunea şi curentul rămânând constante în tot lungul liniei.

j j
sursă
M M
2π x 2π x
φ= φ=
λ0 λ0
x)

0 v=φ
i(x
v(

0i=φ
vB receptor iB
1
vB =

1
iB =
ρ=

ρ=

v(x)=vB i(x)=iB

Fig.5 Locul geometric al fazorilor de tensiune şi curent, în ipoteza pB = 1 şi qB = 0.

Se constată că θU= θI = φ; deci curentul şi tensiunea care sunt în fază la consumator,

întrucât impedanţa consumatorului este o rezistenţă ZB = Zc (fiind un regim de putere naturală) şi
rămân în fază în tot lungul liniei, fiind defazate cu unghiul φ faţă de mărimile de la consumator.

Faptul că nu apare nici o cădere de tensiune pe linie şi nici o variaţie a curentului se

datorează pe de o parte ipotezei că rezistenţa liniei este nulă (r0 = 0) şi pe de altă parte
fenomenului de autocompensare a liniei; energia capacitivă transversală compensează local
energia inductivă înmagazinată în elementele longitudinale ale liniei:

30
 1 1
Wc = C0V 2 Wp = L0 I 2
2 2
Considerând C0 V 2 = L0 I 2, se obţine:

V L0
= = ZC
I C0
b. Cazul tranzitării unei puteri active (PB) mai mică decât puterea naturală: pB< 1, qB = 0.

Se reiau ecuaţiile (33):

v(x ) = cos φ + jpB sin φ

i (x ) = pB cos φ + j sin φ

Pentru a trasa locul geometric descris de vârful fazorului v(x) în cazul pB < 1, se trasează două
cercuri concentrice, unul de rază ρ1 = vB = 1 şi altul de rază ρ2 = pB < 1 (fig. 6).

v(x) j i(x) j
ρ2=pB<1 m1 ρ2=pB M
2π 2π x
m2 φ= λ x φ=
0 λ0
M 0i
y
vB iB
1
0v ρ 1=
1

x
vB =
ρ1 =

v(x)<vB i(x)>iB

Fig.6 Locul geometric al fazorilor de tensiune şi curent, în cazul pB < 1 şi qB = 0

Din centrul cercurilor se duce o dreaptă de coeficient unghiular φ, care

intersectează cercurile în m1 şi m2. Proiectând pe m1 pe abcisă şi pe m2 pe ordonată se
obţin coordonatele parametrice ale fazorului v(x):

x = 1 ⋅ cos φ ; y = pB sin φ
sau
x 1 = cos φ ; y pB = sin φ

31
 Pentru eliminarea variabilei φ se fac înlocuiri în expresia
sin 2 φ + cos2 φ = 1
obţinându–se
2 2
⎛x⎞ ⎛ y ⎞
⎜ ⎟ +⎜ ⎟ =1
⎝ 1 ⎠ ⎝ pB ⎠
Deci, locul geometric descris de vârful fazorului de tensiune v(x) este o elipsă cu
semiaxa mare egală cu 1 şi semiaxa mică egală cu pB < 1.

Revenind
v ( x ) = cos φ + jpB sin φ = x + jy
prin adunarea fazorilor x şi jy, se poate determina punctul M al elipsei descrisă de vârful fazorului
v(x) în cadranul I. În cadranul II, de la sursă (φ=900) spre consumator (φ=1800) se obţine o
variaţie asemănătoare.

În mod analog se poate construi şi graficul de variaţie al intensităţii curentului i(x):

i ( x ) = pB cos φ + j sin φ = x' + jy'
unde
x' = pB cos φ şi y' = sin φ
În acest caz vârful fazorului i(x) descrie tot o elipsă, dar rotită cu 90°; diametrele acestei elipse
sunt conjugate cu diametrele elipsei descrisă de fazorul v(x).

Observaţii: Pentru un unghi φ cuprins între 0 şi π/2 (adică x ∈ 0 ... 1500 km) tensiunea scade de
la consumator (M (φ = 0º)) spre sursă (M (φ = 90°)).
Explicaţii: Linia fiind străbătută de un curent capacitiv, în fiecare secţiune a liniei (cu excepţia
din nodul consumator) curentul de conducţie longitudinal este decalat înaintea tensiunii din
secţiunea respectivă. Având în vedere că θv < φ şi θI > φ, rezultă că θI > θv, ceea ce explică
ridicarea tensiunii pe linie dinspre sursă spre consumator.

c. Cazul tranzitării unei puteri active (PB) mai mare decât puterea naturală : pB > 1 şi
qB = 0 (fig.7). În acest caz fenomenele se desfăşoară invers faţă de cazul precedent
(pB < 1, qB = 0). Locurile geometrice descrise de vârfurile fazorilor v(x) şi i(x) sunt elipse cu
semiaxa mare egală cu pB > 1 şi semiaxa mică egală cu 1. Analizând locurile geometrice se
observă că, în acest caz, θv > φ şi θI < φ, adică θI < θv .

j i(x) j
v(x)
M ρ1=1
ρ1=1 2π
2π x φ= λ x
φ=
λ0 M 0
0v
vB iB
ρ2=pB 0i
ρ2=pB

v(x)>vB i(x)>iB

Fig.7 Locul geometric al fazorilor de tensiune şi curent, în cazul pB > 1 şi qB = 0.

32
 Deci, curentul din linie are un caracter inductiv, în sensul că în orice secţiune - a unei
linii electrice cu lungimea sub 1500 km - curentul i(x) este defazat în urma tensiunii v(x). Acest
fapt explică căderea de tensiune care se produce pe linie dinspre sursă spre consumator, respectiv
o ridicare de tensiune dinspre consumator spre sursă.
Revenind la ecuaţiile de funcţionare (33) în cazul pB ≠ 0 şi qB = 0,

v( x ) = cos φ + jpB sin φ

i ( x ) = pB cos φ + j sin φ

la limită se poate obţine cazul liniei în gol, când pB = 0, qB = 0. Rezultă:

v ( x ) = cos φ
adică variaţia fazorului de tensiune va fi funcţie de o cosinusoidă.
Modulele fazorilor de tensiune şi curent se pot obţine din relaţiile

(
v(x ) = cos 2 φ + pB2 sin 2 φ = 1 + pB2 − 1 sin 2 φ )
(34)
i(x ) = (
pB2 cos2 φ + sin 2 φ = 1 + pB2 − 1 cos 2 φ)

În figura 8 se dă reprezentarea grafică a modulelor v(x) şi i(x) pentru cazul pB <1.

v(x) i(x)

x' x x'=L-x x' x x'=L-x

L L

Fig. 8 Variaţia modulelor v(x) şi i(x) pentru cazul pB < 1.

O dată determinaţi v(x) şi i(x) în mărimi relative, se impune a se reveni la valorile V(x) şi
I(x). În acest sens se consideră dată tensiunea VA la capătul sursă al liniei, adică pentru

x = L, φ = φL şi V(L) = VA
din:
v A = V A V B = cos φL + jpB sin φL
rezultă:
VA VA
VB = =
vA cos +
φ L jpB sin φ L

33
 Din expresia:
v( x ) = V ( x ) V B

cos φ + jpB sin φ

rezultă: V ( x ) = v( x )V B = V A (35)
cos φ L + jpB sin φ L
respectiv modulul
2
cos φ + pB sin φ
2 2
V ( x ) = VA 2 (35’)
cos φL + pB sin φL
2 2

În ceea ce priveşte fazorul de curent:

i( x ) = I ( x ) YC V B

rezultă:
V A pB cos φ + j sin φ
I (x ) = i(x )YC V B = ⋅ (36)
Z C cos φL + jpB sin φL

respectiv modulul
VA pB2 cos 2φ + sin 2φ
I ( x) = 2
(36’)
cos φ L + pB sin φ L
2 2
ZC

În cazul particular al regimului de mers în gol (pB = 0 şi qB = 0), pentru o tensiune dată VA la
sursă, rezultă că tensiunea la capătul consumator (x = 0) este

VA
V (x ) x = 0 = V B =
cos φ L

Pentru φL = π/2 (linia sfert de undă, adică având L = 1500 km) tensiunea la capătul consumator
tinde teoretic către infinit:

VA
VB = →∞
0

Adică pentru liniile electrice "lungi", apropiate de 1500 km, lăsate în gol, pot apărea
supratensiuni foarte periculoase !!!!

34
 În figura 9 se redă variaţia raportului V(x)/VA în funcţie de raportul x'/L pentru linii de 200,
800, 1100 şi 1400 km, într-un caz ideal, în care parametrii liniei s-au considerat constanţi. În
realitate, la apariţia unor supratensiuni importante, pe linie apare descărcarea corona. Aceasta
conduce la o micşorare a nivelului de tensiune faţă de cazul ideal, întrucât la apariţia descărcării
corona se modifică parametrii liniei în special conductanţa şi capacitatea acesteia.

Astfel, pentru o linie de 1400 km funcţionând în gol, la apariţia descărcării corona, are loc
modificarea supratensiunii (curba cu linie întreruptă): iniţial, au loc pierderi prin descărcare
corona indiferent de lungimea liniei; pe măsură ce lungimea liniei creşte, efectul capacitiv al
liniei creşte mai repede decât pierderile prin descărcare corona. Pentru o linie de 1000 km, în care
φL = 60°, rezultă că raportul VB /VA este practic egal cu 2.
V(x)
1400 km 1400 km
VA with corona
3
1100 km

2
800 km
400 km
1

x'/L
0.15 0.5 1

Fig. 9 Modificarea supratensiunii în funcţie de descărcarea corona.

Trebuie menţionat că, pentru linii cu lungimi sub 1500 km, apariţia fenomenului corona
poate produce - din cauza creşterii capacităţii conductorului "coronat" - şi o supratensionare
suplimentară a liniei, faţă de cazul când acest fenomen nu ar apărea.
Din această cauză, în exploatare trebuie studiată cu multă atenţie funcţionarea liniilor de
transport "lungi" în gol.

V(x)
VA pB<1

pB=1
1

pB>1

0 L1 x'=L-x
L2
L3

Fig. 10. Tensiunea la capetele unor linii cu lungimi diferite în funcţie de puterea tranzitată.

35
2.4.3 Regimul de funcţionare cu transfer de putere activă şi reactivă (pB ≠ 0, qB ≠ 0)

Se consideră ecuaţiile de bază

v ( x ) = cos φ + qB sin φ + jpB sin φ = x + jy (37’)

i ( x ) = pB cos φ + j ( sin φ − qB cos φ ) = x '+ jy ' (37’’)

din care coordonatele parametrice pentru fazorul v(x) sunt:
x = cos φ + qB sin φ ; y = pB sin φ

Pentru a elimina parametrul φ din ultimele două expresii se exprimă:

cos φ = x − qB sin φ ; sin φ = y pB
şi se înlocuiesc în
2 2
⎛ y ⎞ ⎛ y ⎞
sin 2 φ + cos 2 φ = ⎜ ⎟ + ⎜ x − qB ⎟ =1
p
⎝ B⎠ ⎝ p B⎠

rezultă:
qB qB2 + 1 2
x 2 − 2xy + y =1
pB pB2

Deci, locul geometric al vârfului fazorului de tensiune v(x) este o elipsă rotită în raport cu axele
de coordonate principale x şi y.
Procedând în mod asemănător se obţine o elipsă şi pentru fazorul curentului i(x):

qB2 + 1 2 q
2
x' + 2x'y' B + y'2 = 1
pB pB

Din analiza ecuaţiilor celor două elipse, rezultă că pentru tranzite de puteri PB < Pnat (pB < 1) pot
apare cazuri în care tensiunea la consumator să fie mai mare decât tensiunea la sursă.

În afară de aceasta, transferul de putere reactivă inductivă qB > 0 conduce la apariţia

unui maxim de tensiune într-o secţiune a liniei, în timp ce transferul de putere reactivă capacitivă
qB < 0 conduce la un maxim al curentului într-o secţiune a liniei
max
v(x)
M(0)
valoare

Fig. 11. Stabilirea poziţiei şi valorii maxime a

1 tensiunii pe o linie de transport.
poziţie

φL x'=L-x

36
Pentru determinarea poziţiei maximului de tensiune se pleacă de la calculul modulului fazorului
v(x) din (37’):

v 2 (x ) = (cos φ + qB sin φ) + pB2 sin 2 φ =

2

= cos 2 φ + 2qB sin φ cos φ + qB2 sin 2 φ + pB2 sin 2 φ =

(
= 1 − sin 2 φ + qB sin 2φ + pB2 + qB2 sin 2 φ )
Pentru simplificare se notează cu w = v(x), rezultând:

[ ( )]
w2 = 1 − 1 − pB2 + qB2 sin 2 φ + qB sin 2φ (38)

Pentru a afla poziţia maximului se derivează ecuaţia (38) în raport cu unghiul φ

∂w2
∂φ
= 2w
∂w
∂φ
[ ( )]
= −2 sin φ cos φ 1 − pB2 + qB2 + 2qB cos 2φ ≡ 0

de unde:

cot 2 φmax =
(
1 − pB2 + qB2 ) (39)
2 qB

Se constată că pentru pB şi qB daţi, valoarea unghiului φmax nu depinde de lungimea liniei;

Procedând în mod asemănător, se constată că şi modulul curentului i2(x) are valoarea extremă
pentru acelaşi unghi φmax. Ca poziţie, valoarea maximă a tensiunii pe linie corespunde valorii
minime a curentului şi invers.
Pentru stabilirea valorii acestui extrem pentru tensiune se foloseşte ec. (39)

( )
1 − pB2 + qB2 = 2qB cot 2φmax

[ ( )]
şi se înlocuieşte în (38) w2 = 1 − 1 − pB2 + qB2 sin 2 φ + qB sin 2φ, rezultând:

w2 = 1 − 2qB cot 2φmax sin 2 φ + 2qB sin φ cos φ = 1 − 2qB (cot 2φmax sin φ − cos φ)sin φ =
sin φ
= 1 − 2 qB (cos 2 φmax sin φ − cos φ sin 2φmax ) =
sin 2 φmax
sin φ
= 1 − 2 qB sin (φ − 2φmax ) sin(φ − 2φmax ) = − sin(2φmax − φ)
sin 2φmax
Deci, pentru un punct de abscisă x, mărimea v2(x) se poate exprima în funcţie de φmax sub forma:

sin φ
v 2 (x ) = 1 + 2 q B sin (2φmax − φ) (40)
sin 2φmax

37
 Procedând analog pentru i2(x) se obţine:
cos φ
i 2 (x ) = 1 − 2 q B cos(2 φmax − φ) (40’)
sin 2φmax
Analizând relaţiile (40) şi (40’) se observă că:
· dacă qB este pozitiv, respectiv pe linie se tranzitează o putere inductivă, pentru
φ = φmax tensiunea pe linie prezintă un maxim:
sin φmax
v 2 (φmax ) = 1 + 2qB sin (2φmax − φmax ) = 1 + qB tan φmax (41’)
2 sin φmax cos φmax
iar curentul prezintă un minim, dat de expresia:

i 2 (φmax ) = 1 − qB cot φmax (41”)

· dacă qB este negativ, respectiv pe linie se tranzitează o putere capacitivă, curentul

prezintă un maxim, iar tensiunea un minim.
Aceste observaţii rezultă şi din studiul derivatelor funcţiilor u(x) şi i(x) în punctul în care
φ = 0, adică la consumator:

⎛ ∂w2 ⎞
⎜
⎜ ∂φ ⎟
⎟ [ ( )]
= − sin 2φ 1 − pB2 + qB2 + 2 q B cos 2φ = 2 q B
⎝ ⎠ φ=0

respectiv
⎛ ∂i 2 ⎞
⎜ ⎟ = −2 q B
⎜ ∂φ ⎟
⎝ ⎠ φ=0
Alura curbelor v(x) şi i(x) este redată în figura 12: valoarea maximă a tensiunii pe linie
corespunde valorii minime a curentului şi invers.
I(x)
V(x) i(x)= I
v(x)= V B
A pB= 0.75 pB= 1.25
1.3 1.3
pB= 1 pB= 1
1.0 qB = 0.2 1.0
pB= 1.25
pB= 0.75
0.7 0.7
0 500 1000 1500 0
x =L-x [km] x[km] 1500 1000 500
V(x) I(x)
v(x)= V i(x)= I
A B
1.3 pB= 0.75 pB= 1.25
1.3
pB= 1
q B = −0.2 pB= 1
1.0 1.0
pB= 1.25
pB= 0.75
0.7 0.7
0 500 1000 1500
x =L-x [km] x [km] 1500 1000 500 0

Fig.12. Variaţia mărimilor u(x) şi i(x) pe liniile lungi (1200 km) pentru
pB < 1, pB = 1, pB > 1 şi qB = 0,2 respectiv qB = –0,2.

38
 Deci, la nodul consumator derivata are semnul lui qB : pentru qB pozitiv, curbele de
tensiune prezintă o derivată pozitivă în origine; ele cresc până la un maxim şi apoi descresc.
Curbele de curent, pentru qB pozitiv, au în origine o derivată negativă, descresc până la un minim
şi apoi cresc.
Pentru qB pozitiv, în porţiunea de linie cuprinsă între φ = 0 (nodul consumator) şi
φ = φmax, tensiunea v(x) este defazată înaintea curentului i(x), iar în porţiunea cuprinsă între φ =
φmax şi φ = φL (la sursă), curentul i(x) este defazat înaintea tensiunii v(x).

2.4.4 Regimul de funcţionare cu tensiuni egale la capete

Deziderat: în exploatare, la punerea în paralel a două sisteme electrice printr-o linie de

transport lungă, trebuie ca tensiunile la cele două capete ale acesteia să fie practic egale şi
apropiate de tensiunea nominală.
Se pune problema ca, pentru o putere activă pB dată, să se determine puterea reactivă qB cr
astfel încât VA = VB.
VA VB

qB
Fig. 13

Din ecuaţia (37’)

v( x) = cos φ + qB sin φ + jpB sin φ

pentru x = L, φ = φL, condiţia VA = VB conduce la vA2 = v2(L) = 1, adică modulul tensiunii devine:

( )
v 2 (L ) = 1 = cos φL +qB cr sin φ L 2+ pB2 sin 2 φ L
sau

cos φ L + qB cr sin φ L = 1 − pB2 sin 2 φ L

Pentru linii electrice cu L < 1500 km, adică φ < 900, rezultă expresia:

− cos φ L + 1 − pB2 sin 2 φ L

qB cr = (42)
sin φ L

39
 Analizând relaţia (42), în funcţie de puterea activă tranzitată pB, se poate determina
caracterul puterii reactive qB cr de la consumator:

1. pentru pB = 1, rezultă că qB cr = 0, fapt ce era de aşteptat întrucât pe linie se transportă puterea

naturală;

2. pentru pB < 1, rezultă 1 − pB2 sin 2φ L > cos φ L şi deci qB cr este pozitiv; deci, pentru a obţine la
capătul liniei VA = VB, se va monta o bobină de compensare;

3. pentru pB > 1, rezultă că qB cr este un număr real negativ sau un număr complex:

• dacă 1 - pB2 sin2φL > 0, atunci qB cr rezultă ca un număr real negativ şi deci la bornele
consumatorului se va monta o baterie cu condensatoare;

• dacă 1 - pB2 sin2φL < 0, atunci din (42) rezultă:

pB2 sin 2 φ L − 1
qBcr = − tan φ L + j = − q 'Bcr + jq ''Bcr
sin φ L
ceea ce contrazice ipoteza că qB este număr real.

Pentru cazul când 1 – pB2 sin2φL = 0, rezultă că

p B max = 1 sin φ L
adică puterea maximă ce poate fi transmisă pe linie pentru a obţine o compensare capacitivă în
condiţiile VA = VB. În acest caz, puterea de compensat devine:

− cos φL + 0
q B cr = = − cot φL (43)
sin φL

Variaţia curbelor de tensiune în ipoteza VA = VB este redată în figura 14. Valorile maxime şi
minime de tensiune apar - din cauza simetriei liniei - pentru φmax = φL/2.

pB<1
V(x)

pB=1
1 VA=VB

pB>1

φL x

Fig. 14. Variaţia tensiunii de-a lungul unei linii electrice având VA=VB, în diverse regimuri de
funcţionare.

40
 sin φ
Pentru calculul valorii maxime se revine la relaţia (40) v 2 (x ) = 1 + 2 q B sin (2φmax − φ)
sin 2φmax
în care se înlocuieşte φ=φL/2:
φL
sin
v ( φmax )
2
= 1 + 2q B 2 sin ⎛ 2φ − φ L ⎞
φL ⎜ max ⎟
φ=
2 sin 2φ max ⎝ 2 ⎠
φL φ
sin sin L
= 1 + 2q B 2 2 = 1 + q tan φ L
(44)
φL φ B
2
2sin cos L
2 2
v(x)
v(x)

φL φL
qBtan qBtan
1 2 2
2 1 2
v (x) v (x)
1 1

φL/2 x'
φL φL

a. b.
Fig. 15. Supratensiuni pe linii electrice de transport:
a - curba de tensiune pentru o linie compensată la capăt, funcţionând cu pB=0;
b - curbele de tensiune în cazul unor linii cu lungimile φL şi φL/2 funcţionând în gol (pB = 0, qB = 0).

Cea mai defavorabilă situaţie apare la funcţionarea cu pB = 0, caz în care supratensiunea

pe linie va fi maximă. Rezultă valoarea lui qB cr:
φ
1 − cos φ 2 sin 2 L
2 φ
qB cr = = = tan L (45)
sin φ L φ φ 2
2 sin L cos L
2 2

Introducând (45) în relaţia (44) se obţine:

φL 1
v 2 (φmax ) = 1 + tan 2 =
2 cos 2 φ L
2
respectiv

1
v(φmax ) =
φ (46)
cos L
2

41
 Deci, la funcţionarea cu pB = 0, supratensiunea care apare pe o linie de lungime L,
compensată astfel încât VA = VB, este egală cu supratensiunea care ar apărea pe o linie de
lungime L/2 în cazul funcţionării în gol (pB = 0, qB = 0). S-a ajuns deci la aceeaşi relaţie,
dar demonstrată pentru L/2.

Obţinerea egalităţii la cele două capete, pentru pB = 0, se realizează prin folosirea de

bobine de compensare transversale. Dacă supratensiunea depăşeşte o anumită valoare
admisibilă se montează o bobină şi la mijlocul liniei.

Pentru micşorarea puterii bobinelor de compensare transversală, se poate admite că, la

funcţionarea în gol a unei linii, pB = 0, raportul VA/VB să fie subunitar (0,9...0,85), adică

VA
= α <1
VB
ceea ce conduce la

α − cos φ L
qB cr = (47)
sin φ L

42