Cap6 PDF

Calculul electric al liniilor lungi de transport al energiei electrice
CUPRINS
6. Calculul electric al liniilor lungi de transport al energiei electrice............ 2

6.1. Ecuaţiile liniilor electrice lungi ........................................................... 3
6.2. Interpretarea fizică a soluţiilor ecuaţiilor liniilor lungi ...................... 9
6.3. Mărimile caracteristice ale liniilor lungi ........................................... 12
6.3.1. Impedanţa caracteristică.............................................................. 12
6.3.2. Constanta de propagare ............................................................... 12
6.3.3. Viteza de propagare..................................................................... 14
6.3.4. Lungimea de undă ....................................................................... 15
6.4. Coeficientul de reflexie al undei........................................................ 15
6.5. Puterea naturală ................................................................................. 16
6.6. Metode de calcul al liniilor electrice lungi ........................................ 19
6.7. Scheme echivalente ale liniilor electrice lungi .................................. 19
6.7.1. Parametrii schemelor echivalente................................................ 20
6.7.2. Modelarea liniilor lungi pentru diferite lungimi ......................... 24
6.8. Regimurile particulare de funcţionare ale liniilor electrice lungi...... 24
6.8.1. Regimul de mers în gol ............................................................... 24
6.8.2. Regimul de scurtcircuit ............................................................... 27
6.8.3. Regimul de putere naturală ......................................................... 28
6.8.4. Regimul cu tensiuni egale la capete ............................................ 30
6.9. Compensarea liniilor electrice lungi.................................................. 39
6.9.1. Compensarea capacitivă longitudinală........................................ 40
1
Transportul şi distribuţia energiei electrice
6. CALCULUL ELECTRIC AL LINIILOR LUNGI DE

TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE
Liniile de transport sunt linii electrice aeriene (LEA) sau subterane

(LES) de înaltă tensiune (110, 220 kV) şi foarte înaltă tensiune (400, 750
kV), care asigură transmiterea unor cantităţi însemnate de energie, din
zonele de producere spre centrele de consum, situate la distanţe mari. Ele
pot constitui, de asemenea, linii de interconexiune între două sisteme sau
între două zone ale aceluiaşi sistem electric.
În tabelul 6.1 se indică puterile maxime şi distanţele corespunzătoare de
transport pentru linii electrice de înaltă şi foarte înaltă tensiune, cu simplu
circuit.
Tabelul 6.1
Tensiunea nominală Puterea maximă Distanţa maximă
a liniei [kV] transportabilă [MW] de transport [km]
110 10÷50 150÷50
220 100÷200 250÷150
400 500÷700 800÷350
750 1500÷2000 2000÷1200
Lungimile mari ale liniilor electrice de transport pot deveni
comparabile cu lungimea de undă a fenomenelor electromagnetice, care se
propagă în lungul liniilor cu o viteză aproximativ egală cu cea a luminii
(λ=6000 km la f=50 Hz). Practic, se consideră linie electrică lungă linia a
cărei lungime este comparabilă cu sfertul lungimii de undă (λ/4=1500 km).
În general, liniile electrice aeriene de 110 kV cu lungimea mai mare de 150
km şi cele de (220÷750) kV, cu lungimea mai mare de 250 km, se consideră
linii lungi.
Schemele electrice echivalente şi modelul matematic corespunzător
liniilor lungi diferă de cele ale liniilor scurte, cu lungimi de zeci de km,
utilizate în mod obişnuit la distribuirea energiei electrice.
Schema electrică echivalentă a unei linii electrice scurte, redusă la o
schemă monofazată, este reprezentată de un dipol, eventual cuadripol, cu
parametri concentraţi. Reprezentarea liniei scurte printr-un dipol cu
parametri concentraţi presupune neglijarea curenţilor transversali (capacitivi
şi de pierderi prin dielectric) în raport cu curentul de conducţie care străbate
2
conductorul. Pentru astfel de linii intensitatea curentului de conducţie este

egală în toate secţiunile conductorului astfel că, la funcţionarea în gol a
liniei, curentul în linie este nul, iar tensiunea la barele consumatorului este
egală cu tensiunea la barele sursei.
Schema electrică echivalentă a unei linii electrice lungi este
reprezentată de un cuadripol cu parametrii uniform repartizaţi, deoarece:
- nu se poate neglija curentul total de deplasare şi cel de conducţie în
dielectric, valoarea acestora fiind comparabilă cu valoarea curentului
longitudinal din conductor. Prin urmare, intensitatea curentului de conducţie
longitudinal variază de la o secţiune a liniei la alta, diferenţa dintre valorile
curenţilor din cele două secţiuni fiind egală cu intensitatea curentului care se
închide prin dielectricul dintre acestea;
- la funcţionarea în gol a liniei, curentul de conducţie la sursă este
diferit de zero, valoarea sa în orice secţiune a liniei fiind egală cu cea a
curentului total care străbate dielectricul din secţiunile din aval; în
consecinţă, curentul de conducţie la mersul în gol, de natură capacitivă,
creşte de la consumator spre sursă;
- curentul de mers în gol capacitiv, care parcurge conductoarele liniei,
produce creşterea tensiunii de la sursă spre consumator (efectul Ferranti),
supratensionarea liniei fiind cu atât mai pronunţată cu cât lungimea ei este
mai mare.
În cazul liniilor lungi aeriene energia electromagnetică se propagă cu
viteza luminii, fenomenele electromagnetice de curent şi de tensiune,
funcţie de timp şi de spaţiu, fiind descrise de un sistem de ecuaţii
diferenţiale.
În anumite cazuri particulare sau folosind unele corecţii funcţionarea
liniilor lungi se poate analiza şi pe scheme echivalente cu parametrii
concentraţi.
6.1. ECUATIILE LINIILOR ELECTRICE LUNGI

În regim normal de funcţionare, liniile trifazate de transport de energie
pot fi considerate simetrice (sunt alimentate cu un sistem simetric de
tensiuni sinusoidale, iar fazele sunt încărcate la fel şi se caracterizează prin
aceiaşi parametri) şi omogene (proprietăţile de material ale conductoarelor
şi dielectricului sunt constante în timp şi în lungul liniei).
Dacă, în plus, se neglijează efectul de capăt, efectul pelicular, efectul de
proximitate şi componentele longitudinale ale câmpului electric şi magnetic
din dielectric, analiza regimurilor simetrice ale liniei se poate face pe o
schemă monofazată, formată din conductorul de fază şi conductorul fictiv de
nul. Această schemă se caracterizează prin patru parametri lineici, calculaţi
3
ca şi în regim staţionar (vezi cap. 3): R0 – rezistenţa conductorului de fază,

L0 – inductivitatea, C0 – capacitatea şi G0 – conductanţa, toate raportate la
unitatea de lungime a liniei. În cazul liniilor lungi, alimentate cu un sistem
de tensiuni sinusoidale, tensiunea şi curentul în fiecare punct al liniei
variază sinusoidal în timp, iar amplitudinea lor depinde de poziţia punctului
considerat.
Pe schema echivalentă monofazată a unei linii lungi se consideră un
tronson de lungime infinitezimală dx, pentru care parametrii: R0dx, L0dx,
C0dx şi G0dx se pot considera concentraţi (fig. 6.1, a). În consecinţă,
tronsonul elementar de linie se poate reprezenta printr-o schemă echivalentă
cuadripolară cu parametri concentraţi, ca cea din figura 6.1, b.
∂i
i(x , t ) + dx
i1 ∂x i(x,t) i2
1 2
∂u
u1 u (x , t ) + dx u(x,t) u2
∂x
1’ x’ dx x 2’
l
a)
∂i
i(x, t ) + dx R dx L0dx i(x,t)
∂x 0
∂u
u (x , t ) + dx G0dx C0dx u(x,t)
∂x
b)
Fig. 6.1
Fie u(x,t) şi i(x,t) valorile instantanee ale tensiunii şi curentului la
distanţa x măsurată de la capătul liniei dinspre consumator, adică la ieşirea
elementului de linie dx. În acelaşi moment, în secţiunea situată la distanţa
x+dx, adică la intrarea elementului de linie dx, valorile instantanee ale
∂u ∂i
acestor mărimi vor fi: u(x, t) + dx şi i(x, t) + dx .
∂x ∂x
Prin aplicarea teoremelor lui Kirchhoff pe circuitul elementar echivalent
4
(fig. 6.1, b) şi neglijarea infiniţilor mici de ordin superior, se obţin ecuaţiile:

∂u ∂i
u+ dx = R 0 dx ⋅ i + L0 dx + u
∂x ∂t
sau
∂u ∂i
= R 0 i + L0 , (6.1)
∂x ∂t
respectiv
∂i ∂u
i+ dx = G 0 dx ⋅ u + C0 dx +i,
∂x ∂t
din care rezultă:
∂i ∂u
= G 0 u + C0 . (6.2)
∂x ∂t
Ecuaţiile cu derivate parţiale de ordinul întâi (6.1) şi (6.2) reprezintă
ecuaţiile liniilor lungi, cunoscute sub denumirea de ecuaţiile telegrafiştilor
de ordinul întâi.
Dacă distanţa (x’) se consideră de la începutul liniei (1-1’), sensurile de
referinţă ale tensiunilor şi curenţilor rămânând neschimbate, ecuaţiile
liniilor lungi rezultă de forma:
∂u ∂i
− = R 0 i + L0 ; (6.3)
∂x ′ ∂t
∂i ∂u
− = G 0 u + C0 . (6.4)
∂x ′ ∂t
Într-un regim permanent sinusoidal, ecuaţiile liniilor lungi se pot trece în
complex, ecuaţiile (6.1) şi (6.2), devenind:
dU dI
= (R 0 + jωL0 )I; = (G 0 + jωC0 )U , (6.5)
dx dx
iar ecuaţiile (6.3) şi (6.4) se transformă în:
dU dI
− = (R 0 + jωL0 )I; − = (G 0 + jωC0 )U . (6.6)
dx ′ dx ′
În aceste relaţii U=U(x) şi I=I(x) sunt reprezentările în complex ale
tensiunii de fază u ( x, t ) = 2 U( x ) sin[ωt + Ψ ( x )] şi ale curentului
i( x , t ) = 2 I( x ) sin[ωt + Ψ ( x ) − ϕ( x )], ω fiind pulsaţia, Ψ(x) – faza iniţială
5
a tensiunii, iar ϕ(x) defazajul dintre tensiune şi curent.

Sistemele de ecuaţii (6.5) şi (6.6) permit eliminarea uneia din variabile.
Pentru aceasta se derivează una din ecuaţii în raport cu x şi ţinând seama de
a doua ecuaţie, se obţine:
d2 U d2 I
= Z0 Y 0 U; = Z0 Y 0 I , (6.7)
dx 2 dx 2
unde Z0 = R 0 + jωL0 = R 0 + jX 0 este impedanţa complexă lineică a liniei,
iar Y 0 = G 0 + jωC0 = G 0 + jB0 este admitanţa complexă lineică a liniei.
Ecuaţiile (6.7) reprezintă forma complexă a ecuaţiilor telegrafiştilor de
ordinul doi. Acestea sunt ecuaţiile fundamentale care definesc transferul de
energie electromagnetică în lungul liniilor electrice lungi. Se observă că
U(x) şi I(x) satisfac acelaşi tip de ecuaţie diferenţială de ordinul 2, cu
coeficienţi constanţi, indiferent de modul de alegere a originii variabilei x.
Soluţiile ecuaţiilor (6.7), U(x) şi I(x), nu pot fi însă determinate în mod
independent deoarece între ele există relaţii de legătură exprimate de
ecuaţiile (6.5) sau (6.6)
Se introduce notaţia:
γ = Z0 Y 0 = (R 0 + jX 0 )(G 0 + jB0 ) =
(6.8)
= (R 0G 0 − X 0 B0 ) + j(X 0G 0 + R 0 B0 ) = α + jβ.
Mărimea complexă γ se numeşte constantă de propagare sau de transfer
a liniei. La definirea ei se consideră rădăcina cu partea reală pozitivă (α>0).
Partea reală α se numeşte constantă de atenuare (Np/m; 1 Np=8,686 dB), iar
partea imaginară β reprezintă constanta de fază (rad/m). În funcţie de
constanta de propagare, ecuaţiile (6.7) capătă forma:
d2 U 2 d2 I 2
2
= γ U; 2
= γ I. (6.9)
dx dx
Soluţia generală a primei ecuaţii (6.9) este de forma:
γx −γx
U(x) = M e + N e (6.10)
Constantele complexe de integrare M şi N se vor determina din
condiţiile la limită impuse la barele de intrare sau de ieşire ale liniei.
Expresia generală a curentului din linie I (x) se deduce din (6.5), în care
se introduce soluţia generală a tensiunii (6.10), obţinându-se:
6
γ γx −γx
I(x) = (M e − N e ) (6.11)
Z0
Se notează:
Z0 Z0 R 0 + jX 0
Zc = = = . (6.12)
γ Y0 G 0 + jB 0
Mărimea Zc se numeşte impedanţă caracteristică (sau de undă) a liniei.
Ţinând seama de (6.12) expresia curentului devine:
1 γx − γx
I( x ) = (M e − N e ) (6.13)
Zc
Soluţiile generale ale tensiunii şi curentului se pot exprima cu ajutorul
funcţiilor hiperbolice sh şi ch astfel:
U(x) = (M + N)ch γx + (M − N)sh γx
M−N M+N (6.14)

I(x) = ch γx + sh γx.
Zc Zc
Pentru determinarea constantelor de integrare din soluţiile generale ale
tensiunii şi curentului (6.14) se presupun cunoscute condiţiile de tensiune şi
curent de la barele consumatorului, respectiv U2 şi I2. Introducând în (6.14):
x=0, U(0)=U2 şi I(0)=I2 se obţine:
M−N
U 2 = M + N; I2 = ,
Zc
din care rezultă:
U 2 + Zc I 2 U − Zc I 2
M= ; N= 2 . (6.15)
2 2
Introducând valorile constantelor în (6.14), se obţin:
U(x) = U 2ch γx + Zc I 2sh γx
(6.16)
I(x) = Y c U 2sh γx + I 2ch γx,
−1 Y0
în care Y c = Z c = este admitanţa caracteristică a liniei.
Z0
Dacă se presupun cunoscute tensiunea şi curentul la barele de intrare
ale liniei, U1 şi I1, constantele de integrare M şi N sunt funcţii de aceste
7
mărimi. Valorile complexe ale tensiunii şi curentului în punctul curent de

coordonată x’ (distanţă măsurată de la începutul liniei) se determină prin
integrarea sistemului de ecuaţii (6.6), fiind de forma:
U(x′) = U1ch γx′ − Zc I1sh γx′
(6.17)
I(x′) = − Y c U1sh γx′ + I1ch γx′.
Relaţiile (6.16) şi (6.17) reprezintă ecuaţiile cudripolare ale unei
porţiuni de linie cuprinsă între o secţiune oarecare (x, x’) şi sfârşitul,
respectiv începutul liniei. Ele permit determinarea tensiunii şi curentului în
orice punct al liniei dacă se cunosc valorile acestor mărimi la unul dintre
capetele acesteia.
Dacă în ecuaţiile stabilite se introduc x=l, respectiv x’=l, se obţin
ecuaţiile cuadripolare ale liniei de lungime l, considerată în întregime ca un
cuadripol diport, având mărimile de intrare U1, I1 şi mărimile de ieşire U2,
I2. Aceste ecuaţii sunt:
U1 = U 2ch γl + Zc I 2sh γl
(6.18)
I1 = Y c U 2sh γl + I 2ch γl
şi:
U 2 = U1ch γl − Zc I1sh γl
(6.19)
I 2 = − Y c U1sh γl + I1ch γl
Ecuaţiile cuadripolare ale liniei se pot scrie în formă prescurtată:
U1 = A U 2 + BI 2
(6.20)
I1 = C U 2 + D I 2
respectiv
U 2 = A U1 − BI1
(6.21)
I 2 = −C U1 + D I1
Matricea de lanţ a liniei (matricea coeficienţilor) are expresia:
 A ± B   ch γl ± Zc sh γl 
 =  (6.22)
 ±C D   ± Y c sh γl ch γl 
Se observă că: AּD–BּC=ch2γl-sh2γl=1 şi A=D, deci orice linie
8
electrică lungă se poate reprezenta printr-un cuadripol reciproc şi simetric.

O linie electrică la care se poate considera R0≈0 şi G0≈0 se numeşte
linie fără pierderi. În acest caz, din (6.8) se constată că α≈0 şi constanta de
propagare este pur imaginară (γ=jβ), respectiv β ≈ X 0 B0 = ω L0 C0 , iar
impedanţa caracteristică Zc (6.12) se reduce la o rezistenţă ohmică
L0
Zc = . În cazul liniilor fără pierderi, deoarece chγx=chjβx=cosβx, iar
C0
shγx=shjβx =jsinβx, ecuaţiile cudripolare (6.16) devin:
U(x) = U 2 cos βx + jZc I 2 sin β x = U 2 cos X 0 B0 x + jZc I 2 sin X 0 B0 x
(6.23)
I(x) = jYc U 2 sin β x + I2 cos β x = jYc U 2 sin X 0 B0 x + I 2 cos X 0 B0 x
6.2. INTERPRETAREA FIZICĂ A SOLUŢIILOR

ECUAŢIILOR LINIILOR LUNGI
Regimul permanent de funcţionare a unei linii lungi poate fi interpretat
ca o suprapunere a două unde mobile care se propagă pe linie; prima,
dinspre sursă spre consumator, numită undă directă, iar a doua, dinspre
consumator spre sursă, numită undă inversă sau reflectată. Pentru a pune în
evidenţă fenomenul de propagare se reiau soluţiile complexe ale ecuaţiilor
telegrafiştilor (6.10) şi (6.13), în care se trece la variabila x’=l–x, măsurată
de la sursă spre consumator. Se obţin:
U(x′) = M′e + N′e ,

− γx ′ γx ′
(6.24)
M′ − γx ′ N′ −γx ′
I(x′) = e − e ,
Zc Zc
în care: M’=M⋅eγl şi N’=N⋅e-γl.
Se observă că atât tensiunea cât şi curentul din soluţia generală (6.24)
rezultă prin suprapunerea a doi termeni: primul depinde de x’, prin factorul
e-γx’, iar al doilea prin factorul eγx’. Se va arăta că aceşti termeni sunt
reprezentările în complex ale unor unde elementare atenuate directă şi
inversă. Fie:
U d (x ′) = M′ e
− γx ′
(6.25)
cu constanta:
9
M′ = U d (0) = U d1 = U d1e jΨ d1 .
Expresia (6.25) se poate scrie sub forma:
− γx ′
U d (x ′) = U d1e = U d1e −αx ′ e − j(βx ′−ψd1 ) , (6.26)
iar valoarea instantanee corespunzătoare este:
u d (x ′, t) = 2U d1e −αx ′ sin(ωt − β x ′ + Ψ d1 ) . (6.27)
Relaţia (6.27) relevă faptul că într-un punct al liniei (x’=const),
tensiunea variază sinusoidal în timp cu frecvenţa unghiulară ω, iar la un
moment dat (t=const.) tensiunea variază sinusoidal în lungul liniei. Prin
urmare ud(x’,t) reprezintă o undă sinusoidală care se deplasează în lungul
liniei. Viteza de propagare, numită viteza de fază a undei, se determină
plecând de la condiţia ca faza mărimii să fie constantă:
ωt − β x ′ + Ψ d1 = const.
Derivând această expresie în raport cu timpul se obţine:
dx ′ ω
=v= , (6.28)
dt β
sensul lui v fiind sensul de creştere a lui x’.
În concluzie, tensiunea ud(x’,t) reprezintă o undă sinusoidală ce se
deplasează cu viteza v în sensul lui x’, adică de la sursă spre consumator şi a
cărei amplitudine se amortizează cu factorul e-αx’. Unda ud(x’,t) se numeşte
undă directă.
Al doilea termen din expresia lui U(x’) (6.24) se poate scrie astfel:
U i (x ′) = N′ e
γx ′ −γ (l − x ′ ) −γx
= N⋅e = N⋅e = U i (x) . (6.29)
Din (6.25) şi (6.29) se observă că Ui(x) are aceeaşi formă cu tensiunea
directă Ud(x’). Deoarece:
N = U i (0) = U i2 = U i2 e jΨi 2 ,
valoarea instantanee corespunzătoare lui Ui(x) este:
u i (x, t) = 2U i2 e −αx sin(ωt − β x + Ψ i2 ) . (6.30)
Indicele 2 marchează valoarea mărimii respective la sfârşitul liniei (2-2’
în figura 6.1).
Deoarece ui(x,t) (6.30) are aceeaşi formă cu ud(x’,t) (6.27), se poate
afirma că ui(x,t) este o undă sinusoidală care se deplasează cu aceeaşi viteză
v=ω/β în sensul lui x, adică de la consumator spre sursă, amplitudinea sa
10
amortizându-se cu factorul e-αx. Unda ui(x,t) se numeşte undă inversă sau

reflectată.
În figura 6.2 se reprezintă propagarea undelor de tensiune în lungul
liniei.
În analogie cu tensiunea, din (6.24) se observă că şi curentul rezultă
prin suprapunerea a doi termeni, primul reprezentând o undă atenuată
directă, iar al doilea o undă atenuată inversă, viteza de propagare şi
constanta de atenuare fiind aceleaşi ca şi în cazul tensiunilor.
ud(x’,t) ui(x,t)
1 2 Ud1e-αx’ 2 Ui2e-αx 2
∆x’=v∆t 2 1
∆x=v∆t
v v
λ x’ x x’
ud(x’,t) ud(x’,t+∆t) ui(x,t+∆t) ui(x,t)

l l
a) b)
Fig. 6.2
Undele directe se propagă în sensul transferului de energie (de la sursă
spre consumator) şi au amplitudini de valori preponderente, care se
amortizează exponenţial.
Undele inverse (reflectate) se propagă în sens contrar transferului de
energie (de la consumator spre sursă) şi au amplitudini mici în raport cu
undele directe, amplitudini care se amortizează de asemenea exponenţial.
În timp ce undele directe şi inverse de tensiune au acelaşi semn, undele
reflectate de curent sunt de semn contrar undelor directe de curent (6.24).
Prezenţa factorului de amortizare în expresiile undelor directe şi inverse
de tensiune şi curent arată că în fenomenul de propagare pe liniile reale, cu
rezistenţă şi conductanţă, se produc pierderi de energie. Există cazuri de
transfer de energie când nu apar unde reflectate. Aceste cazuri sunt mai
favorabile pentru transportul energiei pe linie deoarece scad pierderile de
energie pe linie, respectiv creşte randamentul transportului de energie.
11
6.3. MĂRIMILE CARACTERISTICE ALE LINIILOR LUNGI
6.3.1. Impedanţa caracteristică

Impedanţa caracteristică sau impedanţa de undă a liniei a fost definită
prin (6.12):
R 0 + jX 0
Zc = = Z c e jϕ c . (6.31)
G 0 + jB 0
În cazul liniilor de transport se poate considera G0≈0 şi R0/X0<<1,
astfel că expresia lui Zc devine:
R 0 + jX 0 X0 R X0 R
Zc = = 1− j 0 ≈ (1 − j 0 ) . (6.32)
jB 0 B0 X0 B0 2X 0
Se observă că impedanţa caracteristică are un caracter capacitiv. La
liniile fără pierderi (R0≈0 şi G0≈0), impedanţa caracteristică se reduce la:
X0
Zc = , (6.33)
B0
având un caracter ohmic. Cu această relaţie se poate calcula valoarea lui Zc
pentru liniile fără pierderi, cunoscând valorile parametrilor de serviciu ai
liniei. Astfel, pentru LEA cu simplu circuit, valorile medii ale lui Zc sunt
cuprinse în intervalul:
0, 29 ÷ 0, 421
ZcLEA = ≈ (276 ÷ 394) [Ω]. (6.34)
(3,82 ÷ 2, 71) ⋅ 10−6
Valoarea mai mică corespunde unei LEA 750 KV, 5x300 mm2 Ol-Al,
iar valoarea mai mare unei LEA 220 KV, 1x450 mm2, Ol-Al.
Liniile electrice în cablu (LEC) au o impedanţă caracteristică mult mai
mică decât a liniilor aeriene, valoarea acesteia depinzând de felul cablului şi
materialul de impregnare. De exemplu, pentru cabluri cu izolaţie de hârtie
impregnată (εr=3,6÷4), considerându-se reactanţa acestora cuprinsă între
0,06 Ω/km şi 0,13 Ω/km, rezultă:
ZcLEC = (30 ÷ 65) Ω . (6.35)
6.3.2. Constanta de propagare

Împreună cu impedanţa caracteristică, constanta de propagare γ, definită
în funcţie de parametrii lineici şi frecvenţă prin relaţia (6.8), caracterizează
12
complet linia în regim permanent sinusoidal. Din (6.8) şi (6.26), rezultă:

1 U d1
γ = (R 0 + jX 0 )(G 0 + jB0 ) = ln = α + jβ, (6.36)
x ′ U d (x ')
unde, la extragerea radicalului, se reţine rădăcina cu partea reală pozitivă
(α≥0). Din relaţia precedentă se observă că:
1 U d1
α = Re {γ} = ln , (6.37)
x ′ U d (x ′)
constanta de atenuare α caracterizând linia din punctul de vedere al
atenuării undelor elementare pe unitatea de lungime;
1  U d1 
β = Im {γ} = arg  ,
x′  U d (x ′) 
constanta de fază (defazaj) β caracterizând linia din punctul de vedere al
defazajului introdus în undele elementare pe unitatea de lungime. Pentru
determinarea expresiilor lui α şi β, pornind de la relaţia (6.36) se calculează
2
γ2 şi γ . Se obţine succesiv:
2
γ = α 2 − β2 + j2αβ = (R 0 G 0 − X 0 B0 ) + j(X 0 G 0 + R 0 B0 ) ,
respectiv:
α 2 − β 2 = R 0 G 0 − X 0 B0 ; (6.38)
2αβ = X 0 G 0 + R 0 B 0 ; (6.39)
2
γ = α 2 + β2 = (R 02 + X 02 )(G 02 + B02 ) . (6.40)
Din (6.38) şi (6.40) rezultă:
1  1/ 2
α= (R 0 G 0 − X 0 B0 ) + (R 02 + X 02 )(G 02 + Bo2 )  ; (6.41)
2 
1  1/ 2
β= (X 0 B0 − R 0 G 0 ) + (R 02 + X 02 )(G 02 + B02 )  . (6.42)
2 
Conform relaţiei (6.39), α şi β au acelaşi semn, deci şi β este
întotdeauna pozitiv.
Dacă se neglijează conductanţa, (G0≈0) expresia lui γ (6.36) devine:
13
R0 R
γ = (R 0 + jX 0 ) jB 0 = j X 0 B 0 1 − j ≈ j X 0 B 0 (1 − j 0 ), (6.43)
X0 2X 0
iar în cazul liniilor fără pierderi (R0≈0 şi G0≈0):
γ = j X 0 B0 , (6.44)
respectiv: α=0 şi β = X 0 B0 , deci undele se propagă fără atenuare,
amplitudinea lor rămânând constantă.
Pentru evaluarea lui γ, cu componentele sale α şi β, se utilizează relaţia
(6.43). Astfel, pentru o LEA de 400 kV cu simplu circuit, caracterizată prin:
R0=0,035 Ω/km, X0=0,342 Ω/km şi B0=3,36⋅10-6 S/km, se obţine:
 0, 035 
γ = j 0,342 ⋅ 3,36 ⋅ 10−6 1 − j  = j ⋅ 1, 072 ⋅ 10−3 (1 − j ⋅ 0, 0512);
 2 ⋅ 0,342 
−3
α = 0, 0549 ⋅ 10 [Np / km]; β = 1, 072 ⋅ 10−3 [rad / km].
Pentru o lungime a liniei l=800 km, valoarea efectivă a undei directe de
tensiune la sfârşitul liniei (Ud2) se determină cu relaţia (6.37):
U d 2 = U d1e −αl = 0,957 ⋅ U d1 ,
iar defazajul dintre Ud1 şi Ud2 este:
βl = 1,072 ⋅ 10 −3 ⋅ 800 = 0,858 rad ≈ 49 0.
6.3.3. Viteza de propagare

Viteza de propagare a undelor (viteza de fază) se calculează cu (6.28):
ω 2πf
v= = . (6.45)
β 1 (X B − R G ) + (R + X )(G + B ) 
2 2 2 2
1/ 2
2 
0 0 0 0 0 0 0 0
Ea depinde atât de frecvenţă cât şi de proprietăţile mediului, prin ε şi µ, care

apar în expresiile parametrilor lineici B0, respectiv X0.
Pentru linia fără pierderi (R0≈0 şi G0≈0), expresia vitezei v devine:
2πf 1
v= = , (6.46)
X 0 B0 L0C0
independentă de frecvenţă. Pentru un mediu nemagnetic (µ≈µ0) şi de
permitivitatea ε=ε0 εr, cu expresiile lui L0 şi C0 deduse în capitolul 3 rezultă:
14
1 1 1 3 ⋅ 108
v= = = [m/s]. (6.47)
µ 0 D m 2πε 0 ε r εr ε0 µ0 εr
ln ⋅
2π rm D
ln m
rm
În cazul LEA, εr=1, deci viteza de propagare a undelor este egală cu cea
a luminii în vid; vLEA=3⋅108 m/s. Pentru cabluri, dacă se consideră εr=4,
rezultă vLEC≈1,5⋅108 m/s.
6.3.4. Lungimea de undă
La un moment dat, undele de tensiune şi de curent au o repartiţie
sinusoidală în spaţiu. Ele se caracterizează prin lungimea de undă λ, care
reprezintă cea mai mică distanţă dintre două puncte, în care mărimile sunt în
fază. Din condiţia:
ωt − β x ′ + Ψ d1 = ωt − β(x ′ + λ ) + 2π + Ψ d1
rezultă:
2π v
λ= = = vT , (6.48)
β f
deci λ reprezintă distanţa parcursă de undă în timp de o perioadă. În cazul
liniilor fără pierderi:
3 ⋅ 108
λ LEA = = 6000 [km];
50
1,5 ⋅ 108
λ LEC = = 3000 [km].
50
Din expresiile mărimilor caracteristice ale liniilor lungi se observă că în
cazul general acestea depind de frecvenţă. În consecinţă, dacă unda de
tensiune sau de curent este nesinusoidală, componentele armonice ale
acestora se atenuează în mod diferit şi se propagă cu viteze diferite, prin
urmare rezultă o distorsiune (deformare) a undelor ce se propagă pe linie.
6.4. COEFICIENTUL DE REFLEXIE AL UNDEI

Soluţiile generale ale tensiunii (6.10) şi curentului (6.13) conţin în cazul
general doi termeni, unul reprezentând unda directă, iar celălalt unda
inversă. Dacă distanţa x se consideră de la sfârşitul liniei, unda directă
corespunde termenului care conţine factorul eγx, iar unda inversă termenului
care conţine pe e-γx. Apariţia undelor inverse (reflectate) se datorează
15
reflexiei care se produce la sfârşitul liniei, unde este conectat receptorul.

Relaţiile (6.10) şi (6.13) se pot scrie sub forma:
γx − γx
U(x) = M e + N e = U d (x) + U i (x)
M γx N − γx (6.49)
I(x) = e − e = Id (x) + Ii (x),
Zc Zc
constantele M şi N având expresiile (6.15):
U 2 + Zc I 2 U − Zc I 2
M= ; N= 2 (6.50)
2 2
Din (6.49) şi (6.50) rezultă:
U 2 + Zc I 2 γx U − Zc I 2 −γx
U d (x) = e ; U i (x) = 2 e
2 2
(6.51)
U + Zc I 2 γx U − Zc I 2 −γx
Id (x) = 2 e ; Ii (x) = − 2 e .
2Zc 2Zc
Se constată că în orice secţiune a liniei:
U d (x) U i (x)
= Zc si = −Z c (6.52)
I d (x) I i (x)
Coeficientul de reflexie ρ se defineşte prin raportul dintre expresiile în
complex ale tensiunii inverse (reflectate) Ui2 şi a celei directe (incidente)
Ud2, la sfârşitul liniei (x=0). Se obţine:
U i2 U 2 − Zc I 2 Z 2 − Zc
ρ= = = , (6.53)
U d2 U 2 + Zc I 2 Z2 + Zc
în care s-a ţinut seama că U2=Z2I2.
6.5. PUTEREA NATURALA

După cum s-a menţionat în § 6.2, există o situaţie favorabilă a
transferului de energie prin linii lungi atunci când nu apar unde reflectate.
Acest lucru este posibil, în mod evident, în cazul liniilor de lungime infinită.
Din (6.53) rezultă că nu există undă reflectată şi dacă coeficientul de
reflexie ρ=0, respectiv:
Z2 = Zc , (6.54)
adică capătul dinspre consumator al liniei este închis pe o impedanţă egală
16
cu impedanţa caracteristică a liniei. În lipsa undelor reflectate, impedanţa

măsurată la începutul liniei (la sursă) este egală cu impedanţa măsurată la
sfârşitul acesteia (la consumator), având valoarea Zc (6.52).
În acest caz, la liniile fără pierderi, tensiunea şi curentul sunt în fază în
orice punct al liniei, aşa cum rezultă din (6.52), în care Zc se reduce la o
rezistenţă. De asemenea, tensiunea şi curentul sunt constante în orice punct
al liniei:
U(x) = U d (x) = U 2e jβx ;
(6.55)
I(x) = Id (x) = I 2e jβx .
În condiţiile de funcţionare a liniei fără unde reflectate (Z2=Zc), puterea
aparentă cerută de consumator se numeşte putere aparentă caracteristică a
consumatorului. Pentru o singură fază expresia ei este:
*
* U2 U2 U 22 U 22
S c 2,0 = U I =
2 2 *
= *
= (cos ϕ c + j sin ϕ c ) , (6.56)
Z2 Zc Zc
în care s-a ţinut seama că Z c = Z c e jϕc .
Într-o secţiune oarecare a liniei, la distanţa x de consumator:
•
• γx • γ • x U2 U2
Sc0 (x) = U(x)I (x) = U e I e 2 2 = •
e 2 αx = Sc2,0 e 2 αx . (6.57)
Zc
Deoarece la liniile electrice lungi, argumentul impedanţei caracteristice
este mic, impedanţa caracteristică având o componentă rezistivă mare, în
expresia puterii aparente caracteristice va domina termenul corespunzător
puterii active caracteristice:
U 22
Pc2,0 = cos ϕc ;
Zc (6.58)
Pc0 (x) = Pc2,0 ⋅ e 2 αx .
Deoarece constanta de atenuare este foarte mică, puterea activă Pc0(x)
variază puţin în lungul liniei, valoarea sa fiind apropiată de puterea activă
caracteristică absorbită de consumator Pc2,0.
În cazul liniilor fără pierderi (α=0, ϕc=0), puterea activă Pc0(x) se
conservă în tot lungul liniei, fiind o constantă caracteristică a ei, numită
putere naturală:
17
U 22
PNO = . (6.59)
Zc
Având în vedere că în acest caz şi tensiunea U2 este constantă de-a
lungul liniei şi considerând U2=Un0, se obţine:
U 2no
PN 0 = , (6.60)
Zc
Pentru linia trifazată, puterea naturală este:
U 2n
PN = 3PN 0 = , (6.61)
Zc
unde Un este tensiunea nominală a liniei.
Cu relaţia (6.61) se poate estima puterea naturală a liniilor electrice
aeriene şi a cablurilor. Considerând valorile consacrate ale parametrilor de
serviciu ale LEA de transport din România, se obţin următoarele valori ale
puterii naturale a acestora:
Tabelul 6.2
Un [kV] 110 220 400 750
X0 [Ω/km] 0,418 0,421 0,342 0,29
B0 [µs/km] 2,72 2,71 3,36 3,82
Zc [Ω] 392 394,14 319 275,53
PN [MW] 30 122,8 500 2041,5
În cazul cablurilor, impedanţa caracteristică a acestora fiind de cca. 10
ori mai mică decât a liniilor aeriene, rezultă următoarele valori ale puterilor
naturale ale acestora:
- pentru Un=110 kV: PN=300 MW;
- pentru Un=220 kV: PN=1200 MW.
În exploatare se tinde ca funcţionarea liniilor electrice lungi să aibă loc
în jurul puterii naturale deoarece în această situaţie creşte randamentul de
transport (nu există unde reflectate), iar în cazul neglijării pierderilor,
tensiunea şi curentul sunt constante de-a lungul liniei. De aceea, puterea
naturală constituie un indicator al capacităţii de transfer de energie a unei
linii electrice lungi. În cazul cablurilor însă, datorită posibilităţilor reduse de
răcire, acestea nu pot fi exploatate la puterea lor naturală, ci la o putere mult
mai mică.
18
6.6. METODE DE CALCUL AL LINIILOR ELECTRICE LUNGI

Rezolvarea numerică a ecuaţiilor liniilor lungi (6.16, 6.18) permite
determinarea tensiunii şi curentului într-un punct al liniei sau la un capăt al
acesteia dacă se cunosc valorile acestor mărimi la celălalt capăt al liniei.
Valoarea tensiunii de-a lungul liniei trebuie cunoscută pentru a verifica dacă
aceasta se încadrează în limitele impuse, iar valoarea curentului este
necesară pentru determinarea pierderilor de energie prin elementele de
transfer ale circuitului, implicit aprecierea randamentului transferului de
energie, cât şi pentru aprecierea gradului de stabilitate termică a acestor
elemente.
Cunoaşterea defazajului fazorilor de tensiune, respectiv de curent, în
două puncte de pe linie, în special defazajul tensiunilor de la capetele liniei
este importantă pentru aprecierea gradului de stabilitate statică şi dinamică a
grupurilor interconectate prin linia respectivă.
În condiţiile actuale, când se beneficiază de softuri matematice
performante (de ex. Mathcad), ecuaţiile liniilor lungi, cu coeficienţi
exprimaţi prin funcţii hiperbolice de argument complex, se rezolvă fără
dificultate.
În trecut, pentru determinarea coeficienţilor din ecuaţiile liniilor lungi
se utiliza frecvent o metodă analitică aproximativă de calcul care consta în
dezvoltarea în serie cu un număr limitat de termeni a funcţiilor hiperbolice
de argument complex sau metode grafice, care pornesc de la diagramele
fazoriale ale liniilor electrice şi constau în nomograme de calcul sau curbe
precalculate.
6.7. SCHEME ECHIVALENTE ALE LINIILOR ELECTRICE LUNGI

O linie electrică lungă de transport al energiei electrice se
caracterizează prin parametrii de serviciu uniform repartizaţi:
Z 0 = R 0 + jX 0 şi Y 0 = G 0 + jB0 . Pentru calculul acestor linii, schema
echivalentă a liniei cu parametri uniform repartizaţi se înlocuieşte cu o
schemă echivalentă de calcul cu parametri concentraţi. Echivalenţa se referă
la faptul că schema echivalentă cu parametri concentraţi conservă mărimile
electrice (tensiuni şi curenţi) de la extremităţile schemei echivalente cu
parametri uniform repartizaţi. Este evident că schema echivalentă cu
parametri concentraţi nu poate da informaţii asupra mărimilor electrice din
alte secţiuni ale liniei decât cele de la barele liniei lungi. Necesitatea
utilizării schemei echivalente cu parametri concentraţi este impusă de faptul
că în cadrul sistemului electroenergetic, toate elementele, cu excepţia
19
liniilor lungi, sunt cu parametri concentraţi.

6.7.1. Parametrii schemelor echivalente
Ecuaţiile cuadripolare ale unei linii de transport de lungime l (6.18):
U1 = U 2ch γl + Zc I 2sh γl
(6.62)
I1 = Y c U 2sh γl + I 2ch γl
cu coeficienţii:
A = D = ch γl; B = Zc sh γl; C = Υ c sh γl , (6.63)
care satisfac condiţiile de simetrie (A=D) şi reciprocitate (AּD-B⋅C=1)
indică faptul că orice linie lungă se poate reprezenta printr-un cuadripol
simetric şi reciproc cu parametrii uniform repartizaţi.
În acest paragraf se vor determina parametrii schemelor echivalente
cuadripolare în Π şi T cu parametrii concentraţi. Pentru aceasta, ecuaţiile
cuadripolilor echivalenţi în Π şi T trebuie să aibă coeficienţii identici cu cei
I1 I Zπ I2 ai liniei lungi (A, B şi C).
Schema echivalentă în Π. Utilizând
notaţiile din figura 6.3, în care este
U1 Yπ/2 Yπ/2 U2 reprezentată schema echivalentă a
cuadripolului în Π, se stabilesc
următoarele relaţii:
Fig. 6.3
ΥΠ
U1 = U 2 + ZΠ I = U 2 + ZΠ (I 2 + U2 ) =
2
 Z Υ 
=  1 + Π Π  U 2 + Z Π I 2 = A Π U 2 + BΠ I 2
 2 
(6.64)
Υ Υ  Z Υ  Z Υ Υ
I1 = Π U1 + I = Π 1 + Π Π  U 2 + Π Π I 2 + I 2 + Π U 2 =
2 2  2  2 2
 Z Υ   Z Υ 
= Υ Π 1 + Π Π  U 2 + 1 + Π Π  I 2 = CΠ U 2 + DΠ I 2
 4   2 
Deoarece pentru cuadripolii simetrici şi reciproci din cei patru
coeficienţi doar doi sunt independenţi, condiţia de echivalenţă se reduce la:
A Π = A; BΠ = B (6.65)
20
sau:
ZΠ Υ Π
1+ = ch γl; Z Π = Z c sh γl , (6.66)
2
de unde:
Z0 sh Z Υ
ZΠ = sh( Z0 Y 0 ⋅ l) = Z = K1 Z (6.67)
Υ0 ZΥ
2(ch Z Υ − 1) 2(ch Z Υ − 1)
ΥΠ = =Υ = K2 Υ , (6.68)
Z Z Υ sh Z Υ
sh Z Υ
Υ
în care Z=Z0l reprezintă impedanţa totală pe fază a liniei, iar Υ=Υ0l este
admitanţa totală a liniei.
Din (6.67) şi (6.68) rezultă că impedanţa şi admitanţa schemei
echivalente în Π, cu parametrii concentraţi, se exprimă în funcţie de
impedanţa, respectiv admitanţa totală pe fază a liniei, înmulţite cu câte un
coeficient complex: K1 pentru impedanţă şi K2 pentru admitanţă. Aceşti
coeficienţi au expresiile:
sh Z Υ 2(ch Z Υ − 1)
K1 = ; K2 = (6.69)
ZΥ Z Υ sh Z Υ
şi se numesc coeficienţii lui Kennelly pentru impedanţă, respectiv
admitanţă.
I1 ZT/2 ZT/2 I2 Schema echivalentă în T. Cu notaţiile
din figura 6.4, în care este reprezentată
schema echivalentă a cuadripolului în
U1 U YT U2 T, se pot scrie relaţiile:
Fig. 6.4
ZT Z Z Z
U1 = U 2 + I 2 + T I1 = U 2 + T I 2 + T (Υ T U + I 2 ) =
2 2 2 2
ZT Υ T Z
= U 2 + ZT I 2 + (U 2 + T I 2 ) =
2 2
21
 ZT Υ T   ZT Υ T 
= 1 +  U 2 + ZT  1 +  I 2 = A T U 2 + BT I 2 (6.70’)
 2   4 
 Z 
I1 = Υ T U + I 2 = Υ T  U 2 + T I 2  + I 2 =
 2 
(6.70”)
 Z Υ 
= Υ T U 2 +  1 + T T  I 2 = CT U 2 + DT I 2
 2 
Din condiţia de echivalenţă:
A T = A si CT = C ,
respectiv:
ZT Υ T
1+ = ch γl; Υ T = Υ c sh γl
2
se obţin relaţiile:
2(ch Z Υ − 1)
ZT = Z = K2 Z ; (6.71)
Z Υ sh Z Υ
sh Z Υ
ΥT = Υ = K1 Υ , (6.72)
ZΥ
coeficienţii lui Kennelly fiind aceiaşi doar că, în cazul schemei echivalente
în T, K1 corectează admitanţa în timp ce K2 corectează impedanţa liniei.
Coeficienţii lui Kennelly depind de frecvenţă şi lungimea liniei. Cu
privire la valoarea numerică a acestor coeficienţi, se pot face câteva
observaţii utile considerând dezvoltarea în serie a funcţiilor hiperbolice care
intervin în expresiile lor (6.69); se obţin:
sh Z Υ ZY (Z Υ ) 2
K1 = =1+ + + ...
ZΥ 6 120
ZΥ (6.73)
K2 =
(
2 ch Z Υ − 1
=
) th
2 = 1 − Z Υ + (Z Υ ) − ...
2
Z Υ sh Z Υ ZΥ 12 120
2
Din aceste dezvoltări se poate aprecia până la ce lungime a liniei sunt
neglijabili termenii la o anumită putere şi la puteri superioare acesteia. Dacă
22
se admite o eroare maximă de 1/100, în cazul unei LEA fără pierderi, la

frecvenţa de 50 Hz, termenii la puterea a doua sau mai mare sunt neglijabili
dacă:
(ZΥ) ( Z0 Υ 0 ) ( jωL0 ⋅ jωC0 )

2 2 2 4
⋅ l4 l
≤ 0,01; ≤ 0,01; ≤ 0,01;
120 120 120
(6.74)
( 2πf ) ( L0C0 )
4 2 4
l 1, 2 4
≤ 0,01; l ≤ ⋅ 3 ⋅ 105 ; l ≤ 1000 [km],
120 2π ⋅ 50
în care s-a ţinut seama de relaţia (6.46).
Din condiţia:
ZΥ
≤ 0, 01 rezulta l ≤ 234 [km] . (6.75)
6
Din calculele precedente rezultă că pentru liniile aeriene (fără pierderi)
cu lungimi mai mici de cca. 250 km, se poate considera K1 = K2 = 1.
Liniile electrice pentru care coeficienţii lui Kennelly se pot considera
egali cu unitatea se numesc linii scurte. Pentru linii cu lungimi între 250 şi
1000 km, coeficienţii lui Kennelly se calculează păstrând din dezvoltările în
serie doar primii doi termeni.
În cazul LEC, deoarece viteza de propagare a undelor este cam jumătate
în raport cu LEA rezultă că acestea pot fi considerate linii scurte dacă
lungimea lor este mai mică decât (125 – 130) km.
6.7.2. Modelarea liniilor lungi pentru diferite lungimi
Modelarea se face în funcţie de scopul urmărit, astfel:
a) în regim simetric sinusoidal (f=50 Hz), dacă interesează numai
mărimile de la barele liniei, întreaga linie se modelează printr-un singur
cuadripol, coeficienţii lui Kennelly luându-se egali cu unitatea dacă
l≤250 km sau calculându-se cu formulele (6.69) pentru l>250 km. O altă
posibilitate este de a considera linia formată din mai mulţi cuadripoli legaţi
în lanţ, fiecare reprezentând o lungime de linie scurtă.
Pentru lungimi mai mici de 100 km în (6.64) termenul
ZΠ Υ Π ZΥ
= ≤ 0, 01, deci neglijabil faţă de unitate (de asemenea
2 2
K1=K2=1), astfel că ecuaţiile (6.64) se reduc la:
U1 = U 2 + Z I 2 ; I1 = Υ U 2 + I 2 (6.76)
Acestor ecuaţii le corespunde schema echivalentă în Γ din figura 6.5
(s-a considerat de asemenea că modificarea tensiunii în lungul liniei este
23
neglijabilă (U1≈U2).
I1 Z I2 I1 Z I2
U1 Y U2 U1 U2
Fig. 6.5 Fig. 6.6

Dacă tensiunea liniei este redusă (10, 20 kV) se poate neglija şi
termenul Y U2, ecuaţiile (6.76) reducându-se la:
U1 = U 2 + Z I 2
(6.77)
I1 = I 2
cărora le corespunde schema echivalentă dipolară din figura 6.6.
b) dacă se cere determinarea mărimilor electrice şi în puncte
intermediare ale liniei de transport (nu numai la capete), linia se modelează
prin mai mulţi cuadripoli, în funcţie de numărul punctelor intermediare,
fiecare cuadripol fiind considerat corespunzător lungimii tronsonului pe
care-l modelează.
c) dacă se analizează fenomene tranzitorii simetrice de frecvenţă mai
mare decât cea industrială, coeficienţii lui Kennelly se calculează ţinând
seama de frecvenţa maximă ce poate apare, iar lungimea până la care linia
(sau un tronson al său) se consideră scurtă se modifică corespunzător noii
frecvenţe f: l = 250ּ50/f.
6.8. REGIMURILE PARTICULARE DE FUNCTIONARE ALE

LINIILOR ELECTRICE LUNGI
Puterea transmisă prin linie se modifică în limite largi în timpul funcţio-
nării în acord cu puterea solicitată de consumatorii situaţi la sfârşitul ei. În
consecinţă se modifică şi valorile tensiunii şi curentului de-a lungul liniei.
Analiza regimurilor de funcţionare particulare extreme (de mers în gol,
scurtcircuit, putere naturală, regimul cu tensiuni egale la cele două capete
etc.) are importanţă deosebită deoarece caracteristicile regimului de
funcţionare cu o sarcină oarecare se pot stabili prin asemănarea cu unul din
regimurile particulare.
6.8.1. Regimul de mers în gol
În acest regim Z2=∞ şi I2=0. Din (6.53) rezultă ρ=1 , deci Ud2=Ui2. De
asemenea din (6.51) se constată că Id2=–Ii2, iar tensiunea la sfârşitul liniei
24
(6.49) devine U2=2Ud2.

Într-o secţiune a liniei valorile tensiunii şi curentului (6.16) au
expresiile:
γx − γx
U(x) = U 2ch γx = U d 2 (e + e )
(6.78)
γx − γx
I(x) = Υ c U 2sh γx = Id 2 (e − e )
Diagramele fazoriale ale tensiunii şi curentului (6.78) sunt reprezentate
în figura 6.7.
+j +j I(x)
Ud(x)=Ud2eαxejβx
Ii(x)=Ii2e-αxe-jβx Id(x)=Id2eαxejβx
U(x)
βx φc
Ud2 -βx βx Id2
-βx Ui2 U2 +1 +1
Ii2
Ui(x)=Ui2e-αxe-jβx
a) b)
Fig. 6.7
Din analiza acestor diagrame se constată următoarele:
- tensiunea se obţine din două componente (Ud(x) şi Ui(x)), apropiate ca
valoare, ce se rotesc în sensuri opuse când ne deplasăm spre începutul liniei.
Din această cauză spre începutul liniei tensiunea scade ca valoare, dar faza
ei se modifică foarte puţin, rămânând apropiată de axa reală (la linia fără
pierderi, α = 0, tensiunea rămâne în permanenţă în axa reală);
- curentul se obţine din două componente (Id(x) şi Ii(x)), apropiate ca
valoare, care se rotesc în sensuri opuse când ne deplasăm spre începutul
liniei, unghiul dintre componente micşorându-se. În consecinţă, spre
începutul liniei curentul creşte, dar faza lui se modifică foarte puţin,
rămânând apropiat de axa imaginară (la linia fără pierderi, α = 0 şi ϕc = 0,
curentul rămâne permanent în axa imaginară);
- în orice secţiune a liniei curentul este defazat înaintea tensiunii, deci
are caracter capacitiv, care se accentuează spre începutul ei.
Pentru linia fără pierderi, ecuaţiile (6.78) devin:
25
x
U(x) = U 2 cos βx = U 2 cos 2π = U 2 cos 2πx r
λ (6.79)
I(x) = jΥ c U 2 sin β x = jΥ c U 2 sin 2πx r
în care xr=x/λ este valoarea relativă a distanţei măsurată de la sfârşitul liniei
până în secţiunea considerată, obţinută prin raportare la lungimea de undă λ.
Din (6.79) rezultă că pentru linia fără pierderi, la funcţionarea în gol,
tensiunea şi curentul variază sinusoidal în lungul liniei (fig. 6.8). În orice
punct al liniei tensiunea este în fază cu tensiunea de la sfârşitul ei, iar
curentul în orice punct al liniei este defazat înaintea tensiunii cu π/2 (are
caracter capacitiv).
Tensiunea la sfârşitul liniei este mai mare decât la începutul ei. Din
(6.79) pentru x=l, respectiv lr=l/λ, se
U2 obţin mărimile de la începutul liniei:
U(x)
U1 = U 2 cos 2πlr
(6.80)
I(x) I1 = jΥ c U 2 sin 2πlr
din care:
I2=0 U2 1
x [km] 1500 1125 750 375 0 = > 1.
U1 cos 2πlr
Fig. 6.8 Creşterea tensiunii pe liniile
lungi ce funcţionează în gol, se numeşte efect Ferranti. De exemplu pentru o
linie de 1000 km, lr=1/6, U2/U1=2, iar
I1 L I2=0
pentru o linie de 1500 km, lr=1/4,
U2/U1=∞, adică o creştere teoretică
I’2
infinită. Cauza acestei creşteri de ten-
U1 C/2 C/2 U2 siune se datorează curentului capaci-
tiv al liniei care străbate inductivita-
tea acesteia. Considerând schema
echivalentă a unei linii fără pierderi
(fig. 6.9), se poate calcula căderea de
Fig. 6.9 tensiune la funcţionarea în gol:
C ω2 LC
∆ U = U1 − U 2 = jωLI′2 = jωL ⋅ jω U 2 = − U2 .
2 2
Căderea de tensiune fiind negativă, rezultă că are loc o creştere de
tensiune în lungul liniei. Creşterea tensiunii conduce la suprasolicitarea
izolaţiei. În realitate această creştere este atenuată datorită pierderilor
26
longitudinale şi transversale astfel încât, practic, la sfârşitul liniei creşterea

tensiunii nu depăşeşte de (2÷3) ori tensiunea de la începutul ei.
Pentru puterea aparentă transmisă prin linie, se poate scrie expresia:
Υc U 22
*
S( x ) = U( x )I ( x ) = − j
sin 4πx r , (6.81)
2
din care se constată că această putere are caracter pur capacitiv şi reprezintă
o cotă parte din puterea naturală.
6.8.2. Regimul de scurtcircuit
În acest regim Z2=0 şi U2=0; rezultă că ρ=–1, Ud2=–Ui2, Id2=I i2 şi
I2=2Id2. Într-o secţiune a liniei, tensiunea şi curentul (6.16) au expresiile:
U(x) = Zc I 2sh γx = U d 2 e − e ( γx − γx
)
(6.82)
(
I(x) = I 2ch γx = Id 2 e + e
γx − γx
).
Diagramele fazoriale ale tensiunii şi curentului sunt reprezentate în
figura 6.10.
Din analiza acestor diagrame se constată că:
- tensiunea creşte spre începutul liniei, unde atinge valoarea maximă,
dar poziţia sa rămâne apropiată de axa imaginară;
- curentul scade spre începutul liniei, unde atinge valoarea minimă, ca
poziţie rămânând apropiat de axa reală;
- fiind defazat în urma tensiunii, curentul are caracter inductiv, caracter
care se accentuează spre sfârşitul liniei.
+j U(x) +j
Id2eαxejβx
Ud2eαxejβx I(x)
Ui2e-αxe-jβx
βx
Ui2 -βx Ud2 Id2=Ii2
βx
-βx φc +1
+1
Ii2e-αxe-jβx
a) b)
Fig. 6.10
Pentru liniile fără pierderi, ecuaţiile (6.82) devin:
27
U(x) = jZc I 2 sin βx = jZc I 2 sin 2πx r

(6.83)
I(x) = I 2 cos β x = I 2 cos 2πx r .
Din aceste relaţii rezultă că pentru linia fără pierderi, în regim de
scurtcircuit, tensiunea şi curentul variază sinusoidal în lungul liniei (fig.
6.11). În orice punct al liniei
I2 curentul este în fază cu curentul de
la sfârşitul ei, iar tensiunea este
U(x)
defazată înaintea curentului cu π/2
I(x) (caracter inductiv). Spre sfârşitul
liniei curentul îşi măreşte valoarea.
Micşorarea curentului spre începu-
U2=0
x [km] 1500 1125 750 375 0 tul liniei se datorează curenţilor
capacitivi naturali ai liniei.
Fig. 6.11
Din a doua ecuaţie (6.83) se
obţine curentul la începutul liniei (x=l):
I1 = I 2 cos 2πl r , (6.84)
din care se vede că pentru l=1500 km, lr=1/4, se obţine I1=0, adică curentul
capacitiv compensează total curentul inductiv de scurtcircuit.
Puterea transportată pe linie are expresia:
* Zc I 22
S(x) = U(x)I (x) = j sin 4πx r (6.85)
2
având caracter inductiv.
6.8.3. Regimul de putere naturală
În acest regim (§ 6.5) Z2=Zc, deci ρ=0 şi în consecinţă nu există unde
reflectate de tensiune şi curent, iar randamentul transferului de energie este
maxim.
Ecuaţiile liniilor lungi (6.16) pentru acest regim devin:
γx
U(x) = U 2ch γx + Zc I 2sh γx = U 2 (ch γx + sh γx) = U 2e
(6.86)
γx
I(x) = Υ c U 2sh γx + I 2ch γx = I 2 (sh γx + ch γx) = I 2e
în care s-a ţinut seama că U2=Z2I2=ZcI2 şi I2=Y2U2=YcU2.
Diagramele fazoriale ale tensiunii şi curentului într-o secţiune a liniei,
la distanţa x de sfârşitul acesteia sunt reprezentate în figura 6.12.
Din aceste diagrame se constată că în regimul de putere naturală
tensiunea şi curentul îşi modifică puţin valoarea (din cauza valorii scăzute a
28
lui α) şi se rotesc menţinându-şi constant defazajul dintre ele.

+j +j
U(x)=Ud2eαxejβx I(x)=Id2eαxejβx
φc
βx U2=Ud2 βx I2=Id2
+1 +1
a) b)
Fig. 6.12
Impedanţa liniei văzută în orice punct al ei:
U( x ) U 2
= = Zc
I( x ) I2
este egală cu impedanţa caracteristică a liniei; în consecinţă, în acest regim,
linia prezintă un uşor caracter capacitiv.
Pentru liniile fără pierderi, ecuaţiile (6.86) devin:
U(x) = U 2ejβx = U 2e j2 πx r
(6.87)
I(x) = I 2ejβx = I 2e j2 πx r ,
iar pentru începutul liniei
U1 = U 2e j2 πlr
(6.88)
I1 = I 2e j2 πlr
În acest caz, în orice secţiune a liniei impedanţa are expresia:
U(x) U1 U 2
= = = Zc , (6.89)
I(x) I1 I2
fiind pur ohmică. Aşadar, în cazul liniei fără pierderi, în regimul de putere
naturală, tensiunea şi curentul nu-şi modifică valoarea de-a lungul liniei şi
sunt în fază. Puterea transmisă prin linie este o putere activă, numită putere
naturală (6.61):
U 2n
PN = . (6.90)
Zc
Cu toate că în lungul liniei au loc pierderi de putere reactivă, inductivă
şi capacitivă, linia nu absoarbe putere reactivă. Explicaţia este că pierderea
29
de putere inductivă ce apare pe reactanţa liniei este compensată de pierderea

de putere capacitivă pe capacităţile de serviciu ale liniei. Astfel,
∆Q L = XI 2 ; ∆Qc = BU 2 ;
2
∆Q L I2 X  I   X
2
1
= 2 ⋅ =    = 2 ⋅ Zc = 1.
2
∆Q c U B  U   B  Z c
Deci, pe fiecare porţiune de linie puterile reactive inductive şi

capacitive se compensează reciproc; se spune că linia fără pierderi, în
regimul de putere naturală, se autocompensează.
În practică se doreşte funcţionarea liniei cât mai aproape de regimul de
putere naturală, deoarece variaţia tensiunii în lungul liniei este redusă şi
puterea transportată este aproape în totalitate activă.
Trebuie menţionat faptul că pentru a putea realiza regimul de putere
naturală, consumatorul de la sfârşitul liniei trebuie să aibă un factor de
putere ridicat (la linia fără pierderi Z2=Zc – pur real), de unde necesitatea
compensării puterii reactive la consumator.
6.8.4. Regimul cu tensiuni egale la capete
Importanţa practică deosebită a acestui regim se explică prin aceea că în
exploatarea liniilor lungi se urmăreşte ca tensiunile la capetele ei să fie cât
mai apropiate de tensiunea nominală (U1≈U2≈Un), deci regimul normal de
funcţionare a liniilor lungi poate fi considerat foarte apropiat de regimul cu
tensiuni egale în modul la cele două capete, însă diferite ca fază. În acest
regim se micşorează pierderile de energie, iar reglarea tensiunii la
consumator se poate realiza mai uşor. O astfel de funcţionare impune însă
un anumit regim de circulaţie a puterii reactive pe linie, a cărei valoare va
depinde de puterea activă transportată.
Analiza regimului cu tensiuni egale la capete în modul se face pentru o
linie fără pierderi ale cărei ecuaţii (6.23) se pot scrie astfel:
U1 = U 2 cos 2πlr + jZc I 2 sin 2πlr
(6.91)
I1 = jYc U 2 sin 2πlr + I 2 cos 2πlr .
S-au considerat cunoscute condiţiile de funcţionare la consumator (U2,
I2); în plus se consideră U2 în axa reală şi U1, egală în modul cu U2, este
defazată înaintea acesteia cu unghiul δ, deci:
U 1 = U 2 ; U 1 = U 2 e jδ . (6.92)
Din expresia puterii aparente pe fază absorbită la sfârşitul liniei,
30
S 2 = U 2 I *2 , rezultă:
*
S2 P2 − jQ 2
I2 = *
= *
.
U 2 U2
Cu aceste precizări, prima ecuaţie (6.91) devine:
P2 − jQ 2
U 2e jδ = U 2 cos δ + jU 2 sin δ = U 2 cos 2πlr + jZc sin 2πlr ,
U2
de unde:
U 22 cos δ = U 22 cos 2πlr + ZcQ 2 sin 2πlr
(6.93)
U sin δ = Zc P2 sin 2πlr
2
2
Prin rezolvarea acestui sistem în raport cu Q2 (se ridică la pătrat şi se

adună ecuaţiile), se obţine:
P22 Zc2 2
− cos 2πlr ± 1 − sin 2πlr
U 42
Q2 = ⋅ U 22 =
Zc sin 2πlr
(6.94)
2
P
− cos 2πlr ± 1 − 2
2
sin 2 2πlr
P
= N0
⋅ U 22
Zc sin 2πlr
în care s-a ţinut seama de expresia puterii naturale pe fază (6.60),
PN 0 = U 22 / Zc .
Puterea reactivă Q1 absorbită la începutul liniei se calculează pornind
de la ecuaţiile (6.20) scrise pentru o linie fără pierderi, în care se consideră
cunoscute mărimile la intrare U1 şi I1:
U 2 = U1 cos 2πlr − jZc I1 sin 2πlr
(6.95)
I 2 = − jYc U1 sin 2πlr + I1 cos 2πlr
De asemenea se consideră:
*
S1 P1 − jQ1
U 2 = U 1 ; U 2 = U 1 e − jδ ; I 1 = *
= ,
U 1
U1
unde S1, P1, Q1 sunt puterile pe fază absorbite la începutul liniei. Procedând
în mod analog, se obţine:
31
P12
cos 2πl r ± 1 − 2 sin 2 2πl r
PN 0
Q1 = ⋅ U 12 . (6.96)
Z c sin 2πl r
Deoarece la linia fără pierderi P1=P2 şi în plus U1=U2, relaţia (6.96)
devine:
P22
cos 2πl r ± 1 − sin 2 2πl r
PN2 0
Q1 = ⋅ U 22 . (6.97)
Z c sin 2πl r
Deoarece în regimul de putere naturală (P1=P2=PN0) puterile reactive la
începutul şi sfârşitul liniei trebuie să fie nule (Q1=Q2=0), rezultă semnul din
faţa radicalului din expresiile (6.94) şi (6.97). Se obţin pentru Q1 şi Q2
relaţiile:
P22
cos 2πlr − 1 − 2 sin 2 2πlr
PN0
Q1 = ⋅ U 22
Zc sin 2πlr
(6.98)
2
P
− cos 2πlr + 1 − 2
2
sin 2 2πlr
P
Q2 = N0
⋅ U 22
Zc sin 2πlr
Din (6.98) rezultă Q1=–Q2, adică pe o linie fără pierderi, transportul de
energie electrică se realizează cu tensiuni egale în modul la capete, dacă
puterile reactive corespunzătoare sunt egale dar de semne contrare.
Dacă sunt îndeplinite condiţiile (6.98) tensiunile sunt egale în modul la
capetele ei, dar de-a lungul liniei tensiunea variază atât ca modul cât şi ca
fază.
Tensiunea într-un punct al liniei fără pierderi are expresia (6.23):
U(x) = U 2 cos 2πx r + jZc I 2 sin 2πx r =
Zc Q 2 ZP (6.99)
= U 2 cos 2πx r + sin 2πx r + j c 2 sin 2πx r
U2 U2
în care U2 s-a considerat origine de fază şi I2=(P2–jQ2)/U2.
Din (6.99) se determină modulul şi faza lui U(x):
32
U(x) = U 22 cos 2 2πx r + 2ZcQ 2 sin 2πx r cos 2πx r +
Zc2Q 22 2 Zc2 P22 2

+ sin 2 πx r + sin 2πx r
U 22 U 22
sau:
U( x ) P22 + Q 22 Q
= 2
sin 2 2πx r + cos 2 2πx r + 2 sin 4πx r (6.100)
U2 PN 0 PN 0
şi:
P2
tgψ ( x ) = . (6.101)
PN 0 ctg 2πx r + Q 2
Relaţiile (6.100) şi (6.101) sunt valabile în cazul general, în care
tensiunile la capetele liniei pot fi diferite.
La fel se poate exprima curentul într-un punct al liniei fără pierderi
(6.23):
I( x ) = jYc U 2 sin 2πx r + I 2 cos 2πx r (6.102)
din care se obţin:
P22 + Q 22 U 22 Q
I( x ) = 2
cos 2πx r + 2 sin 2 2πx r − 2 sin 4πx r
2
(6.103)
U2 Zc Zc
respectiv:
I( x ) PN2 0 P Q
= sin 2 2πx r + cos 2 2πx r − 2N 0 2 2 sin 4πx r (6.104)
I2 P2 + Q 2
2 2
P2 + Q 2
PN 0 tg 2πx r − Q 2
tgθ( x ) = ,
P2
θ(x) fiind faza iniţială a curentului.
Relaţiile (6.98) permit determinarea variaţiei puterilor reactive Q1 şi Q2
în funcţie de puterea activă transmisă pe linie P2, pentru a realiza egalitatea
în modul a tensiunilor la capetele liniei, U1=U2. Se consideră următoarele
situaţii:
a) Dacă linia funcţionează în gol (P2=0), relaţiile (6.98) devin:
33
cos 2πl r − 1 2
Q10 = ⋅ U 2 = −Q 20 < 0 , (6.105)
Z c sin 2πl r
deci linia absoarbe o putere reactivă capacitivă Q10 şi debitează o putere
reactivă inductivă Q20. Prin urmare este necesară conectarea la sfârşitul
liniei a unor consumatori inductivi (bobine de reactanţă) care să absoarbă
puterea reactivă Q20 (compensare inductivă transversală). Dacă se dezvoltă
în serie funcţiile trigonometrice, reţinând primii doi termeni din dezvoltarea
lui cos2πlr şi primul termen din dezvoltarea lui sin2πlr, se obţine:
 (2πlr ) 2 
1 − 1 − + ... 
 2!  ⋅ U2 =
Q 20 = −Q10 = 2
Zc (2πlr − ...) (6.106)
πlr πl ωC 2
= ⋅ U 22 = ⋅ U 22 = ⋅ U2
Zc λZc 2
deci pentru menţinerea egalităţii tensiunilor la capetele unei astfel de linii,
puterea reactivă inductivă la sfârşitul ei trebuie să fie aproximativ egală cu
jumătate din puterea ei capacitivă.
În ce priveşte variaţia tensiunii de-a lungul liniei, introducând în
(6.100) P2=0 şi expresia lui Q20 (6.105), se obţine:
U( x ) 1 − cos 2πl r
= sin 2πx r + cos 2πx r . (6.107)
U2 sin 2πl r
Variaţia U(x)/U2=f(xr)
U (x ) este reprezentată în figura
U2 6.13.
1,2 Se remarcă că deşi la
capetele liniei tensiunile
1,1 sunt egale
1  U ( 0) U ( l r ) U 1 
 = = = 1 ,
0,9  U2 U2 U2 
0 250 500 750 1000 l [km] U(x)/U2 prezintă un maxim,
care se determină din
Fig. 6.13
condiţia:
d[ U( x ) / U 2 ] 1 − cos 2πl r 
= 2π  cos 2πx r − sin 2πx r  = 0 ,
dx r  sin 2πl r 
34
de unde:
1 1 − cos 2πl r l r
xr = arctg = . (6.108)
2π sin 2πl r 2
Prin urmare, pe linie tensiunea este mai mare decât la capete, atingând
valoarea maximă la jumătatea lungimii sale. Aceasta corespunde unui efect
Ferranti pe jumătatea din lungimea liniei.
Variaţia relativă a curentului pe linie în cazul analizat se determină din
(6.103) în care se consideră P2=0 şi Q2=Q20 (6.105), obţinându-se relaţia:
I( x ) sin 2πl r
= cos 2πx r − sin 2πx r , (6.109)
I2 1 − cos 2πl r
din care se constată că la mijlocul liniei (xr=lr/2) curentul se anulează, pe
prima jumătate a liniei curentul având caracter capacitiv (fig. 6.14).
b) Prin linie se transmite puterea 0<P2<PN0. Din (6.98) rezultă că odată
cu creşterea lui P2 (P2<PN0), puterile reactive se micşorează, dar îşi
păstrează semnul. Pentru a se păstra egalitatea tensiunilor la capete,
consumatorul va trebui să lucreze cu un factor de putere tot mai ridicat (cu
creşterea lui P2).
I(x)
φ(x)
I2
1 π/2
0,5
ind
0
250 500 750 1000 l [km] 250 500 750 1000 l [km]
cap
-0,5
-π/2
-1
a) b)
Fig. 6.14
c) Când P2=PN0, rezultă Q1=Q2=0, regimul fiind cel de putere naturală,
linia se autocompensează.
d) Dacă puterea activă P2>PN0, puterile reactive schimbă semnul, deci
în acest regim, pentru a se păstra egalitatea tensiunilor la capete, linia
trebuie să absoarbă de la sursă putere inductivă şi să debiteze
consumatorului putere capacitivă. Pentru aceasta la sfârşitul liniei trebuie să
se conecteze o baterie de condensatoare, a cărei reactanţă se calculează cu
relaţia X c = U 22 / Q 2 .
Din (6.98) se constată că există o putere maximă P2max care poate fi
35
transmisă pe linie astfel încât să fie asigurată condiţia U1=U2. P2max se

determină din (6.98), punând condiţia ca expresia de sub radical să fie nulă.
Dacă P2>P2max, această expresie devine negativă, Q1 şi Q2 vor avea
componente imaginare, pierzându-şi sensul fizic. Din condiţia:
P22max
1− 2
sin 2 2πlr = 0 ,
PN0
rezultă:
PN 0
P2 max = ; (6.110)
sin 2πl r
4
3 Q 2 max = −Q1max =
P2max/PN0
cos 2πlr P (6.111)
2 =− U 22 = − N0
Zc sin 2πlr tg2πlr
1 -Q2max/PN0 În figura 6.15 s-a reprezentat
0 variaţia puterilor P2max şi –Q2max în
300 600 900 1200 1500 l [km] funcţie de lungimea liniei.
Fig. 6.15 Pentru a constata calitativ variaţia

tensiunii pe linie se efectuează derivata
d(U(x))/dxr şi se calculează valoarea ei în punctul xr=0 (la sfârşitul liniei):
dU(x) 4π(− U 22 sin 2πx r cos 2πx r + Zc Q 2 (cos 2 2πx r − sin 2 2πx r )
= +
dx r 2
 Zc2Q 22 Zc2 P22 

4π  2 sin 2πx r cos 2πx r + 2 sin 2πx r cos 2πx r 
U U2
+  2 = (6.112)
2
 Zc2Q 22 Zc2 P22 2
 2 + 2 − U 2  sin 4πx r + 2Zc Q 2 cos 4πx r
U U2
= 2π  2  ;
2
dU(x) 2πZc Q 2
= . (6.113)
dx r x =0 U2
r
Semnul derivatei la sfârşitul liniei depinde de Q2. Valoarea extremă a

tensiunii se obţine în punctul în care se anulează derivata (6.112):
36
dU( x )
= 0,
dx r
respectiv:
2Q 2 PN 0
tg 4πx r = = tg 2πl r , (6.114)
P 2
N0 − (P22 + Q 22 )
ultima egalitate se obţine prin înlocuirea în (6.114) a lui Q2 (6.98).
Din (6.114) rezultă:
lr
xr =
, (6.115)
2
deci valoarea extremă a tensiunii se atinge la mijlocul liniei.
În concluzie:
- dacă P2<PN0, din (6.98) se vede că puterea Q2>0, deci la sfârşitul liniei
dU(x) / dx r x =0 > 0 , în consecinţă tensiunea creşte de la receptor spre
r
mijlocul liniei, atinge un maxim, după care începe să descrească spre

capătul de intrare;
- dacă PN0<P2<P2max, Q2<0, deci tensiunea scade de la sfârşitul spre
U(x)/U2 mijlocul liniei, unde atinge un
1,2 P2=0 minim, după care începe să
crească spre capătul de intrare.
1,1 P2/PN0=0,75 Variaţia tensiunii de-a
lungul liniei pentru cazurile
P2/PN0=1 analizate este reprezentată în
1
figura 6.16.
P2/PN0=1,15 Studierea calitativă a
0,9
variaţiei curentului pe linie se
efectuează la fel ca şi în cazul
0,8
0 250 500 750 1000 l [km] tensiunii. Derivând (6.103), se
obţine:
Fig. 6.16
 P22 + Q 22 U 22 Q 

2π − 2
sin 4πx r + 2 sin 4πx r − 2 2 cos 4πx r 
dI( x ) U2 Zc Zc
=  ;
dx r 2
37
4πQ 2
−
dI( x ) Zc 2πQ 2
= =− . (6.116)
dx r x r =0 2 P22 + Q 22 Zc I 2
U2
Derivata se anulează dacă:
2Q 2 PN 0
tg 4πx r = , (6.117)
P 2
N0 − (P22 + Q 22 )
relaţie identică cu (6.114), deci curentul îşi atinge valoarea extremă în
acelaşi punct de pe linie ca şi tensiunea, respectiv la mijlocul ei;
- dacă P2<PN0, Q2>0, derivata în origine a curentului (6.116) este
negativă, deci valoarea efectivă a curentului scade de la sfârşitul liniei spre
mijlocul ei, unde atinge un minim, după care începe să crească spre
începutul liniei. La mijlocul liniei se modifică şi caracterul curentului.
Astfel, pentru:
x r = 0; tgψ (0) = 0; ψ (x) = 0;
Q2
tgθ(x) = − < 0; θ(x) < 0;
P2
ϕ(x) = ψ (x) − θ(x) > 0,

curentul având caracter inductiv;
lr l  P2  l  P tgπlr − Q 2
xr = ; tgψ  r  = ; tgθ  r  = N0 ;
2  2  PN0ctgπlr + Q 2 2 P2
tgψ (x) − tgθ(x)

tgϕ(x) = tg [ ψ (x) − tgθ(x) ] = ;
1 − tgψ(x)tgθ(x)
P2 P tgπlr − Q 2
− N0
 l  P ctgπlr + Q 2 P2
tgϕ  r  = N0 =
2 PN0 tgπlr − Q 2
1−
PN0ctgπlr + Q 2
P22 − PN0
2
+ Q22 + PN0Q 2 (ctgπlr − tgπlr )
= .
P2 [ PN0 (ctgπlr − tgπlr ) + 2Q 2 ]
38
l 
Din condiţia tgϕ r  = 0 , rezultă relaţia:
2
P22
− cos 2πl r + 1 − sin 2 2πl r
PN2 0
Q2 = PN 0 ,
sin 2πl r
identică cu (6.98) şi corespunde regimului cu tensiunile egale la capetele
l  l 
liniei. La mijlocul liniei tgϕ r  = 0 , respectiv ϕ r  = 0 , deci curentul şi
2 2
tensiunea sunt în fază. De la mijloc spre începutul liniei curentul va fi
defazat înaintea tensiunii, având deci caracter capacitiv.
În fine, când PN0<P2<Pmax, Q2<0, derivata curentului în origine este
pozitivă, aşadar curentul creşte de la receptor spre mijlocul liniei, unde
I(x)/I2 atinge un maxim, după care
1,2 P2/PN0=1 P2/PN0=1,15 începe să descrească spre
capătul de intrare. De la
1 receptor până la jumătatea
0,8 liniei curentul este capacitiv,
P2/PN0=0,75 iar de la jumătate până la
0,6
P2=0 intrare este inductiv.
0,4 Variaţia curentului de-a
0,2 lungul liniei, pentru cazurile
0 analizate este reprezentată în
0 250 500 750 1000 l [km] figura 6.17. Se constată că
pentru Q2≠0, variaţia curentului
Fig. 6.17 este opusă variaţiei de tensiune.
6.9. COMPENSAREA LINIILOR ELECTRICE LUNGI

Din analiza regimurilor de funcţionare a liniilor lungi se constată că ele
prezintă unele dezavantaje legate de creşterea tensiunii pe linie la
funcţionarea în gol sau în sarcină redusă (creşterile de tensiune sunt cu atât
mai mari cu cât linia este mai lungă), încărcarea capacitivă a generatoarelor
sincrone, ceea ce conduce la autoexcitarea lor, respectiv la nesiguranţă în
menţinerea tensiunii acestora. De asemenea, pentru a transmite puteri pe
linie în limite largi, cu menţinerea constantă a tensiunilor la capetele liniei,
trebuie prevăzuţi consumatori suplimentari de putere reactivă.
Pentru diminuarea acestor neajunsuri se caută să se micşoreze lungimea
electrică a liniei şi să se mărească artificial puterea naturală a acestora.
39
Din expresiile lungimii electrice a liniei (exprimată sub formă de unghi)

şi a puterii naturale:
U 2n B
2πlr = X ⋅ B; PN = = U n2 (6.118)
Zc X
rezultă că modificarea lor se poate face prin modificarea corespunzătoare a
parametrilor electrici ai liniei X şi B. Metodele prin care se acţionează
asupra reactanţei X şi susceptanţei B pentru atingerea scopului propus se
numesc metode de compensare. Există următoarele posibilităţi:
- micşorarea reactanţei X (compensarea capacitivă longitudinală sau
serie) se realizează prin intercalarea în serie cu reactanţa naturală inductivă
a liniei a unor baterii de condensatoare Xc. Reactanţa echivalentă a liniei
devine X’=X-Xc<X. Prin această metodă se obţine atât micşorarea lungimii
electrice a liniei cât şi creşterea puterii naturale;
- micşorarea susceptanţei capacitive a liniei (compensarea inductivă
transversală sau paralel) se realizează prin conectarea în paralel cu
susceptanţa capacitivă naturală a liniei a unei (unor) bobine de reactanţă.
Susceptanţa echivalentă a liniei devine B’=B-BL<B. Prin micşorarea lui B
se micşorează atât lungimea electrică a liniei (avantaj) cât şi puterea
naturală (dezavantaj). De aceea această metodă se aplică la liniile slab
încărcate sau în gol;
- mărirea susceptanţei capacitive a liniei (compensarea capacitivă
transversală) se obţine prin conectarea în paralel cu susceptanţa capacitivă
naturală a liniei a unei (unor) baterii de condensatoare. Susceptanţa
echivalentă a liniei devine B’=B+Bc>B. Această metodă conduce la
creşterea puterii naturale (avantaj), dar şi la creşterea lungimii electrice a
liniei (dezavantaj). Se poate aplica la linii scurte şi puternic încărcate.
O comparaţie între compensarea capacitivă longitudinală şi transversală
relevă faptul că pentru a obţine aceeaşi creştere a puterii naturale, puterea
bateriei este aceeaşi în ambele cazuri. Deoarece la compensarea capacitivă
longitudinală se obţine şi micşorarea lungimii electrice a liniei, ea va fi
preferată compensării capacitive transversale.
În concluzie, de interes practic sunt doar compensarea capacitivă
longitudinală şi compensarea inductivă transversală.
6.9.1. Compensarea capacitivă longitudinală
Se consideră o linie lungă, în care, se înseriază o baterie de
condensatoare (Xc=1/ωC), la distanţa l1 de începutul acesteia şi l2 faţă de
sfârşitul ei (l1+l2=l) (fig. 6.18). Pentru o linie fără pierderi, considerând
matricele de lanţ ale porţiunilor de linie (5.22) şi a instalaţiei de
40
compensare, între mărimile de intrare şi ieşire se pot stabili următoarele

relaţii:
I1 I2
1 2
U1 U’1 U’2 U2
1’ 2’
l1 l2
Fig. 6.18
 U1   cos 2πlr1 jZc sin 2πlr1  1 − jX c 

 I  =  jY sin 2πl ⋅
cos 2πlr1  0 1 
⋅
 1  c r1
 cos 2πlr 2 jZc sin 2πlr 2   U 2 

⋅ ⋅ ;
 jYc sin 2πlr 2 cos 2πlr 2   I 2 
 X
 cos 2πlr + 2c sin 2πlr 2 cos 2πlr1 (6.119)
 U1   Zc
I = j Xc
 1
 Z sin 2πlr + j Z2 sin 2πlr1 sin 2πlr 2
 c c
jZc sin 2πl r − jX c cos 2πlr cos 2πlr 2 

Xc  ⋅  U2 
cos 2πlr + sin 2πlr cos 2πlr 2   I 2 
Zc 
Din (6.119) rezultă că pentru U2 şi I2 cunoscute, valorile lui U1 şi I1
depind de valoarea reactanţei capacitive a bateriei (Xc) şi de locul de
amplasare a acesteia (prin l1 şi l2).
Condensatoarele serie compensează atât creşterile cât şi scăderile de
tensiune. Dacă linia este străbătută de un curent capacitiv, care conduce la o
creştere de tensiune pe linie (fig. 6.19, curba a), la ieşirea bateriei de
condensatoare apare a cădere de tensiune (U2’<U1’ – conform diagramei
41
fazoriale din fig. 6.20, a). Dimpotrivă, dacă pe linie circulă un curent
inductiv, care produce o scădere
a tensiunii pe linie (fig. 6.19,
U(x)
curba b), la
Curent pe linie capacitiv ieşirea bateriei apare o creştere
U’1 de tensiune (U2’>U1’ – conform
a diagramei fazoriale din figura
P2<PN0
6.20, b).
U’2
P2=PN0 Pentru stabilirea locului de
U’2 P2>PN0 amplasare a bateriei de
b condensatoare, trebuie studiate
U’1 mai multe regimuri particulare
Curent pe linie inductiv de funcţionare şi anume: regimul
de scurtcircuit şi regimul cu
x tensiuni egale la capete.
Dacă se montează bateria la
Fig. 6.19
începutul liniei, un scurtcircuit
pe linie este însoţit de un curent de scurtcircuit mai mare decât în lipsa
bateriei (prezenţa bateriei conduce la micşorarea reactanţei echivalente de
scurtcircuit).
Ic
U2’ U2’
-jXcIc U1’ -jXcIc
U1’ Ic
U1’=U2’-jXcIc
a) b)
Fig. 6.20
Valoarea mare a curentului de scurtcircuit şi caracterul său accentuat
inductiv determină creşterea importantă a tensiunii în spatele bateriei deci,
dacă tensiunea la începutul liniei se consideră constantă şi egală cu
tensiunea nominală, în spatele condensatorului tensiunea este mai mare
decât cea nominală, periclitând izolaţia liniei.
Acelaşi fenomen apare şi în regimul normal de funcţionare, dacă
curentul la începutul liniei este inductiv, dar în proporţii reduse.
Dacă bateria se montează la sfârşitul liniei, la un scurtcircuit pe linie,
curentul de scurtcircuit va fi mai mic (nu străbate bateria) şi nu se produc
nici salturi de tensiune pe linie. Totuşi, dacă scurtcircuitul se produce după
42
baterie (puţin probabil) apar fenomene asemănătoare celor legate de

montarea bateriei la începutul liniei, dar mult reduse. Rezultă că în cazurile
practice, din punctul de vedere al regimului de scurtcircuit, cea mai bună
soluţie este montarea bateriei la sfârşitul liniei.
În regimul cu tensiuni egale la capetele liniei apar supratensionări
(P2<PN0) la mijlocul liniei, care sunt maxime când nu se efectuează transfer
de putere activă. În acest regim (P2=0) soluţia cea mai dezavantajoasă
privind amplasarea bateriei constă în montarea ei la mijlocul liniei, deoarece
în acest caz supratensiunea care apare este maximă. Soluţia optimă ar fi
montarea bateriei la cele două capete ale liniei. Această amplasare nu
corespunde din punct de vedere al transferului unei puteri maxime pe linia
respectivă în condiţii stabile de funcţionare a sistemului. Având în vedere şi
regimul de scurtcircuit se va opta pentru montarea bateriei la sfârşitul liniei.
Reactanţa bateriei se determină din condiţia ca tensiunea pe linie să nu
depăşească în nici un punct tensiunea nominală (asigurată la capetele ei), în
cazul unui scurtcircuit produs în spatele bateriei.
Se consideră schema de compensare cu bateria înseriată la sfârşitul
liniei (fig. 6.21, a), în care se produce un scurtcircuit simetric în punctul k.
Diagrama fazorială a tensiunilor este redată în figura 6.21, b.
X Xc k jXIsc U1
1 3 2 k
-jXc Isc Uk
Isc
a) b)
Fig. 6.21
Condiţia impusă se poate exprima astfel:
U 3 ≤ U nf sau X c Isc ≤ (X − X c )Isc ,
din care:
Xc ≤ X / 2 . (6.120)
S-a considerat Uk≈0. Practic se consideră Xc≤(0,4÷0,5)X, unde X este
reactanţa de serviciu a liniei.
Se menţionează că în regim de scurtcircuit, produs în aval de conden-
sator, tensiunea la bornele sale poate deveni mult mai mare decât tensiunea
sa nominală, deci apare pericolul de străpungere a condensatorului. Pentru a
evita acest fenomen, în paralel cu condensatorul se montează un eclator de
protecţie care acţionează când tensiunea depăşeşte o anumită valoare.
Avantajele compensării capacitive longitudinale sunt următoarele:
43
- creşte capacitatea de transport a liniei;

- creşte limita stabilităţii reţelei, deoarece reactanţa de legătură între
tensiunile de la capetele liniei se micşorează, puterea la care unghiul între
tensiuni este de 900 fiind mai mare;
- se micşorează căderile şi pierderile de tensiune în regim normal de
funcţionare, fiind astfel şi o metodă de reglare a tensiunii;
- limitează creşterea tensiunii pe linie la mersul în gol. Efectul de reglaj
al tensiunii este cu atât mai mare cu cât factorul de putere al sarcinii este
mai mic (fig. 6.22).
-jXcI -jXcI
U1 U1’
jXI jXI
U2 φ2’ U2
φ2 I
I
φ2< φ2’; cos φ2>cos φ2’; U1’>U1

Fig. 6.22
44

Cap6 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cap6 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Calculul electric al liniilor lungi de transport al energiei electrice

6. Calculul electric al liniilor lungi de transport al energiei electrice............ 2

6. CALCULUL ELECTRIC AL LINIILOR LUNGI DE

Liniile de transport sunt linii electrice aeriene (LEA) sau subterane

conductorul. Pentru astfel de linii intensitatea curentului de conducţie este

6.1. ECUATIILE LINIILOR ELECTRICE LUNGI

ca şi în regim staţionar (vezi cap. 3): R0 – rezistenţa conductorului de fază,

(fig. 6.1, b) şi neglijarea infiniţilor mici de ordin superior, se obţin ecuaţiile:

a tensiunii, iar ϕ(x) defazajul dintre tensiune şi curent.

M−N M+N (6.14)

mărimi. Valorile complexe ale tensiunii şi curentului în punctul curent de

electrică lungă se poate reprezenta printr-un cuadripol reciproc şi simetric.

6.2. INTERPRETAREA FIZICĂ A SOLUŢIILOR

U(x′) = M′e + N′e ,

amortizându-se cu factorul e-αx. Unda ui(x,t) se numeşte undă inversă sau

ud(x’,t) ud(x’,t+∆t) ui(x,t+∆t) ui(x,t)

6.3. MĂRIMILE CARACTERISTICE ALE LINIILOR LUNGI

6.3.1. Impedanţa caracteristică

6.3.2. Constanta de propagare

complet linia în regim permanent sinusoidal. Din (6.8) şi (6.26), rezultă:

6.3.3. Viteza de propagare

Ea depinde atât de frecvenţă cât şi de proprietăţile mediului, prin ε şi µ, care

6.4. COEFICIENTUL DE REFLEXIE AL UNDEI

reflexiei care se produce la sfârşitul liniei, unde este conectat receptorul.

6.5. PUTEREA NATURALA

cu impedanţa caracteristică a liniei. În lipsa undelor reflectate, impedanţa

6.6. METODE DE CALCUL AL LINIILOR ELECTRICE LUNGI

6.7. SCHEME ECHIVALENTE ALE LINIILOR ELECTRICE LUNGI

liniilor lungi, sunt cu parametri concentraţi.

se admite o eroare maximă de 1/100, în cazul unei LEA fără pierderi, la

(ZΥ) ( Z0 Υ 0 ) ( jωL0 ⋅ jωC0 )

Fig. 6.5 Fig. 6.6

6.8. REGIMURILE PARTICULARE DE FUNCTIONARE ALE

(6.49) devine U2=2Ud2.

longitudinale şi transversale astfel încât, practic, la sfârşitul liniei creşterea

U(x) = jZc I 2 sin βx = jZc I 2 sin 2πx r

lui α) şi se rotesc menţinându-şi constant defazajul dintre ele.

de putere inductivă ce apare pe reactanţa liniei este compensată de pierderea

Deci, pe fiecare porţiune de linie puterile reactive inductive şi

Prin rezolvarea acestui sistem în raport cu Q2 (se ridică la pătrat şi se

U(x) = U 22 cos 2 2πx r + 2ZcQ 2 sin 2πx r cos 2πx r +

Zc2Q 22 2 Zc2 P22 2

transmisă pe linie astfel încât să fie asigurată condiţia U1=U2. P2max se

Fig. 6.15 Pentru a constata calitativ variaţia

 Zc2Q 22 Zc2 P22 

Semnul derivatei la sfârşitul liniei depinde de Q2. Valoarea extremă a

mijlocul liniei, atinge un maxim, după care începe să descrească spre

ϕ(x) = ψ (x) − θ(x) > 0,

tgψ (x) − tgθ(x)

6.9. COMPENSAREA LINIILOR ELECTRICE LUNGI

Din expresiile lungimii electrice a liniei (exprimată sub formă de unghi)

compensare, între mărimile de intrare şi ieşire se pot stabili următoarele

 U1   cos 2πlr1 jZc sin 2πlr1  1 − jX c 

 cos 2πlr 2 jZc sin 2πlr 2   U 2 

jZc sin 2πl r − jX c cos 2πlr cos 2πlr 2 

baterie (puţin probabil) apar fenomene asemănătoare celor legate de

- creşte capacitatea de transport a liniei;

φ2< φ2’; cos φ2>cos φ2’; U1’>U1

S-ar putea să vă placă și