CAPITOLUL 8

LINII ELECTRICE LUNGI

8.1. ECUAŢIILE LINIILOR ELECTRICE LUNGI ÎN MĂRIMI INSTANTANEE

Circuitele electrice cu parametri concentraţi sunt cele formate din elemente dipolare de
circuit care sunt definite prin modelarea dispozitivelor (componentelor) fizice selectând una
din proprietăţile electrice sau magnetice considerată esenţială. De exemplu, pentru un rezistor,
tensiunea la borne depinde în fiecare moment de intensitatea curentului la acelaşi moment şi
în consecinţă el nu acumulează energie electrică sau magnetică. Deoarece un curent electric
produce câmp magnetic, modelarea unui dispozitiv fizic prin rezistor presupune neglijarea
energiei magnetice. La o bobină se ia în considerare numai câmpul magnetic stabilit de
curentul prin înfăşurare şi se neglijează efectele rezistive din conductorul înfăşurării şi
capacitive dintre spire. Analog, la condensatorul sub tensiune, se consideră numai câmpul
electric din izolantul dintre armături şi se neglijează efectul rezistiv şi inductiv al armăturilor.
Localizarea fenomenelor de conducţie electrică în rezistoare, a fenomenelor magnetice în
bobine şi a celor electrice în condensatoare exclusiv, permite alcătuirea de circuite prin
conectarea lor la noduri cu conductoare de conexiune presupuse perfect conductoare.
Realizând această aproximare se neglijează în primul rând fenomenele de conducţie din
bobine şi condensatoare, a fenomenelor magnetice din rezistoare şi condensatoare şi a celor
capacitive din bobine şi rezistoare; în al doilea rând, se neglijează fenomenele care însoţesc
curentul prin conductoarele de conexiune a căror conductivitate este în realitate finită.
În cazul în care conductoarele de conexiune sunt suficient de lungi alcătuind linii de
transmisie a energiei şi semnalelor electrice între părţi ale circuitului, aceste fenomene nu mai
pot fi neglijate. Liniile electrice scurte, adică liniile a căror lungime l este mult mai mică decât
lungimea de undă λ a semnalului, se pot modela cu elemente de circuit cu parametri
concentraţi.
O linie electrică a cărei lungime este comparabilă cu lungimea de undă a semnalului se
numeşte linie electrică lungă. Repartiţia tensiunii şi curentului pe linie este descrisă de ecuaţii
cu derivate parţiale şi linia admite o schemă cu rezistoare, bobine şi condensatoare distribuite
uniform (circuit cu parametri uniform distribuiţi).
Teoria circuitelor cu parametri distribuiţi se aplică şi la studiul fenomenelor din domenii
diferite, cum sunt: studiul supratensiunilor în transformatoare şi în înfăşurările maşinilor
electrice, modelarea componentelor electronice (circuite integrate), modelarea circuitelor de
interconexiune din circuitele integrate, precum şi în studiul fenomenelor de difuzie a căldurii,
cîmpului electromagnetic, de transfer de masă etc.
În acest capitol, se stabilesc ecuaţiile cu derivate parţiale de primul şi al doilea ordin -
ecuaţiile telegrafiştilor ale liniilor electrice lungi şi se tratează regimul armonic permanent.

8.1.1. Parametrii primari (naturali) ai liniilor electrice lungi

Se consideră linia lungă bifilară reprezentată în figura 8.1 de lungime l constituită din două
conductoare dispuse paralel şi se notează cu 1, 1’ bornele de intrare (dinspre generator), cu 2,
2’ bornele de ieşire (dinspre receptor) şi cu x distanţa măsurată în lungul liniei de la
extremitatea 1, 1’ . La o repartiţie dată a tensiunii şi curentului la momentul t = 0, u(x,0) şi
i(x,0) – condiţii iniţiale şi la valori date ale tensiunii şi curentului la extremitatea 1, 1’ u(0,t) =
u1(t) şi i(0,t) = i1(t) – condiţii la limită, problema fundamentală a liniei constă în
determinarea tensiunii u(x,t) la distanţa x între două puncte situate la intersecţia
conductoarelor liniei cu un plan trnsversal şi la momentul t, respectiv a curentului i(x,t).

273
 Fig. 8.1. Linie lungă bifilară.
În cazul liniei electrice lungi, parametrii se consideră uniform distribuiţi în lungul liniei şi
în consecinţă e convenabil să se definească parametrii specifici sau lineici, consideraţi ca
densităţi de linie a rezistenţei, inductivităţii, capacităţii şi conductanţei (perditanţei):
• rezistenţa longitudinală lineică Rl
∆R
Rl = lim [Ω/m], (8.1)
∆x → 0 ∆x

• inductivitatea longitudinală lineică Ll

∆L
Ll = lim [H/m], (8.2)
∆x → 0 ∆x

• capacitatea transversală lineică Cl,

∆C
Cl = lim [F/m], (8.3)
∆x → 0 ∆x

• conductanţa (perditanţa) transversală lineică Gl

∆G
Gl = lim [S/m], (8.4)
∆x → 0 ∆x

Circuitele (liniile) care au parametrii lineici constanţi în lungul liniei sunt numite circuite
(linii) omogene. În cele ce urmează se presupune că linia este un circuit liniar, adică
parametrii săi lineici sunt independenţi de intensitatea curentului şi de tensiune.
O porţiune de lungime dx a liniei bifilare are parametrii Rldx, Lldx, Gldx, Cldx şi schema
echivalentă reprezentată în figura 8.2.

Fig. 8.2. Schema echivalentă a liniei bifilare de lungime dx.

Parametrii Rl, Ll, Gl şi Cl caracterizează intrinsec linia şi se numesc parametrii primari sau
naturali. Pentru o linie bifilară, omogenă, aeriană şi izolată cu conductoare subţiri de rază a

274
situate la distanţa D >> a şi la mare depărtare de pământ parametrii Rl, Ll, şi Cl se calculează
la frecvenţe joase cu formulele
1 ⎡Ω⎤ µ µ D ⎡H ⎤ ε ε π ⎡F ⎤
Rl = 2 ⎢ ⎥
; Ll = 0 r ln ⎢ ⎥; C l = 0 r ⎢ ⎥ . (8.5)
σπa ⎣ m ⎦ π a ⎣m⎦ D ⎣m⎦
ln
a

8.1.2. Ecuaţiile cu derivate parţiale de primul ordin

Se consideră o linie electrică lungă bifilară care la distanşa x şi la momentul t are tensiunea
u(x,t) şi curentul i(x,t). La distanţa x+dx şi momentul t tensiunea u(x+dx,t) şi curentul i(x+dx,t)
se dezvoltă în serie Taylor şi reţinând numai primii doi termeni, rezultă expresiile:

∂u
u ( x + dx, t ) ≈ u ( x, t ) +dx + ...
∂x
(8.6)
∂i
i ( x + dx, t ) ≈ i ( x, t ) + dx + ...
∂x
Aplicând a doua teoremă a lui Kirchhoff pe conturul A – C – D – B – A din figura 8.2, şi
neglijând termenii cu puteri de ordinul doi ale lui dx, rezultă:

⎡ ∂i ⎤ ∂ ⎡ ∂i ⎤ ∂u
Rl dx ⎢i ( x, t ) + dx ⎥ + Ll dx ⎢i ( x, t ) + dx ⎥ + u ( x, t ) + dx − u ( x, t ) = 0 ⇒
⎣ ∂x ⎦ ∂t ⎣ ∂x ⎦ ∂x (8.7)
∂u ∂i
⇒− = Rl i + Ll .
∂x ∂t

Ultima ecuaţie din (8.7) se interpretează astfel: scăderea tensiunii u pe unitatea de lungime
a liniei este egală cu suma dintre căderile de tensiune rezistivă şi inductivă, ambele luate pe
unitatea de lungime.
Utilizând prima teorema a lui Kirchhoff în nodul A, se obţine:
∂u ( x , t ) ∂i ∂i ∂u (8.8)
− i ( x, t ) + Gl dxu ( x, t ) + Cl dx + i ( x, t ) + dx = 0 ⇒ − = Gl u + C l .
∂t ∂x ∂x ∂t
Ultima ecuaţie din (8.8) se interpretează astfel: scăderea curentulu i pe unitatea de lungime
a unui conductor al liniei este egală cu suma dintre curentul de pierderi prin izolantul dintre
conductoare şi curentul capacitv, ambii luaţi pe unitatea de lungime.
Ecuaţiile (8.7) şi (8.8) formează un sistem de ecuaţii parţiale de primul ordin în raport cu
tensiunea u şi curentul i.
În cazul în care în locul distanţei x măsurată de la intrare, se consideră distanţa x’ = l – x
măsurată de la ieşire, ecuaţiile (8.7) şi (8.8) scrise pentru u(x’,t) şi i(x’,t) în raport cu x’ sunt
următoarele:
∂u ∂i ∂i ∂u (8.9)
= Rl i + Ll ; = Gl u + C l .
∂x ' ∂t ∂x ' ∂t
8.1.3. Ecuaţiile cu derivate parţiale de ordinul doi. Ecuaţiile telegrafiştilor

Dacă între ecuaţiile de primul ordin (8.7) şi (8.8) se elimină una dintre necunoscutele u(x,t)
sau i(x,t) se poate obţine o ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul doi. Derivând ecuaţia (8.7)
în raport cu x se obţine:

275
 ∂ 2u ∂i ∂ ⎛ ∂i ⎞ ∂i ∂ ⎛ ∂i ⎞ (8.10)
= − Rl − L l ⎜ ⎟ = − R l − L l ⎜ ⎟
∂x 2 ∂x ∂x ⎝ ∂t ⎠ ∂x ∂t ⎝ ∂x ⎠
în care s-a inversat ordinea de derivare în ultimul termen, deoarece linia este fixă, şi se
substituie expresia lui ∂i / ∂x din a doua ecuaţie (8.8), rezultă ecuaţia pentru tensiunea u(x,t)
∂ 2u ∂u ∂ 2u (8.11)
= R G
l l u + ( R C
l l + L G
l l ) + L C
l l .
∂x 2
∂t ∂t 2

Procedând similar şi pentru curentul i, se deduce ecuaţia

∂ 2i ∂i ∂ 2i (8.12)
= R l G l i + ( Rl C l + L l G l ) + Ll C l .
∂x 2 ∂t ∂t 2
În cosecinţă, tensiunea u(x,t) şi curentul i(x,t) satisfac ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul
doi de aceeaşi formă, cu coeficienţi identici numite ecuaţiile telegrafiştilor. Trebuie remacat
faptul că cele două ecuaţii nu sunt independente, ele fiind legate prin ecuaţiile de primul ordin
(8.7) şi (8.8). Soluţionarea problemei liniilor electrice lungi se efectuează astfel: se integrează
una din ecuaţii şi soluţia obţinută se introduce în oricare dintre ecuaţiile de ordinul întâi din
care se deduce soluţia celeilalte necunoscute. Constantele de integrare din soluţii se determină
din condiţiile iniţiale şi la limită (la extremitatea liniei).
8.1.4. Bilanţul puterilor instantanee pentru un tronson elementar de linie
Îmulţinând ecuaţia (8.7) cu i şi ecuaţia (8.8) cu u şi apoi adunându-le, se obţine:
∂u ∂i ∂i ∂u (8.13)
−i −u = Rl i 2 + Gl u 2 + Ll i + Cl u ,
∂x ∂x ∂t ∂t
respectiv,
∂ ⎛ L i2 C u2 ⎞ (8.14)
− (ui ) = Rl i 2 + Gl u 2 + ∂ ⎜⎜ l + l ⎟⎟ .
∂x ∂t ⎝ 2 2 ⎠
Ţinând seama că termenii din paranteză sunt puterea instantanee p, energia magnetică Wm,
respectiv energia electrică We pe unitatea de lungime a liniei
1 1 (8.15)
p = ui, Wm = Ll i 2 , We = C l u 2 ,
2 2
relaţia (8.13) se poate scrie în forma

∂p ∂ (5.1)
−= Rl i 2 + Gl u 2 + (Wm + We )
∂x ∂t
şi are următoarea interpretare: scăderea puterii instantanee p transmisă liniei este egală cu
suma dintre puterile dezvoltate prin efect Joule în conductoarele liniei Rl i 2 şi în izolantul
dintre conductoare Gl u 2 şi viteza de variaţie în timp a energiilor magnetică Wm şi electrică
We, toate calculate pe unitatea de lungime a liniei.

8.2 LINII ELECTRICE LUNGI ÎN REGIM ARMONIC

În regim armonic, tensiunea u(x,t) şi curentul i(x,t) sunt în fiecare punct al liniei funcţii
sinusoidale de timp de aceeaşi frecvenţă f = ω / 2π , de forma
u ( x, t ) = 2U (x )sin[ωt + α u ( x )], i (x, t ) = 2 I ( x )sin[ωt + α u ( x ) − ϕ( x )] , (8.16)

276
în care valorile efective U(x) şi I(x), faza iniţială α(x) şi defazajul φ(x) depind de distanţa x.
Regimul armonic se stabileşte când la una din extremităţile liniei se aplică o tensiune
sinusoidală şi după ce componentele libere datorate excitaţiei şi condiţiilor iniţiale se
amortizează. De exemplu, se presupun date tensiunea u(0,t) = u1(t) şi curentul i(0,t) = i1(t)
( ) (
u1 (t ) = 2U 1 sin ωt + α u , i1 (t ) = 2 I 1 sin ωt + α u − ϕ1 .
1 1
) (8.17)
În studiul regimului armonic al liniilor lungi se poate folosi reprezentarea simbolică în
complex, ţinând seama că prin această reprezentare dependenţa spaţială a mărimilor nu este
modificată.
Imaginile în complex ale tensiunii u(x,t) şi a curentului i(x,t) sunt:
C{u ( x,t )} = U ( x ) = U ( x)e jαu ( x ) ; C{i ( x,t )} = I ( x ) = I ( x)e j (αu ( x )− ϕ( x )) (8.18)
Aplicînd operatorul reprezentării în complex ecuaţiilor cu derivate parţiale în mărimi
instantanee (8.7) şi (8.8) rezultă următoarele ecuaţii diferenţiale ordinare cu mărimi complexe:
dU dI (8.19)
− = (Rl + jωLl )I ¸ − = (Gl + jωCl )U .
dx dx
Mărimile complexe
Z l = Rl + jωLl ¸ Y l = Gl + jωCl (8.20)
se numesc impedanţa complexă lineică longitudinală Z l , respectiv admitanţa complexă
lineică transversală Y l şi ecuaţiile (5.19) se pot scrie astfel:
dU dI (8.21)
−= Zl I ¸ − =Y lU .
dx dx
Pentru obţinerea ecuaţiile telegrafiştilor în complex, se derivează în raport cu x ecuaţiile
(8.19) şi se elimină succesiv una dintre necunoscute. În final se obţine:
d 2U d2 I
= ( Rl + j ω Ll )(G l + j ω C l )U ¸ = (Rl + jωLl )(Gl + jωC l )I
dx 2 dx 2 (8.22)
respectiv,
d 2U d2 I
= Z Y
l l U ¸ = ZlYl I
dx 2 dx 2 (8.23)
Dacă se noteză cu γ l mărimea

γl = (Rl + jωLl )(Gl + jωCl ) = α l + jβ l (8.24)

numită constantă (lineică) complexă de propagare, ecuaţiile (8.23) iau forma:

d 2U 2 d2 I
2
= γ U ¸ 2
= γ l2 I .
dx l
dx (8.25)
Evident, soluţiile U ( x ) şi I ( x ) nu sunt independente fiind legate prin ecuaţiile (8.21).
Integrarea acestor ecuaţii constă în următoarea procedură: se integrează una dintre ecuaţii, de
exemplu pentru I ( x ) , iar soluţia U ( x ) se deduce din oricare dintre ecuaţiile (8.19). Soluţia
U ( x ) conţine două constante complexe de integrare care se determină din condiţia ca la
bornele de intrare ale liniei 1, 1’ tensiunea şi curentul complex să aibă valorile date de (8.17):
j (α − ϕ ) (8.26)
C{u1 (t )} = U 1 = U 1e u1 ; C{i1 (t )} = I 1 = I1e u1 1 .
jα

Integrând ecuaţia (8.23) în raport cu U , se obţine

277
 −γ x γ x (8.27)
U (x) = Ad e l
+ Ai e l
,
unde A d şi A i sunt două constante de integrare.
Substituind ecuaţia (8.27) în prima ecuaţie (8.22), se deduce expresia curentului complex
I x)
(
γl ⎡ −γ x γ x⎤
I (x) = A e l
− A e l
⎥⎦ .
Z l ⎢⎣ d i
(8.28)
Mărimea complexă, Z c definită de expresia
Zl Rl + jωLl
Zc = =
γl Gl + jωCl (8.29)
poartă numele de impedanţa caracteristică complexă a liniei şi ecuaţia (8.28) devine
1 ⎡
A d e l − A i e l ⎤⎥ .
−γ x γ x
I (x) = ⎢
Zc ⎣ ⎦ (8.30)
Tensiunea complexă U ( x ) şi curentul complex I ( x ) conţin câte două componente, una
γ x −γ x
proporţională cu e l şi cealaltă cu e l
, fiecare componentă fiind soluţie elementară a
ecuaţiilor telegrafiştilor.

8.2.1. Componentele directe şi inverse ale tensiunii şi curentului

Dacă se notează cu U d ( x ) primul termen din membru al doilea al relaţiei (8.27) rezultă
−γ x −γ x (8.31)
U d (x ) = Ad e l
= U d (0 )e l

în care U d (0 ) = A d = U d 0 e ud 0 .
jα

Avînd în vedere relaţia (8.24), expresia (8.31) se poate pune sub forma
( ) (8.32)
U d (x) = U d 0 e e − ( α l + jβ ) x = U d 0 e
jα u do −α l x j α u d 0 − βl x
e ,
căreia îi corespunde valoarea instantanee ud(x,t),
{ } [
u d ( x, t ) = Im 2U d ( x )e jωt = 2U d 0 e − αl x sin ωt − β l x + α ud 0 . ] (8.33)

Analizând termenul ud(x,t) rezultă:

™ amplitudinea 2U do e − αl x descreşte exponenţial cu distanţa x, este maximă 2U do la

bornele de intrare ale liniei şi este minimă la bornele de ieşire 2U do e − αl l (αl > 0), figura
8.3;

™ dacă se consideră αl = 0, termenul ud(x,t) variază sinusoidal în raport cu unghiul

( )
ωt − β l x + α udo . Intervalul minim de timp după care în acelaşi punct x, componenta ud
are aceeaşi valoare, este perioada de timp T,

u d ( x, t + T ) = u d ( x, t ) pentru ∀ t ⇒ ω(t + T ) − β l x + α udo = ωt − β l x + α udo + 2π ; (8.34)

278
 Fig.8.3. Propagarea undei directe ud(x,t).
™ distanţa minimă măsurată în lungul liniei, la care în acelaşi moment t componenta ud are
aceeaşi valoare,
u d ( x + λ, t ) = u d ( x, t ) pentru ∀ x ⇒ ωt − β l ( x + λ ) + α udo = ωt − β l x + α udo − 2π , (8.35)

este perioada spaţială λ ,

2π (8.36)
λ= ,
βl
adică lungimea de undă. Deci, valoarea instantanee ud(x,t) la distanţa x şi la momentul t este
egală cu valoarea instantanee la distanţa x + dx şi momentul t + dt ,
u ( x, t ) = u ( x + dx, t + dt ) ⇒ ωt − β x + α = ω(t + dt ) − β ( x + dx ) + α ,
d d l u do l
(8.37)
udo

din care rezultă relaţia

dx ω (8.38)
=v= .
dt βl
Componenta ud(x,t) este o undă are se propagă de la bornele de intrare către bornele de
ieşire (fig. 8.3) şi se numeşte componenta directă de tensiune, v fiind viteza de fază. Datorită
exponenţialei e − αl x , unda directă e atenuată în sensul propagării
(8.39)
U (0 )
α l x = ln d .
U d (x)

Dacă se notează cu U i ( x ) cel de-al doilea termen al relaţiei (8.27)

279
 U i ( x ) = Ai e
γ x
l (8.40)

şi efectuând schimbarea de variabilă x = l – x’, se obţine

γ (l − x ' ) γ l − γ x' − γ x' γl (8.41)
U i ( x ') = A i e = U i (0 )e , U i (0 ) = A i e
jα u i 0
l
= Ai e l e l l l
= U i0e .

Fig. 8.4. Propagarea undei inverse ui(x’,t).

O analiză similară arată că termenul U i ( x') are în raport cu x’ aceeaşi formă cu ud(x,t),
figura 8.4:
[
u i ( x' , t ) = 2U i 0 e − αl x ' sin ωt − β l x'+ α u . (8.42)
i0
]
Avînd în vedere relaţiile (8.31) şi (8.40), curentul complex I ( x ) , (8.30) se poate scrie
astfel:
U (x) U i (x) (8.43)
I (x) = d − = I d (x) + I i (x) ,
Zc Zc
în care s-au notat cu I d şi I i componentele
U d (x) U (x) (8.44)
I d (x) = , I i (x) = − i .
Zc Zc
Componentele instantanee corespunzătoare id(x,t) şi ii(x,t) sunt componentele directă,
respectivă inversă de curent, ale căror expresii se deduc din relaţiile (8.29), (8.33) şi (8.42):

280
 i d ( x, t ) = 2
U d 0 − αl x
Zc
e [
sin ωt − β l x − ϕ c + α ud 0 ] (8.45)

respectiv,
(8.46)
ii (x' ,t ) = 2
U i 0 −αl x'
Zc
e [
sin ωt − β l x' −ϕ c + α ui 0 − π . ]

8.2.2. Parametrii liniilor electrice lungi în regim armonic (parametrii secundari)

Ecuaţiile telegrafiştilor (8.11) şi (8.12) conţin parametrii primari Rl, Ll, Gl şi Cl. Soluţiile
elementare în regim armonic de tensiune (8.33, 8.42) şi cele de curent (8.45, 8.46) pun în
evidenţă mărimile complexe Z c şi γ l care caracterizează linia în regim sinusoidal, după cum
urmează:
• impedanţa caracteristică complexă a liniei definită ca raportul dintre componentele
complexe directe de tensiune U d (x ) şi de curent I d (x ) , respectiv de raportul cu semn
schimbat dintre componentele complexe inverse de tensiune U i ( x ) şi de curent I i ( x ) ,
cu valoarea independentă de x
U (x ) U (x ) Rl + jωLl (8.47)
Zc = d =− i = = Z c e iϕ c .
I d (x ) I i (x ) Gl + j ω C l

Impedanţa caracteristică are modulul Zc şi argumentul ϕ c , având expresiile

U d (x ) Rl2 + ω 2 L2l 1⎛ ωL ωC l ⎞
Zc = = 4 ; ϕ c = ⎜⎜ arctg l − arctg ⎟⎟ =
I d (x ) 2 2 2
Gl + ω C l 2⎝ Rl Gl ⎠
(8.48)
ωLl ωCl .
−
Rl Gl π π
= arctg , cu − < ϕ c > ;
ωLl ωCl 4 4
1+
Rl Gl
• constanta complexă lineică de propagare definită de relaţia (8.24)
γc = (Rl + jωLl )(Gl + jωCl ) = α l + jβ l . (8.49)

Partea reală α l = Re γ { } intervine în exponenţialele e

l
− αl x
, respectiv e − αl x' şi corespunde

{}
atenuării amplitudinelor componentelor directe şi inverse de tensiune şi de curent, acesta fiind
şi motivul denumirii ei - constantă de atenuare. Partea imaginară β l = Im γ intervine în
l
fazele componentelor şi poartă numele de constantă de fază.
Pentru calculul acestor constante se foloseşte modulul lui γ l2 şi diferenţa pătratelor

α l2 − β l2

γ l2 = α l2 + β l2 = (Rl
2
)(
+ ω 2 L2l Gl2 + ω 2 Cl2 ; )
{ }
α l2 − β l2 = Re γ l2 = Rl Gl − ω 2 Ll Cl .
(8.50)

281
 Adunând şi scăzând aceste relaţii, se deduc valorile lui α l şi β l :

αl =
1
2
[
Rl Gl − ω 2 Ll Cl + (R
l
2
)(
+ ω 2 L2l Gl2 + ω 2 Cl2 ≥ 0; )] (8.51)

βl =
1
2
[ω L C − R G +
2
l l l l (R l
2
)(
+ ω 2 L2l Gl2 + ω 2 Cl2 ≥ 0. )]
Prin urmare, în locul celor patru parametri Rl, Ll, Gl şi Cl linia este caracterizată în regim
armonic de asemenea de patru parametri Z c , ϕ c , α l şi β l care depind de frecvenţă şi sunt
denumiţi parametri secundari. Trebuie observat că şi viteza de fază v şi lungimea de undă λ
depind de asemenea de frecvenţă
ω ω
v= = ,
βl 1 2
2
[
ω Ll C l − Rl Gl + (Rl2 + ω 2 L2l )(
Gl2 +ω 2
C l2 )] (8.52)

respectiv
2π 2π
λ= = .
βl 1 2
2
[
ω Ll C l − Rl Gl + ( Rl2 + ω 2 L2l )( Gl2 +ω 2
C l2 )] (8.53)

Dacă pe linie se transmite de la intrare un semnal cu un anumit spectru de frecvenţă (fig.

8.5), datorită vitezei de propagare (de fază) care este diferită pentru fiecare armonică
componentă, semnalul ajunge la bornele de ieşire cu un spectru de frecvenţă diferit şi în
consecinţă linia distorsionează semnalul.

Fig. 8.5. Distorsionarea semnalului transmis în lungul liniei.

În reţelele de telecomunicaţii datorită acestui fenomen denumit şi de dispersie, se reduce

fidelitatea semnalelor transmise de linie.
Făcând analiza modului de variaţie cu frecvenţa a parametrilor secundari se pot evidenţia
următoarele cazuri particulare:
1. Linia fără pierderi. Liniile electrice lungi fără pierderi sunt acelea în care
rezistenţa lineică Rl şi conductanţa lineică Gl sunt neglijabile în raport cu reactanţa
lineică inductivă ωLl , respectiv susceptanţa lineică capacitivă ωCl ,

Rl << ωLl ; Gl << ωC l (8.54)

şi deci se pot considera egale cu zero Rl ≅ 0, Gl ≅ 0 .

În aceste condiţii parametrii secundari sunt independenţi de frecvenţă, iar impedanţa
caracteristică este reală

282
 Ll (8.55)
Zc ≅ = Z 0 , ϕ c ≅ 0, α l ≅ 0, β l ≅ ω Ll C l .
Cl
De asemenea, viteza de fază v rezultă independentă de frecvenţă
1 (8.56)
v≅ .
Ll C l
Prin urmare, componentele directe ud(x,t), id(x,t) şi inverse ui(x,t), ii(x,t) se propagă
neatenuate cu aceeaşi viteză v, asigurând transmisia fără distorsiuni a semnalelor;
2. Linia cu pierderi mici la frecvenţe înalte. Inegalităţile (8.54) rămân valabile şi în
cazul când rezistenţa lineică Rl, respectiv conductanţa lineică Gl deşi sunt mici faţă
de reactanţa lineică inductivă ωLl , respectiv susceptanţa lineică capacitivă ωCl ,
nu se anulează şi prin urmare α l ≠ 0 . Expresia constantei lineice de atenuare α l
(8.51) se poate puns sub forma

1⎡ ⎛ R2 ⎞⎛ G2 ⎞⎤
αl = ⎢ Rl Gl − ω 2 Ll C l + ω 2 Ll C l ⎜⎜1 + 2 l 2 ⎟⎟⎜⎜1 + 2 l 2 ⎟⎟ ⎥ (8.57)
2⎢
⎣ ⎝ ω Ll ⎠⎝ ω C l ⎠ ⎥⎦
în care dacă se dezvoltă radicalul interior în serie şi se reţin numai primii doi termeni, se
obţine:
1⎡ ⎛ 1 Rl2 ⎞⎛ 1 Gl2 ⎞⎤
αl ≅ R G
⎢ l l − ω 2
L C + ω 2
L C ⎜
l l ⎜1 +
⎟⎜1 + ⎟⎥ =
l l ⎟⎜ 2 ω 2 C 2 ⎟
⎝ 2 ω Ll
2 2
2 ⎢⎣ ⎠⎝ l ⎠⎥⎦
(8.58)
1⎡ 1 Rl2 1 Gl2 1 Rl2 Gl2 ⎤ 1 Cl 1 Ll
= ⎢ Rl Gl + Cl + Ll + ⎥ ⇒ α l ≅ Rl + Gl .
2⎣ 2 Ll 2 Cl 4 ω Ll C l ⎦
2
2 Ll 2 Cl
Pentru Z c , ϕ c şi v se regăsesc valorile anterioare (8.55, 8.56);
3. Linia fără distorsiuni (condiţia Heaviside). Dacă în expresia constantei de fază
β l pusă sub forma

1⎡ RG ⎛ R2 ⎞⎛ G2 ⎞⎤
β l = ω Ll C ⎢1 − 2 l l + ⎜⎜1 + 2 l 2 ⎟⎜1 + 2 l 2
⎟⎜ ω C
⎟⎥ ,
⎟⎥ (8.59)
2 ⎢ ω Ll C l ⎝ ω Ll ⎠⎝ ⎠⎦
⎣ l

se pune condiţia:
Rl2 Gl2 R G (8.60)
1+ = 1 + ⇔ l = l ,
ω Ll
2 2
ω Cl
2 2
Ll C l
atunci se obţine
β l = ω Ll C , (8.61)

şi în consecinţă viteza de fază v rezultă independentă de frecvenţă. Condiţia (8.60) dedusă de

Heaviside caracterizează linia cu pierderi fără distorsiuni. Pentru ceilalţi parametri se deduc
expresiile:

Cl Ll Ll (8.62)
α l = Rl = Gl , Zc = = Z 0 , ϕc = 0 .
Ll Cl Cl

283
 Se constată că în toate cazurile în care linia este fără distorsiuni, impedanţa caracteristică
este reală ( ϕ c = 0 ) şi egală cu rădăcină pătrată din raportul dintre inductivitatea lineică Ll şi
capacitatea lineică Cl.
Pentru cabluri, datorită capacităţii lineice mari şi a inductivităţii lineice mici, există
inegalitatea
Rl Gl (8.63)
> .
Ll Cl
Pentru realizarea condiţiei Heaivside (8.60) este necesar să mărim inductivitatea lineică Ll.
Pentru aceasta, se introduc bobine suplimentare de inductivitate Ls la intervale egale şi
suficient de mici faţă de lungimea de undă (procedeul Papin) astfel încât
lRl G (8.64)
= l .
lLl + Ls Cl
Alt procedeu (Krarup) constă în înfăşurarea cablului cu o bandă feromagnetică, mărind
astfel inductivitatea la valoarea necesară realizării condiţiei Heaviside;
4. Linia cu pierderi la frecvenţe joase. Cînd frecvenţele sunt joase, reactanţa lineică
inductivă, respectiv susceptanţa lineică capacitivă sunt mult mai mici decât
rezistenţa lineică, respectiv conductanţa lineică,
ωL << R , ωC << G . (8.65)
l l l l

În aceste condiţii, parametrii secundari şi viteza v au valorile

Rl (8.66)
Zc = , ϕ c = 0, α l = Rl Gl , β l = 0 .
Gl

Deoarece β l = 0 , nu are loc propagare şi fiindcă λ → ∞ , linia este scurtă.

8.2.3. Ecuaţiile de transmisie ale liniilor electrice lungi în regim armonic

Ecuaţiile de transmisie ale liniilor electrice lungi sunt soluţiile (8.27) şi (8.28) exprimate în
funcţie de mărimile de la intrare sau de la ieşire. Aceste soluţii pot fi puse şi sub forma în care
apar distinct componentele directe, respectiv inverse.

8.2.3.1. Ecuaţiile de transmisie ale liniilor electrice lungi în funcţie de componentele

directe şi inverse

Utilizând ecuaţiile (8.33) şi (8.42) se deduce expresia tensiunii u(x,t), iar din ecuaţiile
(8.45) şi (8.46) expresia curentului i(x,t):
u ( x,t ) = u d (x, t ) + u i (x, t ) = 2U do e − α l x sin (ωt − β l x + α ud 0 ) +
(8.67)
+ 2U io e −αl (l − x ) sin[ωt − β l (l − x ) + α ui 0 ],

U do −α l x
i( x,t ) = id ( x, t ) + ii (x, t ) = 2 e sin (ωt − β l x − ϕ c + α ud 0 ) +
Zc (8.68)
U io −α l (l − x )
+ 2 e sin[ωt − β l (l − x ) − ϕ c + α ui 0 − π].
Zc

284
 Când linia este foarte lungă astfel încât e − αl l → 0 atunci, în ecuaţiile (8.67) şi (8.68)
amplitudinile componentelor inverse se pot neglija şi pe linie se transmit numai semnalele
care conţin componente directe:
u( x,t ) ≅ ud (x, t ), i ( x,t ) ≅ id ( x, t ) . (8.69)
În acest caz linia se numeşte infinit lungă. De fapt, se poate demonstra că existenţa
componentelor inverse se datorează reflexiei la una din extremităţile liniei, dacă la cealaltă
extremitate se transmite un semnal. În aceste condiţii, componentele inverse sunt reflectate,
iar cele directe sunt componente incidente.
8.2.3.2. Ecuaţiile de transmisie ale liniilor electrice lungi raportate la intrare
Considerând x = 0 şi presupunând cunoscute tensiunea complexă U 1 şi curentul complex
I 1 , ecuaţiile (8.27) şi (8.30) devin
1
U (0) = U 1 = Ad + Ai ; I (0) = I 1 = ( Ad − Ai ) ,
Zc (8.70)
din care rezultă
1
Ad = (U 1 + Z c I 1 ); Ai = 1 (U 1 − Z c I 1 ) .
2 2 (8.71)
Substituind aceste valori în ecuaţiile (8.27) şi (8.30) se obţine tensiunea complexă U (x ) şi,
respectiv curentul complex I ( x ) , în funcţie de tensiunea complexă U 1 şi curentul complex I 1
de la intrare (fig. 8.6,a).

(b)
(a)
Fig. 8.6. a) Ecuaţiile liniilor lungi raportate la intrare;
b) Ecuaţiile liniilor lungi raportate la ieşire.
U1
U ( x ) = U 1ch γ l x − Z c I 1 sh γ l x; I ( x ) = I 1ch γ l x − sh γ l x .
Zc (8.72)
Considerând x = l, se obţine tensiunea U (l ) = U 2 şi curentul I (l ) = I 2 la ieşire
U1
U 2 = U 1ch γ l l − Z c I 1 sh γ l l ; I 2 = I 1ch γ l l − sh γ l l .
Zc (8.73)

8.2.3.3. Ecuaţiile de transmisie ale liniilor electrice lungi raportate la ieşire

Dacă se consideră cunoscute tensiunea complexă U (l ) = U 2 la ieşire şi curentul complex

I (l ) = I 2 la ieşire, ecuaţiile (8.27) şi (8.30) iau forma:

285
 U (l ) = U 2 = Ad e
−γ l
l
+ Ai e l ; I (l ) = I 2 =
γl 1
Zc
( −γ l γl
Ad e l − Ai e l . )
(8.74)
Rezolvând sistemul (8.74), se obţine
1 1
A d = (U 2 + Z c I 2 )e l ; A i = (U 2 − Z c I 2 )e l .
γl −γ l

2 2 (8.75)
Introducând aceste valori în ecuaţiile (8.27) şi (8.31) şi substituind l - x = x’, în care x’ este
distanţa măsurată de la ieşire, se obţine tensiunea complexă U ( x ' ) şi, respectiv curentul
complex I ( x ' ) , în funcţie de tensiunea complexă U 2 şi curentul complex I 2 de la ieşire (fig.
8.6,b)
U
U ( x') = U 2 ch γ l x '+ Z c I 2 sh γ l x ' ; I ( x ') = I 2 ch γ l x'+ 2 sh γ l x' .
Zc (8.76)
Luând x’ = l se dededuce tensiunea complexă U 1 şi curentul complex I 1 de la intrare:
U2
U 1 = U 2 ch γ l l + Z c I 2 sh γ l l ; I 1 = I 2 ch γ l l + sh γ l l .
Zc (8.77)

8.2.3.4. Ecuaţiile de transmisie ale liniilor electrice lungi în cazuri particulare

™ Linia adaptată
Dacă la bornele de ieş
ire ale liniei se conectează o impedanţă complexă de sarcină Z s egală cu impedanţa
caracteristică Z c (fig. 8.7) curentul I 2 are expresia

Fig. 8.7. Linia electrică adaptată.

U2
I2 = .
Zc (8.78)
Înlocuind expresia (8.78) în ecuaţiile (8.76) se obţine
U
Zc
( )
γ x'
U ( x') = U 2 ch γ l x'+ Z c 2 sh γ l x' = U 2 ch γ l x'+ sh γ l x' = U 2 e l ;
(8.79)
.
I ( x ') =
U2
Zc
U U
( U γ x'
)
ch γx'+ 2 sh γ l x' = 2 ch γ l x'+ sh γ l x' = 2 e l .
Zc Zc Zc
Considerând x’ = l rezultă

286
 γl U 2 γl l
U 1 = U 2e l ; I 1 = e .
Zc (8.80)
Substituind x’ = l – x şi ţinând seama de relaţiile (8.80), ecuaţiile (8.79) se scriu după cum
urmează:
γ l −γ x
U ( x') = U (l − x ) = U 2 e l e l
;
(8.81)
I ( x ') =
U2
Zc
U U
( U γ x'
ch γx'+ 2 sh γ l x' = 2 ch γ l x'+ sh γ l x' = 2 e l ,
Zc Zc Zc
)
respectiv,
U ( x ) = U 1e
−γ x
l
, I ( x ) = I 1e
−γ x
l
, (8.82)

Ceea ce înseamnă că tensiunea U ( x ) şi curentul I ( x ) conţin numai componente directe şi

linia se numeşte adaptată. În consecinţă, pe o linie adaptată semnalele se transmit numai prin
componentele lor directe. În circuitele de telecomunicaţii, prin adaptarea liniei se elimină
reflexiile undelor incidente la cealaltă extremitate şi în acest fel pe cablu telefonic se evită
efectul de ecou în transmiterea convorbirilor.
™ Linia fără pierderi
Pe o astfel de linie propagarea undelor se face fără pierderi de putere. Deci: Rl = 0, Gl = 0.
Constanta de atenuare α l = 0 şi constanta lineică de prpopagare γ l este pur imaginară
γ l = jβ l , (8.83)
iar ecuaţiile (8.77) devin
U2
U 1 = U 2 cos β l l + j Z c I 2 sin β l l ; I 1 = I 2 cos β l l + j sin β l l .
Zc (8.84)
În consecinţă, undele de tensiune şi de curent se propagă fără atenuare, iar viteza de
ω 1
propagare v = = , nu depinde de frecvenţă.
β LC
Aşadar pe o linie fără pierderi toate undele de tensiune se propagă cu aceeaşi viteză, deci nu
există dispersiune.
L
Deoarece Z c = , nu depinde de frecvenţă, unda de curent este de aceeaşi formă ca
C
unda de tensiune.
Expresiile tensiunii şi curentului pentru linia fără pierderi se deduc din relaţia (8.72):
U
U ( x ) = U 1 cos β l x − j Z c I 1 sin β l x; I ( x ) = I 1 cos β l x − j 1 sin β l x .
Zc (8.85)

™ Efectele Ferranti de tensiune şi de curent

Fie o linie electrică lungă fără pierderi ( α l = 0 ) în gol la ieşire ( I 2 = 0 ), sub tensiunea
complexă U 1 la intrare (fig. 8.8,a)

Pentru că I 2 = 0 , prima ecuaţie (8.84) devine

U 1 = U 2 cos β l l , (8.86)
din care rezultă

287
 U1 (8.87)
U2 = .
cos β l l
În cazul în care
π (8.88)
β l l = (2k + 1) ,
2
urmează cos β l l = 0 şi U 2 = ∞. Luând în consideraţie relaţia (8.36) se poate deduce din
relaţia (8.88) raportul dintre lungimea de undă λ şi lungimea liniei l, după cum urmează:
λ (8.89)
l = (2k + 1) .
4

(a) (b)
Fig. 8.8. a) Efectul Ferranti de tensiune;
b) Efectul Ferranti de curent.
Aplicând o tensiune la bornele de intrare ale liniei electrice lungi fără pierderi, cu lungimea
egală cu multiplu impar de sferturi de lungimi de undă λ şi având bornele deschise la ieşire
(în gol), tensiunea de la ieşire rezultă infinită. Deoarece rezistenţa în realitate nu este nulă,
tensiunea la ieşire U 2 este mărginită. Apariţia de supratensiuni în aceste condiţii constituie
efectul Ferranti de tensiune.
Când linia fără pierderi are bornele de ieşire în scurtcircuit, U 2 = 0 (fig. 8.8,b) şi se aplică
la intrare o tensiune U 1 , a doua ecuaţie (8.84) devine
I 1 = I 2 cos β l l , (8.90)
din care rezultă
I1 (8.91)
I2 = .
cos β l l
Dacă este satisfăcută condiţia (8.89), curentul I 2 este infinit şi din acelaşi motiv al
rezistenţei nenule, este în realitate limitat. Apariţia de supracurenţi în aceste condiţii constituie
efectul Ferranti de curent.
La frecvenţa de 50 Hz căreia îi corespunde lungimea de undă λ = 6000 km , efectele
Ferranti apar pe o linie de lungimea l = 6000/4 = 1500 km (k = 0). În regim periodic, efectele
Ferranti apar la armonici superioare şi pe linii de lungimi mai mici. Datorită apariţiei
supratensiunilor şi supracurenţilor provocate în acest mod, se evită punerea sub tensiune a
liniilor cu bornele de ieşire deschise sau scurtcircuitate.
™ Linia scurtă
Dacă este satisfăcută inegalitatea
γ l l << 1, (8.92)

288
funcţiile ch γ l l şi sh γ l l se aproximează prin primii termeni ai dezvoltărilor lor în serie.
Considerând, într-o primă aproximaţie, ch γ l l ≅ 1 şi sh γ l l ≅ γ l l , ecuaţiile (8.77) devin
U 1 ≅ U 2 + Z c I 2 γ l l = U 2 + l (Rl + jωLl )I 2 ,
U2 . (8.93)
I1 ≅ I 2 + γ l l = I 2 + l (Gl + jωCl )U 2 .
Zc
Acestor ecuaţii le corespunde schema cu parametri concentraţi reprezentată în figura 8.2.
Deoarece γ l l > β l l , inegalitatea (8.92) scrisă în forma

β l l << 1, (8.94)
respectiv
l (8.95)
<< 1,
λ
este identică cu condiţia privind neglijarea efectului de propagare.

8.3. IMPEDANŢA DE INTRARE A LINIEI ELECTRICE LUNGI

Dacă la bornele de ieşire se conectează impedanţa complexă de sarcină (fig. 8.9)

U (8.96)
Z2 = 2 ,
I2

Fig. 8.9. Definirea impedanţei complexe de intrare.

impedanţa complexă echivalentă de la intrare rezultă din ecuaţiile (8.77)

U Z 2 I 2 ch γ l l + Z c I 2 sh γ l l Z 2 + Z c th γ l l
Z e1 = 1 = = Zc .
I 1 U =Z I U2 Z c + Z 2 th γ l l (8.97)
2 2 2 I 2 ch γ l l + sh γ l l
Zc
2π
La o linie fără pierderi, Z c = Z 0 , γ l = jβ l = j şi impedanţa Z e1 are valoarea
λ
Z + jZ 0 tgβ l l
Z e1 = Z0 2 .
Z 0 + j Z 2 tgβ l l (8.98)
λ
Dacă impedanţa de sarcină este o bobină, Z 2 = jωL şi l = (2k + 1) , se obţine
4
Z 02 1
Z e1 = = ,
jωL jωC e (8.99)

289
cu C e = L / Z 02 şi linia transformă inductivitatea L în capacitatea Ce (fig. 8.10,a). În cazul în
λ
care impedanţa de sarcină este un condensator, Z 2 = 1 / jωC şi l = (2k + 1) , se obţine
4
2
Z = jωCZ 0 = jωLe , (8.100)
e1

cu Le = CZ 02 şi linia transformă capacitatea C în inductivitatea Le (fig. 8.10,b).

(b)
(a)
Fig. 8.10. a) Transformarea inductivităţii L în capacitatea Ce;
b) Transformarea capacităţii C în inductivitatea Le.

8.4. CALCULUL PUTERILOR TRANSMISE PE LINIILE ELECTRICE LUNGI

Puterile complexe, primită de linie pe la bornele de intrare S 1 şi transmisă receptorului pe

la bornele de ieşire S 2 se calculează cu următoarele formule:
S 1 = P1 + jQ1 = U 1 I 1* , S 2 = P2 + jQ2 = U 2 I *2 , (8.101)
unde P1 şi P2 sunt puterile active şi Q1, Q2 puterile reactive corespunzătoare.
Curenţii complecşi I 1 şi I 2 se deduc din ecuaţiile (8.73) şi, respectiv (8.77)
U 1ch γ l l − U 1 U 1 − U 2 ch γ l l (8.102)
I1 = , I2 = .
Z c sh γ l l Z c sh γ l l

Este mai simplu să calculăm S 1* şi S *2 . Pentru aceasta, se multiplică ambii membri ai

relaţiilor (8.102) cu U 1* , respectiv U *2 şi se obţin relaţiile

U 1*U 1ch γ l l − U 1* U 1
S 1* = U 1* I 1 = P1 − jQ1 = ,
Z c sh γ l l
(8.103)
U *2 U 1 − U *2 U 2 ch γ l l
S *2 = U *2 I 2 = P2 − jQ2 = .
Z c sh γ l l

Folosind notaţiile
U 1 U 1 jδ (8.104)
ch γ l l = σ c e jτc ; sh γ l l = σ s e jτ s ; = e ,
U 2 U2
unde

σc =
1
(ch2α l l + cos 2β l l ); τ c = 1 arcth sh2α l l sin 2β l l ; (8.105)
2 2 1 + ch2α l l cos 2β l l

σs =
1
(ch2α l l − cos 2β l l ); τ s = 1 arcth sh2α l l sin 2β l l ,
2 2 ch2α l l cos 2β l l − 1

290
relaţiile (8.103) devin
⎡ 1 ⎤
⎢ (ch2α l l + cos 2β l l )e j (τc − τs − ϕc ) − U 2 e − j (τs + ϕc + δ ) ⎥ (8.106)
U 12
⎢ 2 U1 ⎥,
S 1* = P1 − jQ1 =
Zc ⎢ 1 ⎥
⎢ (ch2α l l − cos 2β l l ) ⎥
⎣ 2 ⎦
respectiv
⎡ U 1 j ( δ − τ s − ϕc ) 1 ⎤
⎢ e − (ch2α l l + cos 2β l l )e j (τc − τs − ϕc ) ⎥
U 22
⎢ U 21 2 ⎥, (8.107)
S *2 = P2 − jQ2 =
Zc ⎢ 1 ⎥
⎢ (ch2α l l − cos 2β l l ) ⎥
⎣ 2 ⎦
Separând părţile reale şi imaginare, se obţin puterile active şi reactive corespunzătoare,
după cum urmează:
¾ Puterea activă la intrare P1
⎡ 1 ⎤
⎢ (ch2α l l + cos 2β l l ) cos(τ c − τ s − ϕ c ) − U 2 cos(δ + τ s + ϕ c )⎥
U 12
⎢ 2 U1 ⎥, (8.109)
P1 =
Zc ⎢ 1 ⎥
⎢ (ch2α l l − cos 2β l l ) ⎥
⎣ 2 ⎦
¾ Puterea reactivă la intrare Q1
⎡ 1 ⎤
⎢ (ch2α l l + cos 2β l l ) sin (τ c − τ s − ϕ c ) + U 2 sin (δ + τ s + ϕ c )⎥
U 12
⎢ 2 U1 ⎥, (8.110)
Q1 = −
Zc ⎢ 1 ⎥
⎢ (ch2α l l − cos 2β l l ) ⎥
⎣ 2 ⎦
¾ Puterea activă la ieşire P2
⎡ U1 1 ⎤
⎢ cos(δ − τ s − ϕ c ) − (ch2α l l + cos 2β l l ) cos(τ c − τ s − ϕ c ) − ⎥
U 22
⎢ U2 2 ⎥, (8.111)
P2 =
Zc ⎢ 1 ⎥
⎢ (ch2α l l − cos 2β l l ) ⎥
⎣ 2 ⎦
¾ Puterea reactivă la ieşire Q2

⎡ U1 1 ⎤
⎢ sin (δ − τ s − ϕ c ) − (ch2α l l + cos 2β l l ) sin (τ c − τ s − ϕ c )⎥ (8.112)
U 22
⎢U2 2 ⎥.
Q1 = −
Zc ⎢ 1 ⎥
⎢ (ch2α l l − cos 2β l l ) ⎥
⎣ 2 ⎦

Exemplul 8.1: Linia electrică lungă reprezentată în figura 8.11 are lungimea l = 0,5 m şi
impedanţa caracteristică Z c = 100 Ω . Sarcina liniei are Rs = 100 Ω şi C s = 5 pF. Să se

291
calculeze impedanţa de intrare a liniei pentru frecvenţa f = 1000 MHz ştiind că permitivitatea
dielectricului este ε r = 4,9 şi permeabilitatea magnetică relativă a mediului µ r = 1 .
Lungimea de undă pe linie este :
c0 3 ⋅ 10 8
λ= = = 0,14 m.
f ε r µ r 10 9 4,9 ⋅ 1
2π 6,28
Constanta de fază β l = = = 34,9 ⇒ β l l = 34,9 ⋅ 0,5 = 17,45 rad .
λ 0,14

Fig. 8.11. Linie electrică lungă cu sarcina RC paralel.

Impedanţa complexă de sarcină are valoarea:

Rs
jω C s Rs 100
Zs = = = = 9.2 − j 29 .
1 1 + jωRs C s 1 + j ⋅ 6.28 ⋅ 10 9 ⋅ 100 ⋅ 5 ⋅ 10 −12
Rs +
jωC s
Impedanţa complexă, conform cu formula (8.97), are expresia:
Z + j Z c tgβ l l
Z1 = Z c ⋅ s = 100
(9.2 − 29 j ) + j ⋅ 100 ⋅ 0.212 = 8.535-7.507 j .
Z c + j Z s tgβ l l 100 + j (9.2 − 29 j ) ⋅ 0,21

Exemplul 8.2: Să se determine lungimea unui tronson de linie cu impedanţa caracteristică

Z c = 70 Ω având dielectricul cu permitivitatea ε r = 2 , terminat în scurtcircuit, astfel încât să
se obţină un circuit rezonant serie cu frecvenţa de rezonanţă f 0 = 1,2 GHz. Dacă linia are o
atenuare α l = 0,3 dB/m să se determine parametrii schemei echivalente. (1 dB/m = 0,115
Np/m).
Linia cea mai scurtă terminată în scurtcircuit care se comportă ca un circuit rezonant serie
λ
este linia de lungime .
2
λ c0 3 ⋅ 10 8
l= = = = 0,0884 m
2 2 f0 εr f 2 ⋅ 1,2 ⋅ 10 9 2 ⋅

Pentru o constantă lineică de atenuare α l = 0,3 dB/m = 0,0345 Np/m, factorul de calitate
este
ω L π 3.14
Q = 0 es = = = 1029.575 .
Res α l l 0.0345 * 0.0884
Parametrii schemei echivalente sunt:

292
 1
Res ≈ Z c α l l = 70 ⋅ 0.0345 ⋅ 0.0884 = 0.2135 Ω , QRes = ω 0 Les = = 219.814Ω .
ω0 C es

Exemplul 8.3: Fie o linie electrică lungă trifazată confecţionată din conductoare din oţel-
aluminiu, utilizată pentru transportul energiei electromagnetice. Linia are următorii parametri
lineici calculaţi la proiectare Rl = 0,085 Ω/km; Ll = 1,415.10-3 H/km; Gl = 3,97.10-8 S/km; şi
Cl = 9,1.10-9 F/km. Linia electrică are o lungime de l = 850 km şi transmite o putere aparentă
nominală S2 = 300 MVA cu cos ϕ 2 = 1 la tensiunea nominală de linie U2l = 400 kV şi
frecvenţă nominală f = 50 Hz. Se cer:
1. Să se calculeze parametrii lineici secundari (impedanţa complexă caracteristică Z c ,
constanta lineică de propagare γ l , constanta lineică de atenuare α l şi constanta
lineică de fază β l );
2. Să se determine tensiunile şi curenţii de la bornele de început ale liniei pentru
funcţionarea în gol şi apoi în scurtcircuit la bornele terminale ale liniei cu tensiunea
nominală, respectiv curentul nominal;
3. Să se calculeze regimul de funcţionare la bornele primare (de început) ale liniei, dacă
regimul de la bornele secundare (de sfârşit) este cel nominal.

1. a) Impedanţa complexă caracteristică:

™ Impedanţa complexă lineică longitudinală
Z l = R L + jωLl = 0.085 + 0.444 j ,

™ Admitanţa complexă lineică transversală

Y l = Gl + jωCl = 3.97 ⋅ 10 −8 + 285.74 ⋅ 10 −8 j ,

Zl 0.085 + 0.444 j
Zc = = = 396.2 − 34.8088 j ⇒
Yl 3.97 ⋅ 10 −8 + 285.74 ⋅ 10 −8 j
⎧ Z c = 397.734 Ω
⇒⎨ .
⎩ϕ c = −5°

b) Constanta lineică de propagare

γc = Z l Y l = (0.085 + 0.444 j )(3.97 ⋅ 10 −8 + 285.74 ⋅ 10 −8 j ) = 0.0001152 + 0.001131 j ⇒

⎧α = 0.0001152 Np/km = 10 − 3 dB/km
⇒⎨ l .
β
⎩ l = 0.001131 rad/km

2) Tensiunea şi curentul de la bornele primare cu bornele secundare în gol:

400
ch((0.0001152 + 0.001131) * 850.0 ) = 132.8275 + 18.57 j ⇒
U 10 = U 2 ch γ l l =
3
⎧U 10 = 133.119 kV
⇒⎨ ,
⎩α u10 ≅ 8°

293
respectiv

U2 400
I 10 = sh γ l l = sh((0.0001152 + 0.001131) * 850.0 ) * 1000.0 =
Zc 3 (396.2 − 34.8088 j )
⎧ I10 = 479.415 A
= −9.386 + 479.415 j ⇒ ⎨ .
⎩α i10 ≅ 91°

Valoarea nominală a curentului de la bornele de ieşire este:

S2
I 2 = I2 = = 433.012 A.
3U 2
Tensiunea şi curentul de la bornele primare cu bornele secundare în scurcircuit:

U 1sc = Z c I 2 sh γ l l = (396.2 − 34.8088 j ) * 433.012 sh((0.0001152 + 0.001131) * 850.0 ) / 1000.0 =

⎧U 1sc = 142.224 kV
= 22.0499 + 140.50435 j ⇒ ⎨ ,
⎩α u1sc ≅ 81°
respectiv

I 1sc = I 2 ch γ l l = 433.012 * ch((0.0001152 + 0.001131) * 850.0 ) =

⎧ I 1sc = 251.4738 A
= 229.05 + 34.8225 j ⇒ ⎨ .
⎩α u1sc ≅ 8°

3) Tensiunea şi curentul de la bornele primare ale liniei (în regim nominal) rezultă prin
însumarea componentelor de la funcţionarea în gol şi în scurtcircuit, calculate anterior:
⎧U 1 = 222.01876 kV
U 1 = U 10 + U 1sc = 154.8774 + 159.0764 j ⇒ ⎨ ,
⎩α u1 = 45° 47'
respectiv
⎧ I 1 = 567.34 A
I 1 = I 10 + I 1sc = 239.6545 + 514.2377 j ⇒ ⎨ .
⎩α i1 = 65°
Defazajul curentului I 1 faţă de tensiunea U 1 are valoarea

ϕ1 = α u1 − α i1 = 45.789 − 65 = −19.2° .

Puterea activă primită de linie este

P1 = 3U 1 I1 cos ϕ1 = 353.3464 MW
şi deci randamentul liniei are valoarea
P2
η= = 0.8487 .
P1

Deoarece defazajul ϕ1 este negativ, linia generează putere reactivă la bornele primare:

294
 Q1 = −3U 1 I1 sin ϕ1 = 133.6281 Mvar.

Exemplul 8.4: O linie electrică trifazată are următorii parametri lineici secundari:
Np grade
α l = 0.107 ⋅ 10 −3 , β l = 61.2 ⋅ 10 −3 .
km km
1. Pentru ce lungime minimă xmin a liniei tensiunea U20 de la bornele secundare după
deconectarea sarcinii (I2 = 0) este egală cu tensiunea de la bornele primare ale liniei?
2. Să se stabilească relaţia care există între curentul de scurcircuit trifazat de la bornele
secundare şi curentul de la bornele primare ale liniei.
1. Relaţia dintre tensiunile de la capetele liniei cu distanţa x (măsurată de la bornele
secundare către bornele primare, de regulă notată cu x’), pentru funcţionarea în gol are
expresia:
U 1 = U 20 ch γ l x .

Cele două tensiuni U20 şi U1 vor fi egale dacă:

ch γ l x = ch(α l x + jβ l x ) = 1 .

Dacă notăm cu:

( ) ( )
f1 ( x ) = cos 122.4 ⋅ 10 −3 x şi f 2 ( x ) = 2.0 − ch 0.214 ⋅ 10 −3 x ,
soluţionarea ecuaţie de mai sus se poate face grafic conform cu figura 8.11.
Din figura 8.11 se obţine
λ 180° 180°
x min = 2674.1356 km < = = = 2940 km .
2 βl 61.2 ⋅ 10 −3

295
 Fig. 8.11. Calculul grafic al soluţiei minime.

2) Curenţii de la capetele liniei în scurcircuit fiind în relaţia

I 1 = I 2 sc ch γ l x min ,

vor avea aceleaşi valori efective, însă vor fi defazaţi cu unghiul

ϕ = arg ument (ch γ l x min ) = arctg (tg (β l x min ) ⋅ th(α l x min )) = 4.828° .

Exemplul 8.5: Să se calculeze impedanţa complexă Z2 a fazei receptorului echilibrat,

conectat în stea, ce primeşte putere activă maximă de la o linie electrică trifazată simetrică
alimentată la tensiune constantă. Sunt daţi parametrii secundari ai liniei: Zc = 298 Ω, ϕ c = -50
şi γ l l = α l l + jβ l l = 0.096 + 0.96 j .
Să se determine tensiunile, curenţii şi puterile la bornele liniei, precum şi randamentul. Se
cunoaşte tensiunea la bornele primare U1l = 3 220 kV .

Conform teoremei transferului maxim de putere activă, receptorul primeşte putere activă
maximă dacă impedanţa complexă de fază a sa Z2 este egală cu impedanţa complex-conjugată
a fazei dipolului generator echivalent care îl alimentează. În cazul liniei lungi date, aceasta
este egală cu impedanţa complex-conjugată de scurtcircuit la bornele primare:
*
⎛ ⎞
⎜ ⎟
U *2 ⎜ U 1ch γ l l − Z c I 1 sh γ l l ⎟ sh * γ l l
Z2 = Z *2 sc =− =⎜ ⎟ = Z *c =
I *2 U ch * γ l l
U1=0 ⎜⎜ I 1ch γ l l − 1 sh γ l l ⎟⎟
⎝ Zc ⎠ U 1=0

sh * (0.096 + 0.96 j )
= (296.8671 + 25.9592 j ) = 120.8592 − 405.0262 j =
ch * (0.096 + 0.96 j )
= 422.6738 ⋅ e − j 73° .
Semnul minus apare în relaţia de mai sus, deoarece la bornele de ieşire ale linie se
consideră regula de asociere a sensurilor de referinţă de la generatoare pentru sensurile
tensiunilor şi curenţilor şi definiţia impedantei complexe de intrare (ieşire) se face cu regula
de la receptoare.
Tensiunea complexa U2 şi curentul complex I2, de la bornele secundare, au expresiile

U1 ⎧⎪U 2 f = 661.5324 kV
U2f = = 101.5566 − 653.8906 j ⇒ ⎨ ,
⎛ Zc ⎞ ⎪⎩α u2 = −81.21°
3 ⎜⎜ ch γ l l + sh γ l l ⎟⎟
⎝ Z2 ⎠

respectiv,

U2f ⎧ I 2 = 1565.1133 A
I2 = = 1550.6896 − 211.9833 j ⇒ ⎨ .
Z2 ⎩α u2 = −7.788°
Curentul complex primar I1 are valoarea:

296
 ⎛ Z ⎞ ⎧ I1 = 2731.9175 A
I 1 = I 2 ⎜⎜ ch γ l l + 2 sh γ l l ⎟⎟ = 2713.3309 + 317.7921 j ⇒ ⎨ .
⎝ Zc ⎠ ⎩α u2 = 6.68°

Puterile active P1 şi P2 de la bornele primare respectiv, secundare au valorile

{ } { }
P1 = Re 3U 1 f I 1* = 1790.8248 MW; P2 = Re 3U 2 f I *2 = 888.1715 MW ,

iar randamentul este:

P2
η=
= 0.5
P1
ceea ce confirmă teorema transferului maxim de putere activă.

BIBLIOGRAFIE

1. M. Preda, P. Cristea, Bazele electrotehnicii, Vol.II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
2. C. I. Mocanu, Teoria circuitelor electrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979.
3. M. Preda şi alţii, Bazele electrotehnicii - Culegere de probleme (reeditată şi completată), Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
4. Lucia Dumitriu, M. Iordache, Teoria modernă a circuitelor electrice – Fundamentare teoretică,
aplicaţii, algoritmi şi programe de calcul, Vol I., Editura All Educational, Bucureşti, 1998.
5. 4. M. Iordache, Lucia Dumitriu, Teoria modernă a circuitelor electrice – Fundamentare teoretică,
aplicaţii, algoritmi şi programe de calcul, Vol II., Editura All Educational, Bucureşti, 2000.
6. M. Iordache, Culegere de probleme de electrotehnică, electronică şi maşini electrice, Litografia
Universităţii "Politehnica" Bucureşti, 1984.
7. M. Iordache, Lucia Dumitriu, Culegere de probleme de electrotehnică - Circuite neliniare - Probleme,
algoritmi şi programe de calcul, Litografia Universităţii "Politehnica" Bucureşti, 1996.
8. L. O. Chua, and P. M. Lin, Computer-aided of electronic circuit: Algorithms and computational
techniques, Englewood Cliffs, NJ: Prentince-Hall, 1975.
9. R. Răduleţ, Bazele Electrotehnicii - Probleme II, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975.
10. C. Şora, Cuadripolul electric, Editura Tehnică, Bucureşti, 1964.
11. N. Balabanian, Th. Bickart, Teoria moderna a circuitelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1974.
12. A. D. Calahan, Computer-aided network design, McGraw-Hill Book Company, New York, 1972.
13. A. E. Schwarz, Computer-aided design of microelectronic circuits and systems, Academic Press,
Londra, 1987.
14. S. Franco, Electric Circuit Fundamentals, Sauders College Publishing, Harcout Brace College
Publishers, N.Y., London, 1995.
15. P. Tuinega, SPICE: A Guide to Circuit Simulation and Analysis Using PSPICE, Prentice-Hall, N.Y.,
1988.
16. T. Marian, SPICE, Editura Teora, Bucureşti, 1996.
17. M. Badea, Analiza asistată de calculator a circuitelor electrice, Editura InfoMed, Craiova, 1997.

297