VI.

III Metoda scărilor de timp multiple

Dacă metodele de studiu a vibraŃiilor neliniare cum sunt metoda perturbaŃiilor (parametrului
mic), metodele de liniarizare, metoda balanŃei energetice etc. sunt considerate „clasice”, s-au
dezvoltat şi metode „moderne”, printre care se numără şi metoda scărilor de timp multiple. Aceasta
a fost prezentată de A.H. Nayfeh în lucrarea „Perturbation Methods”- JohnWiley and Sons, 1973,
după care facem această expunere.
Pentru exemplificare se consideră ecuaŃia vibraŃiilor liniare, libere, amortizate:
&x& + 2 µx& + x = 0 , (233)
a cărei soluŃie exactă este dată de relaŃia:
 
x(t ) = e − µ ⋅t cos  1 − µ 2  ⋅ t − ϕ  . (234)
  
Considerând pe µ ca un parametru mic, se pot dezvolta în serie de puteri funcŃiile e − µ ⋅t şi
 
cos  1 − µ 2  ⋅ t − ϕ  ,obŃinându-se:
  
 
e − µ ⋅t = 1 − µ ⋅ t + µ 2 ⋅ t 2 + ..... ; cos  1 − µ 2  ⋅ t − ϕ  = cos(t − ϕ ) + µ 2 ⋅ t ⋅ sin (t − ϕ ) + ..... (235)
1 1
2    2
Se poate alege o valoare a timpului t, pentru care ne putem limita la un număr nu prea mare de
termeni din cadrul dezvoltării în serie de puteri (235).
SoluŃia ecuaŃiei (233) poate fi considerată ca depinzând de scări de timp, cum ar fi, spre
exemplu:
T0 = t ; T1 = µ ⋅ t ; T2 = µ 2 ⋅ t ; .........................., T3 = µ n ⋅ t , (236)
astfel încât soluŃia (234) se scrie:
~ n −1
x(t , µ ) = x(T0 , T1 , T2 ,..........., Tn , µ ) = ∑ µ k x k (T0 , T1 , T2 ,..........., Tn ) . (237)
k =0
iar derivata în raport cu timpul t a soluŃiei (237) se scrie:
d ∂ ∂ ∂ ∂
= +µ + µ2 + .............. + µ n . (238)
dt ∂T0 ∂T1 ∂T2 ∂Tn
Cu aceste precizări, ecuaŃia (233) se scrie sub forma:
&x& + x = −2 µx& , (239)
în care se înlocuieşte soluŃia (237), Ńinând seama de relaŃia (238), astfel încât prin egalarea cu zero a
( )
diferitelor puteri ale lui µ µ 0 , µ , µ 2 ,............, µ n , se obŃin ecuaŃiile:
∂ 2 x0
+ x0 = 0 ; (240 a)
∂T02
∂ 2 x1 ∂x0 ∂ 2 x0
+ x1 = −2 −2 ; (240 b)
∂T12 ∂T0 ∂T0 ∂T1
∂ 2 x2 ∂x1 ∂ 2 x1 ∂ 2 x0 ∂ 2 x0 ∂x
+ x 2 = −2
−2 − −2 −2 0 ; (240 c)
∂T22 ∂T0 ∂T0 ∂T1 ∂T02 ∂T0 ∂T2 ∂T1
------------------------------------------------------------------------ .
Sistemul (240 a), (240 b), (240 c) ……… se poate rezolva în succesiunea ecuaŃiilor, obŃinându-se
pentru ecuaŃia (240 a), utilizând forma complexă a soluŃiei:
−
x0 = A0 (T1 , T2 ) ⋅ e i ⋅T0 + A 0 (T1 , T2 ) ⋅ e − i ⋅T0 , (241 a)
−
unde cu A0 s-a notat conjugata complexă a lui A0 . Este de menŃionat că soluŃia (241 a) este
formată din funcŃii reale cos(T0 ) şi sin (T0 ) , numai forma de scriere fiind complexă (numere
complexe). Înlocuind (241 a) în ecuaŃia diferenŃială (240 b), rezultă:
− − 
∂ 2 x1  ∂A0  i ⋅T0  ∂ A 0  − i ⋅T0
+ x1 = −2i ⋅  A0 + ⋅e + 2i ⋅  A 0 + ⋅e , (241 b)
∂T12  ∂T1   ∂T1 
 
a cărei soluŃie generală este:
−  ∂A   ∂ A0 
x1 = A1 (T1 , T2 ) ⋅ e i ⋅T0 + A1 (T1 , T2 ) ⋅ e − i ⋅T0 −  A0 + 0  ⋅ T0 ⋅ e i ⋅T0 −  A0 +  ⋅ T0 ⋅ e − i ⋅T0 ,

 ∂T1  ∂ T1 
(241 c)
în care sunt însă şi termeni seculari. Eliminarea acestor termeni seculari conduce la condiŃia:
∂A
A0 + 0 = 0 , (242)
∂T1
din rezolvarea căreia se obŃine:
A0 = a 0 (T2 ) ⋅ e −T1 (242 a)
şi care înlocuită împreună cu A 0 în relaŃia (241 c) permite scrierea soluŃiei:
−
x1 = A1 (T1 , T2 ) ⋅ e i ⋅T0 + A1 (T1 , T2 ) ⋅ e − i ⋅T0 . (243)
S-au obŃinut astfel soluŃiile pentru x0 - relaŃia (241 a) şi pentru x1 - relaŃia (243), care înlocuite
în membrul drept al ecuaŃiei (240 c) determină ecuaŃia diferenŃială pentru x2 , respectiv:
∂ 2 x2
+ x2 = −Q(T1 , T2 ) ⋅ e i ⋅T0 − Q(T1 , T2 ) ⋅ e − i ⋅T0 , (244)
2
∂T0
în care s-au notat:
∂A ∂a
Q(T1 , T2 ) = 2iA1 + 2i 1 − a0 ⋅ e −T1 + 2i 0 ⋅ e − T1 (244 a)
∂T1 ∂T2
şi respectiv Q(T1 , T2 ) , conjugata complexă a lui Q(T1,T2 ) .
Eliminarea termenilor seculari se realizează dacă:
∂A1 1  ∂a 
+ A1 = i ⋅  − a0 + 2i 0  ⋅ e − T1 , (245)
∂T1 2  ∂T2 
a cărei soluŃie generală este:
 1  ∂a  
A1 = a1 (T2 ) + i ⋅  − a 0 + 2i 0 T1  ⋅ e − T2 (246)
 2  ∂T2  
şi care înlocuită în (243) permite scrierea lui x1 în forma:
 1  ∂a  
x1 = a1 (T2 ) + i ⋅  − a0 + 2i 0 T1  ⋅ e − T1 ⋅ e − i ⋅T0 + E , (247)
 2  ∂T2  
unde E reprezintă conjugata complexă a primului termen din membrul drept al relaŃiei (247).
Continuând în acelaşi mod operaŃiile se obŃin x2 , x3 ,......., xn .
Metoda prezentată are diferite variante de aplicare, cum ar fi: metoda de dezvoltare în serie cu
două variabile, metoda generalizată a scărilor multiple neliniare etc. şi sunt prezentate în lucrarea
citată a lui A.H. Nayfeh.
VI.III.1 Aplicarea metodei scărilor multiple la ecuaŃia Duffing
Pentru exemplificarea metodei s-a analizat cazul vibraŃiei libere, amortizate, liniare, descrise
de ecuaŃia (233). În continuare se aplică metoda oscilatorului Duffing, a cărei ecuaŃie este:
 d 2x
+ ω 02 x + µx 3 = 0 (248)
2
∂t
şi pentru care se consideră o dezvoltare cu numai trei termeni, adică:
x ≅ x0 (T0 , T1 , T2 ) + µ ⋅ x1 (T0 , T1 , T2 ) + µ 2 ⋅ x2 (T0 , T1 , T2 ) . (249)
Notând operatorul de derivare:
d
= D0 + µD1 + µ 2 D2 + µ 3 D3 + ......... , (250)
dt
∂
în care Dn = şi înlocuind relaŃia (249) în ecuaŃia (248), se obŃin, prin gruparea după puterile
∂Tn
lui µ şi egalarea cu zero a coeficienŃilor fiecărei puteri ai acestuia, ecuaŃiile diferenŃiale:
D02 x0 + ω 02 x0 = 0 ; (251 a)
D02 x1 + ω 02 x1 = −2 D0 D1 x0 − x03 ; (251 b)
D02 x2 + ω02 x2 = −2 D0 D1 x1 − 2 D0 D2 x2 − D12 x0 − 3 x02 x1 . (251 c)
Aplicând algoritmul prezentat în primul paragraf, rezultă succesiv:
−
x0 = A(T1 , T2 ) ⋅ e i ⋅ω 0 ⋅T0 + A(T1 , T2 ) ⋅ e − i ⋅ω 0 ⋅T0 , (252)
apoi prin înlocuirea în (251 b)
[ ]
D02 x1 + ω 02 x1 = − 2iω 0 D1 A + 3 A 2 A ⋅ e i ⋅ω 0 ⋅T0 − A3e 3i ⋅ω 0 ⋅T0 + E 0 , (252 a)
unde E 0 este conjugata complexă a termenilor din membrul drept.
Urmează eliminarea termenilor seculari, adică:
2iω 0 D1 A + 3 A 2 A = 0 , (252 b)
cu ajutorul căreia se obŃine din (252 a):
i ⋅ω 0 ⋅T0 A3
x1 = B(T1 , T2 ) ⋅ e + e 3i ⋅ω 0 ⋅T0 + E1 , (252 c)
8ω 02
unde E 1 este conjugata armonică complexă.
Cum mărimea complexă A se poate scrie sub forma:
1
A = a ⋅ e i ⋅ϕ , (252 d)
2
unde a şi ϕ sunt numere reale, relaŃia (252 b) conduce la:
∂a ∂ϕ 3 2
= 0;−ω 0 + a = 0, (252 e)
∂T1 ∂T1 8
din care rezultă:
3 2
a = a(T2 ); ϕ = a T1 + Φ 0 (T2 ) . (252 f)
8ω 0
Urmând algoritmul descris, se obŃine, prin înlocuirea expresiilor pentru x0 şi x1 în ecuaŃia
diferenŃială (251 c),
3  21 4 
D02 x 2 + ω 02 x2 = − A5 e 5iω 0T0 +  A A − 3BA 2  e 3iω 0T0 − Q(T1 , T2 )e iω 0T0 + E 3 , (253)
8ω 02 2
 8ω 0 
în care s-au notat:
2
2 15 A3 A
Q = 2iω 0 D1 B + 3 A B + 6 A AB + 2iω 0 D2 A − ; (253 a)
8ω 02
E 3 - conjugata armonică a termenilor din membrul drept, (253 b)
din care se elimină termenii seculari, dacă sunt îndeplinite relaŃiile:
2
15 A3 A
B = 0;2iω 0 D2 A = . (253 c)
8ω 02
Considerând Q = 0 , soluŃia x2 este:
1 21
x2 = A5 e 5iω 0T0 − A 4 A ⋅ e 3iω 0T0 + E 4 , (254)
4 4
64ω 0 64ω 0
unde E 4 este conjugata armonică a termenilor din membrul drept.
1
Pentru A = a ⋅ e i ⋅ϕ , a doua relaŃie din (253 c) devine:
2
∂a ∂φ 15
= 0; − ω 0 = a4 , (255)
∂T2 ∂T2 256ω 02
∂a ∂a
ceea ce permite, având în vedere că = 0 (conf. primei relaŃii (252 e)) şi = 0 (conf. primei
∂T1 ∂T2
relaŃii (255)), constatarea că a nu depinde de T1 şi T2 , fiind o mărime constantă. Analizând a doua
relaŃie (255) se poate scrie:
15
φ=− a 4T2 + α , (255 a)
3
256ω 0
în care α este o constantă, din care rezultă:
3 2 15
φ= a T1 − a 4T2 + α . (255 b)
8ω 0 256ω 3
0
SoluŃia aproximată prin x0 , x1 şi x2 se scrie, cu ajutorul funcŃiilor trigonometrice, sub forma:
µa 3  21a 2  ε 2a5
x = a cos(ω ⋅ t + α ) + 1− µ ⋅ cos 3 ⋅ (ω ⋅ t + α ) + ⋅ cos 5 ⋅ (ω ⋅ t + α ) , (256)
32ω 02  32ω 02  1024ω 04
iar
3a 2 15a 4 2
ω = ω0 + µ− µ . (257)
8ω 0 256ω 3 0
Pentru valori mici ale lui µ , sunt suficiente, în foarte multe aplicaŃii, aproximaŃiile date de relaŃiile
(256) şi respectiv (257), dar dacă este necesară o precizie mai mare, relaŃiile pentru x(t ) şi ω se pot
corecta cu termeni de ordinul µ 4 , µ 5 ,....... etc.

VI.IV Metoda formelor normale (Ali H. Nayfeh-John Wiley &Sons, 1993)

Ideea de bază care stă la baza metodei formelor normale este utilizarea transformărilor de
coordonate „locale” pentru „simplificarea” ecuaŃiilor care descriu dinamica sistemului în sdtudiu. În
alte lucrări se caută cu această metodă o transformare de coordonate „aproape- identice” prin care
sistemul dinamic ia „forma simplă”, numită şi „forma normală”. Transformările se numesc locale
sau aproape- identice deoarece transformările coordonatelor sunt generate în vecinătatea noilor
soluŃii, cum ar fi un punct fix ( soluŃie constantă, staŃionară sau de echilibru) sau a unei orbite
periodice (ciclu limită) a sistemului. Pentru sistemele dinamice neliniare, transformările de
coordonate vor fi, în general, neliniare. În cele ce urmează, normalizarea este realizată uzual în
raport cu parametrul perturbaŃiei.
Formele normale ale ecuaŃiilor diferenŃiale sunt utilizate frecvent pentru analiza bifurcaŃiei şi de
aceea, în cele ce urmează, va fi pus în evidenŃă modul în care se determină formele normale, cu
exemplificarea aplicării lor în analiza bifurcaŃiilor existente în lucrările Nayfeh &Mook (1978),
Guckenhecmer&Holmes (1983), Wiggens (1990) şi Nayfeh&Balachandran (1993).

VI.IV.1 Introducere
Metoda formelor normale datează din perioada lui Euler, Delaunay, Poincaré, Dulac şi Birkhoff,
astfel încât conceptul utilizării transformărilor de coordonate a fost folosit pentru simplificarea
problemelor care implică ecuaŃii algebrice, ecuaŃii diferenŃiale ordinare, ecuaŃii diferenŃiale cu
derivate parŃiale, ecuaŃii integrale şi ecuaŃii integralo-diferenŃiale.
Exemplul 1: se consideră ecuaŃia Bessel de ordinul 1 / 2 , de forma:
 1
x 2 u ′′ + xu ′ +  x 2 − u = 0 , (258)
 4
1
−
pentru care se utilizează transformarea x 2ν ( x ) , obŃinându-se astfel ecuaŃia simplă:
ν ′′ + ν = 0 ,
a cărei soluŃie este:
ν = C1 cos( x ) + C 2 sin ( x ) ,
unde C1 şi C 2 sunt constante arbitrare. łinând seama de aceste rezultate, funcŃia Bessel de ordinul
1 / 2 se scrie:
1
−
J1 / 2 = x 2 (C cos x + C sin x ) .
1 2
Exemplul 2: se consideră vibraŃiile unui sistem cu n grade de libertate, guvernat de sistemul de n
ecuaŃii cuplate:
{&x&} + [K ]{x} = {0} ,
în care {x} este un vector coloană cu n linii, iar [K ] este o matrice simetrică constantă n X n ,
pentru care se utilizează transformarea {x} = [P] ⋅ {ν }, ceea ce conduce la o nouă formă a acesteia:
{ν&&} + [P ]−1 [K ][P ]{ν } = {0}.
Alegând coloanele matricei [P ] astfel încât să conŃină vectorii proprii ortogonali ai celor
corespunzători matricei [K ] , rezultă că produsul matriceal [P ]−1[K ][P ] reprezintă matricea
diagonală [Λ ] , cu elementele λ1 , λ 2 ,........, λ n , respectiv valorile proprii ale lui [K ] . În aceste
condiŃii, sistemul de ecuaŃii se poate scrie:
{ν&&} + [Λ ]{ν } = {0},
în care o ecuaŃie "i" este de forma:
ν&&i + λiν i = 0, i = 1, 2,......., n ,
şi este cunoscută sub numele de „forma modală normală” a sistemului {&x&} + [K ]{x} = {0} .
Exemplul 3: se consideră sistemul care descrie variaŃia în timp a amplitudinii şi fazei pentru
oscilatorul liniar perturbat parametric, în cazul rezonanŃei parametrice principale ( cf. Nayfeh şi
Mook, 1979):
1 
a& = − µ ⋅ a − a ⋅ sin (2 β ) 
2
,
1 1
aβ = − σ ⋅ a − a ⋅ cos(2 β )
&
2 2 
unde µ şi σ sunt constante. Acest sistem este neliniar, iar soluŃiile sale nu sunt evidente, ceea ce
implică utilizarea transformărilor neliniare x = a ⋅ cosβ şi y = a ⋅ sinβ , care permit obŃinerea
sistemului liniar:
 x& = − µ ⋅ x +
1
(σ − 1) ⋅ y 
2 
,
1
y& = − µ ⋅ y − (σ + 1) ⋅ x 
2 
ale cărei soluŃii se obŃin uşor.
Exemplul 4: se consideră sistemul neliniar:
(
x& = y + (a ⋅ x + b ⋅ y ) ⋅ x 2 + y 2  )
( ,
&y = − x + (a ⋅ y − b ⋅ x ) ⋅ x 2 + y 2  )
unde a şi b sunt constante, care descrie mişcarea în apropierea unui punct de bifurcaŃie Hopf (
Marsden şi McCraken, 1976; Wiggins, 1990) şi care va fi descrisă în capitolele următoare. Şi în
acest caz soluŃia sistemului nu este evidentă,fapt pentru care se utilizează transformarea neliniară
x = r ⋅ cosβ şi y = − r ⋅ sinβ , care permit obŃinerea sistemului:

r& = a ⋅ r 3
,
β& = 1 + b ⋅ r 2 
a cărui soluŃie sub formă închisă se obŃine uşor.
Exemplul 5: se consideră ecuaŃia liniară cu derivate parŃiale:
u tt − c 2 u xx = f ′( x − c ⋅ t ) ⋅ f ′′( x − c ⋅ t ) ,
unde f este o funcŃie cunoscută, de două ori diferenŃiabilă, f ′ şi f ′′ sunt prima, respectiv a doua
derivată a acestei funcŃii în raport cu argumentul ( x − c ⋅ t ) , iar indicii reprezintă derivatele parŃiale.
SoluŃia generală a acestei ecuaŃii se obŃine uşor, dacă se exprimă variabilele independente x şi t în
funcŃie de caracteristicile:
ξ = x − c ⋅ t şi η = x + c ⋅ t ,
care permit transformarea ecuaŃiei cu derivate parŃiale în:
− 4c 2 uξη = f ′(ξ ) ⋅ f ′′(ξ ) ,
a cărei soluŃie generală este:
1
u=− f ′ 2 (ξ ) ⋅ η + g (ξ ) + h(η ) ,
2
8c
în care g (ξ ) şi h(η ) sunt funcŃii generale de ξ şi η .
Exemplul 6: se consideră ecuaŃia neliniară cu derivate parŃiale:
u t + u ⋅ u x = ν ⋅ u xx ,
unde ν este o constantă, care este cunoscută ca ecuaŃia lui Burgers ( Whiham, 1974), care, după
înlocuirea lui u cu ψ şi integrare, se scrie sub forma:
1
ψ t + ψ x2 = ν ⋅ψ xx .
2
Utilizând însă transformarea neliniară ψ = −2ν ⋅ ln φ , Hopf (1950) şi Cole (1951) au obŃinut ecuaŃia
liniară a transferului de căldură:
φt = ν ⋅ φ xx ,
a cărei soluŃie se obŃine mai uşor decât în cazul ecuaŃiei neliniare originale.
Exemplul 7: se consideră cazul unui curent staŃionar, incompresibil la numere Reynolds înalte, care
acŃionează asupra unei plăci plane ce înaintează într-un curent uniform. FuncŃia de curent ψ ( x, y )
este descrisă de ecuaŃia (Van Dyke, 1964):
ψ yyy + ψ xψ yy − ψ yψ xy = 0 ,
fiind însoŃită de condiŃiile la limită:
ψ ( x, 0) = 0;ψ y ( x, 0) = 0, pentru 0 < x < ∞;ψ y ( x, ∞ ) = 1
şi care reprezintă o ecuaŃie diferenŃială neliniară cu derivate parŃiale, care poate fi redusă la o
ecuaŃie diferenŃială ordinară cu ajutorul transformării de similaritate:
y
ψ ( x, y ) = 2 x f (η ); η = .
2x
Cu aceste transformări, problema condiŃiilor la limită se scrie sub forma:
f ′′′ + f ⋅ f ′′ = 0; f (0) = f ′(0) = 0; f ′(∞ ) = 1 ,
cunoscută ca problema lui Blasius.
Exemplele anterioare au evidenŃiat modul în care o problemă dificilă poate fi scrisă, prin
introducerea transformărilor, sub forma uneia mult mai uşor de rezolvat.
Există însă situaŃii în care transformările sunt utilizate pentru transformarea problemei iniŃiale
într-una „aproximativă”, pentru care soluŃia exactă poate fi determinată uşor.
Un exemplu în acest sens îl constituie ecuaŃia lui Liouville:
y ′′ + λ2 ⋅ q ( x ) ⋅ y = 0, λ >> 1 ,
unde λ este o constantă, q( x ) reprezintă funcŃia cunoscută, iar y ′′ a doua derivată în raport cu x ,
pentru care se consideră transformarea atât a variabilei dependente, cât şi a celei independente,
respectiv:
z = φ ( x );ν ( z ) = ψ ( x ) ⋅ y ( x ) ,
ceea ce permite scrierea ecuaŃiei Liouville sub forma:
d 2ν 1  2φ ′ψ ′  dν  λ2 q ψ ′′ 2ψ ′ 2 
+  φ ′′ −  + − + ⋅ν = 0 .
dz 2 φ ′ 2  ψ  dz  φ ′ 2 φ ′ 2ψ φ ′ 2ψ 2 
Se aleg φ şi ψ astfel încât partea dominantă a ecuaŃiei transformate să aibă cea mai simplă formă
posibilă, iar soluŃiile sale să aibă aceleaşi proprietăŃi calitative ca cele ale ecuaŃiei originale. De
asemenea, în literatura de specialitate, se insistă asupra faptului ca transformările să fie regulate pe
dν
tot domeniul de interes şi se urmăreşte ca, coeficientul lui să fie zero, adică:
dz
2φ ′ψ ′
φ ′′ − =0.
ψ
CondiŃia ca transformarea să fie regulată este ca şi ψ să fie regulat şi să nu aibă zerouri în intervalul
de interes, ceea ce implică ca şi φ ′ să fie regulată şi să nu aibă zerouri în respectivul interval,
deoarece din ultima ecuaŃie rezultă relaŃia ψ = φ ′ . łinând seama de aceste restricŃii, rezultă:
λ2 ⋅ q = φ ′ 2 ⋅ ξ ( z ) ,
care conduce la forma ecuaŃiei transformate:
d 2ν
+ ξ (z ) ⋅ν = −δ ⋅ν ,
dz 2
alegându-se cea mai simplă funcŃie ξ ( z ) posibilă care să producă o transformare nesingulară.
Pentru ca cerinŃa ca φ ′ să fie regulată şi să nu aibă zerouri în intervalul de interes să fie îndeplinită,
funcŃia ξ ( z ) poate să aibă acelaşi număr, tip şi ordin al singularităŃilor, precum şi al zerourilor ca şi
q . Spre exemplu, dacă q > 0 , soluŃiile ecuaŃiei originale sunt oscilatorii, pe tot intervalul de interes,
iar atunci φ şi ψ trebuie alese astfel încât partea dominantă a ecuaŃiei transformate să fie:
d 2ν
+ν = 0 ,
dz 2
deoarece aceasta este cea mai simplă ecuaŃie posibilă cu soluŃii oscilatorii.
Dacă q < 0 pe tot intervalul considerat, atunci una dintre soluŃiile ecuaŃiei originale creşte
exponenŃial cu x , iar alta descreşte exponenŃial cu x , ceea ce determină ca φ şi ψ să fie astfel
aleşi încât partea dominantă a ecuaŃiei transformate să fie:
d 2ν
−ν = 0 ,
dz 2
deoarece aceasta este cea mai simplă ecuaŃie posibilă cu creşteri şi descreşteri exponenŃiale ale
soluŃiilor.
Dacă q schimbă semnul în intervalul de interes, atunci soluŃiile ecuaŃiei transformate sunt
oscilatorii de o parte a semnului schimbat şi crescătoare şi descrescătoare exponenŃial, de cealaltă
parte. Spre exemplu, dacă q = 1 − x 3 , soluŃiile ecuaŃiei originale sunt oscilatorii pentru x < 1 şi
exponenŃiale pentru x > 1 , ceea ce implică ca φ şi ψ să fie astfel alese încât partea dominantă a
ecuaŃiei transformate să aibă soluŃii a căror comportare se schimbă din oscilatorii în crescătoare şi
descrescătoare exponenŃial în punctul calculat. EcuaŃia cea mai simplă cu aceste proprietăŃi este
ecuaŃia lui Airy:
d 2ν
− z ⋅ν = 0 ,
dz 2
caz în care soluŃiile sunt oscilatorii pentru z < 0 şi cresc sau descresc exponenŃial cu z , dacă z > 0 .
În alte lucrări de specialitate se arată că:
- dacă q( x ) este regulat şi are un număr simplu de zerouri ( punct de întoarcere simplu), aşa
cum este cazul pentru 1 − x 3 , atunci ξ ( z ) trebuie să fie ales regulat şi numai cu un zero
simplu. Cea mai simplă funcŃie care satisface aceste condiŃii este ξ ( z ) = z ;
- dacă q( x ) este regulat şi are numai un zero dublu într-un punct al intervalului de interes
(adică un punct de întoarcere de ordinul 2), atunci ξ ( z ) trebuie să fie ales regulat şi numai
cu un zero dublu. Cea mai simplă funcŃie care satisface aceste condiŃii este ξ ( z ) = z 2 ;
- dacă q( x ) este regulat şi are un zero de ordinul n (adică un punct de întoarcere de ordinul
n ), atunci ξ ( z ) trebuie să fie ales ξ ( z ) = z n .
- dacă q( x ) are două zerouri la x = a şi x = b , cu b > 1 , de ordinele m şi n ,atunci se
utilizează funcŃia ξ ( z ) = z m (1 − z )n (Weakly).
În analiza acestui sistem neliniar cu caracteristică slabă este folosită uzual metoda variaŃiei
parametrilor, pentru transformarea acestor ecuaŃii în forma standard:
∞ εm
x& = f ( x, ε ) = ∑ ⋅ f m (x ) ,
m = 0 m!
m
∂ f
unde f m (x ) = | , iar x şi f sunt vectori cu N componente. Astfel, vectorul x poate
m ε =0
∂ε
reprezenta, de exemplu, amplitudinile şi fazele sistemului. Dacă se notează componentele vectorului
f m prin f mn , atunci componenta xk a vectorului x , poate fi considerată faza rotită rapid, dacă
f ck ≠ 0 .
Pentru analiza acestui sistem standard, se introduce transformarea aproape-identică:
7. AUTOVIBRAłIILE SUPAPELOR DE LAINJECTORUL DE COMBUSTIBIL AL
MOTORULUI DIESEL

În esenŃă, un asemenea injector este alcătuit dintr-un cilindru în interiorul căruia se află o supapă
acŃionată de un resort care exercită asupra ei o forŃă elastică Ńinând-o în poziŃia normală în contact
cu duza 1 , prin care trece carburantul (figura 7.1). Pompa de combustibil introduce în interiorul
cilindrului, prin orificiul 2 ,
carburant sub o anumită presiune.
Datorită acestei presiuni, forŃa
k elastică este învinsă şi supapa se
ridică deschizând duza 1 şi lasă
să iasă carburantul.
Dacă fenomenul este stabil,
după un timp foarte scurt, la o
anumită presiune p0 a
carburantului în interiorul
cilindrului, se ajunge la un
echilibru între forŃa elastică F0
din resort şi rezultanta forŃelor
p0 datorate presiunii p0 a
q0 carburantului asupra corpului
supapei. Rezultanta forŃelor de
x presiune este egală cu p0 A , unde
x A este secŃiunea transversală a
corpului supapei. Avem deci în
acest caz:
2
1 F0 = p 0 A . (7.1)
Fig. 7.1 În acelaşi timp debitul de lichid
q 0 care intră în corpul cilindrului
este egal cu debitul de lichid care iese prin duza 1. Dacă se notează cu V