Teorie Seism PDF

Ș.l. dr. ing.
Andrei FAUR
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
Curs 2. Elemente de DI NAMICA Construcțiilor
Înțelegerea materialului adresat studenților care participă la cursul de Inginerie Seismice, necesită
reluarea unor noțiuni legate de disciplina Dinamica Construcțiilor.
1. Vibrații libere pentru sisteme cu 1 GLD

Vibrațiile libere pot fi de două tipuri: - vibrații amortizate;
- vibrații neamortizate.
Se cunoaște ecuația generală de mișcare pentru un singur grad de libertate dinamic (1 GLD):
mu + cu + ku = F ( t ) (1)
unde:
u = u (t ) deplasarea masei după direcția gradului de libertate la timpul t;
u = u (t ) viteza masei sistemului după direcția gradului de libertate la timpul t;
u = u (t ) accelerația masei sistemului după direcția gradului de libertate la timpul t;
m masa sistemului;
c coeficient (constantă) de amortizare vâscoasă;
k rigiditatea elastică a sistemului;
F ( t ) forța perturbatoare exterioară (dependentă de timp);
Dacă forța perturbatoare este absentă pe toată durata, adică F ( t ) = 0 , atunci ecuația (1) devine:
mu + cu + ku = 0
(2-a)
sau
c k
u+ u+ u =0 (2-b)
m m
Se cunosc următorii termeni:

ccr = 2 km amortizarea critică sau amortizarea pentru care sistemul nu prezintă oscilații;
c
= fracțiune din amortizarea critică;
ccr
k  rad 
= pulsația proprie sau frecvența circulară, măsurată în  .
m  s 
Rescriind ecuația (2-b) în funcție de termenii de mai sus, rezultă ecuația vibrațiilor libere:
u + 2 u +  2u = 0 (3)
[1]
Ș.l. dr. ing. Andrei FAUR
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
NOTA Rezolvarea ecuației diferențiale ordinare de ordinul doi cu coeficienți constanți (3) presupune admiterea
1: soluțiilor de forma:
u = u ( t ) = Cet
unde C și  sunt constante complexe.

Derivând soluția de două ori, se obține:
u = u ( t ) = C  e t
u = u ( t ) = C  2 e t
Înlocuind în ecuația (3) și împărțind cu C1, avem:
( 2
+ 2 +  2 ) et = 0
Cum e
t
 0 , înseamnă că  se obțin prin rezolvarea ecuației  2 + 2 +  2 .
 = ( 2 ) − 4 2 = 4 2 ( 2 − 1) .
2
Se calculează discriminantul:
−b  i −
Soluțiile complexe pentru ecuațiile de forma ax + bx + c = 0 sunt x1, 2 =
2
.
2a
−2  i −4 2 ( 2 − 1)
Prin urmare, 1, 2 = = −  i 1 −  2
2
Având în vedere că   0 , distingem următoarele situații:
- când  = 0:
1,2 = i ;
- când 0    1 :
1,2 = −  i 1 −  2 = −  i 1 −  2 ( );
- când  = 1:
1,2 = − ;
- când   1:
1,2 = −  i ( −1) ( 2 − 1) (

= −   2 − 1 = −    2 − 1 . )
Soluțiile ecuației de mișcare sunt după cum urmează:
- când  = 0 , soluția este multiplă și complexă (   0 ):
u1,2 = Ce it ;
Soluția generală se poate obține dacă u = C1u1 + C2u2 , unde C1 și C2 sunt constante complexe
care mai pot fi scrise și astfel:
[2]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
C1 = A1 + iB1
C2 = A2 + iB2
Înlocuind, rezultă:
u = A1eit + iB1eit + A2e −it + iB2e −it

i
Pe baza formulei lui Euler ( e = cos  + i sin  ) și în urma separării părții reale de cea imaginară,
avem:
u = ( A1 + A2 ) cos t − ( B1 − B2 ) sin t + i ( A1 − A2 ) sin t + ( B1 + B2 ) cos t  .

Având în vedere că se caută doar soluțiile reale, partea imaginară trebuie să fie nulă, deci
( A1 − A2 ) sin t + ( B1 + B2 ) cos t = 0 , pentru orice t real.

Se poate verifica cu ușurință faptul că:
- pt. t = 0 : A1 = A2 ;

- pt. t = : B1 = − B2 .
2
Înlocuind în relația deplasării, rezultă faptul că
u = 2 A1 cos t − 2B1 sin t

sau dacă notăm D1 = 2 A1 și D2 = −2 B1 , avem într-un final:
u = D1 cos t + D2 sin t
 C1 = A1 + iB1
 , unde C1 = C2 (numere complexe conjugate).
*
Altfel, putem să rescriem
C2 = A1 − iB1
 A
 C1 = ei
A  2
Notând = A12 + B12 și rescriind C1 și C2 sub formă polară, avem  , deci:
2 C = A e−i


2
2
u=
2
e e + e e
2
=
2
e +e (
A i it A −i −it A i(t + ) −i(t + )
. )
Sub formă trigonometrică,
A
u= cos (t +  ) + i sin (t +  ) + cos (t +  ) − i sin (t +  ) 
2
sau
u = A cos(t +  )
- când 0    1 , soluția este multiplă și complexă (   0 ):
u1,2 = Ce−t ei 1− 2 t

.
[3]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
Dacă notăm  =  1−  2 , soluția generală u = C1u1 + C2u2 devine:
(
u = e −t A1eit + iB1eit + A2e −it + iB2e −it . )
Aplicând pașii de calcul anteriori (de la cazul când  = 0 ), rezultă într-o primă fază faptul că
u = e −t ( D1 cos  t + D2 sin  t )
sau
u = Ae −t cos( t +  )
- când  = 1 , soluția este dublă și reală (  = 0 ):
u1,2 = u = Ce−t
Se poate verifica faptul că soluțiile pot fi și multiple, de forma
 Ae −t
u1, 2 =  −t , unde A și B sunt constante reale,
 Bte
iar soluția generală se poate obține și dacă u = u1 + u2 , adică:
u = ( A + Bt ) e −t
- când   1 soluția este multiplă și reală (   0 ):
  2 −1t
u1,2 = Ce−t e ;
sau dacă notăm  =   2 − 1 , avem
u1,2 = Ce−t e t .
C1 C
Soluția generală se poate obține și sub forma u = u1 − 2 u2 .
C C
Prin urmare,
u = C1e −t e t − C2e −t e − t = e−t C1e t − C2e− t  .

 
e x − e− x e x + e− x
Pe baza relațiilor sinh x = și cosh x = , avem:
2 2
u = e−t C1 ( cosh  t + sinh  t ) + C2 ( sinh  t − cosh  t )
u = e−t ( C1 + C2 ) sinh  t + ( C1 − C2 ) cosh  t 
Prin trecerea la alte două constante A = C1 + C2 și B = C1 − C2 , rezultă într-un final:
[4]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
u = e−t  A sinh  t + B cosh  t 
Rezolvarea ecuației (3) a condus la soluțiile găsite în NOTA 1 de mai sus. Răspunsul complet în deplasări
se obține prin determinarea constantelor A, B,  , ținând cont de condițiile inițiale a le mișcării (
u ( 0 ) = u0 și u ( 0 ) = v0 , unde u0 și v0 sunt deplasarea și, respectiv, viteza inițială a sistemului).
1.1. Vibrații libere neamortizate

Vibrațiile libere neamortizate se produc pentru c = 0 , deci  = 0 . Răspunsul în acest caz este (v. NOTA
1):
u ( t ) = A cos(t +  ) (4)
unde:
A amplitudinea mișcării (exprimată în metrii);
 faza inițială (exprimată radiani).
Constanta A, numită și amplitudinea mișcării, se obține ținând cont de condițiile inițiale a le mișcării (la
t = 0 ). Acestea se referă la poziția și viteza inițială a sistemului, viteza fiind exprimată ca derivata de
ordinul întâi a deplasării. Prin urmare:
u ( 0 ) = u0 = A cos  ;
u ( 0 ) = v0 = − A sin  .
Prin ridicare la pătrat, rezultă: u02 = A2 cos2  și v02 = A2 2 sin 2  .
v02
Adunând u + 2
și ținând cont de faptul că sin 2  + cos2  = 1 , rezultă:
0
 2
v02
u +
2
= A2
0
 2
sau
2
v 
A = u02 +  0  (5)
 
Faza inițială  se poate scrie în funcție de condițiile inițiale dacă se calculează raportul v0 u0 :
v0 − A sin 
= = −  tg ( )
u0 A cos 
sau
 v0 
 = arctg  −  (6)
 u0 
[5]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
Observație:
1) Dacă u0 = v0 = 0 , atunci sistemul nu produce oscilații, deci rămâne în starea de echilibru.
2) Dacă u0  0 , dar v0 = 0 , atunci sistemul vibrează doar ca urmare a revenirii la poziția inițială din
poziția deformată, amplitudinea și faza fiind egale cu: A = u0 , respectiv  = 0 .
3) Dacă u0 = 0 , dar v0  0 , atunci sistemul vibrează datorită impulsului cauzat de viteza inițială care
v 
este aplicată masei, amplitudinea și faza fiind egale cu: A = 0 , respectiv  = − . În această
 2
situație, ecuația (4) se poate scrie și în sinus: u ( t ) = A sin(t ) .
4) Dacă u0  0 și v0  0 , atunci oscilațiile se produc ca urmare a revenirii la poziția inițială

nedeformată și a impulsului imprimat sistemului.
Dacă se preferă scrierea u ( t ) = D1 cos t + D2 sin t determinată la NOTA 1, atunci constantele D1 și

D2 se determină tot din condițiile inițiale. În această situație:
u ( 0 ) = u0 = D1 ;
u ( 0 ) = v0 = D2 .
Înlocuind, rezultă:
v0
u ( t ) = u0 cos t + sin t (7)

v0
Observație: Prin schimbarea de variabilă u0 = A cos  și = − A sin  , relația (7) devine egală cu

relația (4). Pe baza formulei cos (   ) = cos  cos  sin  sin  , avem:
u ( t ) = A cos  cos t − A sin  sin t = A cos (t +  )
Pentru a evita confuziile cauzate de unitățile de măsură, reamintim faptul că pulsația se poate exprima și
în funcție de frecvența liniară sau de perioada oscilației, relațiile de transformare fiind următoarele:
2
 = 2 f = (8)
T
unde:
f frecvența liniară (exprimată în Hz sau 1/s);
1
T perioada oscilației (exprimată secunde), iar T= .
f
1 
Prin urmare,  poate fi exprimată în   sau  Hz  , faza inițială (  ) în  rad  , iar amplitudinea ( A )
s
și, în consecință, deplasarea în  m  .
[6]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
1.2. Vibrații libere amortizate – cazul amortizării SUBCRITICE

Vibrațiile libere amortizate când c  ccr , deci 0    1 , se încadrează în cazul vibrațiilor cu amortizare
subcritică. Răspunsul în deplasări în acest caz este (v. NOTA 1):
u ( t ) = Ae−t cos(t +  ) (9)
unde:
A amplitudinea mișcării în cazul amortizării subcritice (exprimată în metrii);
 faza inițială în cazul amortizării subcritice (exprimată radiani);
 =  1−  2 pulsația proprie în cazul vibrațiilor cu amortizare subcritică ( 0    1 ).
Pentru exprimarea amplitudinii și a fazei inițiale numai în funcție de condițiile inițiale (u0 și v0), se preferă
mai degrabă scrierea:
u ( t ) = e−t ( D1 cos t + D2 sin t ) (10)
unde:
D1 , și D1 constante reale.
În această situație, dacă u ( t ) = e−t ( D2 − D1 ) cos t − ( D2 + D1 ) sin t  , la t = 0 avem:
u ( 0 ) = u0 = D1 ;
u ( 0 ) = v0 = D2 − u0 .
Înlocuind în relația (10), rezultă:
 v + u  
u ( t ) = e−t  u0 cos t + 0 0 sin t  raspunsul in deplasari a sist.
   scos din starea de repaos
(11)
Dacă se compară relațiile (9) și (11), se observă că cele două devin egale dacă se adoptă schimbările de
v + u 
variabilă u0 = A cos  și 0 0 = − A sin  . Prin ridicare la pătrat și însumare, avem

 v + u  
2
u +  0 0  = A 2 ( cos 2  + sin 2  )
2
0
  
=1
sau
 v + u0 
2
A = u02 +  0  (12)
  
v0 + u0 A sin 
Faza inițială se determină calculând raportul =− = − tg , deci:
u0 A cos 
[7]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
 v0 + u0 
 = arctg  −  (13)
 u0 
Observație:
1) Dacă  = 0 , atunci  =  , deci A = A și  =  . Astfel, relațiile de calcul folosite pentru vibrații
cu amortizare subcritică se pot folosi și în cazul vibrațiilor neamortizate, singura condiție fiind aceea
de a considera  = 0 .
2) Se poate arăta cu ușurință faptul că, pentru valori ale fracțiunii din amortizarea critică cuprinse între
zero și 0,3 ( 0    0,3 ), diferența dintre  și  este de sub 5%. Cum amortizările sunt mici în
cazul sistemelor structurale de construcții, se poate considera faptul că    (simplificare
valabilă cel puțin pentru   0,3 ). Așadar, se pot utiliza și următoarele relații:
2
v 
A* = u02 +  0 + u0  (14-a)
 
 v0 
 * = −arctg  +  (14-b)
 u0 
u ( t ) = A*e−t cos(t +  * ) (14-c)
În cazul vibrațiilor amortizate, uneori este util să se aprecieze rata descreșterii în amplitudine a oscilației.
Pentru aceasta, se evaluează deplasarea sistemului la două momente de timp diferite cu valoarea unei
perioade:
- la t0 = nT și
- la t1 = ( n + 1) T
unde:
2
T perioada de vibrație a sistemului prevăzut cu amortizare subcritică ( T = ).

Aplicând relația (9) și ținând cont de periodicitatea funcției cosinus, se calculează raportul:
− n 2 − 2 n
 cos( n 2 +  )  + )cos( n
2
u ( t0 ) Ae

Ae

= = ,
u ( t1 ) − ( n +1) 2
 2 − 2 n − 2
  2
Ae cos( (n + 1) +  ) Ae e cos( +  + 2 )
 
adică
u ( t0 ) 2 
=e  (15)
u ( t1 )
Logaritmul natural al acestui raport mai poartă denumirea și de decrementul logaritmic al amortizării:
[8]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
 u ( nT )   2
  ln   = 2 = (16)
 u ( nT + T )   1−  2
 
În cazul în care    , deci T  T , avem:
  2 (17)
1.3. Vibrații libere amortizate – cazul amortizării CRITICE

Vibrațiile libere amortizate când c = ccr , deci  = 1 , se încadrează în cazul vibrațiilor cu amortizare
critică. Răspunsul în deplasări în acest caz este (v. NOTA 1):
u ( t ) = ( A + Bt ) e −t (18)
unde:
A și B constante reale.
Se caută exprimarea răspunsului în deplasări ținând cont de condițiile inițiale (u0 și v0). Derivând ecuația
(18) obținem: u ( t ) = Be −t − ( A + Bt ) e −t . În această situație, la t = 0 avem:
u ( 0 ) = u0 = A ;
u ( 0 ) = v0 = B − A .
Astfel, ecuația (18) devine:
u ( t ) = u0 + ( v0 + u0 ) t  e−t (19)
1.4. Vibrații libere amortizate – cazul amortizării SUPRACRITICE

Vibrațiile libere amortizate când c  ccr , deci   1 , se încadrează în cazul vibrațiilor cu amortizare
supracritică. Răspunsul în deplasări în acest caz este (v. NOTA 1):
u ( t ) = e−t  A sinh  t + B cosh  t  (20)
unde:
A și B constante reale;
 =   2 −1 pulsația proprie în cazul vibrațiilor cu amortizare supracritică (   1 ).
În urma derivării ecuației (20) se obține:

u ( t ) = e−t ( A −  B ) cosh  t + ( B −  A) sinh  t  .
Pe baza faptului că sinh  = 0 și cosh  = 1 , la t = 0 avem:
[9]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
u ( 0 ) = u0 = B ;
u ( 0 ) = v0 = A −  B .
Înlocuind în relația (20), rezultă:
 v + u  
u ( t ) = e−t u0 cosh  t + 0 0 sinh  t  (21)
  
v0 + u0
Prin schimbările de variabilă u0 = A cos  , = A sin  și pe baza formulei

cosh ( +  ) = cosh  cosh  + sinh  sinh  , ecuația (21) devine:
u ( t ) = Ae−t cosh  t + ( ) (22)
unde:
A amplitudinea mișcării în cazul amortizării supracritice (exprimată în metrii);
 faza inițială în cazul amortizării supracritice (exprimată radiani).
Prin ridicare la pătrat și scădere, avem
 v + u0 
( )
2
u02 −  0  = A cosh  − sinh  ,

2 2 2
  
=1
sau
 v + u0 
2
A = u02 −  0  (23)
  
v0 + u0 A sinh 
Faza inițială se determină calculând raportul = = tgh , deci:
u0 A cosh 
 v + u  
 1+ 0 0  1  u  + v + u   1  u ( +  ) + v 
1 u0
 = ln   = ln  0  = ln  
0 0
(24)
0 0
2  1 − v0 + u0  2  u0 − v0 − u0  2  u0 ( −  ) − v0 

 u0 
 
[10]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
2. Vibrații forțate pentru sisteme cu 1 GLD

Vibrațiile forțate se manifestă în prezența unei forțe exterioare perturbatoare care variază în timp. Raportat
la ecuația generală de mișcare (1), vibrațiile forțate se produc atunci când F ( t )  0 . În funcție de natura
forței perturbatoare se pot distinge mai multe situații de calcul, însă în continuare se vor prezenta doar
acele situații mai des utilizate în Inginerie Seismică.
2.1. Vibrații sub acțiunea unei forțe perturbatoare de tip armonic

O forță perturbatoare armonică poate fi scrisă sub forma vibrațiilor libere (neglijând orice formă de
amortizare care ar putea fi inclusă în răspunsul forței perturbatoare). Se propune scrierea forței
perturbatoare sub forma cea mai generală, cea a numerelor complexe:
F ( t ) = F0eit (25)
unde:
F0 amplitudinea forței perturbatoare (exprimată în unități de forță: kN, tof, etc.);
 rad 
 pulsația proprie sau frecvența circulară cu care acționează forța perturbatoare, măsurată în  ;
 s 
Înlocuind în ecuația generală de mișcare (1), avem:
mu + cu + ku = F0eit (26)
sau
F0 it
u + 2 u +  2u = e (27)
m
NOTA Rezolvarea ecuației diferențiale ordinare (27), presupune găsirea soluției generale:
2:
u = u ( t ) = uom ( t ) + u p ( t )
unde uom ( t ) și u p ( t ) sunt soluția ecuației omogene (determinată pentru cazul vibrațiilor libere) și,
respectiv, soluția particulară.
Se presupune că soluția particulară este de forma forței perturbatoare, adică:
u p ( t ) = C1eit , unde C1 este o constantă reală.

Derivând, obținem:
u p ( t ) = C1ieit
u p ( t ) = −C1 2eit
Înlocuind în relația (27) și ordonând termenii, avem:
[11]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
C1 ( 2 − 2 + 2i ) =
F0
m
sau, prin împărțire la  2 și ținând cont de faptul că k =  2 m , rezultă:
C1 (1 −  2 ) + 2 i  =
F0
k

unde = .

Prin trecerea la forma exponențială (polară) a numărului complex din paranteza dreaptă, avem:
(1 −  ) + ( 2 )
2 2 2
=A
F0
→ C1 Aei =
2 k
= tg
1−  2
Prin urmare,
F0 1
C1 = e−i .
k
(1 −  ) + ( 2 )
2 2 2
1
Dacă se notează = , relația anterioară devine:
(1 −  ) + ( 2 )
2 2 2
F0 −i
C1 = e ;
k
iar soluția particulară rezultă:
F0 −i it F0 i (t − )
u p (t ) = e e = e
k k
sau
F0
u p (t ) =  cos ( t −  ) + i sin ( t −  )  .
k 
Conform NOTA 2, soluția generală a ecuației (27) se obține adunând soluția omogenă (soluția răspunsului
în absența forței perturbatoare – numit și răspuns tranzitoriu, deoarece se anulează rapid în prezența
amortizării) și soluția particulară (soluția în prezența doar a forței perturbatoare – numit și răspuns
permanent). Relația de calcul este următoarea:
F0
u ( t ) = uom +  cos ( t −  ) + i sin ( t −  ) 
k  (28)
up
unde:
uom = uom ( t ) soluția ecuației omogene sau răspunsul tranzitoriu;
u p = u p (t ) soluția ecuației particulare sau răspunsul permanent;
 factorul de amplificare dinamică (în prezența amortizării), având expresia (29-a);
[12]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
 diferența de fază dintre forța perturbatoare și răspunsul sistemului la aceasta forță, având
expresia (29-b);
1
=
(29-a)
(1 −  ) + ( 2 )
2 2 2
 2 
 = arctg  2  (29-b)
 1−  
iar

= raportul dintre pulsația forței perturbatoare și pulsația proprie a sistemului elastic.

Observații:
1) Soluția ecuației omogene, notată uom , se alege în funcție de mărimea amortizării, adică poate fi
egală cu oricare dintre ecuațiile:
i. (4) sau (7) - cazul vibrațiilor neamortizate;
ii. (9) sau (11) - cazul amortizării subcritice;
iii. (19) - cazul amortizării critice;
iv. (21) sau (22) - cazul amortizării supracritice.
2) În prezența amortizării -   0 :
i. Dacă   0 , atunci componenta uom sau răspunsul tranzitoriu se poate neglija, iar
răspunsul total se compune doar din răspunsul permanent, adică u ( t ) = u p . Prin urmare:
F0
u (t )  u p (t ) =  cos ( t −  ) + i sin ( t −  )  (30)
k 
1 
ii. Dacă  =  , atunci  = 1 ,  = și  = , iar răspunsul permanent devine:
2 2
 = F0 1      
u p (t ) =  cos  t −  + i sin  t −   (31)
 0 k 2   2  2 
3) În absența amortizării -  = 0 :
i. O situație deosebită în dinamica structurilor se distinge pentru valori foarte mici ale
1
amortizării (  1 ) sau chiar pentru  = 0 . În aceste condiții,  =  = și  = 0 ,
1−  2
iar răspunsul permanent este:
[13]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
 F0 1
u p (t ) = ( cos t + i sin t ) (32)
 =0 k 1−  2
unde:
1
= factorul de amplificare dinamică (în absența amortizării).
1−  2
ii. În absența amortizării, soluția generală rezultă de următoarea formă - v. Ec.(4):
 F0
u ( t ) = uom ( t ) + u p ( t ) = A cos(t +  ) +   cos t + i sin t  (33)
 =0 k
iii. Dacă  =  și  = 0 , atunci răspunsul permanent tinde la infinit ( u p →  ) deoarece

 →  . În consecință, răspunsul sistemului tinde de asemenea la infinit, acest fenomen
fiind definit ca fenomen de rezonanță:
 =
u (t ) →  (34)
 =0
De cele mai multe ori, forța perturbatoare nu se exprimă sub formă complexă, ci cu ajutorul funcțiilor
trigonometrice. Acest fapt nu este un impediment, deoarece orice număr real se poate scrie ca un număr
complex, cu atât mai mult funcțiile sinus si cosinus. Relațiile de transformare sunt următoarele:
ei + e − i
cos  = (35-a)
2
ei − e − i
sin  = (35-b)
2i
NOTA
* Determinarea soluției particulare când forța perturbatoare este F ( t ) = F0 cos t :
3:
Soluția particulară se obține utilizând transformarea (35-a). Astfel, forța perturbatoare devine:
F (t ) =
1
2
(
F0eit + F0e−it . )
Soluția particulară se caută de forma forței perturbatoare: u p =
1
2
(
C1eit + C2e−it )
Anterior în NOTA 2, s-a determinat soluția particulară pentru cazul când F ( t ) = F0eit și s-a obținut
rezultatul descris de ecuația (30). Ceea ce urmează este să calculăm și pentru situația când
F ( t ) = F0e−it , iar dacă se propune o soluție de forma u p 2 ( t ) = C2e −it , în urma derivării se obține:
[14]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
u p 2 ( t ) = −C2ie−it
u p 2 ( t ) = −C22e−it
Înlocuind în relația (27) și ordonând termenii, avem:
C2 ( 2 − 2 − 2i ) =
F0
m
sau, prin împărțire la  2 și ținând cont de faptul că k =  2 m , rezultă:
C2 (1 −  2 ) − 2 i  =
F0
.
k
Prin trecerea la forma exponențială (polară) a numărului complex din paranteza dreaptă, avem:
(1 −  ) + ( 2 )
2 2 2
= A=
1
 F0
→ C2 Ae−i =
2 k
− = tg ( − )
1−  2
F0 i
Prin urmare, C2 = e .
k
F0 i −it F0 −i (t − )
Soluția particulară rezultă: u p 2 = e e = e sau
k k
F0
u p2 =  cos ( t −  ) − i sin ( t −  )  .
k 
Soluția particulară este: u p =

1 F0
2 k
(
 e−i eit + ei e−it =
1 F0
2 k
) (
 ei (t − ) + e−i (t − ) )
sau
F0
up =  cos ( t −  ) .
k
** Determinarea soluției particulare când forța perturbatoare este F ( t ) = F0 sin t :

Soluția particulară se obține utilizând transformarea (35-b). Astfel, forța perturbatoare devine:
F (t ) =
1
2i
(
F0eit − F0e−it . )
Soluția particulară se caută de forma forței perturbatoare: u p =
1
2i
(
C1eit − C2e−it )
Constantele C1 și C2 s-au determinat anterior, rezultând următoarele expresii:
F0 −i
C1 = e
k
F0 i
C2 = e
k
[15]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
Soluția particulară este: u p =

1 F0
2i k
(
 e−i eit − ei e−it =
1 F0
2i k
) (
 ei (t − ) − e−i (t − ) )
sau
F0
up =  sin ( t −  ) .
k
*** Determinarea soluției particulare când forța perturbatoare este de tipul
F ( t ) = F0 cos ( t +  ) sau F ( t ) = F0 sin ( t + ) :

În acest caz, se poate verifica ușor faptul că faza forței perturbatoare  nu influențează expresiile
constantelor C1 și C2 . Prin urmare, soluțiile particulare se obțin astfel:
1) În cosinus:
up =
1 F0
2 k
(
 e−i ei (t + ) + ei e−i (t + ) =
1 F0
2 k
) (
 ei (t + − ) + e−i (t + − ) )
sau
F0
up =  cos ( t + −  )
k
2) În sinus:
up =
1 F0
2i k
(
 e−i ei (t + ) − ei e−i (t + ) =
1 F0
2i k
) (
 ei (t + − ) − e−i (t + − ) )
sau
F0
up =  sin ( t + −  )
k
Pe baza calculelor efectuate în NOTA 3 se poate observa că, atunci când forța perturbatoare se exprimă
în cosinus, din ecuația (30) se păstrează doar partea reală, iar când forța perturbatoare se exprimă în
sinus, atunci din aceeași ecuație se păstrează doar partea imaginară. Expresiile răspunsului permanent
a sistemelor supuse la forțe perturbatoare armonice s-au sintetizat în tabelul mai jos:
Tab. 1. Expresiile răspunsului permanent la forțe perturbatoare armonice în prezența amortizării
Forța perturbatoare Răspunsul permanent
F (t ) up Nr. Relație
F0
F0 cos t up =  cos ( t −  ) (36-a)
k
F0
F0 cos(t + ) up =  cos ( t + −  ) (36-b)
k
F0
F0 sin t up =  sin ( t −  ) (36-c)
k
[16]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
F0
F0 sin(t + ) up =  sin ( t + −  ) (36-d)
k
unde:
 faza inițială a forței perturbatoare.
Observație:
1  2  
1) Dacă  =  , atunci în relațiile din Tab. 1,  = , iar  = arctg   = .
2  0  2
2) În cazul amortizărilor foarte mici (sub 5%), dacă pulsația forței perturbatoare coincide cu pulsația
proprie a sistemului (  =  ) și nu se neglijează răspunsul tranzitoriu, avem următoarele rezultate:
 
a) u ( t ) = Ae −t cos(t +  ) +
F0 1
cos  t −  ;
k 2  2
 
b) u ( t ) = Ae −t cos(t +  ) +
F0 1
cos  t +  −  ;
k 2  2
 
c) u ( t ) = Ae −t cos(t +  ) +
F0 1
sin  t −  ;
k 2  2
 
d) u ( t ) = Ae −t cos(t +  ) +
F0 1
sin  t +  − 
k 2  2
unde:
A și  au expresiile (12), respectiv (13).
3) Pe baza observației anterioare, se poate aprecia, cel puțin la nivel teoretic, faptul că răspunsul în
deplasări poate fi egal cu zero, în următoarele condiții:
i.Amplitudinea cu care se produce vibrația liberă a sistemului este egală cu
amplitudinea forței perturbatoare:
Ae −t =
F0 1
, t  0 .
k 2
ii.Variația amplitudinilor se produce antifazat, fapt care presupune ca funcțiile
trigonometrice expuse în relațiile de la observația anterioară să fie de tipul
 
  cos  +   cos( −  ) sau   cos  +   sin   −  , adică:
 2
 3
- în cazul a): t +  = t − −  , deci  = − ;
2 2
 3
- în cazul b): t +  = t +  − −  , deci  =  − ;
2 2
 
- în cazul c): t +  = t − − , deci  = − ;
2 2
 
- în cazul d): t +  = t +  − − , deci  =  −  .
2 2
[17]
Inginerie Seismică
(Curs 2020)
1
În lipsa amortizării (  = 0 ), răspunsul sistemului se obține pentru  =  = și  = 0 , iar relațiile
1−  2
de calcul sunt sintetizate în tabelul de mai jos - v. și Ec. (4):
Tab. 2. Expresiile răspunsului sistemului la forțe perturbatoare armonice în absența amortizării
Forța perturbatoare Răspunsul permanent
F (t ) up Nr. Relație
F0
F0 cos t u ( t ) = A cos(t +  ) +  cos t (37-a)
k
F0
F0 cos(t + ) u ( t ) = A cos(t +  ) +  cos ( t + ) (37-b)
k
F0
F0 sin t u ( t ) = A cos(t +  ) +  sin t (37-c)
k
F0
F0 sin(t + ) u ( t ) = A cos(t +  ) +  sin ( t + ) (37-d)
k
unde:
A și  au expresiile (5), respectiv (6).
Observație: Dacă  =  , atunci în relațiile din Tab. 2,  →  , iar răspunsul în deplasări tinde de
asemenea la infinit ( u ( t ) →  ). În această situație sistemul intră în rezonanță.
[18]
= INGINERIE SEISMICĂ =
Curs 3 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD
Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 1

= INGINERIE SEISMICĂ = Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 2
Curs 3 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD
Cuprins:
1. Răspunsul la impuls unitar
2. Răspunsul la impuls elementar
3. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel” / de convoluție
4. Răspunsul seismic prin metoda de integrare directă Beta-Newmark
5. Spectre și Pseudo-spectre
Curs 3 – Răspunsul seismic liniar-elastic al sistemelor cu 1-GLD = INGINERIE SEISMICĂ =
3.1. Răspunsul la impuls unitar

• Se consideră că asupra sistemului cu 1-GLD se acționează cu o forță
𝐹0 pe o durată de timp ∆𝑡, generând un impuls unitar ∆𝑡 = 1
(impulsul forței) 𝑃 = 𝐹0 ∆𝑡.
• Conform Legii de variație a impulsului se poate scrie:
𝑃 = 𝐹0 ∆𝑡 = 𝑚∆𝑣 = 1
unde: ∆𝑣 – variația vitezei sistemului pe durata de timp ∆𝑡.
• O creștere bruscă a forței la 𝑡 = 0 (sau în vecinătatea lui 𝑡 = 0) și

finalizată instantaneu la 𝑡 = ∆𝑡, pe toată perioada forța menținându-se
constantă la 𝐹0 , reprezintă o problemă destul complexă.
• Totuși, dacă durata de timp se reduce la minim (∆𝑡 → 0), iar sistemul
se consideră ca fiind în repaos la 𝑡 = 0, atunci sunt posibile mai multe
simplificări:

𝐹0 Δ𝑡
3.1. Răspunsul la impuls unitar 𝑢ሶ Δ𝑡 − 𝑢ሶ 0 + 0 + 0 =
𝑚
𝐹0 Δ𝑡 1
𝑢 𝑡 =0 sau 𝑢ሶ Δ𝑡 = =
1) când 𝑡 < 0: - sist. în repaos ቊ ; 𝑚 𝑚
𝑣 𝑡 =0
3) când 𝑡 > ∆𝑡: - sistemul efectuează vibrații libere, având
2) când 𝑡 = [0; ∆𝑡]: - se poate scrie ecuația de mișcare
𝑢 𝑡 = ∆𝑡 = 0 1
𝑚𝑢ሷ 𝑡 + 𝑐𝑢ሶ 𝑡 + 𝑘𝑢 𝑡 = 𝐹0 condițiile inițiale ቐ 1
u (t ) =
𝑣 𝑡 = ∆𝑡 = m
sau 𝑚
𝑢ሷ 𝑡 + 2𝜉𝜔𝑢ሶ 𝑡 + 𝜔2 𝑢 𝑡 = 𝐹0 /𝑚
- integrând pe tot intervalul, rezultă:
Δ𝑡 Δ𝑡 Δ𝑡 Δ𝑡
1
න 𝑢ሷ 𝑡 𝑑𝑡 + 2𝜉𝜔 න 𝑢ሶ 𝑡 𝑑𝑡 + 𝜔2 න 𝑢 𝑡 𝑑𝑡 = න 𝐹 𝑡 𝑑𝑡
𝑚
0 0 0 0
- după care, dacă se consideră că pe un interval foarte mic, sistemul

nu are timp să „reacționeze”, adică nu se deplasează, atunci relația
anterioară devine:

3.1. Răspunsul la impuls unitar
• Prin urmare, cunoscând ecuația răspunsului în deplasări a mișcării de

vibrație liberă, în condiții de amortizare subcritică (𝜉 < 1), avem:
𝑢ሶ ∆𝑡
𝑢 𝑡 = 𝑢 ∆𝑡 cos 𝜔𝑡
ഥ + ഥ 𝑒 −𝜉𝜔𝑡
sin 𝜔𝑡
𝜔
ഥ
ecuația de mișcare
la un impuls unitar
1
adică: 𝑢 𝑡 = ℎ 𝑡 = 𝑒 −𝜉𝜔𝑡 ഥ
sin 𝜔𝑡
ഥ
𝑚𝜔
• Dacă forța nu se aplică la 𝑡 = 0, ci la 𝑡 = 𝜏, atunci ecuația de

mișcare pentru 𝑡 > 𝜏 devine:
1
ℎ 𝑡 − 𝜏 = 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) ഥ
sin 𝜔
ഥ 𝑡−𝜏 , 𝑡 > 𝜏.
𝑚𝜔

3.2. Răspunsul la impuls elementar

• Trecerea de la impuls unitar la impuls elementar este relativ simplă,
atât timp cât forța se menține constantă pe o durată de timp
„diferențială”, adică ∆𝑡 → 𝑑𝑡.
• Astfel, conform aceleiași Legi de variație a impulsului, avem:

𝑑𝑃 = 𝐹0 ∙ 𝑑𝑡 = 𝑚 ∙ 𝑑𝑣
sau
𝑑𝑃 𝑑𝑣
= 𝐹0 = 𝑚 ∙ =𝑚∙𝑎
𝑑𝑡 𝑑𝑡
unde 𝑎 = accelerația masei sistemului.
• În aceste condiții, având în vedere că impulsul nu este finit, va genera

următoare expresie a deplasărilor:
𝑑𝑃 𝐹0 ∙ 𝑑𝑡
𝑑𝑢 𝑡 = 𝑒 −𝜉𝜔𝑡 ഥ = 𝑒 −𝜉𝜔𝑡
sin 𝜔𝑡 sin 𝜔𝑡
ഥ
𝑚𝜔
ഥ 𝑚𝜔 ഥ

3.2. Răspunsul la impuls elementar
• Dacă impulsul se aplică la 𝑡 = 𝜏, răspunsul în deplasări devine:
𝐹0 ∙𝑑𝜏
𝑑𝑢 𝑡 = 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) ഥ
sin 𝜔
ഥ 𝑡−𝜏 , 𝑡 >𝜏
𝑚𝜔
sau
𝑑𝑢 𝑡 = 𝐹0 ∙ ℎ(𝑡 − 𝜏) ∙ 𝑑𝜏, 𝑡 > 𝜏.
ecuația de mișcare la un
impuls elementar / diferențial

3.3. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel”
• Cunoscând răspunsul în deplasări a sistemului cu 1-GLD la acțiuni de

tip impuls, se pune problema determinării răspunsului la acțiuni de
formă oarecare.
• În acest sens, să considerăm o forță oarecare 𝐹(𝑡) care variază în

timp asemenea forței din figura alăturată.
• Fiind vorba despre sisteme liniar-elastice (eforturile se calculează pe

forma nedeformată, iar materialele au o comportare perfect elastică) ne
permite ca deplasarea sistemului la timpul 𝑡, adică 𝑢 𝑡 , să poată fi
calculată prin suprapunerea efectelor generate de fiecare impuls
elementar în parte.
• Astfel, un impuls elementar/diferențial aplicat la 𝑡 = 𝜏, va genera la

timpul 𝑡 = 𝑡Ƹ deplasarea 𝑑𝑢 𝑡Ƹ , relația de calcul fiind prezentată în
capitolul anterior.

• Însumând aceste răspunsuri obținem răspunsul total, care este tocmai

răspunsul în deplasări a sistemului la 𝐹(𝑡).
• Relația de însumare este:
1 𝑡
𝑢 𝑡 = ‫׬‬
ഥ 0
𝐹(𝜏) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏
𝑚𝜔
Integrala Duhamel
sau
𝑡
𝑢 𝑡 = ‫׬‬0 𝐹 𝑡 ℎ(𝑡 − 𝜏) 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏
Integrala de convoluție

Obs:
- se observă că răspunsul total este, practic, o sumă de vibrații libere;
- diferențele dintre aceste vibrații constau doar în amplitudine (prin

mărimea impulsului diferențial care generează vibrația) și în,
bineînțeles, timpul la care acționează impulsul;
𝐹 𝜏 𝑑𝜏
- condițiile inițiale ale fiecărui impuls sunt 𝑢 𝜏 = 0 și 𝑣 𝑡 = ,
𝑚
ceea ce face ca fiecare vibrație „să pornească din zero”;
- astfel, nu se ține cont de starea sistemului de până la timpul 𝑡 = 𝜏;
- fiind o metodă care se bazează pe principiul suprapunerii efectelor,

aplicarea acesteia se justifică doar în cazul sistemelor liniar-elastice;
- răspunsul poate fi extins și peste durata forței exterioare, când va fi

chiar răspunsul vibrației libere generate de ultimul impuls diferențial.

• În inginerie seismică, solicitarea cutremurului este obținută sub formă

de accelerogramă, dar adaptarea la relațiile anterioară este simplă, prin
înlocuirea:
𝐹 𝑡 = −𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
unde 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) - accelerația terenului la timpul 𝑡.
• Relațiile integralelor anterioare devin:
1 𝑡
𝑢 𝑡 = ‫ ׬‬−𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙
ഥ 0
𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏
𝜔
și
𝑡
𝑢 𝑡 = ‫׬‬0 −𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙ ℎ(𝑡 − 𝜏) 𝑑𝜏, 𝑡>𝜏

• De asemenea, în practică, cum accelerogramele sunt date cu valori

discrete, „integralele” trebuie înlocuite cu „sume” pentru a obține
răspunsul în deplasări.
• Relația de calcul este:

𝜏=𝑡
1
𝑢 𝑡 = ෍ −𝑢ሷ 𝑔 (𝜏) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 ∙ ∆𝜏
𝜔
ഥ
𝜏=0
unde: ∆𝜏 = 𝜏𝑖+1 − 𝜏𝑖 , intervalul de timp dintre două valori consecutive

ale accelerațiilor.

Obs: - o altă interpretare grafică a integralei de convoluție este oferită

de faptul că răspunsul total în deplasări se poate obține prin:
„ produsul ariilor suprapuse generate prin glisarea de la 0 la 𝑡 a

răspunsului inversat a vibrației libere generate de impulsul unitar, și
a forței exterioare”.

ag [m/s^2] Accelerograme - Vrancea - 4-martie-1977

3.3. Răspunsul seismic prin metoda integralei „Duhamel” 2,00
1,50 Componenta NS
• Exemple de accelerograme: 1,00
0,50
• Vrancea – 4-martie-1977 – componenta NS 0,00
-0,50
• Stația - INCERC București;
-1,00
• Aprox. 40 secunde; -1,50
t [s]
-2,00
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑎𝑥 = 𝑢ሷ 𝑔 6,86 = 1,7762 𝑚/𝑠 2 0,00 5,00 10,00 15,00 20,00 25,00 30,00 35,00 40,00 45,00
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑖𝑛 = 𝑢ሷ 𝑔 6,12 = −1,9493 𝑚/𝑠 2 ag [m/s^2] Accelerograme - Vrancea - 4-martie-1977

2,00
1,50
• Vrancea – 4-martie-1977 – componenta EV Componenta EV
1,00
• Stația - INCERC București; 0,50
0,00
• Aprox. 40 secunde;
-0,50
2
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑎𝑥 = 𝑢ሷ 𝑔 5,60 = 1,6234 𝑚/𝑠 -1,00
t [s]
-1,50
• 𝑢ሷ 𝑔,𝑚𝑖𝑛 = 𝑢ሷ 𝑔 6,14 = −1,2612 𝑚/𝑠 2 0,00 5,00 10,00 15,00 20,00 25,00 30,00 35,00 40,00 45,00

• Exemple de calcul:
1) Pentru structura cu 1-GLD din figura alăturată să se genereze răspunsul în

deplasări 𝑢 𝑡 pentru toată durata accelerogramei Vrancea – 4-martie-1977 –
componenta NS, atât după direcție transversală, cât și după direcție
longitudinală.
R1: Proprietăți dinamice:
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2
Dir. Longitudinală (X) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑋 = 𝑢 6,28 = 0,0367 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑋 = 𝑢 6,80 = −0,0356 𝑚
Dir. Transversală (Y) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑌 = 𝑢 7,86 = 0,2396 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑌 = 𝑢 7,18 = −0,2508 𝑚

2) Aceeași cerință ca pentru exemplul anterior, dar pentru accelerograma Vrancea –

4-martie-1977 – componenta EV.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2
Dir. Longitudinală (X) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑋 = 𝑢 6,88 = 0,0328 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑋 = 𝑢 7,24 = −0,0336 𝑚
Dir. Transversală (Y) :

𝑢𝑚𝑎𝑥,𝑌 = 𝑢 6,50 = 0,1210 𝑚; 𝑢𝑚𝑖𝑛,𝑌 = 𝑢 5,90 = −0,0961 𝑚

Obs: - pentru exemplele anterioare funcția ℎ 𝑡 este conform figurii

alăturate.
• Dacă se dorește determinarea răspunsului în viteze, ecuația

𝑑𝑢
răspunsului în deplasări trebuie derivată 𝑢ሶ 𝑡 = .
𝑑𝑡
𝑡
𝐼𝑠𝑖𝑛 = ‫׬‬0 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) sin 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏
• Notând ቐ , • Ecuația de mișcare 𝑢ሷ 𝑡 + 2𝜉 𝜔 ഥ 2 𝑢 𝑡 = −𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
ഥ 𝑢ሶ 𝑡 + 𝜔
𝑡
𝐼𝑐𝑜𝑠 = ‫׬‬0 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡) ∙ 𝑒 −𝜉𝜔(𝑡−𝜏) cos 𝜔
ഥ 𝑡 − 𝜏 𝑑𝜏
poate fi folosită pentru a simplifica ecuațiile răspunsului în accelerații.
𝜉𝜔
răspunsul în viteze devine 𝑢ሶ 𝑡 = 𝐼 − 𝐼𝑐𝑜𝑠 • Reamintim faptul că accelerația absolută este egală cu accelerația
ഥ 𝑠𝑖𝑛
𝜔
relativă plus accelerația terenului, adică 𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 𝑡 = 𝑢ሷ 𝑡 +𝑢ሷ 𝑔 (𝑡),
1
în condițiile în care, răspunsul în deplasări este 𝑢 𝑡 = − ഥ 𝐼𝑠𝑖𝑛 ceea ce conduce la:
𝜔
𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 𝑡 = −2𝜉 𝜔 ഥ2𝑢 𝑡
ഥ 𝑢ሶ 𝑡 − 𝜔

• Într-un final, accelerația relativă a masei (relativă față de bază) se

obține scăzând accelerația terenului din accelerația totală:
𝑢ሷ 𝑡 = 𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 𝑡 −𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
• Cele trei tipuri de accelerații sunt prezentate alăturat pentru seismul din
4-martie-1977, componenta NS, după direcție transversală.

3) Pentru structura cu 1-GLD de la exemplele 1) și 2) să se genereze răspunsul în

viteze 𝑢ሶ 𝑡 și accelerații 𝑢ሷ 𝑡 pentru toată durata accelerogramelor Vrancea –
4-martie-1977 – componentele NS și EV, atât după direcție transversală, cât și
după direcție longitudinală.
R3: - Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute sunt prezentate alăturat:
VITEZE – Componenta - EV


VITEZE - Componenta - NS


ACCELERAȚII (relative) - Componenta - EV


ACCELERAȚII (relative) - Componenta - NS

3.4. Răsp. seismic prin metoda de integrare directă Beta-Newmark
• În continuare se pune problema obținerii răspunsului seismic prin iterații

succesive, pas cu pas, astfel încât să se poată ține cont de starea
mecanică anterioară a sistemului față de timpul curent, dacă este
necesar. … (necesitatea va fi evidentă la calculul NELINIAR)
• Pentru aceasta, să reamintim dezvoltarea în serie Taylor a funcției

𝑓 𝑥 în vecinătatea lui 𝑥 = 𝑎 :
∞
𝑓 (𝑛) 𝑎 ∙ 𝑥 − 𝑎 𝑛
𝑓 𝑥 =෍
𝑛!
𝑛=0
𝑓′ 𝑎 𝑥 − 𝑎 𝑓 ′′ 𝑎 𝑥 − 𝑎 2
𝑓 ′′′ 𝑎 𝑥 − 𝑎 3
=𝑓 𝑎 + + + +⋯
1! 2! 3!

3.4. Răspunsul seismic prin metoda Beta-Newmark
• Cunoscând deplasarea, viteza și accelerația sistemului la timpul 𝑡, se

pot calcula:
𝑢ሶ 𝑡 ∙ ∆𝑡 𝑢ሷ 𝑡 ∙ ∆𝑡 2 𝑢ഺ 𝑡 ∙ ∆𝑡 3
𝑢 𝑡 + ∆𝑡 = 𝑢 𝑡 + + + +⋯
1! 2! 3!
𝑢ሷ 𝑡 ∙ ∆𝑡 𝑢ഺ 𝑡 ∙ ∆𝑡 2
𝑢ሶ 𝑡 + ∆𝑡 = 𝑢ሶ 𝑡 + + +⋯
1! 2!
𝑢
ഺ 𝑡 ∙ ∆𝑡
𝑢ሷ 𝑡 + ∆𝑡 = 𝑢ሷ 𝑡 + +⋯
1!
unde: ∆𝑡 = durata de timp de la starea cunoscută a sistemului la starea

următoare de calculat.

• Newmark (prof. Nathan Mortimore Newmark, 1910 –1981, unul

dintre fondatorii Ingineriei Seismice) a trunchiat dezvoltările începând
cu termenii de ordinul 3, astfel:
∆𝑡 2
𝑢𝑡+∆𝑡 = 𝑢𝑡 + 𝑢ሶ 𝑡 ∆𝑡 + 𝑢ሷ 𝑡 ഺ ∙ ∆𝑡 3
+𝛽∙𝑢
2
ഺ ∙ ∆𝑡 2
𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 = 𝑢ሶ 𝑡 + 𝑢ሷ 𝑡 ∆𝑡 + 𝛾 ∙ 𝑢
unde:
β, γ = parametrii metodei;
𝑢𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡;
𝑢𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡 + ∆𝑡;

𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 − 𝑢ሷ 𝑡
𝑢
ഺ=
∆𝑡


• Sau sub forma ecuațiilor standard:
1
𝑢𝑡+∆𝑡 = 𝑢𝑡 + 𝑢ሶ 𝑡 ∆𝑡 + − 𝛽 ∆𝑡 2 ∙ 𝑢ሷ 𝑡 + 𝛽∆𝑡 2 ∙ 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡
2
𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 = 𝑢ሶ 𝑡 + 1 − 𝛾 ∆𝑡 ∙ 𝑢ሷ 𝑡 + 𝛾∆𝑡 ∙ 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡
unde: Ecuațiile lui

NEWMARK
β, γ = parametrii metodei;
𝑢𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡;
𝑢𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 , 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 = deplasarea viteza și accelerația la timpul 𝑡 + ∆𝑡.

• Conform recomandărilor oferite de Newmark (Newmark, 1959), valorile

recomandate ale parametrilor metodei sunt după cum urmează:
• 𝛾 = 1/2 - pentru a nu introduce o amortizare artificială;
1 1 1
• 𝛽= ; ; .
8 6 4
• Prin urmare, se poate spune că factorul 𝛾 controlează valoarea

amortizării artificiale, iar valoarea cea mai des utilizată pentru 𝛽 este
0,25.
• Interpretarea geometrică a valorilor lui 𝛽 asupra accelerației este

prezentată în figura alăturată.

• Aplicarea efectivă a metodei este posibilă după explicitarea lui 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 ,

conform ecuației de mișcare.
• Pentru aceasta, să considerăm că la timpul 𝑡 + ∆𝑡 este satisfăcut

echilibrul:
𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 + 𝑐 ∙ 𝑢ሶ 𝑡+∆𝑡 + 𝑘 ∙ 𝑢𝑡+∆𝑡 = −𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑔, 𝑡+∆𝑡
unde: 𝑢ሷ 𝑔, 𝑡+∆𝑡 = accelerația terenului la timpul 𝑡 + ∆𝑡 (conform

accelerogramei).
• Folosind relațiile lui Newmark și având în vedere că 𝑢ሷ 𝑔, 𝑡+∆𝑡 este

cunoscută, rezultă:
1
𝑚𝑢ሷ 𝑔, 𝑡 + 𝑘𝑢𝑡 + 𝑐 + 𝑘∆𝑡 𝑢ሶ 𝑡 + 𝑐 1 − 𝛾 ∆𝑡 + 𝑘 − 𝛽 ∆𝑡 2 𝑢ሷ 𝑡
𝑢ሷ 𝑡+∆𝑡 = − 2
𝑚 + 𝑐 ∙ 𝛾 ∙ ∆𝑡 + 𝑘 ∙ 𝛽 ∙ ∆𝑡 2

• Pașii de aplicare a metodei:
1. La 𝑡 = 0 se calculează deplasarea, viteza și accelerația

sistemului pe baza condițiilor inițiale și a valorii accelerației
terenului;
2. La 𝑡 = ∆𝑡 se calculează deplasarea, viteza și accelerația

sistemului pe baza valorilor determinate anterior și a accelerației
terenului la timpul curent;
3. Procedeul se repetă „pas cu pas”, pentru 𝑡 = 𝑡 + ∆𝑡, până la

parcurgerea tuturor pașilor de integrare (până la ultima valoare a
accelerogramei sau pana la amortizarea totală a mișcării
sistemului).

OBS:
• Dacă răspunsul sistemului se dorește a fi de tip liniar-elastic,

atunci rigiditatea și amortizarea se mențin constante pe întreaga
durată de timp;
• Pentru menținerea stabilității numerice și obținerea convergenței,

se recomandă ca mărimea pasului de integrare să fie corelat cu
perioada de vibrație proprie a sistemului, astfel:
𝑇 ∙ 3/𝜋
∆𝑡 ≤ ൞
𝑇 ∙ 0,55
unde: 𝑇 = perioada proprie de vibrație a sistemului.

1) Pentru aceeași structură cu 1-GLD din exemplele anterioară să se genereze

răspunsul în deplasări, viteze și accelerații, pentru toată durata accelerogramei
Vrancea – 4-martie-1977 – componenta NS, atât după direcție transversală, cât
și după direcție longitudinală, folosind metoda de integrare directă β-Newmark.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2

2) Să se compare răspunsurile în deplasări, viteze și accelerații prin ambele

metode de calcul, pentru toată durata accelerogramei Vrancea – 4-martie-1977 –
longitudinală.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


longitudinală.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2


longitudinală.
𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑚 = 200 𝑘𝑁𝑠 2 /𝑚 𝑢 0 =0𝑚

൞𝑘𝑥 = 18657 𝑘𝑁/𝑚; ൞𝑘𝑦 = 4726 𝑘𝑁/𝑚; ൞ 𝑢ሶ 0 = 0 𝑚/𝑠 ;
𝜉 = 0,05 𝜉 = 0,05 𝑢ሷ 0 = 0 𝑚/𝑠 2

Obs: - rezultatele prezentate arată că:
„în cazul sistemelor liniar-elastice, cele două metode generează

aproximativ aceleași rezultate”!

3.5. Spectre și Pseudo-Spectre
• Cum deseori în construcții se caută efectele maxime produse de

solicitări, se introduce noțiunea de spectre de răspuns elastic.
• Un spectru de răspuns este o reprezentare a valorilor maxime

(deplasări, viteze, accelerații) provocate de un cutremur asupra
structurilor cu proprietăți de vibrație diferite (mase și/sau rigidități).
• Dacă amortizarea se menține constantă (ξ = 𝑐𝑡.), iar proprietățile de

vibrație sunt caracterizate de perioada de vibrație (𝑇 = 2𝜋 𝑚/𝑘),
atunci, pentru o singură înregistrare seismică (o singură
accelerogramă) se poate construi câte un spectru de răspuns pentru:
• Deplasări (𝑺𝒖);
• Viteze (𝑺𝒗);
• Accelerații (𝑺𝒂).

• Cu alte cuvinte, un spectru de răspuns este reprezentarea valorilor

de vârf ale răspunsului seismic (în termeni de deplasare, viteză,
accelerație, etc.) al unui sistem cu 1-GLD funcție de perioada
proprie de vibrație 𝑇 (fie pulsația sau frecvența de vibrație
proprie), pentru o valoare fixă a fracțiunii din amortizare critică 𝜉
(Stratan, 2014).
• Generarea efectivă a unui spectru de răspuns se poate efectua cu

oricare dintre metodele de calcul prezentate anterior, cu observațiile:
• Se rețin doar valorile maxime în modul asociate sistemelor cu

perioade de vibrație cuprinse între 𝑇 = 0,00 𝑠 și 𝑇 = 𝑇𝑚𝑎𝑥 ,
direcția nefiind relevantă în cazul sistemelor liniar-elastice ;
• Se pot calcula atât accelerațiile absolute (v. met. Integralei

Duhamel), cât și accelerațiile relative (obținute direct prin
aplicarea metodei β-Newmark);

• Matematic, valorile spectrale pentru 𝑇 = 𝑇𝑛 se notează:
𝑆𝑢 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢(𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
𝑆𝑣 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢ሶ (𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
𝑆𝑎 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢ሷ (𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
sau
𝑆𝑎𝑇𝑂𝑇 𝑇𝑛 , 𝜉 = max 𝑢ሷ 𝑇𝑂𝑇 (𝑡, 𝑇𝑛 , 𝜉)
𝑡
• Prin urmare, trebuie făcută distincția dintre deplasare, viteză și

accelerație relativă/absolută spectrală și spectrul de răspuns
elastic al deplasărilor, al vitezelor sau al accelerațiilor
relative/absolute, primele fiind valori asociate unei singure
caracteristici de vibrație, iar celelalte fiind reprezentări ale valorilor
spectrale în funcție de o anumită caracteristică de vibrație (𝑇, 𝜔, 𝑓).

• Ca și exemplu, să considerăm răspunsul structurii parter analizată Componenta

anterior, aceasta având perioadele proprii de vibrație 𝑇𝑥 = 0,65 𝑠 și EV
𝑇𝑦 = 1,29 𝑠, ceea ce pentru înregistrările Vrancea – 4-martie-1977

Spectrul
componentele NS și EV generează spectrele de răspuns și valorile Deplasărilor
spectrale prezentate alăturat.
Componenta – EV Componenta – NS
(𝜉 = 0,05) (𝜉 = 0,05)
Componenta
𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) 𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) NS
Spectrul
0,65 0,034 0,312 3,002 0,65 0,037 0,206 2,045 Deplasărilor
1,29 0,121 0,628 3,362 1,29 0,250 1,210 5,177

• Ca și exemplu, să considerăm răspunsul structurii parter analizată Componenta Spectrul

Vitezelor
anterior, aceasta având perioadele proprii de vibrație 𝑇𝑥 = 0,65 𝑠 și EV

componentele NS și EV generează spectrele de răspuns și valorile
(𝜉 = 0,05) (𝜉 = 0,05)
Componenta
𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) 𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) NS
0,65 0,034 0,312 3,002 0,65 0,037 0,206 2,045 Spectrul
Vitezelor
1,29 0,121 0,628 3,362 1,29 0,250 1,210 5,177

• Ca și exemplu, să considerăm răspunsul structurii parter analizată Componenta

Spectrul
anterior, aceasta având perioadele proprii de vibrație 𝑇𝑥 = 0,65 𝑠 și EV Accelerațiilor
componentele NS și EV generează spectrele de răspuns și valorile
(𝜉 = 0,05) (𝜉 = 0,05) Spectrul
Componenta
𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) 𝑇 𝑆𝑢 (𝑇) 𝑆𝑣 (𝑇) 𝑆𝑎 (𝑇) Accelerațiilor
NS
0,65 0,034 0,312 3,002 0,65 0,037 0,206 2,045
1,29 0,121 0,628 3,362 1,29 0,250 1,210 5,177

Componenta - EV Componenta - NS
• Utilitatea practică a spectrelor de răspuns este că, o dată generate, pot

oferi informații esențiale despre comportarea structurilor la un cutremur
dat, precum:
1. Valorile maxime ale deplasării, vitezei și accelerației asociate

perioadei proprii de vibrație;
Exemplu: tabelele anterioare arată valorile spectrale asociate

perioadelor de vibrație proprii ale structurii analizate.
2. Banda de frecvență sau intervalul de perioadă pentru care

structura va fi sensibilă la acțiunea acelui cutremur;
Exemplu: o structură cu perioada de vibrație între 2 și 3 secunde v-a fi

supusă la deplasări maxime pentru componenta EV , iar o
structură cu perioada de vibrație între 1 și 2 secunde v-a
experimenta accelerații maxime pentru componenta NS.

Componenta - EV Componenta - NS
3. Valorile maxime posibile ale răspunsului elastic asociate unui

cutremur dat;
Exemplu: deplasarea, viteza și accelerația maximă asociate

componentei EV sunt 0,261 m, 0,789 m/s, respectiv 4,564
m/s2; iar cele asociate componentei NS sunt 0,396 m, 1,308
m/s, 5,917 m/s2;
• Totuși, spectrele de răspuns nu dau indicații despre când apar

solicitările maxime (raportate la durata cutremurului), ceea ce pune în
valoare utilitatea determinării răspunsului în timp.
• O structură va răspunde diferit dacă solicitările maxime apar mai

devreme sau mai târziu, adică înaintea apariției degradărilor, respectiv,
după apariția degradărilor structurale.

3.5. Spectre și Pseudo-Spectre Componenta - NS

3.5. Spectre și Pseudo-Spectre Componenta

EV
• Pe baza observației din „fizică” de conservare a energiei, la orice timp
𝑡, se poate scrie ecuația:
𝐸𝑐 + 𝐸𝑝 = 𝑐𝑡
ሶ
𝑚∙ 𝑢(𝑡) 2 𝑘∙ 𝑢 (𝑡) 2
unde: 𝐸𝑐 = = energia cinetică; 𝐸𝑝 = = energia
2 2
potențială; 𝑐𝑡 = constantă.
• Pe baza faptului că atunci când sistemul se află în repaos, energia

potențială este egală cu zero, iar când sistemul atinge deplasarea
maximă, energia cinetică este de această dată egală cu zero, atunci:
[𝐸𝑐 +𝐸𝑝 ]ቚ + [𝐸𝑐 +𝐸𝑝 ]ቚ = 𝑐𝑡

𝑡=0 𝑢(𝑡)=𝑚𝑎𝑥
𝑚 ∙ 𝑝𝑆𝑣 2 𝑘 ∙ 𝑆𝑢 2
=
2 2 Componenta
NS
deci 𝑝𝑆𝑣 = 𝜔 ∙ 𝑆𝑢 , unde𝑝𝑆𝑣 = pseudo-spectrul VITEZEI.

ACCELERAȚIILOR
3.5. Spectre și Pseudo-Spectre Componenta
EV
• Dacă la deplasarea maximă îi corespunde forța elastică maximă, care
la rândul ei poate fi egală cu forța de inerție maximă, atunci rezultă
legătura:
𝑘 ∙ 𝑢𝑚𝑎𝑥 = 𝑓𝑚𝑎𝑥 = 𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑚𝑎𝑥
sau
𝑝𝑆𝑎 = 𝜔2 ∙ 𝑆𝑢
unde: 𝑝𝑆𝑎 = pseudo-spectrul ACCELERAȚIEI. ACCELERAȚIILOR
• După cu se poate observa, avantajul utilizării pseudo-spectrelor este

acela că este suficientă generarea doar a spectrului de deplasări.
• Pseudo-spectrul vitezelor și cel al accelerațiilor se obține prin aplicarea

relațiilor de calcul anterioare, cu observația că 𝜔 ia valori pe tot
Componenta
intervalul pe care s-a calculat 𝑆𝑢 (𝑇). NS

• Etapele de generare ale unui spectru sau pseudo-spectru de răspuns

elastic:
1. Se stabilește perioada până al care se dorește obținerea

spectrului (𝑇𝑚𝑎𝑥 );
2. Pentru valori discrete ale lui 𝑇 din intervalul 0 . . 𝑇𝑚𝑎𝑥 se

calculează răspunsul doar în deplasări sau în deplasări, viteze
și accelerații și se rețin doar valorile maxime în modul;
3. Valorile maxime obținute se ordonează în funcție de 𝑇 și se

reprezintă grafic, astfel obținându-se un spectru de răspuns
elastic;
4. Pseudo-spectrul vitezelor și/sau pseudo-spectrul accelerațiilor se

obține din spectrul deplasărilor prin amplificarea fiecărei valori
spectrale cu valoarea corespunzătoare a lui 𝜔, respectiv 𝜔2 .

• Pentru alte valori ale amortizării, spectrele de răspuns vor dobândi

forme diferite. Componenta
EV
• Cu cât amortizarea este mai mică, cu atât forma spectrelor va fi mai
„dințată”, mai regulată, iar cu cât amortizarea este mai mare, cu atât
forma spectrelor devine mai „lină”, mai regulată.
• Alăturat și în continuare se prezintă câteva exemple de spectre și

pseudo-spectre de răspuns pentru următoarele valori ale amortizării:
1) 1% sau 𝜉 = 0,01;
Componenta
2) 5% sau 𝜉 = 0,05; NS
3) 15% sau 𝜉 = 0,15;
4) 90% sau 𝜉 = 0,90.

Componenta EV Componenta NS

• Uneori este utilă o reprezentare a celor trei tipuri de spectre într-un

singur grafic.
• În acest sens, se poate observa legătura dintre spectrul deplasărilor și

pseudo-spectrul vitezei și accelerației:
𝑝𝑆𝑎 𝑇 2𝜋
= 𝑝𝑆𝑣 = 𝜔 ∙ 𝑆𝑢 sau ∙ 𝑝𝑆𝑎 = 𝑝𝑆𝑣 = ∙ 𝑆𝑢
𝜔 2𝜋 𝑇
• În figura alăturată este o reprezentare a spectrului de răspuns

normalizat pentru înregistrarea „El Centro” ξ = 5% (linie continuă) și
reprezentarea idealizată (linie întreruptă), ambele pe scară logaritmică.
• Pe baza observațiilor anterioare, spectrul de răspuns poate fi împărțit in

trei domenii: domeniul de răspuns sensibil la deplasare, domeniul de
răspuns sensibil la accelerație și domeniul de răspuns sensibil la
viteză. Aceste observații sunt evidente în cazul reprezentării tripartite a
spectrelor de răspuns.

• Spectrele de răspuns determinate pentru un singur cutremur

corespunzător la o anumită excitație sesimică nu pot avea o
aplicabilitate generală.
• În calculul practic se utilizează spectre medii de răspuns sau spectre

de proiectare, care descriu o mișcare seismică medie ce se poate
produce într-o anumită zonă. Aceste spectre se obțin printr-o
mediere probabilistică a spectrelor corespunzătoare mai multor
cutremure înregistrate, normalizate la niveluri unice de intensitate.
• Spectrul accelerațiilor normalizat la valoarea lui maximă ilustrează

afectarea cu preponderență a structurilor cu perioade proprii apropiate
de perioada straturilor de suprafață (TC).
• În raport cu spectrele individuale reprezentate prin curbe foarte

neregulate, spectrele medii au aspectul unor curbe aplatizate, netede,
fără vârfuri ascuţite (prezintă 4 zone/ramuri), conform figurilor alăturate.

= INGINERIE SEISMICĂ =
Curs 4 – Răspunsul seismic NELINIAR al sistemelor cu 1-GLD

= INGINERIE SEISMICĂ = Dep. STRUCTURI Șl. Dr. Ing. Andrei FAUR 2
Curs 4 – Răspunsul seismic NELINIAR al sistemelor cu 1-GLD
Cuprins:
1. Modele de comportare histerezis
2. Răspunsul în timp prin corecții succesive
3. Răspunsul prin metoda amortizării echivalente
4. Metode energetice de calcul seismic
5. Factorul de comportare și factorul de ductilitate

Curs 4 – Răspunsul seismic NELINIAR al sistemelor cu 1-GLD = INGINERIE SEISMICĂ =
4.1. Modele de calcul histerezis

• Comportarea reală a sistemelor de construcții nu este liniar-elastică, iar
pe deasupra, proprietățile mecanice se modifică în timp.
• Fenomenul este deosebit de complex, iar sursele de neliniaritate sunt

multe și diverse.
• Totuși, unele simplificări pot fi aduse în proiectarea curentă, ceea ce

duce la eficientizarea procesului de calcul.
• Unele dintre aceste simplificări se referă la caracterizarea problemelor

NELINIARE în funcție de relația care există între „forțe” și „deplasări”.
• Astfel, caracterizarea comportării sistemului cu 1-GLD este posibilă prin

cunoașterea legilor sau modelelor de comportare histerezis.

4.1. Modele de calcul histerezis

• În funcție de tipul sau elementele care compun sistemul structural,
există câteva modele de comportare histerezis intens utilizate:
a) Modelul elasto-plastic (structuri metalice);
b) Modelul bi-liniar (structuri metalice și structuri cu izolatori

seismici);
c) Modelul Takeda „Thin” (stâlpi de beton armat);
d) Modelul Takeda „Fat” (grinzi de beton armat);
e) Modelul Ramberg-Osgood (elemente din oțel);
f) Modele de tip „steag” (structuri cu proprietăți de auto-centrare).

4.2. Răspunsul în timp prin corecții succesive

• Dacă se acceptă o comportare histerezis oarecare, proprietățile
sistemului se pot calcula la oricare pas de timp în funcție de valorile
𝐹 → ∆.
• Din motive de eficiență computațională, se preferă de obicei metodele

numerice de integrare directă (de tip β-Newmark), dar și din faptul că
permite înregistrarea „istoriei” de solicitare a sistemului până la pasul
curent de timp.
• Trecerea sau corecția de la un pas de timp la următorul se face prin

procedee de calcul numeric, cele mai utilizate fiind de tipul:
1) Newton-Raphson (metoda tangentei);
2) Rigidității secante (metoda coardei);
3) Metodei în lungime de arc, etc.

4.2. Răspunsul în timp prin corecții succesive

• Prin urmare, termenii ecuațiilor de mișcare nu mai sunt constanți în
timp, ci se modifică în funcție de timp, deplasare, și poate chiar în
funcție de viteză și/sau accelerație.
• Limitând fenomenul doar la influența indusă de istoria în timp a

deplasării, forma generală a ecuațiilor de mișcare devine:
𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑡 + 𝑐 𝑡, 𝑢 ∙ 𝑢ሶ 𝑡 + 𝑘 𝑡, 𝑢 ∙ 𝑢 𝑡 = −𝑚 ∙ 𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
sau
𝑢ሷ 𝑡 + 2𝜉 𝑡, 𝑢 𝜔 𝑡, 𝑢 ∙ 𝑢ሶ 𝑡 + 𝜔2 𝑡, 𝑢 ∙ 𝑢 𝑡 = −𝑢ሷ 𝑔 (𝑡)
unde: 𝑐 𝑡, 𝑢 ; 𝑘 𝑡, 𝑢 ; 𝜉 𝑡, 𝑢 și 𝜔 𝑡, 𝑢 sunt factorii de amortizare și

de rigiditate care variază în funcție de istoria deplasării masei sistemului.
• Se obișnuiește ca, pentru simplitate, aceste surse de neliniaritate să fie

restrânse doar la nivel de articulație plastică, cu excepția, eventual, a
surselor de ne-liniariate geometrică.

4.3. Răspunsul prin metoda amortizării echivalente

• Din dorința de a simplifica și mai mult procesul de calcul, s-au conceput
metode prin care proprietățile neliniare sunt menținute constante în
timp, dar sunt calculate pe baza unei comportări histerezis la cicluri
simetrice de încărcare-descărcare, și nu la acțiunea efectivă a
cutremurului.
• Această simplificare reduce extrem de mult complexitatea problemei

chiar și dacă doar amortizarea se menține constantă, nu și rigiditatea
(rigiditatea se actualizarea la fiecare pas de calcul).
• O astfel de abordare se numește echivalarea amortizării și se bazează

pe:
1) estimarea deplasării maxime a masei care poate să apară și
2) pe modelul de comportare histerezis.


• Odată stabilite cele două caracteristici, se poate estima amortizarea
care apare ca urmare a incursiunii sistemului în domeniul post-elastic,
și care se mai numește și amortizarea de tip histerezis (sau
amortizarea histeretică).
• Cuantificarea acesteia se realizează pornind de la răspunsul în

deplasări a vibrațiilor libere:
𝑢 𝑡 = 𝐴 ∙ cos(𝜔𝑡 + 𝜙)
• Prin derivare și rescrierea forțelor elastice și de amortizare se ajunge la

expresiile:
𝑢ሶ 𝑡 = −𝜔𝐴 ∙ sin(𝜔𝑡 + 𝜙);
𝐹𝐸𝐿 = 𝑘𝑢 = 𝑘 ∙ 𝐴 ∙ cos(𝜔𝑡 + 𝜙) și 𝐹𝐴𝑀 = 𝑐𝜔𝐴 ∙ sin(𝜔𝑡 + 𝜙)
𝐹𝐴𝑀 2 𝑢 2 Elipsă
deci + =1
𝑐𝜔𝐴 𝐴


• Cunoscând aria elipsei și însumând forțele de amortizare și elastică se
obține:
𝑆 = 2𝜋 ∙ 𝜉 ∙ 𝑘 ∙ 𝐴2 - ecuația elipsei;
1
SE = 𝐹 ∙ 𝑢𝑚𝑎𝑥 × 2 - energia elastică de deformare;
2 𝐸𝐿, 𝑚𝑎𝑥
ED = 2𝜋𝜉 ∙ 𝐹𝐸𝐿, 𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑢𝑚𝑎𝑥 - energia totală de deformare.
• Pe baza ultimei relații se obține relația amortizării histerezis, aceasta

fiind dependentă doar de deplasarea maximă și de modul de
comportare neliniar al sistemului:
Amortizarea
𝐸𝐷 𝐴ℎ𝑦𝑠𝑡
𝜉ℎ𝑦𝑠𝑡 = = histerezis
2𝜋 ∙ 𝑆𝐸 2𝜋 ∙ 𝐹𝐸𝐿, 𝑚𝑎𝑥 ∙ 𝑢𝑚𝑎𝑥


• Adăugând și componenta amortizării elastice 𝜉𝑒𝑙 , adică acea
componentă care este dependentă de viteza sistemului și la care s-a
făcut referire în cazul sistemelor elastice ( 𝜉𝑒𝑙 = 𝜉 ), se obține
amortizarea echivalentă:
Amortizarea
𝜉𝑒𝑞 = 𝜉𝑒𝑙 + 𝜉ℎ𝑦𝑠𝑡 echivalentă
• Odată cunoscută valoarea totală a amortizării, răspunsul sistemului se

poate obține cu ajutorul metodelor aplicate sistemelor elastice dacă se
face substituția ξ = 𝜉𝑒𝑞 .
• Efectul neliniarității geometrice este aplicabil și în această situație, cu

observația că unele modele de comportare histerezis includ deja acest
efect de neliniaritate, iar o dublare a influenței fenomenului este de
evitat.


• O abordare mai practică a amortizării echivalente este prin corecția
spectrelor de răspuns elastice pentru valori diferite ale fracțiunii din
amortizarea critică (𝜉 ≠ 0,05) .
• În acest sens, Normativul P100-1/2013 oferă în anexa A următoarea

relație de calcul:
0,1
𝜂= ≥ 0,55
0,05 + 𝜉𝑒𝑞

4.4. Metode energetice de calcul seismic
• Principiul metodei: se compară două energii care se declanșează în

structură: energia indusă în structură datorită mișcării seismice Ei și
energia pe care structura este capabilă să o înmagazineze și disipeze
Econsumată. Energia refractată Er, foarte dificil de stabilt → se neglijează.
• Pentru ca o structură să nu cedeze la acțiunea unui seism este necesar

ca în fiecare moment al oscilației să fie respectat bilanțul energetic al
schimburilor dintre structură și teren: Ei – Er ≤ Econsumată.
• Energia indusă se poate estima în mod simplificat pentru un sistem

𝑚𝑆𝑣 2
liniar elastic cu relația: 𝐸𝑖 =
2

4.4. Metode energetice de calcul seismic
• Energia disipată reprezintă însumarea energiilor înmagazinate în

structură:
Econsumată = Ec+Ep+Ea+Eproc.inel.
Ec- energia cinetică; Ep- energia potențială;
Ea- energia disipată prin amortizare;
Eproc.inel. - energia disipată prin procese inelastice.

4.5. Factorul de comportare și factorul de ductilitate
• Ductilitatea: proprietatea unui material, element structural sau

structură, de a se deforma cât mai mult posibil în domeniul post-elastic.
• Coeficientul de ductilitate: reprezintă raportul dintre deformația ultimă

și deformația din momentul.
• Factorul de comportare q: denumit și factorul de modificare a

răspunsului elastic în răspuns inelastic, exprimă capacitatea structurii
de disipare a energiei; valorile factorului de comportare depind de
materialul și tipul structurii și de capacitatea acesteia de disipare a
energiei induse de mișcarea seismică.

• Legătura dintre factorul de comportare și factorul/coeficientul de

ductilitate este asigurată pe baza a două principii esențiale:
1. Metoda energiilor egale: Relația dintre factorul de comportare

și coeficientul de ductilitate de deplasare, definită mai sus, este
aplicabilă structurilor cu perioade proprii de vibrație joase T ≤ Tc.
2. Metoda deplasărilor egale: Pentru structuri cu perioade proprii

de vibrație înalte (T ≥ Tc), cerințele de deplasare devin prioritare în
procesul de dimensionare.

• Relația dintre rezistență și ductilitate:
Răspunsul seismic al unei structuri este dependent de relația dintre cei

doi factori majori: rezistența și ductilitatea.
Cu cât structura este mai puternică, cu atât cerința de ductilitate este mai
mică, și invers.
De asemenea, dacă structura este înzestrată cu o ductilitate substanțială,

care este mobilizată la acțiunea cutremurului, aceasta poate fi mai puțin
rezistentă decât o construcție cu o ductilitate capabilă mai mică.
Acest balans între rezistență și ductilitate este reprezentat schematic în

figura alăturată, unde comportarea structurilor se aproximează prin relații
ideal elasto-plastice.

• Ductilitatea structurală (exemple):



C A P I TO LU L 5
R ĂS P U N S U L S E I S M I C
AL S I S T E M E L O R C U “ n ” G R A D E D E L I B E RTAT E DINAMICA
Răspunsul seismic al sistemelor cu
“n” grade de libertate dinamica
C 5.1 Modelarea comportării structurale

C 5.2 Euaţiile de echilibru ale sistemului liniar – elastic cu ”n” GLD
supus la tranlaţia bazei rigide
C 5.3 Răspunsul seismic prin analiză modală
C 5.4 Răspunsul seismic prin analiză modală spectrală
117
5.1 Modelarea comportării structurale
118
C Modele de calcul descriu comportarea structurii la acţiunea seismică.
C Modelul trebuie să reprezinte adecvat configuraţia generală
(geometrie, legături, material), distribuţia caracteristicilor inerţiale
(mase de nivel, momentele de inerţie ale maselor de nivel raportate
la centrul maselor de nivel), a caracteristicilor de rigiditate şi de
amortizare, conducând la determinarea corectă a modurilor proprii
de vibraţie semnificative, a forţelor seismice şi a caracteristicilor de
răspuns seismic.
C În cazul metodelor de calcul neliniar, modelele trebuie să reprezinte
corect capacităţile de rezistenţă şi de deformare ale elementelor în
domeniul postelastic.
119
119
Sistemul de calcul liniar elastic
FA(t)
FS(t)
k c
1 1
y(t)
y&(t)
5
Sistemul de calcul neliniar
6
C Clădirea se schematizează prin sisteme rezistente la acţiuni
verticale şi laterale, conectate sau nu prin planşee (diafragme
orizontale).
C Pentru construcţiile care satisfac criterii de regularitate în plan şi de
uniformitate pe verticală, calculul seismic liniar se poate realiza
considerând două modele plane, definite de elementele verticale
şi de legăturile dintre acestea, orientate după direcţiile principale
ortogonale ale ansamblului structural.
C În modelarea deformabilităţii structurilor trebuie considerată şi
comportarea conexiunilor dintre grinzi, stâlpi şi/sau pereţi
structurali.
C Se vor include în model şi elementele nestructurale care
influenţează răspunsul seismic al ansamblului structural, de
exemplu pereţii de compartimentare care sporesc semnificativ
rigiditatea laterală şi rezistenţa structurilor în cadre.
7
C Pentru reducerea dimensiunii modelului, masa distribuită continuu
este concentrată în puncte caracteristice, modelul dinamic obţinut
având un număr finit de grade de libertate dinamică.
C Forţele seismice asociate mişcării structurii sunt acţiuni concentrate
având punctele de aplicare în punctele de concentrare a maselor.
C La construcţiile etajate, cu planşee din beton armat indeformabile în
planul lor, masele şi momentele de inertie ale maselor de la fiecare
etaj se concentrează la nivelul planşeului, în centrul maselor.
C Rezultă trei grade de libertate dinamică (două translaţii orizontale şi o
rotire în jurul axei verticale) pentru fiecare nivel.
C Masele se calculează din încărcările gravitaţionale ce rezultă din
combinaţiile de incărcări specifice acţiunii seismice.
8
C Pentru structurile complexe cu modele de dimensiuni mari se
admite utilizarea unor modele dinamice condensate cu dimensiuni
reduse. Caracteristicile dinamice şi de rezistenţă echivalente se
determină prin tehnici standard de condensare dinamică sau
statică.
C Pentru structurile clădirilor alcătuite din beton armat, din beton cu

armătură rigidă sau din zidărie, la evaluarea rigidităţilor
elementelor de rezistenţă se vor considera şi efectele fisurării
betonului, respectiv mortarului.
C Deformabilitatea fundaţiei şi/sau deformabilitatea terenului trebuie

considerate, dacă acestea au o influenţă semnificativă asupra
răspunsului structural.
9
Ipoteze pentru simplificarea modelului de calcul
-modelul de calcul dinamic se obţine prin

concentrarea maselor la nivelul planşeelor dinte etaje;
-baza clădirii este foarte rigidă (clădirea are un
sistem de fundare care conferă rigiditate bazei) ;
- mişcarea terenului în timpul seismului este sincronă;
- mişcarea terenului produce translaţia bazei;
- masele sunt supuse numai la deplasări laterale.
10
Modele dinamice de calcul
a. b.
a. Modelul cu mase concentrate în noduri.
b. Model cu mase concentrate la nivelul planşeului. Este
recomnadat in cazul construcţiilor care satisfac criteriile de
regularitate în plan şi criteriile de uniformitate verticală;
calculul se poate realiza utilizând două modele structurale
plane corespunzătoare direcţiilor principale orizontale
ortogonale.
11
C a. Model dinamic de tip grindă forfecată
C b. Model de de tip grindă încovoiată
12
C Construcţiile care satisfac criteriile de regularitate în plan şi
de uniformitate pe verticală, pot fi modelate dinamic
considerând două modele plane orientate după direcţiile
principale ortogonale ale ansamblului structural.
C Răspunsul seismic total nu este influenţat semnificativ de
modurile proprii superioare de vibraţie. În acest caz, modul
propriu fundamental de translaţie are contribuţia
predominantă în răspunsul seismic total.
13
5.2 Euaţiile de echilibru ale sistemului
liniar – elastic c u ”n” G L D supus
la tranlaţia bazei rigide
14
Modelarea dinamică a sistemului supus la
translaţia bazei rigide
mc yc(t) uc,1 uc,2 uc,3
Axă de mb yb(t) ub,2 ub,3

ub,1
referinţă
ma
ya(t) ua,1 ua,2 ua,3
&
y&g Mod 1 Mod 2 Mod 3
a. b.
Modelul plan, pe direcţia transversală, are trei mase

concentrate la nivelul planşeelor (a), 3 GLD
corespunzătoare translaţiilor şi (b) trei moduri de
vibraţie.
130
130
Ecuaţiile de echilibru seismic, scrise aplicând principiul
lui D´Alembert sunt:
FI a + FDa + FSa = 0 (1)
FIb + FDb + FSb = 0 (2)
FIc + FDc + FS c = 0 (3)
Acceleraţia masei ma este: y t a = y (t) + y (t) (4)

s a
Forţele de inerţie sunt:
(5)
(6)
(7)
16
Matricea maselor concentrată la nivelul
planşeelor este diagonală:
(8)
Forma matriceală este:
(9)
17
Forţe elastice
Forţele elastice din ecuaţia (1) depind de deplasare şi cu ajutorul coeficienţilor

de rigiditate ele pot fi exprimate astfel:
(10)
(11)
(12)
Sistemul scris în formă matriceală este:
(13)
Sau mai general: FS = k  y (14)

k - Matricea de rigiditate
y – vectorul deplasărilor
18
Ecuaţii pentru forţele de amortizare
(15)
Dacă admitem că matricea de amortizare este proportională

cu matricea de mase atunci ea devine o matrice diagonală:
[c] = 2[M]
Sau mai general ecuatia poate fi scrisă astfel:
(16)
19
Sistemul de ecuaţii
Sistemul de ecuaţii poate fi scris în forma generală:
Fi + FD + FS = −F (t) (17)
În formă matriceală:
(18)
20
Frecvenţe şi forme de vibraţii
Frecvenţe şi forme de vibraţii se calculează cu metodele din

dinamica; se poate utiliza metoda matriceală iterativă –pornind de
la ecuaţia vibraţiilor libere:
(19)
Alte metode care pot fi utilizate pentru aflarea

caracteristicilor dinamice:
-metoda Holzer
- formule directe din codurile de proiectare.
21
C O simplificare importantă se poate face în ecuaţiile de mişcare datorită
faptului că fiecare mod de vibraţie are o ecuaţie independentă echivalentă ca
formă cu aceea a unui sistem cu un grad de libertate.
C Datorită proprietăţilor de ortogonalitate a formelor de vibraţie putem scrie :
(20)
în care Yn este deplasarea generalizată în modul n de vibraţie ce conduce

la deplasarea prezentă şi ø nT este vectorul linie corespunzător vectorului
coloană øn.
22
5.3 Răspunsul seismic prin analiză
m odală
23
C Ecuaţia de miscare poate fi scrisă în termeni de mişcare seismică a terenului
şi răpunsul se obţine suprapunând efectele modale. Ecuaţia devine:
(21)
unde factorul de participare este
Ln =  MIˆ
T (22)
n
în care Î este un vector coloană de dimensiune N.
24
5.3 Răspunsul seismic prin analiză modală
Analiza seismică poate fi făcută prin aflarea răspunsurilor în fiecare

mod de vibraţie, iar răspunsul total se află prin suprapunere modală.
Se vor căuta soluţiile pentru ecuaţiile de echilibru seismic scrise în
termeni de excitaţie de tip seismic: ys(t)
Răspunsul în modul k la orice moment implică aflarea soluţiei

ecuaţiei pentru Y n [3].
(23)
Deoarece k ,r este constant pentru un anumit mod de vibraţie, rezultă

proporţionalitatea deplasărilor cu variaţia ordonatelor modului respectiv.
25
Deplasarea nivelului sau masei i la t este deci obţinută prin prin superpoziţia
răspunsurilor tuturor modurilor evaluate la acelaşi timp t:
N
u k = ∑ k ,r Yr (t ) (24)
r =1
ø kr este amplitudinea relativă a deplasării masei k in modul r.
26
Relaţia de superpoziţie modală
Maximele răspunsurilor nu apar în acelaşi moment: superpoziţia modală
se poate efectua cu relaţia: radical din suma pătratelor sau alte procedee .
 
1
u a max  u 2 +u 2
+u 2
2 (25)
a,1max a,2max a,3max
deplasarea la nivelul ’’a’’
2
u a,1max =
Deplasarea modală
în modul 1 de vibraţie
max =
2
u a,2 în modul 2 de vibraţie
Mod 1
Mod 2
=
Mod 3
2
u a,3max în modul 3 de vibraţie
Timp (secunde)
ua = deplasarea la nivelul ’’a’’ calculată

cu relaţia de superpoziţie modală.
27
spectrală
Aplicabil în general tuturor tipurilor de clădiri. Presupune calcularea
răspunsului spectral în fiecare mod de vibraţie.
În metoda de calcul modal, acţiunea seismică se evaluează pe baza
spectrelor de răspuns corespunzătoare mişcărilor de translaţie unidirecţionale
ale terenului descrise prin accelerograme.
Simplificări în obţinerea răspunsului seismic se obţin dacă se
consideră doar răspunsul maxim. Calculând valoarea maximă Yn max
a ecuaţiei Duhamel atunci distribuţia deplasării maxime în acel mod este :
Ln Svn
u n max = nYn max = n  (26)
 nT M n  n
iar distribuţia maximă a forţelor seismice în acel mod este:
Fn max = M  2Y = M
Ln
S
n n n max n
nTM n an (27)
C unde Svn este viteza spectrală în modul n;
C San este acceleraţia spectrală pentru modul n.
28
Metode de analiză seismică a structurilor
C Metodele de analiză seismică a structurilor sunt:
C Metoda forţelor laterale asociate modului de vibraie fundamental, pentru

clădirile care satisfac condiţiile de regularitate în plan si pe verticală
C Metoda calculului modal cu spectre de răspuns, aplicabil în general
tuturor tipurilor de clădiri.
C Metoda de calcul dinamic liniar
C - metoda de calcul static neliniar
C - metoda de calcul dinamic neliniar
C În metodele de calcul dinamic liniar şi neliniar, acţiunea seismică este
reprezentată prin accelerograme înregistrate în diferite condiţii de
amplasament şi/sau prin accelerograme artificiale, compatibile cu
spectrul de proiectare specificat.
144
CAPITOLUL VI
M E T O D E D E ANALIZĂ S E I S M I C Ă A S T RU C T U R I L O R
▪ 6.1 Metoda forţelor seismice static echivalente

▪ 6.2 Metoda calculului modal cu spectre de răspuns
▪ 6.3 Metoda de calcul dinamic neliniar
▪ 6.4 Metoda de calcul static (calcul biografic)
31
Funcţie de importanţa construcţiei, şi mai general, funcţie de
exigenţele
impuse în ceea ce priveşte performanţa seismică a acesteia,
procesul de proiectare poate fi organizat utilizând următoarele
metode de calcul:
C metoda forţelor laterale asociate modului de vibraţie fundamental,
pentru clădirile care satisfac condiţiile de regularitate în plan si pe
verticală
C metoda calculului modal cu spectre de răspuns, aplicabil în general
C metoda de calcul dinamic liniar
C metoda de calcul static neliniar
C metoda de calcul dinamic neliniar
În metodele de calcul dinamic liniar şi neliniar, acţiunea seismică

este reprezentată prin accelerograme înregistrate în diferite condiii
de amplasament şi/sau prin accelerograme artificiale, compatibile
cu spectrul de proiectare specificat.
32
Procesul de proiectare conform [26]
C Procesul de proiectare conform [26] poate fi organizat în două metode

generale de calcul, care sunt denumite metoda A şi metoda B .
C Funcţie de caracteristicile structurii şi de precizia necesară a rezultatelor
calcului structural se pot folosi, după caz, procedee de calcul structural
statice sau dinamice, pe modele plane sau spaţiale.
C Metoda A, cu caracter minimal, obligatoriu, utilizează metode de calcul
structural în domeniul elastic.
C Impunerea prin proiectare a mecanismului de plastificare (de disipare de
energie) dorit se face plecând de la valorile eforturilor produse de încărcările
seismice de proiectare, printr-o ierarhizare adecvată a capacităţii de
rezistenţă a elementelor structurale (metoda „proiectării capacităţii de
rezistenţă” ).
33
C Condiţiile de rigiditate laterală (de control al deplasărilor laterale) la starea
limită ultimă implică evaluarea cerinţelor de deplasare pe baza valorilor
deplasărilor furnizate de calculul structural elastic sub încărcările de calcul.
Acestea se amplifică prin coeficienţi supraunitari, funcţie de ductilitatea cu
care este structura şi de caracteristicile de oscilaţie (perioada vibraţiilor
proprii), ale acesteia pentru a evalua, într-o manieră aproximativă, valorile
efective ale deplasărilor seismice.
C Condiţiile de ductilitate, de ansamblu sau locale, sunt considerate satisfăcute
prin respectarea unor reguli de dimensionare (de exemplu, prin limitarea
zonelor comprimate la elementele structurilor de beton armat) şi/sau de
alcătuire constructivă, (de exemplu, prin prevederea unei armături
transversale minime).
34
Metoda B, se bazează pe utilizarea metodelor de calcul neliniar, static sau
dinamic.Ca urmare metoda se aplică, ca metodă de verificare, unor structuri
complet dimensionate prin aplicarea metodei A. Caracteristicile de rezistenţă
si de deformaţie ale elementelor se determină pe baza valorilor medii ale
rezistenţelor materialelor.
Mecanismul de plastificare la acţiuni seismice este pus în evidenţă explicit,
în mod aproximativ în cazul aplicării metodei de calcul static neliniar (de tip
biografic), sau riguros, în cazul aplicării metodei de calcul dinamic neliniar.
Metoda de calcul dinamic neliniar furnizează cerinţele de deplasare şi de

ductilitate corespunzătoare accelerogramelor utilizate. Capacitatea de
deformare se stabileşte separat, individual pentru fiecare element esenţial
pentru stabilitatea clădirii.
Metoda de calcul static neliniar permite evaluarea capacităţilor de

deformare. Cerinţele de deplasare laterală sau de ductilitate se stabilesc
separat, cel mai bine din spectrele răspunsului seismic neelastic.
35
36
37
Clase de importanţă şi de expunere la cutremur
pentru clădiri
38
6.1 Metoda forţelor seismice statice echivalente
39
Forţa tăietoare de bază NORMATIV P100-1 2006
C Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului propriu fundamental,

pentru fiecare direcţie orizontală principală considerată în calculul clădirii, se
determină după cum urmează:
Fb = γ 1 Sd (T1) m λ
Unde:
Sd (T1) ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare
perioadei fundamentale T1
T1 perioada proprie fundamentala de vibraţie a clădirii în planul ce conţine
direcţia orizontală considerată
40
C m masa totală a căldirii calculata ca suma a maselor de nivel mi
C γ1 este factorul de importanta-expunere al constructiei
C λ factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu
fundamental prin masa modală efectivă asociată acestuia, ale cărui valori
sunt
C λ = 0,85 dac T1 < TC şi clădirea are mai mult de doua niveluri şi
C λ = 1,0 în celelalte situaţii.
41
42
Interval mediu de
recurenţă a Valori ale perioadelor de
magnitudinii control (colţ)
cutremurului
IMR = 100 ANI TB S 0,07 0,10 0,16
Pentru starea TC S 0,7 1,0 1,6
limită
TD S 3 3 2
43
Zonarea teritoriului Romaniei
Zonarea teritoriului Romaniei in termeni de valori de varf ale acceleratiei terenului pentru
proiectare ag pentru cutremure avand intervalul mediu de recurenta IMR=100 ani
*sursa Cod P100-1/2006

44
Zonarea teritoriului României
Zonarea teritoriului României în termeni de perioada de control (colt), TC a spectrului de
raspuns

45
Spectre normalizate de răspuns elastic pentru acceleraţii pentru componentele orizontale
ale mişcării terenului, în zonele caracterizate prin perioadele de control (colţ) TC = 0.7s, TC
= 1.0 s TC = 1.6s sursa Vrancea a), b), c) şi TC = 0.7s Banat d)
a) TC = 0.7s b) TC = 1.0 s
c) TC = 1.6s
d) TC = 0.7s
161
C Spectrele normalizate de răspuns elastic pentru acceleraţii se obţin din
spectrele de răspuns elastic pentru acceleraţii prin împărţirea ordonatelor
spectrale cu valoarea de vârf a acceleraţiei terenului ag.
C Condiţiile locale de teren sunt descrise prin valorile perioadei de control
(colţ) TC a spectrului de răspuns pentru zona amplasamentului considerat.
Aceste valori caracterizează sintetic compoziţia de frecvenţe a mişcărilor
seismice.
C Perioada de control (colţ) TC a spectrului de răspuns reprezintă graniţa
dintre zona (palierul) de valori maxime în spectrul de acceleraţii absolute şi
zona (palierul) de valori maxime în spectrul de viteze relative (vezi Anexa A).
TC se exprimă în secunde. În condiţiile seismice şi de teren din România,
pentru cutremure având IMR = 100 ani, zonarea pentru proiectare a
teritoriului României în termeni de perioadă de control (colţ), TC, a spectrului
de răspuns obţinută pe baza datelor instrumentale existente pentru
componentele orizontale ale mişcării seismice este prezentată în Figura 3.2.
47
C Formele normalizate ale spectrelor de răspuns elastic pentru componentele
orizontale ale acceleraţiei terenului, (T), pentru fracţiunea din amortizarea
critică  =0.05 şi în funcţie de perioadele de control (colţ) TB, TC si TD sunt :
48
C Unde:
C β(T) este spectrul normalizat de răspuns elastic;
C β 0 factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale a
terenului de către structură;
C T perioada de vibraţie a unei structuri cu un grad de libertate dinamică şi cu
răspuns elastic;
C Perioada de colt TB poate fi exprimată simplificat in funcţie de TC;
C TB = 0,1 TC
C Perioada de control (colţ) TD a spectrului de răspuns reprezintă graniţa dintre
zona (palierul) de valori maxime în spectrul de viteze relative şi zona
(palierul) de valori maxime în spectrul de deplasări relative.
C TB şi TC sunt limitele domeniului de perioade în care acceleraţia spectrală
are valorile maxime şi este modelat simplificat printr-un palier de valoare
constantă.
49
Distribuţia forţelor seismice orizontale la nivelele
construcţiei
C Efectele acţiunii seismice se determină prin aplicarea forţelor seismice
orizontale asociate nivelurilor, cu masele mi pentru fiecare din cele două
modele plane de calcul (transversal si longitudinal).
C Forţa seismică Fi care acţionează la nivelul “i” se calculează cu relaţia:
C unde:
C Fi forţa seismică orizontală static
echivalentă de la nivelul “ i”;
C Fb forţa tăietoare de bază
corespunzătoare modului (29)
fundamental, reprezentând
rezultanta forţelor seismice
orizontale de nivel;
C si componenta formei
fundamentale pe direcţia gradului
de libertatedinamică de translaţie
la nivelul “ i”;
C n numărul de niveluri al clădirii;
C mi masa de nivel.
50
Forma proprie fundamentală poate fi aproximată mi  z i
printr-o variaţie liniară crescătoare pe înăltime. Fi = Fb 
∑m
n
In acest caz forţele orizontale de nivel sunt date i  zi
de relaţia: i=1
Fn sn
sn
si si
Fi
zn
zi
s1
F1 s1
z1
a. b.
Forma în modul 1: a. deformata; b. aproximare liniară.
51
C zi reprezintă înălţimea nivelului “ i” faţă de baza construcţiei considerată
in model.
C Forţele seismice orizontale se aplică sistemelor structurale ca forţe
laterale la nivelul fiecărui planşeu considerat indeformabil în planul său.
52
Efecte de torsiune
C Structurile de rezistenta ale clădirilor situate in zone seismice se

alcătuiesc astfel încât sa asigure o distribuţie simetrica in plan a
maselor si rigidităţilor in raport cu axele principale de rigiditate.
C Sunt situaţii când prin proiectarea funcţionala apar nesimetrii care
conduc la neuniformitate de masa si rigiditate; ele vor influenţa
răspunsul seismic.
C Sunt cunoscute astfel de cazuri datorate următoarelor cauze:
C geometrie diferita a elementelor structurale verticale cum sunt
înălţimile acestora, dispozitia nesimetrică in plan etc,
C prezenta unor legaturi statice diferite ale elementelor structurale
C utilizarea unor materiale cu proprietati diferite de comportare.
C Pentru a considera efectele de torsiune produse de cauzele
enumerate , precum si efectul unor excentricitati accidentale, se
determina
C forte seismice de nivel suplimentare
C care revin subsistemelor plane care alcatuiesc modelul.
53
Efecte de torsiune accidentală
C Construcţiile cu planşee indeformabile în planul lor, efectele generate de
incertitudinile asociate distribuţiei maselor de nivel şi/sau a variaţiei spaţiale
a mişcării seismice a terenului se consideră prin introducerea unei
excentricităţi accidentale adiţionale.
C Aceasta se consideră pentru fiecare direcţie de calcul şi pentru fiecare nivel
şi se raportează la centrul maselor. Excentricitatea accidentală se
calculează cu expresia:
Mt=Fi ei1
C ei1 = ± 0.05 Li
C unde:
C ei1 excentricitatea accidentală a masei de la nivelul “i” faţă de poziţia
calculată a centrului maselor, aplicată pe aceeaşi direcţie la toate
nivelurile
C Li dimensiunea planşeului perpendiculară pe direcţia acţiunii seismice.
54
Metoda de calcul dinamic liniar
C Răspunsul seismic liniar în timp se obţine prin integrarea directă a
ecuaţiilor diferenţiale de mişcare care exprimă echilibrul dinamic
instantaneu pe direcţiile gradelor de libertate dinamică considerate în
model.
C Una din metodele de calcul este
Integrarea numerica pas cu pas (metoda Newmark)
C Mişcarea seismică a terenului este caracterizată prin accelerograme
discretizate în timp, reprezentative pentru evenimentele seismice de
proiectare şi condiţiile locale de amplasament.
C În calculul dinamic liniar se va considera un număr suficient de

accelerograme pentru fiecare direcţie. Dacă nu se dispune de
accelerograme înregistrate în amplasament sau acestea sunt
insuficiente, se pot utiliza accelerograme artificiale
C Valorile de proiectare se obţin din răspunsul structural prin considerarea

tuturor situaţiilor la diferite momente de timp, corectate cu factorul de
comportare q, in care cel puţin un efect (efort, deplasare) este maxim.
55
6.2 Metoda de calcul modal cu spectre
seismice de răspuns
C În metoda de calcul modal, acţiunea seismică se evaluează pe baza
spectrelor de răspuns corespunzătoare mişcărilor de translaţie
unidirecţionale ale terenului descrise prin accelerograme.
C Acţiunea seismică orizontală este descrisă prin două componente orizontale
evaluate pe baza aceluiaşi spectru de răspuns de proiectare. Componenta
verticală a acţiunii seismice este caracterizată prin spectrul de răspuns
vertical.
C Această metodă de calcul se aplică clădirilor care nu îndeplinesc condiţiile
specificate pentru utilizarea metodei simplificate cu forţe laterale static
echivalente.
C La utilizarea unui model spaţial, acţiunea seismică se va aplica pe direcţiile
orizontale relevante şi pe direcţiile principale ortogonale. Pentru clădirile cu
elemente de rezistenţă amplasate pe două direcţii perpendiculare, acestea
pot fi considerate ca direcţii relevante. În general, direcţiile principale
corespund direcţiei forţei tăietoare de bază asociată modului fundamental de
vibraţie de translaţie si normalei pe această direcţie.
56
C Structurile cu comportare liniară sunt caracterizate de modurile proprii de
vibraţie (perioade proprii, forme proprii de vibraţie, mase modale efective,
factori de participare a maselor modale efective). Acestea se determină prin
metode de calcul dinamic, utilizând caracteristicile dinamice inerţiale şi de
deformabilitate ale sistemelor structurale rezistente la acţiunea seismică.
C În calcul se vor considera modurile proprii cu o contribuţie semnificativă la
răspunsul seismic total.
C Condiţia de mai sus este îndeplinită dacă:
C - suma maselor modale efective pentru modurile proprii considerate
reprezintă cel puţin 90% din masa totală a structurii,
C - au fost considerate în calcul toate modurile proprii cu masă modală
efectivă mai mare de 5% din masa totală.
57
C Forţa tăietoare de bază Fb,k aplicată pe direcţia de acţiune a mişcării
seismice în modul propiu de vibraţie k este
F b k = γI Sd (Tk) mk
C m k este masa modală efectivă asociată modului propriu de vibraţie k şi se
determină cu relaţia
unde:
m i masa de nivel
T k perioada proprie în modul propriu de vibraţie k
s componenta vectorului propriu în modul de vibraţie k pe direcţia gradului
i k,
de libertate de translaţie la nivelul “ i”.
58
C În cazul în care condiţiile cerute pentru acest tip de calcul nu pot fi
satisfăcute (spre exemplu, la clădirile cu o contribuţie semnificativă a
modurilor de torsiune), numărul minim r de moduri proprii ce trebuie incluse
într-un calcul spaţial trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
unde:
r numărul minim de moduri proprii care trebuie considerate
n numărul de niveluri deasupra terenului
T r perioada proprie de vibraţie a ultimului mod de vibraţie considerat r.
59
C Combinarea răspunsurilor modale [26]
C Răspunsurile modale pentru două moduri proprii de vibraţie consecutive, k si
k +1 sunt considerate independente dacă perioadele proprii de vibraţie
Tk şi Tk+1 (în care Tk+1  Tk ) satisfac următoarea condiţie:
Pentru răspunsurile modale maxime, independente între ele, efectul

total maxim se obţine cu relaţia de compunere modală
60
6.3 Metoda de calcul dinamic neliniar
C Aplicarea metodelor de calcul neliniar presupune adoptarea unui model

de calcul privind comportarea materialului.
C Răspunsul se obţine prin integrarea numerica a ecuaţiilor de mişcare
prin metode specifice (ex. Metoda βNewmark).
C Mişcarea terenului va fi modelată prin accelerograme adecvate tipului
de amplasament.
61
Metode de calcul neliniar - modele de calcul [26]
C Modelul folosit pentru calculul liniar elastic va fi completat prin introducerea
parametrilor de comportare postelastică (eforturi capabile plastice, curbe sau
suprafete de interacţiune, deformaţii ultime etc.).
C O condiţie minimă este folosirea curbelor biliniare efort-deformaţie la nivel de
element. Pentru elementele ductile, care pot avea incursiuni în domeniul
postelastic, rigiditatea elasticăva fi rigiditatea secantă în punctul de curgere. Se pot
considera modele ideal elasto-plastic. Se pot utiliza şi relaţii triliniare, care iau în
considerare şi rigidităţile în stadiile înainte şi după fisurare ale elementelor de beton
sau zidărie.
Se pot realiza modele de calcul în care comportarea neliniară a materialului este
descrisă prin legi constitutive şi criterii de curgere sau de cedare mai apropiate
de comportarea reală.
C La alegerea modelului de comportare se va ţine seama de posibilitatea
degradării rezistenţei şi mai ales a rigiditaţii, situaţie intâlnita in cazul elementelor
de beton, al pereţilor de zidărie şi al elementelor fragile.
C Dacă nu se fac alte precizări, proprietăţile elementelor se vor determina pe baza
valorilor medii ale rezistenţelor materialelor utilizate.
62
C Modelul de calcul va include acţiunea încărcărilor permanente, constantă în
timp şi acţiunea seismică, variabilă în timp. Nu se acceptă formarea de
articulaţii plastice sau cedări din acţiunea independentă a încărcărilor
permanente.
C La determinarea relaţiilor efort-deformaţie pentru elementele structurale se

va ţine seama de forţele axiale provenite din încărcările permanente. Pentru
elementele verticale se pot neglija momentele încovoietoare provenite din
încărcările permanente, dacă acestea nu influenţează semnificativ comportarea
de ansamblu a structurii.
C Acţiunea seismică se va aplica în sens pozitiv şi negativ, în vederea obţinerii

celor mai defavorabile efecte.
63
6.4 Metoda de calcul static (calculbiografic)
Este un calcul static neliniar in care incarcarile permanente sunt

constante, in timp ce incarcarile orizontale cresc monoton.
Se aplica la cladiri noi si existente cu scopul:
1. stabilirea mecanismelor plastice posibile si a distributiei
degradarilor;
2. evaluarea performantei structurale;
3. stabilirea sau corectarea valorilor raportului dintre forta taietoare de
baza asociata mecanismului de cedare si forta taietoare de baza
asociata formarii primei articulatii plastice αi /α1.
4. αi /α1 introduce influenta unora dintre factorii carora li se datoreaza
suprarezistenta structurii, in special a redundantei constructiei.
64
Construirea curbei forţă laterală – deplasarea la vârful construcţiei
Curba se obţine prin calcul static neliniar, de tip biografic,

utilizând programe de calcul specializate care iau în considerare
modificările structurale la fiecare pas de încărcare. Încărcările
gravitaţionale corespunzătoare grupării seismice de calcul se
menţin constante.
65
Distribuţia pe verticală a forţelor laterale
• Pot fi două distribuţii în formele următoare :
- o distribuţie în care forţele laterale sunt proporţionale cu

masele de nivel
- o distribuţie rezultată din analiza modală pentru modul 1 de

vibraţie; se poate accepta o distribuţie simplificată
triunghiulară (triunghiul cu baza la vârful construcţiei).
66
• Cele două distribuţii se menţin pe rând constante, mărind la
fiecare pas de încărcare, numai valoarea forţei laterale. Calculul
permite determinarea ordinii probabile a articulaţiilor plastice,
respectiv determinarea mecanismului de cedare.
• Ruperea structurii corespunde deplasării la care structura nu

mai poate susţine încărcările verticale, respectiv ruperii unui
element vital pentru stabilitatea structurii (stâlp, perete).
67
Incărcări laterale
• Se vor aplica cel putin doua tipuri de distributie pe verticala a
incarcarilor laterale:
• O distributie uniforma, cu forte laterale proportionale cu
masa indiferent de pozitia acesteia pe inaltimea cladirii
(acceleratie de raspuns uniforma), in scopul evaluarii fortelor
taietoare maxime.
• O distributie “modala”, in care fortele seismice laterale
conventionale sunt determinate prin calcul elastic, in scopul
determinarii momentelor incovoietoare maxime.
68
distributie uniforma distributie modala
Tb
p v incarcari monoton crescatoare q v incarcari monoton crescatoare liniar

pe verticala
69
Curba de răspuns
Relatia dintre forta taietoare de baza si deplasarea de referinta

(curba de raspuns, capacity curve) se determină prin calcul
biografic pentru valori ale deplasării de referinţă până la 150%
din deplasarea ultimă (cerinţa seismică de deplasare).
70
Fy forta taietoare de baza corespunzatoare formarii mecanismului plastic
dm deplasarea corespunzatoare formarii mecanismului plastic
A mecanism plastic
E m energia de deformatie corespunzatoare formarii mecanismului plastic
71
Mecanismul de cedare
• Mecanismul de cedare prin articulatii plastice se va

determina pentru ambele distributii ale incarcarii laterale.
• Mecanismele de cedare trebuie sa fie in acord cu

mecanismele pe care se bazeaza factorul de comportare q
folosit in proiectare(se urmareste formarea articulatiilor
plastice la capetele grinzilor si nu in stalpi).
72
Deplasarea ultimă
• Deplasarea ultimă este cerinţa seismică de deplasare derivată
din spectrele de raspuns inelastic in functie de deplasarea
sistemului cu un grad de libertate echivalent.
• In absenta unor spectre inelastice de deplasare, se pot aplica

metode aproximative bazate pe spectrul de raspuns elastic.
• Deplasarea ultima se poate determina pe baza spectrului

elastic de raspuns astfel:
Fi= mi .i
73
F = m .
i i i
Fi forta laterală normalizată ce acţionează la nivelul “i“

di
i = n= 1
dn deplasarea normalizata in dreptul nivelului “i“
mi masa nivelului “i“
74
Locaţii posibile pentru
producere de articulatii plastice
Conform cu regula de proiectare
75
qv
Moment Posibile zone de producere
a articulaţiilor plastice. Incarcarea
laterala este insuficientă pentru a
Rotire produce curgerea.
M L Moment din forţe laterale
76
Incarcarea totala
(forta de baza) F
Rotire
Forţa de bază
Incărcări combinate
F Structura nu a intrat in curgere
MG - momente din incarcari gravitationale
ML – momente din incarcari laterale
d deplasarea in varf
(a acoperişului)
77
Ajustarea incărcării după prima articulaţie
Forţa de bază
Vechea rigiditate
Tangentiala K1
Noua rigiditate
Tangentiala K2
K2
K1
Deplasarea
acoperişului
78
Modificarea sistemului de rigiditate prin aplicarea forţei
rămase
Forţa tăietoare
FR=F(1-ψ1)
Deplasarea
acoperişului
79
Forţa tăietoare cerută pentru producerea celei de-a doua
articulaţii
Forta FR
80
Ajustarea forţei la cea de-a doua articulaţie
Forţa tăietoare
Vechea rigiditate
tangentă
Noua rigiditate tangentă
Deplasarea acoperişului
81
Secvenţe de apariţie a articulaţiilor plastice într-o structură în
cadre spaţiale utilizând metoda biografică [35]
8 AP - grinzi ; 0 AP - stalpi
82
38 AP - grinzi ; 4 AP - stalpi 52 AP - grinzi ; 16 AP – stalpi
83
Pas 6 (COLAPS)
d = 2dt
84
Curba forţă laterală – deplasare la vârf
dy - deplasarea la aparitia curgerii

d SLS – deplasarea in SLS
d u – deplasarea la aparitia articulatiilor plastice
d ULS - deplasarea in starea limita ultima ULS
85
Evaluarea proprietăţilor de rezistenţă şi de deformaţie a
elementelor structurale
● exemplificativ, procedurile specifice elementelor de beton armat:

evaluarea capacităţii de rezistenţă a elementelor se folosesc
valorile medii ale rezistenţelor materialelor, beton şi oţel
● (i) La calculul capacităţii de rotire specifică (curburii) şi la
evaluarea capacităţii de rezistenţă se consideră următoarele
valori ale deformaţiei ultime a betonului comprimat:
● - pentru secţiuni de beton neconfinate, ecu = 0,5 ‰
● - pentru cazul secţiunilor confinate (cu etrieri prevăzuţi cu cârlige
ancorate în miezul de beton la un unghi de 135o, dispuşi la
distanţe de cel mult 6 diametre ale armăturii longitudinale).
86
1.1 Introducere
1
Structura pământului
Crusta
Crust
Manta
Mantle
6370
Invelisul exterior
al nucleuluiOuter core
(materie lichida)
(liquid)
Inner core
Nucleul (miezul)
(solid)
10
Structura crustei terestre este
discontinuă; ea e alcatuită din placi
tectonice care acoperă suprafata
terestră, placi aflate in continuă
mişcare.
Imaginea copertei Asociatiei

franceze de Inginerie seismică
care sugerează poziţia plăcilor
tectonice pe suprafaţa pământului
Placi tectonice
Teoria placilor tectonice sustine ca prin comprimarea puternica care se
manifesta la contactul dintre placile continentale se produc deplasari mari
fie datorita cedarilor in urma strivirii rocilor fie datorita fenomenului de
alunecare a unei placi sub cealaltă numit fenomen de subducţie.
Principalele plăci identificate sunt:

- Euroasiatică
-Pacifică
-Indoaustraliană,
-Americană
-Caraibiană
-Africană
-Arabică
-Antarctică.
4
1.2 Zone seismice şi caracteristici de
focar
5
Zone seismice
C Zonele seismice au focarele distribuite in lungul unor
centuri definite pe suprafata terestra intre care cele
mai importante sunt ;
C cordonul circumpacific
C Cordonul alpid
C Pamir – Baikal in centrul Asiei
C Centrul Oceanului Indian
C Centrul Oceanului Pacific
6
Distribuţia globală a seismicităţii*
*http://geology.about.com
7
Harta seismicităţii Europei *
*http://geology.about.com
8
Caracteristici de focar
Epicentrul
Hipocentrul (focar)
Suprafata faliei
Clasificarea tipurilor de
cutremure: HF
-Crustale 0≤HF ≤ 70 Km
-subcrustale 70km ≤ HF ≤300 km
-de adâncime 300 Km ≤ HF ≤700
km
9
Tipuri de unde seismice
Undele seismice pot fi grupate Principale

astfel:
Unde de adancime:
Secundare
-unde principale notate P
- unde secundare notate S
Love
Unde de suprafaţă
(superficiale):
Unde de tip Rayleigh Rayleigh
Unde de tip Love
10
Timpul de sosire a undelor seismice
P-wave
S-wave
surface wave
1 2 3
1 - P unde primare
2- S unde secundare
3 – unde de suprafaţă
Tipuri de unde seismice [26]
Unde de
Unde Rayleigh Unde Love suprafaţă
Unde P Unde S Unde de

adâncime
12
Tipuri de lunecări ale faliei
Falie de lunecare
Falie normală
Falie răsturnată
13
Falia San Andreas California
14
Mecanism de falie - Cutremur Loma Prieta, California
1989
Cutremur de suprafata, distanta

focala <10 Km
Focar
Ruptură de falie
la 4 km adâncime
15
1.3 Scări de măsurare a cutremurelor
16
Măsurarea şi înregistrarea cutremurelor
SEISMOSCOP – CHINAANTICA
17
Scara magnitudinilor-scara Richter
C Magnitudinea este logaritmul in baza 10 al amplitudinii

maxime a înregistrării, în microni , făcută cu un
seismograf de torsiune etalon, cu perioadă proprie de 0.8
s (seismograful Wood Anderson) în timpul unui cutremur
având epicentrul la o distanţă de 100 km.
C Log E=11.8+ 1,5M

C E=energia dezvoltată în focar exprimată in ergi.
Scari de intensitate seismica
Scările de intensitate seismică sunt scări subiective care

descriu efectele cutremurului asupra construcţiilor.
Exemple:
C Scara Mercali modificată – scara MM
C Scara MSK 1964 – valabilă în Romania
19
Scara de intensitate seismică Mercalli modificată[MM]
20
Scări de intensitate seismică: M S K 1964; EMI;
MM; Japonia; Rusia [25]
MSK 1964 I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
EMI (PS69) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
MERCALLI
MODIFIED I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
1956
JAPAN 0 I II III IV V VI VII
RUSSIA I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
maximum
acceleration
of the soil
mouvement 0.002g 0.004g 0.008g 0.015g 0.020g 0.030g 0.130g 0.200g 0.300g 0.500g 1.000g
21
18
10,000,000x10 Largestearthquake
Nuclearbomb
18 1964Alaskaearthquake
1,000,000x10 1906SanFranciscoearthquake
DailyU.S.electricalenergyconsumption
18
100,000x10
1976Guatemalaearthquake
18
10,000x10 1980Italyearthquake
1971SanFernandoearthquake
Energy (ergs)
18 1983Coalingaearthquake
1,000x10 Atomicbomb
18
100x10 1978SantaBarbara
earthauake
18
10x 10
18
1x10
4 5 6 7 8 9
Richtermagnitude
Relaţia m agnitu dine –energie pentru cu trem u re [25]

22
Inregistrarea cutremurelor
Aparatele pentru înregistrarea

cutremurelor sunt:
seismograful şi accelerometrul.
l
Seismograma este înregistrarea M
realizată cu seismograful ;
aceasta este o înregistrare a
L
deplasărilor terenului.
Accelerograma este înregistrarea
obţinută cu ajutorul
accelerometrului a acceleraţiilor
solului în timpul cutremurului.
Principiul seismografului
23
Cutremurul c u focar Vrancea din 30 august 1986
înregistrarea Măgurele
*Sursa Incerc.ro
Spectre de răspuns – acceleraţii absolute
Accelerogramele Hachimoto Japonia 1979 şi
Northridge , California 1994[34]
26
1.4 Hazardul seismic în Romania
27
Hazardul seismic în România
Hazardul seismic din România este datorat contribuţiei a doi factori:

(i) contribuţia majoră a zonei seismice subcrustale Vrancea
(ii)alte contribuţii provenind din zone seismogene de suprafaţă,
distribuite pe întreg teritoriul ţării
Hazardul seismic pentru proiectare este descris de valoarea de vârf

a acceleraţiei orizontale a terenului a g determinată pentru intervalul
mediu de recurenţă de referinţă (IMR) corespunzător stării limită
ultime, valoare numită în continuare
“acceleraţia terenului pentru proiectare”.
28
Statii seismice pe teritoriul Romaniei şi epicentre
ale cutremurelor cu M>5
29
Statii seismice pe teritoriul Romaniei şi epicentre
ale cutremurelor cu M>5
Sursa www.incerc.ro
30
C U T R E M U R E L E DIN ROMANIA
C U F O C A R VRANCEA
Data Ora (GMT) Lat. Long. H Catalogul RADU C, 1994 Catalogul MARZA, 1980
h:m:s N °
E °
Adâncimea
focarului,
km I M M Mws Mw I
w1
1903 13 Septemrie 08:02:7 26.6 >60 7 6.6 6.3 5.7 6.3 6.5
45.7
1904 6 Februarie 02:49:00 45.7 26.6 75 6 - 5.7 6.3 6.6 6
1908 6 Octombrie 21:39:8 45.7 26.5 150(12 8 7.1 6.8 6.8 7.1 8
(45.5) 5)
1912 25 Mai 18:01:7 45.7 27.2 80(90) 7 6.3 6.0 6.4 6.7 7
1934 29 Martie 20:06:51 45.8 26.5 90 7 6.6 6.3 6.3 6.6 8
1939 5 Septembrie 06:02:00 45.9 26.7 120 6 - 5.3 6.1 6.2 6
1940 22 Octombrie 06:37:00 45.8 26.4 122 7/8 6.8 6.5 6.2 6.5 7
1940 10 Noiembrie 01:39:07 45.8 26.7 140- 9 7.7 7.4 7.4 7.7 9
150*
1945 1 Septembrie 15:48:26 45.9 26.5 75 7/8 6.8 6,5 6.5 6.8 7.5
1945 9 Decembrie 06:08:45 45.7 26.8 80 7 6.3 6.0 6.2 6.5 7
1948 29 Mai 04:48:55 45.8 26.5 130 6/7 - 5.8 6.0 6.3 6.5
1977 4 Martie 19:22:15 45.3 26.30 109 8/9 7.5 7.2 7.2 7.4 9
4
1986 30 August 21:28:37 45.5 26.47 133 8 7.2 7.0 - 7.1 -

3
1990 30 Mai 10:40:06 45.8 26.90 91 8 7.0 6.7 - 6.9 -

2
1990 31Mai 00:17:49 45.8 26.89 79 7 6.4 6.1 - 6.4 -

3
31
SEISMICITATEA TERITORIULUI ROMANIEI
C CUTREMURELE DIN ROMANIA cu FOCAR VRANCEA
• 1471 INTENSITATE 8: AVARII LA MANASTIREANEAMT
• 1738 INTENSITATE 9:PRABUSIREA TURNULUI DE LACURTEA
DOMNEASCA DIN BUCURESTI
• 1802 INTENSITATE 9: S-A PRABUSIT TURNUL COLTEI DIN BUCURESTI
• 1829 I=9; 1839 I=8; 1880 I=7; 1908 I=8;1929 I=7
• 10 NOIEMBRIE 1940 I=9; M=7.3; Hf=135Km; AVARII MARI in zona
epicentrala si in Bucuresti LA CONSTRUCTIILE DIN BETON ARMAT–
PRABUSIREA BLOCULUI CARLTON; PESTE 1000 VICTIME
• 4 MARTIE 1977 I=9 M=7.2 ; CANTITATEA DE ENERGIE 4,7X1022 erg;
Hf=110Km; in Bucuresti s-au prabusit complet 33 de cladiri, 32900 locuinte
s-au prabusit sau avariat grav; 1500 de victime si 11300 de accidentati
• 31 august 1986 I=7; M=5,9
C FOCARE FAGARAS SI BANAT

1.5 Mari cutremure care s-au produs
în lume
33
Falia de curemur in California - San ANDREAS
34
35
36
37
Frecvenţa de apariţie a cutremurelor puternice
C Cercetări pentru cunoaşterea probabilităţii de apariţie în

regiunile seismice a cutremurelor de o anumită
intensitate, stabilindu-se astfel succesiunea mişcărilor
seismice pe durata de exploatare a construcţiilor.
C Hărţi de risc seismic
C Prevenirea sau reducerea cutremurelor viitoare
Predicţia cutremurelor
C METODE:
1. Detectarea mişcării scoarţei terestre prin:
C Gravitaţie; Geomagnetism; Geoelectricitate
C Nivelul mării; Triangulaţie , nivelment
2. Analiza seismică: microseisme; geodezice; deformaţi ale scoarţei;
3. Observaţii în puţuri adânci
C A P I TO LU L II
Ră s p u n sul s e i s m i c al sistemul ui
cu 1 GLD
Răspunsul s e i s m i c al sistemului
cu 1 GLD

C 2.2 Modele dinamice
C 2.3 Răspunsul seismic al sistemului
elastic liniar cu 1 GLD
C 2.4 Spectre de răspuns seismic şi pseudospectre
C 2.5 Integrarea directă a ecuaţiei de echilibru seismic
C 2.6 Răspunsul seismic al sistemului cu 1 GLD neliniar supus la
translatia bazei rigide
C 2.7 Răspunsul seismic al sistemului cu 1 GLD neliniar utilizând
metode energetice
41
2 . 1 M odelarea c om p ort ării st ru c t u rale
C Modelul de calcul structural trebuie să descrie comportarea structurii
de rezistenţă la acţiunea seismică. El trebuie să reprezinte adecvat :
C - configuraţia generală - geometrie, legături, material;

C - distribuţia caracteristicilor inerţiale - mase de nivel, momente de
inerţie ale maselor de nivel (obţinute prin raportare la centrul maselor
de nivel);
C - caracteristicile de rigiditate şi de amortizare.
C Calculul structural se poate face în domeniul liniar elastic sau în

domeniul neliniar. În cazul metodelor de calcul neliniar, modelele
trebuie să reprezinte corect capacităţile de rezistenţă şi de deformare
ale elementelor în domeniul postelastic.
C Clădirea se schematizează prin sisteme rezistente la acţiuni verticale
şi laterale, conectate sau nu prin planşee (diafragme orizontale).
42
C Modelarea deformabilităţii structurilor se poate face considerând şi
comportarea conexiunilor dintre grinzi, stâlpi şi/sau pereţi structurali.
C Modelul se poate alcătui introducând alături de elementele structurale

şi elementele nestructurale care influenţează răspunsul seismic al
ansamblului structural.
C Este cazul pereţilor de compartimentare sau de închidere care sporesc

semnificativ rigiditatea laterală şi rezistenţa structurilor în cadre.
43
2 . 2 Modele d i n a m i c e
C Grade de libertate dinamică GLD
C Metode de discretizare
C - procedeul maselor concentrate

C - sistem cu elemente finite
44
Grade de libertate dinamică
Planseu
rigid
Grade de libertate dinamică:

-două translaţii paralele cu
axele o-x şi o-y;
-rotire rz in jurul axei
Fundaţie o-z.
rigidă
C Ipoteze:
C Fundaţia este foarte rigidă;
C Neglijăm deformaţiile axiale ale
stâlpilor;
C Mişcarea terenului este sincronă
45
Modele de calcul cu mase concentrate
în cazul unui cadru etajat
mn (1 ) m n (2 ) mn (3 )
mn
mk
...
m2
m1 (1 ) m2 (2 ) m1 (3 )
m1
(1) (2) (3)
a. mase concentrate în noduri b. mase concentrate la nivelul

planşeelor pe o consola echivalentă
(ca rigiditate)
46
S IS T E MU L D E C A L C U L LINIAR ELASTIC
Variaţii liniare pentru forta elastică şi de amortiozare
FA(t)
FS(t)
k c
1 1
y(t) y&(t)
Fs(t1)=K ∆ y(t)
47
S IS T E MU L D E C A L C U L NELINIAR
48
2.3 Răspunsul seismic al sistemului
elastic liniar c u 1 G L D
Ecuaţia de echilibru a sistemului elastic liniar cu
1 G L D supus la o forta exterioara orizontala Fef(t)
50
51
Soluţia generală a ecuaţiei de echilibru seismic
(5)
Primul termen reprezintă oscilaţiile proprii ale sistemului.

Al doilea termen reprezintă oscilaţiile forţate sub acţiunea
seismică.
Neglijînd aportul oscilaţiilor proprii libere care se amortizează

repede, în regim permanent soluţia devine:
52
(6)
y(t) – deplasarea masei funcţie de timp

ω D – frecventa circulara proprie
ξ - fracţiunea din amortizarea critică
ξ = c/ccr
c = coeficientul de proporţionalitate la amortizare
vîscoasă
ccr = coeficientul de amortizare critica
ξ = 0.02 … 0.1
m=masa sistemului
&y&s( ) = accelerati a terenului la timpul 
53
Când diferenţa dintre frecvenţa amortizată şi cea neamortizată
este neglijabilă ceea ce e permis pentru valorile mici ale
rapoartelor de amortizare ale construcţiilor ξ < 0.10
si notând că semnul minus nu are o semnificaţie reală în cazul
solicitărilor seismice relaţia deplasării devine:
(7)
54
2.4 Spectre de răspuns seismic şi pseudospectre
55
Spectre de răspuns seismic şi pseudospectre
Spectrul de răspuns – definiţie
Spectre de răspuns utilizate în ingineria seismică:
- spectrul vitezei
- spectrul acceleraţiei absolute
- spectrul deplasării
Expresii pentru viteza relativă şi acceleraţia absolută
Viteza relativă se obţine prin derivarea expresiei deplasării y(t)
(8)
56
Acceleraţia absolută rezultă prin înlocuirea expresiilor deplasării şi
vitezei în ecuaţia de echilibru seismic (1)
(9)
Acceleraţia absolută:
(10)
57
Componenta nord-sud a acceleratiei, vitezei si deplasarii
terenului cazul cutremurului ElCentro 1940
58
Accelerogramele El Centro 1940 si Kobe 1995 (1)
•PGA = 343 cm/s/s - El Centro

•PGA = 818 cm/s/s - Kobe
PGA=peak ground acceleration/ acceleratia maxima a terenului
59
Valorile de răspuns maxime date de ecuaţiile 8, 9 şi 10 sunt denumite:
-deplasare relativă spectrală Sd (ξ , ω)
-viteză relativă spectrală Sv (ξ , ω)
-acceleraţie absolută spectrală Sa (ξ , ω)
60
Spectrul deplasării
Accelerograma C1
Raspunsul in deplasari pentru trei tipuri

de sisteme cu 1GLD cu 2% amortizare[1]
T1= 0,5s
T1= 1s
Spectrul deplasarii
la cutremurul C1
T1= 2s
61
Obişnuit e suficient să fie calculate numai aşa numitele
pseudospectre .
Pseudospectrul vitezei Spv (ξ , ω) este definit de relaţia:
(11)
62
(7)
S d ( , ) = S pv ( , )
Ecuaţia (7) 1
(12)
se poate scrie:

Ecuaţiile (11) şi (13) se pot scrie pentru ξ =0:
(13)
(14)
Ecuaţiile diferă prin termenii trigonometrici. Hudson a demonstrat

că Spv şi Sv diferă foarte puţin numeric, exceptând cazul sistemelor
cu perioade mari de vibraţie (frecvenţe foarte mici). Sistemele cu
amortizare mai mare decât 0.2 rezultatele diferă mult.
63
Ecuaţia pentru acceleraţie:
(15)
S a (0, ) = Spv (0, ) (16)
Se poate folosi pentru domeniul 0 < ξ < 0.20
S a (, ) = Spv (, ) (17)
Expresia din membrul drept se numeşte

răspunsul pseudospectral al acceleraţiei Spa(ξ, ω)
64
Forţa elastică poate fi calculată astfel:
(18)
65
Pentru orice accelerogramă a unui cutremur dat
asumând valori distincte pentru procentul de amortizare
şi frecvenţele proprii se pot calcula valorile
corespunzătore ale lui Sd (ξ, ω), Spa (ξ, ω).
1
Sd ( , ) = S pv (, ) (19)
S pa (, ) = Spv (, ) (20)
66
Graficele valorilor Sd (ξ, ω), Spa (ξ, ω) şi Spv (ξ, ω) reprezentate
ca funcţii ale frecvenţelor (sau perioadelor T) pentru valori diferite
valori ale procentului de amortizare, sunt numite
- p s e u d o s p e c t r e d e r ă s p u n s a l e v i t eze i,
- spectre de ră s p u n s ale deplasării
- p s e u d o s p e c t r e d e r ă s p u n s a l e a cce l e ra ţ i e i
67
Reprezentarea poate fi făcută liniar pentru fiecare sau într-un grafic
compact pentru toate, bazat pe relaţiile simple dintre ele; relaţiile sunt:
(21)
(22)
68
Spectrele de raspuns combinate pentru cutremurul
El Centro, 1940 amortizare 0.02
69
Pseudo-spectre de raspuns combinate
El Centro 1940
70
Rezumat privind răspunsul sistemului cu
1 G L D supus la translaţia unidirecţională
a bazei rigide
71
72
Inlocuind expresiile forţelor
(26)
şi împărţind cu m obţinem ecuaţia frecvenţei
(27)
Solutia in urma acceptarii anumitor simplificari este :
(28)
Din care prin prelucrări se obţin viteza si acceleratia
73
Pentru orice accelerogramă a unui cutremur dat asumând valori
distincte pentru procentul de amortizare şi frecvenţele proprii se pot
calcula valorile corespunzătore ale lui Sd (ξ, ω), Spa (ξ, ω)
Valorile spectrale prin prelucrare si anumite simplificari

conduc la:
- pseudospectrul de răspuns al vitezei,
- spectrul de răspuns al deplasării
- pseudospectrul de răspuns al acceleraţiei absolute
S d ( , ) = S pv (, )
1
 (29)
S pa (, ) = Spv (, ) (30)
74
Forţa elastică
Fo rţa elastică Fs , m a x poate fi calculată
astfel:
Fsmax = kSd (, ) (30)
Ştiind că:
k
 =2
; k = 2 m
m
S d ( , ) = S pv ( ,  )
1
; S pa (, ) = S pv ( , )

Fs max = 2mS d (, ) = mS pa (, ) (31)
75
2.5 Integrarea directă a ecuaţiei
de echilibru seismic
76
2.5 Integrarea directa a ecuaţiei de echilibru seismic
(1)
y(t) = deplasarea masei (funcţie de timp)

m=masa sistemului
c= coeficientul de proporţionalitate la amortizare vîscoasă
k=rigiditatea sau constanta elastică a sistemului in daN\cm2
77
Modele de calcul
Modele de calcul pentru comportarea materialului din
care este alcatuit sistemul structural analizat sunt:
•Elasto-plastic simetric
•Elasto-plastic asimetric
•Biliniar
•Biliniar cu rigiditate degradabila
•Model Ramberg-Osgood pentru cazul structurilor din
otel
Functie de tipul modelului ales vom efectua o analiza

liniara sau neliniara
78
Modele de calcul (diagrame de comportare)
Model elasto-plastic
simetric
nesimetric
biliniar
79
Modele neliniare
80
a . Formularea implicită c u metoda Beta-Newmark
Ecuatiile Newmark pentru rezolvarea raspunsului seismic
81
Factorul 
În formularea anterioară factorul  controlează

valoarea amortizării artificiale prin procedeul ”pas cu
pas”; nu avem amortizare artificială dacă  =1/2 este
deci recomandabil pentru analize standard a sistemului
1GLD.
82
Accelerograma utilizată în calcul
Pasul de timp h = ti+1 – ti se recomandă a fi astfel încât
83
Variatia acceleratiei pe intervalul de timp h
h h
h h
β=0
β=1/6
h h
h/2 h/2 h/2 h/2

β=1/4
β=1/8
84
Coeficientul β= 1/6 (cu γ = 1/2), prin care se apreciaza varitia
liniara a acceleratiei pe pasul de timp “h”
85
Cazul acceleraţiilor cu variaţie liniară
pe pasul de timp “h”
86
Pasul 1 de integrare numerică
C Ecuaţia de echilibru la momentul t1 se scrie astfel:
(10)
Ecuaţiile pentru viteză şi deplasare din condiţia de acceleraţie liniară pe pasul h :
(11)
(12)
87
Raspunsul seismic in pasul 1 de integrare numerică :
88
Raspunsul sesimic in pasul 1 de integrare numerica-
cazul acceleratiei liniare in pasul de timp, β = 1/6
( γ = ½)
89
Operaţiile pentru procedeul de integrare numerică cu
variaţie liniară a acceleratiei (β = 1/6 ) sunt
urmatoarele:
C Utilizăm valorile vitezei y&0 si deplasarii y 0 si

in pasul 0 ca valori initiale in pasul 1 de
integrare;
C se calculeaza valoarea acceleratiei la finele
pasului 1 de integrare;
C se calculeaza valorile deplasarii si vitezei la
finele pasului 1 care devin conditii initiale
pentru pasul 2;
C se calculeaza acceleratia in pasul 2 si valorile
vitezei si deplasarii in pasul 2 care devin
valori initiale pentru pasul 3;
C operatiile se repeta pana la parcurgerea
tuturor pasilor de integrare;
C pentru analizele liniare caracteristicile de
amortizare si rigiditate sunt constante pe
intreaga durata a accelerogramei;
C valoarea pasului de timp este esenţială
pentru păstrarea stabilităţii numerice şi
convergenţei.
90
2.6 Răspunsul seismic al sistemului cu
1 G L D neliniar supus la translatia
bazei rigide
91
a . Raspunsul sistemului cu 1 G L D neliniar prin
procedeul integrarii numerice
C Modelul de calcul care

poate fi : elastic-perfect
plastic, biliniar etc.
C Accelerograma digitala
• Ecuatia de echilibru la timpul t1
(1)
c(t) – amortizarea
k(t) - rigiditatea Coeficientii c(t) si k(t) sunt variabili
92
Exemple de apreciere a rigiditatii si amortizarii in
cazul sistemului neliniar
Tangenta la curbă
Tangenta la curbă FA(t)

FS(t)
FA1
Fs1 ∆ FA
∆Fs Secanta la curbă
FA0 ∆
Fs0
y(t)
yo ∆y y1
93
Integrarea directa a ecuaţiei de mişcare
C Ecuatia de echilibru dinamic pentru intervalul de timp h
C a accelerogramei de calcul in ipoteza ca sistemul se comporta liniar
elastic in pasul de timp, este:
Tangenta la curba
FS(t)
Fs1
Secanta la curba
? Fs
∆FS
Fs0
y(t)
yo ?∆y
yy yy1 1
o 1
&y&s(t)
&y&si+1
y&si
&
ti t i+1 t
∆h
94
C Aplicând metoda integrării numerice β Newmark
se obţin răspunsurile în acceleraţii , viteze,
deplasări în fie care pas de timp al
accelerogramei adoptate.
95
2.7 Răspunsul seismic al sistemului cu
1 G L D utilizând metode energetice
96
Ductilitatea
F
C Ductilitatea reprezintă
capacitatea unei structuri, FC
element sau material de a
disipa energie prin deformaţii FU
plastice ciclice fără o

reducere substantiala de ∆
rezistenţă. ∆c ∆u
C Cantitativ se exprima prin

raportul intre deformaţia  = U
maxima si deformata la C (1)
iniţierea curgerii.
Fc - forta corespunzatoare curgerii
Fu – forta in stadiul ultim (cedare)
97
Factorii de ductilitate
C Ductilitatea de sistem exprimata funcţie de deplasarea

maxima a structurii, de obicei considerata in vârf ρD
C Coeficienţi de ductilitate ai zonelor critice:
C Factor de ductilitate la curbura ρФ
C Factor de ductilitate la rotire ρθ
98
Metode energetice
C Se bazează pe compararea a doua energii care se declanşează în
structura:
C Energia indusa în structura de către cutremur
C Energia disipata si/sau înmagazinata de structura
C Ecuaţia de bilanţ energetic este utila daca poate fi evaluata in fiecare

pas de integrare.
C Simplificări: energia indusa se calculează pentru un sistem elastic
liniar
mS pv 2
Ei = (2)
2
Spv reprezintă pseudospectrul vitezelor
m reprezintă masa sistemului
99
Ecuaţia de bilanţ energetic
EI = EE +EH = (EES + EK )+ (EHξ + EHµ) (3)
C EI = energia indusă
C EE= energia disipată prin comportarea elastică
C EH= energia disipată prin comportare plastica
C EES= energia potenţială
C EK= energia cinetică
C EHξ = energia disipata prin amortizare
C EHµ= energia disipată prin comportare
inelastică
100
Energiile se calculează la un singur moment cel al
cedării, ruperii structurii si anume:
C Ruperea prin oboseala la un număr redus de cicluri
C Atingerea deformaţiei maxime la elementele
structurale
C Pierderea stabilităţii datorită deplasărilor laterale
mari
101
Calcul energetic bazat pe deformaţia limita
ECAP=Ep+EH (4)
F
FE
ECAP = FC  C + FC (U − C ) = FC  C ( D − 0,5)

1
FC
2
(5)
∆C ∆Ue ∆u ∆
Forţa F c rezultă funcţie de coeficientul
de ductilitate şi energia capabilă a sistemului
102
Spectre seismice de răspuns pentru sisteme c u
comportare inelastică
Spectrele se obţin din spectrele

elastice funcţie de factorii de
F
ductilitate.
Acestea se pot calcula prin
Fe
doua procedee bazate pe
următoarele ipoteze:
a. deplasarea spectrală a Fc=F pl
sistemului neliniar este egala
cu aceea a unui sistem liniar
elastic
b. energia sistemului neliniar
este egala cu energia ∆c ∆u (∆e max) ∆
sistemului liniar elastic.
103
Procedeul “a”, bazat pe deplasări egale: în
faza de cedare ( rupere ) deplasările vor fi:
∆e max= ∆u (6)
F
Fc  c Fe
= (7)
Fe  u
Fc=Fpl
Fe = mS a
Fc = (8)
d d ∆c ∆ u (∆e max ) ∆
Sa - reprezinta spectrul acceleratiilor în domeniul elastic.

ρd – reprezintă factorul de ductilitate la deplasări
104
Procedeul “b” : energiile celor două sisteme
sunt egale
1 1
C FC + (u −  e )FC =  e Fe (8) F
2 2
Fe
1 mS a
Fc = F e= (9)
2d − 1 2d − 1 Fc=Fpl
C Spectrele de raspuns pentru sisteme

elasto-plastice se pot obtine din spectrele
elastice prin impartire cu factorul de ∆c ∆ u (∆ e max ) ∆
ductilitate  d sau 2 d −1
105
Pseudo-spectre inelastice ale acceleraţiei la
cutremurul El Centro [26]
Elastic
Pseudo – viteza, in/secundă
Deplasări egale
Energie egală
Domeniu tranzitoriu
Perioada (secunde)
106
Spectre de raspuns elasto plastice calculate c u accelerograma
El Centro 1940, coeficient de amortizare 5%
si ductilitati : 1; 1.5; 2; 4;
107
C A P I TO LU L III
R ĂS P U N S U L S E I S M I C
AL S I S T E M E L O R C U “ n ” G R A D E D E L I B E RTAT E DINAMICA
Răspunsul seismic al sistemelor cu
“n” grade de libertate dinamica

C 3.2 Euaţiile de echilibru ale sistemului liniar – elastic cu ”n” GLD
supus la tranlaţia bazei rigide
C 3.3 Răspunsul seismic prin analiză modală
C 3.4 Răspunsul seismic prin analiză modală spectrală
117
3.1 Modelarea comportării structurale
118
C Modele de calcul descriu comportarea structurii la acţiunea seismică.
C Modelul trebuie să reprezinte adecvat configuraţia generală
(geometrie, legături, material), distribuţia caracteristicilor inerţiale
(mase de nivel, momentele de inerţie ale maselor de nivel raportate
la centrul maselor de nivel), a caracteristicilor de rigiditate şi de
amortizare, conducând la determinarea corectă a modurilor proprii
de vibraţie semnificative, a forţelor seismice şi a caracteristicilor de
răspuns seismic.
C În cazul metodelor de calcul neliniar, modelele trebuie să reprezinte
corect capacităţile de rezistenţă şi de deformare ale elementelor în
domeniul postelastic.
119
119
Sistemul de calcul liniar elastic
FA(t)
FS(t)
k c
1 1
y(t)
y&(t)
112
Sistemul de calcul neliniar
113
C Clădirea se schematizează prin sisteme rezistente la acţiuni
verticale şi laterale, conectate sau nu prin planşee (diafragme
orizontale).
C Pentru construcţiile care satisfac criterii de regularitate în plan şi de
uniformitate pe verticală, calculul seismic liniar se poate realiza
considerând două modele plane, definite de elementele verticale
şi de legăturile dintre acestea, orientate după direcţiile principale
C În modelarea deformabilităţii structurilor trebuie considerată şi
comportarea conexiunilor dintre grinzi, stâlpi şi/sau pereţi
structurali.
C Se vor include în model şi elementele nestructurale care
influenţează răspunsul seismic al ansamblului structural, de
exemplu pereţii de compartimentare care sporesc semnificativ
rigiditatea laterală şi rezistenţa structurilor în cadre.
114
C Pentru reducerea dimensiunii modelului, masa distribuită continuu
este concentrată în puncte caracteristice, modelul dinamic obţinut
având un număr finit de grade de libertate dinamică.
C Forţele seismice asociate mişcării structurii sunt acţiuni concentrate
având punctele de aplicare în punctele de concentrare a maselor.
C La construcţiile etajate, cu planşee din beton armat indeformabile în
planul lor, masele şi momentele de inertie ale maselor de la fiecare
etaj se concentrează la nivelul planşeului, în centrul maselor.
C Rezultă trei grade de libertate dinamică (două translaţii orizontale şi o
rotire în jurul axei verticale) pentru fiecare nivel.
C Masele se calculează din încărcările gravitaţionale ce rezultă din
combinaţiile de incărcări specifice acţiunii seismice.
115
C Pentru structurile complexe cu modele de dimensiuni mari se
admite utilizarea unor modele dinamice condensate cu dimensiuni
reduse. Caracteristicile dinamice şi de rezistenţă echivalente se
determină prin tehnici standard de condensare dinamică sau
statică.
C Pentru structurile clădirilor alcătuite din beton armat, din beton cu

armătură rigidă sau din zidărie, la evaluarea rigidităţilor
elementelor de rezistenţă se vor considera şi efectele fisurării
betonului, respectiv mortarului.
C Deformabilitatea fundaţiei şi/sau deformabilitatea terenului trebuie

considerate, dacă acestea au o influenţă semnificativă asupra
răspunsului structural.
116
Ipoteze pentru simplificarea modelului de calcul
-modelul de calcul dinamic se obţine prin

concentrarea maselor la nivelul planşeelor dinte etaje;
-baza clădirii este foarte rigidă (clădirea are un
sistem de fundare care conferă rigiditate bazei) ;
- mişcarea terenului în timpul seismului este sincronă;
- mişcarea terenului produce translaţia bazei;
- masele sunt supuse numai la deplasări laterale.
117
Modele dinamice de calcul
a. b.
a. Modelul cu mase concentrate în noduri.
b. Model cu mase concentrate la nivelul planşeului. Este
recomnadat in cazul construcţiilor care satisfac criteriile de
regularitate în plan şi criteriile de uniformitate verticală;
calculul se poate realiza utilizând două modele structurale
plane corespunzătoare direcţiilor principale orizontale
ortogonale.
118
C a. Model dinamic de tip grindă forfecată
C b. Model de de tip grindă încovoiată
119
C Construcţiile care satisfac criteriile de regularitate în plan şi
de uniformitate pe verticală, pot fi modelate dinamic
considerând două modele plane orientate după direcţiile
principale ortogonale ale ansamblului structural.
C Răspunsul seismic total nu este influenţat semnificativ de
modurile proprii superioare de vibraţie. În acest caz, modul
propriu fundamental de translaţie are contribuţia
predominantă în răspunsul seismic total.
120
3.2 Euaţiile de echilibru ale sistemului
liniar – elastic c u ”n” G L D supus
la tranlaţia bazei rigide
121
Modelarea dinamică a sistemului supus la
translaţia bazei rigide
mc yc(t) uc,1 uc,2 uc,3
Axă de mb yb(t) ub,2 ub,3

ub,1
referinţă
ma
ya(t) ua,1 ua,2 ua,3
&
y&g Mod 1 Mod 2 Mod 3
a. b.
Modelul plan, pe direcţia transversală, are trei mase

concentrate la nivelul planşeelor (a), 3 GLD
corespunzătoare translaţiilor şi (b) trei moduri de
vibraţie.
130
130
Ecuaţiile de echilibru seismic, scrise aplicând principiul
lui D´Alembert sunt:
FI a + FDa + FSa = 0 (1)
FIb + FDb + FSb = 0 (2)
FIc + FDc + FS c = 0 (3)
Acceleraţia masei ma este: y t a = y (t) + y (t) (4)

s a
Forţele de inerţie sunt:
(5)
(6)
(7)
123
Matricea maselor concentrată la nivelul
planşeelor este diagonală:
(8)
Forma matriceală este:
(9)
124
Forţe elastice
Forţele elastice din ecuaţia (1) depind de deplasare şi cu ajutorul coeficienţilor

de rigiditate ele pot fi exprimate astfel:
(10)
(11)
(12)
Sistemul scris în formă matriceală este:
(13)
Sau mai general: FS = k  y (14)

k - Matricea de rigiditate
y – vectorul deplasărilor
125
Ecuaţii pentru forţele de amortizare
(15)
Dacă admitem că matricea de amortizare este proportională

cu matricea de mase atunci ea devine o matrice diagonală:
[c] = 2[M]
Sau mai general ecuatia poate fi scrisă astfel:
(16)
126
Sistemul de ecuaţii
Sistemul de ecuaţii poate fi scris în forma generală:
Fi + FD + FS = −F (t) (17)
În formă matriceală:
(18)
127
Frecvenţe şi forme de vibraţii
Frecvenţe şi forme de vibraţii se calculează cu metodele din

dinamica; se poate utiliza metoda matriceală iterativă –pornind de
la ecuaţia vibraţiilor libere:
(19)
Alte metode care pot fi utilizate pentru aflarea

caracteristicilor dinamice:
-metoda Holzer
- formule directe din codurile de proiectare.
128
C O simplificare importantă se poate face în ecuaţiile de mişcare datorită
faptului că fiecare mod de vibraţie are o ecuaţie independentă echivalentă ca
formă cu aceea a unui sistem cu un grad de libertate.
C Datorită proprietăţilor de ortogonalitate a formelor de vibraţie putem scrie :
(20)
în care Yn este deplasarea generalizată în modul n de vibraţie ce conduce

la deplasarea prezentă şi ø nT este vectorul linie corespunzător vectorului
coloană øn.
129
3.3 Răspunsul seismic prin analiză
m odală
130
C Ecuaţia de miscare poate fi scrisă în termeni de mişcare seismică a terenului
şi răpunsul se obţine suprapunând efectele modale. Ecuaţia devine:
(21)
unde factorul de participare este
Ln =  MIˆ
T (22)
n
în care Î este un vector coloană de dimensiune N.
131
Analiza seismică poate fi făcută prin aflarea răspunsurilor în fiecare

mod de vibraţie, iar răspunsul total se află prin suprapunere modală.
Se vor căuta soluţiile pentru ecuaţiile de echilibru seismic scrise în
termeni de excitaţie de tip seismic: ys(t)
Răspunsul în modul k la orice moment implică aflarea soluţiei

ecuaţiei pentru Y n [3].
(23)
Deoarece k ,r este constant pentru un anumit mod de vibraţie, rezultă

proporţionalitatea deplasărilor cu variaţia ordonatelor modului respectiv.
132
Deplasarea nivelului sau masei i la t este deci obţinută prin prin superpoziţia
răspunsurilor tuturor modurilor evaluate la acelaşi timp t:
N
u k = ∑ k ,r Yr (t ) (24)
r =1
ø kr este amplitudinea relativă a deplasării masei k in modul r.
133
Relaţia de superpoziţie modală
Maximele răspunsurilor nu apar în acelaşi moment: superpoziţia modală
se poate efectua cu relaţia: radical din suma pătratelor sau alte procedee .
 
1
u a max  u 2 +u 2
+u 2
2 (25)
a,1max a,2max a,3max
2
u a,1max =
Deplasarea modală
în modul 1 de vibraţie
max =
2
u a,2 în modul 2 de vibraţie
Mod 1
Mod 2
=
Mod 3
2
u a,3max în modul 3 de vibraţie
Timp (secunde)
ua = deplasarea la nivelul ’’a’’ calculată

cu relaţia de superpoziţie modală.
134
spectrală
Aplicabil în general tuturor tipurilor de clădiri. Presupune calcularea
răspunsului spectral în fiecare mod de vibraţie.
În metoda de calcul modal, acţiunea seismică se evaluează pe baza
spectrelor de răspuns corespunzătoare mişcărilor de translaţie unidirecţionale
ale terenului descrise prin accelerograme.
Simplificări în obţinerea răspunsului seismic se obţin dacă se
consideră doar răspunsul maxim. Calculând valoarea maximă Yn max
a ecuaţiei Duhamel atunci distribuţia deplasării maxime în acel mod este :
Ln Svn
u n max = nYn max = n  (26)
 nT M n  n
iar distribuţia maximă a forţelor seismice în acel mod este:
Fn max = M  2Y = M
Ln
S
n n n max n
nTM n an (27)
C unde Svn este viteza spectrală în modul n;
C San este acceleraţia spectrală pentru modul n.
135
C Metodele de analiză seismică a structurilor sunt:
C Metoda forţelor laterale asociate modului de vibraie fundamental, pentru

clădirile care satisfac condiţiile de regularitate în plan si pe verticală
C Metoda calculului modal cu spectre de răspuns, aplicabil în general
C Metoda de calcul dinamic liniar
C - metoda de calcul static neliniar
C - metoda de calcul dinamic neliniar
C În metodele de calcul dinamic liniar şi neliniar, acţiunea seismică este
reprezentată prin accelerograme înregistrate în diferite condiţii de
spectrul de proiectare specificat.
144
CAPITOLUL IV
M E T O D E D E ANALIZĂ S E I S M I C Ă A S T RU C T U R I L O R
▪ 4.1 Metoda forţelor seismice static echivalente

▪ 4.2 Metoda calculului modal cu spectre de răspuns
▪ 4.3 Metoda de calcul dinamic neliniar
▪ 4.4 Metoda de calcul static (calcul biografic)
138
Funcţie de importanţa construcţiei, şi mai general, funcţie de
exigenţele
impuse în ceea ce priveşte performanţa seismică a acesteia,
procesul de proiectare poate fi organizat utilizând următoarele
metode de calcul:
C metoda forţelor laterale asociate modului de vibraţie fundamental,
pentru clădirile care satisfac condiţiile de regularitate în plan si pe
verticală
C metoda calculului modal cu spectre de răspuns, aplicabil în general
C metoda de calcul dinamic liniar
C metoda de calcul static neliniar
C metoda de calcul dinamic neliniar
În metodele de calcul dinamic liniar şi neliniar, acţiunea seismică

este reprezentată prin accelerograme înregistrate în diferite condiii
de amplasament şi/sau prin accelerograme artificiale, compatibile
cu spectrul de proiectare specificat.
139
Procesul de proiectare conform [26]
C Procesul de proiectare conform [26] poate fi organizat în două metode

generale de calcul, care sunt denumite metoda A şi metoda B .
C Funcţie de caracteristicile structurii şi de precizia necesară a rezultatelor
calcului structural se pot folosi, după caz, procedee de calcul structural
statice sau dinamice, pe modele plane sau spaţiale.
C Metoda A, cu caracter minimal, obligatoriu, utilizează metode de calcul
structural în domeniul elastic.
C Impunerea prin proiectare a mecanismului de plastificare (de disipare de
energie) dorit se face plecând de la valorile eforturilor produse de încărcările
seismice de proiectare, printr-o ierarhizare adecvată a capacităţii de
rezistenţă a elementelor structurale (metoda „proiectării capacităţii de
rezistenţă” ).
140
C Condiţiile de rigiditate laterală (de control al deplasărilor laterale) la starea
limită ultimă implică evaluarea cerinţelor de deplasare pe baza valorilor
deplasărilor furnizate de calculul structural elastic sub încărcările de calcul.
Acestea se amplifică prin coeficienţi supraunitari, funcţie de ductilitatea cu
care este structura şi de caracteristicile de oscilaţie (perioada vibraţiilor
proprii), ale acesteia pentru a evalua, într-o manieră aproximativă, valorile
efective ale deplasărilor seismice.
C Condiţiile de ductilitate, de ansamblu sau locale, sunt considerate satisfăcute
prin respectarea unor reguli de dimensionare (de exemplu, prin limitarea
zonelor comprimate la elementele structurilor de beton armat) şi/sau de
alcătuire constructivă, (de exemplu, prin prevederea unei armături
transversale minime).
141
Metoda B, se bazează pe utilizarea metodelor de calcul neliniar, static sau
dinamic.Ca urmare metoda se aplică, ca metodă de verificare, unor structuri
complet dimensionate prin aplicarea metodei A. Caracteristicile de rezistenţă
si de deformaţie ale elementelor se determină pe baza valorilor medii ale
rezistenţelor materialelor.
Mecanismul de plastificare la acţiuni seismice este pus în evidenţă explicit,
în mod aproximativ în cazul aplicării metodei de calcul static neliniar (de tip
biografic), sau riguros, în cazul aplicării metodei de calcul dinamic neliniar.
Metoda de calcul dinamic neliniar furnizează cerinţele de deplasare şi de

ductilitate corespunzătoare accelerogramelor utilizate. Capacitatea de
deformare se stabileşte separat, individual pentru fiecare element esenţial
pentru stabilitatea clădirii.
Metoda de calcul static neliniar permite evaluarea capacităţilor de

deformare. Cerinţele de deplasare laterală sau de ductilitate se stabilesc
separat, cel mai bine din spectrele răspunsului seismic neelastic.
142
143
144
Clase de importanţă şi de expunere la cutremur
pentru clădiri
145
4.1 Metoda forţelor seismice statice echivalente
146
Forţa tăietoare de bază NORMATIV P100-1 2006
C Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului propriu fundamental,

pentru fiecare direcţie orizontală principală considerată în calculul clădirii, se
determină după cum urmează:
Fb = γ 1 Sd (T1) m λ
Unde:
Sd (T1) ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare
perioadei fundamentale T1
T1 perioada proprie fundamentala de vibraţie a clădirii în planul ce conţine
direcţia orizontală considerată
147
C m masa totală a căldirii calculata ca suma a maselor de nivel mi
C γ1 este factorul de importanta-expunere al constructiei
C λ factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu
fundamental prin masa modală efectivă asociată acestuia, ale cărui valori
sunt
C λ = 0,85 dac T1 < TC şi clădirea are mai mult de doua niveluri şi
C λ = 1,0 în celelalte situaţii.
148
149
Interval mediu de
recurenţă a Valori ale perioadelor de
magnitudinii control (colţ)
cutremurului
IMR = 100 ANI TB S 0,07 0,10 0,16
Pentru starea TC S 0,7 1,0 1,6
limită
TD S 3 3 2
150
Zonarea teritoriului Romaniei
Zonarea teritoriului Romaniei in termeni de valori de varf ale acceleratiei terenului pentru
proiectare ag pentru cutremure avand intervalul mediu de recurenta IMR=100 ani

151
Zonarea teritoriului României
Zonarea teritoriului României în termeni de perioada de control (colt), TC a spectrului de
raspuns

152
Spectre normalizate de răspuns elastic pentru acceleraţii pentru componentele orizontale
ale mişcării terenului, în zonele caracterizate prin perioadele de control (colţ) TC = 0.7s, TC
= 1.0 s TC = 1.6s sursa Vrancea a), b), c) şi TC = 0.7s Banat d)
a) TC = 0.7s b) TC = 1.0 s
c) TC = 1.6s
d) TC = 0.7s
161
C Spectrele normalizate de răspuns elastic pentru acceleraţii se obţin din
spectrele de răspuns elastic pentru acceleraţii prin împărţirea ordonatelor
spectrale cu valoarea de vârf a acceleraţiei terenului ag.
C Condiţiile locale de teren sunt descrise prin valorile perioadei de control
(colţ) TC a spectrului de răspuns pentru zona amplasamentului considerat.
Aceste valori caracterizează sintetic compoziţia de frecvenţe a mişcărilor
seismice.
C Perioada de control (colţ) TC a spectrului de răspuns reprezintă graniţa
dintre zona (palierul) de valori maxime în spectrul de acceleraţii absolute şi
zona (palierul) de valori maxime în spectrul de viteze relative (vezi Anexa A).
TC se exprimă în secunde. În condiţiile seismice şi de teren din România,
pentru cutremure având IMR = 100 ani, zonarea pentru proiectare a
teritoriului României în termeni de perioadă de control (colţ), TC, a spectrului
de răspuns obţinută pe baza datelor instrumentale existente pentru
componentele orizontale ale mişcării seismice este prezentată în Figura 3.2.
154
C Formele normalizate ale spectrelor de răspuns elastic pentru componentele
orizontale ale acceleraţiei terenului, (T), pentru fracţiunea din amortizarea
critică  =0.05 şi în funcţie de perioadele de control (colţ) TB, TC si TD sunt :
155
C Unde:
C β(T) este spectrul normalizat de răspuns elastic;
C β 0 factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale a
terenului de către structură;
C T perioada de vibraţie a unei structuri cu un grad de libertate dinamică şi cu
răspuns elastic;
C Perioada de colt TB poate fi exprimată simplificat in funcţie de TC;
C TB = 0,1 TC
C Perioada de control (colţ) TD a spectrului de răspuns reprezintă graniţa dintre
zona (palierul) de valori maxime în spectrul de viteze relative şi zona
(palierul) de valori maxime în spectrul de deplasări relative.
C TB şi TC sunt limitele domeniului de perioade în care acceleraţia spectrală
are valorile maxime şi este modelat simplificat printr-un palier de valoare
constantă.
156
Distribuţia forţelor seismice orizontale la nivelele
construcţiei
C Efectele acţiunii seismice se determină prin aplicarea forţelor seismice
orizontale asociate nivelurilor, cu masele mi pentru fiecare din cele două
modele plane de calcul (transversal si longitudinal).
C Forţa seismică Fi care acţionează la nivelul “i” se calculează cu relaţia:
C unde:
C Fi forţa seismică orizontală static
echivalentă de la nivelul “ i”;
C Fb forţa tăietoare de bază
corespunzătoare modului (29)
fundamental, reprezentând
rezultanta forţelor seismice
orizontale de nivel;
C si componenta formei
fundamentale pe direcţia gradului
de libertatedinamică de translaţie
la nivelul “ i”;
C n numărul de niveluri al clădirii;
C mi masa de nivel.
157
Forma proprie fundamentală poate fi aproximată mi  z i
printr-o variaţie liniară crescătoare pe înăltime. Fi = Fb 
∑m
n
In acest caz forţele orizontale de nivel sunt date i  zi
de relaţia: i=1
Fn sn
sn
si si
Fi
zn
zi
s1
F1 s1
z1
a. b.
Forma în modul 1: a. deformata; b. aproximare liniară.
158
C zi reprezintă înălţimea nivelului “ i” faţă de baza construcţiei considerată
in model.
C Forţele seismice orizontale se aplică sistemelor structurale ca forţe
laterale la nivelul fiecărui planşeu considerat indeformabil în planul său.
159
Efecte de torsiune
C Structurile de rezistenta ale clădirilor situate in zone seismice se

C Sunt situaţii când prin proiectarea funcţionala apar nesimetrii care
răspunsul seismic.
C Sunt cunoscute astfel de cazuri datorate următoarelor cauze:
C utilizarea unor materiale cu proprietati diferite de comportare.
C Pentru a considera efectele de torsiune produse de cauzele
enumerate , precum si efectul unor excentricitati accidentale, se
determina
C forte seismice de nivel suplimentare
C care revin subsistemelor plane care alcatuiesc modelul.
160
C Construcţiile cu planşee indeformabile în planul lor, efectele generate de
incertitudinile asociate distribuţiei maselor de nivel şi/sau a variaţiei spaţiale
a mişcării seismice a terenului se consideră prin introducerea unei
excentricităţi accidentale adiţionale.
C Aceasta se consideră pentru fiecare direcţie de calcul şi pentru fiecare nivel
şi se raportează la centrul maselor. Excentricitatea accidentală se
Mt=Fi ei1
C ei1 = ± 0.05 Li
C unde:
C ei1 excentricitatea accidentală a masei de la nivelul “i” faţă de poziţia
nivelurile
C Li dimensiunea planşeului perpendiculară pe direcţia acţiunii seismice.
161
Metoda de calcul dinamic liniar
C Răspunsul seismic liniar în timp se obţine prin integrarea directă a
ecuaţiilor diferenţiale de mişcare care exprimă echilibrul dinamic
instantaneu pe direcţiile gradelor de libertate dinamică considerate în
model.
C Una din metodele de calcul este
Integrarea numerica pas cu pas (metoda Newmark)
C Mişcarea seismică a terenului este caracterizată prin accelerograme

discretizate în timp, reprezentative pentru evenimentele seismice de
proiectare şi condiţiile locale de amplasament.
C În calculul dinamic liniar se va considera un număr suficient de

accelerograme pentru fiecare direcţie. Dacă nu se dispune de
accelerograme înregistrate în amplasament sau acestea sunt
insuficiente, se pot utiliza accelerograme artificiale
C Valorile de proiectare se obţin din răspunsul structural prin considerarea

tuturor situaţiilor la diferite momente de timp, corectate cu factorul de
comportare q, in care cel puţin un efect (efort, deplasare) este maxim.
162
4.2 Metoda de calcul modal cu spectre
seismice de răspuns
C În metoda de calcul modal, acţiunea seismică se evaluează pe baza
spectrelor de răspuns corespunzătoare mişcărilor de translaţie
unidirecţionale ale terenului descrise prin accelerograme.
C Acţiunea seismică orizontală este descrisă prin două componente orizontale
evaluate pe baza aceluiaşi spectru de răspuns de proiectare. Componenta
verticală a acţiunii seismice este caracterizată prin spectrul de răspuns
vertical.
C Această metodă de calcul se aplică clădirilor care nu îndeplinesc condiţiile
specificate pentru utilizarea metodei simplificate cu forţe laterale static
echivalente.
C La utilizarea unui model spaţial, acţiunea seismică se va aplica pe direcţiile
orizontale relevante şi pe direcţiile principale ortogonale. Pentru clădirile cu
elemente de rezistenţă amplasate pe două direcţii perpendiculare, acestea
pot fi considerate ca direcţii relevante. În general, direcţiile principale
corespund direcţiei forţei tăietoare de bază asociată modului fundamental de
vibraţie de translaţie si normalei pe această direcţie.
163
C Structurile cu comportare liniară sunt caracterizate de modurile proprii de
vibraţie (perioade proprii, forme proprii de vibraţie, mase modale efective,
factori de participare a maselor modale efective). Acestea se determină prin
metode de calcul dinamic, utilizând caracteristicile dinamice inerţiale şi de
deformabilitate ale sistemelor structurale rezistente la acţiunea seismică.
C În calcul se vor considera modurile proprii cu o contribuţie semnificativă la
răspunsul seismic total.
C Condiţia de mai sus este îndeplinită dacă:
C - suma maselor modale efective pentru modurile proprii considerate
reprezintă cel puţin 90% din masa totală a structurii,
C - au fost considerate în calcul toate modurile proprii cu masă modală
efectivă mai mare de 5% din masa totală.
164
C Forţa tăietoare de bază Fb,k aplicată pe direcţia de acţiune a mişcării
seismice în modul propiu de vibraţie k este
F b k = γI Sd (Tk) mk
C m k este masa modală efectivă asociată modului propriu de vibraţie k şi se
determină cu relaţia
unde:
m i masa de nivel
T k perioada proprie în modul propriu de vibraţie k
s componenta vectorului propriu în modul de vibraţie k pe direcţia gradului
i k,
de libertate de translaţie la nivelul “ i”.
165
C În cazul în care condiţiile cerute pentru acest tip de calcul nu pot fi
satisfăcute (spre exemplu, la clădirile cu o contribuţie semnificativă a
modurilor de torsiune), numărul minim r de moduri proprii ce trebuie incluse
într-un calcul spaţial trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
unde:
r numărul minim de moduri proprii care trebuie considerate
n numărul de niveluri deasupra terenului
T r perioada proprie de vibraţie a ultimului mod de vibraţie considerat r.
166
C Combinarea răspunsurilor modale [26]
C Răspunsurile modale pentru două moduri proprii de vibraţie consecutive, k si
k +1 sunt considerate independente dacă perioadele proprii de vibraţie
Tk şi Tk+1 (în care Tk+1  Tk ) satisfac următoarea condiţie:
Pentru răspunsurile modale maxime, independente între ele, efectul

total maxim se obţine cu relaţia de compunere modală
167
4.3 Metoda de calcul dinamic neliniar
C Aplicarea metodelor de calcul neliniar presupune adoptarea unui model

de calcul privind comportarea materialului.
C Răspunsul se obţine prin integrarea numerica a ecuaţiilor de mişcare
prin metode specifice (ex. Metoda βNewmark).
C Mişcarea terenului va fi modelată prin accelerograme adecvate tipului
de amplasament.
168
Metode de calcul neliniar - modele de calcul [26]
C Modelul folosit pentru calculul liniar elastic va fi completat prin introducerea
parametrilor de comportare postelastică (eforturi capabile plastice, curbe sau
suprafete de interacţiune, deformaţii ultime etc.).
C O condiţie minimă este folosirea curbelor biliniare efort-deformaţie la nivel de
element. Pentru elementele ductile, care pot avea incursiuni în domeniul
postelastic, rigiditatea elasticăva fi rigiditatea secantă în punctul de curgere. Se pot
considera modele ideal elasto-plastic. Se pot utiliza şi relaţii triliniare, care iau în
considerare şi rigidităţile în stadiile înainte şi după fisurare ale elementelor de beton
sau zidărie.
Se pot realiza modele de calcul în care comportarea neliniară a materialului este
descrisă prin legi constitutive şi criterii de curgere sau de cedare mai apropiate
de comportarea reală.
C La alegerea modelului de comportare se va ţine seama de posibilitatea
degradării rezistenţei şi mai ales a rigiditaţii, situaţie intâlnita in cazul elementelor
de beton, al pereţilor de zidărie şi al elementelor fragile.
C Dacă nu se fac alte precizări, proprietăţile elementelor se vor determina pe baza
valorilor medii ale rezistenţelor materialelor utilizate.
169
C Modelul de calcul va include acţiunea încărcărilor permanente, constantă în
timp şi acţiunea seismică, variabilă în timp. Nu se acceptă formarea de
articulaţii plastice sau cedări din acţiunea independentă a încărcărilor
permanente.
C La determinarea relaţiilor efort-deformaţie pentru elementele structurale se

va ţine seama de forţele axiale provenite din încărcările permanente. Pentru
elementele verticale se pot neglija momentele încovoietoare provenite din
încărcările permanente, dacă acestea nu influenţează semnificativ comportarea
de ansamblu a structurii.
C Acţiunea seismică se va aplica în sens pozitiv şi negativ, în vederea obţinerii

celor mai defavorabile efecte.
170
4.4 Metoda de calcul static (calculbiografic)
Este un calcul static neliniar in care incarcarile permanente sunt

constante, in timp ce incarcarile orizontale cresc monoton.
Se aplica la cladiri noi si existente cu scopul:
1. stabilirea mecanismelor plastice posibile si a distributiei
degradarilor;
2. evaluarea performantei structurale;
3. stabilirea sau corectarea valorilor raportului dintre forta taietoare de
baza asociata mecanismului de cedare si forta taietoare de baza
asociata formarii primei articulatii plastice αi /α1.
4. αi /α1 introduce influenta unora dintre factorii carora li se datoreaza
suprarezistenta structurii, in special a redundantei constructiei.
171
Construirea curbei forţă laterală – deplasarea la vârful construcţiei
Curba se obţine prin calcul static neliniar, de tip biografic,

utilizând programe de calcul specializate care iau în considerare
modificările structurale la fiecare pas de încărcare. Încărcările
gravitaţionale corespunzătoare grupării seismice de calcul se
menţin constante.
172
Distribuţia pe verticală a forţelor laterale
• Pot fi două distribuţii în formele următoare :
- o distribuţie în care forţele laterale sunt proporţionale cu

masele de nivel
- o distribuţie rezultată din analiza modală pentru modul 1 de

vibraţie; se poate accepta o distribuţie simplificată
triunghiulară (triunghiul cu baza la vârful construcţiei).
173
• Cele două distribuţii se menţin pe rând constante, mărind la
fiecare pas de încărcare, numai valoarea forţei laterale. Calculul
permite determinarea ordinii probabile a articulaţiilor plastice,
respectiv determinarea mecanismului de cedare.
• Ruperea structurii corespunde deplasării la care structura nu

mai poate susţine încărcările verticale, respectiv ruperii unui
element vital pentru stabilitatea structurii (stâlp, perete).
174
Incărcări laterale
• Se vor aplica cel putin doua tipuri de distributie pe verticala a
incarcarilor laterale:
• O distributie uniforma, cu forte laterale proportionale cu
masa indiferent de pozitia acesteia pe inaltimea cladirii
(acceleratie de raspuns uniforma), in scopul evaluarii fortelor
taietoare maxime.
• O distributie “modala”, in care fortele seismice laterale
conventionale sunt determinate prin calcul elastic, in scopul
determinarii momentelor incovoietoare maxime.
175
distributie uniforma distributie modala
Tb
p v incarcari monoton crescatoare q v incarcari monoton crescatoare liniar

pe verticala
176
Curba de răspuns
Relatia dintre forta taietoare de baza si deplasarea de referinta

(curba de raspuns, capacity curve) se determină prin calcul
biografic pentru valori ale deplasării de referinţă până la 150%
din deplasarea ultimă (cerinţa seismică de deplasare).
177
Fy forta taietoare de baza corespunzatoare formarii mecanismului plastic
dm deplasarea corespunzatoare formarii mecanismului plastic
A mecanism plastic
E m energia de deformatie corespunzatoare formarii mecanismului plastic
178
Mecanismul de cedare
• Mecanismul de cedare prin articulatii plastice se va

determina pentru ambele distributii ale incarcarii laterale.
• Mecanismele de cedare trebuie sa fie in acord cu

mecanismele pe care se bazeaza factorul de comportare q
folosit in proiectare(se urmareste formarea articulatiilor
plastice la capetele grinzilor si nu in stalpi).
179
Deplasarea ultimă
• Deplasarea ultimă este cerinţa seismică de deplasare derivată
din spectrele de raspuns inelastic in functie de deplasarea
sistemului cu un grad de libertate echivalent.
• In absenta unor spectre inelastice de deplasare, se pot aplica

metode aproximative bazate pe spectrul de raspuns elastic.
• Deplasarea ultima se poate determina pe baza spectrului

elastic de raspuns astfel:
Fi= mi .i
180
F = m.
i i i
Fi forta laterală normalizată ce acţionează la nivelul “i“

di
i = n= 1
dn deplasarea normalizata in dreptul nivelului “i“
mi masa nivelului “i“
181
Locaţii posibile pentru
producere de articulatii plastice
Conform cu regula de proiectare
182
qv
Moment Posibile zone de producere
a articulaţiilor plastice. Incarcarea
laterala este insuficientă pentru a
Rotire produce curgerea.
M L Moment din forţe laterale
183
Incarcarea totala
(forta de baza) F
Rotire
Forţa de bază
Incărcări combinate
F Structura nu a intrat in curgere
MG - momente din incarcari gravitationale
ML – momente din incarcari laterale
d deplasarea in varf
(a acoperişului)
184
Ajustarea incărcării după prima articulaţie
Forţa de bază
Vechea rigiditate
Tangentiala K1
Noua rigiditate
Tangentiala K2
K2
K1
Deplasarea
acoperişului
185
Modificarea sistemului de rigiditate prin aplicarea forţei
rămase
Forţa tăietoare
FR=F(1-ψ1)
Deplasarea
acoperişului
186
Forţa tăietoare cerută pentru producerea celei de-a doua
articulaţii
Forta FR
187
Ajustarea forţei la cea de-a doua articulaţie
Forţa tăietoare
Vechea rigiditate
tangentă
Noua rigiditate tangentă
Deplasarea acoperişului
188
Secvenţe de apariţie a articulaţiilor plastice într-o structură în
cadre spaţiale utilizând metoda biografică [35]
189
38 AP - grinzi ; 4 AP - stalpi 52 AP - grinzi ; 16 AP – stalpi
190
Pas 6 (COLAPS)
d = 2dt
191
Curba forţă laterală – deplasare la vârf
dy - deplasarea la aparitia curgerii

d SLS – deplasarea in SLS
d u – deplasarea la aparitia articulatiilor plastice
d ULS - deplasarea in starea limita ultima ULS
192
Evaluarea proprietăţilor de rezistenţă şi de deformaţie a
● exemplificativ, procedurile specifice elementelor de beton armat:

evaluarea capacităţii de rezistenţă a elementelor se folosesc
valorile medii ale rezistenţelor materialelor, beton şi oţel
● (i) La calculul capacităţii de rotire specifică (curburii) şi la
evaluarea capacităţii de rezistenţă se consideră următoarele
valori ale deformaţiei ultime a betonului comprimat:
● - pentru secţiuni de beton neconfinate, ecu = 0,5 ‰
● - pentru cazul secţiunilor confinate (cu etrieri prevăzuţi cu cârlige
ancorate în miezul de beton la un unghi de 135o, dispuşi la
distanţe de cel mult 6 diametre ale armăturii longitudinale).
193
C A P I TO LU L V
S T RU C T U R I D E B E TO N A R M AT
SEISMO-REZISTENTE
CAPITOLUL V
STRUCTURI D E B E T O N ARMAT S E I S M O -RE ZI STE NT E
1. Tipuri de structuri
2. Condiţii de ductilitate globală
3. Cerinţe pentru lunecările de nivel şi efectul P-Δ
4. Efectul torsiunii
5. Tipuri de structuri care prezintă probleme de concentrari de eforturi
6. Metode de calcul structural
7. Ductilitatea elementelor de beton armat
195
Introducere referitoare la conceptul de sistem
Performanţele structurale optime se obţin prin:

▪Prevederea unei cai de transmitere a incărcărilor cât mai
directe de la elementele structurale până la fundaţii
▪ Prevederea redundanţei
▪Evitarea configuratiilor cu neregularitati in plan si
sectiune
▪ Considerarea adecvata a elementelor nestructurale
▪ Evitarea maselor excesive
▪Detalierea elementelor structurale si nestructurale cu rol
de disipare a energiei
▪ Limitarea valorilor deformaţiilor
196
5.1. Tipuri de structuri seismo-rezistente
197
5.1 Tipuri de structuri seismo-resistente
Construcţiile din beton armat pot fi clasificate intr-unul din

urmatoarele tipuri structurale in concordanţă cu comportarea
sub acţiuni seismice:
A) sistem în cadre;
B) sistem dual (preponderent cu cadre sau cu pereţi);
C) sistem tip pereţi;
D) sistem pendul inversat;
E) sistem flexibile la torsiune.
198
Sistem în cadre Sistem dual Cadre contravântuite
199
Sisteme de tip pendul inversat
Sisteme flexibile la torsiune

200
Sistem structural tip cadru este un sistem în care încărcările
verticale cât şi cele orizontale sunt preluate în proporţie de
peste 70%de cadre spaţiale.
Sistemul structural tip pereţi de beton armat (diafragme)este

alcătuit din pereţii verticali, cuplaţi sau nu, care preiau
majoritatea încărcărilor verticale şi orizontale, a cărui rezistenţă
la forţe laterale este cel puţin 70% din rezistenţa întregului
sistem structural (sistemul este proiectat pentru a prelua cel
puţin 70%din forţa seismică laterală deproiectare).
201
Sistem structural dual: este sistemul structural în care încărcările
verticale sunt preluate în principal de cadre spaţiale, în timp ce
încărcările laterale sunt preluate parţial de sistemul în cadre şi
parţial de pereţi structurali, individuali sau cuplaţi.
Sistemul are două variante de realizare:

sistem dual, cu pereţi predominanţi şi
sistemul dual, cu cadre predominante.
Sistem flexibil la torsiune sunt sistemele cu nucleucentral.
Sistem tip pendul inversat este cel în care peste 50% din masă
este concentrată în treimea superioară a structurii sau la care
disiparea de energie se realizează în principal la baza unui singur
element al clădirii.
202
Diafragme si cadre sistem dual
Planseele de acoperis si intermediare vor transfera

fortele laterale la stalpi şi diafragme
CADRE
203
Cadre de beton şi umpluturi dezidărie
Panouri de
compartimentare Stîlp
Vedere în plan
Umplutura 1 2 3 4 5
din zidarie
Placa de beton armat
monolită (prefabricată)
204
Cadre de BA cu panouri
nestructurale
stîlpi
Vedere în plan
C
Panouri exterioare
Pline sau cu goluri
grinzi 1 2 3 4 5
de fereastră plansee
205
C Dacă panourile de umplutură sau de inchidere-compartimentare
sunt din materiale cu rigiditate mare (zidărie din cărămidă sau BCA,
beton in trei straturi etc.) rigiditatea acestora va fi inclusa in calcul
suplimentând rigiditatea de nivel. Modele posibile simplificat pentru
calculul rigiditatii acestora sunt:
C Diagonale comprimate în ochiul de cadru adecvat cazului
umpluturilor din zidărie;
C in cazul utilizării de programe da calcul elemente de tip “solid” sau
alte opţiuni din biblioteca de elemente a programului;
C rigiditatea stabilită pe cale experimentală.
206
Diafragme si cadre
Diafragma
Stalpi, grinzi
ale cadrelor de beton
armat
207
Structură cu diafragme
Diafragme interioare
Vedere în plan
Diafragme exterioare 1 2 3 4 5
208
5.2 Condiţii de ductilitate globală
209
Clase de ductilitate
C Prevederile codului românesc P100-2006 pentru construcţii de beton
asigură acestora, o capacitate substanţială de deformare în domeniul
postelastic, distribuită în numeroase zone ale structurii şi evitarea
cedărilor de tip fragil. Construcţiile care respectă aceste prevederi se
încadrează în clasa de ductilitate înaltă H.
C Alternativ, pentru construcţii amplasate în zonele seismice

caracterizate de valori ag < 0,12g , se poate adopta o proiectare care
să înzestreze structurile cu capacitate de ductilitate mai mică, cu un
spor corespunzător de rezistenţă. În acest caz construcţiile se
încadrează în clasa de ductilitate medie (M).
C Opţiunea de a proiecta pentru una din cele doua clase de ductilitate

se face prin selectarea valorilor coeficienţilor de comportare q
funcţie de tipul de structură.
210
Valorile factorului de comportare „q” pentru structuri regulate în elevaţie [26]
Factorul de comportare „q”

Tipul de structură
Clasa de ductilitate Clasa de ductilitate M
H
Cadre, Sistem dual, Pereţi
5 αu/α1 3,5 αu / α1
cuplaţi
Pereţi 4 αu / α1 3,0
Nucleu (flexibilă la torsiune) 3,0 2,0
Structuri tip pendul inversat 3,0 2,0
Raportul αu / α1 se poate determina ca valoare a raportului între forţa laterală

capabilă a structurii (atinsă când s-a format un număr suficient de articulaţii
plastice, care să aducă structura în pragul situaţiei de mecanism cinematic)
şi forţa laterală corespunzătoare atingerii capacităţii de rezistenţă în primul
element al structurii.
211
C Pentru cazurile obinuite se pot adopta urmtoarele valori aproximative
ale raportului αu / αu1:
C (i) Pentru cadre sau pentru structuri duale cu cadre preponderente:
C căldiri cu un nivel: αu / αu1 = 1.15;
C clădiri cu mai multe niveluri şi cu o singură deschidere: αu / αu1 = 1.25
C clădiri cu mai multe niveluri i mai multe deschideri: αu / αu1 = 1.35 ;
C (ii) Pentru sisteme cu pereţi structurali şi sisteme duale cu pereţi
preponderenţi:
C - structuri cu numai 2 pereţi în fiecare direcţie: αu / αu1 =1.0;
C - structuri cu mai mulţi pereţi: αu / αu1 = 1.15;
C - structuri cu pereţi cuplaţi şi structuri duale cu pereţi preponderenţi:
αu / αu1 = 1.25.
212
Condiţii de rezistenţă locală
C Acţiunea seismică, implicând incursiuni în domeniul postelastic, nu

trebuie să producă reduceri semnificative ale capacităţii de
rezistenţă.
C Se admite că cerinţa de rezistenţă într-o anumită secţiune este
satisfăcută dacă valoarea de proiectare a capacităţii de rezistenţă,
este mai mare, la limită egală, cu valoarea de proiectare a efortului
maxim din secţiune.
213
Proiectarea mecanismului
structural de disipare de energie
1. Proiectarea seismică are ca principal obiectiv

dezvoltarea unui mecanism de plastificare favorabil care
inseamnă:
C (i) la structurile tip cadre etajate, deformaţiile plastice să apară mai

întâi în secţiunile de la extremităţile riglelor şi ulterior şi în secţiunile
de la baza stâlpilor.
214
Mecanisme statice de cedare:
i. prin stâlpi datorită formării mecanismului

de nivel;
ii. prin rigle - pot să apară efecte P-∆
impotante datorită deformaţiilor mari; este
posibil să fie necesar un calcul de ordinul II.
215
C (b) Nodurile (zonele de legătură între elementele verticale şi
orizontale) şi planşeele să fie solicitate în domeniul elastic.
C (c) Zonele disipative să fie distribuite relativ uniform în întreaga
structură, cu cerinţe de ductilitate reduse, evitându-se concentrarea
deformaţiilor plastice în câteva zone relativ slabe (de exemplu, în
stâlpii unui anumit nivel).
C 2.Verificarea formării unui asemenea mecanism se poate realiza

utilizând calculul dinamic neliniar cu accelerograme naturale sau
sintetice, compatibile spectrului de proiectare.
216
5.3 Cerinţe pentru lunecările
de nivel şi efectul P-∆
217
Deplasarea relativă de nivel (lunecarea)
218
d5
Structura trebuie să aibă
rigiditate suficientă. d4
Deplasarea relativă de nivel dX d3
este parametrul care
ne poate da un indiciu despre d2
rigiditatea structurii. d1
dx =δx- δx-1
unde δx si δx-1
Tx,x−1
sunt deformatiile laterale ale Kx =
nivelului x. dx
Tx,x−1
dx =
K x,x−1
219
Verificarea la starea limită de serviciu (SLS)
C Verificarea la starea limita de serviciu are drept scop menţinerea functiunii

principale a clădirii in urma unor cutremure, ce pot apărea de mai multe ori
în viata construcţiei, prin limitarea degradării elementelor nestructurale şi a
componentelor instalaţiilor aferente constructiei. Prin satisfacerea acestei
conditii se limiteaza implicit si costurile reparaţiilor necesare pentru aducerea
constructiei in situatia premergatoare seismului.
C Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei [26]:

C dr SLS = ν dr≤ dr a
C d r SLS deplasarea relativa de nivel sub actiunea seismica asociata SLS
C ν factor de reducere care tine seama de perioada de revenire a actiunii
seismice.
C dr deplasarea relativa a aceluiasi nivel, determinată prin calcul static elastic
sub încărcări seismice de proiectare. Se ia în considerare numai
componenta deformaţiei care produce degradarea pereţilor înrămati,
C d a,SLS valoarea admisibilă a deplasarii relative de nivel.
220
Verificarea la starea limită ultimă (ULS)
C Verificarea la starea limită ultimă are drept scop evitarea pierderilor de vieţi
omeneşti la atacul unui cutremur major, foarte rar, ce poate apărea în viaţa
unei construcţii, prin prevenirea prabuşirii totale a elementelor
nestructurale.
C Se urmăreşte deopotrivă realizarea unei margini de siguranţă suficiente
faţă de stadiul cedării elementelor structurale.
C Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei [26]:

C d r ULS = νd r ≤ d r, a
d r ULS - deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată ULS
d r - deplasarea relativa a aceluiasi nivel, determinat prin calcul static elastic
sub încarcări seismice de proiectare
C d r, a- valoare admisibilă a deplasării relative de nivel
C ν - factorul de reducere care ţine seama de perioada de intervalul de
recurenţă al acţiunii seismice asociat cu starea limită de serviciu.
221
Limitarea lunecărilor structurii (tab.1) va avea ca efecte:
-limitarea costurilor reparaţiilor necesare pentru aducerea construcţiei in

situaţia premergătoare seismului;
-evitarea pierderilor de vieţi omeneşti la atacul unui cutremur major, foarte

rar, ce poate apărea in viaţa unei construcţii, prin prevenirea prăbuşirii totale
a elementelor nestructurale.
222
Valori limită ale deplasărilor relative de nivel
P100 - 2006 ACI - UBC

Tipul de Materiale Elemente Tipul de Structura Grupa de importanţă
elemente fragile nestructural elemente
nestructurale ataşate e fixate nestructurale I II III
structurii pentru a nu
interacţiona Structuri cu patru sau mai 0.025 hsx 0.020 hsx 0.015 hsx
cu structura puţine nivele cu pereţiinteriori,
compartimentări, tavaneşi
sistem de pereţi exteriori care
secţională secţională au fost proiectate pentru a se
h - înălţimea de nivel acomoda cu deplasarearealtivă
de nivel
Toate celelalte structuri 0.020 hsx 0.015 hsx 0.010 hsx
223
Efectul P-∆
C Efectul P-∆ trebuie luat in studiu.

Analizele curente sunt de “ordinul
unu”. (pe parcursul analizei
echilibrul e considerat pe structura
nedeformată).
C In cazul unei structuri flexibile

aceasta poate conduce la erori
deoarece exista o deformare
laterala suplimentara datorata
efectului de rasturnare cauzat de
incarcarile gravitationale care
actioneaza pe o forma deformată.
224
Efectul P-Δ
Efectul deplasărilor în cazul

sistemelor inelastice:
- reducerea rigidităţii şi creşterea
Fn deplasărilor;
-descreşterea forţei tăietoare în
cazul includerii efectului P – Δ.
Forţa tăietoare
Fy Excluderea P-Δ
F*y
Includerea P-Δ
Deplasarea
225
C Prin urmare poate să apară un efect adiţional de răsturnare
datorat fortelor gravitaţionale multiplicate cu deformarea relativă.
Din acest considerent se numeste efect P-∆.
C Modul de-a lua in calcul acest efect este prin gasirea unui
coeficient de stabilitate θ.
C Daca valoarea acestuia, obtinut din ecuatia alaturată [25] are
valori pentru orice nivel si directie mai mari decat 0,10 toate
fortele trebuie ajustate pentru acest efect.
226
Px = incarcarea verticala de proiectare
Δ= lunecarea de nivel care apare simultan cu Vx
Vx= forta taietoare de nivel din incarcarea seismica
Hx= inaltimea nivelului x
Cd= factor de amplificare functie de tipul structurii
227
Efecte de ordinul doi conform cu P100/2006
C Efecte de ordinul doi : efecte adiţionale încărcărilor, provocate de

deformarea structurii
C se referă la elemente şi structuri a căror comportare este influenţată

în mod semnificativ de efectele de ordinul doi (de exemplu stâlpi,
pereţi, piloţi, arce şi pânze subţiri). În structuri cu noduri deplasabile
este de aşteptat apariţia de efecte globale de ordinul doi.
C Atunci când se iau în calcul efectele de ordinul doi, echilibrul şi

rezistenţa structurii trebuie verificate în stare deformată. Deformaţiile
trebuie calculate ţinând seama de efectele fisurării, de proprietăţile
neliniare ale materialelor şi de fluaj.
228
C Efectele de ordinul doi se pot neglija dacă reprezintă mai puţin de 10
% din efectele de ordinul unu corespunzătoare.
C Ca o alternativă la criteriul anterior, se admite că se pot neglija
efectele globale de ordinul doi la clădiri dacă:
FV,Ed  k1  ns  ∑Ecd Ic
ns+ 1,6 L2
C în care:
C FV,Ed este încărcarea verticală totală (pe elementele contravântuite şi
pe elementele de contravântuire)
C ns este numărul de etaje
C L este înălţimea totală a clădirii deasupra nivelului de încastrare
pentru moment
C Ecd este valoarea de calcul a modulului de elasticitate al betonului
C (secţiunea de beton nefisurată) a elementului (elementelor) de
contravântuire
C Ic este momentul de inerţie
229
5.4 Efectul torsiunii
230
Efectele de torsiune
Structurile de rezistenţă ale clădirilor situate in zone seismice se

Sunt situaţii când prin proiectarea funcţională apar nesimetrii care

răspunsul seismic. Sunt cunoscute astfel de cazuri datorate
următoarelor cauze:

C utilizarea unor materiale cu proprietăţi diferite de comportare.
231
C Modelele plane de calcul a stucturilor acceptate pentru constructii
conformate antiseismic, consideră aceeaşi poziţie pentru centrele
de rigiditate si centrele maselor la fiecare nivel. Pentru a considera
efectele de torsiune produse de poziţiile diferite ale acestora,
precum si efectul unor excentricităţi accidentale, calculul pe
modelul plan trebuie corectat prin determinarea forţelor seismice de
nivel suplimentare care revin subsistemelor plane care alcătuiesc
modelul.
232
C Clădirile supuse unei acţiuni seismice suferă mişcări de translaţie
cuplate cu mişcări de rotaţie. Apar efecte de torsiune de
următoarele tipuri:
C - torsiunea naturală în clădiri nesimetrice ca rigiditate în plan
avînd poziţia excentrică a centrului de rigiditate faţă de centrul
maselor sau asimetrice ca rigiditate pe verticală cu efecte de
apropiere a frecvenţelor naturale de torsiune şi translaţie,
nelinearitate geometrică sau de comportare a materialui;
C - torsiunea accidentală care se manifestă în toate clădirile, chiar
şi în cele simetrice.
233
Efecte de torsiune datorită nesimetriei de rigiditate în plan
234
Schema de acţiuni seismice pe o clădire cu
includerea în mod simplificat a torsiunii
Excentricitatea accidentală se calculează

Torsiune accidentala cu expresia:
C e1i = ± 0.05Li
unde:
C e1i excentricitatea accidentală a masei
de la nivelul “i” faţă de poziţia
calculată a centrului maselor, aplicată
pe aceeaşi direcţie la toate nivelurile
C Li dimensiunea planşeului perpendicular
pe direcţia acţiunii seismice.
235
Momente de torsiune
y M tx M ty
e0x , e0y distanţa în direcţia x, respectiv y,

care defineşte poziIia subsitemului
o
x plan în raport cu planul de rigiditate
de la nivelul i, excentricitate
CM - Centrul maselor “naturală”;
CR - Centrul de rigiditate
e1x , e1y excentricităţi accidentale în
direcţia x, respectiv y
recomandate de norme.
236
Construcţiile realizate cu planşee indeformabile în planul lor, pot fi supuse la
efecte generate de incertitudinile asociate distribuţiei maselor de nivel şi/sau
a variaţiei spaţiale a mişcării seismice a terenului; acestea se consideră în
calcule prin introducerea unei excentricităţi accidentale adiţionale.
Excentricităţile se consideră pentru fiecare direcţie de calcul şi pentru fiecare
nivel i şi se raportează la centrul maselor. Excentricitatea accidentală se
C e1i = ± 0.05Li
unde
C e1i excentricitatea accidentală a masei de la nivelul “i” faţă de poziţia

nivelurile
C Li dimensiunea planşeului perpendicular pe direcţia acţiunii seismice.
237
Momentele de torsiune datorită excentricităţii
accidentale
y CR
CR
o x
e1x , e1y – excentricităţi accidentale în direcţia x, respectiv y, la

nivelul i, calculate conform relaţiei:
e1x = 0.05L
e1y = 0.05L
L - dimensiunea planşeului perpendiculară pe direcţia acţiunii
seismice
Momentele de torsiune M1x=Fbye1x
M1y=Fbxe1y
238
Distribuţia fortelor seismice de nivel la elementele
structurale verticale
C Forţele seismice de nivel obţinute pentru modelele plane asociate la

două direcţii principale ortogonale se distribuie subsistemelor plane
componente din fiecare direcţie conform metodei descrise în [6] cu
relaţiile:
C pentru direcţia 0-x de acţiune seismică:
Fixeiy
239
C pentru direcţia y de acţiune seismică:
C - forţele seismice la nivelul i în direcţia x, respectiv y,

pentru subsistemul plan j;
C - rigidităţile relative de nivel ale celor “p” elemente
verticale care intră în componenţa subsistemului plan j asociate
direcţiei x, respectiv y, calculate considerând numai deplasările de
translaţie ale planşeului indeformabil;
240
Efecte de torsiune datorită nesimetriei de rigiditate in plan
Diafragme la casa scarii
Dispunerea de diafragme care conduc la micşorarea torsiunii “naturale”

Diafragme
Diafragme
241
5.5 Tipuri structurale care conduc
la concentrări de eforturi
242
Structurile supuse acţiunilor seismice se conformează
astfel încât să se evite concentrările de eforturi;
acestera pot să apară în următoarele situaţii:
-neregularitate de rigiditate pe verticală prin alcătuirea

primului nivel ca nivel “slab” având rigiditate mai
redusă faţă de nivelele de deasupra;
-interacţiunii cu zidăria de umplutură sau panourile de

închidere exterioare sau compartimentare.
243
Efectul concentrării eforturilor
Cea mai serioasa condiţie de neregularitate verticală

este nivelul slab care este de regulă primul nivel care are
stâlpi rari si mai inalţi decît nivelele de deasupra.
El este semnificativ mai slab sau mult mai flexibil decat
nivelele de deasupra.
a. b. c.
Sisteme structurale nerecomandate în zone seismice
244
Clădiri avariate la seism datorită formării mecanismului de cedare
(rupere) prin concentrarea de eforturi şi formarea nivelului “slab”
245
Efectul zidăriei de umplutură
Efectul zidăriei de umplutură poate fi resimţit

asupra:
- sistemului structural,
- elementelor structurale.
246
Efectul zidăriei de umplutură asupra sistemului
structural
Structura cu primul nivel Zidărie de
Infill
liber care se transformă în masonry
umplutură Riglă de
Very stiff
foarte mare
nivel “slab” şi produce un rigiditate
mecanism de cedare al
constructiei.
247
Efectul zidariei de umplutura asupra elementelor
structurale
Tkj
Panoul de zidarie in interactiune
cu elementele structurale
ale structurii in cadre
conduce la:
Tjk
-strivirea zidariei la capetele
diagonalei comprimate, DIAGONALA
COMPRIMATA
-desprinderea zidăriei de ochiul
de cadru in colturile opuse
248
a. b. c.
Cedarea panoului de zidărie înrămat în ochiul de cadru:
a. forfecarea în rost orizontal;
b. forfecarea în rosturi în trepte;
c. diagonală comprimată .
249
b. Efectele diagonalei comprimate asupra nodului,
stâlpului şi riglei de cadru
- suplimentarea forţei tăietoare şi axiale din riglă si stâlp
Efectul de diagonala
Comprimata Actiuni pe nod,
La nivel de Stalp si rigla
a. b.
250
Efectul de stalp scurt
Panou de zidărie
251
Efectul de grindă scurtă
Panou
de zidarie
252
Panou de zidărie
253
5.6 Metode de calcul structural
254
6.6 Metode de calcul structural
Funcţie de caracteristicile structurale şi de importanţa construcţiei

metodele de calcul structural care se pot utiliza sunt:
A. metoda forţelor laterale asociate modului de vibraţie fundamental;

B. metoda calculului modal cu spectre de raspuns, aplicabil în
general tuturor tipurilor de clădiri;
C. metoda de calcul dinamic liniar;
D. - metoda de calcul static neliniar;
E. - metoda de calcul dinamic neliniar.
255
Metode de calcul structural
B. Metoda calculului modal cu spectre de răspuns : Comportarea
structurii este reprezentată printr-un model liniar elastic, iar acţiunea
seismică este descrisă prin spectre de răspuns de proiectare;
C şi E. Metodele de calcul dinamic liniar şi neliniar: acţiunea seismică
este reprezentată prin accelerograme înregistrate în diferite condiţii de
spectrul de proiectare specificat. Metodele de calcul neliniar se pot
utiliza dacă se asigură: calibrarea corespunzătoare a acţiunii seismice
de proiectare; selectarea unui model constitutiv adecvat pentru
comportarea neliniară.
C Notă: Pentru construcţiile care satisfac criterii de regularitate în plan şi

de uniformitate pe verticală, calculul seismic liniar se poate realiza
considerând două modele plane orientate după direcţiile principale
256
Factori de comportare q
Factorul de comportare “q”este reprezintă raportul dintre forţa tăietoare de bază
asociată mecanismului de cedare si forţa tăietoare de baza asociată formării primei
articulaţii plastice αu /α1.
Nr.crt DCM DCH P100- 92
Sistem strctural EC8 P100-1/2006 EC8 P100-1/2006 (1/Ψ)
Clădiri cu un nivel 5,00; 6,66
3,30 4,025 4,95 5,75
Clădiri cu mai multe
niveluri şi cu o singură
1. Cadre deschidere 4,00; 5,00
3,60 4,375 5,40 6,25

Clădiri cu mai multe
niveluri şi cu mai multe
deschideri 4,00; 5,00
3,90 4,725 5,85 6,75
Structuri cu cadre 4,025; 5,75;

2. Dual preponderente -
3,90 4,375; 5,85 6,25;
4,725; 6,75;
Structuri cu pereţi
preponderenţi
-
3,60 4,375 5,40 6,25

Structuri cu doi pereţi
în fiecare direcţie
3 3
4,00
3. Pereţi
3 3 4,00 4,00
Structuri cu mai mulţi 3 3
pereţi 4,00
3 3 4,00 4,00
Structuri cu pereţi
cuplaţi 4,00
3,60 4,375 5,40 6,25

Flexibil la torsiune(nucleu) 2 2 3 3
4. -
2 2 3 3
5. Pendul inversat 1,5 2 3 3
1,5 2 3 3 2,86
257
DCM DCH P100-
Nr.crt Sistem strctural EC8 P100- EC8 P100- 92
1/2006 1/2006 (1/Ψ)
4 2,5; 4 2,5; 2,94;
3,46;
Structuri parter 2,50; 5,00;
Cadre 4 2,5; 4 5,50 5,00; 5,88
1. necontra- 5,50
vântuite
4 4
Structuri etajate 6,00; 6,00; 5,88
4 4 6,50. 6,50
Contravântuiri cu 4 4 4 4 4,00;
diagonale întinse 4 4 4 4 5,00
Cadre Contravântuiri cu 2 2 2,5 2,5
2. contravântuite diagonale in V 2,00;
centric 2 2 2,5 2,5 2,50
4 4
3. Cadre contravântuite excentric 4 4 6,00 6,00 5,00
2 2 1,54;
4. Pendul inversat 2 2 6,00 6,00 2,00
Structuri cu nuclee sau pereţi de beton 2 2 3 3
5. 2 2 3 3 -
Cadre necontrav.
asociate cu cadre 4 4 2,00;
contravântuite 2,20;
în X şi alternante 4 4 4,8 4,8 4,00;
6. Cadre duale 5,00
Cadre necontrav.
asociate cu cadre - 4 - 2,00;
contravântuite 2,20;
excentric 4,00;
- 4 - 6,00 5,00
258
5.7 Ductilitatea elementelor de beton armat
259
DUCTILITATEA
• Ductilitatea reprezintă capacitatea unei structuri, element

sau material de a disipa energie prin deformaţii plastice
ciclice fără o reducere substanţială derezistenţă.
 = deformatialarupere
deformatialacurgere FS Sistem perfect elastic
U

Fe Sistem elasto-plastic
= Fy
y
∆
∆y ∆e ∆u
260
a. Ductilitatea locală se referă la
elementele structurale
• Ductilitate de deplasare ρd, ,

• Ductilitate de rotire ρθ
• Ductilitate de curbură ρφ.
320
Ductilitatea zonelor critice
Coeficientii de ductilitate ai zonelorcritice
a. zone dominate de moment încovoietor
b. zone având moment încovoietor şi forţe axiale
c.zone cu eforturi de moment încovoietor, forţă tăietoaresi forţă

axială
262
Relaţia efort-deformaţie pentru calculul
secţiu nilor
263
Reprezentarea schematică a relaţiei efort-deformaţie pentru analiza
structurilor din beton armat (utilizarea valorii 0,4fcm pentru definirea lui
Ecmeste o aproximaţie)*
* Conform Eurocode 2 fcm este rezistenţa medie la compresiune

a betonului la 28 zile
264
Diagrama efort-deformaţie pentru calculul secţiunilor elementelor
de beton armat
εc2 este deformaţia atinsă la efortul maxim;

εcu2 este deformaţia ultimă
fcd =Rezistenţa de calcul la compresiune
265
Diagrama deformaţiilor admise la starea limită ultimă
A – deformaţia limită la întindere a armăturii

B - deformaţia limită la compresiune a betonului
C - deformaţia limită la compresiune pură a betonului
εc2 este deformaţia atinsă la efortul maxim
266
Diagramele efort-deformaţie ale oţelurilor pentru
beton armat
267
Comportarea armăturilor pentru beton armat
este definită de proprietăţile următoare
• - limita de elasticitate (fyk)

• - limita superioară reală de elasticitate (fy,max)
• - rezistenţa la întindere (ft)
• - ductilitatea (εuk alungirea sub încărcarea maximă şi
ft/fyk)
• - caracteristicile de aderenţă (fR)
• - dimensiunile secţiunii şi toleranţele
• - rezistenţa la oboseală
• - sudabilitatea
• - rezistenţa la forfecare şi rezistenţa sudurilor în cazul
plaselor sudate şi a carcaselor sudate.
268
5.8 Factori care influenţează ductilitatea
elementelor de beton armat
269
Factori care influenţează ductilitatea elementelor
de beton armat
- Tipul de otel - Tipul de efort:

- Clasa betonului Incovoiere
- Procentul de armare din zona Forfecare
intinsa Compresiune
- Procentul de armare din zona Intindere
comprimata - Combinatia de eforturi:
- Armarea transversala - M+N
- M+T
- M+T+N
270
Influenţa asupra ductilităţii a procentului de armare
din zona întinsă
P P
Grinzile G1 şi G2 au aceleaşi
dimensiuni pentru secţiunea
transversală şi aceeaşi clasă L
de beton. G1 G2
h h
AS1 AS2
b b
AS1 >AS2
330
Influenţa armării din zona întinsă
u
 =
M M
y
 u1
 1 =
M
Mu1; M u 2
 y1
M y1
u2

 =
 y2
M y2
 y1 f  y 2
   

1 p  2
y2 y1 u 1 u 2
ρ Ф = coeficient de
Creşterea procentului de armare din zona întinsă ductilitate la curbura
nu contribuie la creşterea ductilitătii
272
Influenţa procentului de armare din zona comprimată
Fisurarea betonului
Craking of
G1 G2 M concrete
din stratul de acoperire
covering layer
A S2 A S3 Mu1
My1
Mu2
h h
A S1
A S1
Φ
Φy1 Φu1 Φu2
b b
Φy2

1 = u1
 y1
AS2AS3 
2 = u 2
 y2
Cresterea procentului de armare  y1 =  y 2 ⇒  2 f 1
din zona comprimata contribuie la
cresterea ductilităţii
273
Armarea transversală
A S2 A S3
Fisurarea betonului
Craking of
M concrete
din zona comprimata
covering layer
h h Mu1
AS1 AS1 B1
My1
B2
Mu2
b b
Φ
Φy1 Φu1 Φu2
Φy2
Fisurarea si expulzarea
 u1
betonului din zona  1 =
B1
comprimata  y1
d d d 
 2 = u 2
 y2
d/2 d/2 B2  y1 =  y2 ⇒  2 f 1
Etrieri îndesiţi
274
Combinaţia de eforturi:M+N
n n n
φy
φu
m φh ρφ
a. b. c.
a. Curba de interactiune moment-forta axiala

b. Variatia pe curburilor de curgere si respectiv de rupere
c. Variatia ductilitatii de curbura
334
Stâlpi care au prezentat ductilitate
276
Armare necorespunzătoare
a zonei critice de la bazastâlpului
277
Analiza plastică a grinzilor, cadrelor şi plăcilor
Diagrama efort-deformaţie pentru calculul secţiunilor elementelor

de beton armat
εc2 este deformaţia atinsă la efortul maxim;

fcd =Rezistenţa de calcul la compresiune
278
Ductilitatea cerută
poate fi considerată
suficientă, fără verificare
explicită dacă ansamblul
condiţiilor de mai jos este
verificat:
(i)aria secţiunii armăturilor întinse este limitată în aşa fel încât oricare ar fi
secţiunea considerată :
xu/d ≤0,25 pentru betoane de clasă de rezistenţă ≤ C50/60

xu/d ≤ 0,15 pentru betoane de clasă de rezistenţă ≥ C55/67
în care:
xu - înălţimea axei neutre la starea limită ultimă după
redistribuire
d - înălţimea utilă a secţiunii
279
ii) armăturile pentru beton armat aparţin fie clasei B, fie clasei C
iii) raportul dintre momentele pe reazemele intermediare şi
momentele din câmp este cuprins între 0,5 şi 2.
• În cazul stâlpilor, se recomandă să se verifice momentul plastic

maxim ce poate fi transmis prin legături. Acest moment trebuie
inclus în calculul la străpungere, pentru cazul structurilor cu
planşee dală.
280
Capacitatea de rotire
• Metoda simplificată utilizată pentru grinzi şi plăci continue armate

pe o singură direcţie este bazată pe capacitatea de rotire a unor
porţiuni de element cu o lungime egală cu 1,2 înălţimea secţiunii.
Se admite că aceste zone suferă o deformaţie plastică (se
formează o articulaţie plastică) sub combinaţia de încărcări
considerată.
• Verificarea rotirii plastice la starea limită ultimă este considerată
ca satisfăcută dacă se demonstrează că sub încărcările
considerate, rotirea calculată, θs , este mai mică sau egală cu
rotirea plastică admisă
340
Rotirea plastică θs
θs a unei secţiuni drepte de beton armat în cazul unei grinzi sau a

unei plăci continue armate pe o direcţie
282
5.9 Cadre de beton armat - conformarea
283
STRUCTURIIN CADRE DEBETONARMAT
- PERFORMANTASTRUCTURII EFUNCTIE DEDUCTILITATEAACESTEIA;
- DUCTILITATEAPOATECARACTERIZARASPUNSULGENERAL
SAUREGIUNILE CRITICEINDIVIDUALE
CONCEPTIADEPROIECTARE:
STALPI PUTERNICI-GRINZISLABE
284
Zone critice în stâpi şi grinzi
Zone critice în grinzi Zone critice în stâlpi

datorită posibilei Datorită posibilei formări
formări de de articulaţii plastice
articulaţii plastice
285
Mecanismul de nivel trebuie prevenit
Forţă
Deformaţie
345
DISPUNEREA ARMATURILOR LONGITUDINALE SI TRANSVERSALE
Conformarea zonelor potenţiale de formare a articulaţiilor plastice
sb sb1
2
sc1
sc2
346
Stâlpi
Zone critice
Grinzi (rigle)
În afara cazurilor când se determină prin calcul riguros

lungimea zonelor critice se determină cu relaţiile din
Codurile de proiectare având în vedere clasa de ductilitate
(înaltă, H sau medie M)
288
Armarea transversală a zonelor critice de grinzi
zona zona
critică critică
diametrul etrierilor dbw ≥ 6 mm

Clasa de ductilitate înaltă (H) Clasa de ductilitate medie (M)
289
Zone critice la stâlpi
Procentul total de armare longitudinala ρl nu va fi maimic

decat 0,01 si nu mai mare decat 0,04. In sectiuni
transversale simetrice se va prevedea armare simetrica
(ρ = ρ’).
290
Confinarea miezului de beton la stalpi de b.a.
•Cel putin o bară intermediară va fi prevazută între barele de la colţ pe

fiecare latură din motive de integritate a îmbinării riglă - stâlp.
•Dimensiunea minimă a secţiunii transversale a stâlpilor nu va fi mai

mică decât 250 mm.
350
• Regiunile pe o distanta lcr la ambele capete ale stalpului se
considera regiuni critice
Lungimea zonelor critice in absenta unor calcule mai precise lcr
poate fi calculata astfel:
• lcr = max{1,5hc ; lcl / 6; 600mm}
Unde:
hc cea mai mare latura a sectiunii transversale,
lcl lumina stalpului.
• Distanţa dintre două bare longitudinale consecutive prinse cu
etrier nu va depăşi 150 mm.
292
Armarea secţiunilor transversale
ale stâlpilor de beton armat
293
Ductilitatea locală
Specificatiile din EC8 recomanda satisfacerea

Cerintei la nivel de imbinare in nod a stalpului cu
grinda astfel ca in toate nodurile (a unei cladiri in cadre
cu doua sau mai multe nivele) sa fie satisfacuta cerinta
urmatoare:
∑M C  1,3∑M B
294
Proiectarea nodurilor
Recomandări privind conformarea nodurilor:
• Confinarea cu armături periferice -etrieri simplii

sau dublii;
• Introducerea unor grătare sau agrafe suplimentare
(se evită astfel concentrarea de eforturi si se
uniformizează solicitările);
• Ancorarea armăturilor longitudinale din stâlpişi
grinzi în afara nodului.
*NOTA
Nodul trebuie sa aiba comportare elastică sub acţiuni seismice
295
Tipuri de noduri
296
Eforturi şi tensiuni în nod
a. Stâlp marginal
c. Stâlp interior
297
Transmiterea forţelor tăietoare orizontale şiverticale
prin nod se poate face:
• Printr-o prismă (bieletă) de beton între colţurile
comprimate ale nodurilor
• Printr-un mecanism de legături (grindă cu zăbrele)datorate
etrierilor orizontali şi bieletelor de betoncomprimate
N a. b.
N
Verificarea prismei la compresiune:
N≤mfCd bh'
298
Detalii de armare a îmbinării stâlp-grindă (nod)
299
Detaliu de armare a unui nod înconformitate
cu standardul ACI352
300
Cedarea nodurilor datorită armării incorecte
301
Cedarea nodurilor si distrugerea nivelelor unui
viaduct de autostradă
302
Cedarea nodurilor si distrugerea clădirii
303
CAPITOLUL VI
E L E M E N T E N E S T RU C T U R A L E
363
CAPITOLUL VII
ELEMENTE NESTRUCTURALE
C 6.1 Pereţi nestructurali

C 6.2 Pereţi de umplutură la structura în cadre din beton armat
C 6.3 Panouri care nu interacţionează cu structura
305
Exemple de elemente nestructurale
C Pereţi de compartimentare
C Pereţi exteriori
C Sisteme de conducte şi ţevi
C Tavane
C Echipamente mecanice şi electrice
C Mobilier , dotări etc.
306
Investiţia specifică în construcţia clădirilor
cu funcţiuni de birouri, hotele şi spitale [13]
100% 20.0% 17.0%

44.0%
80%
Continut
60% 70.0%
Nestructurale
62.0%
40% 48.0% Structura
20%
18.0% 13.0%
0% 8.0%
Birouri Hotele Spitale
Importanţa care trebuie să li se acorde acestor elemente poate fi apreciată

prin prisma investiţiei tipice care se face pentru structura de rezistenţă,
componentele nestructurale şi obiectele conţinute funcţional. Astfel studiul
[13] arată că pentru programele funcţionale de Birouri, Hotele şi Spitale
investiţia pentru elementele nestructurale şi obiectele de conţinut, dotări
investiţia este de departe mult mai mare faţă de investiţia în structura de
rezistenţă.
307
6.1 PEREŢI NESTRUCTURALI
Structuri care utilizează panouri nestructurale
367
Tipurile cele mai des folosite ca pereţi de
închidere (exteriori) sunt:
a. Zidăria de umplutură (cărămidă, BCA)

b. Panouri de sticlă
c. Panouri prefabricate de pereţi:
C din beton în trei straturi
C din beton armat cu fibre de sticlă
C panouri sandwich din tablă de oţel (aluminiu)
şi termoizolaţie
C Panouri sandwich din aluminiu şi termoizolaţie
309
Tipuri de structuri care utilizează panouri
nestructurale
C Cadre de beton cu umplutură de zidărie
C Cadre de beton cu panouri de inchidere cu sau fără

goluri de fereastră
C Cadre din oţel cu panouri cu sau fara gol de fereastră
C Cadre din beton contravântuite cu panouri de închidere.
310
Cadre de beton şi umpluturi de
zidărie
Panouri de
compartimentare Stîlp
Vedere în plan
1 2 3 4 5
Umplutura
din zidarie
Placa de beton armat
monolită (prefabricată)
311
Cadre de BA cu panouri
nestructurale
stîlpi
Vedere în plan
C
Panouri exterioare
Pline sau cu goluri
grinzi 1 2 3 4 5
de fereastră plansee
312
Diafragme si cadre
Diafragma
Stalpi, grinzi
ale cadrelor de beton armat
313
Structură cu diafragme
Diafragme interioare
Vedere în plan
Diafragme exterioare 1 2 3 4 5
314
Cadre in construcţie metalică
Stîlpi din oţel

Vedere în plan
Panouri de
închidere
Planşee din beton
pe suport metalic
cel mai adesea
315
Cadre in construcţie metalică
Stîlpi din oţel

Vedere în plan
Panouri de închidere
Planşee din beton
pe suport metalic
Contravîntuiri metalice
cel mai adesea
316
6.2 PEREŢI D E UMPLUTURĂ LA
STRUCTURA ÎN C A D R E DIN BETON ARMAT
a. Zidării c u rigiditate mare

b. Pereţi de compartimentare interiori
376
Panou de zidărie amplasat în ochiul de cadru
- Perete de umplutură
C Lunecarea de nivel poate fi exprimată ca un procent din
înălţimea de nivel.
C Ea se limiteaza prin norme la anumite valori, de exemplu
pentru structuri în cadre de beton armat cu zidărie din
caramidă:
C Δ= (0.008% )hniv
Deplasarea relativă de nivel
hniv
318
a. Zidării cu rigiditate mare
Panoul de zidărie din ochiul de cadru supus la acţiunea

seismică lucrează ca o diagonală comprimată, iar efectele
asupra elementelor structurale pot fi:
-strivirea zidăriei la capetele diagonalei comprimate;
-desprinderea zidăriei de ochiul de cadru în colţurile
opuse.
Tkj
Tjk
319
Efecte locale datorate interacţiunii structurii cu
pereţii nestructurali
C Structurile tip cadru de beton armat care sunt prevăzute cu

panouri de umplutură realizate din zidării care influenţează
semnificativ comportarea structurilor.
C Sunt necesare măsuri pentru evitarea efectelor locale

nefavorabile ale interacţiunii dintre elementele cadrului şi
panourile de umplutură.
C Protejarea elementelor structurale se obţine prin dimensionare şi

alcătuire adecvate faţă de aceste efecte, urmărind, în special,
evitarea ruperii cu caracter neductil la acţiunea forţelor tăietoare.
320
Ruperi cu caracter neductil la acţiunea
forţelor tăietoare
Efecte ale interacţiunii care conduc la avarii structurale :
C transformarea stâlpilor în ”stâlpi scurţi” şi a

C grinzilor lungi in “grinzi scurte”.
C Se va urmări, pe cât posibil, ca prin modul de dispunere a

zidăriei în rama formată de elementele structurale (de
exemplu, pentru realizarea parapeţilor, a golurilor de
supralumină, etc) să nu se creeze proporţii şi comportare de
tip stâlp sau grinda scurtă.
321
Zonele în care pot apărea forţe tăietoare suplimentare
● faţă de cele rezultate din comportarea de ansamblu – acţionând local
extremităţile grinzilor şi stâlpilor - vor fi dimensionate şi armate
transversal pentru a prelua în condiţii de siguranţă corespunzătoare
acestor forţe, care pot proveni din:
● (a) acţiunea de diagonală comprimată cu lăţime relativ mare,
exercitată de panoul de zidărie, rezultată din împănarea zidăriei în
zona nodurilor de cadru;
● (b) lipsa contactului între pereţii de umplutură şi intradosul grinzilor,
ca urmare a execuţiei incorecte, care are ca efect concentrarea
acţiunii de diagonala comprimată asupra extremităţilor stâlpilor;
● (c) crearea unor condiţii de comportare de tip stâlp scurt sau grindă
scurtă, rezultate din diferenţa deformaţiilor structurii şi a panourilor
de umplutură;
322
Efectele diagonalei comprimate asupra nodului,
stalpului si riglei de cadru
stalp stalp
rigla
rigla
Efectul de diagonala Actiuni pe nod,

a. Comprimata b. Stalp si rigla
323
Efectul de stâlp scurt
PANOU DE ZIDARIE
324
Efectul de stâlp scurt
325
PANOU
DE ZIDARIE
Fisurarea grinzii în
câmp din efectul de grindă scurtă
326
PANOU DE ZIDARIE
PANOU DE ZIDARIE
rigla
stâlp
327
Incercare în laborator
C Incercare in laborator a
panoului de zidarie dispus in
ochiul de cadru rigidizat cu
centuri orizontale
328
b. Zidării cu rigiditate mică
Deplasarea relativă de nivel “d” şi deformarea cadrului
pot cauza avarierea panourilor de umplutură sau de
închidere amplasate între elementele structurale; dacă
panourile de umplutură sau compartimentare sunt din
materiale cu rigiditate mică cadrul nu va avea avarii.
329
Avarierea panourilor de compartimentare
330
Dislocarea panourilor de faţadă
331
Exemple de avarii ale elemetelor nestructurale
332
Deplasarea relativă de nivel
dr F Deplasarea relativă de nivel trebuie

verificată pentru a preveni
avarierea panourilor nestructurale.
333
Verificarea la starea limită de serviciu (SLS)
C Verificarea la starea limită de serviciu conform codului de proiectare

P100-1 2006, are drept scop menţinerea funcţiunii principale a
clădirii în urma unor cutremure, ce pot apărea de mai multe ori in
viata construcţiei, prin limitarea degradării elementelor nestructurale
şi a componentelor instalaţiilor aferente construcţiei. Prin
satisfacerea acestei condiţii se limitează implicit si costurile
reparaţiilor necesare pentru aducerea construcţiei în situaţia
premergătoare seismului.
C Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:
C dr SLS = ν q dr≤ dr a
C dr a= 0,005h pentru elemente fragile ataşate structurii

C dr a= 0,008h pentru elemente separate de structură
334
C dr SLS = ν q dr≤ dr a
C dr SLS deplasarea relativa de nivel sub actiunea seismica asociata

SLS
C ν factor de reducere care tine seama de perioada de revenire a
actiunii seismice. Valoarea factorului este:
C 0.4 pentru cladirile încadrate in clasele I si II de importanta
C 0.5 pentru cladirile încadrate in clasele III si IV de importanta.
C q factorul de comportare specific tipului structurii
C dr deplasarea relativă a aceluiaşi nivel, determinat prin calcul static
elastic sub încărcări seismice de proiectare; se ia în considerare
numai componenta deformaţiei care produce degradarea peretilor
înrămaţi, extragând partea datorată deformaţiei axiale a stâlpilor în
cazul în care aceasta are o contribuţie semnificativă la valoarea
deformaţiei totale.
C d a,SLS valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel.
335
Verificarea la starea limită ultimă (ULS)
CVerificarea la starea limită ultimă conform codului de proiectare P100-
1 2006, are drept scop evitarea pierderilor de vieţi omeneşti la atacul
unui cutremur major, foarte rar, ce poate apărea in viaţa unei
construcţii, prin prevenirea prăbuşirii totale a elementelor
nestructurale.
C Se urmăreşte deopotrivă realizarea unei margini de siguranţă
suficiente faţă de stadiul cedării elementelor structurale.
C Verificarea la deplasare se face pe baza expresiei:
C d r ULS = c q d r ≤ d r, a
d r ULS - deplasarea relativ de nivel sub aciunea seismica asociata ULS
d r - deplasarea relativa a aceluiasi nivel, determinat prin calcul static elastic
sub încarcari seismice de proiectare
C d r, a- valoare admisibilă a deplasării relative de nivel, egală cu 2,5% din
înălţimea de nivel
336
Efecte la nivel structural global
Crearea de structuri foarte rigide care pot conduce la distrugere.
Este cazul structurilor în cadre cu parter liber şi zidărie pe înălţimea
deasupra parterului. Astfel de soluţii constructive se vor evita în zone
seismice.
337
Avarii la structuri cu parter flexibil
338
6.3 Panouri care n u interacţionează
c u structura
339
Cerinţe pentru panourile “separate” de structură
Dezvoltarea deplasărilor relative de nivel.

Asigurarea izolării termice
Asigurarea izolării fonice
Asigurarea izolării la foc
Asigurarea izolării hidrofuge
Realizarea cerinţelor se face prin studiul următoarelor aspecte:

1. Răspunsul seismic
2. Dimensiuni ale rosturilor panou - element structural
3. Posibilităţi de mişcare ale panoului faţă de structură şi
asigurarea acestora de către prindere
4. Puncte de prindere
5. Acoperitoare de rost
340
Răspunsul panourilor nestructurale prevăzute cu
prinderi flexibile
C Flexibilitatea elementului şi/sau a prinderii

acestuia face ca mişcarea seismică simţită
de element să fie amplificată astfel încât
răspunsul elementului este mai mare
decât a planşeului pe care este amplasat.
Panou
C Similar cu răspunsul clădirii răspunsul

elementelor nestructurale depinde de
perioada de vibraţie a elementului. La
rîndul ei perioada de vibraţie a acestuia
depinde de rigiditatea panoului şi modul
său de prindere de elementele structurale.
Placa planseu
341
Condiţii pentru prinderile (conectorii) panourilor
care n u interacţionează cu structura
➢Amplasare în ochiul de cadru şi dimensiunea rosturilor
Posibile amplasări ale panoului

în ochiul de cadru:
a. Fixat la partea inferioară
b. Fixat la partea superioară
rv - rost vertical
ro - rost orizontal
Dimensiunile rosturilor vor fi corelate cu deplasarea relativă de nivel.
3421
Dimensiunea rostului vertical
rv =  k +  pv + tv
În care r v este dimensiunea rostului vertical;

∆ k este lunecarea de nivel;
∆ pv este deplasarea panoului datorită oscilaţiilor proprii din acţiunea seismică
tv este dimensiunea toleranţelor de execuţie ale elementelor structurale
verticale si respectiv a panoului.
3431
Dimensiunea rostului orizontal
ro = r +  ph + th
∆ r este lunecarea de nivel;

∆ ph este deplasarea panoului datorită oscilaţiilor proprii din acţiunea
seismică
th este dimensiunea toleranţelor de execuţie ale elementelor structurale
orizontale şi respectiv a panoului.
3441
Condiţii pentru prinderile (conectorii) panourilor care
n u interacţionează cu structura
➢Tipuri de prinderi şi poziţia acestorea pe laturile panoului
Conectori cu posibilitaţi
de mişcare: translaţii
în planul panoului
Conector pentru fixare

într-un punct (prindere
fixă)
3451
Tipuri de prinderi ale panourilor
de elementele structurale
C a. , b. panouri prevăzute cu ancore

C c. panou prevăzut cu prinderi din benzi de oţel
C d. fixare cu profile l din oţel
C e. suspendare cu tije metalice.
346
Prindere “I1” care permite deplasarea în planul
panoului [...]
O O
O
Prinderea panoului se realizează prin şurubul P1 din grindă,

care se strânge pe profilul P5 înglobat în panou.
Gaura ovalizată din profilul P5 permite deplasarea Onecesară.
C Structura este în cadre de beton armat;

C Panoul de închidere este realizat cu trei straturi: strat de beton pentru
rezistenţă, termoizolaţie, strat de protectie din beton;
C Dimensiunea deplasării ∆ pe care trebuie să o permită prinderea cuprinde
deplasarea relativă de nivel, deplasarea proprie a panoului din oscilaţiile sale
şi toleranţele admise de fabricarea elementelor.
*Incercare în cadrul laboratorului UTCN, Facultatea de Construcţii
347
Prinderea “I2” care permite deplasarea în planul
panoului [...]*
Prinderea panoului se realizează prin şurubul P2 care se strânge

pe profilul P6 şi poate să se deplaseze pe profilul P7, încastrat în panou.
C Dimensiunea deplasării pe care trebuie să o permită prinderea cuprinde

deplasarea relativă de nivel si toleranţele admise de fabricarea elementelor.
*Incercare în cadrul laboratorului UTCN, Facultatea de Construcţii
348
Incercare în laborator [18]
Efectuată în laborator UTCN a unui panou tristrat separat de structură cu prinderi ce permit deplasarea
relativă a celor două elemente. Panoul e inclus intr-un ochi de cadru de beton armat, prins de
elementele structurale cu prinderi ce permit deplasarea pe orizontală. Incercarea s-a efectuat la forţe
statice alternante aplicate în nodul superior dindreapta.
3491
Incercare în laborator [18]
Efectuată în laboratorul UTCN a unui panou tristrat separat de structură cu prinderi ce permit
deplasarea relativă a celor două elemente. Panoul e inclus intr-un ochi de cadru de beton armat, prins
de elementele structurale cu prinderi ce permit deplasarea pe orizontală. Incercarea s-a efectuat la
forţe statice alternante aplicate în nodul superior dindreapta.
3501
NOTIUNI FUNDAMENTALE DE INGINERIE
SEISMICA
Doina Verdes
BIBLIOGRAFIE
1. Bozornia Y., Bertero,V., Earthquake Engineering from

Engineering Seismology to Performance – Based Engineering,
CRC Press, Boca Raton, London, New York, Washington, D.C.,
ISBN 0-8493-1439-9, 2007
2. Chopra, Anil K. , Dynamics of structures, Theory and
applications to Earthquake engineering, 2007, Pearson
Education, Inc., ISBN 0-13-156174-X
3. Clough Ray W., Penzien J. - Dynamic of Structures, John Wiley &

Sons, 1993.
4. Crainic, l., Proiectarea nodurilor cadrelor de beton în codurile

de proiectare actuale, Rev Constructii, 2008
5. Fierbinţeanu N., Bazele proiectării podurilor, Ed Tehnică,

Bucureşti, 1986
6. Ifrim M., Dinamica structurilor si inginerie seismica, Bucuresti

Editura didactica si pedagogica, 1985
7. Kelly J.M., “Earthquake-Resistant Design with Rubber” Springer

Verlag London Ltd. 1997;
351
8. G. De Matteis, D. Inglese, S. Panico, F.M. Mazzolani Passive
Control Of Mr Steel Frames By Means Of Hysteretic Dissipative
Systems, The Golden Jubilee of the Faculty of Civil Engineering
of Cluj-Napoca (1953-2003), Cluj-Napoca, Romania , May, 16-
17, 2003
9. Manea D.L., Reducerea efectelor dinamice asupra constructiilor

prin sisteme de izolare aplicate la nivelul fundatiilor, Teza de
doctorat, UT Cluj- Napoca, 1997, Romania
10. Negoita Al. si colectiv , Inginerie seismica, EDP 1985

11.Pop I., Verdeş D, Manea D., - 1998, Pasiv System of Seismic
Isolation with Penduls and Friction Absorbers, Proceedings of 11TH
European Earthquake Engineering Conference, Septembre 9 −
12, Paris, France, ISBN 90 5410 982 3;
12.Skiner R. I., Robinson W.H., G. H. Mc VERRY – An

introduction to Seismic Isolation, John Wiley & Sons, 1993
13.Soong T. T., Nonstructural Performance and Performance-

based Earthquake Engineering, Iassy Romania 2004
14.S.Y. Chu, T.T. Soong, and A.M. Reinhorn - Active, Hybrid, and
Semi-active Structural Control – A Design and
Implementation Handbook, 2005 John Wiley & Sons, Ltd
15.Verdeş D. - Magnification Factors for Local Seismic Response of

Nonstructural Panel - Simpozionul international Construcţii
2000, oct.1993, Cluj-Napoca, vol.4, pag. 1369-1373;
16.Verdeş, D., - Seismic Response of Nonstructural Panels Flexible

Connected with Structural Elements - Simpozionul international
Construcţii 2000, oct.1993, Cluj-Napoca, vol.4, pag. 1373 – 1377;
352
17. Verdeş, D., – Studiul panourilor în clădiri seismorezistente,
UT Cluj-Napoca, Romania, 1993;
18.Verdes, D., Pop I, Berindean O., 2002 “Passive Dissipation
System for Framed Structures”, Analele Universitatii Ovidius
Constanta, ISSN,12223-721;
19.Verdeş, D., Pop, I., 2000, Panouri neportante - Risc şi siguranţă

la acţiuni seismice, Analele Universităţii Ovidius Constanţa, 325-
328, ISSN,12223-721;
20.Verdeş, D., Pop, I., 2003, Panels and RC framed Structure,
Proceedings of the International Conference Constructions
2003 Cluj-Napoca, 281-289, ISBN, 973-9350-89-9
21.Verdeş, D., K. Ramanathan, A. Khosravifar, The Role of EERI
Seismic Design Competition in Imparting Technical Competence
and Professional Exposure in the Undergraduate Civil
Engineering Curriculum, First EUCEET Association Conference
Patras, Greece 24-25 November 2011, University of
Patras.
22.D. Verdeş, I. Bucur-Horvath, I. Pop, D. Manea, Seismic
Isolation System For Concrete Tanks, Seminar international
Constructions under Special Loads, TEMPUS JEP S-11297/96
Cluj-Napoca, ISBN 973-9400-87-6;
23.Bucur Ildiko, Verdeş Doina « The Seismic Behaviour of the
Reinforced Concrete Tanks », Annual Congress of the IASS-
Madrid 20-24 September,1999, « Shels and Special Structures
from Recent Part to the next Millenium »40th , vol II, Pgs E2.1-
E2.1;
24.Verdes D., Patologia avariilor structurale a constructiilor din

zone seismice, Conferinta nationala “Comportarea in situ a
constructiilor”, 22-24 septembrie 2004, Bucuresti
353
25. *** FEMA – NEHRP: Recommended Provisions for New
Buildings and Other Structures: Training and Instruction
Materials, FEMA 415 B
26. *** P100/2006 Romanian seismic design code
27. *** Earquake protection with seismic isolation, Dynamic
Isolation Systems, 775-359-333 DVD rev (3.0)
28. *** EUROCODE 8
29. *** Seismic Design Methodologies for the Next
Generation of Codes Balkema/Rotterdam/Bookfield/1997
30. ***Earthquake Hazard Mitigation for Nonstructural
Elements, FEMA P – 74 CD/ September 2005
31. ***FEMA Instructional Material Complementing FEMA
451
32. ***Federal Highway Administration (FHWA), 2011. Bridge
Performance During the Great East Japan Earthquake of March
11, 2011. Reconnaissance Report, forthcoming. Washington,
DC: Federal Highway Administration
33. *** EERI Special earthquake report 2011 , Learning from
Earthquakes - Bridge Performance in the Mw 9.0 Tohoku, Japan,
Earthquake of March 11, 2011
34. *** Shake table II, Instructor manual
35. *** A X-a Sesiune Nationala de Comunicari Stiintifice
Studenţeşti 2011, 6 Mai 2011
354

Teorie Seism PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie Seism PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ș.l. dr. ing.

Curs 2. Elemente de DI NAMICA Construcțiilor

1. Vibrații libere pentru sisteme cu 1 GLD

u = u (t ) viteza masei sistemului după direcția gradului de libertate la timpul t;

u = u (t ) accelerația masei sistemului după direcția gradului de libertate la timpul t;

k rigiditatea elastică a sistemului;

F ( t ) forța perturbatoare exterioară (dependentă de timp);

Se cunosc următorii termeni:

unde C și  sunt constante complexe.

Înlocuind în ecuația (3) și împărțind cu C1, avem:

1,2 = −  i ( −1) ( 2 − 1) (

u = A1eit + iB1eit + A2e −it + iB2e −it

u = ( A1 + A2 ) cos t − ( B1 − B2 ) sin t + i ( A1 − A2 ) sin t + ( B1 + B2 ) cos t  .

( A1 − A2 ) sin t + ( B1 + B2 ) cos t = 0 , pentru orice t real.

u = 2 A1 cos t − 2B1 sin t

- când 0    1 , soluția este multiplă și complexă (   0 ):

u1,2 = Ce−t ei 1− 2 t

Dacă notăm  =  1−  2 , soluția generală u = C1u1 + C2u2 devine:

u = e −t ( D1 cos  t + D2 sin  t )

- când  = 1 , soluția este dublă și reală (  = 0 ):

- când   1 soluția este multiplă și reală (   0 ):

sau dacă notăm  =   2 − 1 , avem

u1,2 = Ce−t e t .

u = C1e −t e t − C2e −t e − t = e−t C1e t − C2e− t  .

u = e−t ( C1 + C2 ) sinh  t + ( C1 − C2 ) cosh  t 

Prin trecerea la alte două constante A = C1 + C2 și B = C1 − C2 , rezultă într-un final:

u = e−t  A sinh  t + B cosh  t 

1.1. Vibrații libere neamortizate

Prin ridicare la pătrat, rezultă: u02 = A2 cos2  și v02 = A2 2 sin 2  .

4) Dacă u0  0 și v0  0 , atunci oscilațiile se produc ca urmare a revenirii la poziția inițială

Dacă se preferă scrierea u ( t ) = D1 cos t + D2 sin t determinată la NOTA 1, atunci constantele D1 și

u ( t ) = A cos  cos t − A sin  sin t = A cos (t +  )

1.2. Vibrații libere amortizate – cazul amortizării SUBCRITICE

u ( t ) = Ae−t cos(t +  ) (9)

 faza inițială în cazul amortizării subcritice (exprimată radiani);

 =  1−  2 pulsația proprie în cazul vibrațiilor cu amortizare subcritică ( 0    1 ).

u ( t ) = e−t ( D1 cos t + D2 sin t ) (10)

Înlocuind în relația (10), rezultă:

u ( t ) = A*e−t cos(t +  * ) (14-c)

În cazul în care    , deci T  T , avem:

1.3. Vibrații libere amortizate – cazul amortizării CRITICE

Astfel, ecuația (18) devine:

u ( t ) = u0 + ( v0 + u0 ) t  e−t (19)

1.4. Vibrații libere amortizate – cazul amortizării SUPRACRITICE

u ( t ) = e−t  A sinh  t + B cosh  t  (20)

 =   2 −1 pulsația proprie în cazul vibrațiilor cu amortizare supracritică (   1 ).

În urma derivării ecuației (20) se obține:

Pe baza faptului că sinh  = 0 și cosh  = 1 , la t = 0 avem:

Înlocuind în relația (20), rezultă:

u ( t ) = Ae−t cosh  t + ( ) (22)

 faza inițială în cazul amortizării supracritice (exprimată radiani).

Prin ridicare la pătrat și scădere, avem

u02 −  0  = A cosh  − sinh  ,

2  1 − v0 + u0  2  u0 − v0 − u0  2  u0 ( −  ) − v0 

2. Vibrații forțate pentru sisteme cu 1 GLD

2.1. Vibrații sub acțiunea unei forțe perturbatoare de tip armonic

u p ( t ) = C1eit , unde C1 este o constantă reală.

u p = u p (t ) soluția ecuației particulare sau răspunsul permanent;

 factorul de amplificare dinamică (în prezența amortizării), având expresia (29-a);

ii. În absența amortizării, soluția generală rezultă de următoarea formă - v. Ec.(4):

iii. Dacă  =  și  = 0 , atunci răspunsul permanent tinde la infinit ( u p →  ) deoarece

Soluția particulară este: u p =

** Determinarea soluției particulare când forța perturbatoare este F ( t ) = F0 sin t :

u ( t ) = Ae−t cos(t +  ) (14-c)