Reabilitare

MATERIALE SPECIALE PENTRU
CONSTRUCȚII SI REABILITARE
Reabilitarea construcţiilor
- Readucerea în stare activă,

prin refacerea funcţiunilor ce au fost
deteriorate;
- O preocupare permanentă a
inginerilor constructori.
Cauze
- Efectul acţiunilor extraordinare: seism, vânt,
alunecări de teren, inundaţii, variaţii mari de
temperatură, incendii, explozii;
- Imbătrânirea materialelor;
- Efectul proceselor tehnologice şi a agentilor
chimici;
- Degradarea terenului de fundare şi/sau a
infrastructurii;
- Dinamica modificărilor funcţionale în actualul
context;
- Greşeli de proiectare şi de execuţie.
Imbatrânirea materialelor
• Depăşirea duratei de viaţă;
• Apariţia fenomenului de - oboseală,
- curgere lentă,
- fluaj;
• Incărcări alternante;
• Acţiunea unor agenţi chimici.
degradarea terenului de fundare - prin:
- Creşterea nivelului pânzelor freatice;
- Lipsa măsurilor de protecţie în cazul
pământurilor sensibile la umezeală şi a
pământurilor cu umflări şi contracţii mari;
- Infiltraţia apelor pluviale şi tehnologice;
- Infiltrarea apelor ca urmare a întreţinerii
defectuoase a instalaţiei de alimentare cu
apa de canalizare.
greşeli de proiectare
- Inginerul acceptă sisteme structurale
improprii de la arhitecţi;
- Beneficiarul schimbă destinaţia
construcţiei rezultând o subevaluare a
încărcărilor;
- Erori la alcătuirea structurală;
- Erori de modelare;
- Erori de calcul.
greşeli de execuţie
- Utilizarea materialelor de calitate
necorespunzătoare;
- Nerespectarea proiectului sau tehnologiilor
de punere în operă;
- Solicitarea elementelor structurale înainte
de a ajunge la rezistenţa finală;
- Efectuarea lucrărilor pe timp friguros fără
măsuri adecvate.
Factori externi
• Creşterea traficului în zonă;
• Realizarea unor construcţii noi;
• Degradarea sistemelor de infrastructură :
- canalizările;
- aducţiunile de apă.
• Cea mai importantă cauză generatoare
de degradări ale construcţiilor
Acţiunea seismică
• Pentru a avea siguranţă în exploatare se
impune o reabilitare structurală chiar fără
existenţa avariilor când se fac:
- modificări funcţionale;
- schimbări de destinaţii.
se poate realiza prin
• Inlocuirea sau modificarea parţială a

construcţiei;
• Refacerea structurală locală;
• Modificarea structurală;
• Schimbarea destinaţiei clădirii.
Schimbarea destinaţiei clădirilor
• Numai când sistemul structural nu este
puternic afectat;
• Când prin trecerea într-o clasă inferioară
de importanţă sunt satisfacute cerinţele de
siguranţă.
Inlocuirea sau modificarea parţială
• Eliminarea definitivă a unei părţi de
construcţie (reducerea numărului de
niveluri, păstrarea numai a faţadelor)
sau
• Refacerea integrală a unor părţi din
construcţia avariată, dacă sistemul
structural permite
Refacerea structurală locală
(consolidarea)
• Când numai anumite elemente ale structurii
sunt avariate;
• Se pot aplica măsuri obişnuite de intervenţie;
• Să nu se modifice schema statică a structurii;
• Se reface capacitatea portantă a elementelor
avariate prin reabilitare.
Modificarea structurală
• Introducerea unor elemente constructive
adiacente care împreună cu structura
existentă formează un alt sistem structural;
• Schimbarea conceptului structural care poate
majora siguranţa în exploatare
• Izolarea bazei - la structurile din zone
seismice
Reabilitarea structurală
ETAPE
• Expertizarea clădirii
• Stabilirea măsurilor de intervenţie
• Execuţia reabilitărilor
• Diagnosticarea experimentală a sistemului
reabilitat
Expertizarea clădirilor prin:
- Relevarea stării sistemului structural

Diagnosticarea - starea materialelor utilizate
- experimentală
- analitică a structurii
Imbătrânirea betonului datorită
Exemple:
temperaturilor ridicate ce acţionează o perioadă
îndelungată
- Betonul devine friabil

- Stâlpii cedează la apariţia unui seism
• Fig. 1.1.
Exemple: Imbătranirea ca urmare a supunerii
la vibraţii o perioadă îndelungată
Combinat Chimic de producere a maselor plastice
- după 15 ani de funcţionare îmbinările dintre elementele
prefabricate au cedat
- s-a introsus un eşafodaj de susţinere a recipientului, fundat
independent de structura
Exemple: Efectele
agresivităţii apei din pânza freatică
pe platforma unui combinat de celuloza şi hârtie
- Deversările de substanţe
chimice în sistemele de
canalizare
- Ulterior intră în panzele
freatice
- Atacă structurile dinspre fundaţii
Cedarea contravântuirilor la un
Exemple:
cazan de la o centrală termoelectrică
- Centrale executate în 50-60
- Structura cazanelor susţine şi
acoperişul halelor
- La cutremurul din 1977 o
contravântuire şi-a pierdut
stabilitatea
- Grinda cu zăbrele a fost
antrenată de cazan
- Cedarea legăturilor cu corpul
intermediar al clădirii
Exemple:Prabuşirea prin acţiunea seismică a
chesoanelor acoperişului unei hale ca urmare a
diferentei de rigiditate a structurilor adiacente
- hala - fabrica de hartie
- a cedat la acţiunea seismică
- datorită diferenţei exagerate de rigiditate a
elementelor adiacente care susţineau acoperişul
Exemple:Prabuşirea prin acţiunea seismică a
- legăturile chesoanelor au cedat si s-au produs
deplasări care au condus la prăbuşirea lor
- o parte din chesoane s-au prăbusit pe grinda de
rulare
Prabuşirea prin acţiunea seismică a
Exemple:
- altele s-au rupt şi s-au prăbuşit pe maşina de
fabricat hartie
- Reabilitarea – înlocuirea acoperişului din b.a. cu
o structură metalică şi tiranţi
Exemple: Cedarea terenului de fundare ca urmare a
infiltrării apelor dintr-o canalizare
- Pierderile de apă din reţelele de alimentare cu apă şi
canalizare reduc capacitatea portantă a terenului de fundare
- Un bloc de locuinţe din Iaşi cu structura în cadre şi fundaţii
de tip reţele de grinzi
- s-a înclinat datorită pierderilor de apă dintr-o canalizare
- terenul a refulat in subsol
Exemple: Cedarea terenului de fundare ca
urmare a infiltrării apelor dintr-o canalizare
Reabilitarea – eliminarea pierderilor de apă
- blocarea posibilităţii de refulare a terenului şi
săparea în zona opusă
- executarea unui radier general care a inclus reţelele
de grinzi existente
Exemple: Fundaţii realizate numai prin
săpătura mecanizată
- Cele mai grave greşeli de execuţie, greu de evaluat – la

nivelul infrastructurii
- O structură în cadre din b.a. şi fundaţii izolate la care s-a
adăugat un nivel suplimentar
- La consolidarea fundaţiilor s-a identificat că săpătura a
fost executată doar mecanizat fără corectură manuală a
suprafeţei de contact cu terenul a blocului de fundatie
Exemple: Fundaţii realizate deasupra cotei de
îngheţ
- Ridicarea fundaţiilor
- Cedări locale
- Un îngheţ repetat la t < -20C în mai multe zile
consecutive a provocat distrugeri la vitrinele unor
magazine şi la fundaţiile scărilor de acces în unele
blocuri de locuinţe
Cedarea unui zid de sprijin ca
Exemple:
urmare a împingerilor provocate de
rădăcinile unui copac
- In zonele colinare
- Ziduri de sprijin
- Rădăcinile copacilor
determină împingeri
suplimentare
 Cedări locale ale
zidurilor la structurile
rigide din piatră,
cărămidă
Exemple: Decuplarea şpaleţilor la structurile
vechi din zidărie portantă la acţiunea
seismică
 Decuplarea şpaleţilor
• Clădiri vechi, înalte şi masive

• Lipsa elementelor de cuplare care să asigure conlucrarea
dintre elementele verticale
Cedarea stâlpilor de la parterul unui
Exemple:
bloc de locuinţe la acţiunea seismică
- Bloc de locuinţe- cadre din beton
armat
(Valea Călugărească)
- Parter flexibil – spaţiu comercial
- E1-E4 locuinţe
- Lipsa etrierilor  cedarea stâlpilor
Reabilitarea structurală – zone seismice
Diminuarea cantităţii de energie indusă
Creşterea capacitaţii de disipare a energiei prin:

- Incursiuni inelastice
- Dispozitive speciale
Reabilitarea structurala – zone seismice
Diminuarea cantitatii de energie indusă
Adaptabilitatea rigidităţii
Decuplarea unor legături  modificarea rigidităţii
Introducerea în lucru a unor elemente  modificarea

rigidităţii
Reabilitarea structurală – zone seismice
Diminuarea cantităţii de energie indusă
Disiparea energiei introdusă de seism - sisteme inerţiale
• Masa suplimentară limitează deplasările

• Masa e amplasată pe un sistem de role pentru a permite
deplasarea liberă
• Cuplarea cu structura prin resorturi
• La deplasarea structurii, masa rămane în repaus
generând forţe de revenire ale structurii prin intermediul
resoartelor
Principiul izolării seismice
• Se realizează o suprafaţă de lunecare (lagăr) între

infrastructură şi suprastructură care permite deplasarea
liberă a infrastructurii fără ca suprastructura să fie
antrenată
• Reazeme din elastomeri, role, elipsoizi, penduli, arcuri
REABILITAREA
INFRASTRUCTURILOR
Consolidarea Infrastructurilor
Se ţine seama de următorii factori:

- Natura terenului de fundare
- Nivelul apelor freatice
- Structura şi importanţa clădirii
- Natura şi starea fundaţiilor
- Necesitatea menţinerii clădirii în stare de
funcţionare
Cauze:
- Agresivitatea apelor subterane sau a terenului de
fundare
- Creşterea încărcărilor asupra fundaţiilor prin:
- Schimbarea desţinaţiei clădirii
- Supraetajare
- Consolidare
- Alegerea unui sistem de fundare neadecvat
- Deficienţe de execuţie
- Nerespectarea cotei de fundare
- Săpături încorecte
- Armături lipsa sau dispuse necorespunzator
Cauze:
- Reducerea capacităţii portante a terenului
de fundare prin:
- Lipsa măsurilor de protecţie pentru construcţiile
fundate pe pământuri sensibile la umezire
- Infiltraţii de apă pluvială
- Intreţinerea defectuoasă a instalaţiilor de apă,
canalizare
- Executarea unor lucrări în imediata apropiere
fără măsuri corespunzătoare de protecţie
- Amenajări necorespunzatoare la subsoluri
Cauze:
- Tasări ca urmare a efectelor vibraţiilor
produse de:
- Baterea piloţilor
- Circulaţia rutieră
- Funcţionarea unor utilaje care măresc gradul de
îndesare
- Nerespectarea adâncimii de îngheţ
Procedee de consolidare
Tipuri de degradări ale fundaţiilor

- Eroziunea fundaţiilor din piatră
- Măcinarea fundaţiilor şi pereţilor de subsol
- Putrezirea infrastructurilor din lemn
- Degradări prin umezire a infrastructurilor
din piatră şi cărămidă ce au ca liant varul
sau argila
- Degradări prin tasari suplimentare
Consolidarea fundaţiilor din piatră
- Subzidiri (a)
- Cămăşuieli armate pe o faţă
- Introducerea unor fundaţii adiacente ©
- Consolidarea prin injectare
- Consolidarea terenului de fundare
Consolidarea terenului de fundare prin injectare
Prin - silicatizare
- cimentare
- argilizare
- impermeabilizare cu bitum
CONSOLIDAREA
STRUCTURILOR
Consolidarea Structurilor din zidărie de
cărămidă şi piatră
De ştiut:
- Vechimea construcţiei
- Tipul zidăriei (piatră, cărămidă)
- Tipul materialului de legătura dintre
pietrele de zidărie
- Zidarie uscată
- Mortar cu liant de tip argilă sau var
- Mortar cu liant pe bază de ciment
- Sistemul structural:
- Zidarie- simplă
- Conlucrând cu elemente metalice
- Conlucrând cu elemente din beton armat
- Cu stâlpişori şi centuri din beton armat
- Tipul fundaţiilor
Cauzele degradărilor:
- Imbătrânirea materialelor în timp (piatra de
zidărie şi liantul de legătură)
- Fenomenul de codens degradarea sistemului
structural
- Degradarea terenului de fundare (ape pluviale,
pierderilor din canalizare, reţeaua de apă)
- Depăşirea capacităţii portante a terenului de
fundare (construcţii noi adiacente celor
existente)
- Acţiunea seismică, explozii, incendii
Avarii la structura de zidărie:
- Crăpături şi fisuri în pereţi datorită degradării
terenului de fundare
Avarii ale structurilor de zidărie
- Dislocarea şi cedarea parţială a zidăriei în zonele
cu concentrări de tensiuni
Avarii ale structurii din zidărie
- Fisurarea pereţilor din acţiuni orizontale după
direcţia diagonalelor, a depăşirii capacităţii
portante la întindere (a)
- Fisurarea la bază a şpaleţilor la acţiuni orizontale
Etape în consolidarea structurilor din zidărie
- Eliminarea cauzelor care produc

degradarea materialelor;
- Evitarea schimbării sistemului structural;
- Imbunătăţirea transmiterii încărcărilor la
fundaţii;
- Legarea elementelor verticale adiacente;
- Realizarea conlucrării dintre elementele
structurale verticale.
Pregătirea zidăriei pentru consolidare
• Inlăturarea tencuielilor existente;

• Adâncirea rosturilor pe o adâncime de 15-
20cm;
• Indepărtarea materialului neaderent prin
frecare cu peria de sârmă până la
deschiderea porilor pietrei de zidărie;
• Suflarea cu aer comprimat a zonelor
curăţate pentru indepartarea prafului;
Soluţii de consolidare a structurilor din zidărie
- Refacerea zidăriei dislocate
- Betonarea parţială în strepi cu beton
- Injectarea şi matarea fisurilor şi crăpăturilor
- Coaserea fisurilor cu scoabe din oţel
- Cămăşuirea pereţilor
- Bordarea golurilor
- Legarea zonelor de colţ
- Introducerea de tiranţi
- Introducerea de eclise din profile metalice
- Dispunerea de elemente orizontale şi verticale
din beton armat
- Cămăşuieli din materiale compozite
Refacerea zidariei dislocate
Se face cu acelaşi material ca şi structura

iniţială
- dacă materialul are rezistenţa mai mare
apar zone neomogene care produc
concentrări de tensiune;
- alte materiale pot afecta din punct de
vedere arhitectural.
Betonarea partială în ştrepi cu beton
• Inlocuirea pietrei de zidărie cu beton

- Indepărtarea cărămizii degradate
- Curăţarea zonei de mortar
- Suflarea cu aer comprimat
- Udarea cărămizilor în zona pentru a nu
absorbi apa din beton
- Turnarea betonului
Injectarea şi matarea
fisurilor şi crăpăturilor
• Fisurile şi crăpăturile mari – mortar de
ciment
• Fisurile fine – lapte de ciment
- mortar fluid pe bază de ciment
- răşini epoxidice
Injectarea cu pastă de ciment
• Se curăţă fisurile cu jet de aer şi apă

• Se etanşează prin tencuire cu mortar de ciment
1:3 pe ambele feţe ale zidăriei (matarea fisurilor)
• Se lasă ştuţuri de injectare =13mm la distanţe
(30-60)cm
• Se umezeşte zidăria
• Se verifică continuitatea traseului de injectare
prin introducerea apei
• Se injectează de jos în sus astupându-se
succesiv ştuţurile şi orificiile de control
Coaserea fisurilor cu scoabe din oţel
- La fisurile izolate
- Scoabele se fixează perpendicular pe
fisură
- Scoabe din oţel rotund sau oţel lat
(platbandă)
- Fixate în găuri cu mortar pe bază de
ciment
- Dacă e posibil – pe ambele feţe ale
zidăriei
Cămăşuirea pereţilor
- La structurile vechi puternic deteriorate

- Pe una sau ambele feţe
- Mortar pe bază de ciment sau beton
- Armarea cu plase sudate fixate cu scoabe
- Se începe de la nivelul fundaţiilor printr-o
centura de beton armat
- Cămăşuirea – mortar – grosimea max 4 cm
- beton – grosime max 10 cm
Bordarea golurilor
- Dispunerea armăturii suplimentare în jurul

golului (min 2 12mm la 10 cm pe contur
la 3-5 cm de margine)
- Scoaterea unui rând de cărămidă în care
se pune rama din beton armat
Legarea zonelor de colţ
- Legături suplimentare cu plase montate continuu,
suprapuse cu cel putin 20 cm de o parte şi alta a colţ
urilor;
- Se montează 3 bare cu  12mm dispuse la 10 cm peste
plase, fixate prin scoabe
- Soluţia ideală – scoabe pătrunse
Introducerea de tiranţi
Tiranţii – asigură conlucrarea spaţială a structurii din zidărie
- La construcţiile fără centuri
- Din oţel rotund
- La capete – plăcuţe metalice
 Centură tirant
Stalpişori şi centuri din beton armat
- Lucrări de mare amploare

- Stâlpişorii se introduc în intersecţiile
zidurilor
- Se fixează cu centuri simple cu conectori
sau de tip eclisă
Consolidarea structurilor din zidărie cu
materiale compozite armate cu fibre (CPAF)
Dezavantajele cămăşuielilor cu beton armat:

- Sunt grele  încărcări permanente mari
 modifică răspunsul dinamic al structurii
- Reduc spaţiul util al clădirii
- Consum mare de manoperă
- Pe durata realizării lucrărilor nu se poate
utiliza clădirea la capacitatea maximă
Alte soluţii - cu materiale compozite

armate cu fibre
- Tesătura din fibre (sticlă, carbon,

aramidice) este impregnată cu o răşină
polimerică şi lipită pe suprafaţa zidariei cu
un adeziv special
O eficienţă mare – utilizarea fâşiilor compozite înguste
orizontale după direcţia tensiunilor normale
a,b fâşii lipite pentru creşterea capacitatii portante la
încovoiere şi forfecare
c – făşii (tendoane) nelipite dispuse pe contur pentru
confinarea zidăriei
Consolidarea structurilor din
beton armat
• Construcţiile din beton sunt încă cele mai
răspândite
• BETON - B.F. de Belidor (1697-1761)
« Architecture hydraulique »
- mortarul hidraulic cu agregate grosiere,

folosit de romani.
- Statistic, anual, se realizeaza 9 miliarde
de tone de beton. Pentru acestea sunt
necesare :
Betonul - utilizat de peste 2000 ani
1,3 miliarde de tone de ciment ;

- 800 miliarde de litri de apa (de 23 de
ori debitul zilnic al Senei) ;
- 4,7 miliarde de tone de pietris (670
de piramide a lui Cheops) ;
- 2,2 miliarde de tone de nisip (22
milioane de vagoane – 264000km).
• In trecut betonul era considerat
indestructibil
• Mulţi constructori şi proiectanţi au ignorat
normele privind durabilitatea structurilor
din beton
 dupa 20 ani cea mai mare parte a
construcţiilor prezintă semne de degradare
Consolidarea structurilor din beton armat
CAUZA DEGRADARILOR
• exploatarea necorespunzătoare a structurii
(suprasarcini, impact, oboseală, uzură);
• procesele fizice care se produc în exploatare
datorită unor cauze interne sau externe
(fisurarea betonului, îngheţul, focul, radiaţiile,
eroziunea, deformaţiile de durată);
• procesele chimice declanşate în urma atacului
acizilor, sărurilor şi a bazelor (alcaliilor) asupra
betonului;
• procese biologice; coroziunea armăturii (proces
electrochimic).
Agresivitatea chimică
de carbonatare a betonului
• calitatea betonului
• grosimea stratului de acoperire
• gradul de compactare a betonului
• dozarea redusă
• A/C prea mare
• impermeabilitate ridicată
• anhidrida carbonică (din aer) + apa de
ploaie+alcalii din betonulcarbonaţii
de carbonatare a betonului
• Carbonaţii + fierul (din armătură) 
reducerea pH-ului de la 13 la 8,5-9
 Fierul se oxidează
 Rugina expandează
 Apar tensiuni superioare rezistenţei la
rupere a betonului
a sărurilor folosite la dezgheţ
Ionii de clor (din sărurile folosite iarna la

dezgheţul carosabilului) penetrează
betonul la interior determinând coroziunea
fierului din armătură
CAUZA DEGRADARILOR
Executatia defectuoasă
- Lucrări efectuate pe timp friguros sau la
temperatură ridicată fără a lua măsuri
corespunzătoare
- Dispunerea incorectă a armăturilor în beton
- Decofrarea timpurie a elementelorr din beton
- Utilizarea unor materiale de calitate inferioară
- Nerespectarea tehnologiei de punere în opera a
betonului
- Execuţia defectuoasă a izolaţiilor, finisajelor,
instalaţiilor
CAUZA DEGRADARILOR
In faza de proiectare
- Subevaluarea încărcărilor
- Modelari analitice incorecte şi erori de
calcul
- Lipsa capacităţii de deformare plastică
pentru construcţii in zone seismice
- Greşeli conceptuale la izolaţiile termice şi
sistemele de încălzire
- O arhitectură necorespunzătoare
CAUZA DEGRADARILOR
Acţiuni tehnologice, întreţinere necorespunzătoare
- Acţiunea agenţilor chimici
- Instalaţii care produc vibraţii
- Umiditate excesivă
- Lipsa sistemelor de ventilare
- Nerespectarea condiţiilor climatice
(fenomenul de condens)
PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE
Trebuie respectate:
- Compatibilitatea dintre deformabilitatea
sistemului structural vechi şi a celui cu
care se face consolidarea
- O legătură cât mai bună între elementul
vechi şi cel nou astfel încât să se asigure
un transfer cât mai bun al încârcărilor
- Modelarea corectă a noului sistem creat
PRINCIPII GENERALE DE CONSOLIDARE
La construcţiile amplasate în zonele
seismice se aplică măsuri pentru:
- Creşterea capacitaţii portante
- Creşterea rigiditaţii orizontale
- Creşterea ductilitaţii orizontale
Procedee
- Panouri de rigidizare din beton armat sau zidărie
pentru a creşte capacitatea portantă
- Introducerea unor structuri adiacente
- Consolidarea stâlpilor, a grinzilor, a nodurilor
NU
• Exista o reţeta optimă
• In funcţie de posibilitatile – tehnologice
- economice
Fiecare lucrare este aparte
Consolidarea cu panouri din beton armat
sau zidărie
- Pentru rigidizare
- Pentru creşterea capacităţii portante la
acţiuni laterale
- Se amplasează în zonele fără uşi şi
ferestre
- Se păstrează continuitatea pe verticală
Consolidarea cu sisteme de contravântuire
din oţel
- rame metalice in Rama se prinde în
interiorul cărora sunt ochiul cadrului prin:
contravântuirile - Conectori şi mortar
- Piese metalice ce fac
legătura între sistemul
de contravântuiri şi
cadru
- Prin lipire cu răşini
epoxidice
Consolidarea cu sisteme de contravântuire
din oţel
Contravântuiri cu structuri metalice sub
formă de fagure
O placă metalică cu rigidizări din profile metalice
Consolidarea prin refacerea/creşterea
capacităţii portante a elementelor structuale
- Cămăşuieli din beton armat – la stâlpi,
grinzi, diafragme
- Consolidare cu materiale compozite –
reduc greutatea construcţiei şi sunt rapid
de executat
Consolidarea stâlpilor din beton armat
a) Camasuieli din beton armat d) Fretari cu platbande

b) Carcase din tabla (intre stalp si carcasa se injecteaza mortat pe baza de ciment)
e) Fretari cu cabluri
c) Carcase din profile metalice f)Tole din tabla lipite cu rasina sintetica
Consolidarea grinzilor din beton armat prin
cămăşuieli din beton armat
- a,b – dispunerea elementelor prin străpungerea plăcii

- c – străpungerea inimii grinzii
 min = 8mm la (10-15)cm distanţă
- Legătura dintre etrierii noi şi armătura din grindă se face cu
conexiuni cu eclise sudate amplasate la (50-100)cm
Consolidare grinzilor cu profile metalice şi
carcase
- Fixate de structura de rezistenţă prin elementele
de asamblare cu filet
- Injectări cu mortare pe bază de ciment
Consolidarea grinzilor din beton armat cu
plăci de tablă lipite cu răşini epoxidice
a – tabla lipită de grindă cu răşina epoxidică pentru a

creăte capacitatea portantă la moment încovoietor
b – pentru a creşte capacitatea portantă la forfecare
c - combinaţii
Refacerea capacităţii portante a elementelor
structurale prin:
- Injectari cu mortar sau răşini epoxidice a
fisurilor
- Cămăşuieli din beton armat pe o parte sau
pe ambele feţe ale peretelui existent
(torcretări)
- Pereţi structurali cuplaţi de cei existenţi
- Bordări pe contur
- Introducerea unor structuri adiacente
Fisurile - în beton - cauze
• epuizarea capacităţii de alungire a betonului
• expansiunea armăturii în beton când e supusă
coroziunii;
• încărcări exterioare şi deformaţii impuse;
• fisuri ce apar datorită legăturilor dintre elemente
• impiedicarea deformaţiilor ce apar în interiorul
betonului - contracţia la uscare;
- umflarea,
- variaţiile de temperatură,
- tasarea;
- ancorarea şi înnădirea
necorespunzatoare a armăturilor
Tipuri de fisuri
In funcţie de momentul în care se produc,
fisurile - înainte
- după
întărirea betonului
Fisurile apărute înainte de întărire
- datorate proceselor ce au loc în beton
(contracţie şi tasare plastică),
- deplasărilor în procesul de construcţie
(a cofrajelor şi a susţinerilor)
- fisuri datorate îngheţului timpuriu
Fisurile ce apar dupa întărire
- fenomene fizice (contracţie la uscare,
agregate contractile),
- fenomene chimice (coroziunea armăturii,
reacţii alcalii-agregate, carbonatarea
pietrei de ciment),
- efecte termice (gelivitate, variaţii termice
sezoniere),
- cauze structurale (sarcini de proiectare,
suprasarcini accidentale, curgerea lentă).
In practică
• cel mai frecvent se produc fisuri datorate
acţiunilor directe (mecanice, fizice,
chimice), rezultate din deformaţiile impuse,
din contracţia plastică, din tasarea
betonului proaspăt, fisuri din coroziune.
• Fisurile datorate acţiunilor directe sunt
cele care rezultă din momente
încovoietoare, forţe tăietoare, forţe axiale
• Deschiderea fisurilor sub sarcini de

exploatare nu este mai mare de 0,5mm,
decât în cazul unor erori de proiectare,
execuţie sau exploatare.
Fisurile din deformaţii impuse
• diferenţelor de temperatură (în procesul de
hidratare a cimentului apar eforturi de
autoechilibrare- întindere la exterior şi
compresiune în centrul elementului),
• contracţia betonului la uscare (o micşorare de
volum în elementele legate rigid la extremităţi şi
în secţiunile puternic armate, dar puţin
solicitate),
• tasările inegale ale fundaţiilor (afectează
elementele nestructurale dar pot să apară şi în
cele de rezistenţă).
Fisurile produse de contracţia
plastică şi de tasarea betonului
• la câteva ore după turnarea betonului
când încă este plastic şi se poate evita
printr-o compoziţie corespunzătoare şi o
uscare lentă şi nu rapidă în primele ore
• In plăci, apar fisuri din contracţia plastică,
iar în elementele de înălţime mare, apar
fisuri din tasarea plastică.
Fisurile din coroziune
• formarea ruginii în lungul barelor poate
determina o dezvoltare progresivă a
fisurilor astfel încât să se ajungă la
dislocarea betonului din jurul armăturii.
Din punct de vedere estetic
• foarte important ca fisurile să nu fie vizibile
• cele cu o deschidere mai mare de 0,30 mm pot
influenţa negativ aspectul betonului
• limitarea dimensiunilor este foarte importantă şi
la structurile pentru care pierderile de lichide sau
gaze (etanşeitatea la apa şi gaze) reprezintă o
condiţie esenţială
• există diferite domenii de activitate pentru care
controlul fisurilor este strict necesar: în spitale,
fabrici de medicamente (fisurile pot adaposti
agenţi patogeni), în silozurile de cereale (în fisuri
se pot instala dăunătorii).
Materiale utilizate în scopul
injectării fisurilor
ETAPE:
• Identificarea problemei
• Alegerea materialului de injectare
- analize chimice – carte de identitate
- analize fizico-mecanice – tracţiune
- forţa de rupere
- alungirea la rupere
- modulul de elasticitate
• Injectarea propriu-zisă
Condiţii pentru materialul ales
- vâscozitate scăzută, a. î. la punerea în operă să
poată pătrunde şi în fisurile cele mai înguste 
capacitatea de penetrare în fisurile betonului
• să nu conţină solvenţi volatili ;
• structura nou formată să aibă caracteristici foarte
apropiate de cele ale betonului ;
• aderenţă foarte bună între materialul de injectare
şi structură d.p.d.v. f – m - c ;
• pe durata de viaţă a construcţiei, materialul
injectat şi betonul să coexiste în cele mai bune
condiţii ;
• să nu fie sensibil la apă (fisurile apar de
obicei la exterior).
• Coeficient foarte mic de contracţie
• Modul de elasticitate asemănător cu cel al
betonului degradat
• Uşurinţă în aplicare
 NU este uşor de găsit un astfel de material
 liant bicompus:
- fluid la punere în operă
-  0,1Pas – fisuri (0,1 – 0,2) mm,
-  0,5Pas – fisuri  0,2 mm
- îşi formează reţeaua reticulară imediat după
amestecare
- DPU – durata practică de utilizare = intervalul de
timp – limitat – în care materialul îşi păstrează
fluiditatea – poate pătrunde în toate fisurile
 LIANŢII EPOXIDICI
NU
– poliuretanii – au o vâscozitate ridicată

- reactivitate nedorită la apă
- poliesterii – nu aderă la beton – sensibili la
saponificare datorită alcalinităţii betonului
- doar la opturarea fisurilor foarte
fine
acrilamidele
- pentru eliminarea pungilor de apă
- au un efect de burete - lianţi gonflabili - în
prezenţa apei pătrund în goluri, împiedicând
circulaţia apei şi apariţia unei posibile coroziuni
- obligatoriu mediul înconjurător să posede o
umiditate permanentă, dacă nu, « buretele » se
usucă, pierzându-şi eficienţa.
Alegerea materialului pentru
injectare
- analiza chimică  natura produsului  « carte de identitate »
- posibilitatea prevederii comportamentului fizico- mecanic:
tracţiunea unei epruvete în formă de halteră, măsurarea
vâscozităţii, …
- încercarea la întindere - pe probe având forma de halteră 
- forţa de rupere la întindere directă ;
- alungirea la rupere ;
- modulul de elasticitate la întindere
- duritatea - metode empirice - adâncimea de pătrundere a
unui penetrometru de formă stabilită, în materialul
testat
- adâncimea de penetrare variază invers proporţional cu
duritatea, se exprimă în grade Shore D.
Observatii
• t  10°C - fenomenele se complică

• t  5°C - practic nu se pot face injectări
Injectarea răşinii
Nu se acceptă răşinile cu:

• vâscozitate mai mare
• DPU prea mică
• rezistenţe mecanice insuficiente
Trebuiesc cunoscute
• umiditatea suportului: uscat sau umed;

• natura suportului;
• natura liantului
• Mortarele tradiţionale pe bază de ciment
s-au dovedit necorespunzătoare
deoarece contracţia amestecului proaspăt
 desprinderea materialului de reparaţie
de suport
 apariţia fisurilor pe suprafeţele reparate
Capilar uscat
modelul simplu descris de Washburn, aplicat în
cazul unui capilar orizontal
Pcapilar  Pde injectare doar dacă Rcapilar  1
Ex.
l =1 mm, R =1 m, Pde injectare = 50 KPa (0,5 bar) ;
 t 4s
l = 1 cm, R = 1m  t  400 secunde.
Fisuri superficiale
adâncime mică
- Curăţarea locului
- Practicarea unui şanţ în “V” sau rectangular
– Adâncime de 10-20mm
– Lăţime de ½ din adâncime
- Opturarea
– Mortar 1:2,5...1:3
– Mortar de ciment cu adaosuri expansive
– Mortar de ciment cu răşini sintetice (epoxidice), fibre
de azbest, nisip silicios
– Amestecuri fluide de ciment
Fisuri adânci
• Deschiderea de (0,3-5)mm
• Injectare cu răşini epoxidice
• Restabileşte continuitatea betonului
• NU se aplică dacă armătura este afectată
Prevederile normativelor în
domeniul injectării fisurilor
C149/1987
f0 (cu deschideri mai mici de 0,5 mm ),

f1 (cu deschideri de (0,5-2mm),
f2 (cu deschideri mai mari de 2mm).
f0 cu deschideri mai mici de 0,5mm
- închidere cu pastă de ciment ( o parte ciment,

0,3 părţi poliacetat de vinil D50 şi 0,3-0,4 părţi
apă)
- închiderea cu chit epoxidic (200 cm3 răşină

Dinox 011L, 28 cm3 întăritor TETA sau DETA,
150-200cm3 ciment sau filer de cuarţ)
f0
Etapele de lucru:
- perierea suprafeţei de beton fisurat cu o
perie de sârmă
- îndepărtarea prafului rezultat cu un jet de
aer comprimat;
- pe traseul fisurii, pe o lăţime de 2-3 cm se
aplică 2 straturi de acoperire din chit
epoxidic în grosime de maxim 1,5mm.
Fisurile de adâncime f1,
cu o deschidere de (0,5-2)mm
• injectare cu răşină epoxidică
Etape:
- îndepărtarea tencuielii de pe suprafaţa de beton
fisurată pe o lăţime de 5-7 cm;
- perierea zonei descoperite cu o perie de sârmă şi
eliminarea prafului cu un jet de aer comprimat;
- stabilirea punctelor de aplicare a ştuţurilor
metalice pe traseul fisurii
- la elem. cu grosimi de max. 20cm, ştuţurile se aplică
pe o singură faţă a elementului, iar distanţa dintre
ele este de (1,2-1,5) ·b ;(grosimea elem.) (pe o fisură
cel puţin2 ştuţuri).
- La elem. cu grosimi de peste 20 cm, ştuţurile se
amplasează pe ambele feţe ale elem. la distanţa de
(0,5-0,7)·b, dar decalate între ele
Obs:
La fiecare fisură se lasă un orificiu de 1 cm
pentru refularea aerului (la fisura verticală,
în partea de sus).
Se fixează ştuţul simetric faţă de fisură. Pe o
lăţime de 3 cm se închide fisura la exterior
prin aplicarea unui chit epoxidic de (1-2) mm
grosime de-a lungul fisurii.
• După 6 ore de la aplicare se verifică
continuitatea dintre ştuţurile metalice prin
introducerea aerului comprimat pe rând în
fiecare ştuţ metalic, urmărindu-se
refularea aerului prin cele 2 ştuţuri
învecinate.
• Materialul de injectare se prepară într-o
cantitate de maxim 0,5 kg sau 0,5 dm3
(preparat din 100 cm3 răşină Dinox C sau
Dinox F şi 14 cm3 întăritor TETA sau
DETA).
• Injectarea începe la minim 6 ore de la
operaţiile pregătitoare (dacă temperatura
e mai mare de 20°C) şi de minim 12 ore
(dacă temperatura este mai mică de
20°C).
• Injectarea se începe la una din extremităţi.
La cele verticale sau înclinate, injectarea
se începe de la capătul inferior.
• In timpul injectării se ţin deschise 2 ştuţuri
de metal învecinate, celălalte fiind
acoperite cu dopuri.
• In cazul plăcilor, injectarea se face de jos
în sus practicându-se câte un orificiu
suplimentar între două orificii de injectare,
în care se introduce câte un tub PVC.
Refularea răşinii prin acest tub indică
pătrunderea răşinii până la 2/3 din
înălţimea plăcii.
• Injectarea fisurilor cu răşină epoxidică se
face cu pistonul manual sau cu pistolul cu
aer comprimat.
• Se fixează pistolul în primul ştuţ şi se
injectează răşina până aceasta apare în
ştuţul învecinat.
• Se închide robinetul de aer comprimat şi se
mută pistolul în ştuţul învecinat, se acoperă
primul ştuţ cu dop de cauciuc sau plastelină
şi se destupă al treilea ştuţ de injectare.
• Procedeul se continuă până la injectarea
completă a fisurii. După două ore se scot
ştuţurile.
Fisurile f2
cu deschideri mai mari de 2mm
• Remedierea fisurilor se face cu chit
epoxidic (100cm3 răşină Dinox F, 14 cm3
întăritor TETA sau DETA, 50 cm3 ciment).
• Amestecurile epoxidice se utilizează în
următoarele condiţii:
- temperatura mediului şi a elementului – min
+15°C;
- umiditatea relativă a aerului – max 60%;
- suprafaţa de beton să nu fie umedă;
- temperatura max. +50°C.
• In cazul fisurilor provocate de acţiunea
forţelor tăietoare când se impune sporirea
capacităţii de preluare a acestora, pentru
remedierea şi consolidarea elementului se
vor executa lucrări de injectare şi placarea
zonei cu chit epoxidic armat cu ţesătură
din fibră de sticlă.
• Placarea cu chit epoxidic armat cu
ţesătură din fibră de sticlă (CEATS) se
utilizează la fisuri cu deschideri de
(0,5-5)mm, provenite din forţe tăietoare şi la
fisuri fine cu deschideri mai mici de
0,5mm.
Placarea constă din aplicarea unor straturi
alternative de chit epoxidic (2-5) straturi şi
ţesătură din fibre de sticlă (1-4) straturi pe
suprafeţele elementelor din beton.
- Numărul straturilor rezultă în urma
calculelor de rezistenţă.
• Betonul degradat se curăţă prin
- Sablare
- Hidrosablare
Sunt indepartate partile neaderente, urmele
de ulei, grasimi, vopse, rugină
- Se curăţă armăturile
- Se protejează pentru a preveni coroziunea
Mapefer
mortar bicomponent pentru protecţia armăturilor
• Pe bază de ciment şi inhibitori de

coroziune + latex pe bază de de polimeri
sintetici în suspensie apoasă
• Aderenţă mare la la metal şi suport
• Se poate aplica cu pensula
Mortare speciale (epoxidice)
pentru repararea straturilor de acoperire a
armaturii la structurile din beton
Mapegrout Tissotropico
- Mortar predozat
- Armat dispers cu microfibre
- Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi
speciali şi agregate
- Rezistenţă mecanică ridicată
- Modul de elasticitate de 27.000N/mm2
- Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 3 cm/strat
fara folosirea cofrajelor
- Aplicare manuală sau mecanizată
Mapegrout T40
- Mortar predozat
- Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi speciali şi
agregate
- Rezistenţă mecanică medie
- Pentru repararea corticală a betonului
- Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 3 cm/strat fara
folosirea cofrajelor
Mapegrout T60
- Mortar predozat
- Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi speciali şi
agregate
- Rezistenţă la agresiunea sulfatică
- Modul de elasticitate de 27.000-31.000N/mm2
- Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 2 cm/strat fara
folosirea cofrajelor
Mapegrout BM
- Mortar predozat
- Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi speciali şi agregate +
polimer în dispersie apoasă
- Rezistenţă la agresiunea chimică ( clorura de calciu)
- Rezistenţă la gelivitate
- Modul de elasticitate de 20.000-24.000N/mm2
- Aplicarea pe intradosul elementelor structurilor din beton
- Şi la suprafeţe verticale în grosime max. 3,5 cm/strat fara folosirea
cofrajelor
Mapegrout Colabile
- Mortar predozat, fluid
- Pe bază de lianţi hidraulici, microsilicaţi, aditivi
speciali şi agregate
- Consolidarea elementelor prin turnare in cofraj
cu grosime max. de 3 cm
- Rezistenţă mecanica iniţială mare
Produse speciale – Vandex
- impermeabilizare de durată a elementelor din
beton împotriva acţiunii apei sub presiune
- protecţie a armăturilor împotriva coroziunii,
- fenomenului de îngheţ – dezgheţ
- protecţie împotriva apei marine;
- produse anorganice compatibile fizic şi
chimic cu betonul
- cimenturi speciale + nisipuri cuarţoase cu
granulometrie optimă + aditivi
Vandex
2 tipuri de produse de impermeabilizare
• I - produse cu compuşi activi la nivel

capilar care acţionează prin penetrarea
produsului în masa betonului pentru a
asigura impermeabilizarea betonului în
profunzime ;
• II - produse formate din mortare şi şlamuri
care formează o barieră impermeabilă.
Impermeabilizarea la nivel capilar
prin activarea substanţelor chimice 

 pătrund în capilarele betonului datorită presiunii
osmotice a apei 
 întră în reacţii cu compuşii activi din beton
 formează legături chimice 
 închid capilarele şi fisurile capilare
Obs.
Prin stratul de produs Vandex - apa NU
- vaporii de apă - DA
Impermeabilizarea
 protecţie împotriva
• bioxidului de carbon
• clorurilor
• sulfaţilor
• nitraţilor
Recomandări
• impermeabilizarea betoanelor ;
• protecţia betoanelor ;
• repararea şi recondiţionarea betoanelor ;
• restaurarea clădirilor vechi ;
• monolitizări şi subturnări ;
• etanşarea rosturilor.
Domenii de utilizare
Construcţii noi şi vechi
impermeabilizarea
- pereţilor subsolurilor,
- a plăcilor de pardoseală,
- a planşeelor îngropate în pământ,
- a puţurilor de ascensoare,
- a garajelor subterane,
- a bazinelor de înot,
- a diafragmelor
- a rosturilor împotriva apei sub presiune.
Impermeabilizarea
• rezervoarelor de apă potabilă,

• staţiilor de filtrare a apei
Domenii de utilizare
Construcţii hidrotehnice
• Impermeabilizări şi protecţii rezistente la

acţiunea apei de mare.
Repararea şi recondiţionarea betoanelor
Procedee de aplicare
• mecanizată prin stropire ;

• manuală cu mistria ;
• manuală cu peria ;
• mecanizată.
MAXPLUG
Ciment hidraulic cu întărire rapidă
• ciment hidraulic
• opreşte instantaneu apa care curge prin
crăpături , găuri din beton şi zidărie
• se întăreşte în 3 – 5 minute,
• nu se contractă
• odată întărit  parte a suprafeţei pe care
este aplicat
MAXSEAL
• înveliş impermeabil
• pe bază de ciment rezistent la presiunea şi
contrapresiunea hidrostatică
• impermeabilizarea subsolurilor, galeriilor,
rezervoarelor de apă potabilă, piscinelor,
canalelor de irigaţie, tunelelor
• ideal pentru înlăturarea igrasiei
MAXSEAL
Avantaje :
• stratul permite suportului să transpire  elimină
vaporii de apă ;
• înveliş impermeabil autentic pentru suprafeţele
exterioare supuse la intemperii ;
• după întărire se poate vopsi, acoperi cu plăci
ceramice ;
• rezistă la presiunea hidrostatică a apei freatice ;
• rezistă la efectele corozive ale apei sărate şi
poluării atmosferice ;
MAXSEAL – Foundation
• produs pe bază de ciment,

• + aditivi speciali + agregate selectate 
caracteristici izolatoare la fundaţii de beton sau
zidărie
• o bună protecţie datorită rezistenţei sale înalte la
apele agresive
• se aplică în general la subsolurile cu nivelul freatic
înalt,
• izolator al soclului
• strat hidroizolant sau barieră împotriva umidităţii
prin capilare
MAXSEAL – FLEX
- produs din 2 componente

- mixtură de ciment cu fileri
- răşină sintetică specială
- înveliş flexibil hidroizolant ce aderă la: beton, piatră
naturală şi artificială, tencuieli de mortar, cărămizi ,
blocuri de beton
- acoperă fisurile de contracţie şi crăpăturile capilare
- rezistent la abraziune, la poluarea atmosferică, la
efectele corozive ale apei sărate, la ciclurile de
îngheţ – dezgheţ.
MAXSEAL – FLEX
- la hidroizolarea - rezervoarelor de apă potabilă
- a bazinelor de înot,
- a subsolurilor, supuse la
presiunea apei,
- hidroizolarea interioară şi
exterioară a clădirilor vechi şi noi, a fundaţiilor,
a tunelelor, barajelor, zidurilor de sprijin
MAXREST – mortar cu întărire rapidă,
necontractabil, pentru repararea
• suprafeţelor de beton şi zidărie

• ciment + aditivi speciali
• aderă la suprafaţa pe care este aplicat
• redă betonului forma sa iniţială
• întărire 15 – 20 minute
• culoarea gri
• fără miros, nu este toxic
MAXREST – mortar cu întărire rapidă,
necontractabil, pentru repararea
Se utilizeză pentru :
• reparaţii generale şi remedieri direct pe
beton ;
• acoperirea barelor de armătură din beton ;
• repararea buiandrugilor, rezervoarelor de
apă ;
• întărirea betonului arhitectural expus
permanent intemperiilor ;
MAXSHEEN – strat acrilic impermeabil
pentru interior şi exterior.
- pe beton, zidărie, tencuială, piatră, ceramică, ipsos sau

lemn
- emulsie de copolimeri în dispersie apoasă
- strat durabil pentru hidroizolarea şi decorarea faţadelor şi a
pereţilor interiori
- permite pereţilor să respire,
- impermeabil la ploaie,
- uscare rapidă,
- flexibil,
- nu crapă la variaţii normale de temperatură,
- rezistă la spălare cu apă şi săpun,
- nu este toxic.
MAXCLEAR – protecţie impermeabilă,
transparentă pe bază de silicon
- înveliş de protecţie pentru toate tipurile de
suprafeţe - fără calcar,
- protecţie transparentă pentru betonul de
cărămidă, piatra artificială, finisaje de
mortar
Obs:
Suprafeţele - complet uscate şi în primele 4
ore să nu plouă.
CONCRESEAL – Plastering
- înveliş cu structură decorativă pentru betoane,
construcţii prefabricate şi zidărie din piatră brută,
- hidroizolaţie rezistentă la agresivitatea apei,
- cimenturi + silică + agregate minerale
- proprietăţi de impermeabilizare, acoperire,
protecţie şi decorare
- umple şi etanşeizeză golurile şi porii din beton şi
zidărie  parte a suprafeţei,
- protejează suprafeţele cu un finisaj decorativ,
- protejează armătura împotriva coroziunii.
- acoperă betoanele cu grosime minimă, le
protejează împotriva gheţii şi agresivităţii apei
CONCRESEAL – Plastering
Se aplică:
• pe faţadele exterioare ca strat decorativ,
• pe pereţii despărţitori îndeplinind trei
funcţii : de înveliş, de hidroizolaţie şi de
finisaj decorativ
MAXELASTIC
• înveliş acrilic elastic,

• pentru toate tipurile de acoperişuri
• prin polimerizare  elastomer nedegradabil
 un înveliş izolator 100
• izolarea tuturor tipurilor de acoperişuri,
• izolarea şi tratarea rosturilor în faţade şi
acoperişuri,
• protejarea faţadelor, pereţilor despărţitori ,
rosturilor dintre coşuri şi dale.
Mortar de impermeabilizare BB75
• etanşeizează şi asigură protecţia betonului, a zidăriei, şi a
tencuielilor.
• rezistă la presiunea şi contrapresiunea hidrostatică.
• mortar uscat = ciment Portland + agregate (nisip cuarţos -
granulometrie optimă) + aditivi activi
• impermeabilizarea betonului, a zidăriei, a tencuielilor,
• pe faţa expusă apelor sub presiune,
• pe faţa opusă, expusă la contrapresiune
• presiune hidrostatică max. 7 atmosfere
• contracţia mică
• adeziune foarte mică la suport
• aplicarea pe suprafeţele orizontale şi verticale
• permite respiraţia stratului suport,
• bună rezistenţă la gelivitate
• nu este toxic.
VANDEX SUPER SI SUPER WHITE
- impermeabilizare - prin cristalizare în

adâncime a betonului,
• cimentul portland gri sau alb + agregate
(nisip cuarţos granulaţie optimă)+ aditivi
minerali activi
• se aplică - pe betonul întărit (indifereant
de vârsta)
- pe faţa expusă apelor sub presiune,
- pe faţa opusă la contrapresiune,
VANDEX SUPER SI SUPER WHITE
• Domeniile tipice de utilizare sunt :
• fundaţii şi pereţi de subsol,
• plăci de pardoseală,
• planşee din beton,
• rosturi constructive,
• diafragme,
• rezervoare de apă potabilă şi industrială,
• piscine,
• staţii de epurare a apelor uzate,
• construcţii hidrotehnice,
• poduri,
• canalizări, tunele, galerii.
VANDEX - UNI MORTAR 1
• mortar uscat bază de ciment portland gri +
agregate (nisip cuarţos- granulometrie optimă) +
aditivi minerali activi
• reparaţii şi impermeabilizări - supraf. orizontale şi
verticale de beton sau zidărie,
• rezistenţe mecanice deosebite,
• rezistent la - abraziune
- coroziunea prin levigare,
- gelivitate,
- permite respiraţia suportului
- presiune hidrostatică max. 7 atmosfere -
grosimea stratului aplicat de 10 mm.
Tencuieli antiigrasie HYDROMENT
• efect de vaporizare permenentă

• nu permite migrarea sărurilor în structura
tencuielii şi cristalizarea acestora în corpul
tencuielii,
• face priză pe toate tipurile de zidărie , inclusiv pe
zidăria mixtă,
• la interior şi exterior pentru tencuirea pereţilor din
zidărie afectaţi de acţiunea sărurilor.
SIKA
• pentru recondiţionări de betoane şi straturi de
protecţie - înlocuitori pentru betoane :
• mortare pentru injectare gata preparate ;
• mortare expandate pentru lucrări de rambleere şi
turnare ;
• mortare pe bază de răşini sintetice pentru reprofilări
sau special pentru anumite domenii de utilizare ;
• emulsii adezive pentru lucrări simple de reparaţii pe
şantier ;
• vopsele şi straturi de protecţie pentru betonul şi
oţelul folosit (suprafeţe expuse intemperiilor, bazine
de captare pentru substanţe agresive) ;
SIKA
• aditivi pentru betoane - întârzietori sau

acceleratori de priză, plastifianţi sau materiale
de etanşare utilizaţi în scopul obţinerii unui
beton durabil şi de înaltă calitate ;
• sisteme de etanşare şi hidroizolaţii – mortare
subţiri de etanşare ;
• pardoseli industriale ;
• folii pentru acoperişuri- folii de hidroizolaţie de
înaltă elasticitate.
ZL 10/ZS 10- PAGEL
- la injectarea fisurilor la presiune scăzută şi la
presiune ridicată
- la fisurile verticale injectarea se va face
întotdeauna de jos în sus
- In mod curent umplerea fisurilor se realizează cu o
presiune iniţială de 2-3 bar, în cazul unor flancuri
umede ale fisurilor şi cu o presiune de 3-6 bar în
cazul unor flancuri uscate
- imediat ce materialul de injectare a ieşit prin duza
următoare se va continua injectarea de la aceasta
- se recomandă o injectare suplimentară după 60
până la 90 minute.
ZL 10/ZS 10- PAGEL
Fisurile cu o deschidere sub 1 mm se vor
închide cu duze aplicate prin lipire.
Găurile cu un diametru de 13 sau 18 mm
se vor executa cu o maşină de găurit sub
un unghi de 45° până la 60° astfel încât
axa găurii să întretaie fisura la jumătate
din grosimea elementului de construcţie.
In acest caz se folosesc duze aplicate prin
găurire
PU 245 – PAGEL
răşină de injectare
- răşină utilizată pentru injectarea fisurilor,
- alcătuită din două componente: A (răşina) şi B
(întăritorul)
- stratul suport şi fisurile ce urmează a fi injectate
trebuie să fie curăţate prin suflare cu aer sub
presiune, uscat şi fără ulei
- pentru a realiza o bună ancorare, la fisurile umede
se va utiliza o presiune de min 2-3 bar
- pereţii prea umezi ai fisurilor duc la formarea de
spumă reducând aderenţa
EPOJET
- răşină epoxidică superfluidă utilizată pentru injectarea

structurilor din beton
- un adeziv epoxidic lichid, galben transpoarent, fără
solvenţi, alcătuit din doi componenţi (A – răşina şi B –
întăritorul), predozaţi
- după amestecarea acestora rezultă un lichid puţin
vâscos, foarte fluid, utilizat la injectarea fisurilor
- EPOJET polimerizează fără contracţii, iar la întărire
este impermeabil la apă
EPOJET
- are proprietăţi optime dielectrice şi rezistenţe
mecanice ridicate, cu o aderenţă foarte bună la
oţel şi beton
- inainte de aplicare suprafeţele trebuie să fie
perfect curate
- pe lungimea fisurii se execută o serie de găuri cu
diametrul de 8-9 mm, care se curăţă cu un jet de
aer comprimat
- in aceste orificii se introduc tuburile de injectare şi
se fixează cu adeziv. Injectarea începe de jos în
sus până răşina iese pe tubul superior
- se închide tubul inferior şi se continuă injectarea
până la sigilarea completă a fisurii
EPOJET
- la o temperatură de 20°C, presiunea de lucru
este de 2 atmosfere, iar dim. min. a fisurii
poate fi de 100-200 microni
- DPU este de 40 min de la preparare, la o
temperatură de +23°C
- tmin = +5°C atât pentru material cât şi pentru
mediu exterior,
- tmax = +30°C
- pt. t= 23°C priza se realizează la 50 minute
- pt. t= 30°C la 30 minute
- Intărirea completă se obţine după 7 zile.
STABILCEM
- un liant pe bază de ciment expansiv pentru
prepararea pastei de injectare a fisurilor din
beton
- suportul trebuie să fie perfect curat
- înainte de injectare, suprafaţa se va uda cu
apă până la saturaţie
- în cazul injectărilor de consolidare, după
realizarea găurilor de injectare se spală cu
apă începând de la partea superioară, astfel
încât să se elimine toate particulele din
interior.
Sikadur – 52 Elastic
- un material sintetic pentru injectare,
- elastic,
- nu conţine solvenţi, fluid,
- bicomponent, pe bază de răşini epoxidice,
utilizat la injectarea fisurilor din beton
- vâscozitate deosebit de scăzută
- rezistenţă capilară mare,
- rezistenţă mecanică ridicată,
- nu conţine particule diluate
- se întăreşte fără a elimina apa.
Sikagard 62
- un material de etanşare bicompus,
- nu conţine solvenţi,
- pe bază de răşini epoxidice
- caracterizat de o rezistenţă chimică bună,
- la întărire nu elimină vapori de apă.
ISOMAT DUROFLOOR – PSF
• răşină epoxidică transparentă,

• alcătuită din doi componenţi,
• fără solvenţi,
• rezistă la apă, acizi, alcalii, produse
petroliere şi soluţii de săruri,
• fiind utilizată la chituirea fisurilor.
Adesilex PG1/PG2
• Adeziv epoxidic bicomponent
• De consistenţă tixotropică
• Pentru consolidări structurale
• Lipirea tolelor de otel pe elementele de
beton (beton placat)
• Închiderea fisurilor de mari dimensiuni
• Prinderea şi ancorarea tiranţilor metalici
în/pe suprafaţa betonului
Eporip
• Adeziv epoxidic bicomponent
• De consistenţă fluidă
• Amorsă de aderenţă pentru betonul
proaspăt turnat pe betonul întărit
• Ancorarea elementelor metalice în beton
• Finisarea zonelor reparate
Mapefinish
• Mortar predozat
• Bicomponent
• Pe bază de ciment, agregate fine şi
microsilicaţi + latex pe bază de polimeri
sintetici în dispersie apoasă
Mapelastic
• Mortar predozat
• Bicomponent
• Elastic
• Pe bază de ciment + latex pe bază de
polimeri sintetici în soluţie apoasă
• Hidroizolant
• Rezistent la anhidrida carbonică, la cloruri
şi sulfaţi
MATERIALE COMPOZITE UTILIZATE LA
REPARAREA SI REABILITAREA
STRUCTURILOR
CPAF
compozite cu matrice polimerice armate cu

fibre
Pe plan mondial
• reabilitarea şi consolidarea structurilor cu
materiale compozite polimerice armate cu
fibre (CPAF) - la începutul anilor ’80.
• refacerea capacităţii portante a
elementelor structurale a început în
Japonia (fâşiile de CPAF)
• apoi a apărut şi în Europa (placări cu
platbande din CPAF)
CPAF pentru beton armat
Matricea – răşini – epoxidice
- polimerice
- vinilesterice
Armatura – fibre – carbon
- sticla
- aramidice
CPAF
Matricea- pentru impregnarea fibrelor
- menţine armătura în poziţia impusă
- asigură mediul de transmisie a tensiunilor
Fibrele – pentru armare
- filamente continue sau ţesături
Probleme speciale
• Fibrele de sticlă E – pot fi atacate de

mediul alcalin din beton
• Sticla de zirconiu este rezistentă la

acţiunea agresivă a alcaliilor
• Soluţiile de consolidare cu materiale
compozite cu matrice polimerică, armate
cu fibre (CPAF) suplimentează soluţiile
tradiţionale care folosesc betonul şi oţelul,
având următoarele avantaje :
Consolidarea cu produse din CPAF
Avantaje:
• reducerea încărcării permanente din structură
prin creşterea rezistenţei şi ductilităţii elementelor
structurii ;
• modul de elasticitate mare ; raportul dintre
greutate şi rezistenţa materialului este mult mai
mare decât în cazul materialelor clasice ;
• rezistenţa ultimă la rupere ridicată (de cel puţin
trei ori mai mare decât cea a oţelului)
• deformabilitate acceptabila
• caracteristici mecanice, dirijate in raport cu
cerintele de rezistenta si rigiditate
• posibilitate de precomprimare ;
Avantaje:
• platbandele compozite se pot proiecta şi realiza
cu proprietăţi iniţial stabilite pe baza alegerii
elementelor sistemului multifazic, fracţiunilor
volumetrice de fibră şi matrice, orientării fibrelor
şi procedeului de fabricaţie ;
• posibilităţi de alcătuire şi optimizare în funcţie de
fiecare caz particular ;
• varietate mare de soluţii, dimensiuni foarte
diferite, aplicarea în straturi ;
• elementele se pot realiza în lungimi mari, fiind
posibilă livrarea şi în rulouri ;
Avantaje:
• densitate redusă
• rezistenţă la foc ;
• greutate mică (20 din cea a oţelului),
reducând cheltuielile de transport,
instalare ;
• materialele compozite polimerice sunt
bune izolatoare electrice, nemagnetice,
neconductive termic ;
Avantaje:
• durabilitate (posibilitatea utilizării în medii
agresive).
• bună comportare la acţiunea agenţilor
corozivi şi a sărurilor ;
Avantaje:
• reducerea costurilor legate de întreţinere,
• întreţinere simplă ;
• Eliminarea structurilor provizorii pentru sprijiniri
temporare
• Reducerea manoperei
• platbandele având greutate redusă sunt uşor de
manipulat, instalat ;
• reducerea timpului de instalare, manipulare şi transport ;
• consolidarea nu presune întreruperea funcţionării
structurii, motiv pentru care, în ansamblu se realizează o
economie de (18-20) ;
Dezavantaje
• Incă nu se pot formula concluzii definitive

referitoare la durabilitate fiind de putin timp
aplicate
• preţul încă relativ ridicat ;
• fibrele (mai ales cele din carbon) sunt de
4-5 ori mai scumpe decât oţelul, dar
manopera este mult mai ieftină; diferenţa
dintre costuri se reduce pe măsură ce
creşte volumul de activitate ;
Dezavantaje
• măsuri suplimentare de protecţie împotriva

şocului ;
• sensibilitate la radiaţii ultraviolete ;
• la temperaturi care depăşesc temperatura
de tranziţie sticloasă a răşinii sunt
necesare măsuri de protecţie ;
Dezavantaje
• schimbările bruşte de secţiune pot

determina cedări datorită tensiunilor
locale de întindere normală pe platbandă ;
• deşi materialele se comportă liniar elastic,
există pericolul cedării fragile ;
• platbandele compozite sunt mai sensibile
la acţiuni determinate de corpuri dure,
doar că deteriorările sunt localizate şi se
pot remedia simplu şi uşor ;
METODE DE REABILITARE
două metode :
- armare exterioară - la consolidarea grinzilor din
beton armat şi din lemn prin lipirea cu platbande
compozite sau cămăşuirea inimii, consolidarea
stâlpilor sau confinarea acestora cu fâşii,
membrane sau ţesături compozite şi
consolidarea zidăriilor şi a planşeelor folosind
platbande cu grosime şi lăţime variabilă ;
- armături înglobate în beton, armături simple, pre şi
post întinse.
Produse
• forme structurale cu aplicaţii la grinzi, stâlpi şi
tablierele unor poduri ;
• bare şi toroane din materiale compozite cu
matrice polimerice armate cu fibre de înaltă
rezistenţă pentru armarea betonului ;
• sisteme compozite compuse, benzi, ţesături,
membrane subţiri folosite la repararea şi
consolidarea elementelor de tip grinzi, stâlpi,
planşee şi pereţi.
• Produsele din materiale compozite
utilizate la consolidarea structurală a
elementelor de construcţie
• « prefabricate »
• « prin formare manuală la faţa locului ».
Elementele prefabricate
• fâşii sau benzi, lipite cu adezivi de elementele

care urmează a fi consolidate ;
• profile prefabricate tip L cu aripi egale, cu
secţiune U, membrane sau cămăşueli
prefabricate, având forma curbă sau spaţială
(în funcţie de dimensiunile şi forma elementului
care urmează a fi consolidat), montate cu
ajutorul adezivilor,
Sisteme de formare manuală la faţa locului
• fascicule de fibre preimpregnate amplasate manual

sau mecanic pe suprafaţa elementelor care urmează a
fi consolidate ;
• fascicule din fibre uscate care se aplică manual sau
mecanic pe suprafaţa care urmează a fi consolidată;
• fâşii din fibre aranjate unidirecţional
• ţesături multidirecţionale, cu fibrele dispuse pe mai
multe direcţii, iar răşina se aplică în abundenţă ;
• fâşii sau ţesături unidirecţionale preimpregnate cu
răşină, în care fibrele au o singură direcţie ; sistemele
se pot aplica cu sau fără răşină adiţională.
Consolidări cu lamele
- lamele cu un conţinut de fibre de 60-70%, orientate după o
direcţie, lamele ce se fixează cu un adeziv pe suprafaţa
elementelor deteriorate, obţinând o majorare a capacităţii
portante a elementului, la încovoiere şi tăiere.
• Lamelele au diferite lăţimi şi grosimi, fiind disponibile în orice
lungime, dar datorită flexibilităţii mai reduse, lamelele se
folosesc la suprafeţe plane : planşee, pereţi, grinzi.
• La elementele solicitate la încovoiere, lamelele se pot lipi
simplu sau se aplică varianta prin precomprimare
• Grinzile din beton armat consolidate la tăiere pot fi
rigidizate prin lamele în formă de L, care ulterior vor
funcţiona ca şi etrieri.
Consolidări cu ţesături
- în scopul majorării rezistenţei elementelor la încovoiere,
tăiere, impact şi explozii, la elemente circulare, rectangulare
sau cuburi (datorită flexibilităţii ridicate).
- Ţesăturile se aplică manual, folosind fibre lipite pe suprafaţa
pregătită a elementului de consolidat cu ajutorul unor răşini.
- Ţesăturile se realizează din fibre de carbon, de sticlă, de
aramidă sau din fibre hibride, orientate după o direcţie, după
două, sau după mai multe direcţii.
• Dacă ţesăturile sunt impregnate cu răşină (într-o
maşină de saturare) şi apoi aplicate umed pe elementul
pregătit, procedeul se numeşte cu « ţesături umede ».
Procedeul cu « ţesături uscate » presupune ca instalarea
să se facă direct în răşina care a fost uniform aplicată pe
suprafaţa de consolidat.
CPAF – aplicate la :
- Consolidarea grinzilor şi plăcilor degradate
din încovoiere
- Consolidarea grinzilor şi stâlpilor degradaţi
din forfecare
- Confinarea stâlpilor
- Consolidarea coşurilor industriale
scheme de înfăşurare
• Cea mai eficientă este înfăşurarea completă, care se
foloseşte de obicei la stâlpi.
• La grinzi (cand înfăşurarea completă este imposibilă datorită
planşeului) se practică înfăşurarea în U, adică pe trei feţe
sau prin lipirea pe două feţe a elementului.
Consolidarea elementelor încovoiate din
beton cu CPAF
Eficienţa depinde de:
- Adezivul utilizat pentru lipirea platbandei
de CPAF
- Eficienţa maximă- pentru un adeziv
puternic cu caracteristici fizico-mecanice
compatibile cu stratul de beton şi cu
materialul compozit
Etape în consolidarea elementelor din beton
armat cu CPAF solicitate la încovoiere
• Alegerea unui compozit cu modul de
elasticitate suficient de mare
(fibre carbon+ matrice epoxidice)
pentru a folosi platbande subţiri
Consolidarea elementelor
încovoiate din beton armat
• să respecte conceptul general al armării
exterioare ;
• se realizează prin lipirea unor platbande
din CPAF pe suprafaţa de beton în zonele
în care se doreşte o creştere a capacităţii
portante astfel încât să se obţină un
mecanism de cedare convenabil.
Măsuri specifice de cedare
• Curgerea armăturii din oţel şi strivirea betonului din zona

comprimată
• Curgerea armăturii şi ruperea la întindere a platbandei şi
strivirea betonului din zona comprimată;
• Despicarea platbandei din zona fisurilor marginale
• Cedarea la forfecare a betonului în zonele de capăt ale
platbandelor
• Despicarea platbandei în regiunea fisurată cu momente
încovoietoare mari
• Despicarea platbandei datorită denivelărilor betonului
• Cedarea aderenţei platbandă-adeziv
• Cedarea legăturii platbandă-adeziv sau adeziv-beton
• Fofecarea intelamelară a platbandei compozite stratificate
Consolidarea pentru majorarea
capacităţii portante la forfecare
Consolidarea prin marirea capacităţii
portante la forfecare
a) Membrana continuă cu fibrele normale pe axa

grinzii
b) Armare cu fâşii verticale
c) Armare cu fâşii înclinate
d),e), f) armare cu membrane având fibrele cu
diverse orientări
Mecanisme de cedare a elementelor
încovoiate consolidate în vederea sporirii
capacităţii portante la forfecare
• Ruperea la întindere a elementului

compozit
• Desprinderea compozitului de pe
suprafaţa betonului
Obs:
Infaşurarea completă a grinzii cu o
membrană compozită este mai eficientă
decât cămăşuirea parţială în U sau numai
pe feţele laterale.
Utilizarea CPAF la consolidarea stâlpilor din
beton armat
Efect:
• Imbunătăţirea ductilitaţii stâlpilor (de până
la 7 ori)
• Sporirea efortului axial capabil cu 50%
pentru compozite armate cu fibre de sticlă
şi 70% pentru compozitele armate cu fibre
de carbon
beton armat
• Eficienţa depinde de:
• Rezistenţa betonului
• Zveltetea stâlpilor
• Tipul fibrei şi a matricei compozite
• Orientarea fibrelor din membrana
compozită
• Conlucrarea la interfaţa beton-compozit
• Forma secţiunii transversale a stălpilor
beton armat
Avantaje:
- Montaj simplu
- Muncitori cu calificare medie
- Nu sunt necesare dispozitive complicate
- Răşinile polimerice se pot întări la
temperatură obişnuită
Consolidarea stalpilor de secţiune circulară
a – înfaşurarea ţesăturii
preimpregnate
b – fâşii preimpregnate sau
lipite cu acezivi
c - cămăşuieli prefabricate
aplicate prin lipire
d- înfasurarea cablurilor
compozite preimpregnate
e – sistem automat de
înfaşurare
f- injectarea răşinilor sub
presiune
Consolidarea stâlpilor cu sectiune pătrată
- o eficienţă mai redusă decât în

cazul stâlpilor cu secţiune circulară
- Presiunea de confinare variază de
la o valoare maximă la colţuri la o
valoare minimă în mijlocul laturilor
- Se poate îmbunătăţi eficienţa prin
rotunjirea colţurilor
Consolidarea zonei de rezemare a unei
grinzi pe un stalp
- Stâlpul se înfăşoară la
partea superioară
- Grinda este înfăşurată cu
membrane compozite cu
fibrele orientate normal
pe axa grinzii către zona
de rezemare şi orientate
la ± 45 în regiunea de
intersecţie a stâlpului cu
grinda
Confinarea stâlpilor din beton armat
folosind ţesături din fibre de carbon
Consolidarea stâlpilor din beton armat
folosind benzi din CPAF de carbon (lipite cu
adezivi, la distanţe calculate în prealabil)
Confinarea stâlpilor din beton armat
folosind membrane din CPAF
Confinarea stâlpilor din beton armat folosind
fascicule din CPAF (toroane sau fascicule
de carbon pretensionate)
Consolidarea structurilor din zidărie
Consolidarea elementelor din lemn
folosind CPAF o idee de ultimă oră
Răşinile polimerice
pot avea următoarele componente:
• GRUND – amorsarea suprafeţei betonului pentru
îmbunătăţirea aderenţei cu răşinile utilizate la
impregnarea armăturii sau a stratului adeziv
• CHIT – umplerea eventualelor goluri la suprafaţa
betonului şi netezirea suprafeţei la care se
ataşează platbanda compozită
• ADEZIVI – pentru asigurarea conlucrării dintre
platbanda compozită şi beton
• ACOPERIRI PROTECTOARE – asigură protecţia
exterioară a armăturii produsului compozit faţă de
agenţii agresivi din mediul înconjurător
Reabilitarea tencuielilor
Degradarea unei construcţii începe deseori
cu degradarea tecuielilor
CAUZE:
- Lipsa protecţiei tencuielilor
- Materiale de calitate redusă
- Execuţia deficitară a tencuielilor
- Execuţia deficitară a stratului suport
- Cedarea structurii de rezistenţă
- Pătrunderea apei din exterior
Reabilitarea tencuielilor
CAUZE:
- Umiditatea stratului suport
- Expunerea la agenţii atmosferici
- Pereţii nu sunt plani
- Bolţi din materiale casante sau fără
consistenţă
- Utilizarea unor materiale cu proprietăţi
diferite (BCA, cărămizi)
Reabilitarea tencuielilor - etape
• se îndepărtează tencuiala veche şi zonele
instabile
• Se curăţă stratul suport cu apă sub
presiune
• Se fac reparaţii locale (dacă este cazul)
• Se aplică o plasă de polipropilenă care
distribuie tensiunile în mod uniform

Reabilitare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Reabilitare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MATERIALE SPECIALE PENTRU

- Readucerea în stare activă,

• Inlocuirea sau modificarea parţială a

- Relevarea stării sistemului structural

- Betonul devine friabil

- Cele mai grave greşeli de execuţie, greu de evaluat – la

• Clădiri vechi, înalte şi masive

Creşterea capacitaţii de disipare a energiei prin:

Decuplarea unor legături  modificarea rigidităţii

Introducerea în lucru a unor elemente  modificarea

• Masa suplimentară limitează deplasările

• Se realizează o suprafaţă de lunecare (lagăr) între

Se ţine seama de următorii factori:

Tipuri de degradări ale fundaţiilor

- Eliminarea cauzelor care produc

• Inlăturarea tencuielilor existente;

Se face cu acelaşi material ca şi structura

• Inlocuirea pietrei de zidărie cu beton

• Se curăţă fisurile cu jet de aer şi apă

- La structurile vechi puternic deteriorate

- Dispunerea armăturii suplimentare în jurul

- Lucrări de mare amploare

Dezavantajele cămăşuielilor cu beton armat:

Alte soluţii - cu materiale compozite

- Tesătura din fibre (sticlă, carbon,

- mortarul hidraulic cu agregate grosiere,

1,3 miliarde de tone de ciment ;

Ionii de clor (din sărurile folosite iarna la

a) Camasuieli din beton armat d) Fretari cu platbande

- a,b – dispunerea elementelor prin străpungerea plăcii

a – tabla lipită de grindă cu răşina epoxidică pentru a

In funcţie de momentul în care se produc,

• Deschiderea fisurilor sub sarcini de

– poliuretanii – au o vâscozitate ridicată

• t  10°C - fenomenele se complică

Nu se acceptă răşinile cu:

• umiditatea suportului: uscat sau umed;

f0 (cu deschideri mai mici de 0,5 mm ),

- închidere cu pastă de ciment ( o parte ciment,

- închiderea cu chit epoxidic (200 cm3 răşină

• injectare cu răşină epoxidică

• Pe bază de ciment şi inhibitori de

• I - produse cu compuşi activi la nivel

prin activarea substanţelor chimice 

• rezervoarelor de apă potabilă,

• Impermeabilizări şi protecţii rezistente la

• mecanizată prin stropire ;

• produs pe bază de ciment,

- produs din 2 componente

• suprafeţelor de beton şi zidărie

- pe beton, zidărie, tencuială, piatră, ceramică, ipsos sau

• înveliş acrilic elastic,

- impermeabilizare - prin cristalizare în

• efect de vaporizare permenentă

• aditivi pentru betoane - întârzietori sau

- răşină epoxidică superfluidă utilizată pentru injectarea

• răşină epoxidică transparentă,

compozite cu matrice polimerice armate cu

• Fibrele de sticlă E – pot fi atacate de

• Sticla de zirconiu este rezistentă la

• Incă nu se pot formula concluzii definitive

• măsuri suplimentare de protecţie împotriva

• schimbările bruşte de secţiune pot