Tehnologia lucrărilor de beton şi beton armat monolit

Metodele de întreţinere a betonului turnat în funcţie de influenţa diferitor factori

vară-iarnă. Noţiune de „condiţii de iarnă" la executarea şi întreţinerea betonului diferă de cea
calendaristică. Se consideră că lucrările se efectuează în condiţii de iarnă dacă temperatura medie
zilnică a aerului exterior este mai mică de +5°C sau în timp de 24 ore temperatura coboară mai
jos de 0°C.
O influenţă majoră asupra procesului de întărire şi proprietăţile fizico-mecanice a
betonului are regimul termoumed de întreţinere al lui.
La temperaturi negative se produce îngheţarea apei în betonul proaspăt turnat.
Transformându-se în gheaţă, apa se măreşte în volum aproximativ cu 9%. Forţele tensiunilor
interioare deteriorează reţeaua cristalină formată între componentele betonului, ceea ce
micşorează rezistenţa finală al lui. Intensitatea de îngheţare a apei depinde de un şir de factori:
temperatura aerului exterior şi a betonului, viteza vântului, volumul porilor în beton. Proprietăţile
betonului se înrăutăţesc cu atât mai mult, cu cât mai devreme se produce îngheţarea lui după
punere în operă. Rezistenţa betonului, după atingerea căreia îngheţarea nu mai influenţează
asupra structurii pietrei de ciment; şi betonul după dezgheţare capătă rezistenţa de proiect, se
numeşte rezistenţa critică. Metodele existente de întreţinere a betonului se diferenţiază în două
grupe mari: întreţinerea betonului fără încălzire şi cu încălzirea artificială a betonului
construcţiilor monolite.
Printre metodele de întreţinere fără încălzire pot fi menţionate metodele „termos" şi
derivatele ei: cu utilizarea adausurilor chimice şî cu încălzire preliminară a amestecului de beton.
La metodele de încălzire artificială a betonului pot fi atribuite metodele de tratare electrotermică,
încălzirea betonului cu aburi, cu aer fierbinte şi în termocorturi, încălzirea cu raze infraroşii. La
alegerea şi proiectarea metodelor de întreţinere a betonului în condiţii de iarnă se tine cont de
condiţii reale a obiectului dat.
Particularitatea caracteristică a climatului uscat şi călduros este temperatura înaltă a
aerului (temperatura medie în curs de 24 ore mai mare de 25°C) la o umiditate relativă mai mică
de 50%. În aceste condiţii întărirea betonului poate să se petreacă intensiv în termenii mai mici în
comparaţie cu condiţii obişnuite. Dar temperatura înaltă a aerului, radiaţia solară intensă şi viteza
mare a vântului influenţează negativ asupra proprietăţile fizico-mecanice al lui. Pierderea intensă
a apei de către beton în rezultatul evaporării ei brusc încetineşte procesul de hidratare a
cimentului micşorează caracteristicile de rezistenţă, generează tasarea mare a betonului şi ca
rezultat apariţia fisurilor pe suprafaţa construcţiilor.
Metodele existente de întreţinere a betonului în condiţii de vară presupune efectuarea
unui plan de măsuri tehnologice speciale, îndreptate la formarea condiţiilor termoumede
necesare pentru întărirea betonului şi creşterea rezistenţii, de asemenea excluderea deformaţiilor
de tasare considerabile şi apariţia fisurilor.
Întreţinerea umedă a betonului se împarte în două perioade: iniţială (preliminară) şi
ulterioară (de bază). Întreţinerea iniţială se începe îndată după punerea în operă a betonului şi
constă în acoperirea lui cu materialele impermeabile (bitum, pelicule din polietilen ş.a.) sau
higroscopice (pânză de sac, rogojini, straturi de nisip, aşchii de lemn ş.a.). Durata perioadei
iniţiale depinde de tipul şi macra cimentului, temperatura mediului înconjurător şi alţi factori.
Întreţinerea ulterioară constă în asigurarea condiţiilor favorabile de întărire a betonului
prin una din următoarele metode: fără efectuarea unor măsuri speciale de accelerare întăririi
betonului şi cu tratarea termică a construcţiilor monolite.
În cazul întreţinerii obişnuite se efectuează următoarele: umezirea sistematică acoperirilor
din materiale higrofuge (pânză de sac, rogojini ş.a.); menţinerea suprafeţelor orizontale deschise
sub un strat de apă; acoperirea suprafeţelor cu soluţii de formare a peliculelor impermeabile sau
pelicule din polietilen impermeabile; umezirea continue a suprafeţelor prin pulverizarea apei.
 Cu scopul micşorării timpului de întreţinere a betonului se utilizează metodele termice de
tratare: încălzirea electrică a amestecului de beton şi tratarea electrotermică. Procedeele de
realizare a acestor metode sunt aceleaşi ca şi în condiţii de iarnă.

Clasificarea cofrajelor din punct de vedere a destinaţiei acestora.

Cofrajul este forma utilizată la executarea construcţiilor din beton şi beton armat la
şantierul de construcţie. El este alcătuit din elementele de formare, portante şi de susţinere.
Amestecul de beton se toarnă în cofrajul instalat, se compactează şi se întreţine până la căpătarea
rezistenţei necesare.
Cofrajul trebuie să corespundă unor exigenţe de rezistenţă, ermetice şi de stabilitate, se
asigură exactitatea dimensiunilor construcţiilor monolite, montarea şi demontarea rapidă,
calitatea necesară a suprafeţei construcţiei betonate.
Cofrajul se clasifică după destinaţia acestuia după cum urmează: cofraj mobil demontabil
din scuturi mici şi scuturi mari, cofraj ridicător, cofraj spaţial mobil, cofraj din blocuri, cofraj
glisant, cofraj tunel vertical şi tunel orizontal, cofraj pneumatic, cofraj pierdut.
Cofraj mobil demontabil din scuturi mici este format din elemente cu masa până la 50 kg,
inclusiv scuturi cu aria până la 1 m 3, elemente portante ?i de susţinere. Acest cofraj este destinat
pentru betonarea construcţiilor de diferită formă la construcţii industriale, civile, de transport ş.a.
Cofraj mobil demontabil din scuturi mari constă din scuturi de dimensiuni mari,
înzestrate cu elemente portante şi de susţinere, contrafişe, ancore, cricuri de reglare şi de
instalare, schele pentru betonare. Cofrajul din scuturi mari este destinat pentru edificarea
construcţiilor de dimensiuni sporite şi masive, inclusiv pereţilor mari, planşeelor clădirilor şi
edificiilor de diferită destinaţie.
Cofrajul ridicător este format din scuturi, elemente portante şi de susţinere, pardoseala de
lucru şi dispozitive de ridicare. La deplasarea cofrajului la următorul nivel scuturile se desprind
de la construcţia betonată. Cofrajul se utilizează pentru betonarea construcţiilor şi edificiilor cu
secţiunea variabilă de tipul coşurilor de fum, fântânilor, pilelor de pod ş.a.
Cofrajul spaţial mobil constă din blocuri-secţii de forma П capabile de a se deplasa în
interior. Secţiile se asamblează pe lungime şi se instalează paralel şi normal una faţă de alta,
formând cofrajul pentru betonarea pereţilor şi planşeelor la construcţia clădirilor civile şi
locative.
Cofrajul din blocuri constă atât din scuturi separate, asamblate în blocuri cu ajutorul
cadrelor, tijelor, şuruburilor şi a altor elemente de fixare, cât şi din blocuri separate şi executate
specializat. Poate fi utilizat atât pentru cofrarea suprafeţelor elementelor interioare - rampelor
scărilor, minelor de ascensor ş.a., cât şi a celor exterioare - fundaţiilor pe coloane, radierilor,
masivelor ş.a.
Cofrajul glisant prezintă o sistemă, formată din scuturi, pardoselii de lucru, cricurilor,
schelelor, barelor de cric fixate de cadrele cricului şi staţiile de înaintare. Se utilizează pentru
executarea construcţiilor verticale a clădirilor şi edificiilor cu înălţimea de peste 40 m şi
grosimea nu mai mică de 12 cm.
Cofrajul tunel orizontal prezintă un cadru rigid pe cărucioare cu două scuturi de cofraj
fixat de el, podina de lucru cu îngrădirea şi buncherul. Cofrajul este utilizat pentru betonarea
continue etajată pereţilor construcţiilor de lungime mare (canalele, tunele, rezervoare, colectoare)
executate prin metoda deschisă.
Cofrajul tunel vertical constă din secţii închise pe perimetru tunelului cu elementele de
susţinere şi de formare. Este destinat pentru executarea conturilor închise a tunelelor , edificate
prin metoda închisă. Cofrajul se deplasează de-a lungul tunelului cu ajutorul dispozitivelor
speciale.
Cofrajul pierdut constă din panourilor şi foilor de cofrare, care după betonare rămân în
corpul construcţiei. Pentru cofrajul pierdut poate fi utilizată plasă metalică deasă, panouri din
beton armat armociment, azbociment, metalice, foi membrane şi blocuri. Acest tip de cofraj se
utilizează pentru betonarea construcţiilor în spatii înguste sau în alte condiţii în cazul
argumentării economice de utilizare a lor. În afară de această cofrajul pierdut poate servi pentru
consolidare, termo- şi hidroizolare, finisarea construcţiei.
Cofrajul pneumatic constă din membrană flexibilă ermetică, executate în corespundere cu
tipul edificiului sau construcţiei betonate, elementelor de susţinere şi portante. În poziţia de lucru
se menţine cu ajutorul presiunii suplimentarea aerului şi serveşte pentru betonarea edificiilor cu
pereţi subţiri şi construcţiilor de forma curblinie.

Decofrarea elementelor constructive. Controlul calităţii şi recepţia lucrărilor.

După menţinerea betonului în cofraj pe perioada de timp indicat de norme sau determinat
prin calcul, cofrajul se demontează. Acest proces se numeşte decofrarea. Termenele de decofrare
a construcţiilor din beton şi beton armat se fixează, ţinând cont de următoarele reguli de bază.
Elementele laterale a cofrajelor, neacţionate de sarcini portante a construcţiilor, pot fi demontate
după atingerea betonului rezistenţei, care asigură păstrarea suprafeţei şi muchiilor colţurilor.
Cofrajul trebuie de demontat lent, pentru a nu deteriora muchiile construcţiilor. La
lucrările de decofrare este important să nu se distruge materialul cofrajelor, din care este executat
(scuturi, scânduri ş.a.).
La betonarea fundaţiilor în treaptă este convenabil de montat şi de demontat cu ajutorul
macaralei. Pentru a micşora aderenţa betonului cu suprafaţa cofrajului, ultima din interior se
acoperă cu soluţii unguente. Cofraje din panouri mari de asemenea se decofrează cu macara.
Controlul calităţii lucrărilor de beton şi beton armat include următoarele:
- verificarea calităţii armăturii şi materialelor componente a betonului, şi de asemenea
condiţiile de păstrare a lor;
- verificarea funcţionării utilajului de preparare a betonului, dispozitivelor de dozaj;
- verificarea pregătirii blocurilor şi sectoarelor de constricţie către betonare;
- verificarea calităţii amestecului de beton la prepararea lui, transportarea şi punere în
operă;
- verificarea corectitudinii întreţinerii betonului termenilor de decofrare;
- verificarea calităţii construcţiilor executate, efectuarea măsurilor de înlăturare a
defectelor depistate.
Pentru desfăşurarea acestor măsuri este necesar de a efectua observaţiile sistematice
asupra executării lucrărilor, de efectuat în cazuri necesare analizele corespunzătoare, de a
complecta documentaţia tehnică stabilită privind executarea şi verificarea calităţii lucrărilor.
La controlul calităţii betonului se verifică:
- corespunderea rezistenţei de facto a betonului în construcţia executată rezistenţei
prescrise de proiect;
- indicele rezistenţii la îngheţ şi impermiabilităţii betonului în prezenţa exigenţilor
speciale indicate în proiect.
Este necesar sistematic de verificat plasticitatea şi consistenţa amestecului de beton la
locul de preparare şi punerii în operă.
La efectuarea lucrărilor de betonare este necesar de a completa registru special al
lucrărilor. în el se introduc toate abaterile de proiect în limitele admisibile la executarea şi
montarea cofrajului, şi de asemenea rezultatele verificării geodezice a corectitudinii amplasării
axelor edificiului, elementelor de bază a cofrajelor, schelelor şi elementelor de fixare.
La lucrările, legate de punere în operă a amestecului de beton, în registrul se introduc
următoarele, date: data betonării; denumirea părţii betonate a edificiului şi elementelor
constructive; marca betonului, conţinutul amestecului de beton şi raportul A/C; tipul şi marca
cimentului, tasarea conului, volumul betonului pus în operă (intr-un schimb); metoda
compactării amestecului de beton (tipul vibratorului); temperatura aerului, existenţa
intemperiilor; marcajul epruvetelor de control, rezultatele încercării lor la decofrarea peste 28 de
zile, data de decofrare a părţii date a edificiului.
La recepţia lucrărilor finisate se întocmeşte un proces de primire a construcţiei.
 Clasificarea armăturilor. Confecţionarea articolelor din armătură. Pentru
armarea construcţiilor din beton armat se utilizează următoarele tipuri de oteluri-beton: în bare
rotunde laminate la cald (netede); în bare profilate laminate la cald; în bare stabilizate termic cu
profil periodic; în bare stabilizate prin întindere cu profilul periodic; sârmă netedă; sârmă cu
profilul periodic; cabluri în şapte sârme; cabluri cu mai multe sârme.
În scopul industrializării industria produce plase de armătură prefabricate din oţeluri:
plate şi în rulouri.
După destinaţia sa se deosebeşte armaturile de lucru, de distribuţie, de montare şi etrieri.
Cantitatea armăturii în construcţiile din beton armat se proiectează în limitele stabilite şi se
caracterizează prin coeficientul de armare care reprezintă raportul suprafeţei totale a secţiunii
transversale armăturii de lucru la secţiunea betonului.
Valoarea minimală a coeficientului de armare pentru armătură întinsă depinde de marca
betonului marca oţelului, tipul armăturii şi se află în limitele 0,1 - 0,25%. Pentru armatura
comprimată coeficientul de armare atinge valoarea de 0,5%.
Armatura de lucru este destinată pentru a prelua eforturile de întindere de la sarcinile
exterioare, greutăţii proprii a construcţiei dar în unele cazuri şi eforturile de comprimare.
Armatura de distribuţie serveşte pentru distribuirea uniformă a sarcinilor între barele
armăturii de lucru. Fixarea armăturii de distribuţie cu cea de lucru se efectuează prin sudare sau
legare, asigurând conlucrarea lor.
Armatura de montare serveşte pentru asamblarea carcaselor şi menţinerea armăturilor
montate în poziţia de proiect.
Înainte de a începe prepararea oţelului-beton, este necesar de a efectua încercările de
laborator şi în condiţii de şantier. Prepararea barelor de armătură constă în următoarele operaţii:
îndreptarea armăturii, curăţirea, tăierea şi îndoirea armăturilor şi sudarea racordărilor. Îndoirea
armăturilor, ca şi curăţirea şi îndreptarea se efectuează în două fluxuri: primul cuprinde toate
operaţiile de preparare a armăturii uşoare cu diametrul până la 14 mm pentru panouri şi etrieri, al
doilea cuprinde toate operaţiile de preparare a armăturilor de greutate medie şi grele cu diametrul
de la 14 până la 40 mm. îndoirea armăturilor se execută la utilaje speciale.

Transportarea, turnarea şi compactarea betonului.

Transportarea amestecului de beton la locul de punere în operă, distribuţia şi punerea în
operă la realizarea edificiilor sunt cele mai responsabile, costisitoare şi cu volum mare de lucru
operaţii la executarea lucrărilor de betonare. Se deosebesc două tipuri de transport pentru livrarea
amestecurilor de beton şi mortar: transport pentru livrarea lor de la uzinele staţionare la şantier şi
transport pentru livrarea în interiorul şantierului. Deseori amestecul de beton se livrează cu
transportul rutier nemijlocit la locul de punere în operă fără mijloacele de transport intermediare.
La transportare amestecul trebuie să fie protejat de intemperii, îngheţare, uscare, şi de
asemenea, de scurgerea laptelui de ciment. Durata de transportare în dependenţă de temperatura
amestecului la ieşire din malaxor nu trebuie să fie mai mare de 1 oră la temperatura amestecului
de 20 - 30°C, 1,5 ore - la 19-10°C, 2ore – la 9 - 5°C.
În cazul transportării de lungă durată pe un drum avariat amestecurile se stratifică;
agregatele de dimensiuni mari se deplasează spre straturile superioare, dar cele mărunte — spre
cele inferioare. Nefavorabil se manifestă transportarea de lungă durată şi asupra calitatea
amestecurilor mobile. Amestecul de beton preparat la uzinele de beton se transportă la locul de
punere în operă, de bază cu ajutorul autocamioanelor, automalaxoarelor şi automobilelor cu cutie
de formă specială. Cel mai convenabil transport pentru livrarea amestecului de beton este
autocamion special pentru transportarea betonului, care transportă amestecul în dependenţă de
condiţii rutiere la distanţe până la 25 - 30 km. Ele sunt dotate cu platforme basculante, montate
pe şasiul automobilului. În momentul de răsturnare fundul platformei vine în poziţie verticală, ce
permite descărcarea totală a amestecului fără utilizarea forţei manuale. Platforma este dotată cu
hidrostimulator, care scutură pe ea în poziţia ridicata superioară la descărcare a amestecului.
 Distanta de transportare a amestecurilor uscate cu ajutorul malaxoarelor tehnologic nu
este limitată. Amestecarea lor cu apă trebuie să se înceapă în timpul transportării în aşa termeni,
ca la momentul livrării la locul de punere în operă amestecul de beton să fie deja preparat. Dacă
automalaxor se încarcă cu amestecul de beton gata, atunci distanţa tehnologic admisibilă este de
70 - 90 km.
Transportarea în interiorul şantierului, livrarea şi distribuirea amestecului de beton sunt
legate de necesitatea în aşa tip de utilaje de mecanizare, care, asigurând calitatea stabilită a
amestecului, ar permite livrarea şi punerea în construcţii, aflate la înălţime sau mai jos de cota
0,000 şi având dimensiunile considerabile de suprafaţă, volum etc. În acelaşi timp transportarea,
livrarea şi distribuţia amestecului de beton trebuie să fie continue, asigurând ritmurile necesare
de betonare. Pentru livrarea şi distribuirea amestecului servesc macarale, conveiere cu bandă,
jgheaburi vibratoare, transportul prin conducte. Volumul major (85%) a amestecului se pune în
operă în construcţii monolite şi se livrează cu macarale de construcţie cu ajutorul benelor.
Descărcarea benelor şi distribuirea uniformă a amestecului în cofraj se efectuează cu
ajutorul închizătorului de siguranţă.
La construcţia edificiilor de înălţime mare amestecul de beton deseori se livrează cu
ridicătoare de diferită construcţie. În unele cazuri (la executarea panourilor pe teren de fundaţie,
fundaţiilor continue etc) se admite descărcarea amestecului în cofraj nemijlocit din
autobasculantă. Dar de cele mai dese ori acest lucru nu este posibil şi, atunci amestecul de beton
se livrează pe canale înclinate. La betonarea construcţiilor masive este eficientă utilizarea
conveierelor cu bandă, care asigură o productivitate mai mare ca macaralele, cu volum de lucru
şi cost mai mic.
Conveiere cu bandă pot transporta amestecurile de mobilitate redusă şi vârtoase; în
acelaşi timp dimensiunile pietrişului nu se limitează. La livrarea amestecurilor cu ajutorul
conveierelor există posibilitatea întreruperilor de betonare.
La betonarea construcţiilor monolite infrastructurii clădirilor deseori sunt utilizate
distribuitoate de beton autotractate cu săgeata de distribuire. Productivitatea acestor utilaje este
mai mare în comparaţie cu betonarea cu bene de beton.
Este efectivă livrarea amestecului de beton cu ajutorul instalaţiilor vibratoare.
Vibrotransportarea este pe larg utilizată la betonarea diferitor tipuri de construcţii cu livrarea
betonului sub panta de 5 - 20° şi la distanţa de 20 - 25 m.
Transportul prin conducte cu succes se utilizează pentru deplasarea amestecului de beton
în cadrul şantierului de construcţie. Avantaj tehnologic de bază a acestui transport este
posibilitatea livrării amestecului fără depozitări intermediare cât pe orizontală, atât şi pe
verticală. Transportarea prin conducte uşurează livrarea amestecului în construcţii dens armate.
Livrarea amestecului de beton prin conducte se realizează cu ajutorul pompelor de beton.
Procesul de punere în operă a amestecului de beton include următoarele operaţii:
pregătirea bazei de betonare, livrarea betonului în construcţia betonată, distribuirea(nivelarea) şi
compactarea lui. Ordinea de punere în operă depinde de tipul construcţiei, dimensiunile ei,
formei etc.
Înainte de betonare cofrajul trebuie de curăţit de impurităţi şi gunoi. Suprafaţa cofrajului
de inventar, care intră în contact cu beton se acoperă cu soluţia de ungere.
Amestecul de beton se toarnă pe o bază pregătită: în cazul terenului de fundaţie se
înlătură stratul vegetal sau alt strat de origine organică şi se înlocuieşte cu un strat de nisip; în
cazul terenurilor de fundaţie stâncoase se înlătură toate produsele de distingere; în cazul bazei
din beton şi locurilor de întrerupere de betonare suprafaţa se curăţă de pelicula de ciment.
Până la betonare se verifică corectitudinea instalării armăturii, cu asigurarea stratului de
protecţie a armăturii. Pe parcursul livrării în cofraj, amestecul de beton se distribuie, de regulă în
straturi orizontale de grosime egală. Grosimea straturilor orizontale se determină în dependenţă
de utilajul de compactare.
Turnarea stratului următor trebuie să fie executată până la începerea prizei în stratul
precedent.
 Optimizarea procesului de compactare a amestecului de beton în mare măsură determină
calitatea construcţiilor monolite şi intensitatea lucrărilor de beton. Metoda universală şi efectivă
de compactare a amestecului este vibrarea. Compactarea constă în diluarea amestecului de beton,
aşezării compacte în cofraj şi eliminarea aerului pentru obţinerea unui material rezistent la
îngheţ-dezghet, impermeabil, cu o structură rezistentă.
După modul de acţiune asupra amestecului de beton se cunosc trei tipuri de vibratoare:
interioare (de adâncime) - cu amorsarea în amestecul, acţionând prin intermediul vibrării
corpului vibratorului;
exterioare - instalate pe cofraj cu ajutorul dispozitivelor de fixare, acţionând prin
transmiterea vibraţilor la cofrajul construcţiei;
de suprafaţă - instalate pe suprafaţa amestecului turnat acţionând prin vibrarea suprafeţei
de lucru.
Vibrare de adâncime sunt cele mai efective, datorită faptului, că toată energia de vibrare
se transmite nemijlocit amestecului cu pierderile minimale. Vibratorii exterioare se utilizează rar
la construcţia monolită, din cauza unor dezavantaje, cum ar fi: pierderile mari energiei de
vibrare, duratei de timp mare pentru montare şi demontare a instalaţilor, cofrajul în aceste cazuri
trebuie să fie de o rigiditate sporită etc. Vibratorii de suprafaţă se utilizează pentru compactarea
construcţiilor plane (panouri, pardosele etc.), când grosimea maximală a stratului prelucrat nu
depăşeşte de 20 cm.
Timpul de betonare se determină vizual (apariţia laptelui de ciment, absenţa bulelor de
aer, sunetul specific al vibratorului), dacă nu sunt indicaţii speciale în proiectul executării
lucrărilor

Betonarea plăcilor şi elementelor liniare cu armătura densă.

La betonarea plăcilor şi elementelor liniare cu armatura densă de suprafaţă mare cerinţă
tehnologică de bază este continuitatea lucrărilor de betonare a construcţiilor date pe toată
înălţimea lor (0,15 —1,3 m). Pentru realizarea procesului de betonare plăcile se divizează pe
sectoare. Dacă grosimea plăcilor este mai mică de 0,5 m, atunci divizarea pe sectoare şi
betonarea se efectuează asemănător ca şi în cazul executării patului de beton (sub fundaţii,
pardoseli etc.). La grosimi mai mari plăcile se divizează pe sectoare paralele cu lăţimea de 5 - 10
m, lăsând între sectoare fâşii de lăţime 1 - 1,5 m.
Sectoarele se betonează succesiv unul după altul. În fâşiile amestecul se aşează după
întărirea betonului sectoarelor de bază şi demontarea cofrajului lor. Amestecul de beton se
livrează la locul de punere în operă cu ajutorul pompelor de beton, benelor, vibrojgheburi.

Betonarea construcţiilor în cofraje spaţiale din panouri mari şi în cofraj glisant.

Cofraj spaţial mobil se utilizează pentru edificarea clădirilor cu înălţimea până la 25
nivele cu înălţimea etajului de 2.8, 3.0, şi 3.3 m. Secţia principală a cofrajului are lăţimea de 1.5
m, înălţimea de 2.7 ... 4 m şi deschidea variabilă de la 2.7 până la 5.1 m (modulul de 300 mm).
Secţia prezintă un cadru de formă П, formată din două suporturi verticale mobile şi o fermă
verticală. Panouri verticale sunt fixate de suporturi cu ajutorul tijelor articulate, ceea ce permite
deplasarea lor în direcţiile verticală şi orizontală. Panoul orizontal, fixat de fermă, poate fi
deplasat pe verticală (sus şi jos). Secţiile sunt montate pe şâne instalate pe planşeul nivelului
precedent.
Lucrările se încep cu instalarea şinelor şi verificarea poziţiei lor, apoi se instalează
cofrajul pereţilor frontale şi părţile componente a cofrajului. Instalând în poziţia de proiect şi
fixând panourile vertical şi orizontal, pe suprafaţa lor interioară se aplică soluţia de ungere şi
asemănător se montează secţiile următoare cu fixarea lor reciprocă. Cu ajutorul macaralei se
montează carcasele de armătură grele şi elementele pentru formarea golurilor de perete. După
aceea se asamblează secţiile învecinate.
Amestecul de beton se toarnă uniform pe toată lungimea peretelui pe straturi 30 ... 40 cm
şi pe toată înălţimea. Se compactează amestecul cu ajutorul vibratorilor de adâncime.
 După atingere de către beton a rezistenţei de proiect panourile de cofraj se îndepărtează
de la pereţii betonaţi şi se deplasează secţia cofrajului pe console speciale (schele de montare).
De asemenea extragerea secţiilor se poate de efectuat prin găuri tehnologice lăsate în planşeele,
care ulterior se închid cu panouri din beton armat prefabricate. Montarea secţiilor la poziţie nouă
se efectuează cu ajutorul macaralelor.
În cofrajul glisant se betonează pereţii elevatorilor turn şi silozuri turn, turneelor de
pompare şi clădiri multietajate. Particularitatea clădirilor şi edificiilor executate în cofraje
glisante este simplitatea formei în plan constantă pe toată înălţimea; grosimea pereţilor de
asemenea este constantă pe înălţime.
Cofrajul glisant se asamblează pe radier general sau pe planşeul subsolului din panouri
instalate pe tot perimetru interior al clădirii proiectate fi cel exterior. Panourile se fixează de
cadre de forma П. Pe rame sunt fixate cricuri cu canalul interior pentru introducerea barelor de
armătură, cate servesc ca suport.
În cofraj se instalează armatura, apoi se toarnă amestecul de beton şi se compactează,
după aceea se trece la ridicarea cofrajului. Cricuri fixate pe bare de oţel, ridică cofrajul pe tot
conturul edificiului la oricare înălţime. Datorită formei conice cofrajul uşor se deplasează pe
suprafaţa betonului proaspăt tunat. Pe parcursul ridicării cofrajului barele de armatură se
prelungesc, formând suporturi de rezemare amplasate în corpul betonului. La ieşirea din cofraj
betonul pereţilor se îngrijeşte. Toate aceste procese se efectuează ciclic, în ritmul constant şi fără
întreruperi (de obicei două-trei schimburi).
Primul strat de beton cu grosimea de 300 ... 350 mm se toarnă pe tot conturul cofrajului,
al doilea - după compactarea completă a primului. Turnarea se efectuează în ritmul, care asigură
umplerea cofrajului pe înălţimea de 700 mm timp de 3 ...3,5 ore. După aceasta încep desprindere
şi ridicarea cofrajului şi, dacă nu s-au produs rupturi şi curgerea betonului, se continue umplerea
cofrajului cu straturi de 200 ... 250 mm pe toată înălţimea, cu ridicarea concomitentă a lui cu
viteza de 60 mm/oră.
La stabilizarea vitezei de ridicare (80 ... 350 mm/oră) amestecul de beton se toarnă pe
straturi de 250 mm pe tot perimetru clădirii. Amestecul de beton imediat se compactează cu
ajutorul vibratorului de adâncime.
Pe parcursul betonării se verifică verticalitatea edificiului şi orizontalitatea cofrajului.
Betonarea planşeelor se efectuează la fiecare nivel prin oprirea cofrajului glisant.
Demontarea cofrajului glisant se execută după ce cofrajul se reazeme pe pereţii executaţi.
Demontarea se efectuează cu ajutorul macaralei.

Betonarea construcţiilor în condiţii extremale (metode speciale).

La realizarea rezervoarelor din beton armat, fundaţiilor sub utilaj, fundaţiilor pe piloţi
monoliţi şi a altor construcţii, betonarea şi compactarea după tehnologii tradiţionale nu este
posibilă sau au manoperă mare. In aceste cazuri se utilizează metode speciale de betonare.
Injectarea betonului constă în amplasarea preliminară în cofraj a agregatului mare şi în
golurile formate pomparea amestecului de mortar. În majoritatea cazurilor injectarea (betonarea
separată) prezintă avantaje faţă de tehnologii obişnuite de betonare: se micşorează volumul de
lucru; apare posibilitatea utilizării agregatelor de dimensiuni mari; se uşurează lucrările de
transportare; se măreşte mecanizarea lucrărilor. La grosimea construcţiilor mai mare de 1 m
mortarul se injectează prin ţevi de oţel, instalate în cofraj până la instalarea agregatului mare, dar
la grosimi mai mici de 1 m — prin găuri de injectare în cofrajul construcţiei.
Lucrările de torcretare constau în aplicarea sub presiune pe suprafaţa prelucrată a
straturilor de mortar din ciment şi nisip cu ajutorul pistolului de mortar sau a straturilor de beton
cu instalaţia speciala. Torcretarea se utilizează şi la îndreptarea suprafeţelor deteriorate a
construcţiilor din beton armat.
Torcretarea se efectuează într-un strat sau în mai multe straturi pe suprafeţe armate sau
nu. Grosimea straturilor se adoptă egală cu 15 - 20 mm, şi aplicarea stratului ulterior se
efectuează după întărirea stratului precedent. Numărul şi grosimea straturilor, caracteristicile
amestecului, dimensiunile agregatului se determină de proiect.
Totcretarea se execută cu ajutorul instalaţiei speciale, organul de bază fiind pistolul de
mortar. Rezervorul pistolului este format din două camere: superioare (pentru încărcarea
materialului) şi inferioare (de lucru). Amestecul de mortar de ciment şi nisip sub presiune se
transportă la duza pistolului. În aceeaşi duză sub presiune se livrează şi apă, care se amestecă cu
amestecul de mortar. Viteza amestecului la ieşire din duza este de 120 —140 m/s. Pistolul trebuie
de ţinut perpendicular pe suprafaţa torcretată. Suprafaţa torcretată trebuie să fie curăţită şi
rugoasă.
Pentru executarea lucrărilor de vacuumare a amestecului de beton în construcţii plane se
utilizează vacuumpanouri. Deseori, pentru mărirea plasticităţii în amestecul de beton se adaugă
suplimentul de apă, dar la întărirea betonului apa se evaporă lăsând goluri în corpul betonului.
Acest fapt micşorează rezistenţa betonului la diferite acţiuni. Lucrările de vacuumare constau în
extragerea mecanică a apei în surplus din amestecul proaspăt tunat. Betonul vacuumat capătă o
rezistentă sporită la îngheţ-dezgheţ şi impermeabilitate.
La realizarea edificiilor amplasate sub nivelul apei, betonarea se realizează sub apă
fără evacuarea apei. Se utilizează două metode de bază: metoda tubului de betonare vertical
deplasat (TVD) şi metoda mortarului ascendent (MA). La metoda TVD se utilizează ţevi de oţel
cu diametru mai mare de 200 mm asamblate din secţii cu lungimea de 0,5 — 5,0 m. La partea
superioară ele sunt înzestrate cu pâlnii sau bunchere. Pe parcursul ridicării nivelului de beton
tubul de betonare se deplasează vertical în sus şi se scurtează. Concomitent se urmăreşte ca tubul
să fie inundat în amestecul de beton permanent pe parcursul betonării.
In cazul metodei MA se admite betonarea prin cădere liberă şi sub presiune. La betonare
prin cădere liberă tubul de betonate prin care se livrează mortarul de ciment, se amplasează în
puţuri de protecţie. Umplerea golurilor dintre agregatul mare se efectuează prin ridicarea
mortarului în sus. În cazul betonării sub presiune tuburi se amplasează fără protecţie, nemijlocit
în agregatul mare.