Lucrări cheie în reabilitarea termică a blocurilor de

locuințe
Reabilitarea termică a blocurilor de locuințe multietajate din perioada comunistă continuă în orașele
României, iar calitatea lucrărilor diferă de la un caz la altul. Trebuie spus că nu totdeauna rezultatele
sunt cele mai bune, indiferent de soluțiile constructive alese. Este drept, fiecare situație de pe șantier
poate avea unele aspecte particulare. Dar sunt câteva lucrări cheie, altele decât lucrările de execuție a
termosistemului propriu-zis, fără de care întregul proiect poate fi compromis, acestea fiind prevăzute și
în ghidurile și normativele elaborate de instituțiile abilitate din domeniul construcțiilor.

Fațadele existente pot fi acoperite (conform conceptului de imobil ieftin, modular, din perioada
comunistă) cu tencuieli mai mult sau mai puțin stabile, în anumite cazuri cu cărămidă aparentă sau
ornamente care de cele mai multe ori nu își mai au locul în noua estetică conferită de sistemele
termoizolante aplicate. Mulți executanți speră că diblurile vor suplini lipsa unui suport stabil, bine
pregătit pentru aplicarea sistemelor termoizolante, ceea ce nu este în regulă deloc. Balcoanele, de
asemenea, închise în cadrul lucrărilor de termoizolare, devin adevărate provocări pentru inventivitatea
(uneori capacitatea de improvizare) a meșterilor. Ferestrele trebuie și ele înlocuite după anumite reguli
care țin atât de considerente termotehnice, cât și de logistica de șantier. Străpungerile necesare
instalaţiilor (hote, coşuri de centrale termice) trebuie executate cu rigurozitate, în conformitate cu
cartea tehnică a imobilului, și nu cu ceea ce s-a realizat sau se dorește să se realizeze fără autorizațiile
specifice.

Pregătirea suprafeţelor suport

Suprafaţele suport pentru aplicarea termosistemului în variantă compactă constau de cele mai multe ori
în panouri prefabricate din beton armat, zidărie din blocuri BCA sau cărămizi ceramice, peste care a
fost aplicat un strat de tencuială. Acestea impun atât aplicarea termosistemului cu ajutorul adezivilor,
cât și fixarea cu dibluri suplimentare. Executantul este obligat să efectueze lucrările incluse în
documentaţia tehnică, manual sau mecanizat, şi va lua acordurile care se impun în cazul în care pe
parcursul lucrărilor constată necesitatea executării şi a altor lucrări de remediere a suportului. Așadar,
pereții exteriori, care se presupune că sunt perfect stabili și rezistenți, necesită respectarea câtorva
reguli esențiale:
- Să se desființeze tencuielile neaderente, precum și pe cele degradate ca urmare a atacurilor biologice
(mucegai, muşchi etc.) şi să elibereze rosturile de mortarul vechi;
- Să se înlăture placajele din produse ceramice sau alte materiale până la stratul portant;
- Să se spele cu jet de apă şi detergenţi adecvaţi petele de grăsimi sau alte substanţe care ar împiedica
aderenţa termoizolaţiei pe perete;
- Să se elimine praful, eflorescențele, exfolierile și zonele friabile prin periere manuală sau mecanică;
- Să se rectifice suprafeţele prin aplicarea unui strat de tencuială din mortar compatibil pentru nivelare,
astfel încât să se obțină toleranțe acceptabile (2mm la 100 cm, 3 mm la 250 cm și 5 mm la 400 cm).

Aceste operațiuni de pregătire a suprafeţelor trebuie consemnate în procesul verbal de lucrări ascunse.
Pentru a confirma calitatea lor, înainte de începerea aplicării termosistemului se fac verificări prin
sondaj. Astfel, tencuielile rămase nu trebuie să sune a gol sau să prezinte tendinţa de desprindere de
suport (valoarea forţei de smulgere să fie mai mare de 0,08 N/mm2 ), iar umiditatea suportului să
respecte cerințele prevăzute în fișa tehnică a adezivului care va fi aplicat. Dacă termosistemul care va fi
pus în operă este din categoria fațadelor ventilate, pregătirea pereţilor exteriori nu necesită rectificarea
tencuielii astfel încât aceasta să prezinte condiții riguroase de planeitate; planeitatea stratului final va fi
preluată de structura termosistemului, fără efecte vizibile.

Montarea tâmplăriei termoizolante

Ordinea lucrărilor contează extrem de mult. Recondiţionarea tâmplăriei existente sau, așa cum s-a
procedat în majoritatea cazurilor, înlocuirea acesteia cu modele performante termic și funcțional, se
realizează înainte de aplicarea termosistemului și după operaţiunile de rectificare a suprafeţei suport
(partea opacă a pereţilor). Poziţia, numărul şi distanţele dintre şuruburile de ancorare sunt cele indicate
de producător, ferestrele neavând un rol portant pentru construcție. După ce tâmplăria este fixată în
golul zidăriei, rosturile dintre toc şi zidărie se umplu cu material termoizolant (bandă izolantă
comprimată, chituri siliconice, spumă poliuretanică etc.).

În schimb, glaful exterior al ferestrelor se va monta după aplicarea pe faţadă a termoizolaţiei şi a

stratului de tencuială armată, inclusiv racordul acestora cu tocul tâmplăriei. După fixarea glafului
exterior, pe conturul acestuia se va aplica un chit etanşant pentru evitarea infiltraţiei apei din precipitaţii
între perete şi izolaţia termică.

Câteva elemente de fațadă prevăzute obligatoriu

Deseori se consideră că anumite elemente de fațadă sunt opționale și că lipsa lor nu va afecta
stabilitatea, rezistența și confortul asigurate de termosistem, ceea ce este o eroare și, în fond, o
nerespectare a reglementărilor în vigoare. Uneori, lipsa lor poate pune în pericol siguranța celor care
trec pe lângă clădirea reabilitată.

Astfel, se vor monta obligatoriu elemente de racord perimetrale golurilor: glafuri (şorţuri), profile
cornier (colţare) pentru rectiliniaritatea muchiilor, profile lăcrimar; trebuie să fim atenți ca
termoizolarea glafurilor să se facă pe întreg conturul fiecărui gol. Glafurile sau șorţurile din tablă
existente se vor înlocui (indiferent de soluţia aleasă pentru tâmplărie) pentru a acoperi creşterea
grosimii pereţilor exteriori ca urmare a aplicării termoizolaţiei. Profilul orizontal de la partea superioară
a golului va fi de tip „lăcrimar”, iar pe celelalte trei laturi ale golului profilele vor fi de tip cornier, cu
plasă pentru armarea tencuielii. De asemenea, glafurile cu lăcrimar racordate la ferestre vor fi etanşate
pe contur cu chit de exterior, pentru protecţia lor și pentru a preveni infiltrațiile apei pluviale între
peretele existent şi anvelopa termoizolantă.

Elementele opţionale
Există și o serie de elemente opționale care pot fi montate pe anvelopa clădirii (în sensul că sunt
acceptate), în funcție de necesitățile fiecărui apartament, cu respectarea proiectului și a normativelor în
vigoare. Să vedem acele elemente acceptate:
- grilaje de protecţie antiefracţie (de regulă la parter, la etajul 1, la ultimul etaj şi la ieşirile pe terasă din
casa scării);
- unităţile exterioare ale instalaţiei de aer condiţionat;
- hotele exterioare (amplasate sub ferestre) pentru devierea diverselor noxe degajate din apartamentele
vecine de la etajele inferioare;
- jaluzele, storuri, obloane, parasolare, copertine etc. acţionate manual sau automat, pentru protecţia
ferestrelor/uşilor de intemperii și însorirea directă (au și rol termoizolant uneori);
- jardinierele (dar bine ancorate!);
- coşuri de evacuare a gazelor de ardere pentru centrale termice de apartament sau cele ale ventilării
bucătăriilor sau băilor (sunt cazuri în care sistemele de ventilație originale au fost obturate total sau
parțial în urma modificărilor aduse recompartimentării interioare a locuinţelor).

Având în vedere că aceste elemente se pot monta la distanţă în timp, eventual după încheierea lucrărilor
la anvelopă, pentru a avea o fațadă unitară estetic este necesar ca proiectul să prevadă condiţiile și
sistemele pentru fixarea acestora fără să fie necesară desfacerea locală sau străpungerea componentei
termoizolante finisate. Dar sunt puține cazurile în care sunt stabilite anticipat, de exemplu, locurile de
amplasare a aparatelor de aer condiționat. Mai degrabă își montează fiecare aparatul unde pare că îi
convine în momentul respectiv, cu prețul deteriorării sistemului termoizolant.