Cauzele degradării fundaţiilor şi subsolurilor.

Cauzele degradarii fundatiilor:

a. Degradarea corpului fundatiei ca urmare a actiunii agresive a apelor subterane sau chiar a
terenului de fundare:
Exemplu:
 în acest sens este cunoscut cazul unei cladiri fundate pe piloti din beton armat batuti, care, in
mai putin de doi ani a inceput sa se degradeze, ca urmare a cedarii si degradarii pilotilor. In
urma cercetarilor efectuate, s-a constatat ca aceasta cladire fusese amplasată pe terenul unei
vechi fabrici de acid sulfuric, iar terenul a avut o acţiune rapidă de degradare a betonului.
 în cazul fundatiilor pe piloti de lemn, datorita coborarii nivelului apelor subterane, se
produce putrezirea capetelor pilotilor (ex: fostul spital Brancovenesc, Biserica Domnita
Balasa).
b. Sporirea încarcării fundatiilor:
 are loc ca urmare a unor supraetajari sau a schimbarii destinatiei cladirii, cand rezistentele
efective depăşesc rezistentele admisibile ale terenului de fundaie.
c. Sisteme de fundare necorespunzatoare:
 este cazul cladirilor fundate pe terenuri de umplutura (gunoaie, moloz, balegar etc.) la care s-
au prevazut fundaţii continue  din beton simplu sub ziduri.
d. Reducerea capacitatii portante a terenului de fundatie, prin infiltratii de apa, din cauza neluării
masurilor corespunzatoare - în cazul pămanturilor sensibile la umezire sau a neefectuarii la timp a
instalatiilor sanitare interioare sau de canalizare.
e. Executarea gresita a fundatiilor - excentricitati, nerespectarea cotei sau a stratului pe care
urmeaza a se turna betonul, armaturi omise sau necorespunzător dispuse, dimensiuni ale fundaţiilor
neconforme.
f. Amenajari necorespunzatoare de subsoluri - la clădirile care au fost executate fără subsol.
g. Reducerea rezistentei fundatiilor -  prin executarea de lucrări sub cladirile existente sau în
imediata lor vecinatate, fără a se lua masuri de protective sau de prevenire a deteriorarii acestora.
     h. Efectele vibratiilor - vibraţiile produse prin baterea pilotilor, de circulaţia rutieră, de functioanarea
diferitelor maşini sau motoare, măresc gradul de indesare al nisipurilor, determinând o coborâre a
suprafeţei lor, ceea ce conduce la tasari suplimentare la fundatiile vecine.
i. Nerespectarea adancimii minime de inghet, mai eles în terenuri acvifere.
 prin adancime de inghet se intelege nivelul cel mai coborat al izotermei de 0°C. Ea variaza
intre 65 si 115 cm pe teritoriul tarii, pe baza masuratorilor, colerate cu indicele de inghet
(suma in valoarea absoluta a maximului si minimului curbei cumulative a temperaturilor
medii zilnice).
j. Lipsa măsurilor de protective în cazul în cazul fundării în terenuri acvifere (care conţine apă).
k. Degradări ale fundaţiilor de suprafaţă din cauza vegetaţiei
 dezvoltarea în apropiere, a rădăcinilor de arbori duce la ridicarea fundaţiilor (presiunea de
umflare) şi la reducerea umidităţii pământului în perioadele secetoase, ceea ce conduce la
contracţia pământurilor argiloase active.
Multe din deficientele constatate la fundaţiile clădirilor provin din cunoaşterea insuficientă a
terenului de fundaţie.
Consolidari de elemente structurale la clădiri din zidărie
Sprijinirea fundației.
In primul caz descărcare se face numai pe o parte a zidului, în cazul al doilea descărcarea se
realizează pe ambele părţi ale zidului. Sistemul este alcătuit din grinzi lungi, având rolul de a prelua
şi transmite prin intermediul lor încărcarea de la pereţi unor reazeme provizorii poziţionate la
capetele grinzilor. În cazul consolidării fundaţiilor, atunci când acestea vor fi puse sub încărcare, la
contactul dintre betonul nou cu cel vechi vor apare forţe de forfecare mari în plan vertical. Pentru
preluarea acestor forţe trebuie montate elemente metalice (bolţuri sau ancoraje).

Grindă de descărcare Grindă de descărcare

prin zid în consolă

Sprijinirea fundației.
O altă metodă utilizată pentru descărcarea elementelor de fundaţie se referă la realizarea
sprijinirii fundaţiei. Sprijinirile pot fi alcătuite din eşafodaje verticale sau din contravântuiri
înclinate, care au rolul de a prelua pe timpul lucrărilor încărcările aferente fundaţiilor. Preluarea
eforturilor de către sprijiniri conduce la schimbarea modului de distribuţie a eforturilor în structură,
iar dacă se adoptă această metodă trebuie realizat un studiu detaliat al repartizării eforturilor.
Pentru realizarea în siguranţă a lucrărilor de subzidire, ȋn unele cazuri, sunt necesare realizarea de
rezemări provizorii şi sprijiniri ale zidurilor, acoperişului, golurilor din zidărie şi ale fundaţiilor
existente, în vederea asigurării rezistenţei şi stabilităţii clădirii.
 Spijinirea fundaţiei

Sprijiniri realizate la lucrǎri de consolidare

Fundaţii din zidărie de piatră consolidate prin injectare cu mortar de ciment

O modalitate de consolidare a fundaţiilor realizate din piatră este prin umplerea zonelor
deteriorate cu mortar de ciment. Etape tehnologice necesare realizării acestor lucrări:
- executarea de şanţuri în jurul fundaţiei;
- se realizează găuri în fundaţie prin forare;
- se introduc în găuri tuburi îndoite de aproximativ 25mm;
- fixarea tubul se face prin umplerea zonei din jurul acestuia cu mortar de ciment;
- rosturile de pe feţele laterale ale fundaţiei se astupă cu mortar de ciment;
- se astupă şanţurile cu pământ care se compactează;
- în tuburi se injectează mortar de ciment sub presiune.
 Fundaţie consolidată prin injectare

Procedee de consolidare cu subzidiri armate

a. Subzidiri realizate cu una sau doua centuri din beton armat.
La realizarea subzidirilor cu o centură din beton armat există riscul ca în timp, rosturile
dintre tronsoanele de subzidire turnate să se desfacă, facilitând pătrunderea umidităţii la armături.
Prin corodarea acestor ele nu mai pot să-şi îndeplinească funcţiunile.
În cazul realizării unei subzidirii cu două centuri din beton armat, una situată la partea
inferioară (în zona terenului) iar cealaltă la partea superioară (în zona vechii fundaţii), rolul centurii
de la partea inferioară este de a împiedeca deschiderea rosturilor dintre tronsoane şi implicit de a
încetini pătrunderea apei spre armătură. Se încetineşte procesul de corodare al armăturii dar nu se
elimină în totalitate.

Subzidire cu o talpǎ din b.a Subzidire cu două tǎlpi din b.a.

Consolidare prin mărirea suprafeţei de rezemare a fundaţiilor
a. Grinzi realizate pe partea laterală a fundaţiei
Când presiunea la suprafaţa inferioară a fundaţiei ajunge să depăşească presiunea admisibilă
a terenului, datorită apariţiei unor încărcări suplimentare în suprastructura clădirii, se pot adopta
următoarele soluţii de consolidare:
- mărimea adâncimii de fundare;
- creşterea suprafeţei de rezemare a fundaţiei;
- schimbarea sistemului de fundare.
Alegerea soluţiei de mărire a suprafeţei de rezemare a fundaţiei, face ca presiunile pe teren să se
încadreze în limitele admise fără o modificare a adâncimii de fundare. Problemele care apar în acest
caz sunt cele legate de realizarea unei bune conlucrării dintre fundaţia existentă şi cea nouă, precum
şi cea legată de tasările diferenţiate. Soluţia care se poate adopta în cazul tasărilor diferenţiate a
terenului, pentru egalarea acestora, este prin realizarea de compactări ale terenul pe care urmează să
rezeme noua fundaţie cu ajutorul unor prese hidraulice, pentru a aduce modulul de compresibilitate
la o valoare relativ egală cu cea a terenului de sub vechea fundaţie. Acest procedeu va fi aplicat
simultan pe ambele părţi ale fundaţiei. Pentru realizarea unei bune conlucrării între vechea fundaţie
şi porţiunile nou create se pot alege variantele:
a. asigurarea conlucrării se face prin realizarea unor decupări pe lungimea fundaţiei vechi;
b. conlucrarea se realizează prin străpungerea vechii fundaţii şi legături între evazările laterale.

a. evazare laterală prin cioplirea fundaţiei b. evazare laterală şi legare prin

străpungerea fundaţiei existente
Mărirea suprafeţei de rezemare pentru creşterea capacităţii portante a fundaţiilor
 După executarea săpăturilor şi dezvelirea fundaţiilor, feţele acesteia se vor curăţa de pământ
şi de betonul degradat, apoi vor fi spălate sub jet de apă pentru a se putea realiza aderenţa între
betonul vechi şi cel nou turnat.

b. Grinzi poziţionate parţial sub fundaţie rigidizate cu elemente din beton armat
Acest procedeu constă în realizarea a două fundaţii adiacente din beton armat pe părţile laterale
ale fundaţiei existente, legate la partea superioară a acestora prin traverse din beton armat. Din punct
de vedere tehnologic sistemul nu prezintă probleme speciale pentru realizare, grinzile armate
executându-se la partea laterală a fundaţiei existente din piatră. Prin acest procedeu se realizează o
creştere a rezistenţei fundaţiei existente şi o micşorare a presiunii la contactul cu solul datorită
lărgirii bazei fundaţiei.

Subzidire cu grinzi laterale și transversale

c. Consolidări realizate cu grinzi aşezate lateral fundaţiei

Altă soluţie de consolidare este subzidirea cu grinzi de tip Vierendell. Sistemul este alcătuit
din grinzi care consolidează fundaţia atât la partea inferioară cât şi pe partea laterală a fundaţiei. Are
avantajul eliminării rosturilor de turnare a betonului, iar datorită creşterii dimensiunii suprafeţei de
fundare scade presiunea transmisă terenului. Grinzile se execută în partea laterală a fundaţiei iar
betonarea elementelor nu prezintă dificultate .
 Subzidire cu grindă tip Vierendell

d. Consolidare cu grinzi din beton armat cu precomprimarea terenului

Prima operaţie o reprezintă săparea până la nivelul tălpii inferioare a fundaţiei. La partea
inferioară a fundaţiei se toarnă un strat de beton de egalizare, peste care, din loc în loc, se montează
elemente realizate din beton armat care vor reprezenta suportul necesar preselor hidraulice cu care se
va realiza comprimarea terenului. Pentru realizarea traverselor se efectuează găuri transversale în
blocul de fundaţie, la o distanţă care să nu afecteze transmiterea încărcărilor la teren. Se montează
cofrajul şi armăturile necesare executării grinzilor longitudinale şi transversale şi se toarnă betonul
în grinzi. Se montează presele hidraulice şi se încarcă cu sarcina corespunzătoare realizării
precomprimării terenului, care apoi se betonează.

Grinzi din beton armat şi traverse din beton Punerea sub sarcină
armat realizate cu precomprimarea terenului

Realizarea unor cămăşuieli armate

Executarea cămăşuielilor armate se poate face pe o parte sau pe ambele părţi ale fundaţiei, pe
întreaga adâncime a fundaţiei sau parţial. Tehnologia de execuţie constă în realizarea unor învelişuri
armate fixate de zidăria existentă cu ajutorul unor conectori.
 Cămăşuială pe o singură faţă

Mărirea capacităţii portante prin subzidire a fundaţiilor continue

Procedeul de subzidire se referă la realizarea unei fundaţii noi sub o fundaţie deja existentă.
Cu acest procedeu se măreşte atât adâncime de fundare cât şi lăţimea fundaţiei, până la o dimensiune
convenabilă. Prima etapă tehnologică o reprezintă săparea pământului de sub fundaţia veche, de
aceea este necesar realizarea în prealabil a unor lucrări de consolidare pentru a preîntâmpina
producerea de deformaţii în suprastructura clădirii. Realizarea lucrărilor se desfăşoară pe sectoare,
respectând o anumită succesiune, deoarece în astfel de cazuri slăbirea fundaţiei trebuie să fie
minimă. Pentru o desfăşurare a lucrărilor în condiţii optime, se aleg sectoare cu o lungime de maxim
1,5-2,0 m şi o lăţime de aproximativ 1,00-1,50 m, aceste dimensiuni depinzând de grosime şi gradul
de depreciere a fundaţiei, de tipul terenului şi de mărimea încărcărilor.
În cazul în care construcţia se găseşte într-o zonă seismică, se recomandă ca şi consolidarea
fundaţiei din zidărie să se realizeze prin subzidire cu o grindă-centura realizată din beton armat.

Subzidire cu grindă centură din beton armat

 Sprijinire cu profil ȋnglobat

În cazul ȋn care fundația prezintǎ deteriorǎri, pentru asigurarea rigiditǎții acesteia se va

introduce un profil metalic ȋn zona subzidirii.

Realizarea unei fundaţii noi sub cea existentă utilizând procedeul de subzidire
Prima operaţie pentru realizarea acestui procedeu este împărţirea pe zone de lucru a porţiunii de
fundaţie care urmează a fi consolidată. Sectoarele vor alterna conform figurii 4.16. În funcţie de
grosimea zidului săparea se va realiza pe una sau ambele laturi. Lucrările trebuie realizată astfel
încât să existe o continuitatea între structura existentă şi subzidirea nouă executată. Lucrările de
subzidire pot fi executate din: zidărie de cărămidă şi mortar; zidărie şi beton sau beton şi prese
hidraulice, protejate la contactul cu terenul printr-o zidărie de cărămidă.
 Succesiunea etapelor tehnologice

Etape necesare în realizarea operaţiilor:

- se realizează săpătura, pe tronsoane, până la adâncimea rezultată din calcul;
- distanţa între tronsoanele care se execută concomitent se alege între 5,00 - 10,00 m;
- lungimea porţiunilor care se execută în acelaşi timp nu trebuie să depăşească 15% din lungimea
laturii construcţiei;
- executarea săpăturii să nu se execute în acelaşi timp la două tronsoane consecutive;
- după săparea tronsoanelor acestea se cofreazǎ, armeazǎ și se betonează;
- la partea superioară a fundaţiei realizate se lasă un spaţiu liber de aproximativ 6-10 cm;
- după ce betonul s-a întărit, în acel spaţiul lăsat liber se introduc pene (confecţionate din oţel sau
lemn de esențǎ tare) care au rolul de a transmite încărcările de la fundaţia veche la cea nouă;
- în spaţiul din jurul penelor se introduce mortar de ciment;
- transmiterea încărcărilor de la construcţie la fundaţia nouă se face prin intermediul fundaţiei
existente.
In cazul fundaţiilor realizate din zidărie de piatră sau cărămidă există posibilitatea ca acestea
să prezinte fisuri sau crăpături. În acest caz subzidirea se realizează numai după ce fundaţia existentă
a fost consolidată. Se pot utiliza centuri din oţel sau beton armat pentru întărirea fundaţiei existente.
Consolidarea suprastructurii clădirilor
Consolidarea zidurilor structurilor realizate din zidărie
De mai bine de patru milenii zidăria a fost folosită din cele mai vechi timpuri pentru
realizarea edificiilor laice şi de cult. Sau utilizat pentru realizarea structurilor piese ceramice sau
blocuri de piatră realizate prin diverse moduri de prelucrare. Principiu de realizare a zidăriilor din
blocuri aşezate după diferite reguli şi rigidizate folosind lianţi, uneori si legături metalice, face ca
structurile realizate din aceste material să aibă o comportare bună la compresiune şi slabă la eforturi
de întindere. Pentru ca structura astfel realizată să poată funcţiona, s-au gândit modalităţi diverse de
ţesere a blocurilor astfel încât preluarea încărcărilor şi transmiterea acestora la fundaţie şi apoi la
teren, să se realizeze doar prin eforturi de compresiune. Structurile din zidărie au o comportare bună
la compresiune şi slabă la eforturile de întindere. Ele sunt astfel concepute încât solicitările
construcţiei să fie preluate şi transmise terenului de fundare doar prin eforturi de compresiune.
Eforturile de întindere, din anumite zone, care nu puteau fi preluate de zidărie erau preluate folosind
elemente metalice, iar mai târziu după apariţia betonului armat, zidăriile au fost consolidate
folosind acest material. Zidăriile din piatră sau cărămida sunt rezistente în timp, prezintă rezistenţă
la foc, la coroziune, sunt capabile să preia sarcini mecanice mari, prezintă proprietăţi de izolare
termică şi fonică şi pot prelua acţiuni seismice dacă sunt judicios gândite. Dezavantaj: au rezistenţa
scăzută la acţiunea umidităţii, fenomenul de gelivitate duce la măcinarea lor.
Reabilitarea construcţiilor din zidărie este deseori dificilă datorită realizării lor în diferite
epoci istorice şi a materialelor folosite.
Apariţia fisurilor de dimensiuni mici în pereţii realizaţi din cărămidă pot fi cauza unor
dezagregări a cărămizilor, iar crăpăturile mai mari pot apare datorită dislocării unei porţiuni din zid.
Este importantă poziţia crăpăturilor. Atunci când acestea sunt înclinate faţă de direcţia transmiterii
forţelor, pot apare planuri de alunecare cu consecinţe grave asupra edificiului, şi aceasta implică
luarea deciziei de consolidare.
La construcţiile vechi, pereţii cei mai puternic afectaţi sunt cei realizaţi din cărămidă nearsă,
având mortare de calitate inferioară, executaţi defectuos, existând rosturi mari şi uneori neumplute
în totalitate cu mortar. Alte cauze care produc deteriorarea zidurilor sunt: cutremurele, igrasia,
tasările diferenţiate, factorii naturali (vânturi puternice, zăpada) etc.
In cazul pereţilor din zidărie, când aceasta este puternic deteriorată, se vor realiza sprijiniri
provizorii în vederea refacerii legăturilor distruse. Sprijinirile vor fi alcătuite din propteli cu bile din
lemn, care vor fi sprijinite pe teren cu ajutorul unor tălpi şi fixate în nişe practicate pe suprafaţa
exterioară a zidurilor.
Lucrări pregătitoare necesare în cazul consolidării pereților din zidǎrie
Operaţiile premergătoare începerii lucrărilor de sprijinire sunt:
- studierea în ansamblu şi în detaliu a elementelor clădirii;
- realizarea de măsurători pentru stabilirea verticalităţii pereţilor;
- studierea sistemului de fundare;
- observaţii asupra existenţei fisurilor în pereţi şi a gradului lor de deschidere;
- marcarea fisurilor (în vederea observării evoluţiei lor pe parcursul lucrărilor).
Realizarea unor sisteme de sprijinire a pereţilor în cazul clădirilor din zidărie.

Realizarea sprijinirii unui perete Sprijinire cu cadru de lemn

 Sisteme utilizate la sprijinirea pereţilor din zidăriei

Construite cu mulţi ani în urmă clădirile realizate din zidărie sunt vulnerabile în special la
acţiunea seismelor. In cazul apariţiei acestor solicitări, datorită avariilor suferite în timp, rezistenţa
structurii este, în cele mai multe cazuri, mult mai mică decât în momentul realizării clădirii.
Aplicând anumite reguli şi respectând criteriile de bază specifice consolidării clădirilor din zidărie
se pot gândi şi aplica diverse soluţii deosebite de reabilitare.

Tehnici utilizate la consolidarea pereţilor

Cauza apariţiei fisurilor, a unor dislocări sau prăbuşiri parţiale de zidărie este dată de tasările
diferenţiate ale tălpii fundaţiei, acţiunea calamităţilor naturale sau distrugerii în timp a zidăriei.
Primul pas important care trebuie făcut în acest caz este acela de a lua măsuri în ceea ce priveşte
restabilirea continuităţii materialului afectat.
Aceasta se poate realiza aplicând următoarele tehnici:

Rezidiri parţiale a unor porţiuni de zidărie

Este indicat ca materialele noi folosite să aibă caracteristicile cât mai apropiate de cele ale
materialelor vechi pentru ca acestea să poată conlucra. In cazurile în care zidăria nouă a fost realiză
cu materiale a căror rezistenţă era mult diferită de cea a materialelor tradiţionale, acestea au început
să lucreze separat în timp şi astfel s-au produs avarii importante la suprafaţa de contact dintre zidăria
veche şi cea nouă.
O altă modalitate de reparare a zidăriei este desfacerea cărămizilor şi refacerea porţiunii
afectate cu zidărie sau beton compactat.
 Repararea porţiunii avariate a zidăriei
a. gol practicat în zidăria veche pentru refacerea acesteia
b. refacerea zidăriei avariate

Realizarea de injectări în adâncimea zidului

Procedeul de injectare de mortar în masa zidului are rolul de pătrundere a acestuia în golurile
formate între cărămizi şi de a realiza monolitizarea zonelor care au suferit avarii precum şi realizarea
unei îmbunătăţiri a proprietăţilor zidului. Mortarele folosite în cazul injectărilor este de preferat să
fie realizate cu aceeaşi reţetă ca şi a mortarelor vechi degradate.
Materialul nou folosit având proprietăţi diferite faţă de cel existent poate duce la producerea
în timp a unei separări între materialul nou şi cel vechi. Nu se poate determina exact continuitatea în
masa zidului a materialului injectat şi conlucrarea acestuia cu materialele existente, materialul nou
având o rigiditate mult mai mare. Procedeul este situat în categoria procedeelor ireversibile.

Injectarea fisurilor cu mortar de ciment

Ţeseri de suprafaţă
Procedeul a fost utilizat pentru repararea la suprafaţa peretelui a unor zone fisurate. Prin utilizare lui
nu este posibil pătrunderea în masa zidului pentru repararea porţiunilor deteriorate, realizându-se
doar repararea fisurilor exterioare superficiale.

Ţeseri de adâncime
Au rolul de a realiza repararea unor fisuri de profunzime sau rigidizarea unui perete. Procedeul
constă în realizarea unor găuri în peretele de zidărie unde se vor monta bare metalice, umplerea
găurii pentru rigidizare realizându-se cu mortar de ciment. Se pot folosi bare din oţel profilat sau din
oţel inoxidabil pentru a preveni ruginirea. Dezavantaje ale acestei metode sunt diferenţele de
deformaţii dintre materiale (oţelul şi cărămida) care apar la variaţia temperaturii aerului şi apariţia
fenomenului de coroziune în cazul barelor din oţel.

Zidării rigidizate cu sâmburi şi centuri realizate din beton armat

Această metodă a fost des utilizată pentru consolidarea clădirilor din zidărie dar cu trecerea timpului
s-au constatat apariţia unei serie de nereguli:
- detaşarea materialelor noi de cele vechi, în special în zona dinspre sud unde au existat variaţii
mai pronunţate ale temperaturii;
- ieşirea din lucru a centurilor datorită lipsei de legături ale acestora şi pe direcţia transversală cu
elemente capabile să preia atât eforturi de întindere cât şi eforturi de compresiune;
- pătrunderea apei în perete a favorizat formarea condensului în zona elementelor din beton armat
şi apariţia de pete în dreptul acestora, cauza fiind datorată porozităţii şi conductivităţii termice
diferite a materialelor componente;
- pătrunderea prin capilaritate a apei sau fenomenele naturale de îngheţ-dezgheţ contribuie şi ele la
producerea separării între materialele noi şi cele vechi.
 Grinzi realizate cu b.a.

Incadrarea golurilor din pereţi cu elemente realizate din beton armat

In cazul pereţilor din zidărie care prezintă goluri, uneori pe lângă lucrările de reparare obişnuite, este
necesar să se încadreze aceste goluri cu elemente realizate din beton armat.

Incadrarea golurilor din pereţi

Realizarea de cămăşuieli pe o parte sau pe ambele părţi ale zidului

Sunt folosite pentru rigidizarea pereţilor din zidărie. Dispunerea lor poate fi în interiorul sau la
exteriorul clădirii. Amplasarea lor în exteriorul clădirii face ca această să îşi modifice forma. Fiind
un material puţin permeabil împiedică migrarea apei spre exterior favorizând apariţia condensului şi
ascensiunea apei prin capilaritate. Trecerea timpului face ca cele două materiale să se separe şi să
funcţioneze independent. In cazul în care amplasarea acestora se face în interiorul clădirii riscul
formării condensului este mult diminuat, neajunsurile constând în separarea elementelor noi de
zidăria veche, modificarea spaţiului interior, iar dacă edificiul are paramente pictate procedeul este
total inadecvat.
Prima operaţie în vederea reparării pereţilor care prezintă deteriorări este îndepărtarea de pe
suprafaţa peretelui a tencuielii şi a cărămizilor sparte sau măcinate. Se curăţă rosturile şi suprafaţa
exterioară a zidăriei prin periere. Se stropeşte zidăria cu apă. Dacă fisurile sunt rare, pe lungimea
acestora se montează plase sudate de o parte şi de alta a peretelui şi apoi plasele se fixează cu agrafe.
Găurile realizate în zidărie pentru montarea agrafelor se umplu cu mortar. De asemenea se poate
proceda la injectarea în prealabil a fisurilor cu mortar. Realizarea cămăşuirii se va face prin aplicare
de mortar.
O altă metodă aplicată şi în cazul pereţilor care prezintă din loc în loc fisuri precum şi a celor
care prezintă fisuri sub forma unei reţele dese este prin injectarea sub presiune a fisurilor cu mortar.
Prima operaţie şi în acest caz este curăţarea fisurilor de impurităţi şi stropirea cu apă. Pe ambele
suprafeţe ale peretelui se pune mortar în grosime de aproximativ 3-4 cm. Pe lungimea fisurii la
aproximativ un metru unul de altul se montează ştuţuri, adâncimea de pătrundere a acestora în fisură
fiind de cca. 5mm. Fixarea acestora făcându-se cu mortar. Procedeul de injectare începe de jos.
Când mortarul refulează prin ştuţul următor, se continuă injectarea prin acesta, iar primul se acoperă
cu un dop. Pătrunderea sub presiune a laptelui de ciment în toate fisurile chiar şi în cele mai fine
face posibilă consolidarea zidăriei datorită îmbibării mortarului şi a cărămizii existente.

Cǎmǎșuire fundație și perete din zidǎrie

 Operația de cămăşuire a zidăriei

In imaginea de mai jos se prezentǎ pregǎtirea suprafeței unui perete ȋn vederea realizǎrii
operație de cǎmǎșuire.

Pregǎtirea suprafeței peretelui

Cǎmǎșuirea unui perete

Cǎmǎșuire realizatǎ la grinzi și pereți

Cǎmǎșuire realizatǎ la grinzi

Tencuire prin torcretare

 In cazul în care fisura apare la îmbinarea dintre pereţi, unul de rezistenţă şi celălalt neportant,
consolidarea se poate realiza fie cu plase, fie prin injectare cu mortar. Dacă se utilizează procedeul
de injectare, înaintea începerii operaţiei, se introduc două armături orizontale în rosturile superioare
ale peretelui şi apoi se fixează cu mortar.
Consolidarea colţurilor, în cazul în care ambii pereţi sunt de rezistenţă, se realizează cu
plase, rigidizate cu armături orizontale introduce în rosturi cel puţin în trei locuri, la partea
superioară, inferioară şi la mijlocul peretelui [76].

Rigidizarea colţurilor la pereţi portanţi

Detaliu pentru rigidizarea colțurilor

 Legarea plaselor cu agrafe pe grosimea zidului

Lucrări de consolidare la arce și bolți

Locurile unde apar cel mai des avarieri în cazul arcelor sunt în zona naşterilor şi în zona de cheie.
Înaintea începerii lucrărilor de consolidare a clădirii trebuie să se asigure rigidizarea arcului astfel
încât în zonele afectate să nu se producă desprinderi de material. După asigurarea siguranţei arcului
se încep lucrările de reabilitare a acestuia care constau în:
 porţiunile de zidărie din zona cheii arcului care prezintă fisuri sau deteriorări de material se
vor desface;
 se va reface întreaga porţiunea afectată prin rezidire pe toată grosimea zidului folosind
materiale cât mai apropiate de cele existente;
 zonele rămase libere între zidăria nouă şi cea veche se vor umple cu mortar;
 se vor realiza prinderi cu dornuri metalice în zona de separare dintre zidăria nouă şi cea
veche.
O altă metodă folosită în cazul arcelor care prezintă fisuri sau deteriorări pe toată suprafaţa
lor este realizarea la intradosul acestora a unor arce din beton armat. In timp această metodă s-a
dovedit a fi ineficientă: arcul din beton neavând un reazem sau o fundaţie pe care să descarce are
tendinţa de a aluneca pe verticală producând separarea între această şi elementul din zidărie; această
tendinţă de alunecare produce deteriorări importante, în dreptul naşterilor şi a cheii, atât la arcul nou
cât şi la arcul vechi. Prin această metodă se produce distrugerea picturilor şi modificarea formelor
interioare.
Betonul armat a fost folosit şi în consolidarea bolţilor. După pregătirea suprafeţei exterioare
a bolţilor, care constă în înlăturarea elementelor desprinse şi desfacerea rosturilor dintre cărămizi,
se continua cu realizarea suprabetonării. Dezavantaje ale acestei metode sunt: stratul de beton
îngreunează migrarea apei spre exterior, iar laptele de ciment poate pătrunde prin fisuri în interiorul
bolţii producând distrugeri ale picturii.

Utilizarea sub formă aparentă sau înglobaţi a tiranţilor-centură realizaţi din beton armat
Acest procedeu constă în montarea unor armături, la partea superior a zidului sub planşeu, pe
ambele feţe ale acestuia, armăturile care se ancorează la capete sau pot fi pretensionate şi care se
înglobează în beton. Pe lungimea zidului, la anumită distanţă ≈1.50m, se practică goluri, în care se
montează carcase de armături, cu rolul de a asigura legătura dintre tiranţi şi zidărie, care apoi se
betonează. Tiranţii se realizează din bare, poziţionaţi în general câte doi pe o parte a zidului.
Deformaţiile la întindere a tiranţilor din beton armat sunt mai reduse decât a celor metalici. După
turnarea betonului elementul format va avea o grosime de ≈ 10cm şi o înălţime de ≈ 25cm, având pe
lângă rolul de a prelua eforturi de întindere şi rol de mărire a suprafeţei de rezemare pentru grinzi şi
planşeu.
Prima operaţie constă în înlăturarea tencuielii din zona de montare a tiranţilor. Se stabileşte
poziţia de execuţie a golurilor în zidărie şi se execută aceste goluri în funcţie de grosimea peretelui.
In dreptul acestora în placă se realizează goluri în vederea turnării betonului. Zidăriei din dreptul
golurilor se va stropi cu o soluţie apoasă de lapte de ciment pentru umezirea acesteia. In golurile
practicate în zidărie se montează carcase realizate din bare, apoi se toarnă betonul prin găurile
practicate în placă. Se verifică ca betonul să nu refuleze la suprafaţa zidului. Se va proceda la
poziţionarea tiranţilor prin prinderea acestora la capete, pe plăcile de ancorare, şi în câmp, pe
armăturile din carcase. După montarea tiranţilor aceştia se pot tensiona dacă este cazul. Se betonează
tirantul, iar betonul se stropeşte câteva zile cu apă.
 Realizarea tiranţilor - centură

Pilaştrii de eclisare
Această soluţie se utilizează în cazul clădirilor în care peretele de zidărie nu prezintă dislocări, în
zidărie nu sunt dispuse elemente din beton armat (stâlpişori sau centuri) iar structura are o formă
regulată. In cazul existenţei în peretele de zidărie a unor fisuri acestea vor fi remediate înaintea
începerii lucrărilor de consolidare. Dacă peretele prezintă porţiuni cu zidărie deteriorată această va fi
înlocuită. Prin folosirea pilaştrilor în combinaţie cu tiranţi centură se obţine o rigidizarea bună de
ansamblu a clădirii, dar trebuie asigurată conlucrarea dintre peretele de zidărie şi elementele din
beton. Rigidizarea are loc pe toată înălţimea peretelui incluzând şi fundaţiile. Procedeul constă în
realizarea unor elemente de beton armat pe înălţimea zidăriei în zona îmbinărilor dintre pereţi şi în
câmp, pe ambele părţi ale zidului. Grosimea elementelor din beton armat (eclise) este de 10-14 cm şi
lăţimea acestora este în funcţie de grosimea peretelui. Pe înălţimea peretelui se realizează bride cu
rol în asigurarea conlucrării dintre eclise şi zidărie. Înainte de a se ajunge la planşeu se realizează
tiranţii centură. Prinderea la capăt al tiranţilor în acest caz se poate face direct în pilaştrii de colţ.
Pentru ca sistemul să lucreze eficient trebuie asigurată conlucrarea dintre zidăria veche şi betonul
armat.
Realizare pilaştri de eclisare