Evaluarea stării tehnice a construcțiilor

din zidărie de cărămidă și piatră

Murarașu Tudor-George
Profesor: șef lucr. univ. dr. ing. Raluca Onofrei
Noțiuni generale despre evaluarea stării construcțiilor
1. Criterii de performanță ale unei structuri:
 siguranţa populaţiei
 supravieţuirea structurii (stabilitate la perturbări)
 posibilitate de operare post-dezastru
 capacitate portantă reziduală
 limitarea pierderilor financiare
 sustenabilitatea
 impactul minim asupra mediului înconjurător
 ductilitatea

2. Încadrarea în clasa de risc se face pe baza a trei indicatori:

 R1 - gradul de îndeplinire a condiţiilor de alcătuire
 seismică;
 R2 - gradul de afectare structurală;
 R3 - gradul de asigurare structurală seismică.

Expertiza unei construcţii se încheie cu o lucrare denumită raport de expertiză

în care sunt consemnate constatările, concluziile şi propunerile expertului privind
starea construcţiei şi deciziile de intervenţie cele mai potrivite din punct de vedere
tehnic şi economic necesare a fi luate de beneficiar.

3. CLASE DE RISC
Clasa Rs I din care fac parte construcţiile cu risc ridicat de prăbuşire la
cutremurul de proiectare corespunzător stării limită ultime;
Clasa Rs II în care se încadrează construcţiile care sub efectul cutremurului
de proiectare pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilităţii
este puţin probabilă;
Clasa Rs III care cuprinde construcţiile care sub efectul cutremurului de
proiectare pot prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ
siguranţa structurală, dar la care degradările nestructurale pot fi importante;
Clasa Rs IV corespunzătoare construcţiilor la care răspunsul seismic aşteptat
este similar celui obţinut la construcţiile proiectate pe baza prescripţiilor în vigoare.

2
 4. La examinarea construcţiilor din zidărie se urmăreste:
 Degradarea zidăriilor din ascensiunea capilară a apei (igrasie), efecte de
îngheţ - dezgheţ, incendii, degradarea mortarului;
 Degradarea planşeelor din lemn prin: putrezirea lemnului, crăpături în lemn,
prezenţa microorganismelor şi a ciupercilor;
 Degradarea elementelor metalice prin: coroziunea tiranţilor, ancorelor,
grinzilor de planşeu;
 Cedarea terenului de fundare (tasare uniformă/neuniformă);
 Efectul împingerilor echilibrate/neechilibrate date de arce, bolţi, cupole;
 Deteriorarea planşeelor din încărcări verticale (ruperi locale, deformaţii
excesive, vibraţii);
 Identificarea şi descrierea stării de fisurare din acțiunea seismica, prin
clasificarea fisurilor pe baza tipologiei specifice (separare, rotire, lunecare,
ieşire din plan) sau prin identificarea deformaţiilor aparente: ieşire din plan
vertical, umflare, deformarea bolţilor, etc.
Rezultatele examinarii se vor prezenta sub formă de desene, fotografii,
texte, în releveul avariilor și degradărilor care face parte integrantă din raportul de
evaluare.

2
Cauzele degradărilor și reabilitarea lor
La reabilitarea sistemelor structurale din zidărie vor trebui avute în
vedere următoarele:

i. vechimea construcţiei;
ii. tipul zidăriei:
• din piatră,
• din cărămidă;
iii.tipul materialului de legătură dintre piatra de zidărie:
• zidărie uscată,
• mortar cu liant de tip argilă sau var,
• mortar cu liant pe bază de ciment;
iv.sistemul structural:
• zidărie simplă,
• zidărie conlucrând cu elemente metalice,
• zidărie conlucrând cu elemente din beton armat,
• zidărie cu stâlpişori şi centuri din beton armat;
v. tipul fundaţiilor.

Cauzele degradării zidăriilor:

 Îmbătrânirea materialului în timp (piatra de zidărie şi liantul de legătură),
 Lipsa întreţinerii construcţiei şi apariţia fenomenului de condens;
 Degradarea terenului de fundare ca urmare a
 infiltraţiilor apelor pluviale, a pierderilor dinminstalaţiile de aducţiune sau
canalizare, a ridicării nivelului pânzelor freatice sau a schimbării traseelor
acestora datorită unor construcţii noi,
 Depăşirea capacităţii portante a terenului de fundare în cazul realizării unor
construcţii noi, adiacente unei construcţii existente,
 Acţiunea seismică,
 Alte acţiuni extraordinare cum ar fi exploziile.

Degradarea terenului de
fundare:

2
Degradarea terenului de fundare:

Degradarea din acțiuni orizontale:

Dislocarea zidăriei în zona unei grinzi:

2
Degradări ale unei construcţii din zidărie din Umbria-Marche, Italia, la seismul din 26
septembrie, 1997.

Consolidarea structurilor din zidărie se poate face prin:

• refacerea zidăriilor dislocate,

• betonarea parţială cu ştrepi din beton,
• injectarea şi matarea fisurilor şi crăpăturilor,
• coaserea fisurilor cu scoabe din oţel,
• camăşuirea pereţilor,
• bordarea golurilor,
• legarea zonelor de colţ,
• introducerea de tiranţi,
• introducerea de eclise din profile metalice,
• dispunarea de elemente orizontale şi verticale din beton armat,
• cămăşuieli din materiale compozite.

Carta de la Veneţia: Carta internaţională pentru conservarea şi

restaurarea monumentelor

Se interzic:
• înlăturări sau demolări care să şteargă urma trecerii operei prin timp;
• înlăturări, reconstituiri sau reamplasări în locuri diferite de cele originale;
• completări în acelaşi stil sau analoage, fie şi în forme simplificate, chiar şi atunci
când există documente grafice sau plastice care pot da indicaţii asupra felului în care
ar fi fost sau ar fi trebuit să apară aspectul operei finite;

Se admit:
• adăugarea unor părţi anexe cu funcţiune statică şi reintegrarea unor zone restrânse
istoric confirmate în funcţie de caz, delimitând vizibil graniţele integrărilor sau
adoptând materiale diferenţiate deşi armonizate, decelabile cu ochiul liber, în mod
special în punctele de racord cu porţiunile vechi; pe deasupra purtând acolo unde
este posibil, marca şi data reintegrării;

2
• modificări sau noi inserţii cu scop static şi de conservare în structura internă sau în
substratul-suport, cu condiţia ca, după îndeplinirea operaţiei, aceasta să nu
determine alterări ale aspectului nici în privinţa cromaticii, nici a materiei la
suprafaţă;