UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII,

BUCURESTI

REFERAT
TEMA: METODE DE CONSOLIDARE A ZIDARIILOR

REALIZAT:

Decebal Rosca

VERIFICAT:

Conf. Univ. Dr. Ing. Constantin Budan

CUPRINS

I. Notiunea de consolidare a unui monument istoric

II. Exigente fata de tipul materialelor de constructie utilizate la consolidarea
monumentelor
III. Structuri din zidarie. Cauzele care produc deteriorarea structurilor si elementelor
din zidarie
IV. Stabilirea cauzei degradarii
V. Categorii de interventii
a. Injectarea fisurilor
b. Reintegrarea prin parti, desfacerea profunda a rosturilor si chituirea lor
c. Repararea si refacerea leziunilor cu mortar special
d. Regenerarea cu injectii din amestec pe baza de ciment
e. Camasuirea zidariei
f. Tiranti centura
g. Coaserea fisurilor cu scoabe din hotel
h. Bordarea golurilor
VI. Bibliografie
I.

Notiunea de consolidare a unui monument istoric

n restaurare nu exist monumente mai importante sau mai puin importante. Chiar atunci
cnd si-a pierdut pri importante din substana originar de-a lungul existenei sale,
monumentul trebuie privit ca o oper spaial, participant la realitatea din jur. Preceptele
care guverneaz domeniul conservrii i restaurrii monumentelor istorice trebuie aplicate
individualizat fiecrui monument, n funcie de personalitatea sa, funciunea sa trecut sau
viitoare, starea de conservare, n msura n care conceptul de restaurare rezult din
echilibrarea obligaiilor de a nu duna monumentului - primum non nocere (Carta de la
Veneia), precum i de a aciona pentru transmiterea lui generaiilor viitoare.
Gradul de intervenie asupra unui monument variaz de la simple lucrri de ntreinere i
conservare, trecnd prin aciuni de protecie, consolidare i ntregire i ajungnd la intervenii

complexe de restaurare i recompunere, de dezasamblare i reasamblare, sau, n cazuri

extreme, de translare sau reconstruire parial. Cldirile cu o durata relativ lung de
exploatare (de peste 50 ani) au materialele de rezisten mai mult sau mai puin mbtrnite,
situaie in care caracteristicilor lor mecanice iniiale sunt afectate. La zidrii s-au folosit, de
regul mortare slabe care uneori s-au mcinat in timp, iar lemnul a suferit ori putreziri ori
fisurri din uscare. Anii industrializrii au accentuat agresivitatea fizico-chimic a mediului
ambiant. Datorit acestor ageni specifici, cele mai multe dintre construciile vechi prezint
degradri i avarieri suplimentare fa de cele ale construciilor mai noi, deoarece au rezistat
aciunilor seismice repetate avnd rigiditatea structural deja afectat.
Aciunile de protecie a monumentelor istorice trebuie s aib n vedere urmtoarele:
ntreinere: Observarea continu a strii fizice a monumentului istoric i ansamblul de
msuri luate pentru meninerea acestei stri.
Restaurare: Aciune de nalt specializare care are scopul de a evidenia mrturiile istorice
incluse n monumentul istoric i de a pstra autenticitatea acestuia.
Consolidare: Aciune de nalt specializare care urmrete mbuntirea integritii
structurale a monumentului istoric.

II.

Exigente fata de tipul materialelor de constructie utilizate la consolidarea

monumentelor istorice

In momentul in care cladirile istorice necesita lucrari de reparatii, reabilitare si consolidare,

se recomanda folosirea materialelor traditionale (lemnul, piatra cioplita sau turnata, betonul,
teracota, fonta si otelul), apropiate de caracteristicile fizico-mecanice ale materialelor istorice
initiale. In cazul in care este necesara inlocuirea unor parti din elementele unor cladiri cu
valoare istorica, trebuie ca materialul ce substituie originalul sa prezinte caracteristici
asemanatoare legate de structura, aspect, culoare sau alte proprietati vizuale. In ultimele
decenii, la conservarea totala sau partiala a monumentelor istorice s-au folosit materiale
sintetice de tipul polimerilor acrilici, rasinilor epoxidice sau polimerice, dar si materiale
moderne de tipul compozitelor polimerice armate cu fibre. Autorii prezinta o serie de solutii de

consolidare a monumentelor istorice folosind materiale polimerice armate cu fibre cu aplicatii

la elementele structurale din materiale traditionale.
Inlocuirea materialelor de constructie originale cu materiale compozite trebuie sa satisfaca
trei criterii:

Sa fie compatibile la exterior cu materialele originale;

Proprietatile fizice ale materialelor compozite trebuie sa fie similare, sau avand mici tolerante,

cu ale materialelor din care au fost concepute monumentele istorice;

Materialele noi utilizate sa fie durabile indeplinind conditiile de performanta pe o perioada cat
mai mare de timp.
Materialele care pot inlocui, partial sau total, elementele din materiale traditionale cu
valoare istorica sunt: aluminiul turnat, piatra, betonul armat cu fibre de sticla, betonul
prefabricat, compozitele polimerice armate cu fibre, betoanele epoxidice sau cu alte rasini
polimerice etc.

III.

Structuri din zidarie. Cauzele care produc deteriorarea structurilor si elementelor

din zidarie.

La reabilitarea/consolidarea structurilor din zidarie trebui luate in considerare:

Vechimea constructiei;

Tipul zidariei:- din piatra naturala sau din caramida arsa sau nearsa;

Materialului de legatura dintre elementele de zidarie: zidarie uscata, mortare cu lianti

(de tip argila, var, mortar de ciment);

Sistemul structural: zidarie nearmata, zidarie armata, zidarie confinata;

Tipul fundatiilor, etc.

Principalele cauze ale deteriorarii structurilor din zidarie pot fi:

Imbatranirea materialului in timp (piatra si liantul de legatura);

Lipsa intretinerii constructiei si aparitia fenomenului de condens, care implicit conduce

la degradarea materialelor utilizate la alcatuirea elementului structural;

Degradarea terenului de fundare ca urmare a infiltratilor apelor pluviale;

Din exploatare necorespunzatoare (incarcari de exploatare peste valorile normale);

Din interventii necontrolate (suprimarea unor elemente de structura);

Actiuni dinamice asupra terenului de fundare;

Actiunea seismica.

Avariile caracteristice ale structurilor din zidarie pot fi:

Fisuri si crapaturi in peretii din zidarie ca urmare a degradarii terenului de fundare;

Fisurarea peretilor din actiuni orizontale dupa directia diagonalelor (tensiuni principale)
ca urmare a depasirii capacitatii portante la intindere;

Fisurarea la baza a spaletilor din actiuni orizontale;

Aparitia de fisuri si crapaturi la intersectile spaletilor ca urmare a lipsei unor legaturi

care sa asigure conlucrarea spatiala;

Prin modificarea structurilor (la interior), pstrarea sau refacerea faadelor in stilul vechi (care
are un aspect artistic deosebit, comparativ cu aspectul de produs industrial al construciilor
contemporane), prin readucerea la funcionalul i arhitectura exterioar iniial, ct i prin
reintegrarea lor cultural i social se pot repune aceste monumente n siguran. Din
nefericire pentru inginerul constructor, punerea in siguran a unui monument istoric printr-o
asemenea intervenie radical asupra sistemului structural este aproape imposibil,
deoarece, spre exemplu, bisericile ortodoxe sunt pictate in fresc la interior, fr a mai aminti
de mnstirile din nordul Moldovei la care interveniile structurale trebuie s fie minime, date
fiind existena frescelor i la exterior.

IV.

Stabilirea cauzei degradarii

Inainte de a se incepe reparea zidariei este important de observat daca fisurarea zidariei
este continua sau nu; daca aceasta este continua trebuie indepartata cauza care o
genereaza, pentru a evita reaparitia fisurii dupa procesul de remediere a zidariei.
Examinarea vizuala are ca scop sa stabileasca daca deteriorarea este pasiva, adica
ramane neschimbata in timp, sau activa, inregistrandu-se o evolutie in raport cu timpul. In
cazul fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate periodic dimensiunile lor (lungimea si
deschiderea) si trebuie amplasati martori din ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata
daca respectivele fisuri/crapaturi sunt active sau pasive.
Urmarirea evolutiei crapaturilor in timp se poate face cu ajutorul unor repere din placute de
sticla applicate la suprafata zidului prin lipire cu mortar de ipsos, dispuse transversal pe
directia crapaturii/fisurii.

V.

Categorii de interventii

La reabilitarea si restaurarea constructiilor din zidarie se disting doua mari categorii de

interventii:

Interventii de completare;

Interventii de consolidare.

Interventii de completare

Prin simpla alaturare vechi/nou, a reintegrarii sau complectarii cu elemente de

constructie sau corpuri noi cu diverse destinatii de functionare, pana la demolarea integrala si
conservarea invelisului exterior vechi. Interventia necesita asigurarea echilibrului dintre
structura nou creata si cea existenta.

Substituiri de componente structurale, categorie in care intra o serie de interventii asupra:

fundatiilor, peretilor portanti, elementelor structurale orizontale plane sau boltite (ex: inlocuiri
de arce si bolti cu structuri similare din beton armat sau otel, inlocuirea de pereti din zidarie
traditionala cu zidarii cu inima armata, etc.).

Consolidari si reintegrari de componente structurale existente:- este o interventie

complexa din punct de vedere structural.
ELEMENT STRUCTURAL
FUNDATII

METODE DE CONSOLIDARE
Injectari, cusaturi armate de profunzime,
subzidiri simple sau armate, grinda laterala
vierendell cu talpa inferioara largita, subzidiri
armate rezemate pe piloti forati, etc.

PERETI

Injectari, cusaturi armate de suprafata, centuri,

stalpisori inglobati, camasuieli, elemente tip
ZIA, consolidari cu elemente metalice
associate, tiranti laterali vizibili, tiranti laterali
inglobati

COLOANE

Injectari, cusaturi armate de profunzime,

camasuieli, fretari cu elemente metalice

ELEMENT STRUCTURAL
ARCE

METODE DE CONSOLIDARE
Impanari, injectari, cusaturi armate de
profunzime, tiranti vizibili la nasteri, grinzi
asociate la extrados arc, arce asociate la
intrados.

BOLTI

Injectari, Impanari, Centuri, Structuri asociate,

Suprabetonari

PLANSEE

Inlocuirea portiunilor deteriorate cu elemente

din rasini armate, consolidarea cu platbande si
gusee, consolidarea cu cabluri si tiranti,
structuri asociate

Tab. 1 Principalele metode de consolidare a zidariilor

VI.

Consolidarea peretilor

A. Injectarea fisurilor
Fisurile din zidarii cu o deschidere mai mica de 10 mm pot fi etansate cu mortar. De
regul, n fisuri cu deschiderea mai mic de 2 mm se injecteaz rin epoxidic, iar pentru
deschideri mai mari se injecteaz amestecuri pe baz de ciment. Pentru fisuri cu o
deschidere mai mare de 10 mm, aria degradata trebuie consolidata prin aplicarea unor
metode mai complexe.
Refacerea mortarului din rosturi este recomandat n cazul n care mortarul este degradat
din aciunea unor factori de mediu (precipitaii cu sau fr nghe/dezghe, ageni agresivi din
atmosfer etc.) i de asemenea n cazul mortarelor foarte slabe. Scopul injectrii fisurilor este
"refacerea continuitii aparente a zidriei".
Injeciile nsoite de introducerea unor elemente metalice (platbande, bare rotunde)
denumite n injecii armate - sporesc rezistena la ntindere i forfecare n zonele importante
pentru realizarea conlucrrii spaiale a pereilor de pe direciile principale ale cldirii (coluri,
ramificaii, intersecii).

B. Reintegrarea prin parti, desfacerea profunda a rosturilor si chituirea lor

Interventia este aplicabila doar in cazurile paramentelor (partea exterioar finit a unei
construcii, a unui element de construcie etc.; material care cptu e te (cu scop ornamental)
aceast parte) zidurilor din piatra, care se prezinta intr-o stare relativ buna de conservare si
unde mortarul din rosturi si-a pierdut din proprietatile care asigurau legatura zidariei. Eficienta

sistemului este mare pentru peretii despartitori; aplicarea metodei conduce la importante
economiii de materiale.

Modul de executie:

Desfacerea in profunzime a a rosturilor din zidarie de piatra cu ajutorul raschetelor,

evitand daltuirea si utilizarea instrumentelor mecanice;

Spalarea cu jet de apa sub presiune;

Rostuirea cu mortar poros, care trebuie sa ramana aparent.

Desfacerea profunda a rosturilor

C. Repararea si refacerea leziunilor cu mortar special

Procedeul este aplicabil pe suprafete locale inainte de a se face un tratament amplu

pentru regenerarea structurii distruse. Produsele folosite sunt cele pe baza de ciment de
consistent fluida, incarcate cu particule inerte, cu o granulometrie speciala.

Modul de executie:

Indepartarea bucatilor de perete desprins pana se ajunge la suprafete sanatoase;

Se curata fisurile cu apa sub presiune;

Chituirea fisurilor.
Chituirea superficiala, necesita folosirea materialelor traditionale care includ pulberi

provenite din macinarea materialelor rezultate din cioplirea peretilor din piatra. Daca absorbtia
de apa indica stari profunde de leziune in grosimea peretelui, se recomanda tehnica de
injectare punctiforma sub presiune.

Chituirea
rosturilor cu mortar
Refaceri locale cu mortar
special

D. Regenerarea cu injectii din amestec pe baza de ciment

Este o metoda eficienta daca peretii din zidarie prezinta urmatoarele afectiuni:
Degradari ale mortarului poros sau portiuni pe care mortarul lipseste;
Peretii cu suprafete neregulate si tencuieli desfacute;
Prezenta unor degradari evidente.
Interventia consta in executatea unei serii
de injectii cu amestec de produse pe baza de
ciment sau de produse chimice, realizate la
presiuni variabile, in functie de conditiile oferite
de peretele de tratat.
Scopul este de a restitui peretelui rezistenta
initiala prin substitutia mortarului cu noile
materiale injectate.
Modul de executie:

Etape:

Eventualele indepartari ale tencuielii

daca exista si daca sunt lipsite de
valoarea istorico-artistica.
Desfacerea in profunzime a rosturilor de
mortar din pereti;
Spalarea cu un jet de apa sub presiune;
Rostuirea paramentului cu mortar de
ciment si nisip de granulatie mare (cu
mortar poros).
Montarea tuburilor, etansarea lor si chituirea fisurilor

Stabilirea retelei de gauri in functie de degradarea peretelui

si de capacitatea sa de absorbtie

Se executa foraje pentru injectie cu

ajutorul carotierelor de rotatie;
Se fizeaza si se dispun tuburile de
injectie;
Se uda paramentul in mai multe
reprize pana la saturare
Injectarea amestecului.

Fluxul de injectare trebuie sa fie

continuu, fara a crea goluri de aer. Se
recomanda ca operatiunea sa inceapa de
jos in sus si din zonele perimetrale astfel
incat sa se blocheze posibilele iesiri din
perete.

E. Camasuirea zidariei
Zidaria fisurata sau crapata se
poate camasui prin aplicarea pe cele
doua fete ale zidului a doua plase
sudate 3 mm, cu ochiuri de 15-20
cm, cu sau fara injectare prealabila cu
mortar de ciment. Plasele se leaga
intre ele cu agrafe din otel beton 6
mm, prevazute cu ciocuri, introduse
prin gaurile create in zidarie, pe
ambele directii, la intervale de 50-60
cm.
Camasuirea zidariei fisurate si injectarea acesteia

Camasuirea se va realiza cu mortar

marca M100, iar operatiunea de camasuire va fi precedata de indepartarea tencuielii, a
caramizilor sfaramate, de curatarea rosturilor, si de spalarea si periarea zidariei. Repararea
fisurilor izolate se poate face cu doua plase sudate cu ochiuri de 10 cm, aplicate in lungul
fisurii si legate intre ele cu agrafe.

Consolidarea peretilor portanti cu cei de

contravantuire

Consolidarea legaturilor dintre peretii portanti si

cei de contravantuire se poate face cu plase sudate
sau cu injectii de mortar, dupa caz.
In cazul injectarilor se curata de mortar doua rosturi
orizontale de la partea superioara si se introduc doua
bare de otel beton, care se inglobeaza in mortar de
ciment.
Peretii portanti se consolideaza la intersectii cu

plase sudate ancorate intre ele cu bare

Consolidarea peretilor portanti cu cei de contravantuire
din otel beton, introduse in rosturile
orizontale prin gauri perforate, in minimum trei sectiuni, pe inaltimea zidariei.

F. Tiranti centura

Metoda este o alternativa la consolidarea zidariilor cu ajutorul tirantilor metalici.

Tirantii centura constau din armaturi petrecute in afara zidurilor, de o parte si de cealalta a lor
si care sunt betonate dupa ancorarea sau chiar pretensionate. In acest mod zidul este prins
cu doua eclise cu rol de tirant si centura. Ele se leaga din loc in loc cu bride de beton armat,
solidarizate de zid.

Consolidarea zidariilor cu tiranti si centuri

G. Coaserea fisurilor cu scoabe din otel

Legarea cu scoabe din otel se practica in cazul fisurilor izolate. Scoabele se fixeaza de o
parte si de alta a fisurii pe cat posibil, perpendicular pe aceasta, in zonele cu zidarie
nedegradata. Numarul scoabelor se determina functie de sectiune acestora
Si capacitatea portanta a peretelui de zidarie, cu asigurarea unei lungimi suficiente de
ancorare.

In mod curent se utilizeaza scoabe din otel rotund, fixate in gauri cu mortar pe baza de
ciment. Daca este posibil se indica introducerea scaoeblor pe ambele fete ale zidariei.

In practica se intalnesc si scoabe din otel lat (platbanda), care au avantajul ca pot fi
mai simplu fixate in zid cu mijloace obisnuite.

H.

Bordarea golurilor

Bordarea golurilor poate fi realizata prin:

Dispunerea de armatura suplimentara in jurul golului inglobata in camasuiala,

Inramarea golului cu o structura din beton armat;

Inramarea golului cu profile metalice.

In cazul bordarii cu armatura, aceasta se

dispune suplimentar armaturii din camasuiala si
va fi reprezentata de minimum doua bare cu
diametrul de 12 mm, dispuse la 10 cm distanta
una de cealalta, pe conturul golului la cca 3-5 cm,
de marginea
acestuia.
Barele

se

fixeaza suplimentar in zidarie cu scoabe.

Incadrarea golurilor cu o rama din beton armat se
realizeaza prin scoaterea unui rand de caramida. Daca
peretele este gros se poate efectua operatiunea separat
la interior si exterior si eventual se pot realiza legaturi
intre cele doua rame.

BIBLIOGRAFIE

1. Conservarea i restaurarea monumentelor istorice D. Covatariu, A.-C.

Diaconu
2. Opri, I., Ocrotirea patrimoniului cultural. Tradiii, destin, valoare, Bucureti,
Meridiane, 1986
3. Drgu, V. Monumentele istorice, parte integrant a patrimoniului culturalnaional, n Revista muzeelor i monumentelor 2, 1986