26.

Ecuația lui Schrödinger pentru o particulă aflată în câmp de forțe

Am studiat deja particula liberă și ecuația Schrödinger asociată acesteia. Despre o particulă spunem
că este „liberă” atunci când ea se află într-un domeniu din spațiu în care, deși particula posedă o
anumită energie și un anumit impuls, asupra ei nu acționează nicio forță suplimentară, din exterior.
Spre exemplu, dacă o particulă (să spunem, electron) pătrunde într-o zonă în care nu există (din
exterior) câmpuri electrice, magnetice, gravitaționale, etc., atunci ea va fi o particulă „liberă”. Din
contră, dacă în acel domeniu din spațiu acționează un câmp electric, atunci particula nu va mai fi
liberă și ca urmare comportarea (mișcarea) ei va fi influențată de acel câmp electric extern. În acest
caz se spune că particula se află într-un câmp de forțe.

Să considerăm o astfel de particulă care se deplasează într-un câmp de forțe a cărui energie depinde
de poziție. Astfel, energia câmpului extern va fi notată cu U(r), unde U este energia câmpului, iar r
semnifică dependența acestei energii de poziție.

De această dată, particula va avea energia E și impuls p , unde energia va avea forma:

p2
E= +U (r ) (26.1)
2m

Funcția de undă asociată acestei particule va fi, după cum deja știm:

i 
 (r , t ) =  o  exp   ( E  t − p  r ) (26.2)
 

Dacă derivăm de două ori funcția de undă în raport cu coordonatele x, y și z, obținem laplacianul
funcției (vezi 25.3):

p2
 = − 2
 (26.3)

Pe de altă parte, știm din ecuația 25.4 derivata fincției în raport cu timpul:

 i
= E (26.4)
t 

În această ultimă ecuație înlocuim energia cu expresia ei din (26.1) și vom avea:

 i  p 2 
=  + U ( r )  (26.5)
t  2m 

Astfel, vom avea un sistem de două ecuații între (26.3) și (26.5):

96
  p2
   = − 

2

 (26.6)
  = i  p + U ( r )  
2

 t  2m 
 

Sistemul se rezolvă scoțând impulsul la pătrat din prima ecuație și înlocuindu-l în a doua:

  2
p2 = −


   2

−
 i   
 =  + U ( r ) 
t  2m 
 
 

    2 
  = −i  − U ( r ) 
t  2m  
    2 
 i  = − U ( r ) 
t  2m  
   2
 i  = − U ( r ) 
t 2m

Rearanjând termenii, obținem:

2

  − U ( r )  − i   =0 (26.7)
2m t

Această din urmă ecuație reprezintă ecuația lui Schrödinger pentru o particulă de energie E aflată
într-un câmp de forțe cu energia U(r). Observăm că în acest caz particula este influențată de câmpul
de forțe prin termenul suplimentar U ( r )  , astfel încât densitatea de probabilitate asociată ei se va
modifica (față de cazul particule libere).

Ecuația atemporală a lui Schrödinger pentru o particulă aflată în câmp de forțe

Și pentru acest caz putem deduce o formă atemporală a ecuației lui Schrödinger. Reamintim că ecuația
i 
undei poate fi scrisă ca:  (r , t ) =  (t )  (r ) = exp   E  t   (r ) . Această expresie este înlocuită în
 
(26.7):
2
 i   i    i  
  exp   E  t   (r )  − U ( r )  exp   E  t   (r ) − i   exp   E  t   (r )  = 0
2m       t    

97
 i  i  i 
2
i
exp   E  t      (r ) − U ( r )  exp   E  t   (r ) −  E  i   (r )  exp   E  t  = 0
  2m    

i 
Observăm că termenul exp   E  t  dispare, și vom avea:
 
2
  (r ) = −  E − U ( r )   (r ) (26.6)
2m

Această ecuație din urmă reprezintă ecuația lui Schrödinger atemporală (independentă de timp) pentru
o particulă aflată într-un câmp de forțe de energie U(r).

Observăm că ecuațiile lui Schrödinger (atât cea temporală, cât și cea atemporală) pentru o particulă
liberă sunt cazuri particulare, pentru care U(r) = 0, ale ecuațiilor corespunzătoare pentru cazul
particulei aflate într-un câmp de forțe.

98