REZ1 Seminarii

Forţe exterioare, forţe interioare - eforturi
● Sub acţiunea forţelor exterioare, în interiorul corpurilor deformabile, ca răspuns la sarcinile exterioare
apar forţele interioare sau eforturi.
Fie un corp oarecare deformabil, imobil (fixat prin reazeme) asupra căruia acţionează un sistem de
forţe exterioare oarecare:
→
Corpul este în echilibru static → condiţia de echilibru furnizată de mecanică: σ 𝐹𝑖 = 0
→ → → → →
𝐹1 + 𝐹2 + 𝐹3 + 𝐹4 + 𝐹5 = 0 .
Rezistenţa materialelor 1
● Determinarea forţelor interioare sau a eforturilor se face prin metoda secţiunii transversale
efectuate printr-un plan normal la axa longitudinală a corpului.
tronsonul din stânga: tronsonul din dreapta:
→ → → → →
𝐹1 + 𝐹2 + 𝐹3 ≠ 0 𝐹4 + 𝐹5 ≠ 0
Pentru ca fiecare dintre cele două tronsoane să fie în echilibru static, pe cele două feţe ale secţiunii normale trebuie
introduse:
→
- o forţă rezultantă: 𝑅 ;
→
- un moment rezultant: 𝑀;
reprezintă efectul mecanic al tronsonului înlăturat (reducerea sistemului de forţe în centrul de greutate al secţiunii).
tronsonul din stânga: tronsonul din dreapta:
efectul tronsonului din dreapta: efectul tronsonului din stânga:

→ → → → → → → → →
𝑅 + 𝑀 = 𝐹4 + 𝐹5 ; 𝑅 + 𝑀 = 𝐹1 + 𝐹2 + 𝐹3 ;
→ → → → → → → → →
𝐹1 + 𝐹2 + 𝐹3 + 𝑅 + 𝑀 = 0 ; 𝐹4 + 𝐹5 + 𝑅 + 𝑀 = 0 .
→ → → →
𝑅 +𝑀 =𝐹 +𝐹 → → → → → → → → →
ቐ → 𝑑𝑟 → 𝑑𝑟 → 4 → 5 → → 𝑅𝑑𝑟 + 𝑀𝑑𝑟 + 𝑅𝑠𝑡 + 𝑀𝑠𝑡 = 𝐹4 + 𝐹5 + 𝐹1 + 𝐹2 + 𝐹3 →
𝑅𝑠𝑡 + 𝑀𝑠𝑡 = 𝐹1 + 𝐹2 + 𝐹3
→ → → →
𝑅𝑑𝑟 + 𝑀𝑑𝑟 = − 𝑅𝑠𝑡 + 𝑀𝑠𝑡 →
→ →
→ rezultanta: 𝑅 şi momentul rezultant: 𝑀, de pe cele două feţe ale secţiunii sunt egale şi de sensuri contrare
(Principiului acţiunii şi reacţiunii).
Eforturi, solicitări simple
Fiecare dintre aceste eforturi: N, T, Mt şi Mî, considerate separat produc asupra corpului o solicitare
simplă:
a – Efortul axial: N – forţă axială (proiecţia pe axa longitudinală: ox) → determină solicitarea axială.
Efortul axial este egal cu suma algebrică a proiecţiilor după direcţia
axei longitudinale (axa ox) a tuturor forţelor exterioare care acţionează
pe tronsonul înlăturat:
→ →
𝑁 = σ 𝐹𝑥 𝑖
Convenţia de semne:
• efortul axial N este pozitiv dacă solicitarea este la tracţiune - întindere,
bara se lungeşte;
• efortul axial N este negativ dacă solicitarea este la compresiune, bara
se scurtează.
Fiecare dintre aceste eforturi: N, T, Mt şi Mî, considerate separat produc asupra corpului o solicitare
simplă:
b – Forţa tăietoare: T – conţinută (proiecţia) ȋn planul secţiunii → determină solicitarea la forfecare.

Forţa tăietoare este egală cu suma algebrică a proiecţiilor după
direcţia axelor planului normal (componenta: Ty proiecţia după axa oy,
respectiv componenta: Tz proiecţia după axa oz) a tuturor forţelor
exterioare care acţionează pe tronsonul înlăturat:
→ → → →
𝑇𝑦 = σ 𝐹𝑦 𝑖 sau 𝑇𝑧 = σ 𝐹𝑧 𝑖
• forţa tăietoare T este pozitivă dacă tinde să rotească secţiunea în
sens orar;
• forţa tăietoare T este negativă dacă tinde să rotească secţiunea în
sens antiorar.
c – Momentul de torsiune (răsucire): Mt → determină solicitarea la torsiune (răsucire).

Momentul de torsiune este egal cu suma algebrică a momentelor
tuturor forţelor şi a cuplurilor exterioare care acţionează pe tronsonul
înlăturat, având ca tendinţă rotirea secţiunii în jurul axei longitudinale
axa ox (momentele proiecţiilor forţelor în planul normal în raport cu axa
ox).
Convenţia de semne – în general:

• momentul de torsiune Mt este pozitiv după normala exterioară la secţiune, tinde să rotească
secţiunea în sens antiorar;
• momentul de torsiune Mt este negativ dacă tinde să rotească secţiunea în sens orar.
d – Momentul încovoietor: Mî → determină solicitarea la încovoiere.

Momentul încovoietor este egal cu suma algebrică a momentelor
încovoietoare a tuturor forţelor şi a cuplurilor exterioare care acţionează
pe tronsonul înlăturat, având ca tendinţă rotirea secţiunii în jurul unei
axe conţinută în planul secţiunii - planul yoz (Mîy - momentele
componentelor forţelor: Fz în raport cu axa oy, Mîz - momentele
componentelor forţelor Fy în raport cu axa oz).
• momentul încovoietor Mîy este pozitiv dacă fibra inferioară a barei se lungeşte, iar fibra superioară se
scurtează;
• momentul încovoietor Mîy este negativ dacă fibra inferioară a barei se scurtează, iar fibra superioară
se lungeşte.
DIAGRAME DE EFORTURI
Bara din figură, încastrată la partea superioară este

R solicitată de sistemul de forţe axiale:
O
P1 = 8 kN; P2 = 20 kN; P3 = 30 kN; P4 = 6 kN;
N4=P1-P2+P3-P4
P4 N4=N3-P4 Se neglijează greutatea proprie.
4
N3=P1-P2+P3 a – Să se determine reacţiunea din ȋncastrare;
3 N3=N2+P3
P3 b - Să se traseze diagrama eforturilor axiale.
N2=P1-P2
N2=N1-P2 a – Reacţiunea din ȋncastrare;
P2
2 Condiţia de echilibru: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ;

N1=P1
1
P1 𝑃1 − 𝑃2 + 𝑃3 − 𝑃4 − 𝑅 = 0 → 𝑅 = 𝑃1 − 𝑃2 + 𝑃3 − 𝑃4 →
𝑅 = 8 − 20 + 30 − 6 = 12 𝑘𝑁;
x
R b - Diagrama eforturilor axiale.

O N4=R N4=R
O
N1 = P1 = 8 kN; (+ tractiune)
N4
P4 N4 N2 = P1 – P2 = 8-20 = - 12 kN;
4 (- compresiune)
N3 N3
3 N3 = P1 – P2 + P3= 8-20+30= 18 kN;
P3 P3 (+ tractiune)
N2 N2=P1-P2
N2
P2 N4 = P1–P2+P3-P4 =8-20+30-6= 12 kN;
P2 (-)
(+ tractiune)
2
N1 N1=P1 N1
1 Verificare:
P1 (-) (+) N4 = R
Trasarea diagramei eforturilor axiale cuprinde următoarele etape:

1 – se calculează reacţiunile din reazeme, pe baza condiţiei de echilibru:
σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ;
2 - se începe de la un capăt unde efortul axial este cunoscut, ţinând cont de convenţia de semne
(semnul algebric) a efortului axial;
3 - într-o secţiune normală oarecare, pe cele două feţe ale secţiunii, efortul axial este egal cu suma
vectorială (algebrică) a tuturor forţelor axiale care acţionează asupra tronsonului înlăturat;
4 - efortul axial este constant între două secţiuni normale succesive de aplicare ale forţelor axiale;
5 - în secţiunile de aplicare ale forţelor axiale, diagrama are o discontinuitate (salt) egală cu valoarea
forţei axiale, ţinând cont de convenţia de semne (semnul algebric) a forţei axiale;
6 - la celălalt capăt al barei efortul axial este egal cu reacţiunea din reazem (verificarea trasării corecte
a diagramei eforturilor axiale).
P DIAGRAME DE EFORTURI
Bara din figură este simplu rezemată la capete:

A C B x
reazemul A – reazem fix, reazemul B – reazem mobil,
fiind încărcată în punctul C cu sarcina concentrată:
a b P = 25 kN. Dimensiuni: a = 0,5 m, b = 1,5 m, L = 2 m;
VA VB
L
a – Să se determine reacţiunile din reazeme;
y
b - Să se traseze diagrama forţei tăietoare;
c – Să se traseze diagrama momentului ȋncovoietor.

z
a – Reacţiunile din reazeme;
σ 𝐹Ԧ𝑖 = 0 ; σ 𝑀𝑖 = 0 ;
- ecuaţia de echilibru în raport cu ox: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ⇒ 𝑁 = 0;
- ecuaţia de echilibru în raport cu oz: σ 𝐹𝑖𝑧 = 0;

- se va folosi la verificarea calculului reacţiunilor;
P DIAGRAME DE EFORTURI
+ a – Reacţiunile din reazeme;
A C B x
- ecuaţiile de momente în raport cu reazemele:
a b σ 𝑀𝑖 = 0:
VA VB
L
● în raport cu reazemul A:
y
𝑃⋅𝑎
𝑃 ⋅ 𝑎 − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 = 0 ;⇒ 𝑉𝐵 = =6,25 kN;
𝐿
z ● în raport cu reazemul B:
𝑃⋅𝑏
𝑉𝐴 ⋅ 𝐿 − 𝑃 ⋅ 𝑏 = 0;⇒ 𝑉𝐴 = = 18,75 𝑘𝑁 ;
𝐿
Verificare ecuaţia de echilibru în raport cu oz: σ 𝐹𝑖𝑧 = 0;
−𝑉𝐴 + 𝑃 − 𝑉𝐵 = 0;
⇒ 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = 𝑃;
⇒ 18,75 + 6,25 = 25;
𝑃⋅𝑏 𝑃⋅𝑎 𝑃⋅(𝑎+𝑏)
⇒ + = = 𝑃.
𝐿 𝐿 𝐿
P x DIAGRAME DE EFORTURI
x b – Diagrama forţei tăietoare;

A C B x
● tronsonul AC: 𝑥 ∈ [0, 𝑎)

a b
VA VB
L
𝑃⋅𝑏
y 𝑇 = 𝑉𝐴 = = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 = 18,75 kN
𝐿
(+) VA 𝑇=
𝑃⋅𝑏
P
𝐿
𝑃⋅𝑎
(-) 𝑇=− VB
z 𝐿 T > 0 → tinde să rotească secţiunea în sens orar;
● tronsonul CB: 𝑥 ∈ (𝑎, 𝐿]
𝑃⋅𝑏 𝑃⋅ 𝑏−𝐿 𝑃⋅𝑎

𝑇 = 𝑉𝐴 − 𝑃 = 𝐿 − 𝑃 = =− =
𝐿 𝐿
= −𝑉𝐵 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 = 6,25 kN
T < 0 → tinde să rotească secţiunea în sens antiorar.
P x DIAGRAME DE EFORTURI
+
A
x C B x b – Diagrama momentului ȋncovoietor;
● tronsonul AC: 𝑥 ∈ [0, 𝑎)

a b
VA VB
L 𝑃⋅𝑏
𝑥 ∈ 0, 𝑎 ⇒ 𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 = ∙ 𝑥 = 18,75 ⋅ 𝑥 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟
𝐿
y 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 0
⇒ቊ 𝑠𝑡
(-) MA=0 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐶 = 18,75 ∙ 0,5 = 9,375 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
MB=0
Mȋ > 0 → lungeşte fibra inferioară;
(+)
z
● tronsonul CB: 𝑥 ∈ (𝑎, 𝐿]
𝑃⋅𝑏⋅𝑎
𝑀𝐶 = 𝑀𝑚𝑎𝑥 = 𝑥 ∈ 𝑎, 𝐿 ⇒ 𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 − 𝑃 ⋅ 𝑥 − 𝑎 = 18,75 ⋅ 𝑥 − 25 ⋅ 𝑥 − 0,5
𝐿
𝑥 = 0,5 → 𝑀𝐶𝑑𝑟 = 18,75 ∙ 0,5 − 25 ∙ 0
= 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 ⇒ ൝ ⇒
𝑥 = 2 → 𝑀𝐵 = 18,75 ⋅ 2 − 25 ⋅ 2 − 0,5
𝑀𝑑𝑟 = 9,375 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
൝ 𝐶 ;
𝑀𝐵 = 0
Mȋ > 0 → lungeşte fibra inferioară;
SOLICITĂRI AXIALE
Elemente teoretice:
Efort axial – solicitare axială, direcţie axială, semn: funcţie de sens:
- solicitare la tracţiune: N > 0, semn pozitiv “+”;
- solicitare la compresiune: N < 0, semn negativ “-”;
𝑁
● tensiune normală: 𝜎 = - relaţia fundamentală a solicitării axiale
𝐴
● stare de deformaţie: alungire sau scurtare:

𝛥𝑙
- solicitare la tracţiune: N>0, bara se lungeşte: 𝛥𝑙 > 0 ↔ 𝜀 = > 0;
𝑙
𝛥𝑙
- solicitare la compresiune: N<0, bara se scurtează: 𝛥𝑙 < 0 ↔ 𝜀 = < 0;
𝑙
𝛥𝑙
● legea lui Hooke → domeniul deformaţiilor elastice – zona de proporţionalitate: 𝜎 = 𝐸 ⋅ 𝜀 = 𝐸 ∙ ;
𝑙
𝑁
𝜎=
𝐴
●൞ 𝛥𝑙
𝜎 =𝐸⋅𝜀 =𝐸∙
𝑙
SOLICITĂRI AXIALE
Elemente teoretice:
𝑁 𝑁
● dimensionare: 𝜎 = → 𝐴𝑛𝑒𝑐 = 𝜎 ;
𝐴 𝑎𝑇(𝐶)
𝑁
● verificare: 𝜎𝑒𝑓𝑇(𝐶) = 𝐴 ≤ 𝜎𝑎𝑇(𝐶) ;
𝑒𝑓
𝑁
● capacitate portantă – efortul axial capabil (maxim): 𝜎 = 𝐴
→ 𝑁𝑐𝑎𝑝𝑇(𝐶) = 𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝜎𝑎𝑇(𝐶) ;
𝑁
𝜎= 𝛥𝑙 𝑁 𝑁⋅𝑙
𝐴
● deformaţia – lungire/scurtare: ൞ 𝛥𝑙 →𝐸∙ = → 𝛥𝑙 = 𝐴⋅𝐸 ;
𝑙 𝐴
𝑙
SOLICITĂRI AXIALE
Bara din figură, executată din oţel P235, încastrată la partea

R superioară este solicitată de sistemul de forţe axiale:
O P1 = 8 kN; P2 = 20 kN; P3 = 40 kN;
în secţiunile: l1 = 2 m; l2 = 2 m; l3 = 1 m.
l3
Se neglijează greutatea proprie.

3
P3 a - Să se traseze diagrama eforturilor axiale;
l2
b - Să se dimesioneze bara;
P2
c - Să se determine deformaţia totală.
2
a - Diagrama eforturilor axiale;
l1
- determinarea reacţiunii Condiţia de echilibru: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ;

1
P1 𝑃1 − 𝑃2 + 𝑃3 − 𝑅 = 0 → 𝑅 = 𝑃1 − 𝑃2 + 𝑃3 →
𝑅 = 8 − 20 + 40 = 28 𝑘𝑁;
x
SOLICITĂRI AXIALE
R
O N3=R
O
N3=P1-P2+P3 (+)
l3
N3=N2+P3 N3=P1-P2+P3
3
P3
P3
N2=P1-P2 (-)
l2
N2=N1-P2
P2 N2=P1-P2
P2
2
N1=P1 (+) N1 = P1 = 8kN; (+);
l1
N1=P1
N2 = P1 – P2 = 8 – 20 = -12 kN; (-);
1 P1 N3 = P1 – P2 +P3 = 8 – 20 +40 = 28 kN; (+);
P1 (-) (+)
SOLICITĂRI AXIALE
b - Dimesionarea barei;
● determinare rezistenţă admisibilă – P235
- limita de curgere: σc = 235 N/mm2 ;

- rezistenţa la rupere: σr = (360 ÷ 480) N/mm2 ;
- coeficient de siguranţă la rupere: cr = 2,4;
- coeficient de siguranţă la curgere: cc = 1,5;
𝜎𝑐 𝜎𝑐 235
= = 156,67 𝑁/𝑚𝑚2
𝑐 𝑐 1,5
𝜎𝑎𝑇 = 𝑚𝑖𝑛 ൞𝜎𝑐𝑟 → 𝜎𝑎𝑇 = 𝑚𝑖𝑛 𝑐 → 𝜎𝑎𝑇 = 150 𝑁/𝑚𝑚2
𝜎𝑟 360
= = 150 𝑁/𝑚𝑚2
𝑐𝑟 𝑐𝑟 2,4
𝑁 𝑁 𝑁 28.000
● dimensionare: 𝜎 = → 𝐴𝑛𝑒𝑐 = 𝜎 ; 𝐴𝑛𝑒𝑐 = 𝜎 = = 186,7 𝑚𝑚2
𝐴 𝑎𝑇(𝐶) 𝑎𝑇 150
𝜋⋅𝑑2 4⋅𝐴𝑛𝑒𝑐 4⋅186,7

● determinare diametru: 𝐴 = →𝑑= = = 15,42 𝑚𝑚 → d = 16 mm;
4 𝜋 𝜋
SOLICITĂRI AXIALE
b - Dimesionarea barei;
● verificarea barei:
𝑁
𝜎𝑒𝑓𝑇 = ≤ 𝜎𝑎𝑇
𝐴𝑒𝑓
𝜋 ⋅ 𝑑 2 𝜋 ⋅ 162
- aria efectivă: 𝐴𝑒𝑓 = = = 201,06 𝑚𝑚2
4 4
𝑁 28.000 𝑁
𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 139,2 < 𝜎𝑎𝑇 = 150
𝐴𝑒𝑓 201,06 𝑚𝑚2
SOLICITĂRI AXIALE
c – Deformaţiile barei:
R
𝑁
O 𝜎= 𝛥𝑙 𝑁 𝑁⋅𝑙
𝐴 →𝐸∙ = → 𝛥𝑙 =
𝛥𝑙 𝑙 𝐴 𝐴⋅𝐸
l3
N3=28 kN 𝑙
3 P3
- modulul de elasticitate → oţel: E = 21·104 N/mm2;
l2
- se împarte bara în tronsoane omogene:

P2 N2=-12 kN
acelaşi material, aceeaşi arie, acelaşi efort axial;
𝑁 ⋅𝑙 8.000⋅2.000
2 - tronsonul 1: 𝛥𝑙1 = 𝐴 1 ⋅𝐸1 = 201,06⋅21⋅104 = 0,379 𝑚𝑚
𝑒𝑓
N1=8 kN 𝑁 ⋅𝑙 −12.000⋅2.000
l1
- tronsonul 2: 𝛥𝑙2 = 𝐴 2 ⋅𝐸2 = = −0,568 𝑚𝑚

𝑒𝑓 201,06⋅21⋅104
1
𝑁 ⋅𝑙 28.000⋅1.000
P1 - tronsonul 3: 𝛥𝑙3 = 𝐴 3 ⋅𝐸3 = 201,06⋅21⋅104 = 0,663 𝑚𝑚
𝑒𝑓
- deformaţia totală:
x 𝛥𝑙𝑡 = 𝛥𝑙1 + 𝛥𝑙2 + 𝛥𝑙3 = 0,379 − 0,568 + 0,663 = 0,474 𝑚𝑚
SOLICITĂRI AXIALE
Să se dimensioneze o bară cu secţiune circulară executată din oţel P235, solicitată la tracţiune de forţa
axială P=25 kN, în următoarele ipoteze:
a – ȋn condiţii de rezistenţă - solicitare la tracţiune;
b – ȋn condiţii de rigiditate – deformaţia specifică admisibilă: a = 0,05 % .

𝑁 𝑁
a – dimensionarea barei pe baza solicitării la tracţiune: 𝜎 = 𝐴
→ 𝐴𝑛𝑒𝑐 =
𝜎𝑎𝑇(𝐶)
;
𝑁 25.000
● dimensionare: calcul arie necesară: 𝐴𝑛𝑒𝑐 =
𝜎𝑎𝑇
=
150
= 166,67 𝑚𝑚2
𝜋⋅𝑑 2 4⋅𝐴𝑛𝑒𝑐
- determinare diametru: 𝐴= →𝑑= = 14,57 𝑚𝑚 → d = 15 mm;
4 𝜋
𝑁
● verificare: 𝜎𝑒𝑓𝑇(𝐶) = 𝐴 ≤ 𝜎𝑎𝑇(𝐶) ;
𝑒𝑓
𝜋⋅𝑑 2
- aria efectivă: 𝐴𝑒𝑓 = 4
= 176,71 𝑚𝑚2 ;
𝑁 25.000 𝑁
- verificare: 𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 141,5 < 𝜎𝑎𝑡𝑇 = 150 .
𝐴𝑒𝑓 176,71 𝑚𝑚2
SOLICITĂRI AXIALE
Să se dimensioneze o bară cu secţiune circulară executată din oţel P235, solicitată la tracţiune de forţa
axială P=25 kN, în următoarele ipoteze:
b – dimensionarea barei pe baza condiţiei de rigiditate: a = 0,05 %
𝑁
𝜎= 𝑁 𝑁
● deformaţia specifică: ൝ 𝐴 →𝐸∙𝜀 =
𝐴
→𝜀=
𝐴⋅𝐸
;
𝜎 =𝐸⋅𝜀
𝑁 𝑁 25.000 2
- aria necesară: 𝜀 = 𝐴⋅𝐸 ≤ 𝜀𝑎 → 𝐴𝑛𝑒𝑐 = 𝐸⋅𝜀𝑎 = 21⋅104⋅0,05⋅10−2 = 238,10 𝑚𝑚 ;
𝜋⋅𝑑 2 4⋅𝐴𝑛𝑒𝑐
- determinare diametru: 𝐴= →𝑑= = 17,41 𝑚𝑚 → d = 18 mm;
4 𝜋
𝑁
● verificare: 𝜀= ≤ 𝜀𝑎
𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝐸
𝜋⋅𝑑 2
- aria efectivă: 𝐴𝑒𝑓 = 4
= 254,47 𝑚𝑚2 ;
𝑁 25.000 𝑁
- verificare condiţia de rezistenţă: 𝜎𝑒𝑓𝑇 = 𝐴 = 254,47 = 98,2 < 𝜎𝑎𝑡 = 150 𝑚𝑚2;
𝑒𝑓
𝑁 25.000 −4
- verificare condiţia de rigiditate: 𝜀 = 𝐸⋅𝐴𝑒𝑓 = 21⋅104⋅254,47 = 4,67 ⋅ 10 = 0,047 % < 𝜀𝑎 = 0,05 %
SOLICITĂRI AXIALE
O bară din oţel – P235 (σaT = 150 N/mm2, E = 21·104 N/mm2), din ţeavă: Tv Φ 28*3 şi lungimea de 800
mm, se lungeşte sub acţiunea unei forţe axiale cu: l = 0,5 mm.
Să se calculeze:
a - valoarea efortului axial şi verificarea barei la tracţiune;
b – capacitatea portantă – efortul axial capabil;
c – lungirea maximă a barei.
a - efortul axial şi verificarea barei la tracţiune;

𝑁
𝜎= 𝑁 ∆𝑙 𝛥𝑙
𝐴 → = 𝐸 ∙ → 𝑁 = 𝐸 ∙ ∙ 𝐴𝑒𝑓
- efortul axial: ∆𝑙 𝐴 𝑙 𝑙
𝑙
𝜋 2 2
- aria efectivă: 𝐴𝑒𝑓 = ∙ 𝑑𝑒𝑥𝑡 − 𝑑𝑖𝑛𝑡 = 235,62 𝑚𝑚2
4
𝛥𝑙 0,5
- efortul axial: 𝑁=𝐸∙ ∙ 𝐴𝑒𝑓 = 21 ⋅ 104 ∙ ∙ 235,62 = 30.925 𝑁
𝑙 800
𝑁 30.925 𝑁
- verificarea barei la tracţiune: 𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 131,3 < 𝜎𝑎𝑇 = 150 𝑁/𝑚𝑚2
𝐴𝑒𝑓 235,62 𝑚𝑚2
SOLICITĂRI AXIALE
O bară din oţel – P235 (σaT = 150 N/mm2, E = 21·104 N/mm2), din ţeavă: Tv Φ 28*3 şi lungimea de 800
mm, se lungeşte sub acţiunea unei forţe axiale cu: l = 0,5 mm.
b – capacitatea portantă – efortul axial capabil;
𝑁
– efortul axial capabil: 𝜎𝑒𝑓𝑇 =
𝐴𝑒𝑓
≤ 𝜎𝑎𝑇 → 𝑁𝑐𝑎𝑝 = 𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝜎𝑎𝑇 = 235,62 ∙ 150 = 35.343 𝑁
c – lungirea maximă a barei.
– lungirea maximă a barei → efortul axial capabil - maxim:

𝑁𝑐𝑎𝑝 𝛥𝑙 𝑁𝑐𝑎𝑝 ⋅ 𝑙 𝑁𝑐𝑎𝑝 ⋅ 𝑙 35.343 ⋅ 800
𝜎= = 𝐸 ⋅ 𝜀 = 𝐸 ∙ ⇒ 𝛥𝑙𝑚𝑎𝑥 = → 𝛥𝑙𝑚𝑎𝑥 = = = 0,571 𝑚𝑚
𝐴𝑒𝑓 𝑙 𝐸 ∙ 𝐴𝑒𝑓 𝐸 ∙ 𝐴𝑒𝑓 21 ⋅ 104 ∙ 235,62
SOLICITĂRI AXIALE
Un sistem articulat este format din 2 bare din oţel P235,

dispuse simetric  = 30 °, de secţiuni rotunde egale, având
A B lungimea: l = 1.000 mm.
În punctul O, sistemul susţine o masă: m=3.500 kg.
N a - Să se dimensioneze barele sistemului;

N
x b – Să se determine deformaţia barelor.
O a - Dimesionarea barelor;
G ෍ 𝐹𝑖𝑥 = 0; ෍ 𝐹𝑖𝑦 = 0
- eforturile axiale - Condiţia de echilibru:
axa x: −𝑁 𝑠𝑖𝑛 𝛼 + 𝑁𝑠𝑖𝑛𝛼 = 0 → 𝑁 = 𝑁

y
𝐺
axa y: 𝐺 − 2 ⋅ 𝑁 𝑐𝑜𝑠 𝛼 = 0 → 𝑁 =
2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼
𝐺 𝑚∙𝑔 3.500 ∙ 9,81
𝑁= = = = 19.823,3 𝑁
2 𝑐𝑜𝑠 𝛼 2 𝑐𝑜𝑠 𝛼 2 𝑐𝑜𝑠 3 0
SOLICITĂRI AXIALE
𝑁 19.823,3
A B - solicitare la tracţiune dimensionare: 𝐴𝑛𝑒𝑐 = 𝜎 = 150
= 132,16 𝑚𝑚2
𝑎𝑇
𝜋 ⋅ 𝑑2 4 ⋅ 𝐴𝑛𝑒𝑐 4 ⋅ 132,16
- diametru: 𝐴= ⇒𝑑= = = 12,97 𝑚𝑚 → 𝑑 = 13 𝑚𝑚
4 𝜋 𝜋
N N - Verificare tracţiune:
x 𝜋⋅𝑑2
– aria efectivă: 𝐴𝑒𝑓 = = 132,73 𝑚𝑚2 ;
4
O
G 𝑁 19.823,3 𝑁
- verificare tracţiune: 𝜎𝑒𝑓𝑇 = 𝐴𝑒𝑓
=
132,73
= 149,3 < 𝜎𝑎𝑇 = 150
𝑚𝑚2
b – Deformaţia barelor
y
𝑁
𝜎= ∆𝑙 𝑁 𝑁∙𝑙 19.823,3⋅1.000
𝐴
൞ ∆𝑙 → 𝐸 ∙ 𝑙
=
𝐴
→ ∆𝑙 =
𝐸∙𝐴𝑒𝑓
=
132,73⋅21⋅104
= 0,711 𝑚𝑚 ;
𝑙
SOLICITĂRI AXIALE
Fie bara de secţiune circulară, ȋncastrată ȋn partea

R superioară, executată din oţel P235 (σaT = σaC = 150 N/mm2,
O E = 21∙104 N/mm2) având dimensiunile:
diametru: d=12 mm; lungime tronson: l = 1 m.
4 2*d
Bara este ȋncărcată de sistemul de forţe axiale: F.
2*l
-7F
10*F
3 a - Să se traseze diagrama eforturilor axiale;

b - Să se calculeze forţa axială maximă pe care o poate
d 3F prelua bara;
l
2
c - Să se determine deformaţia totală.
2*F
F a - Diagrama eforturilor axiale;

l
1
- determinarea reacţiunii Condiţia de echilibru: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ;
(-) (+)
F
𝐹 + 2 ∙ 𝐹 − 10 ∙ 𝐹 − 𝑅 = 0 → 𝑅 = −7 ∙ 𝐹
x
SOLICITĂRI AXIALE
b - Forţa axială maximă pe care o poate prelua bara;

R
O 𝑁
𝜎 = ≤ 𝜎𝑎𝑇 → 𝑁𝑚𝑎𝑥 = 𝐴𝑒𝑓 ∙ 𝜎𝑎𝑇(𝐶) →
𝐴
4
2*d 𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 122
- tronsonul: 23 𝐴𝑒𝑓 12 = 𝐴𝑒𝑓 23 = = = 113,1 𝑚𝑚2
2*l
-7F
4 4
10*F
𝑁𝑚𝑎𝑥 23 = 𝐴𝑒𝑓 23 ∙ 𝜎𝑎𝑇 = 113,1 ∙ 150 = 16.964,6 𝑁 = 16,9646 𝑘𝑁

3
𝑁𝑚𝑎𝑥 23 16.964,6
d 3F 𝐹max 23 = = = 5.654,9 𝑁
l
3 3
2
𝜋⋅𝑑 2 𝜋⋅(2∙12)2
- tronsonul: 34 𝐴𝑒𝑓 34 = = = 452,4 𝑚𝑚2
4 4
2*F
F
l
1 𝑁𝑚𝑎𝑥 34 = 𝐴𝑒𝑓 34 ∙ 𝜎𝑎𝑇 = 452,4 ∙ 150 = 67.858,4 𝑁

(-) (+)
𝑁𝑐𝑎𝑝 34 67.858,4
F 𝐹max 34 = = = 9.694,1 𝑁
7 7
x
SOLICITĂRI AXIALE
c - Deformaţia totală a barei;

R 𝑁
𝜎=
O ൞
𝐴𝑒𝑓
→ 𝛥𝑙 =
𝑁⋅𝑙
∆𝑙 𝐴𝑒𝑓 ⋅𝐸
𝜎 =𝐸∙𝜀 =𝐸∙
4 𝑙
2*d
𝐴𝑒𝑓 12 = 113,1 𝑚𝑚2 ; 𝑁12 = 𝐹𝑚𝑎𝑥 = 5.654,9 𝑁
2*l
- tronsonul: 12
-7F
10*F
𝑁12 ⋅ 𝑙12 5.654,9 ⋅ 1.000

3 𝛥𝑙12 = = = 0,238 𝑚𝑚
𝐴𝑒𝑓 12 ⋅ 𝐸 113,1 ⋅ 21 ⋅ 104
- tronsonul: 23 𝐴𝑒𝑓 23 = 113,1 𝑚𝑚2 ; 𝑁23 = 3 ∙ 𝐹𝑚𝑎𝑥 = 16.964,7 𝑁

d 3F
l
2 𝑁23 ⋅ 𝑙23 3 ∙ 5.654,9 ⋅ 1.000

𝛥𝑙23 = = = 0,714 𝑚𝑚
𝐴𝑒𝑓 23 ⋅ 𝐸 113,1 ⋅ 21 ⋅ 104
2*F
F - tronsonul: 34 𝐴𝑒𝑓 34 = 452,4 𝑚𝑚2 ; 𝑁34 = −7 ∙ 𝐹𝑚𝑎𝑥 = −39.584,3 𝑁

l
1
𝑁34 ⋅ 𝑙34 −7 ∙ 5.654,9 ⋅ 2.000
(+) 𝛥𝑙34 = = = −0,833 𝑚𝑚
(-) 𝐴𝑒𝑓 34 ⋅ 𝐸 452,4 ⋅ 21 ⋅ 104
F
𝛥𝑙𝑡 = 𝛥𝑙12 + 𝛥𝑙23 + 𝛥𝑙34 = 0,238 + 0,714 − 0,833 = 0,12 𝑚𝑚
x
Solicitări axiale - greutatea proprie
Tija verticală de secţiune circulară şi lungime l = 750 m, este încastrată la un capăt, fiind solicitată la capătul liber de
forţa: P = 10 kN. Tija este din oţel P235 (σaT = 150 N/mm2, E = 21∙104 N/mm2), densitate ρoţel = 7,85∙103 kg/m3.
Să se dimensioneze tija şi să se calculeze deformaţia totală în
R R următoarele ipoteze:
P+G
a – Secţiune circulară constantă;
b – Soluţia practică din 3 tronsoane de lungimi egale;
c - Să se calculeze economia de oţel a barei de egală rezistenţă din
Nx=P+Gx
tronsoane.
G a – Tijă cu secţiune circulară constantă:
l
P Gx
- reacţiunea din ȋncastrare: P+G-R=0 → R=P+G;
Nx=P+Gx
- x = 0 → efortul axial = P → Nx=0 = P = 10 kN;

Gx
x
x Nx = P + Gx; Gx = ρ ∙ A ∙ x ∙ g;
-x→
P Nx = P + Gx= P + ρ ∙ A ∙ x ∙ g;
P P (-) (+)
-x=l→ Nx=l = P + G; G = ρ ∙ A ∙ l ∙ g;
x x
Nx=l = Nmax = P + G = P + ρ ∙ A ∙ l ∙ g;
- tensiunea normală:
R
𝑁𝑥=0 P
-x=0→ 𝜎𝑥=0 =
𝐴
=
𝐴
;
𝑁𝑥 P+𝐺𝑥 𝑃+𝜌∙𝐴∙𝑥∙𝑔
-x→ 𝜎𝑥 = = = ;
𝐴 𝐴 𝐴
𝑁𝑥=𝑙 P+G P + 𝜌⋅ A ⋅ l ⋅𝑔
-x=l→ 𝜎𝑥=𝑙 = = = ≤ 𝜎𝑎𝑇 ;
𝐴 𝐴 𝐴
G P+𝜌⋅ A ⋅ l ⋅𝑔
l
Dimensionare: 𝜎𝑥=𝑙 = 𝜎𝑚𝑎𝑥 = = 𝜎𝑎𝑇 →

𝐴
P
𝐴𝑛𝑒𝑐 = ;
𝜎𝑎𝑇 −𝜌⋅ l ⋅𝑔
10.000 10.000 10.000

𝐴𝑛𝑒𝑐 = = = = 108,41𝑚𝑚2
150 − 7,85 ⋅ 103 ⋅ 10−9 ⋅ 750 ⋅ 103 ∙ 9,81 150 − 57,76 92,24
P 𝜋 ⋅ 𝑑2 4 ⋅ 𝐴𝑛𝑒𝑐 4 ⋅ 108,41
- diametru: 𝐴= ⇒𝑑= = = 11,75 𝑚𝑚 → 𝑑 = 12 𝑚𝑚;
4 𝜋 𝜋
x
Verificare:
R
𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 122
→ aria efectivă: 𝐴𝑒𝑓 = = = 113,09 𝑚𝑚2
4 4
- masa barei: 𝑚𝑆𝐸𝐶𝑇 𝐶𝑂𝑁𝑆𝑇 = 𝜌 ⋅ 𝑉 = 𝜌 ⋅ 𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝑙

𝑘𝑔
𝑚𝑆𝐸𝐶𝑇 𝐶𝑂𝑁𝑆𝑇 = 7,85 ⋅ 103 3
⋅ 113,09 ⋅ 10−6 𝑚2 ⋅ 750𝑚 = 665,82 𝑘𝑔
𝑚
G 𝑚
l
- greutatea barei: 𝐺 = 𝑚 ⋅ 𝑔 = 665,82𝑘𝑔 ⋅ 9,81 2 = 6.531,7𝑁

𝑠
- efortul axial maxim: Nx=l = P + G = 10.000 + 6531,7 = 16.531,7 N
𝑁𝑥=𝑙 16.531,7 𝑁
- Verificare: 𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 146,2 < 𝜎𝑎𝑇 = 150
𝐴𝑒𝑓 113,09 𝑚𝑚2
P
x
Calculul deformaţiei:
R 𝑁𝑥
𝛥𝑑𝑥 𝜎𝑥 𝐴 1 𝑃
→ 𝜀𝑥 =
𝑑𝑥
→ 𝛥𝑑𝑥 = 𝜀𝑥 ⋅ 𝑑𝑥 =
𝐸
⋅ 𝑑𝑥 =
𝐸
⋅ 𝑑𝑥 =
𝐸
∙
𝐴
+ 𝜌 ⋅ 𝑥 ⋅ 𝑔 ⋅ 𝑑𝑥 ;
- se integrează → lungirea totală a barei:

𝑙
𝑙 𝑙
1 𝑃 1 𝑃 𝑥2
𝛥𝑙 = න 𝛥𝑑𝑥 = න ∙ + 𝜌 ⋅ 𝑥 ⋅ 𝑔 ⋅ 𝑑𝑥 = ∙ ⋅𝑥+𝜌⋅𝑔⋅ อ =
dx
0 0 𝐸 𝐴 𝐸 𝐴 2
0
Nx 1 𝑃 𝑙2 𝑙 𝑃 𝑙 𝐴 𝑙 𝐺
l
= ∙ ⋅𝑙+𝜌⋅𝑔⋅ = ∙ +𝜌⋅𝑔⋅ ⋅ = ∙ 𝑃+
𝐸 𝐴 2 𝐸 𝐴 2 𝐴 𝐸⋅𝐴 2
x
Gx 𝑙 𝐺 750 ⋅ 103 6.531,7

𝛥𝑙 = ∙ 𝑃+ = ∙ 10.000 + = 418,94 𝑚𝑚
𝐸 ⋅ 𝐴𝑒𝑓 2 21 ⋅ 104 ⋅ 113,09 2
P
x
următoarele ipoteze:
b – Tijă din 3 tronsoane de lungimi egale;
𝑙 750
𝑙1 = 𝑙2 = 𝑙3 = = = 250 𝑚
3 3
b1 – Tronsonul 1:
𝑁1 P + 𝐺1 P + 𝜌⋅ 𝐴1 ⋅ 𝑙1 ⋅𝑔
- tensiunea maximă: 𝜎max 𝑡𝑟 1 = = = ≤ 𝜎𝑎𝑇 →;
𝐴1 𝐴1 𝐴1
P
- aria necesară tr. 1: 𝐴𝑛𝑒𝑐 𝑡𝑟 1 =
𝜎𝑎𝑇 − 𝜌 ⋅ 𝑙1 ⋅ 𝑔
10.000 10.000
𝐴𝑛𝑒𝑐1 = = = 76,48 𝑚𝑚2
150−7,85∙103 ⋅10−9 ⋅250⋅103 ∙9,81 150−19,25
- diametru:
𝜋⋅𝑑 2 4⋅𝐴𝑛𝑒𝑐1 4⋅76,48
𝐴= → 𝑑1 = = = 9,87 𝑚𝑚 → 𝑑 = 10 𝑚𝑚
4 𝜋 𝜋
următoarele ipoteze:
b1 – Tronsonul 1: Verificare tr 1:
𝜋 ⋅ 𝑑 2 𝜋 ⋅ 102
→ aria efectivă: 𝐴𝑒𝑓1 = = = 78,54 𝑚𝑚2
4 4
𝑘𝑔
- masa tr 1: 𝑚1 = 𝜌 ⋅ 𝐴𝑒𝑓1 ⋅ 𝑙1 = 7,85 ⋅ 103 3
⋅ 78,54 ⋅ 10−6 𝑚2 ⋅ 250𝑚 = 154,14 𝑘𝑔
𝑚
- efortul axial tr 1: N1 = P + G1 = 10.000 + 151,14*9,81 = 11.512,1 N

𝑁1 11.512,11 𝑁
- Verificare: 𝜎𝑒𝑓𝑇 𝑡𝑟1 = = = 146,58 < 𝜎𝑎𝑇 = 150
𝐴𝑒𝑓1 78,54 𝑚𝑚2
- lungirea tr 1:
𝑙1 𝐺1 250 ⋅ 103 1512,11
𝛥𝑙1 = 𝑃+ = 10.000 + = 163,03 𝑚𝑚
𝐸 ⋅ 𝐴𝑒𝑓1 2 21 ⋅ 104 ⋅ 78,54 2
b1 – Tronsonul 2:
𝑁2 P + 𝐺1 +𝐺2 P +𝐺1 +𝜌⋅ 𝐴2 ⋅ 𝑙2 ⋅𝑔

- tensiunea maximă: 𝜎max 𝑡𝑟 2 = = = ≤ 𝜎𝑎𝑇 →;
𝐴2 𝐴2 𝐴2
𝑃 + 𝐺1
- aria necesară tr. 2: 𝐴𝑛𝑒𝑐2 =
𝜎𝑎𝑇 − 𝜌 ⋅ l2 ∙ 𝑔
11.512,11 11.512,11 11.512,11
𝐴𝑛𝑒𝑐2 = = = = 88,08𝑚𝑚2
150 − 7,85 ∙ 103 −9 3
⋅ 10 ⋅ 250 ⋅ 10 ∙ 9,81 150 − 19,25 130,75
𝜋 ⋅ 𝑑2 4 ⋅ 𝐴𝑛𝑒𝑐2 4 ⋅ 88,08
- diametru: 𝐴= → 𝑑2 = = = 10,59 𝑚𝑚 → 𝑑 = 11 𝑚𝑚
4 𝜋 𝜋
Verificare tr 2:
𝜋 ⋅ 𝑑 2 𝜋 ⋅ 112
4 4
𝑘𝑔
- masa tr 2: 𝑚2 = 𝜌 ⋅ 𝐴𝑒𝑓2 ⋅ 𝑙2 = 7,85 ⋅ 103 ⋅ 95,03 ⋅ 10−6 𝑚2 ⋅ 250𝑚 = 186,5 𝑘𝑔
𝑚3
b1 – Tronsonul 2:
- efortul axial tr 2: N2 = P + G1 + G2 = 10.000 + 1.512,1 + 186,5*9,81 = 13. 341,7 N
𝑁2 13.341,7 𝑁
- Verificare tr 2: 𝜎𝑒𝑓𝑇2 = = = 140,4 < 𝜎𝑎𝑇 = 150
𝐴𝑒𝑓2 95,03 𝑚𝑚2
- lungirea tr 2:
𝑙2 𝐺2 250 ⋅ 103 1.829,6

𝛥𝑙2 = ∙ 𝑃 + 𝐺1 + = 4
∙ 10.000 + 1.512,1 + = 155,67 𝑚𝑚
𝐸 ⋅ 𝐴𝑒𝑓2 2 21 ⋅ 10 ⋅ 95,03 2
b1 – Tronsonul 3:
- tensiunea maximă:
𝑁 P + 𝐺1 +𝐺2 +𝐺3 P +𝐺1 +𝐺2 +𝜌⋅ 𝐴3 ⋅ 𝑙3 ⋅𝑔
𝜎max 𝑡𝑟 3 = 3 = = ≤ 𝜎𝑎𝑇 →;
𝐴3 𝐴3 𝐴3
𝑃 + 𝐺1 + 𝐺2
- aria necesară tr. 3: 𝐴𝑛𝑒𝑐3 =
𝜎𝑎𝑇 − 𝜌 ⋅ l3 ∙ 𝑔
13.341,7 13.341,7 13.341,7
𝐴𝑛𝑒𝑐3 = 3 −9 3
= = = 102,04𝑚𝑚2
150 − 7,85 ∙ 10 ⋅ 10 ⋅ 250 ⋅ 10 ∙ 9,81 150 − 19,25 130,75
𝜋 ⋅ 𝑑2 4 ⋅ 𝐴𝑛𝑒𝑐3 4 ⋅ 102,04
- diametru: 𝐴= → 𝑑3 = = = 11,40 𝑚𝑚 → 𝑑 = 12 𝑚𝑚
4 𝜋 𝜋
Verificare tr 3:
𝜋 ⋅ 𝑑 2 𝜋 ⋅ 122
4 4
b1 – Tronsonul 3:
𝑘𝑔
- masa tr 3: 𝑚3 = 𝜌 ⋅ 𝐴𝑒𝑓3 ⋅ 𝑙3 = 7,85 ⋅ 103 ⋅ 113,09 ⋅ 10−6 𝑚2 ⋅ 250𝑚 = 221,9 𝑘𝑔
𝑚3
- efortul axial tr 3:
N3 = P + G1 + G2 +G3= 10.000 + 1.512,1 + 1.829,6+221,9*9,81 = 15.518,5 N
𝑁3 15.518,5 𝑁
- Verificare tr 3: 𝜎𝑒𝑓𝑇3 = = = 137,2 < 𝜎𝑎𝑇 = 150
𝐴𝑒𝑓3 113,09 𝑚𝑚2
- lungirea tr 3: 𝑙3 𝐺3
𝛥𝑙3 = ∙ 𝑃 + 𝐺1 + 𝐺2 + =
𝐸 ⋅ 𝐴𝑒𝑓3 2
250⋅103 2.176,8
=21⋅104 ⋅113,09 ∙ 10.000 + 1.512,1 + 1.829,6 + = 151,9 𝑚𝑚
2
- Deformaţia totală: Δltot = Δl1 + Δl2 + Δl3 = 163,03 + 155,67 + 151,90 = 470,60 mm
c - Economia de oţel:
- masă bară secţiune constantă: mSECT CONST = 665,8 kg;
- masă bară secţiune variabilă:
mSECT VAR = mtr1+ mtr2+ mtr3 =154,1+186,5+221,9=562,5 kg;
- economia de oţel:
Δm = mSECT CONST – mSECT VAR = 665,8-562,5 =103,3 kg
Solicitări axiale static nedeterminate
Fie bara dublu articulată (reazeme fixe) - sunt cunoscute:
- forţele axiale: P1 = 15 kN; P2 = 12 kN;
- lungimea barei: l = 2,5 m;

- punctele de aplicaţie ale forţelor axiale:
a1 = 0,5 m; b1 = 2,0 m; a2 = 1,5 m; b2 = 1,0 m;
- secţiunea barei – circulară;
- material bară P235 (σaT = 150 N/mm2; E = 21 104 N/mm2).
Se cere:
a - trasarea diagramei efortului axial;
b - dimensionarea barei;
c - deformaţiile barei.
Condiţia de echilibru static:
– HA +P1 + P2– HB = 0 → HA + HB = P1 + P2
Conform diagramei efortului axial → deformaţiile tronsoanelor:

𝐻𝐴 ⋅ 𝑎1
● tronsonul: AC tracţiune – lungire: 𝛥𝑎1 =
𝐸⋅𝐴
(𝐻𝐴 − 𝑃1 ) ⋅ (𝑎2 − 𝑎1 )
● tronsonul: CD tracţiune – lungire: 𝛥(𝑎2 − 𝑎1 ) =
𝐸⋅𝐴
𝐻𝐵 ⋅ 𝑏2
● tronsonul: DB compresiune – scurtare: 𝛥𝑏2 = −
𝐸⋅𝐴
Articulaţiile (reazeme fixe) → deformaţia totală este nulă:
𝛥𝑎1 + 𝛥(𝑎2 − 𝑎1 ) + 𝛥𝑏2 = 0 →
𝐻𝐴 ⋅ 𝑎1 (𝐻𝐴 − 𝑃1 ) ⋅ (𝑎2 − 𝑎1 ) 𝐻𝐵 ⋅ 𝑏2
+ − =0→
𝐸⋅𝐴 𝐸⋅𝐴 𝐸⋅𝐴
𝐻𝐴 ⋅ 𝑎1 + (𝐻𝐴 − 𝑃1 ) ⋅ (𝑎2 − 𝑎1 ) − 𝐻𝐵 ⋅ 𝑏2 = 0
→ sistemul de ecuaţii:
𝐻𝐴 + 𝐻𝐵 = 𝑃1 + 𝑃2
ቊ
𝐻𝐴 ⋅ 𝑎1 + (𝐻𝐴 − 𝑃1 ) ⋅ (𝑎2 − 𝑎1 ) − 𝐻𝐵 ⋅ 𝑏2 = 0
𝐻𝐴 + 𝐻𝐵 = 27
ቊ
0,5 ∙ 𝐻𝐴 + (𝐻𝐴 − 15) − 𝐻𝐵 = 0
𝐻𝐴 + 𝐻𝐵 = 27
ቊ
1,5 ∙ 𝐻𝐴 − 𝐻𝐵 = 15
𝐻𝐴 = 16,8 𝑘𝑁 = 16.800 𝑁
ቊ
𝐻𝐵 = 10,2 𝑘𝑁 = 10.200 𝑁
b - dimensionarea barei;
𝐻𝐴 = 16,8 𝑘𝑁 = 16.800 𝑁
ቊ
𝐻𝐵 = 10,2 𝑘𝑁 = 10.200 𝑁
Tronsonul cu solicitarea – efortul axial maxim – AC:
𝐻𝐴 16.800
𝐴𝑛𝑒𝑐 = = = 112 𝑚𝑚2
𝜎𝑎𝑇 150
4 ⋅ 𝐴𝑛𝑒𝑐 4 ⋅ 112
Diametrul barei: 𝑑= = = 11,94 𝑚𝑚 → 𝑑 = 12 𝑚𝑚
𝜋 𝜋
Verificarea barei:
𝜋 ⋅ 𝑑2
𝐴𝑒𝑓 = = 113,097 𝑚𝑚2
4
𝐻𝐴 16.800
𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 148,5 < 150 𝑁/𝑚𝑚2
𝐴𝑒𝑓 113,097
c - Deformaţiile tronsoanelor barei;

- tr. AC: tracţiune: NAC = HA = 16.800 N; a1= 500 mm;
𝐻𝐴 ⋅ 𝑎1 16.800 ⋅ 500
𝛥𝑎1 = = = 0,354 𝑚𝑚
𝐸⋅𝐴 21 ⋅ 104 ⋅ 113,097
- tr. CD: tracţiune: NCD= HA–P1 = 1.800 N; (a2-a1) = 1.000 mm;
𝐻𝐴 − 𝑃1 ⋅ 𝑎2 − 𝑎1 1.800 ⋅ 1.000
𝛥 𝑎2 − 𝑎1 = = = 0,076 𝑚𝑚
𝐸⋅𝐴 21 ⋅ 104 ⋅ 113,097
- tr. DB: compresiune: NDB= - HB = - 10.200 N; b2 = 1.000 mm;

𝐻𝐵 ⋅ 𝑏2 10.200 ⋅ 1000
𝛥𝑏2 = − =− = −0,429 𝑚𝑚
𝐸⋅𝐴 21 ⋅ 104 ⋅ 113,097
Verificarea deformaţiei barei:
𝛥𝑙𝑡𝑜𝑡 = 𝛥𝑎1 + 𝛥(𝑎2 − 𝑎1 ) + 𝛥𝑏2 = 0,354 + 0,076 − 0,429 = 0,001 ≈ 0𝑚𝑚
Un sistem articulat este format din 3 bare din oţel P235,

dispuse simetric  = 30 °, de secţiuni rotunde egale, având
lungimea barei laterale: l1 = 1.500 mm.
În punctul D, sistemul susţine o masă: m=2.000 kg.
a - Să se dimensioneze barele sistemului;
b – Să se determine deformaţia barelor.

x a - Dimesionarea barelor;
෍ 𝐹𝑖𝑥 = 0; ෍ 𝐹𝑖𝑧 = 0
- eforturile axiale - Condiţia de echilibru:
axa x: −𝑁1 𝑠𝑖𝑛 𝛼 + 𝑁3 𝑠𝑖𝑛𝛼 = 0 → 𝑁1 = 𝑁3

G
z axa z: 𝐺 − 2 ⋅ 𝑁1 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 − 𝑁2 = 0 → 2 ⋅ 𝑁1 ∙ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑁2 = 𝐺
→ o ecuaţie cu două necunoscute;
● Se consideră sistemul deformat, sub acţiunea forţelor barele

sistemului se lungesc:
- punctul: D se deplasează în poziţia: D’ →
- bara AD se va lungii şi devine AD’;
- bara BD se va lungii şi devine BD’;
- bara CD se va lungii şi devine CD’ - simetric cu AD.
x
● Construcţie:
Din punctul D se duce perpendiculara pe AD’.
Deformaţiile elastice sunt mici → unghiul:  → 0 → AD  AA1  l1

G
z → lungirea barei AD → A1D’
• bara: AD are lungimea: l1, se deformează în poziţia: AD’ → rezultă lungirea A1D’ (similar: CD → CD’):
𝑁 ⋅𝑙
𝛥𝑙1 = 𝐸 1⋅𝐴1 = 𝐴1 𝐷′;
1 1
• bara: BD are lungimea: 𝑙2 = 𝑙1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼

se deformează în poziţia: BD’ → rezultă lungirea DD’:
𝑁 ⋅𝑙 𝑁 ⋅𝑙
𝛥𝑙2 = 𝐸 2⋅𝐴2 = 𝐸 2⋅𝐴1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 = 𝐷𝐷′ ;
2 2 2 2
Ȋn triunghiul dreptunghic DA1D’ se consideră:

< A1D’D = α – Δα ≈ α → relaţia dintre lungirile barelor:
𝑁1 ⋅𝑙1 𝑁2 ⋅𝑙1 𝑁1 𝑁2
𝐴1 𝐷′ = 𝐷𝐷′ ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 → = ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 → = ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
x 𝐸1 ⋅𝐴1 𝐸2 ⋅𝐴2 𝐸1 ⋅𝐴1 𝐸2 ⋅𝐴2
rezultă următorul sistem de ecuaţii:

G 2 ⋅ 𝑁1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑁2 = 𝐺
൞ 𝑁1 𝑁2
= ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
𝐸1 ⋅ 𝐴1 𝐸2 ⋅ 𝐴2
z
• rezolvarea sistemului de ecuaţii:

2 ⋅ 𝑁1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑁2 = 𝐺
൞ 𝑁1 𝑁2
= ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
𝐸1 ⋅ 𝐴1 𝐸2 ⋅ 𝐴2
barele au aceeaşi secţiune şi sunt din acelaşi material:

A1 = A2 ; E1 = E2 →
2 ⋅ 𝑁1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑁2 = 𝐺
ቊ
𝑁1 = 𝑁2 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
2𝑁2 ∙ 𝑐𝑜𝑠 3 𝛼 + 𝑁2 = 𝐺 →
x 𝐺
𝑁2 =
1 + 2 ∙ 𝑐𝑜𝑠 3 𝛼
𝐺 2000 ∙ 9,81
G 𝑁2 = = 3 = 8.534 𝑁
1 + 2 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 3 𝛼 3
1+2⋅
2
z
• rezolvarea sistemului de ecuaţii:
2 ⋅ 𝑁1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 + 𝑁2 = 𝐺
ቊ
𝑁1 = 𝑁2 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼
2
3
𝑁1 = 𝑁2 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 2 𝛼 = 8.534 ⋅ = 6.400,5 𝑁
2
● dimensionarea barelor – bara care are efort axial maxim:

𝑁2 8.534
- bara centrală: 𝐴𝑛𝑒𝑐2 = = = 56,89 𝑚𝑚2
𝜎𝑎𝑇 150
4 ⋅ 𝐴2 4 ⋅ 56,89
→𝑑= → 𝑑2 = = 8,51𝑚𝑚 ⇒ 𝑑2 = 9𝑚𝑚
𝜋 𝜋
x
● verificarea barelor:
𝜋 ⋅ 𝑑 2 𝜋 ⋅ 92
𝐴𝑒𝑓 = = = 63,62 𝑚𝑚2
G 4 4
𝑁𝑚𝑎𝑥 8.534
𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 134,14 < 𝜎𝑎𝑇
𝐴𝑒𝑓 63,62
z
b. deformaţiile barelor:
- deformaţia lungirea barelor laterale:

𝑁1 ⋅ 𝑙1 6.400,5 ⋅ 1.500
𝛥𝑙1 = = = 0,719 𝑚𝑚
𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝐸 63,62 ⋅ 21 ⋅ 104
- deformaţia lungirea barei centrale:

3
𝑙2 = 𝑙1 ⋅ 𝑐𝑜𝑠 𝛼 = 1.500 ⋅ = 1.299,04 𝑚𝑚
2
𝑁2 ⋅ 𝑙2 8.534 ⋅ 1.299,04
𝛥𝑙2 = = = 0,829 𝑚𝑚
𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝐸 63,62 ⋅ 21 ⋅ 104
x
Verificare - triunghi A1DD’:
𝛥𝑙1 0,719
𝑐𝑜𝑠 𝛼 = = = 0,867 → 𝑐𝑜𝑠 3 0𝑜 = 0,866
G 𝛥𝑙2 0,829
z
Un cablu electric cu secţiune compusă (neomogenă) este format din:

- material 1 – 36 fire din Cu cu diametrul dCu = 1,2 mm;
- material 2 – 26 fire din oţel cu diametrul dOL = 1,8 mm.
Sunt cunoscute:
- cupru: ECu = 11,2 104 N/mm2; σaTCu = 100 N/mm2;
- oţel: EOl = 21 104 N/mm2; σaTOL = 150 N/mm2.
Cablul este supus la tracţiune cu o forţă axială P = 12 kN.
Se cere verificarea cablului cu secţiune compusă.
Condiţia de echilibru static:

𝑁1 + 𝑁2 = 𝑃
● cablul se deformează în mod solidar:

𝑁1 ⋅𝑙 𝑁2 ⋅𝑙 𝑁1 𝑁2
𝛥𝑙1 = 𝛥𝑙2 → 𝛥𝑙1 = = 𝛥𝑙2 = → = ;
𝐴1 ⋅𝐸1 𝐴2 ⋅𝐸2 𝐴1 ⋅𝐸1 𝐴2 ⋅𝐸2

● rezultă sistemul de ecuaţii:
𝑁1 + 𝑁2 = 𝑃
൞ 𝑁1 𝑁2
=
𝐴1 ⋅ 𝐸1 𝐴2 ⋅ 𝐸2
𝐴1 ⋅𝐸1
→ 𝑁1 = ⋅ 𝑁2
𝐴2 ⋅𝐸2
𝐴1 ⋅ 𝐸1 𝑃
⋅ 𝑁2 + 𝑁2 = 𝑃 → 𝑁2 =
𝐴2 ⋅ 𝐸2 𝐴 ⋅𝐸
1+ 1 1
𝐴2 ⋅ 𝐸2
𝐴1 ⋅ 𝐸1 𝑃 𝑃
𝑁1 = ⋅ =
𝐴2 ⋅ 𝐸2 1 + 𝐴1 ⋅ 𝐸1 1 + 𝐴2 ⋅ 𝐸2
𝐴2 ⋅ 𝐸2 𝐴1 ⋅ 𝐸1

● rezolvarea sistemului de ecuaţii:
𝑃 𝑃
𝑁1 = 𝑁2 =
𝐴 ⋅𝐸 𝐴 ⋅𝐸
1+ 2 2 1+ 1 1
𝐴1 ⋅ 𝐸1 𝐴2 ⋅ 𝐸2
- calculul ariilor:
𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 1, 22
𝐴1 = 𝐴𝐶𝑢 = 𝑛𝐶𝑢 ⋅ = 36 ∙ = 40,72 𝑚𝑚2
4 4
𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 1, 82
𝐴2 = 𝐴𝑂𝐿 = 𝑛𝑂𝐿 ⋅ = 26 ∙ = 66,16 𝑚𝑚2
4 4
𝑃 12.000
𝑁1 = = = 2.965,6 𝑁
𝐴2 ⋅ 𝐸2 66,16 ⋅ 21 ⋅ 104
1+
𝐴1 ⋅ 𝐸1 1 + 40,72 ⋅ 11,2 ⋅ 104
𝑃 12.000
𝑁2 = = = 9.034,4 𝑁
𝐴1 ⋅ 𝐸1 40,72 ⋅ 11,2 ⋅ 104
1+
𝐴2 ⋅ 𝐸2 1 + 66,16 ⋅ 21 ⋅ 104

● Verificare:
N1 + N2 = 2.965,6 + 9.034,4 = 12.000 N
● Verificarea cablului cu secţiune neomogenă:

𝑁1 2.965,6
• 𝜎𝑒𝑓𝑇1 = 𝜎𝑒𝑓𝐶𝑢 = = = 72,8 ≤ 𝜎𝑎𝑇𝐶𝑢 = 100 𝑁/𝑚𝑚2 ;
𝐴1 40,72
𝑁2 9.034,4
• 𝜎𝑒𝑓𝑇2 = = = 136,5 ≤ 𝜎𝑎𝑇𝑂𝐿 = 150 𝑁/𝑚𝑚2
𝐴2 66,16
Bara de secţiune circulară variabilă, realizată din oţel P235, ȋncastrată la ambele capete se încălzeşte
cu: t = 40 °C.
Sunt cunoscute:
dimensiunile tronsoanelor barei:
-l1 = 200 mm, d1 = 18 mm;
-l2 = 150 mm, d2 = 15 mm;
- coeficientul de dilatare liniară:  = 1,2 * 10-5 K-1;
- modulul de elasticitate: E = 21 104 N/mm2.
Să se verifice bara la solicitarea la compresiune.
- dacă bara s-ar dilata termic liber → alungirea:
 lt =  * l * t
- dilatarea este ȋmpiedecată → solicitare la compresiune →

deformaţia:
𝑁⋅𝑙
𝛥𝑙𝑐 = −
𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝐸
Condiţia de deformare a barei:

𝑁⋅𝑙
𝛥𝑙𝑡 + 𝛥𝑙𝑐 = 0 → 𝛼 ∙ 𝑙 ∙ ∆𝑡 − =0
𝐴𝑒𝑓 ⋅𝐸
- efortul axial:
𝑁
→ 𝑁 = 𝛼 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝐸 → 𝜎𝑒𝑓𝐶 = = 𝛼 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝐸 ≤ 𝜎𝑎𝐶
𝐴𝑒𝑓
● bara din mai multe tronsoane:
dilatare termică liber → alungirea: 𝛥𝑙𝑡 = 𝛼 ∙ (𝑙1 + 𝑙2 ) ∙ ∆𝑡

𝑁 ⋅ 𝑙1 𝑁 ⋅ 𝑙2 𝑁 𝑙1 𝑙2
compresiune: 𝛥𝑙𝑐 = − + =− ∙ +
𝐴𝑒𝑓 1 ⋅ 𝐸 𝐴𝑒𝑓 2 ⋅ 𝐸 𝐸 𝐴𝑒𝑓 1 𝐴𝑒𝑓 2
𝑁 𝑙1 𝑙2
deformaţia totală a barei: 𝛥𝑙𝑡 + 𝛥𝑙𝑐 = 0 → 𝛼 ∙ 𝑙1 + 𝑙2 ∙ ∆𝑡 − ∙ + =0
𝐸 𝐴𝑒𝑓 1 𝐴𝑒𝑓 2
𝛼 ∙ 𝑙1 + 𝑙2 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝐸
𝑁=−
efortul axial: 𝑙1 𝑙
+ 2
𝐴𝑒𝑓 1 𝐴𝑒𝑓 2
Efortul axial:
𝛼 ∙ 𝑙1 + 𝑙2 ∙ ∆𝑡 ∙ 𝐸
𝑁=−
𝑙1 𝑙
+ 2
𝐴𝑒𝑓 1 𝐴𝑒𝑓 2
𝜋 ⋅ 𝑑12 𝜋 ⋅ 182
- aria tronsonului 1: 𝐴𝑒𝑓1 = = = 254,47 𝑚𝑚2
4 4
𝜋 ⋅ 𝑑22 𝜋 ⋅ 152
- aria tronsonului 2: 𝐴𝑒𝑓2 = = = 176,72 𝑚𝑚2
4 4
1,2 ⋅ 10−5 ⋅ (200 + 150) ∙ 40 ⋅ 21 ∙ 104

𝑁= = 21.581,3 𝑁
- efortul axial: (
200
+
150
)
254,47 176,72
- solicitarea maximă → secţiunea minimă: Aef2
𝑁 21.581,3
𝜎𝑒𝑓𝐶 = = = 122,1 𝑁/𝑚𝑚2 < 𝜎𝑎𝐶
𝐴𝑒𝑓2 176,72
Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri
𝜎1 𝜎2 𝑝
• ecuaţia lui Laplace → + = 𝑖
𝜌1 𝜌2 𝑠
൞ ; indice 1 – meridian; indice 2 – paralela;
• ecuaţia de proiecţii pe axa de rotaţie → 𝑝 ⋅𝜌
𝜎1 = 𝑖 2
2⋅𝑠
Să se dimensioneze şi să se verifice mantaua cilindrică a unui recipient sub presiune, fiind cunoscute:
- diametrul nominal: dn = 1.600 mm;
- presiunea nominală; pn= 10 bar;
- materialul mantalei: P235 σaT = 150 N/mm2.
• meridianul – generatoarea (dreaptă): 1 →  ;
𝑑
• paralela – cerc: 𝜌2 = 2𝑖;
𝜎1 𝜎2 𝑝𝑖 𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖
+ = → 𝜎2 =
𝜌1 → ∞ 𝑑𝑖 𝑠 2∙𝑠
2
𝑑
𝑝𝑖 ⋅ 𝑖 𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖
𝜎1 = 2 =
2⋅𝑠 4∙𝑠
𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖 𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖
𝜎𝑚𝑎𝑥 = 𝜎2 = ≤ 𝜎𝑎𝑇 → 𝑠 =
2∙𝑠 2 ∙ 𝜎𝑎𝑇
𝜎1 𝜎2 𝑝
𝜌1 𝜌2 𝑠
𝜎1 = 𝑖 2
2⋅𝑠

𝑑𝑎𝑁 10 𝑁 −1
𝑁
1 𝑏𝑎𝑟 = 1 = = 10
𝑐𝑚2 102 𝑚𝑚2 𝑚𝑚2
𝑝𝑖 ∙𝑑𝑖 10∙10−1 ∙1600

𝑠= = = 5,33 𝑚𝑚 → 𝑠 = 6 𝑚𝑚
2∙𝜎𝑎𝑇 2∙150
• calcul de verificare:
𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖 1 ∙ 1600 𝑁
𝜎2 = = = 133,33 ≤ 𝜎𝑎𝑇
2∙𝑠 2∙6 𝑚𝑚2
𝜎1 𝜎2 𝑝
𝜌1 𝜌2 𝑠
𝜎1 = 𝑖 2
2⋅𝑠
Să se dimensioneze şi să se verifice fundul sferic al unui recipient, sunt cunoscute:

𝑑
• meridianul = paralela – cerc: 1 = 𝜌2 = 2𝑖;
𝜎1 = 𝜎2 = ≤ 𝜎𝑎𝑇 → 𝑠 =
4∙𝑠 4 ∙ 𝜎𝑎𝑇
𝑝𝑖 ∙𝑑𝑖 16∙10−1 ∙1200

𝑠= = = 3,2 𝑚𝑚 → 𝑠 = 4 𝑚𝑚
4∙𝜎𝑎𝑇 4∙150
𝑝𝑖 ⋅ 𝑑𝑖 1,6 ⋅ 1200 𝑁
𝜎1 = 𝜎2 = = = 120 < 𝜎𝑎𝑇
4𝑠 4⋅4 𝑚𝑚2
𝜎1 𝜎2 𝑝
𝜌1 𝜌2 𝑠
𝜎1 = 𝑖 2
2⋅𝑠
Să se dimensioneze şi să se verifice fundul conic al unui recipient sub presiune, fiind cunoscute:
- unghiul la vârf al conului: 2*α =2*60°;
• meridianul – generatoarea (dreaptă): 1 →  ;
𝑖 𝑑
• paralela – cerc: 𝜌2 = 2⋅𝑐𝑜𝑠 𝛼;
𝜎1 𝜎2 𝑝𝑖 𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖
+ = → 𝜎2 =
𝜌1 → ∞ 𝑑𝑖 𝑠 2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 ∙ 𝑠
2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼
𝑑𝑖
𝑝𝑖 ⋅
𝜎1 = 2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 = 𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖
2⋅𝑠 4 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 ∙ 𝑠
𝜎1 𝜎2 𝑝
𝜌1 𝜌2 𝑠
𝜎1 = 𝑖 2
2⋅𝑠

- unghiul la vârf al conului: 2*α =2*60°;
𝜎𝑚𝑎𝑥 = 𝜎2 = ≤ 𝜎𝑎𝑇 → 𝑠 =
2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 ∙ 𝑠 2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 ∙ 𝜎𝑎𝑇
𝑝𝑖 ∙𝑑𝑖 1,2∙1200
𝑠= = = 9,6 𝑚𝑚 → 𝑠 = 10 𝑚𝑚
2∙𝑐𝑜𝑠𝛼∙𝜎𝑎𝑇 2∙𝑐𝑜𝑠60∙150
• calcul de verificare:
𝑝𝑖 ∙ 𝑑𝑖 1,2 ∙ 1200 𝑁
𝜎2 = = = 144 < 𝜎𝑎𝑇
2 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝛼 ∙ 𝑠 2 ∙ 𝑐𝑜𝑠60 ∙ 10 𝑚𝑚2
Curbe funiculare elastice, linii aeriene
Un fir electric aerian din cupru este montat ȋntre doi stâlpi situaţi la acelaşi nivel.
Sunt cunoscute:
- distanţa dintre stâlpi: L=40 m;
- diametrul firulul: d=3 mm;
- caracteristicile mecanice ale cuprului:
- densitate: ρCu = 8,96·103 kg/m3;
- greutatea specifică: γ1 = ρCu · g = 8,96·103·9,81 = 8,79·104 N/m3;
- modul de elasticitate: ECu = 11,2·104 N/mm2;
- coeficient de dilatare liniară: αCu = 1,7·10-5 K-1;
- rezistenţa admisibilă la tracţiune: σaT = 100 N/mm2;
Starea de montaj – greutate proprie - indice 1:

- temperatura la montaj t1 = 10 °C;
Starea cea mai periculoasă – indice 2:
A - Starea cu suprasarcină iarna – greutate proprie, polei şi vânt:
- temperatura t2 = - 5 °C;
- densitate polei: ρp = 917 kg/m3;
- grosime strat polei: δp = 12 mm;
- presiune vânt: pv = 200 N/m2;
B - Starea fără suprasarcină iarna – greutate proprie:
- temperatura t2 = - 25 °C;
C - Starea fără suprasarcină vara – greutate proprie:
- temperatura t2 = 40 °C.
Se cere:
- calculul săgeţii firului la montaj w1, astfel ȋncât tensiunea la
A starea de iarna cu suprasarcină (t2 = - 5 °C) să fie maxim
rezistenţa admisibilă a cuprului: σ2 ≤ σaT;
- calculul forţei de ȋntindere la montaj - efortul axial şi calculul
B
lungimii firului la montaj;
- verificarea firului la starea de iarna cu suprasarcină:
C
(t2 = - 5 °C);
- verificarea firului la starea de iarna fără suprasarcină:
D
(t2 = - 25 °C);
- calculul săgeţii firului la starea de vară fără suprasarcină:
E
(t2 = 40 °C).
A - calculul săgeţii firului la montaj w1, astfel ȋncât tensiunea la starea de iarna cu suprasarcină (t2 = - 5 °C) să fie
maxim rezistenţa admisibilă a cuprului: σ2 ≤ σaT;
Se porneşte de la relaţia influenţei temperaturii şi a ȋncărcărilor accidentale:
𝐿2 𝛾2 2 𝛾1 2 𝜎2 −𝜎1
⋅ − = 𝛼 ⋅ (𝑡2 − 𝑡1 ) + ;
24 𝜎2 𝜎1 𝐸
𝛾1 𝐿2
se ȋnlocuieşte tensiunea din fir de la montaj: 𝜎1 = ⋅ →
𝑤1 8
3⋅𝐿2 𝐿 𝛾2 2 𝜎2 3 𝛾1 ⋅𝐿4
𝑤13 − ⋅ − 𝛼 ⋅ (𝑡2 − 𝑡1 ) − ⋅ 𝑤1 − ⋅ =0
8 24 𝜎2 𝐸 64 𝐸
greutatea specifică: γ1 = ρCu · g = 8,96·103·9,81 = 8,79·104 N/m3;

coeficient de dilatare liniară: αCu = 1,7·10-5 K-1;
temperatura la montaj: t1 = 10 °C;
temperatura iarna suprasarcină: t2 = - 5 °C;
tensiunea din fir la starea cea mai periculoasă:
σ2 ≤ σaT → σ2 = σaT = 100 N/mm2 = 100·106 N/m2 ;
modulul de elasticitate: E = 11,2·104 N/mm2 = 11,2·1010 N/m2;
3⋅𝐿2 𝐿 𝛾2 2 𝜎 3 𝛾1 ⋅𝐿4
𝑤13 − 8 ⋅ − 𝛼 ⋅ (𝑡2 − 𝑡1 ) − 𝐸2 ⋅ 𝑤1 − ⋅ 𝐸 =0
24 𝜎2 64
● starea cu suprasarcină pe perioada iernii: t2 = - 5 °C – firul este încărcat de greutatea proprie
şi de încărcări accidentale: greutate stratului de polei şi acţiune vânt:
● forţe verticale:
greutatea proprie:
𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 3/1000 2
𝐹𝑉1 = 𝑔 ⋅ 𝜌1 ⋅ ⋅ 1 = 𝛾1 ⋅ ⋅1 𝐹𝑉1 4
= 8,79 ∙ 10 ⋅ = 0,621 𝑁/𝑚
4 4 4
greutatea poleiului grosime: p = 12 mm, densitatea poleiului: p = 917 kg/m3:
𝜋 2
𝐹𝑉2 = 𝑔 ⋅ 𝜌𝑝 ⋅ ⋅ 𝑑 + 2 ⋅ 𝛿𝑝 − 𝑑2 ⋅ 1
4
2 2
𝜋 3 + 2 ⋅ 12 3
𝐹𝑉2 = 917 ⋅ 9,81 ⋅ ⋅ − = 5,087 𝑁/𝑚
4 1000 1000
forţa verticală totală: 𝐹𝑉 = 𝐹𝑉1 + 𝐹𝑉2 = 0,621 + 5,087 = 5,708 𝑁/𝑚
3⋅𝐿2 𝐿 𝛾2 2 𝜎 3 𝛾1 ⋅𝐿4
𝑤13 − 8 ⋅ − 𝛼 ⋅ (𝑡2 − 𝑡1 ) − 𝐸2 ⋅ 𝑤1 − ⋅ 𝐸 =0
24 𝜎2 64
● starea cu suprasarcină pe perioada iernii: t2 = - 5 °C – firul este încărcat de greutatea proprie
şi de încărcări accidentale: greutate stratului de polei şi acţiune vânt:
● forţa verticală totală: 𝐹𝑉 = 5,708 𝑁/𝑚
● forţe orizontale:
- acţiunea vântului asupra proiecţiei în plan vertical a firului acoperit cu polei → presiunea
datorată forţei vântului: p’V = 200 N/m2:
3 + 2 ∙ 12
𝐹𝑂 = 𝑝𝑉′ ⋅ 𝑑 + 2 ⋅ 𝛿𝑃 ⋅ 1 = 200 ⋅ = 5,4 𝑁/𝑚
1000
● compunerea forţelor:
𝐹= 𝐹𝑉2 + 𝐹𝑂2 = 5,7082 + 5,42 = 7,858 𝑁/𝑚 .
𝐹 7,858
● greutatea specifică fictivă a firului: 2: 𝛾2 = 𝑑2
= 3Τ1000 2
= 1,11165 ∙ 106 𝑁/𝑚3 .
𝜋 𝜋
4 4
3⋅𝐿2 𝐿 𝛾2 2 𝜎2 3 𝛾1 ⋅𝐿4
𝑤13 − ⋅ − 𝛼 ⋅ (𝑡2 − 𝑡1 ) − ⋅ 𝑤1 − ⋅ =0
8 24 𝜎2 𝐸 64 𝐸
2
3
3 ⋅ 402 402 1,11165 ∙ 106 −5
100 ∙ 106 3 8,79 ∙ 104 ⋅ 404
𝑤1 − ⋅ − 1,7 ⋅ 10 ∙ −5 − 10 − ⋅ 𝑤1 − ⋅ =0→
8 24 100 ∙ 106 11,2 ∙ 1010 64 11,2 ∙ 1010
𝑤13 − 4,56 ∙ 𝑤1 − 9,418 ∙ 10−2 = 0 →
w1 = 2,146 m se adoptă: w1 = 2,2 m.
B - calculul forţei de ȋntindere la montaj - efortul axial şi calculul lungimii firului la montaj;
● calculul forţei de întindere a firului aerian şi tensiunii normale la montaj → săgeţii la montaj: w1:
- componenta orizontală a efortului axial la montaj:

𝑑2
𝑞1 ⋅𝐿2 𝜋 ⋅𝛾 ⋅𝐿2
4 1
𝐻1 = = →
8⋅𝑤1 8⋅𝑤1
3/1000 2
𝜋 ⋅8,79∙104 ⋅402
4
𝐻1 = = 56,48 𝑁
8⋅2,2
- componenta verticală a efortului axial la montaj:

𝐿 𝐿 2
3/1000 40
𝑉1 = 𝑞1 ⋅ = 𝐴 ⋅ 𝛾1 ⋅ 𝑉1 = 𝜋 ⋅ 8,79 ∙ 104 ∙ = 12,43 𝑁
2 2 4 2
- efortul axial maxim la montaj:
𝐿 2
𝑁1𝑚𝑎𝑥 = 𝐻12 + 𝑞1 ⋅ = 56,482 + 12,432 = 57,83 𝑁;
2
𝑁1𝑚𝑎𝑥 57,83
- tensiunea normală la montaj: 𝜎1 = 𝜋⋅𝑑2
= 𝜋⋅32
= 8,18 𝑁/𝑚𝑚2 ;
4 4
B - calculul forţei de ȋntindere la montaj - efortul axial şi calculul lungimii firului la montaj;
● lungimea firului la montaj:

8 𝑤1 2
𝑠1 = 𝐿 ⋅ 1 + ⋅
3 𝐿
8 2,2 2
𝑠1 = 40 ⋅ 1 + ⋅ = 40,323 𝑚
3 40
C – verificarea firului la starea de iarna cu suprasarcină (t2 = - 5 °C);
𝐿2 𝛾2 2 𝛾1 2 𝜎2 −𝜎1
⋅ − = 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 + →;
24 𝜎2 𝜎1 𝐸
𝐿2 𝛾2 2 𝐿2 𝛾1 2 𝜎2 𝜎1
⋅ − ⋅ − 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − + = 0ฬ ∙ −𝜎22 →
24 𝜎2 24 𝜎1 𝐸 𝐸
𝜎23 𝐿2 𝛾1 2 𝜎1 𝐿2
+ ⋅ + 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − ∙ 𝜎22 − ⋅ 𝛾22 = 0ฬ ∙ 𝐸 →
𝐸 24 𝜎1 𝐸 24
𝐿2 𝛾1 2 𝐿2
𝜎23 + 𝐸 ∙ ⋅ + 𝐸 ∙ 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − 𝜎1 ∙ 𝜎22 − 𝐸 ∙ ⋅ 𝛾22 = 0
24 𝜎1 24
C – verificarea firului la starea de iarna cu suprasarcină (t2 = - 5 °C);
𝐿2 𝛾1 2 𝐿2
𝜎23 + 𝐸∙ 24
⋅ 𝜎 + 𝐸 ∙ 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − 𝜎1 ∙ 𝜎22 − 𝐸∙ 24
⋅ 𝛾22 = 0
1
Ȋn ecuaţia tensiunii normale la starea de iarna cu suprasarcină sunt:
- greutatea specifică a firului la montaj: γ1 = 8,79·104 N/m3 = 8,79·10-5 N/mm3;
- tensiunea normală la starea de montaj: σ1 = 8,18 N/mm2;

- greutatea specifică a fictivă la starea de iarna cu suprasarcină:
γ2 = 1,11165·106 N/m3 = 1,11165·10-3 N/mm3;
- modulul de elasticitate: E = 11,2·104 N/mm2;
- coeficient de dilatare liniară: αCu = 1,7·10-5 K-1;
- temperatura la montaj: t1 = 10 °C; - temperatura iarna suprasarcină: t2 = - 5 °C;

2 2 2
40∙103 8,79∙10−5 40∙103
𝜎23 4
+ 11,2 ∙ 10 ∙ ⋅ 4
+ 11,2 ∙ 10 ∙ 1,7 ∙ 10 −5
⋅ −5 − 10 − 8,18 ∙ 𝜎22 4
− 11,2 ∙ 10 ∙ ⋅ 1,11165 ∙ 10−3 2
=0
24 8,18 24
𝜎23 + 8,25016 ∙ 102 ∙ 𝜎22 − 9,227 ∙ 106 = 0; rezultat: σ2 = 99,88 N/mm2 < σaT 100 N/mm2.
D – verificarea firului la starea de iarna fără suprasarcină (t2 = - 25 °C);
𝐿2 𝛾2 2 𝛾1 2 𝜎2 −𝜎1
⋅ − = 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 + →;
24 𝜎2 𝜎1 𝐸
𝐿2 𝛾2 2 𝐿2 𝛾1 2 𝜎2 𝜎1
⋅ − ⋅ − 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − + = 0ฬ ∙ −𝜎22 →
24 𝜎2 24 𝜎1 𝐸 𝐸
𝜎23 𝐿2 𝛾1 2 𝜎1 𝐿2
+ ⋅ + 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − ∙ 𝜎22 − ⋅ 𝛾22 = 0ฬ ∙ 𝐸 →
𝐸 24 𝜎1 𝐸 24
𝐿2 𝛾1 2 𝐿2
𝜎23 + 𝐸 ∙ ⋅ + 𝐸 ∙ 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − 𝜎1 ∙ 𝜎22 − 𝐸 ∙ ⋅ 𝛾22 = 0
24 𝜎1 24
Ȋn ecuaţia tensiunii normale la starea de iarna cu suprasarcină sunt:
- greutatea specifică: γ1 = 8,79·104 N/m3 = 8,79·10-5 N/mm3;

- tensiunea normală la starea de montaj: σ1 = 8,18 N/mm2;
- greutatea specifică a fictivă iarna fără suprasarcină: γ2 = γ1 = 8,79·10-5 N/mm3;
- modulul de elasticitate: E = 11,2·104 N/mm2.
D – verificarea firului la starea de iarna fără suprasarcină (t2 = - 25 °C);
𝐿2 𝛾1 2 𝐿2
𝜎23 + 𝐸∙ ⋅ + 𝐸 ∙ 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − 𝜎1 ∙ 𝜎22 − 𝐸 ∙ ⋅ 𝛾22 = 0
24 𝜎1 24
2 2 2
40∙103 8,79∙10−5 40∙103
𝜎23 + 11,2 ∙ 10 ∙ 4
⋅ 4
+ 11,2 ∙ 10 ∙ 1,7 ∙ 10 −5
⋅ −25 − 10 − 8,18 ∙ 𝜎22 4
− 11,2 ∙ 10 ∙ ⋅ 8,79 ∙ 10−5 2
=0;
24 8,18 24
𝜎23 + 8,3453 ∙ 102 ∙ 𝜎22 − 5,7687 ∙ 104 = 0;
rezultat: σ2 = 8,273 N/mm2 < σaT.
E - calculul săgeţii firului la starea de vară fără suprasarcină (t2 = 40 °C);
𝐿2 𝛾2 2 𝛾1 2 𝜎2 −𝜎1
⋅ − = 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 + →;
24 𝜎2 𝜎1 𝐸
𝛾2 𝐿2
𝜎2 = ⋅ ;
𝑤2 8
𝛾2 𝐿2
𝐿2 𝛾2 2 𝛾1 2 ⋅ −𝜎1
𝑤2 8
⋅ 𝛾2 𝐿2
− = 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 + →
24 ⋅ 𝜎1 𝐸
𝑤2 8
2 2
𝐿2 8 ∙ 𝑤2 𝐿2 𝛾1 𝛾2 ∙ 𝐿2 𝜎1
⋅ − ⋅ − 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − + =0→
24 𝐿2 24 𝜎1 8 ∙ 𝑤2 ∙ 𝐸 𝐸
8∙𝑤22 𝐿2 𝛾1 2 𝛾2 ∙𝐿2 𝜎1 3∙𝐿2

− ⋅ − 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − + = 0ฬ ∙ 𝑤2 ∙ →
3∙𝐿2 24 𝜎1 8∙𝑤2 ∙𝐸 𝐸 8
3∙𝐿2 𝐿2 𝛾1 2 𝜎1 3∙𝐿2 𝛾2 ∙𝐿2

𝑤23 − ∙ ⋅ + 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − ∙ 𝑤2 − ∙ =0→
8 24 𝜎1 𝐸 8 8∙𝐸
3∙𝐿2 𝐿2 𝛾1 2 𝜎1 3∙𝛾2 ∙𝐿4

𝑤23 − ∙ ⋅ + 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − ∙ 𝑤2 − =0
8 24 𝜎1 𝐸 64∙𝐸
E - calculul săgeţii firului la starea de vară fără suprasarcină (t2 = 40 °C);

3∙𝐿2 𝐿2 𝛾1 2 𝜎1 3∙𝛾2 ∙𝐿4
𝑤23 − ∙ ⋅ + 𝛼 ⋅ 𝑡2 − 𝑡1 − ∙ 𝑤2 − =0
8 24 𝜎1 𝐸 64∙𝐸
- greutatea specifică: γ1 = 8,79·104 N/m3;
- tensiunea din fir la starea de montaj: σ1 = 8,18 N/mm2 = 8,18·106 N/m2 ;

- temperatura la montaj: t1 = 10 °C; temperatura de vară: t2 = 40 °C;
- modulul de elasticitate: E = 11,2·104 N/mm2 = 11,2·1010 N/m2;
- greutatea specifică fictivă vara fără suprasarcină: γ2 = γ1 = 8,79·104 N/m3.

2
3∙402 402 8,79∙104 8,18∙106 3∙8,79∙104 ∙404
𝑤23 − ∙ ⋅ + 1,7 ∙ 10−5 ⋅ 40 − 10 − ∙ 𝑤2 − =0
8 24 8,18∙106 11,2∙1010 64∙11,2∙1010
𝑤23 − 4,8787 ∙ 𝑤2 − 9,4176 ∙ 10−2 = 0 ;
rezultă săgeata la starea de vară: t2 = 40 °C: w2 = 2,218 m = 2.218 mm.
SOLICITAREA LA FORFECARE
O bară → solicitată la forfecare atunci când în secţiunea normală apare un singur efort: forţa
tăietoare: T, celelalte eforturi fiind nule: T  0, N = 0, Mt = 0, Mî = 0.
𝑇
● tensiune tangenţială: 𝜏 = 𝐴;
𝑇
● dimensionare: 𝐴𝑛𝑒𝑐 = 𝜏 ;
𝑎𝐹
𝑇
● verificare:𝜏𝑒𝑓 = 𝐴 ≤ 𝜏𝑎𝐹 ;
𝑒𝑓
● capacitate portantă: 𝑇𝑐𝑎𝑝 = 𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝜏𝑎𝐹 ;
● rezistenţa admisibilă la forfecare: aF = (0,5 ÷ 0,8) ∙ aT = 0,65 ∙ aT ;
● legea lui Hooke:  = G ;
● G – modulul de elasticitate transversal – oţeluri: G = 8,1∙104
N/mm2;
●  - lunecarea specifică;
Tensiuni şi deformaţii - Convenţia de semne a forţei tăietoare:
• forţa tăietoare: T este pozitivă → tinde să • forţa tăietoare: T este negativă → tinde să
rotească tronsonul pe a cărui faţă acţionează în rotească tronsonul pe a cărui faţă acţionează în
sens orar; sens antiorar;
• lunecarea specifică:  este pozitivă dacă tinde să • lunecarea specifică:  este negativă dacă tinde să
micşoreze unghiul drept (T roteşte ȋn sens orar); mărească unghiul drept (T roteşte ȋn sens antiorar).
Solicitarea la forfecare - asamblări nituite:

Asamblarea dintre un tirant şi o furcă se realizează prin intermediul unor îmbinări nituite.
furcă
tirant Sunt cunoscute:
- tirant, furcă, nit: oţel P235 - aT = 150 N/mm2;
- efortul axial: N=90 kN;
Se cere:
- verificarea tirantului şi a furcii;
- verificarea asamblării nituite.

tirant furcă A.1 Verificarea tirantului:
𝑁
𝜎𝑒𝑓𝑇 = 𝐴 ≤ 𝜎𝑎𝑇 ;
𝑒𝑓
Aef – aria efectivă a tirantului – se scad golurile găurilor de nit:

Aef = 100*10 - 3*12*10 = 640 mm2;
𝑁 90.000
𝜎𝑒𝑓𝑇 = 𝐴 = 640
= 140,63 𝑁/𝑚𝑚2 < 𝜎𝑎𝑇 ;
𝑒𝑓
A.2 Verificarea furcii:

𝑁/2
𝜎𝑒𝑓𝑇 = ≤ 𝜎𝑎𝑇 ;
𝐴𝑒𝑓
Aef = 100*5 - 3*12*5 = 320 mm2;

𝑁/2 90.000/2
𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 140,63 𝑁/𝑚𝑚2 < 𝜎𝑎𝑇 ;
𝐴𝑒𝑓 320

B.1. Verificarea niturilor la forfecare:
- determinarea fortei tăietoare – distribuţie uniformă pe niturile din
ȋmbinare: 𝑇=
𝑁
=
90.000
= 15.000 𝑁
𝑛𝑛𝑖𝑡 6
Rezistenţa admisibilă la forfecare:

aF = (0,5÷0,8)aT = 0,65150 = 97,5 N/mm2;
𝑇
𝜏𝑒𝑓 = ≤ 𝜏𝑎𝐹
𝐴𝑒𝑓
𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 122
aria efectivă de forfecare: 𝐴𝑒𝑓𝐹 = 𝑛𝑓 ⋅ =2⋅ = 226,19 𝑚𝑚2
4 4
- nf – numărul secţiunilor de forfecare;

𝑇 15.000 𝑁
𝜏𝑒𝑓 = = = 66,3 < 𝜏𝑎𝐹
𝐴𝑒𝑓𝐹 226,19 𝑚𝑚2

B.2. Verificarea niturilor la strivire:
presiunea admisibila la strivire:
qas = (1,4÷1,7) af = 1,597,5 = 146,2 N/mm2;
- presiunea efectivă la strivire:
𝑇
𝑞𝑒𝑓𝑆 = ≤ 𝑞𝑎𝑆
𝐴𝑠 𝑚𝑖𝑛
aria minimă de strivire: As min = dsmin

smin – suma minimă a grosimilor tablelor care transmit forţa ȋn
acelaşi sens:
smin = min(2*5; 10) = 10 mm
As min = 12 * 10 = 120 mm2
𝑇 15.000 𝑁
𝑞𝑒𝑓𝑆 = = = 125,0 < 𝑞𝑎𝑆
𝐴𝑠 𝑚𝑖𝑛 120 𝑚𝑚2
Solicitarea la forfecare - asamblări sudate – suduri cap la cap:

Să se calculeze capacitatea portantă – efortul axial capabil al nervurii şi al sudurii cap la cap.
Sunt cunoscute:
- material nervură oţel P235 σaT = 150 N/mm2;
- factor de calitate al sudurii:  = 0,8.
● Efort axial capabil material de bază: 𝑁𝑐𝑎𝑝 = 𝑁𝑚𝑎𝑥 = 𝐴𝑒𝑓 ∙ 𝜎𝑎𝑇 ;
𝐴𝑒𝑓 = 8 ⋅ 200 = 1600 𝑚𝑚2
𝑁𝑚𝑎𝑥 = 𝐴𝑒𝑓 ∙ 𝜎𝑎𝑇 = 1600 ∙ 150 = 240.000 𝑁 = 240 𝑘𝑁 ;
● Efort axial capabil sudură: 𝑁𝑐𝑎𝑝 𝑠𝑢𝑑 = 𝑁𝑚𝑎𝑥 𝑠𝑢𝑑 = 𝐴𝑒𝑓𝑠𝑢𝑑 ⋅ 𝜎𝑎𝑇𝑠𝑢𝑑
- aria efectivă a sudurii: 𝐴𝑒𝑓𝑠𝑢𝑑 = 𝑙𝑠 ⋅ 𝑎; 𝑙𝑠 = 𝑙 − 2 ∙ 𝑠 = 184 𝑚𝑚
𝐴𝑒𝑓𝑠𝑢𝑑 = 𝑙𝑠 ⋅ 𝑎 = 184 ⋅ 10 = 1840 𝑚𝑚2

σaTsud =  · σaT = 0,8∙150 = 120 N/mm2; 𝑁𝑐𝑎𝑝𝑠𝑢𝑑 = 𝑁𝑚𝑎𝑥 𝑠𝑢𝑑 = 𝐴𝑒𝑓𝑠𝑢𝑑 ⋅ 𝜎𝑎𝑇𝑠𝑢𝑑 = 1840 ⋅ 120 = 220.800 𝑁
→ nu este respectat principiul egalei rezistenţe – la solicitări maxime va ceda cordonul de sudură.
Solicitarea la forfecare - asamblări sudate – suduri de colţ:

Două platbande sunt ȋmbinate prin două eclise prin intermediul unor cordoane de sudură de colţ.
g Sunt cunoscute:
- efortul axial din platbande N= 250 kN;
- material platbande şi eclise: P235 σaT = 150 N/mm2.
Să se dimensioneze eclisele şi să se calculeze lungimea cordoanelor
de sudură laterale pe baza principiului egalei rezistenţe.
● verificarea platbandei:
𝑁 250.000
𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 125,00 < 𝜎𝑎𝑇 = 150 𝑁/𝑚𝑚2 ;
𝐴𝑒𝑓 200∗10
● dimensionarea ecliselor:
𝑁 𝐴𝑛𝑒𝑐 833,33
125.000
𝐴𝑛𝑒𝑐 = 2 = = 833.33 𝑚𝑚2 →𝑔=
180
=
180
= 4,6 → 5 𝑚𝑚
𝜎𝑎𝑇 150
𝑁 125.000
● verificarea ecliselor la tracţiune: 𝜎𝑒𝑓𝑇 = = = 138,8 < 𝜎𝑎𝑇 = 150 𝑁/𝑚𝑚2
𝐴 180 ∗ 5
● dimensionarea constructivă a cordonului de sudură:
g
- cateta sudurii: s  1,2  min(s1; s2) = 1,2min(10; 5)=6 mm;
- dimensiunea caracteristică a sudurii de colţ - ȋnălţimea triungiului
ȋnscris ȋn sudura de colţ:
→ sudură de colţ plană: a=0,7s = 0,76 = 4,2 mm;
● dimensionarea sudurii de colţ la forfecare:
aF = 0,65150 = 97,5 N/mm2 →aF sud =  aF = 0,7597,5 = 73,1 N/mm2;
𝑁
125.000
𝐴𝑛𝑒𝑐 = 2
= = 1.709,9 𝑚𝑚2 ;
𝜏𝑎𝐹𝑠𝑢𝑑 73,1
𝐴𝑛𝑒𝑐 = (𝑙𝑠 + 2𝑏𝑠 ) ⋅ 𝑎 ;
ls = l - 2g = 180 - 25 = 170 mm

𝐴𝑛𝑒𝑐 1
𝐴𝑛𝑒𝑐 = 𝑙𝑠 + 2 ∙ 𝑏𝑠 ⋅ 𝑎 → 𝑏𝑠 = − 𝑙𝑠 ⋅
𝑎 2
1.709,9 1
𝑏𝑠 = − 170 ⋅ = 118,56 𝑚𝑚 → 𝑏 = 𝑏𝑠 + 2 ∙ 𝑔 = 118,56 + 2 ∙ 5 = 128,56 𝑚𝑚 → 𝑏 = 140 𝑚𝑚
4,2 2

● verificarea cordonului de sudură:
g
- aria efectivă a sudurii:
bs = b-2g = 140-25=130 mm
Aef =(ls + 2 bs)a = (170+ 2·130)4,2 = 1.806 mm2
𝑁1 125.000
𝜏𝑒𝑓𝐹 𝑠𝑢𝑑 = = = 69,2 < 𝜏𝑎𝐹 𝑠𝑢𝑑
𝐴𝑒𝑓 1.806
Fie asamblarea unei roţi cu un arbore printr-o sudură de colţ, solicitată de momentul: Mt = 450 N∙m.
Sunt cunoscute:
- diametrul arborelui: d = 25 mm;
- materialul de bază oţel: P235 σaT = 150 N/mm2;
- sudură de colţ plană, cateta cordonului de sudură: s = 8 mm;
- factorul de calitate al sudurii: φ = 0,75.
Se cere verificarea cordonului de sudură la forfecare.

a - ȋnălţimea triunghiului ȋnscris ȋn cordonul de sudură - plană:
a = 0,7·s=0,7·8 = 5,6 mm;

Efectul mecanic al momentului de torsiune → forţă care acţionează
după raza medie:
𝑀𝑡 2⋅𝑀𝑡
𝑃= 𝑑𝑚 = ;
𝑑𝑚
2
𝑎 2
dm – diametrul mediu: 𝑑𝑚 = 𝑑 + 2 ⋅ ⋅ 𝑐𝑜𝑠 45𝑜 = 𝑑 + 𝑎 ⋅ ≅ 𝑑 + 0,7 ⋅ 𝑎 ;
2 2
𝑑𝑚 ≅ 𝑑 + 0,7 ⋅ 𝑎 = 25 + 0,7 ∙ 5,6 = 28,92 𝑚𝑚
2⋅𝑀𝑡 2∙450.000
𝑃= = = 31.120,3 𝑁
𝑑𝑚 28,92
d
● aria efectivă de forfecare → dreptunghi → laturi: desfăşurata cercului

dm
după diametrul mediu şi grosimea cordonului de sudură:
sudura
𝑎
⋅ 𝑐𝑜𝑠 45𝑜
2
𝐴𝑒𝑓 𝑠𝑢𝑑 = 𝜋 ⋅ 𝑑𝑚 ⋅ 𝑎 = 𝜋 ⋅ 28,92 ⋅ 5,6 = 508,79 𝑚𝑚2
𝑃 31.120,3 𝑁
𝜏𝑒𝑓 𝑠𝑢𝑑 = = = 61,17 < 𝜏𝑎𝐹 𝑠𝑢𝑑 aF = 0,65150 = 97,5 N/mm2 aF sud =  · aF = 0,75  97,5 = 73,1 N/mm2.
𝐴𝑒𝑓 𝑠𝑢𝑑 508,79 𝑚𝑚2
CARACTERISTICI GEOMETRICE ALE SUPRAFEŢELOR PLANE
● Momentul static:
- momentul static în raport cu axa: OY: 𝑆𝑦 = ‫;𝐴𝑑 ⋅ 𝑧 𝐴׬‬
- momentul static în raport cu axa: OZ: 𝑆𝑧 = ‫𝐴𝑑 ⋅ 𝑦 𝐴׬‬.
Observaţie: Momentul static în raport cu o axa care trece prin
centrul de greutate este nul.
● Momentul de inerţie axial (în raport cu o axă):
- momentul de inerţie în raport cu axa: OY: 𝐼𝑦 = ‫ 𝑧 𝐴׬‬2 ⋅ 𝑑𝐴;
- momentul de inerţie în raport cu axa: OZ: 𝐼𝑧 = ‫ 𝑦 𝐴׬‬2 ⋅ 𝑑𝐴.
● Momentul de inerţie centrifugal: 𝐼𝑦𝑧 = ‫𝐴𝑑 ⋅ 𝑦 ⋅ 𝑧 𝐴׬‬
● Momentul de inerţie polar (în raport cu un pol)
𝐼𝑃 = න 𝑟 2 ⋅ 𝑑𝐴 → 𝐼𝑃 = න 𝑟 2 ⋅ 𝑑𝐴 = න (𝑦 2 + 𝑧 2 ) ⋅ 𝑑𝐴 = න 𝑦 2 ⋅ 𝑑𝐴 + න 𝑧 2 ⋅ 𝑑𝐴 = 𝐼𝑧 + 𝐼𝑦
𝐴 𝐴 𝐴 𝐴 𝐴
Variaţia momentelor de inerţie

Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele –Teorema lui Steiner
Dacă sistemul de referinţă este un sistem de axe central (are originea în centrul de greutate) →
𝐼𝑦1 = 𝐼𝑦𝐺 + 𝑎2 ⋅ 𝐴 ;
𝐼𝑧1 = 𝐼𝑧𝐺 + 𝑏2 ⋅ 𝐴 ;
𝐼𝑦1𝑧1 = 𝐼𝑦𝑧 + 𝑎 ⋅ 𝑏 ⋅ 𝐴 .
Pe baza acestor relaţii → Teorema lui Steiner:
Momentul de inerţie axial în raport cu o axă oarecare este egal cu suma dintre momentul de inerţie în
raport cu o axă paralelă care trece prin centrul de greutate şi produsul dintre aria secţiunii şi pătratul
distanţei dintre cele două axe.
Observaţie:
Momentul de inerţie axial în raport cu o axă care trece prin centrul de greutate → moment de inerţie axial
central.
Momentele de inerţie ale unor suprafeţe simple

● dreptunghi: ● triunghi dreptunghic: ● cerc:
zG z zG zG
O=G yG
● h O=G
●
yG
h
G yG
●
b
y D
O b
𝑏⋅ℎ3 𝑏⋅ℎ3 𝐼𝑝 𝜋⋅𝐷4
● în raport cu OYG: 𝐼𝑦 = ; ● în raport cu GYG: 𝐼𝑦 = ; ● în raport cu OYG, OZG: 𝐼𝑦 = 𝐼𝑧 = = ;
12 36 2 64
ℎ⋅𝑏3 ℎ⋅𝑏3 𝜋⋅𝐷4
● în raport cu OZG: 𝐼𝑧 = ; ● în raport cu GZG: 𝐼𝑧 = ; ● în raport cu O=G: 𝐼𝑝 = ;
12 36 32
𝜋⋅(𝐷4 −𝑑4 )
𝑎4 ● secţiune inelară: 𝐼𝑦 = 𝐼𝑧 = ;
● pătrat → b=h=a →𝐼𝑦 = 𝐼𝑧 = ; 64
12 𝜋⋅(𝐷4 −𝑑 4 )
𝐼𝑝 = ;
32

● triunghi oarecare: ● triunghi dreptunghic: ● triunghi dreptunghic:
z zG
zG
B
𝑏⋅ℎ3
● în raport cu OY: 𝐼𝑦 = 12 ;
h
G yG
●
h
𝑏⋅ℎ3
G yG ● în raport cu GYG: 𝐼𝑦 = 36 ;
● y
O b
A D C y
b1 b2
b
𝑏1 ∙ℎ3
Δ ABD – momentul de inerţie făţă de y: 𝐼𝑦𝐴𝐵𝐷 =
● 12● Δ ABC – momentul de inerţie făţă de y:
● Δ BCD – momentul de inerţie făţă de y: 𝐼𝑦𝐵𝐶𝐷 = 2 ; ● 𝐼𝑦𝐴𝐵𝐶 = 𝐼𝑦𝐴𝐵𝐷 + 𝐼𝑦𝐵𝐶𝐷 = 1 + 2 = 1 2
𝑏 ∙ℎ3 𝑏 ∙ℎ3 𝑏 ∙ℎ3 𝑏 +𝑏 ∙ℎ3
=
𝑏∙ℎ3
;
12 12 12 12 12

● triunghi oarecare: Teorema lui Steiner
zG
B
Momentul de inerţie axial în raport cu o axă oarecare este egal cu suma
dintre momentul de inerţie în raport cu o axă paralelă care trece prin
h
yG
centrul de greutate şi produsul dintre aria secţiunii şi pătratul distanţei
G
● dintre cele două axe.
A D C y 𝐼𝑦 = 𝐼𝑦𝐺 + 𝑎2 ⋅ 𝐴 ;
b1 b2
𝐼𝑦𝐺 = 𝐼𝑦 − 𝑎2 ⋅ 𝐴 ;
b
ℎ
● distanţa dintre axa y şi axa GyG: 𝑎=
3
● momentul de inerţie făţă de Gy : 2 𝑏∙ℎ3 ℎ 2 𝑏∙ℎ 𝑏∙ℎ3 𝑏∙ℎ3 𝑏∙ℎ3
G 𝐼𝑦𝐺 = 𝐼𝑦 − 𝑎 ⋅ 𝐴 = − ∙ = − = ;
12 3 2 12 18 36

● triunghi oarecare: ● triunghi dreptunghic: ● triunghi dreptunghic:
zG z zG
𝑏⋅ℎ3
● în raport cu OY: 𝐼𝑦 = 12 ;
h
G yG
G yG ● 𝑏⋅ℎ3
● ● în raport cu GYG: 𝐼𝑦 = 36 ;
2h
y
O b
2b
● rombul este format din 4 triunghiuri:

𝑏∙ℎ3
● momentul de inerţie al unui triunghi făţă de GyG: 𝐼𝑦𝐺 𝑡𝑟𝑖𝑢𝑛𝑔ℎ𝑖 = ;
12
𝑏∙ℎ3 𝑏∙ℎ3
● momentul de inerţie al rombului = 4 triunghi: 𝐼𝑦𝐺 𝑟𝑜𝑚𝑏 = 4 ∙ 𝐼𝑦𝐺 𝑡𝑟𝑖𝑢𝑛𝑔ℎ𝑖 = 4 ∙
12
=
3
;
● Momentul de inerţie al unei suprafeţe complexe:

1 – Figura geometrică complexă se descompune în figuri geometrice simple →
Ai, Gi(yGi, zGi) cunoscute: aria – Ai, poziţia centrului de greutate:Gi – coordonatele: yGi, zGi,
z Iyi; Izi momentele de inerţie în raport cu axele centrale proprii: Iyi şi Izi.
A1, G1(yG1, zG1) An, Gn(yGn, zGn) Notă Dacă o anumită porţiune a secţiunii → lipsă (goluri), termenul corespunzător
Iy1; Iz1 Iyn; Izn se scade.
z1 zi zn
2 - Se determină centrul de greutate al secţiunii compuse:
G1 y1 Gi yi G yn
n
● …. ● …. ● 𝑦𝐺 =
𝑆𝑧
=
σ 𝑦𝐺𝑖 ⋅𝐴𝑖
; 𝑧𝐺 =
𝑆𝑦
=
σ 𝑧𝐺𝑖 ⋅𝐴𝑖
;
zG1-zG
𝐴 σ 𝐴𝑖 𝐴 σ 𝐴𝑖
● 3 – Pentru fiecare figură geometrică simplă → se calculează momentele de inerţie

yG1-yG G în raport cu axele centrale ale secţiunii compuse (teorema lui Steiner):
(yG, zG) y 𝐼𝑦𝐺𝑖 = 𝐼𝑦𝑖 + (𝑧𝐺𝑖 − 𝑧𝐺 )2 ⋅ 𝐴 ;
0 𝐼𝑧𝐺𝑖 = 𝐼𝑧𝑖 + (𝑦𝐺𝑖 − 𝑦𝐺 )2 ⋅ 𝐴 ;
4 – momentele de inerţie ale secţiunii compuse → egale cu suma momentelor de
inerţie ale figurilor geometrice simple:
𝐼𝑦𝐺 = σ 𝐼𝑦𝐺𝑖 ; 𝐼𝑧𝐺 = σ 𝐼𝑧𝐺𝑖 ;
Notă Dacă o anumită porţiune a secţiunii → lipsă (goluri), momentele de inerţie
corespunzătoare se scad.
Momente de inerţie principale, direcţii principale

● Direcţiile pentru care momentele de inerţie axiale au valori extreme se numesc direcţii principale, iar axele axe
principale.
Sunt importante momentele de inerţie centrale principale care corespund axelor principale care au originea în centrul
de greutate al secţiunii.
Concluzii:
● Axele principale sunt perpendiculare.
● Ȋn raport cu axele principale, momentul de inerţie centrifugal este nul.
● În cazul secţiunilor cu două axe de simetrie, acestea sunt şi axe principale.
● În cazul secţiunilor cu o axă de simetrie, aceasta este şi axă principală, a doua axă principală este axa perpendiculară
în centrul de greutate.
Fie profilul cornier cu aripi egale: L 80*80*10.

z A1 G1 (yG1, zG1) Se cere:
zG - Momentele de inerţie axiale ȋn raport cu axele centrale;
- Axele de inerţie principale.
Calculul centrului de greutate al secţiunii compuse:
σ 𝐴𝑖 ⋅𝑦𝐺𝑖 σ 𝐴𝑖 ⋅𝑧𝐺𝑖
80
𝑦𝐺 = σ 𝐴𝑖
; 𝑧𝐺 = σ 𝐴𝑖
;
●
G1
G (yG, zG) yG - dreptunghiul 1:
● aria: A1= 80*10 = 800 mm2;
A2 G2 (yG2, zG2)
● coordonate G1: yG1 = 5 mm; zG1 = 40 mm;
10
G2 y
O - dreptunghiul 2:
80
aria: A2= 70*10 = 700 mm2;
coordonate G2: yG2 = 45 mm; zG2 = 5 mm;
σ 𝐴𝑖 ⋅𝑦𝐺𝑖 800∙5+700∙45 σ 𝐴𝑖 ⋅𝑧𝐺𝑖 800∙45+700∙5
𝑦𝐺 = = = 23,67 𝑚𝑚 ; 𝑧𝐺 = σ 𝐴𝑖
= 800+700
= 23,67 𝑚𝑚 ;
σ 𝐴𝑖 800+700
Calculul momentelor de inerţie ale secţiunii compuse:

z A1 G1 (yG1, zG1) - dreptunghiul 1:
zG 𝑏𝑎𝑧𝑎⋅𝑖𝑛𝑎𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎3 10⋅803
ȋn raport cu G1yG1: 𝐼𝑦𝐺1 = = = 426.666,7 𝑚𝑚4 ;
zG1 12 12
ȋn raport cu GyG → teorema lui Steiner → 𝐼𝑦 = 𝐼𝑦𝐺 + 𝑎2 ∙ 𝐴

80
yG1 distanţa dintre G1yG1 şi GyG: 𝑎 = 𝑧𝐺1 − 𝑧𝐺 = 40 − 23,67 = 16,33 𝑚𝑚 ;

● ȋn raport cu GyG:
G (yG, zG) yG
G1
zG2 𝐼1𝑦𝐺 = 𝐼𝑦𝐺1 + (𝑧𝐺1 − 𝑧𝐺 )2 ⋅ 𝐴1 = 426.666,7 + (16,33)2 ⋅ 800 =
● = 640.001,8 𝑚𝑚4 ;
A2 G2 (yG2, zG2)
● y - dreptunghiul 2:
10
G2 yG2
𝑏𝑎𝑧𝑎⋅𝑖𝑛𝑎𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎3 70⋅103
O ȋn raport cu G2yG2: 𝐼𝑦𝐺2 = = = 5.833,3 𝑚𝑚4 ;
80 12 12
distanţa dintre G2yG2 şi GyG: 𝑎 = 𝑧𝐺2 − 𝑧𝐺 = 5 − 23,67 = −18,67 𝑚𝑚 ;

ȋn raport cu GyG:
𝐼2𝑦𝐺 = 𝐼𝑦𝐺2 + (𝑧𝐺2 − 𝑧𝐺 )2 ⋅ 𝐴2 = 5.833,3 + (−18,67)2 ⋅ 700 =
= 249.831,6 𝑚𝑚4 ;
● momentul de inerţie GyG: 𝐼𝑦𝐺 = 𝐼1𝑦𝐺 + 𝐼2𝑦𝐺 = 640.001,8 + 249.831,8 = 889.833,6 𝑚𝑚4 ;
Calculul momentelor de inerţie ale secţiunii compuse:

ȋn raport cu G1zG1: 𝐼𝑧𝐺1 = = = 6.666,7 𝑚𝑚4 ;
zG1 12 12
ȋn raport cu GzG → teorema lui Steiner → 𝐼𝑧 = 𝐼𝑧𝐺 + 𝑎2 ∙ 𝐴

80
yG1 distanţa dintre G1zG1 şi GzG: 𝑎 = 𝑦𝐺1 − 𝑦𝐺 = 5 − 23,67 = −18,67 𝑚𝑚 ;

● ȋn raport cu GzG:
G (yG, zG) yG
G1
zG2 𝐼1𝑧𝐺 = 𝐼𝑧𝐺1 + (𝑦𝐺1 − 𝑦𝐺 )2 ⋅ 𝐴1 = 6.666,7 + (−18,67)2 ⋅ 800 =
● = 285.521,8 𝑚𝑚4 ;
A2 G2 (yG2, zG2)
● y - dreptunghiul 2:
10
G2 yG2
𝑏𝑎𝑧𝑎⋅𝑖𝑛𝑎𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎3 10⋅703
O ȋn raport cu G2zG2: 𝐼𝑧𝐺2 = = = 285.833,3 𝑚𝑚4 ;
80 12 12
distanţa dintre G1zG1 şi GzG: 𝑎 = 𝑦𝐺2 − 𝑦𝐺 = 45 − 23,67 = 21,33 𝑚𝑚 ;

ȋn raport cu GzG:
𝐼2𝑧𝐺 = 𝐼𝑧𝐺2 + (𝑦𝐺2 − 𝑦𝐺 )2 ⋅ 𝐴2 = 285.833,3 + (21,33)2 ⋅ 700 =
= 604.311,6 𝑚𝑚4 ;
● momentul de inerţie GzG: 𝐼𝑧𝐺 = 𝐼1𝑧𝐺1 + 𝐼2𝑧𝐺 = 285.521,8 + 604.311,6 = 889.833,4 𝑚𝑚4 ;
Axele principale:
z A1 G1 (yG1, zG1) Concluzii:
zG
zG1
● Axele principale au originea în centrul de greutate.
● Axele principale sunt perpendiculare.

80
yG1 ● În cazul secţiunilor cu două axe de simetrie, acestea sunt şi

● axe principale.
G1
G (yG, zG) yG
zG2 ● În cazul secţiunilor cu o axă de simetrie, aceasta este şi axă
● principală, a doua axă principală este axa perpendiculară în centrul de
A2 G2 (yG2, zG2)
greutate.
●
10
G2 yG2 y
O 80

Diagonala intinsă a unei grinzi cu zăbrele este realizată din 2 profile cornier L 80*80*8 ȋmbinată ȋn nod
prin 4 cordoane de suduri de colţ plane - factor de calitate al sudurii: φ = 0,75.
Sunt cunoscute:
- L 80*80*8 – A = 12,3 cm2; P235 σaT = 150 N/mm2;
- nervura: s = 12 mm.
Se cere:
- sarcina axială capabilă a diagonalei;

- dimensionarea sudurii de colţ conform principiului egalei
rezistenţe.
Efortul axial capabil al diagonalei din cornier:
aria secţiunii diagonalei: A = 1.230 mm2;

𝑁𝑐𝑎𝑝 = 2 ⋅ 𝐴 ⋅ 𝜎𝑎𝑇 = 2 ⋅ 1.230 ⋅ 150 = 369.000 𝑁
Dimensionarea cordonului de sudură:
- catetă cordon sudură: s  1,2  min(s1; s2) = 1,2min(8; 12)=9,6 mm;
- ȋnălţimea triungiului ȋnscris ȋn sudura de colţ plană:
a = s·sin 45° = 0,7s = 0,79,6 = 6,72 mm;

45°
aF = 0,65150 = 97,5 N/mm2 → aF sud= aF = 0,7597,5 = 73,1 N/mm2;
s
Dimensionare sudură – calcul arie necesară:

𝑁𝑐𝑎𝑝 369.000
𝐴𝑛𝑒𝑐 = = = 5.047,9 𝑚𝑚2
𝜏𝑎𝐹 𝑠𝑢𝑑 73,1
Dimensionarea cordonului de sudură:
- lungimea sudurii: 𝐴𝑛𝑒𝑐 = 4 ⋅ 𝑙𝑠 ⋅ 𝑎 →

𝐴𝑛𝑒𝑐 5.047,9
𝑙𝑠 = = = 188 𝑚𝑚
4 ⋅ 𝑎 4 ⋅ 6,72
𝑙 = 𝑙𝑠 + 2 ∙ 𝑠 = 188 + 2 ∙ 9,6 = 207,2 ≅ 210 𝑚𝑚
45° Verificarea cordonului de sudură:
s
- aria efectivă a sudurii: 𝐴𝑒𝑓 = 4 ⋅ (𝑙 − 2 ∙ 𝑠) ⋅ 𝑎 →

𝐴𝑒𝑓 = 4 ⋅ 210 − 2 ∙ 9,6 ⋅ 6,72 = 5.128,7 𝑚𝑚2
𝑁𝑐𝑎𝑝 369.000
- verificare: 𝜏𝑒𝑓 𝐹 𝑠𝑢𝑑 = = = 71,94 𝑁/𝑚𝑚2 < 𝜏𝑎𝐹 𝑠𝑢𝑑
𝐴𝑒𝑓 5.128,7
Solicitarea la forfecare - asamblări nituite

Diagonala intinsă a unei grinzi cu zăbrele este din 2 profile cornier L 80*80*8 ȋmbinate ȋn nod ȋn prin nituri:
Sunt cunoscute:
- L 80*80*8 – A = 12,3 cm2; P235 σaT = 150 N/mm2;
- nervura: s = 12 mm.
- nituri: d=16 mm; P235.
Se cere:
- sarcina axială capabilă a diagonalei;
- dimensionarea asamblărilor nituite conform principiului egalei
rezistenţe.

Efortul axial capabil al diagonalei din cornier:
aria secţiunii cornierului: A = 1.230 mm2;
aria netă a secţiunii cornierului:
Anet = A – Aslăbiri = 1.230 – 2*16*8 = 974 mm2
- efortul axial capabil al diagonalei:
𝑁𝑐𝑎𝑝 = 2 ⋅ 𝐴𝑛𝑒𝑡 ⋅ 𝜎𝑎𝑇 = 2 ⋅ 974 ⋅ 150 = 292.200 𝑁

Dimensionarea asamblărilor nituite - numărul total de nituri:
● pe baza solicitării la forfecare:
Rezistenţa admisibilă la forfecare:
a F = (0,5~0,8)  a T = 0,65150 = 97,5 N/mm2;
- forţa tăietoare capabilă – maximă, la solicitarea de forfecare:
- aria efectivă de forfecare:
𝜋 ⋅ 𝑑2 𝜋 ⋅ 162
𝐴𝑒𝑓𝐹 = 𝑛𝑓 ⋅ =2⋅ = 402,12 𝑚𝑚2
4 4
- forţa tăietoare capabilă a unui nit:
𝑇𝑐𝑎𝑝 𝐹 = 𝐴𝑒𝑓 𝐹 ∙ 𝜏𝑎 𝐹 = 402,12 ⋅ 97,5 = 39.207,1 𝑁
- numărul de nituri pe baza forfecării: 𝑁𝑐𝑎𝑝 = 292.200 𝑁
𝑁𝑐𝑎𝑝 292.200
𝑛𝐹 = = = 7,45 𝑏𝑢𝑐
𝑇𝑐𝑎𝑝 𝐹 39.207,1
● numărul total de nituri - pe baza solicitării la strivire:

presiunea admisibilă la strivire:
qas = (1,4÷1,7)   af = 1,5  97,5 = 146,25 N/mm2;
- forţa tăietoare capabilă – maximă, la solicitarea de strivire:
- aria minimă de strivire: As min = d  smin;
smin – suma minimă a grosimilor tablelor care transmit forţa ȋn
acelaşi sens: smin = min(2*8; 12) = 12 mm
As min = 16*12 = 192 mm2;
T/2 T
- forţa tăietoare capabilă la solicitarea de strivire a unui nit:
Tcap S = As min  qaS = 192146,25 = 28.080 N
T/2 - numărul de nituri pe baza solicitării la strivire: 𝑁𝑐𝑎𝑝 = 292.200 𝑁
𝑁𝑐𝑎𝑝 292.200
𝑛𝑆 = = = 10,4 𝑏𝑢𝑐;
𝑇𝑐𝑎𝑝𝑆 28.080
Numărul total de nituri: max (nF; nS) →(7,45 ; 10,4) → se adoptă: 6*2=12 nituri.
● Momentul static:
- momentul static în raport cu axa: OY: 𝑆𝑦 = ‫;𝐴𝑑 ⋅ 𝑧 𝐴׬‬
- momentul static în raport cu axa: OZ: 𝑆𝑧 = ‫𝐴𝑑 ⋅ 𝑦 𝐴׬‬.
Observaţie: Momentul static în raport cu o axa care trece prin
centrul de greutate este nul.
● Momentul de inerţie axial (în raport cu o axă):
- momentul de inerţie în raport cu axa: OY: 𝐼𝑦 = ‫ 𝑧 𝐴׬‬2 ⋅ 𝑑𝐴;
- momentul de inerţie în raport cu axa: OZ: 𝐼𝑧 = ‫ 𝑦 𝐴׬‬2 ⋅ 𝑑𝐴.
● Momentul de inerţie centrifugal: 𝐼𝑦𝑧 = ‫𝐴𝑑 ⋅ 𝑦 ⋅ 𝑧 𝐴׬‬
● Momentul de inerţie polar (în raport cu un pol)
𝐼𝑃 = න 𝑟 2 ⋅ 𝑑𝐴 → 𝐼𝑃 = න 𝑟 2 ⋅ 𝑑𝐴 = න (𝑦 2 + 𝑧 2 ) ⋅ 𝑑𝐴 = න 𝑦 2 ⋅ 𝑑𝐴 + න 𝑧 2 ⋅ 𝑑𝐴 = 𝐼𝑧 + 𝐼𝑦
𝐴 𝐴 𝐴 𝐴 𝐴
Variaţia momentelor de inerţie

Variaţia momentelor de inerţie faţă de axe paralele –Teorema lui Steiner
Dacă sistemul de referinţă este un sistem de axe central (are originea în centrul de greutate) →
𝐼𝑦1 = 𝐼𝑦𝐺 + 𝑎2 ⋅ 𝐴 ;
𝐼𝑧1 = 𝐼𝑧𝐺 + 𝑏2 ⋅ 𝐴 ;
𝐼𝑦1𝑧1 = 𝐼𝑦𝑧 + 𝑎 ⋅ 𝑏 ⋅ 𝐴 .
Pe baza acestor relaţii → Teorema lui Steiner:
Momentul de inerţie axial în raport cu o axă oarecare este egal cu suma dintre momentul de inerţie în
raport cu o axă paralelă care trece prin centrul de greutate şi produsul dintre aria secţiunii şi pătratul
distanţei dintre cele două axe.
Observaţie:
Momentul de inerţie axial în raport cu o axă care trece prin centrul de greutate → moment de inerţie axial
central.

● dreptunghi: ● triunghi dreptunghic: ● cerc:
zG z zG zG
O=G yG
● h O=G
●
yG
h
G yG
●
b
y D
O b
𝑏⋅ℎ3 𝑏⋅ℎ3 𝐼𝑝 𝜋⋅𝐷4
● în raport cu OYG: 𝐼𝑦 = ; ● în raport cu GYG: 𝐼𝑦 = ; ● în raport cu OYG, OZG: 𝐼𝑦 = 𝐼𝑧 = = ;
12 36 2 64
ℎ⋅𝑏3 ℎ⋅𝑏3 𝜋⋅𝐷4
● în raport cu OZG: 𝐼𝑧 = ; ● în raport cu GZG: 𝐼𝑧 = ; ● în raport cu O=G: 𝐼𝑝 = ;
12 36 32
𝜋⋅(𝐷4 −𝑑4 )
𝑎4 ● secţiune inelară: 𝐼𝑦 = 𝐼𝑧 = ;
● pătrat → b=h=a →𝐼𝑦 = 𝐼𝑧 = ; 64
12 𝜋⋅(𝐷4 −𝑑 4 )
𝐼𝑝 = ;
32
● Momentul de inerţie al unei suprafeţe complexe:

1 – Figura geometrică complexă se descompune în figuri geometrice simple →
Ai, Gi(yGi, zGi) cunoscute: aria – Ai, poziţia centrului de greutate:Gi – coordonatele: yGi, zGi,
z Iyi; Izi momentele de inerţie în raport cu axele centrale proprii: Iyi şi Izi.
A1, G1(yG1, zG1) An, Gn(yGn, zGn) Notă Dacă o anumită porţiune a secţiunii → lipsă (goluri), termenul corespunzător
Iy1; Iz1 Iyn; Izn se scade.
z1 zi zn
2 - Se determină centrul de greutate al secţiunii compuse:
G1 y1 Gi yi G yn
n
● …. ● …. ● 𝑦𝐺 =
𝑆𝑧
=
σ 𝑦𝐺𝑖 ⋅𝐴𝑖
; 𝑧𝐺 =
𝑆𝑦
=
σ 𝑧𝐺𝑖 ⋅𝐴𝑖
;
zG1-zG
𝐴 σ 𝐴𝑖 𝐴 σ 𝐴𝑖
● 3 – Pentru fiecare figură geometrică simplă → se calculează momentele de inerţie

yG1-yG G în raport cu axele centrale ale secţiunii compuse (teorema lui Steiner):
(yG, zG) y 𝐼𝑦𝐺𝑖 = 𝐼𝑦𝑖 + (𝑧𝐺𝑖 − 𝑧𝐺 )2 ⋅ 𝐴 ;
0 𝐼𝑧𝐺𝑖 = 𝐼𝑧𝑖 + (𝑦𝐺𝑖 − 𝑦𝐺 )2 ⋅ 𝐴 ;
4 – momentele de inerţie ale secţiunii compuse → egale cu suma momentelor de
inerţie ale figurilor geometrice simple:
𝐼𝑦𝐺 = σ 𝐼𝑦𝐺𝑖 ; 𝐼𝑧𝐺 = σ 𝐼𝑧𝐺𝑖 ;
Notă Dacă o anumită porţiune a secţiunii → lipsă (goluri), momentele de inerţie
corespunzătoare se scad.
Fie profilul cornier cu aripi neegale: LL 100*150*10.

z A1 G1 (yG1, zG1) Se cere:
zG - Momentele de inerţie axiale ȋn raport cu axele centrale;
zG1
Calculul centrului de greutate al secţiunii compuse:
G (yG, zG)
100
zG2 σ 𝐴𝑖 ⋅𝑦𝐺𝑖 σ 𝐴𝑖 ⋅𝑧𝐺𝑖

yG1 𝑦𝐺 = ; 𝑧𝐺 = ;
σ 𝐴𝑖 σ 𝐴𝑖
●
G1 yG - dreptunghiul 1:
● A2 G2 (yG2, zG2) aria: A1= 100*10 = 1.000 mm2;
G2 ● y coordonate G1: yG1 = 5 mm; zG1 = 50 mm;
yG2 10
O - dreptunghiul 2:
150
aria: A2= 140*10 = 1.400 mm2;
coordonate G2: yG2 = 80 mm; zG2 = 5 mm;
σ 𝐴𝑖 ⋅𝑦𝐺𝑖 1.000∙5+1.400∙80 σ 𝐴𝑖 ⋅𝑧𝐺𝑖 1.000∙50+1.400∙5
𝑦𝐺 = = = 48,75 𝑚𝑚 ; 𝑧𝐺 = σ 𝐴𝑖
= 1.000+1.400
= 23,75 𝑚𝑚 ;
σ 𝐴𝑖 1.000+1.400
Calculul momentelor de inerţie ale secţiunii compuse: 𝑦𝐺 = 48,75 𝑚𝑚; 𝑧𝐺 = 23,75 𝑚𝑚 ;

ȋn raport cu G1yG1: 𝐼𝑦𝐺1 = = = 833.333 𝑚𝑚4 ;
zG1 12 12
ȋn raport cu GyG → teorema lui Steiner → 𝐼𝑦 = 𝐼𝑦𝐺 + 𝑎2 ∙ 𝐴
G (yG, zG)
distanţa dintre G1yG1 şi GyG:
100
𝑎 = 𝑧𝐺1 − 𝑧𝐺 = 50 − 23,75 = 26,25 𝑚𝑚 ;

yG1 zG2
● ȋn raport cu GyG:
G1 yG 𝐼1𝑦𝐺 = 𝐼𝑦𝐺1 + (𝑧𝐺1 − 𝑧𝐺 )2 ⋅ 𝐴1 = 833.333 + (26,25)2 ⋅ 1.000 =
● = 1.522.396 𝑚𝑚4 ;
A2 G2 (yG2, zG2)
G2 ● y - dreptunghiul 2:
yG2 10 𝑏𝑎𝑧𝑎⋅𝑖𝑛𝑎𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎3 140⋅103
O ȋn raport cu G2yG2: 𝐼𝑦𝐺2 = = = 11.667 𝑚𝑚4 ;
12 12
150
distanţa dintre G2yG2 şi GyG: 𝑎 = 𝑧𝐺2 − 𝑧𝐺 = 5 − 23,75 = −18,75 𝑚𝑚 ;
ȋn raport cu GyG:
𝐼2𝑦𝐺 = 𝐼𝑦𝐺2 + (𝑧𝐺2 − 𝑧𝐺 )2 ⋅ 𝐴2 = 11.667 + (−18,75)2 ⋅ 1.400 =
= 503.854 𝑚𝑚4 ;
● momentul de inerţie GyG: 𝐼𝑦𝐺 = 𝐼1𝑦𝐺 + 𝐼2𝑦𝐺 = 1.522.396 + 503.854 = 2.026.250 𝑚𝑚4 ;
Calculul momentelor de inerţie ale secţiunii compuse: 𝑦𝐺 = 48,75 𝑚𝑚; 𝑧𝐺 = 23,75 𝑚𝑚 ;

ȋn raport cu G1zG1: 𝐼𝑧𝐺1 = = = 8.333 𝑚𝑚4 ;
zG1 12 12
ȋn raport cu GzG → teorema lui Steiner → 𝐼𝑧 = 𝐼𝑧𝐺 + 𝑎2 ∙ 𝐴
G (yG, zG)
distanţa dintre G1zG1 şi GzG:
100
𝑎 = 𝑦𝐺1 − 𝑦𝐺 = 5 − 48,75 = −43,75 𝑚𝑚 ;

yG1 zG2
● ȋn raport cu GzG:
G1 yG 𝐼1𝑧𝐺 = 𝐼𝑧𝐺1 + (𝑦𝐺1 − 𝑦𝐺 )2 ⋅ 𝐴1 = 8.333 + (−43,75)2 ⋅ 1.000 =
● = 1.922.396 𝑚𝑚4 ;
A2 G2 (yG2, zG2)
G2 ● y - dreptunghiul 2:
yG2 10 𝑏𝑎𝑧𝑎⋅𝑖𝑛𝑎𝑙𝑡𝑖𝑚𝑒𝑎3 10⋅1403
O ȋn raport cu G2zG2: 𝐼𝑧𝐺2 = = = 2.286.667 𝑚𝑚4 ;
150 12 12
distanţa dintre G2yG2 şi GyG: 𝑎 = 𝑦𝐺2 − 𝑦𝐺 = 80 − 48,75 = 31,25 𝑚𝑚 ;
ȋn raport cu GzG:
𝐼2𝑧𝐺 = 𝐼𝑧𝐺2 + (𝑦𝐺2 − 𝑦𝐺 )2 ⋅ 𝐴2 = 2.286.667 + (31,25)2 ⋅ 1.400 =
= 3.653.854 𝑚𝑚4 ;
● momentul de inerţie GyG: 𝐼𝑧𝐺 = 𝐼1𝑧𝐺 + 𝐼2𝑧𝐺 = 1.922.396 + 3.653.854 = 5.576.250 𝑚𝑚4 ;
SARBATORI FERICITE !
VACANŢĂ PLĂCUTĂ
SOLICITAREA LA TORSIUNE
Solicitarea la torsiune → secţiunea normală un singur efort – moment de torsiune: Mt  0, celelalte N=0, T=0, Mî=0;
- relaţii valabile → bare cu secţiune circulară sau inelară:
𝑀
● relaţia fundamentală a solicitării la torsiune: 𝜏 = 𝑊𝑡 ;
𝑝
Wp – modulul de rezistenţă polar → egal cu raportul dintre momentul de

inerţie polar şi raza maximă a secţiunii:
𝐼𝑝
𝑊𝑝 =
𝐷
2
Ip – momentul de inerţie polar;
𝜋⋅𝐷4
- secţiune circulară: 𝐼𝑝 = ; [m4; mm4]
32
𝑑 𝜋 4 4 𝜋⋅𝐷4
- secţiune inelară 𝑘 = :𝐼 = ⋅ 𝐷 −𝑑 = ∙ 1 − 𝑘4
𝐷 𝑝 32 32
𝜋⋅𝐷4
𝐼𝑝 𝜋⋅𝐷3
- secţiune circulară: 𝑊𝑝 = 𝐷 = 32
𝐷 = ; [m3; mm3]
16
2 2
𝜋
𝐼𝑝 ⋅ 𝐷4 −𝑑 4 𝜋⋅𝐷3
- secţiune inelară: 𝑊𝑝 = 𝐷 = 32
𝐷 = ⋅ 1 − 𝑘 4 ; [m3; mm3]
16
2 2
● deformaţii:
bare cu secţiune circulară sau inelară: omogene longitudinal:
𝜑 𝑀𝑡
● unghiul de răsucire specific: 𝜃 = = ; [rad/m; rad/mm]
𝑙 𝐺⋅𝐼𝑝
𝑀
● unghiul de răsucire relativ (rotire a secţiunii): 𝜑 = 𝐺⋅𝐼𝑡 ⋅ 𝑙 ; [rad]
𝑝
G – modulul de elasticitate transversal: G = 8,1·104 N/mm2;

- bară neomogenă longitudinal:
- se împarte în tronsoane omogene → pentru fiecare tronson
omogen → unghiul de răsucire relativ (rotire):
𝑀
𝜑𝑖 = 𝐺⋅𝐼𝑡𝑖 ⋅ 𝑙𝑖 ; [rad]
𝑝𝑖
- unghiul total de răsucire relativ (rotire) → însumarea algebrică

(se ţine cont de sensul unghiului):
𝑀 1 𝑀
𝜑 = σ 𝐺⋅𝐼𝑡𝑖 ⋅ 𝑙𝑖 = 𝐺 σ 𝐼 𝑡𝑖 ⋅ 𝑙𝑖 ; [rad]
𝑝𝑖 𝑝𝑖
Frecvent, în cazul arborilor sunt cunoscute:

puterea – P [kW] şi turaţia – n [rot/min] → calculul momentului de torsiune:
𝑀𝑡 = 𝐹 ∙ 𝑅 →
𝐿 𝐹∙𝑑𝑖𝑠𝑡𝑎𝑛𝑡𝑎 𝑃
𝑃=𝑡= = 𝐹 ∙ 𝑣𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟𝑎 = 𝐹 ∙ 𝜔 ∙ 𝑅 → 𝐹 ∙ 𝑅 = 𝜔 →
𝑡
𝑃 𝑊
𝑀𝑡 𝑁 ⋅ 𝑚 =
𝜔 𝑟𝑎𝑑/𝑠
𝑟𝑎𝑑 𝑟𝑜𝑡 𝑟𝑎𝑑 2𝜋 𝑟𝑜𝑡
𝜔 →𝑛 transformare → 𝜔 = 𝑛 ∙ 60
𝑠 𝑚𝑖𝑛 𝑠 𝑚𝑖𝑛
𝑃 𝑊 103 ⋅𝑃 𝑘𝑊 𝑃[𝑘𝑊]
𝑀𝑡 𝑁 ⋅ 𝑚 = = 2𝜋 = 9,55 ∙ 103 𝑛[𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛]
𝜔 𝑟𝑎𝑑/𝑠 ∙𝑛 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛
60
𝑃 𝑃 𝑘𝑊
𝑀𝑡 𝑁 ⋅ 𝑚𝑚 = 9,55 ⋅ 103 ⋅ 103 𝑛 = 95,5 ⋅ 105 ∙ 𝑛 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛
1. Să se verifice la torsiune, în condiţii de rezistenţă şi de deformaţii, arborele unui motor electric,

cunoscând următoarele:
puterea motorului electric: P = 40 kW;

turaţia motorului electric: n = 3000 rot/min;
arborele motorului: - secţiune inelară D/d=28/22 mm;
material oţel P235: τa T = 60 N/mm2; G = 8,1 104 N/mm2;
unghiul de răsucire specifică admisibil - a = 4 °/m.
● Calculul momentului de torsiune:

𝑃 𝑘𝑊 40
𝑀𝑡 𝑁 ⋅ 𝑚𝑚 = 95,5 ⋅ 105 ∙ = 95,5 ⋅ 105 ∙ = 12,73 ⋅ 104 𝑁 ⋅ 𝑚𝑚
𝑛 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛 3000
a. Verificarea ȋn condiţii de rezistenţă:
- relaţia de bază a solicitării la torsiune:

𝑀𝑡
𝜏𝑒𝑓 𝑇 =𝑊 ≤ 𝜏𝑎 𝑇
𝑝 𝑒𝑓
● Calculul momentului de inerţie polar:

𝜋 𝜋
𝐼𝑝 𝑒𝑓 = 𝐷4 − 𝑑4 = 284 − 224 = 37.345,7 𝑚𝑚4
32 32
● Calculul modului de rezistenţă polar:
𝐼𝑝 𝑒𝑓 37345,7
𝑊𝑝 𝑒𝑓 = 𝐷 = 28 = 2667,5 𝑚𝑚3
2 2
𝑀𝑡 𝑀𝑡 12,73∙104 𝑁 𝑁
𝜏𝑒𝑓 𝑇 =𝑊 ≤ 𝜏𝑎 𝑇 → 𝜏𝑒𝑓 𝑇 = = = 47,7 < 60 ;
𝑝 𝑒𝑓 𝑊𝑝 𝑒𝑓 2667,5 𝑚𝑚2 𝑚𝑚2
b. Verificarea în condiţii de deformaţii:
- unghiul de răsucire specific:

𝑀𝑡
𝜃= ≤ 𝜃𝑎
𝐺 ⋅ 𝐼𝑝 𝑒𝑓
𝑀𝑡 12,73 ⋅ 104 −5
𝑟𝑎𝑑
𝜃= = = 4,208 ∙ 10
𝐺 ⋅ 𝐼𝑝 𝑒𝑓 8,1 ⋅ 104 ⋅ 37345,7 𝑚𝑚
transformare rad/mm → °/m →
360 ° … … … … . . 2𝜋 𝑟𝑎𝑑 𝜃 𝑟𝑎𝑑 ∙ 360

𝜃 ° … … … … … . . 𝜃 𝑟𝑎𝑑 →𝜃 ° =
2𝜋
𝑟𝑎𝑑
𝜃 𝑟𝑎𝑑 ∙360 4,208∙10−5 𝑚𝑚 ∙360 ° ° °
→𝜃 ° = = = 2,411 ∙ 10−3 = 2,411 ∙ 10−3 10−3𝑚 = 2,411
2𝜋 2𝜋 𝑚𝑚 𝑚
𝑀𝑡 12,73 ⋅ 104 −5
𝑟𝑎𝑑 °
𝜃= = = 4,208 ∙ 10 = 2,411 < 𝜃𝑎 = 4 °/𝑚
𝐺 ⋅ 𝐼𝑝 𝑒𝑓 8,1 ⋅ 104 ⋅ 37345,7 𝑚𝑚 𝑚
2. Să se dimensioneze în condiţii de rezistenţă şi să se calculeze unghiul de răsucire specific al arborelui

unei maşini cunoscând următoarele:
puterea motorului electric: P = 120 kW;

turaţia motorului electric: n = 2500 rot/min;
arborele maşinii: secţiune circulară;
material oţel P235: τa T = 60 N/mm2; G = 8,1 104 N/mm2;
● Calculul momentului de torsiune:

𝑃 𝑘𝑊 120
𝑀𝑡 𝑁 ⋅ 𝑚𝑚 = 95,5 ⋅ 105 ∙ 5
= 95,5 ⋅ 10 ∙ = 45,84 ⋅ 104 𝑁 ⋅ 𝑚𝑚
𝑛 𝑟𝑜𝑡/𝑚𝑖𝑛 2500
a. Dimensionare în condiţii de rezistenţă:

𝑀
- relaţia de bază a solicitării la torsiune: 𝜏 = 𝑊𝑡 ≤ 𝜏𝑎 𝑇 →
𝒑
● Calculul modului de rezistenţă polar necesar:

𝑀𝑡 𝑀𝑡 45,84 ⋅ 104
𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 = → 𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 = = = 7,64 ⋅ 103 𝑚𝑚3
𝜏𝑎𝑇 𝜏𝑎𝑇 60
𝜋 ⋅ 𝐷3 3 16 ⋅ 𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 3 16 ⋅ 7,64 ⋅ 103

𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 = → 𝐷= = = 33,9𝑚𝑚 → 𝐷 = 35𝑚𝑚
16 𝜋 𝜋
● Verificare la rezistenţă:
𝜋 ⋅ 𝐷3 𝜋 ⋅ 353
𝑊𝑝 𝑒𝑓 = = = 8418,5 𝑚𝑚3
16 16
𝑀𝑡 𝑀𝑡 45,84⋅104 𝑁 𝑁
𝜏𝑒𝑓 𝑇 = ≤ 𝜏𝑎 𝑇 → 𝜏𝑒𝑓 𝑇 = = = 54,4 < 𝜏𝑎 𝑇 = 60 ;
𝑊𝑝 𝑒𝑓 𝑊𝑝 𝑒𝑓 8418,5 𝑚𝑚2 𝑚𝑚2
b. Calculul deformaţiei:
𝑀
- unghiul de răsucire specific: 𝜃 = 𝐺⋅𝐼 𝑡 →
𝑝 𝑒𝑓
● Calculul momentului de inerţie polar efectiv:

𝜋 ⋅ 𝐷4 𝜋 ⋅ 𝐷4 𝜋 ⋅ 354
𝐼𝑝 𝑒𝑓 =
32
→ 𝐼𝑝 𝑒𝑓 = = = 147.323,5𝑚𝑚4
32 32
𝑀𝑡 4,584 ⋅ 104
𝜃= = 4
= 3,841 ⋅ 10−5 𝑟𝑎𝑑/𝑚𝑚 →
𝐺 ⋅ 𝐼𝑝 𝑒𝑓 8,1 ⋅ 10 ⋅ 147323,5
transformare rad/mm → °/m →
360 ° … … … … . . 2𝜋 𝑟𝑎𝑑 𝜃 𝑟𝑎𝑑 ∙ 360 3,841 ⋅ 10−5 ∙ 360

→𝜃 ° = →𝜃 ° = = 2,201 ⋅ 10−3 𝑜 /𝑚𝑚
𝜃 ° … … … … … . . 𝜃 𝑟𝑎𝑑 2𝜋 2𝜋
𝑀𝑡 4,584 ⋅ 104 −5
𝑟𝑎𝑑 −3
𝑜 𝑜
𝜃= = = 3,841 ⋅ 10 = 2,201 ⋅ 10 = 2,201
𝐺 ⋅ 𝐼𝑝 𝑒𝑓 8,1 ⋅ 104 ⋅ 147323,5 𝑚𝑚 𝑚𝑚 𝑚
3. Să se calculeze în condiţii de rezistenţă şi de deformaţii momentul de torsiune capabil al arborelui unei

maşini cunoscând următoarele:
arborele maşinii: - secţiune circulară D=30 mm;

unghiul de răsucire specifică: a = 2 °/m;
material P235: τa T = 60 N/mm2; G = 8,1 104 N/mm2.
● Momentul de torsiune maxim pe baza condiţiei de rezistenţă:

𝑀𝑡
- relaţia de bază a solicitării la torsiune: 𝜏=
𝑊𝑝
≤ 𝜏𝑎 𝑇 →
- momentul de torsiune maxim: → 𝑀𝑇 𝑐𝑎𝑝 = 𝑀𝑇 𝑚𝑎𝑥 = 𝑊𝑝 𝑒𝑓 ∙ 𝜏𝑎𝑇
𝜋⋅𝐷3 𝜋⋅303
– modulul de rezistenţă polar secţiune circulară: 𝑊𝑝 𝑒𝑓 = = = 5301,4 𝑚𝑚3
16 16
𝑀𝑇 𝑐𝑎𝑝 = 𝑀𝑇 𝑚𝑎𝑥 = 𝑊𝑝 𝑒𝑓 ∙ 𝜏𝑎𝑇 = 5301,4 ∙ 60 = 318.084 𝑁 ∙ 𝑚𝑚 = 318 𝑁 ∙ 𝑚
● Momentul de torsiune maxim pe baza condiţiei de deformaţie:

𝑀
- unghiul de răsucire specific: 𝜃 = 𝐺⋅𝐼 𝑡 ≤ 𝜃𝑎 → 𝑀𝑇 𝑐𝑎𝑝 = 𝑀𝑇 𝑚𝑎𝑥 = 𝜃𝑎 ∙ 𝐺 ⋅ 𝐼𝑝 𝑒𝑓
𝑝 𝑒𝑓
● Calculul momentului de inerţie polar efectiv:

𝜋 ⋅ 𝐷4 𝜋 ⋅ 𝐷4 𝜋 ⋅ 304
𝐼𝑝 𝑒𝑓 =
32
→ 𝐼𝑝 𝑒𝑓 = = = 79521,56 𝑚𝑚4
32 32
- unghiul de răsucire specific admibibil - a = 2 °/m se transforma în rad/mm →
360 ° … … … … . . 2𝜋 𝑟𝑎𝑑 𝜃𝑎 ° ∙ 2𝜋 2 °/𝑚 ∙ 2𝜋 ° ° °

𝜃𝑎 ° … … … … … . . 𝜃𝑎 𝑟𝑎𝑑 → 𝜃𝑎 𝑟𝑎𝑑 = = = 0,0349 = 0,0349 3 = 0,0349 ∙ 10−3
360 360 𝑚 10 𝑚𝑚 𝑚𝑚
→ momentul de torsiune maxim:
𝑀𝑇 𝑐𝑎𝑝 = 𝑀𝑇 𝑚𝑎𝑥 = 𝜃𝑎 ∙ 𝐺 ⋅ 𝐼𝑝 = 0,0349 ∙ 10−3 ∙ 8,1 ∙ 104 ∙ 79521,56 = 224842 𝑁 ∙ 𝑚𝑚 = 224,8 𝑁 ∙ 𝑚
4. Să se dimensioneze un arc elicoidal cu diametrul mediu: Dm = 100 mm solicitat la compresiune de o

forţă axială F= 1200 N, cunoscând următoarele:
F Material:
F oţel ARC τa T = 500 N/mm2; G = 8,1 104 N/mm2
Să se calculeze:
- săgeata arcului, dacă arcul are: n = 10 spire;
- ȋnălţimea arcului liber.
● Momentul de torsiune
𝐷𝑚 100
𝑀𝑡 = 𝐹 ∙ = 1200 ∙ = 60.000 𝑁 ∙ 𝑚𝑚
2 2
Dm
4. Să se dimensioneze un arc elicoidal cu diametrul mediu: Dm = 100 mm solicitat la compresiune de o

forţă axială F= 1200 N, cunoscând următoarele:
F ● Dimensionare la solicitarea la torsiune
F
Relaţia de bază a solicitării la torsiune:
𝑀𝑡 𝑀𝑡
𝜏= ≤ 𝜏𝑎 𝑇 → 𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 = →
𝑊𝑝 𝜏𝑎𝑇
𝑀𝑡 60.000
𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 = = = 120 𝑚𝑚3
𝜏𝑎𝑇 500
𝜋 ∙ 𝑑3
- diametrul spirei arcului: 𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 = →
16
3 16 ∙ 𝑊𝑝 𝑛𝑒𝑐 3 16 ∙ 120
𝑑= = = 8,48 𝑚𝑚 → 𝑑 = 9 𝑚𝑚
𝜋 𝜋
● Verificarea la solicitarea la torsiune

Dm Modulul de rezistenţă polar efectiv
𝑀𝑡 60.000 𝑁 𝑁
𝜋 ∙ 𝑑 3 𝜋 ∙ 93 𝜏𝑒𝑓 𝑇 = = = 419,2 < 𝜏𝑎 𝑇 = 500
𝑊𝑝 𝑒𝑓 = = = 143,14 𝑚𝑚3 𝑊𝑝 𝑒𝑓 143,14 𝑚𝑚2 𝑚𝑚2
16 16
Lucrul mecanic exterior:

Solicitare axială Arc elicoidal Solicitare la torsiune
Mt
A Mt A
A’ A’
Dm O φ φ
L = aria triunghiului OAA’ L = aria triunghiului OAA’

𝑁 ∙ ∆𝑙 𝐹∙𝑓 𝑀𝑡 ∙ 𝜑
𝐿= 𝐿= 𝐿= →
2 2 2
● Calculul săgeţii arcului

𝐹∙𝑓
- lucrul mecanic exterior al arcului elicoidal: 𝐿 = →
2
𝑀𝑡 ∙𝜑
- lucrul mecanic exterior la torsiune: 𝐿 = 2
→
𝑀𝑡 ∙ 𝜑 𝐷𝑚 2
ℎ𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟
𝐿= 2 𝐹 ∙ ∙ 𝑛 ∙ 𝜋 ∙ 𝐷𝑚 4 ∙ 𝐹 2 ∙ 𝑛 ∙ 𝐷𝑚
3
ℎ𝑐𝑜𝑚𝑝
A 2 𝑀𝑡 ∙ 𝑙 2
𝑀𝑡 ∙ 𝑙 → 𝐿 = 2 ∙ 𝐺 ∙ 𝐼𝑝 = 𝜋 ∙ 𝑑4
=
𝐺 ∙ 𝑑 4
→
𝜑= 2∙𝐺∙
𝐺 ∙ 𝐼𝑝 32
𝐹 ∙ 𝑓 4 ∙ 𝐹 2 ∙ 𝑛 ∙ 𝐷𝑚
3 3
8 ∙ 𝐹 ∙ 𝑛 ∙ 𝐷𝑚
Dm 𝐿= = →𝑓=
2 𝐺 ∙ 𝑑4 𝐺 ∙ 𝑑4
8∙𝐹∙𝑛∙𝐷𝑚3 8∙1200∙10∙1003
𝑓= = = 180,64 𝑚𝑚 ;
𝐺∙𝑑 4 8,1∙104 ∙94
- ȋnălţimea arcului comprimat →

ℎ𝑐𝑜𝑚 = 𝑛 ∙ 𝑑 + 𝑛 ∙ 𝑠 = 10 ∙ 9 + 10 ∙ 2 = 110 𝑚𝑚
t
s
- ȋnălţimea arcului liber:

ℎ𝑙𝑖𝑏𝑒𝑟 = ℎ𝑐𝑜𝑚𝑝 + 𝑓 = 110 + 180 = 290 ≈ 300 𝑚𝑚 ;
DIAGRAME DE EFORTURI ȊN BARE
Trasarea diagramelor de eforturi din bare → algoritm:
1. Se determină reacţiunile din reazeme – funcţie de tipul reazemului → pe baza ecuaţiilor de echilibru
static:
σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ; σ 𝐹𝑖𝑧 = 0; σ 𝑀𝑖 = 0 ;
2. Se calculează eforturile în secţiunile caracteristice ale barei:
- punctele de reazem;
st dr
- secţiunile infinit vecine: stânga şi dreapta, faţă de punctul de aplicaţie a unei forţe concentrate
● sau a unui moment exterior;
infinit vecin - secţiunile de început şi sfârşit ale unei sarcini distribuite;
- în secţiunile în care forţa tăietoare se anulează sau trece prin 0 cu schimbare de semn
momentul încovoietor are un extrem.
Trasarea diagramelor de eforturi din bare → algoritm:
3. Se reprezintă grafic variaţia eforturilor în raport cu linia de referinţă:

● N > 0, T > 0, deasupra liniei de referinţă;
● N < 0, T < 0, sub linia de referinţă;
● M > 0, sub linia de referinţă – concavitatea curbei fibrei medii deformate este în sensul pozitiv
al axei oz, (în jos);
● M < 0, deasupra liniei de referinţă – concavitatea curbei fibrei medii deformate este în sensul
negativ al axei oz, (în sus);
- se unesc valorile reprezentative ale eforturilor prin drepte sau parabole conform concluziilor
deduse din relaţiile diferenţiale dintre eforturi.
4. Se verifică corectitudinea diagramelor ţinând cont de concluziile rezultate pe baza relaţiilor diferenţiale
dintre eforturi.
A. Bare simplu rezemate la capete

A1. Fie bara simplu rezemată (A – reazem fix, B – reazem mobil), încărcată în C cu sarcina: P = 12 kN.
Sunt cunoscute: L = 1,5 m, a = 0,5 m, b = 1,0 m.
Se cere: trasarea diagramelor de eforturi din bară.
+ a. Calculul reacţiunilor din reazeme:
A C P B x - ecuaţia de echilibru în raport ox:
● ● ●
σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
a b
VA VB
L - ecuaţiile de momente în raport cu reazemele: σ 𝑀𝑖 = 0:
● A: 𝑃⋅𝑎 12 ⋅ 0,5
z 𝑃 ⋅ 𝑎 − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 = 0 → 𝑉𝐵 = 𝑉𝐵 = = 4 𝑘𝑁
𝐿 1,5
𝑃⋅𝑏 12 ⋅ 1
● B: 𝑉𝐴 ⋅ 𝐿 − 𝑃 ⋅ 𝑏 = 0 → 𝑉𝐴 = 𝑉𝐴 = = 8 𝑘𝑁
𝐿 1,5
● verificare – ecuaţia de echilibru în raport cu axa oz: σ 𝐹𝑖𝑧 = 0:

−𝑉𝐴 + 𝑃 − 𝑉𝐵 = 0 → 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = 𝑃 → 8 + 4 = 12 𝑘𝑁
A1. Bara simplu rezemată încărcată cu o sarcină

+ 1 concentrată: P.
A C P 2 B x
● x ● ● b. Diagrama forţei tăietoare:
x
a b ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐶 → 𝑥 ∈ 0, 𝑎 →
VA VB
L 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 = 8 𝑘𝑁
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 →
VA
+ + roteşte secţiunea în sens orar → semn +
P
T
- - VB ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐵 → 𝑥 ∈ 𝑎, 𝐿 →
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑃 = −𝑉𝐵 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 → 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑃 = 8 − 12 = −4 𝑘𝑁
P roteşte secţiunea în sens antiorar→semn – (se scade).

+ 1 concentrată: P.
A C P 2 B x
● x ● ● c. Diagrama de momente:
x
a b ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐶 → 𝑥 ∈ 0, 𝑎 →
VA VB
L
𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 = 8 ⋅ 𝑥 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 →
VA
+ + 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 0
P ቊ
𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐶𝑠𝑡 = 𝑉𝐴 ∙ 𝑎 = 8 ∙ 0,5 = 4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
T
- - VB
tinde să lungească fibra inferioară → semn +
-
● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐵 → 𝑥 ∈ 𝑎, 𝐿 →
Mi
+ + 𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 − 𝑃 ⋅ 𝑥 − 𝑎 = 8 ⋅ 𝑥 − 12 ⋅ 𝑥 − 0,5 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 →
𝑃⋅𝑏⋅𝑎 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐶𝑑𝑟 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑎 = 8 ∙ 0,5 = 4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚

൝
𝑀𝑚𝑎𝑥 = 𝑥 = 𝐿 → 𝑀𝐵 = 8 ⋅ 1,5 − 12 ⋅ 1,5 − 0,5 = 0
𝐿
𝑀𝑚𝑎𝑥 = 𝑀𝐶 = 4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚

+ P concentrată: P.
A C B x
● ● ● e. Caz particular: sarcina concentrată acţionează
la mijlocul barei – bara încărcată simetric:
L/2 L/2
VA VB ● reacţiunile din reazeme - simetrie:
L
𝑃
𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 =
VA 2
+ +
P
T ● momentul maxim: 𝑀𝑚𝑎𝑥 → 𝑇 = 0 𝑠𝑎𝑢 𝑠𝑐ℎ𝑖𝑚𝑏𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑒𝑚𝑛
- - VB
𝑃 𝐿 𝑃⋅𝐿
𝑀𝐶 = 𝑀𝑚𝑎𝑥 = ∙ =
- 2 2 4
Mi
+ +
𝑃⋅𝐿
𝑀𝑚𝑎𝑥 =
4

A2. Bara simplu rezemată (A – reazem fix,B – reazem mobil) încărcată cu sarcinile: P1=5 kN, P2=12 kN.
Sunt cunoscute: L = 2 m, a1 = 0,5 m, b1 = 1,5 m, a2 = 0,75 m, b2 = 1,25 m .
A C P1 D P2 B x - ecuaţia de echilibru ox: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
● ● ● ●
- ecuaţiile de momente în raport cu reazemele: σ 𝑀𝑖 = 0:
a1 b1
VA a2 b2 VB
● A: 𝑃1 ⋅ 𝑎1 + 𝑃2 ⋅ 𝑎2 − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 = 0 → 𝑉𝐵 = 𝑃1 ⋅ 𝑎1 + 𝑃2 ⋅ 𝑎2
L 𝐿
z ● A: 5 ⋅ 0,5 + 12 ⋅ 0,75
𝑉𝐵 = = 5,75 𝑘𝑁
2
● B: 𝑉𝐴 ⋅ 𝐿 − 𝑃1 ⋅ 𝑏1 − 𝑃2 ⋅ 𝑏2 = 0 → 𝑉𝐴 =
𝑃1 ⋅ 𝑏1 + 𝑃2 ⋅ 𝑏2
𝐿
5 ∙ 1,5 + 12 ∙ 1,25
● B: 𝑉𝐴 = = 11,25 𝑘𝑁
2
● verificare – ecuaţia de echilibru oz: σ 𝐹𝑖𝑧 = 0: 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = 𝑃1 + 𝑃2 → 11,25 + 5,75 = 5 + 12 kN
A2. Bara simplu rezemată încărcată cu mai multe

+ 1 P2
2 3 sarcini concentrate.
A C P1 D B x
● ● ● ● b. Diagrama forţei tăietoare:
a1 b1
a2 b2 ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐶 → 𝑥 ∈ 0, 𝑎1 →
VA VB
L 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 → 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 = 11,25 𝑘𝑁
VA P1 VA roteşte în sens orar → semn +
+ +
T ● 𝑥 ∈ (𝐶, 𝐷) → 𝑥 ∈ 𝑎1 , 𝑎2 →
- P2 - VB
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑃1 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 → 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑃1 𝑇𝑥 = 11,25 − 5 = 6,25 𝑘𝑁
P1 roteşte în sens antiorar → semn – (se scade)
● 𝑥 ∈ 𝐷𝐵 → 𝑥 ∈ 𝑎2 , 𝐿 →
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑃1 − 𝑃2 = −𝑉𝐵 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 𝑇𝑥 = 11,25 − 5 − 12 = −5,75 𝑘𝑁
P2 roteşte în sens antiorar → semn – (se scade)
A2. Bara simplu rezemată încărcată cu mai multe

+ 1 P2
2 3 sarcini concentrate.
A C P1 D B x
● ● ● ● c. Diagrama de momente:
a1 b1
a2 b2 ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐶 → 𝑥 ∈ 0, 𝑎1 →
VA VB
L 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 0
𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 = 11,25 ∙ 𝑥 →ቊ𝑥 = 𝑎 → 𝑀 𝑠𝑡 = 11,25 ⋅ 0,5 = 5,625 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
1 𝐶
VA P1
+ tinde să lungească fibra inferioară → semn +
+
T ● 𝑥 ∈ (𝐶, 𝐷) → 𝑥 ∈ 𝑎1 , 𝑎2 →
- P2 - VB
𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 − 𝑃1 ⋅ 𝑥 − 𝑎1 = 11,25 ∙ 𝑥 − 5 ∙ 𝑥 − 0,5 →
- 𝑥 = 𝑎1 → 𝑀𝐶𝑑𝑟 = 11,25 ⋅ 0,5 = 5,625 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
൝
M 𝑥 = 𝑎2 → 𝑀𝐷𝑠𝑡 = 11,25 ⋅ 0,75 − 5 ⋅ 0,75 − 0,5 = 7,1875 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
+ ● 𝑥 ∈ 𝐷𝐵 → 𝑥 ∈ 𝑎2 , 𝐿 →
+
𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 − 𝑃1 ⋅ 𝑥 − 𝑎1 − 𝑃2 ⋅ 𝑥 − 𝑎2 =
= 11,25 ∙ 𝑥 − 5 ⋅ 𝑥 − 0,5 − 12 ⋅ 𝑥 − 0,75
𝑀𝑚𝑎𝑥 = 𝑀𝐷 = 7,1875 𝑘𝑁 ∙ 𝑚 𝑥 = 𝑎2 → 𝑀𝐷𝑑𝑟 = 11,25 ⋅ 0,75 − 5 ⋅ 0,75 − 0,5 = 7,1875 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
൝
𝑥 = 𝐿 → 𝑀𝐵 = 11,25 ⋅ 2 − 5 ⋅ 2 − 0,5 − 12 ⋅ 2 − 0,75 = 0 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
Fie bara simplu rezemată încărcată în treimea mediană cu sarcina uniform distribuită: q = 1,2 kN/m.
Sunt cunoscute: L = 6 m.
a. Calculul reacţiunilor din reazeme:
Q=q·a
- ecuaţia de echilibru în raport ox:
+ q
C D B σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
A x
● ●
a/2 - sarcina uniform distribuită → sarcina concentrată:
a a a Q = q·a, cu punctul de aplicaţie în centrul de greutate;
VA VB
z ● A: 𝑄 ⋅ 𝐿 − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 = 0 → 𝑉𝐵 =
𝑄 𝑞⋅𝑎
= 𝑉𝐵 =
1,2 ⋅ 2
= 1,2 kN
2 2 2 2
𝐿 𝑄 𝑞⋅𝑎 1,2 ⋅ 2
● B: 𝑉𝐴 ⋅ 𝐿 − 𝑄 ⋅ = 0 → 𝑉𝐴 = = 𝑉𝐴 = = 1,2 kN
2 2 2 2

𝑞⋅𝑎 𝑞⋅𝑎
−𝑉𝐴 + 𝑞 ⋅ 𝑎 − 𝑉𝐵 = 0 → 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = 𝑞 ⋅ 𝑎 → + =𝑞⋅𝑎
2 2
q·(x-a) b. Diagrama forţei tăietoare:
1 2 q 3 ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐶 ⇒ 𝑥 ∈ [0, 𝑎) →
+ 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 = 1,2 𝑘𝑁
A C D B x
● ● ● 𝑥 ∈ (𝐶, 𝐷) ⇒ 𝑥 ∈ (𝑎, 2𝑎) →
a a a 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑞 ∙ (𝑥 − 𝑎) → 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟
VA VB
L 𝑥 = 𝑎 → 𝑇𝐶 = 𝑉𝐴 = 1,2 𝑘𝑁
V ቐ 𝑞⋅𝑎 𝑞⋅𝑎
+ A +
𝑥 = 2𝑎 → 𝑇𝐷 = 𝑉𝐴 − 𝑞 ∙ 2𝑎 − 𝑎 =
2
−𝑞∙𝑎 =−
2
= −1,2 𝑘𝑁
T
- - VB ● secţiunea în care forţa tăietoare se anulează:
𝑞⋅𝑎
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑞 ∙ 𝑥 − 𝑎 = − 𝑞 ∙ 𝑥 − 𝑎 = 0 → 𝑥 = 1,5 ∙ 𝑎 = 3 𝑚
2
● 𝑥 ∈ (𝐷, 𝐵] ⇒ 𝑥 ∈ (2𝑎, 𝐿] →
𝑞⋅𝑎 𝑞⋅𝑎
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑞 ∙ 𝑎 → 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 𝑇𝑥 = −𝑞∙𝑎 =− = −1,2 𝑘𝑁
2 2
q·(x-a) b. Diagrama de momente:
1 2 q 3 ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐶 ⇒ 𝑥 ∈ [0, 𝑎) → 𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 → 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟
+
A C D B x 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 0
● x’ ● ൞
𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐶 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑎 =
𝑞⋅𝑎
∙𝑎 =
𝑞 ⋅ 𝑎2
= 2,4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2 2
a a a
VA VB
L tinde să lungească fibra inferioară → semn +
V ● 𝑥 ∈ (𝐶, 𝐷) ⇒ 𝑥 ∈ (𝑎, 2𝑎) →
+ A + 2
𝑥−𝑎 𝑞⋅𝑎 𝑞⋅ 𝑥−𝑎
T 𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑥 − 𝑎 ∙ = ∙𝑥− → 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎
VB 2 2 2
- -
𝑞 ⋅ 𝑎2
𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐶 = = 2,4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2
𝑞⋅𝑎 𝑞 ⋅ 2𝑎 − 𝑎 2 𝑞 ⋅ 𝑎2
- 𝑥 = 2𝑎 → 𝑀𝐷 = ∙ 2𝑎 − = = 2,4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2 2 2
M
● 𝑥 ′ ∈ 𝐵, 𝐷 ⇒ 𝑥 ′ ∈ [0, 𝑎) → 𝑀𝑥 = 𝑉𝐵 ⋅ 𝑥′ → 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟
+ +
𝑥′ = 0 → 𝑀𝐵 = 0
൞ 𝑞⋅𝑎 𝑞 ⋅ 𝑎2
𝑥′ = 𝑎 → 𝑀𝐷 = 𝑉𝐵 ⋅ 𝑎 = ∙𝑎= = 2,4 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2 2
2
● momentul maxim → T=0 → 𝐿 3𝑎 3𝑎
𝑥= = → 𝑞 ⋅ 𝑎 3𝑎 𝑞 ⋅ 2 − 𝑎 𝑞 ⋅ 𝑎2 𝑞 ⋅ 𝑎2 𝑞 ⋅ 𝑎2
2 2 𝑀𝑚𝑎𝑥 = ∙ − =3 − =5 = 3 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
2 2 2 4 8 8
Fie bara simplu rezemată încărcată pe reazemul A cu momentul exterior: Mo=20 kN·m.
Sunt cunoscute: L = 5 m.
+
A B x σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
Mo ● ●
L
VB 𝑀 20
VA ● A: 𝑀𝑜 − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 = 0 → 𝑉𝐵 = 𝑜 𝑉𝐵 = = 4 𝑘𝑁
𝐿 5
● B: −𝑉𝐴 ⋅ 𝐿 + 𝑀𝑜 = 0 → 𝑉𝐴 = 𝑀𝑜 𝑉𝐴 = 20 = 4 𝑘𝑁
z 𝐿 5
𝑉𝐴 − 𝑉𝐵 = 0 → 4−4=0
+
A5. Bara simplu rezemată încărcată pe
reazemul A cu momentul exterior: Mo.
A B x b. Diagrama forţei tăietoare:
Mo ● ●
x ● 𝑥 ∈ [𝐴, 𝐵] ⇒ 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
L VB
VA 𝑀0
𝑇𝑥 = − 𝑉𝐴 = − = 4 𝑘𝑁
+ 𝐿
T roteşte secţiunea în sens antiorar – semn -
- - VB
-VA c. Diagrama de momente:
● 𝑥 ∈ [𝐴, 𝐵] ⇒ 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
𝑀𝑥 = −𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 + 𝑀𝑜 = −4 ∙ 𝑥 + 20 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 →
-
M 𝑀𝐵 =0
+ + 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 𝑀𝑜 = 20 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
→ቊ
𝑀𝐴 = 𝑀𝑜 𝑥 = 𝐿 → 𝑀𝐵 = −4 ∙ 5 + 20 = 0
Fie bara simplu rezemată încărcată cu două momente exterioare: pe reazemul A momentul: M1,=15 kN·m pe
reazemul B momentul: M2,=25 kN·m (M2 > M1).
Sunt cunoscute: L = 2,5 m.

A Bx
M1 ● ● M2 σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
VA VB 𝑀2 − 𝑀1 25 − 15
● A: 𝑀1 − 𝑀2 + 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 = 0 → 𝑉𝐵 = = = 4 𝑘𝑁
𝐿 2,5
z ● B: 𝑉𝐴 ⋅ 𝐿 + 𝑀1 − 𝑀2 = 0 →
𝑉𝐴 =
𝑀2 −𝑀1 25−15
= = 4 𝑘𝑁
𝐿 2,5
−𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = 0 → −4 + 4 = 0
+
b. Diagrama forţei tăietoare:
Bx ● 𝑥 ∈ [𝐴, 𝐵] ⇒ 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
A
M1 ● ● M2 𝑀2 − 𝑀1
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 = = 4 𝑘𝑁 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
x 𝐿
L VB
VA roteşte secţiunea în sens orar – semn +
VA c. Diagrama de momente:
+ + VB ● 𝑥 ∈ [𝐴, 𝐵] ⇒ 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
T 𝑀2 − 𝑀1
- 𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 + 𝑀1 =
𝐿
⋅ 𝑥 + 𝑀1 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 →
-
M 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 𝑀1 = 15 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
→ቊ
+ 𝑥 = 𝐿 → 𝑀𝐵 = 𝑀2 = 25 𝑘𝑁 ∙ 𝑚
+ 𝑀𝐵 = 𝑀2
𝑀𝐴 = 𝑀1
+
A6. Bara simplu rezemată încărcată cu două
momente exterioare care acţionează pe reazeme.
A Bx
M1 ● M1 d. Caz particular: două momente egale: M1 = M2
●
x ● reacţiunile din reazeme - simetrie:
L
𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 = 0
- ● Diagrama forţei tăietoare:
M
+ 𝑥 ∈ [𝐴, 𝐵] ⇒ 𝑥 ∈ 0, 𝐿 → 𝑇𝑥 = 0 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
+ 𝑀𝐵 = 𝑀1
𝑀𝐴 = 𝑀1
● Diagrama de momente:
𝑥 ∈ [𝐴, 𝐵] ⇒ 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
𝑀𝑥 = 𝑀1 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
Observaţie:
M = const. → bara solicitată la încovoiere pură

A7. Bara simplu rezemată încărcată cu un moment exterior: Mo care acţionează între reazeme.
+
A Mo C B x σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
● ● ●
a b
VB 𝑀
VA L ● în raport A: 𝑀𝑜 − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 = 0 → 𝑉𝐵 = 𝑜
𝐿
z ● în raport B: −𝑉𝐴 ⋅ 𝐿 + 𝑀𝑜 = 0 → 𝑉𝐴 = 𝑀𝑜
𝐿
𝑀𝑜 𝑀𝑜
𝑉𝐴 − 𝑉𝐵 = 0 → − =0
𝐿 𝐿
+ 1 2 A7. Bara simplu rezemată încărcată cu un

A Mo C B x moment exterior: Mo între reazeme.
● ● ●
b. Diagrama forţei tăietoare: 𝑇𝑥 = −𝑉𝐴 = −
𝑀𝑜
= 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡
a b 𝐿
VA VB
L roteşte secţiunea în sens antiorar - semn -
+ c. Diagrama de momente:
T
- ● 𝑥 ∈ [𝐴, 𝐶) ⇒ 𝑥 ∈ [0, 𝑎) →
- VB
VA 𝑀𝑜 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 0
𝑀𝑥 = −𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 = − ⋅ 𝑥 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 → ቐ 𝑀𝑜
𝐿 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐶𝑠𝑡 = − ⋅𝑎
𝐿
- lungeşte fibra superioară → semn -
-
M ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐵 → 𝑥 ∈ 𝑎, 𝐿 →
Mo +
+ 𝑀0
𝑀𝑥 = −𝑉𝐴 ⋅ 𝑥 + 𝑀𝑜 = − ⋅ 𝑥 + 𝑀0 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 →
𝐿
𝑀𝑜 𝑀0 Observaţie:
𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐶𝑑𝑟 = − ⋅ 𝑎 + 𝑀𝑜 = ⋅𝑏
𝐿
𝑀𝑜
𝐿 lungeşte fibra inferioară → semn + ● ȋn C diagrama momentului are un salt
𝑥 = 𝐿 → 𝑀𝐵 = − ⋅ 𝐿 + 𝑀𝑜 = 0 egal cu momentul exterior: Mo
𝐿
C. Bare cu console
Fie bara simplu rezemată cu o consolă încărcată pe întreaga lungime cu o sarcină uniform distribuită: q.
q·L a. Calculul reacţiunilor din reazeme:
q q·L/2 - ecuaţia de echilibru în raport ox: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
+
A B sarcina uniform distribuită → sarcina concentrată cu
C x -
● ● ● punctul de aplicaţie în centrul de greutate;
L/2 L/4
L L/2 - ecuaţiile de momente în raport cu reazemele: σ 𝑀𝑖 = 0:
VA VB
● A: 𝐿 𝐿 𝐿 9⋅𝑞∙𝐿
𝑞∙𝐿∙ − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 + 𝑞 ∙ ⋅ (𝐿 + ) = 0 𝑉𝐵 =
8
2 2 4
z ● B: 𝐿 𝐿 𝐿
𝑉𝐴 =
3⋅𝑞∙𝐿
𝑉𝐴 ∙ 𝐿 − 𝑞 ∙ 𝐿 ∙ + 𝑞 ∙ ⋅ = 0 8
2 2 4

𝑞∙𝐿 3∙𝑞∙𝐿 3 ⋅ 𝑞 ∙ 𝐿 9 ⋅ 𝑞 ∙ 𝐿 12 ⋅ 𝑞 ∙ 𝐿 3 ⋅ 𝑞 ∙ 𝐿
−𝑉𝐴 + 𝑞 ∙ 𝐿 −𝑉𝐵 + =0→ 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = + = =
2 2 8 8 8 2
q·x 1 q 2 q·x’ Fie bara simplu rezemată cu o consolă încărcată pe
+
B C întreaga lungime cu o sarcină uniform distribuită: q.
A x
● ● ● b. Diagrama forţei tăietoare:
x VB x’
VA L L/2 ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
3∙𝑞∙𝐿
VA 𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑞 ∙ 𝑥 = − 𝑞 ∙ 𝑥 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟
8
+ + VA roteşte secţiunea în sens orar – semn +
+
T
- 3∙𝑞∙𝐿
𝑥 = 0 → 𝑇𝐴 = 𝑉𝐴 =
VA VB 3∙𝑞∙𝐿
8
5∙𝑞∙𝐿
𝑥 = 𝐿 → 𝑇𝐵𝑠𝑡 = −𝑞⋅𝐿 =−
8 8
3∙𝑞∙𝐿 3∙𝐿
𝑇𝑥 = −𝑞∙𝑥 =0 →𝑥 =
8 8
● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐵 → 𝑥′ ∈ 0, 𝐿/2 →
𝑇𝑥 = 𝑞 ∙ 𝑥′ = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 𝑥′ = 0 → 𝑇𝐶 = 0
൞ 𝐿 𝑞∙𝐿
q·x’ roteşte secţiunea în sens orar – semn + 𝑥′ = → 𝑇𝐵𝑑𝑟 =
2 2
q·x 1 q 2 q·x’ Fie bara simplu rezemată cu o consolă încărcată pe
+
B C întreaga lungime cu o sarcină uniform distribuită: q.
A x
● ● ● c. Diagrama de momente:
x/2 VB x’/2
VA x x’ ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
L L/2 𝑥 3∙𝑞∙𝐿 𝑞 ∙ 𝑥2
VA 𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑥 ∙ = ∙𝑥− = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎
2 8 2
+ + tinde să lungească fibra inferioară → semn +
T +
- - 𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 0
൞ 3∙𝑞∙𝐿 𝑞 ∙ 𝐿2 𝑞 ∙ 𝐿2
VB 𝑥 = 𝐿 → 𝑀𝐵𝑠𝑡 = ∙𝐿− =−
8 2 8
𝑞 ∙ 𝐿2 3∙𝐿 9 ∙ 𝑞 ∙ 𝐿2
𝑀𝑚𝑎𝑥 =− 𝑇𝑥 = 0 → 𝑥 = → 𝑀𝑥=3𝐿/8 =
8 8 128
- ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐵 → 𝑥′ ∈ 0, 𝐿/2 →
Mi -
𝑥′ 𝑥′ = 0 → 𝑀𝐶 = 0
+ + 𝑀𝑥 = −𝑞 ∙ 𝑥′ ∙ = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎 ൞ 𝐿 𝑞 ∙ 𝐿2
2 𝑥 ′ = → 𝑀𝐵𝑑𝑟 = −
2 8
9 ∙ 𝑞 ∙ 𝐿2
𝑀𝑥=3𝐿/8 =
128 tinde să lungească fibra superioară → semn -
C. Bare cu console
Fie bara simplu rezemată cu o consolă încărcată între reazeme cu o sarcină uniform distribuită: q si în
capătul liber cu sarcina concentrată: P=q·L.
q·L P a. Calculul reacţiunilor din reazeme:
q
+ - ecuaţia de echilibru în raport ox: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
A B
C x
● ● ● - sarcina uniform distribuită → sarcina concentrată cu
L/2 punctul de aplicaţie în centrul de greutate;
L L/4
VA VB - ecuaţiile de momente în raport cu reazemele: σ 𝑀𝑖 = 0:
𝐿 5∙𝐿 𝑞∙𝐿 5 7∙𝑞∙𝐿
● A: 𝑞 ∙ 𝐿 ∙ − 𝑉𝐵 ⋅ 𝐿 + 𝑃 ⋅ 𝑉
=0 𝐵 = + ∙ 𝑞 ∙ 𝐿 =
2 4 2 4 4
z
𝐿 𝐿
● B: 𝑉𝐴 ∙ 𝐿 − 𝑞 ∙ 𝐿 ∙ + 𝑃 ∙ = 0
𝑉𝐴 =
𝑞∙𝐿 𝑞∙𝐿 𝑞∙𝐿
− =
2 4
2 4 4
−𝑉𝐴 + 𝑞 ∙ 𝐿 −𝑉𝐵 +𝑃 = 0 → 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = 𝑞 ∙ 𝐿 + 𝑞 ∙ 𝐿 7∙𝑞∙𝐿 𝑞∙𝐿
+ =2∙𝑞∙𝐿
4 4
q·x 1 q 2 P Fie bara simplu rezemată cu o consolă încărcată între reazeme cu o
+ sarcină uniform distribuită: q si în capătul liber cu sarcina
B
A C x concentrată: P=q·L.
● ● ●
x VB x’ b. Diagrama forţei tăietoare:
VA L L/4 ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
VA 𝑞∙𝐿
𝑇𝑥 = 𝑉𝐴 − 𝑞 ∙ 𝑥 = − 𝑞 ∙ 𝑥 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟
+ 4
+ +
T VA roteşte secţiunea în sens orar – semn +
- 𝑞∙𝐿
VA VB
𝑥 = 0 → 𝑇𝐴 = 𝑉𝐴 =
4
𝑞∙𝐿 3∙𝑞∙𝐿
𝑥 = 𝐿 → 𝑇𝐵𝑠𝑡 = −𝑞⋅𝐿 = −
4 4
𝑞∙𝐿 𝐿
𝑇𝑥 = −𝑞∙𝑥 =0 →𝑥 =
4 4
● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐵 → 𝑥′ ∈ 0, 𝐿/4 →
𝑇𝑥 = 𝑃 = 𝑞 ∙ 𝐿 = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 𝑥′ = 0 → 𝑇𝐶 = 𝑃 = 𝑞 ∙ 𝐿
൞ ′ 𝐿
P roteşte secţiunea în sens orar – semn + 𝑥 = → 𝑇𝐵𝑑𝑟 = 𝑃 = 𝑞 ∙ 𝐿
4
q·x 1 q 2 P Fie bara simplu rezemată cu o consolă încărcată între reazeme cu o
+ sarcină uniform distribuită: q si în capătul liber cu sarcina
B
A C x concentrată: P=q·L.
● ● ●
x VB x’ c. Diagrama de momente:
VA L L/4 ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ 0, 𝐿 →
VA 𝑥 𝑞∙𝐿 𝑞 ∙ 𝑥2
𝑀𝑥 = 𝑉𝐴 ∙ 𝑥 − 𝑞 ∙ 𝑥 ∙ = ∙𝑥− = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎
+ + +
2 4 2
T tinde să lungească fibra inferioară → semn +
-
𝑥 = 0 → 𝑀𝐴 = 0
VB ൞ 𝑞 ∙ 𝐿2 𝑞 ∙ 𝐿2 𝑞 ∙ 𝐿2
𝑥 = 𝐿 → 𝑀𝐵𝑠𝑡 = − =−
4 2 4
𝑞 ∙ 𝐿2
𝑀𝑚𝑎𝑥 = − 𝑞∙𝐿 𝐿
4 𝑇𝑥 = −𝑞∙𝑥 =0 →𝑥 =
4 4
- -
𝑞∙𝐿2 𝑞∙𝐿2 𝑞∙𝐿2
𝑀𝑥=𝐿/4 = − =
Mi 16 2∙16 32
+ + ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐵 → 𝑥′ ∈ 0, 𝐿/4 →
𝑞 ∙ 𝐿2
𝑀𝑥=𝐿/4 = 𝑥′ = 0 → 𝑀𝐶 = 0
32 𝑀𝑥′ = −𝑃 ∙ 𝑥 ′ = −𝑞 ∙ 𝐿 ∙ 𝑥′ = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 ൞ ′ 𝐿 𝑞 ∙ 𝐿2
𝑑𝑟
𝑥 = → 𝑀𝐵 = −
tinde să lungească fibra superioară → semn - 4 4
C. Bare cu console
C3. Bara simplu rezemată cu două console egale încărcată pe întreaga lungime cu o sarcină uniform distribuită: q.

Q=q·(L+2a)
+ q - ecuaţia de echilibru în raport ox:
A B
C D
x σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 → 𝐻𝐴 = 0 → 𝑁 = 0;
● ● ● ●
VA L/2 VB - ecuaţiile de momente în raport cu reazemele: σ 𝑀𝑖 = 0:
a L a
● A: 𝑄⋅
𝐿 𝑄 𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
− 𝑉𝐵 ∙ 𝐿 = 0 → 𝑉𝐵 = =
2 2 2
z ● B: 𝐿
𝑉𝐴 ∙ 𝐿 − 𝑄 ⋅ = 0 → 𝑉𝐴 = =
𝑄 𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
2 2 2
● reacţiunile → din simetrie: 𝑞 ⋅ 𝐿 + 2 ⋅ 𝑎 − 𝑉𝐴 − 𝑉𝐵 = 0 → 𝑉𝐴 = 𝑉𝐵 =
𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
2
𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎) 𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
−𝑉𝐴 + 𝑄 − 𝑉𝐵 = 0 → 𝑉𝐴 + 𝑉𝐵 = 𝑄 + = 𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
2 2
q·x + C3. Bara simplu rezemată cu două console egale încărcată pe
q
1 A 2 B 3 întreaga lungime cu o sarcină uniform distribuită: q.
C D
x
● ● ● ● b . Diagrama forţei tăietoare:
VA VB x’
a ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐴 → 𝑥 ∈ [0, 𝑎)
L a
𝑥 = 0 → 𝑇𝐶 = 0
𝑇𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥 = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 ቊ
𝑥 = 𝑎 → 𝑇𝐴𝑠𝑡 = −𝑞 ⋅ 𝑎
+ roteşte secţiunea în sens antiorar → semn -
+ +
T ● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ (𝑎, 𝑎 + 𝐿)
- - VA - VB 𝑞⋅𝐿
𝑥 = 𝑎 → 𝑇𝐴𝑑𝑟 =
𝑞⋅(𝐿+2⋅𝑎) 2
𝑇𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥 + 𝑉𝐴 = −𝑞 ⋅ 𝑥 + = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 𝑞⋅𝐿
2 𝑥 = 𝑎 + 𝐿 → 𝑇𝐵𝑠𝑡 =−
2
z VA roteşte secţiunea în sens orar → semn +
𝑞⋅ 𝐿+2⋅𝑎 𝐿
𝑇𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥 + =0 →𝑥=𝑎+
2 2
● 𝑥 ∈ 𝐷, 𝐵 → 𝑥 ′ ∈ [0, 𝑎)
𝑇𝑥 = 𝑞 ⋅ 𝑥′ = 𝑙𝑖𝑛𝑖𝑎𝑟 𝑥′ = 0 → 𝑇𝐷 = 0
൝
𝑥 = 𝑎 → 𝑇𝐵𝑑𝑟 = 𝑞 ⋅ 𝑎
roteşte secţiunea în sens orar → semn +
q·x + q·x’
q c. Diagrama de momente:
1 A 2 B 3 D
C x ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐴 → 𝑥 ∈ [0, 𝑎)
● ● ● ● 𝑥 = 0 → 𝑀𝐶 = 0
x/2 VA VB X’/2
𝑥 𝑞 ⋅ 𝑥2
𝑀𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥 ⋅ = − = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎 ൞ 𝑞 ∙ 𝑎2
a 2 2 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐴𝑠𝑡 = −
a L 2
● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ (𝑎, 𝑎 + 𝐿)
𝑥 𝑞 ⋅ 𝑥 2 𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
𝑀𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥 ⋅ + 𝑉𝐴 ⋅ (𝑥 − 𝑎) = − + (𝑥 − 𝑎) = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎
+ 2 2 2
+ +
T 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐴𝑑𝑟 = −
𝑞 ⋅ 𝑎2
- - VA - 2
VB 𝑞 ⋅ (𝐿 + 𝑎) 2
𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎) 𝑞 ⋅ 𝑎2
𝑥 = 𝑎 + 𝐿 → 𝑀𝐵𝑠𝑡 =− + ⋅𝐿 =−
2 2 2
𝑞 ∙ 𝑎2 𝑞 ∙ 𝑎2
𝑀𝑚𝑎𝑥 =− 𝑀𝑚𝑎𝑥 =− 𝐿+2⋅𝑎
- 2 2 𝑇𝑥 = 0 → 𝑥 =
→
2
Mi 𝑀𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐 =−
𝑞⋅ 𝐿+2⋅𝑎 2
+
𝑞⋅ 𝐿+2⋅𝑎
∙
𝐿+2⋅𝑎 𝑞
− 𝑎 = ∙ 𝑳𝟐 − 𝟒 ⋅ 𝒂𝟐
- 𝑞 - 2∙4 2 2 8
+ 𝑀𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐 = ∙ 𝐿2 − 4 ⋅ 𝑎2 < 0
8
●1° 𝐿2 − 4 ⋅ 𝑎2 < 0 → 𝐿 < 2 ⋅ 𝑎 → pe toată lungimea barei Mȋ <0
𝑥′ = 0 → 𝑀𝐷 = 0
𝑥′ 𝑞 ⋅ 𝑥′2
● 𝑥 ∈ 𝐵, 𝐷 → 𝑥′ ∈ [0, 𝑎) 𝑀𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥′ ⋅ =− = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎 ൞ 𝑞 ∙ 𝑎2
2 2 𝑥′ = 𝑎 → 𝑀𝐵𝑑𝑟 = −
2
q·x + q·x’
1 A 2 B 3 D
C x ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐴 → 𝑥 ∈ [0, 𝑎)
● ● ● ● 𝑥 = 0 → 𝑀𝐶 = 0
x/2 VA VB X’/2
𝑥 𝑞 ⋅ 𝑥2
𝑀𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥 ⋅ = − = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎 ൞ 𝑞 ∙ 𝑎2
a 2 2 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐴𝑠𝑡 = −
a L 2
● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ (𝑎, 𝑎 + 𝐿)
𝑥 𝑞 ⋅ 𝑥 2 𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
+ 2 2 2
+ +
T 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐴𝑑𝑟 = −
𝑞 ⋅ 𝑎2
- - VA - 2
VB 𝑞 ⋅ (𝐿 + 𝑎) 2
𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎) 𝑞 ⋅ 𝑎2
𝑥 = 𝑎 + 𝐿 → 𝑀𝐵𝑠𝑡 =− + ⋅𝐿 =−
2 2 2
𝑞 ∙ 𝑎2 𝑞 ∙ 𝑎2
𝑀𝑚𝑎𝑥 =− 𝑀𝑚𝑎𝑥 =− 𝐿+2⋅𝑎
- 2 2 𝑇𝑥 = 0 → 𝑥 =
→
2
Mi 𝑀𝑚𝑎𝑥 =−
𝑞⋅ 𝐿+2⋅𝑎 2
+
𝑞⋅ 𝐿+2⋅𝑎
∙
𝐿+2⋅𝑎 𝑞
− 𝑎 = ∙ 𝑳𝟐 − 𝟒 ⋅ 𝒂𝟐
- 𝑀𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐 =0 - 2∙4 2 2 8
+
●2° 𝐿2 − 4 ⋅ 𝑎2 = 0 → 𝐿 = 2 ⋅ 𝑎 → pe toată bara Mȋ<0, la mijloc Mȋ=0
𝑥′ = 0 → 𝑀𝐷 = 0
𝑥′ 𝑞 ⋅ 𝑥′2
● 𝑥 ∈ 𝐵, 𝐷 → 𝑥′ ∈ [0, 𝑎) 𝑀𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥′ ⋅ =− = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎 ൞ 𝑞 ∙ 𝑎2
2 2 𝑥′ = 𝑎 → 𝑀𝐵𝑑𝑟 = −
2
q·x + q·x’
1 A 2 B 3 D
C x ● 𝑥 ∈ 𝐶, 𝐴 → 𝑥 ∈ [0, 𝑎)
● ● ● ● 𝑥 = 0 → 𝑀𝐶 = 0
x/2 VA VB X’/2
𝑥 𝑞 ⋅ 𝑥2
𝑀𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥 ⋅ = − = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎 ൞ 𝑞 ∙ 𝑎2
a 2 2 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐴𝑠𝑡 = −
a L 2
● 𝑥 ∈ 𝐴, 𝐵 → 𝑥 ∈ (𝑎, 𝑎 + 𝐿)
𝑥 𝑞 ⋅ 𝑥 2 𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎)
+ 2 2 2
+ +
T 𝑥 = 𝑎 → 𝑀𝐴𝑑𝑟 = −
𝑞 ⋅ 𝑎2
- - VA - 2
VB 𝑞 ⋅ (𝐿 + 𝑎) 2
𝑞 ⋅ (𝐿 + 2 ⋅ 𝑎) 𝑞 ⋅ 𝑎2
𝑥 = 𝑎 + 𝐿 → 𝑀𝐵𝑠𝑡 =− + ⋅𝐿 =−
2 2 2
𝑞 ∙ 𝑎2 𝑞 ∙ 𝑎2
𝑀𝐴 =− 𝑀𝐵 =− 𝐿+2⋅𝑎
- 2 2 𝑇𝑥 = 0 → 𝑥 =
→
2
Mi 𝑀𝑚𝑎𝑥 =−
𝑞⋅ 𝐿+2⋅𝑎 2
+
𝑞⋅ 𝐿+2⋅𝑎
∙
𝐿+2⋅𝑎 𝑞
− 𝑎 = ∙ 𝑳𝟐 − 𝟒 ⋅ 𝒂𝟐
- 2∙4 2 2 8
+ -
●3° 𝐿2 − 4 ⋅ 𝑎2 > 0 → 𝐿 > 2 ⋅ 𝑎 → la mijlocul barei Mȋ>0
+
𝑞
𝑀𝑚𝑖𝑗𝑙𝑜𝑐 = ∙ 𝐿2 − 4 ⋅ 𝑎2
8
𝑥′ = 0 → 𝑀𝐷 = 0
● 𝑥 ∈ 𝐵, 𝐷 → 𝑥′ ∈ [0, 𝑎) 𝑥′ 𝑞 ⋅ 𝑥 ′2 ൞ 𝑞 ∙ 𝑎2
𝑀𝑥 = −𝑞 ⋅ 𝑥′ ⋅ = − = 𝑝𝑎𝑟𝑎𝑏𝑜𝑙𝑎 𝑑𝑟
𝑥′ = 𝑎 → 𝑀𝐵 = −
2 2 2
Principiul suprapunerii efectelor rezultă din:
Ipoteza proporţionalităţii tensiunilor şi deformaţiilor
În zona deformaţiilor elastice → dependenţă liniară directă între tensiune şi

deformaţia produsă → valabilă legea lui Hooke;
consecinţă a proporţionalităţii dintre tensiuni şi deformaţii → principiul
suprapunerii efectelor sau al independenţei efectelor forţelor.
Principiul suprapunerii efectelor (principiul independenţei efectelor forţelor)
→ tensiunile şi deformaţiile produse sunt independente de succesiunea
aplicării forţelor exterioare:
● în punctul: P1 acţionează: F1 → punctul oarecare: M → deplasarea w1;
● în punctul: P2 acţionează: F2 → punctul oarecare: M → deplasarea w2;
● deplasările punctului: M → independente de ordinea în care acţionează forţele;
● ȋn cazul acţiunii simultane: F1 şi F2 → deplasarea punctului: M este egală cu suma

algebrică – vectorială a deplasărilor produse de fiecare forţă acţionând separat.
Principiul suprapunerii efectelor

Bare cu ȋncărcări complexe → compuse din mai multe tipuri de ȋncărcări simple care acţionează simultan → trasarea
diagramelor de eforturi se efectuează similar exemplelor anterioare → algoritmul:
● se determină reacţiunile din reazeme (funcţie de tipul reazemului) pentru ȋncărcarea totală → pe baza
ecuaţiilor de echilibru static;
● pentru fiecare tronson (porţiune) din bară se scriu expresiile eforturilor: N, T, Mȋ;
● se calculează eforturile în secţiunile caracteristice ale barei;
● se reprezintă grafic variaţia eforturilor în raport cu linia de referinţă.
Sunt situaţii ȋn care se ajunge mai uşor la rezultat prin aplicarea principiului suprapunerii efectelor → algoritm:
● se consideră separat fiecare ȋncărcare simplă;
● se determină reacţiunile din reazeme pentru fiecare ȋncărcare simplă;
● pentru fiecare ȋncărcare simplă se scriu expresiile eforturilor: N, T, Mȋ;
● pe fiecare tronson al barei solicitată compus → expresia efortului total se obţine prin ȋnsumarea algebrică a
expresiilor eforturilor solicitărilor simple - se ţine cont de convenţia de semne;
● trasarea diagramelor pe fiecare tronson → ȋnsumarea algebrică a valorilor eforturilor solicitărilor simple - se
ţine cont de convenţia de semne;
q q
B B
A A ● ● ● ●
● ● ● ●
P1
P1 P2 P2
VA VA VB
VB
sarcini concentrate
- solicitare compusă
- - M
M + -
+ sarcină uniform distribuită
-
M +
+
+

REZ1 Seminarii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REZ1 Seminarii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Forţe exterioare, forţe interioare - eforturi

tronsonul din stânga: tronsonul din dreapta:

tronsonul din stânga: tronsonul din dreapta:

efectul tronsonului din dreapta: efectul tronsonului din stânga:

b – Forţa tăietoare: T – conţinută (proiecţia) ȋn planul secţiunii → determină solicitarea la forfecare.

c – Momentul de torsiune (răsucire): Mt → determină solicitarea la torsiune (răsucire).

Convenţia de semne – în general:

d – Momentul încovoietor: Mî → determină solicitarea la încovoiere.

Bara din figură, încastrată la partea superioară este

2 Condiţia de echilibru: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ;

R b - Diagrama eforturilor axiale.

Trasarea diagramei eforturilor axiale cuprinde următoarele etape:

Bara din figură este simplu rezemată la capete:

c – Să se traseze diagrama momentului ȋncovoietor.

- ecuaţia de echilibru în raport cu ox: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ⇒ 𝑁 = 0;

- ecuaţia de echilibru în raport cu oz: σ 𝐹𝑖𝑧 = 0;

Verificare ecuaţia de echilibru în raport cu oz: σ 𝐹𝑖𝑧 = 0;

x b – Diagrama forţei tăietoare;

● tronsonul AC: 𝑥 ∈ [0, 𝑎)

● tronsonul CB: 𝑥 ∈ (𝑎, 𝐿]

𝑃⋅𝑏 𝑃⋅ 𝑏−𝐿 𝑃⋅𝑎

T < 0 → tinde să rotească secţiunea în sens antiorar.

● tronsonul AC: 𝑥 ∈ [0, 𝑎)

Mȋ > 0 → lungeşte fibra inferioară;

● stare de deformaţie: alungire sau scurtare:

Bara din figură, executată din oţel P235, încastrată la partea

Se neglijează greutatea proprie.

- determinarea reacţiunii Condiţia de echilibru: σ 𝐹𝑖𝑥 = 0 ;

● determinare rezistenţă admisibilă – P235

- limita de curgere: σc = 235 N/mm2 ;

𝜋⋅𝑑2 4⋅𝐴𝑛𝑒𝑐 4⋅186,7

- se împarte bara în tronsoane omogene:

- tronsonul 2: 𝛥𝑙2 = 𝐴 2 ⋅𝐸2 = = −0,568 𝑚𝑚

b – ȋn condiţii de rigiditate – deformaţia specifică admisibilă: a = 0,05 % .

a - efortul axial şi verificarea barei la tracţiune;

b – capacitatea portantă – efortul axial capabil;

c – lungirea maximă a barei.

– lungirea maximă a barei → efortul axial capabil - maxim:

Un sistem articulat este format din 2 bare din oţel P235,

N a - Să se dimensioneze barele sistemului;

axa x: −𝑁 𝑠𝑖𝑛 𝛼 + 𝑁𝑠𝑖𝑛𝛼 = 0 → 𝑁 = 𝑁

Fie bara de secţiune circulară, ȋncastrată ȋn partea

3 a - Să se traseze diagrama eforturilor axiale;

F a - Diagrama eforturilor axiale;

b - Forţa axială maximă pe care o poate prelua bara;

𝑁𝑚𝑎𝑥 23 = 𝐴𝑒𝑓 23 ∙ 𝜎𝑎𝑇 = 113,1 ∙ 150 = 16.964,6 𝑁 = 16,9646 𝑘𝑁

1 𝑁𝑚𝑎𝑥 34 = 𝐴𝑒𝑓 34 ∙ 𝜎𝑎𝑇 = 452,4 ∙ 150 = 67.858,4 𝑁

c - Deformaţia totală a barei;

𝑁12 ⋅ 𝑙12 5.654,9 ⋅ 1.000

- tronsonul: 23 𝐴𝑒𝑓 23 = 113,1 𝑚𝑚2 ; 𝑁23 = 3 ∙ 𝐹𝑚𝑎𝑥 = 16.964,7 𝑁

2 𝑁23 ⋅ 𝑙23 3 ∙ 5.654,9 ⋅ 1.000

F - tronsonul: 34 𝐴𝑒𝑓 34 = 452,4 𝑚𝑚2 ; 𝑁34 = −7 ∙ 𝐹𝑚𝑎𝑥 = −39.584,3 𝑁

- x = 0 → efortul axial = P → Nx=0 = P = 10 kN;

Dimensionare: 𝜎𝑥=𝑙 = 𝜎𝑚𝑎𝑥 = = 𝜎𝑎𝑇 →

10.000 10.000 10.000

- masa barei: 𝑚𝑆𝐸𝐶𝑇 𝐶𝑂𝑁𝑆𝑇 = 𝜌 ⋅ 𝑉 = 𝜌 ⋅ 𝐴𝑒𝑓 ⋅ 𝑙

- greutatea barei: 𝐺 = 𝑚 ⋅ 𝑔 = 665,82𝑘𝑔 ⋅ 9,81 2 = 6.531,7𝑁

- efortul axial maxim: Nx=l = P + G = 10.000 + 6531,7 = 16.531,7 N

- se integrează → lungirea totală a barei:

Gx 𝑙 𝐺 750 ⋅ 103 6.531,7

- efortul axial tr 1: N1 = P + G1 = 10.000 + 151,14*9,81 = 11.512,1 N

𝑁2 P + 𝐺1 +𝐺2 P +𝐺1 +𝜌⋅ 𝐴2 ⋅ 𝑙2 ⋅𝑔

- efortul axial tr 2: N2 = P + G1 + G2 = 10.000 + 1.512,1 + 186,5*9,81 = 13. 341,7 N