Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

Frecvent ȋn domeniul instalaţiilor → suprafeţe de rotaţie (învelitori de rotaţie), de exemplu: recipiente

sub presiune – mantaua şi fundurile recipientului, rezervoare, cazane ignitubulare, schimbătoare de
căldură, conducte, etc.
Suprafeţele de rotaţie → generate de mişcarea de rotaţie a unei curbe meridian în jurul axei de rotaţie.

În secţiune transversală (normală pe axa de rotaţie) suprafeţele de rotaţie sunt cercuri paralele

Presiunea fluidului din interior este relativ redusă (comparativ cu σaT) – în general maxim zeci de bar
(1 bar = 1 daN/cm2 = 10-2 daN/mm2 = 10-1 N/mm2) → grosimea peretelui suprafeţei de rotaţie este în
general mică → condiţia de pereţi subţiri:

di , de - diametrul interior/exterior al suprafeţei de rotaţie;

s – grosimea peretelui suprafeţei de rotaţie.

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

Modul cel mai simplu de tratare al suprafeţelor de rotaţie cu pereţi subţiri → se consideră învelitoarea
ca o membrană solicitată numai la tracţiune, conform teoriei de membrană sau teoriei fără momente.
Teoria de membrană → suprafaţa de rotaţie este solicitată doar la tracţiune.

→ un caz particular al stării de tensiune plană, solicitarea la tracţiune fiind după cele două direcţii
principale:

● direcţia meridianului – tensiunea normală: 1;

● direcţia paralelei – tensiunea normală: 2.

● direcţia normală la suprafaţa de rotaţie → acţionează presiunea interioară → determină a treia

tensiune principală: 3 = - pi  0, neglijabilă, datorită valorii reduse a presiunii.

- notaţii:

- toate mărimile legate de meridian – indice 1;

- toate mărimile legate de paralelă – indice 2.

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

Ecuaţiile suprafeţelor de rotaţie cu pereţi subţiri

1. Ecuaţia lui Laplace

Fie suprafaţa de rotaţie generată de mişcarea de rotaţie a unei

curbe meridian oarecare, solicitată normal uniform distribuit de
presiunea fluidului din interior: pi.

Fie un element de arie: dA, delimitat după cum urmează:

- de două curbe meridian infinit apropiate: m1, m2, având centrul

de curbură în punctul O1, respectiv raza de curbură: 1;
- de două cercuri paralele infinit apropiate: p1, p2, având centrul
de curbură în punctul O2, respectiv raza de curbură: 2.
Corespunzător acestor curbe, elementul de arie se detaşează
normal (perpendicular) pe suprafaţa învelitorii;

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

1. Ecuaţia lui Laplace

În planele de secţionare ale suprafeţei de rotaţie → tensiuni normale – după direcţiile principale
(meridian şi paralelă) → determină următoarele forţe:
 direcţia meridianului:
tensiunea normală: 1, acţionează pe aria: 2  d2  s →
forţa: F1 =1  2  d2  s ;

 direcţia paralelei:

tensiunea normală: 2, acţionează pe aria: 1  d1  s →

forţa: F2 =2  1  d1  s .

 normal pe elementul de arie:

dA = 1  d1  2  d2 ;
în centru acţionează presiunea interioară: pi →
forţa: F = pi  dA = pi  1  d1  2  d2 .

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

1. Ecuaţia lui Laplace

Sistemul de forţe care acţionează asupra elementului de arie este în echilibru → se scriu proiecţiile
forţelor pe direcţia normalei în centrul elementului (direcţia presiunii interioare):
;

se înlocuiesc expresiiile forţelor →

unghiurile elementare: d sunt infinit de mici → →

; ecuaţia lui Laplace

Ecuaţia lui Laplace → dependenţa dintre tensiunile normale
principale şi razele de curbură ale suprafeţei de rotaţie.
Ecuaţia lui Laplace → o ecuaţie cu 2 necunoscute

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

2. Ecuaţia de proiecţii pe axa de rotaţie

Pe suprafaţa de rotaţie acţionează: presiunea interioară: pi, respectiv tensiunea normală după direcţia
meridianului: 1.
Fie un element de arie oarecare: dA → acţionează normal
presiunea interioară: pi → determină forţa elementară: dF:

dF = pi  dA → se descompune după direcţia normală şi paralelă

la axa de rotaţie (simetrie):

● componenta normală la axa de rotaţie (în desen orizontală):

dFo = dF sin  = pi  dA  sin  ;

● componenta după direcţia axei de rotaţie (în desen verticală):

dFv = dF cos  = pi  dA  cos  .

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

2. Ecuaţia de proiecţii pe axa de rotaţie

Datorită simetriei → există un element de arie: dA’, simetric faţă de: dA → acţiunea presiunii pe: dA’ → determină
forţa: dF’ → proiecţia orizontală: dFo’ este egală şi de sens contrar faţă de: dFo → componentele orizontale se
anulează reciproc.
Sistemul de forţe este în echilibru → proiecţia forţelor pe axa de
rotaţie – axa de simetrie, după cum urmează:

 proiecţia forţei determinată de presiunea interioară –

componenta verticală:

→ proiecţia elementului de arie: dA, pe un plan normal la axa de

rotaţie

- proiecţia întregii suprafeţe de rotaţie pe un plan normal la axa

de rotaţie – proiecţia este un cerc →

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

2. Ecuaţia de proiecţii pe axa de rotaţie

 proiecţia forţei: F1, determinată de acţiunea tensiunii normale:

1:

F1 = 1  2r  s → F1v = 1  2r s  sin1

Sistemul de forţe este în echilibru →

- raza de curbură a cercului paralel în planul normal la suprafaţa

de rotaţie;

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

Ecuaţiile suprafeţelor de rotaţie cu pereţi subţiri

În concluzie, pe baza ecuaţilor de echilibru → sistemul de ecuaţii care permite calculul de rezistenţă al
suprafeţelor de rotaţie cu pereţi subţiri:

· ecuaţia lui Laplace:

;
· ecuaţia de proiecţii pe axa de rotaţie:

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri

Cunoscând din punct de vedere geometric suprafaţa de rotaţie → caracterizată de razele de curbură
ale meridianului şi paralelei → pe baza sistemului de ecuaţii → calculul de rezistenţă al celor mai
utilizate suprafeţe de rotaţie din domeniul instalaţiilor.

Calculul de rezistenţă se face pe baza teoriei I de rezistenţă

Teoria tensiunii normale maxime → Starea limită (ruperea) se atinge când tensiunea normală maximă
atinge valoarea rezistenţei la rupere la solicitarea de tracţiune simplă.

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri - calculul de rezistenţă

· cilindru – manta cilindrică

Cilindrul → generat de mişcarea de rotaţie a generatoarei → paralelă cu axa de rotaţie →
razele de curbură:
· meridianul – generatoarea (dreaptă): 1   ;

· paralela – cerc: ;

 tensiunea după direcţia paralelei ;

(circumferenţială):

 tensiunea după direcţia meridianului

(longitudinală):

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri - calculul de rezistenţă

· cilindru – manta cilindrică

Observaţie: Tensiunea după direcţia paralelei (circumferenţială) este dublă comparativ cu tensiunea
după direcţia meridianului (longitudinală) → solicitarea maximă este după generatoare (ruperea este
după o generatoare).
· Pe baza teoriei tensiunii normale maxime (2 = max ),
se face calculul de rezistenţă:
· calcul de dimensionare:

 calcul de verificare:

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri - calculul de rezistenţă

 sferă – fund sferic, recipient sferic

Sfera → generată de mişcarea de rotaţie a curbei meridian → un semicerc, în jurul axei de rotaţie →
datorită simetriei →
 meridianul  paralela  semicerc: ;

 tensiunea după meridian  tensiunea după paralelă:

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri - calculul de rezistenţă

· sferă – fund sferic, recipient sferic

Observaţie: Pentru aceleaşi valori ale presiunii interioare, diametrului şi grosimii, în cazul sferei,
tensiunea maximă este jumătate din valoarea tensiunii maxime din cazul cilindrului.
· Pe baza teoriei tensiunii normale maxime
(1 = 2 = max ), se face calculul de rezistenţă:

 calcul de dimensionare:

 calcul de verificare:

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri - calculul de rezistenţă

· con – fund conic

Conul → generat de mişcarea de rotaţie a generatoarei care este concurentă sub un unghi:  cu axa
de rotaţie (rezultă unghiul la vârf al conului: 2) → următoarele raze de curbură:
· meridianul – generatoarea (dreaptă): 1   ;

 paralela – cercul de rază maximă: ;

 tensiunea după direcţia paralelei (circumferenţială):

 tensiunea după direcţia meridianului (longitudinală):

Rezistenţa materialelor 1
 Suprafeţe de rotaţie cu pereţi subţiri - calculul de rezistenţă

· con – fund conic

Observaţie: Tensiunea după direcţia paralelei (circumferenţială) este dublă comparativ cu tensiunea
după direcţia generatoarei → solicitarea maximă este pe generatoare (ruperea este după o
generatoare).
· Pe baza teoriei tensiunii normale maxime (2 = max ), se
face calculul de rezistenţă:
· calcul de dimensionare:

 calcul de verificare:

În calculele tehnice → relaţii similare → conform cu reglementările

şi normativele în vigoare → condiţiile de exploatare (coroziune) şi
de tehnologia de execuţie.

Rezistenţa materialelor 1