REFLEXIA SI

REFRACTIA UNDELOR
Plahotnic Nichita
CEEE C-0120
Reflexia si refractia undelor
• Fenomenul de reîntoarcere a undelor în
mediul din care au venit cînd întîlnesc
• Modificarea direcţiei de propagare a undelor la suprafaţa de separaţie a două medii se
оntоlnirea suprafeţei deseparaţie dintre două medii cu numeşte reflexie.
proprietăţi elastice diferite constituie esenţa • Fenomenul de modifi care a direcţiei de pro
fenomenelor de reflexie și refracţie. pa gare a unei unde la traversarea suprafeţei
• Considerăm o undă care se propagă spre suprafaţa de de separaţie a două medii se numeşte
separaţie S dintre două medii, raza (direcţia de refracţie.
propagare) a căreia formează un unghi i cu normala la
suprafaţa S (fig. 5.23). Această undă este numită undă
incidentă (caracterizată cu raza incidentă), iar unghiul
i – unghi de incidenţă.
• Unda formată prin reflexie este numită undă
reflectată (caracterizată cu raza reflectată), iar
unghiul i ’ dintre raza reflectată și normala la
această suprafaţă – unghi de reflexie (fig. 5.23).
Legile reflexiei si refractiei Legile reflexiei:

• Raza incidentă, raza reflectată şi normala în

• Unda care pătrunde în mediul al doilea este punctul de incidenţă se află în acelaşi plan.
numită undă refractată (caracterizată cu raza
refractată), iar unghiul r dintre această rază și • Unghiul de reflexie este egal cu unghiul de
normala la suprafaţa S – unghi de refracţie (fig. incidenţă..
5.23).
• La suprafaţa de separaţie dintre două medii cu
proprietăţi diferite aceste fenomene se produc Legile refracţiei:
simultan, însă există și situaţii cînd unul dintre
• Raza incidentă, raza refractată şi normala în
ele devine predominant. Atît cercetările
experimentale, cît și studiul teoretic al reflexiei punctul de incidenţă se afl ă în acelaşi plan.
și refracţiei au condus la evidenţierea
• Raportul dintre sinusurile unghiurilor de
următoarelor legi:
incidenţă şi de refracţie este constant pentru două
medii elastice date şi egal cu raportul vitezelor
respective ale undelor în aceste medii:
 Principiul lui Huygens
• Forma frontului de undă la orice moment de timp coincide cu cea
a sursei de oscilaţii numai în cazul mediilor omogene. Deseori
însă este necesară construirea frontului de undă, în cazul mediilor
cu neomogenităţi (paravane, orifi cii, suprafaţa de separaţie dintre
două medii omogene etc.) în care se produc fenomene calitativ • Orice punct al mediului pînă la
noi. care a ajuns unda la momentul
• Metoda generală de construire a frontului de undă la un moment dat devine o sursă de unde sferice
arbitrar de timp în baza celui cunoscut la momentul iniţial a fost secundare, iar înfăşurătoarea lor
propusă de către fi zicianul olandez Christian Huygens. Analizînd la un moment ulterior reprezintă
procesul de propagare a undelor, el a ajuns la concluzia că fi ecare noul front de undă.
punct al mediului antrenat în mișcare oscilatorie reprezintă pentru
punctele vecine o sursă nouă de oscilaţii, numită sursă de unde
secundare. Astfel Huygens a formulat următorul principiu:
Principiul lui Huygens

• Aplicarea acestui principiu la construirea frontului de

undă este ilustrată în fi gura 5.22. La momentul de timp t 0
frontul de undă este F0. Pentru a construi undele sferice
secundare în jurul fi ecărui punct de pe F0, se trasează
sfere de rază Δr = υΔt, unde v este viteza de propagare a
undei, iar Δt = t – t0 reprezintă intervalul de timp în
decursul căruia frontul de undă ajunge în poziţia nouă.
Construind înfășurătoarea undelor secundare (tangenta
comună a tuturor sferelor de rază Δr), obţinem noul front
de undă F (fig. 5.22).
 Studiul refl exiei și refracţiei cu ajutorul
principiului lui Huygens
• Considerăm suprafaţa S de separaţie dintre două medii omogene și izotrope diferite 1 și
2, în care o undă plană se propagă cu vitezele v1 și, respectiv, v2 (fig. 5.24). La un
moment dat t1 frontul de undă incident AB ajunge în poziţia A1B', cînd primul punct al
acestuia A1 se află pe suprafaţa de separaţie S. Din acest moment, în intervalul de timp
de la t1 pînă la t2, toate punctele frontului de undă vor atinge pe rînd suprafaţa de
separaţie între punctele A1 și B1. Pentru a clarifi ca cum influuenţează această suprafaţă
asupra propagării undei incidente, vom folosi principiul lui Huygens. Astfel, punctele de
pe intervalul [A1, B1] se consideră surse de unde sferice secundare, ce se propagă în
ambele medii, dar cu viteze diferite. La momentul de timp t2, cînd ultimul punct al
frontului de undă incident atinge suprafaţa de separaţie S, unda sferică secundară cu
centrul în punctul A1 reprezintă deja o emisferă de rază A1B'' = υ1Δt = B'B1, situată în
mediul 1 și altă emisferă de razădeja o emisferă de rază A1B'' = υ1Δt = B'B1, situată оn
mediul 1 și altă emisferă de rază în mediul 2 (fig. 5.24). Dacă din punctul B1 trasăm
tangente la emisferele menţionate, atunci B1B'' este frontul de undă al undei refl ectate,
iar B1A' – al un dei refractate.
Recapitulare:
• Fenomenul de reîntoarcere a undelor în mediul din care au
venit cînd întîlnesc suprafaţa de separaţie a două medii se
numeşte reflexie.
• Fenomenul de modifi care a direcţiei de pro pa gare a unei
unde la traversarea suprafeţei de separaţie a două medii se
numeşte refracţie. Resurse:
• Orice punct al mediului pînă la care a ajuns unda la
momentul dat devine o sursă de unde sferice secundare, iar
înfăşurătoarea lor la un moment ulterior reprezintă noul
front de undă.