REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

[ 1 ] Engineering mechanics Vol.2

4.3 RELAȚII DE BAZĂ

Cele trei relații de bază sunt:

1. Relația cinematică = leagă deformațiile de deplasări (ε −∆) – aceste relații sunt

independente de comportarea materialului.
2. Relația constitutivă = leagă eforturile de deformații (σ −ε) – este dată de modul de
comportare al materialului (se stabilește experimental)
3. Relația statică (de echilibru) = leagă forțele exterioare de eforturi. (P−σ)

Asfel pentru a stabili o relație forță deplasare (P−∆) stabilim pe rând cele trei relații de bază:

P →σ → ε → ∆

A) RELAȚII CINEMATICE

ÎNCOVOIERE PURĂ / ÎNCOVOIERE PURĂ + EFORT AXIAL (ÎNTINDERE)

a) Încovoiere pură

În acest caz axa neutră trece prin NC al secțiunii = CG al secțiunii (în ce condiții ???)

Acest lucru înseamnă că axa elementului nu își schimbă lungimea din acest motiv datorită
curbării grinzii (din încovoiere) pentur o grindă simplu rezemată secțiunea are o deplasare
spre interior.

datorită faptului că deplasările se consideră mici această deplasare orizontală este neglijabilă
(mărimea deplasării depinde de mărimea curburii cu cât curbura este mai mare cu atât
deplasarea este mai accentuată)

Astfel rezultă doar două deplasări în urma încovoieri:

- translația pe verticală w
- rotirea secțiunii în jurul axei de încovoiere (ce trece prin axa neutră ??) φ

Datorită valabilității ipotezei secțiunilor plane (secțiunea rămâne normală la deformată

(tangenta la deformată) rotirea secțiunii este dependentă de curba deformată (curba elastică)
descrisă de funția w(x)). Astfel avem doar o necunoscută independentă care este deplasare pe
verticală a secțiunii.

dφ −d2 w
k z= = −curbura grinzii datorită lui M
dx d x2

ε ( z )=k z∗z
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

b) Încovoiere pură + efort axial (de întindere)

Presupunem că deplasările au loc doar în planul xoz rezultă poziția deplasată a secțiunii este
dată doar de 3 deplasări:

- 2 translații (una pe orizontală: u și una pe verticală: w)

- 1 rotire (rotirea secțiunii în jurul axei y-y: φ)

Deoarece avem și încovoiere și efort axial, axa neutră nu mai trece prin centrul de greutate al
secțiunii, ea se mută pe verticală funcție de valoarea efortului axial N.

Considerând valabilitatea Ipotezei secțiunilor plane (Bernoulli) secțiunea rămâne

perpendiculară pe axa deformată după deformare (este perpendiculară pe tangenta la curba
deformată – curba elastică în acest caz) rezultă unghiul de rotire al secțiunii este egal cu panta
tangentei la curba deformată w(x).

−dw
φ= =φ y
dx

????? Semnul minus reiese din faptul că sensul rotirea secțiunii este infersă sensului de rotire al
tangentei la curba deformată w ( x ) . (în carte: semnul minus indică faptul că direcșia rotirii φ ăn
sistemu lde coordonate xoy este opus sensului positiv al dw /dx.

Astfel rotirea depinde de deplasarea pe verticală a elementului (deci nu este o componentă

independentă), rezultând doar 2 două componete independente ale deplasării și anume cele
două translații u și w.

Fie o fibră aflată la distanța z de axa elementului (axa elementulu itrece prin CG al secțiunii).

Dacă rotirea secțiunii φ este mică adică φ≪1 atunci sin φ ≈ φ și cos φ ≈1

Astfel deplasarea punctului de pe secțiune a fibrei aflate la distanța z de axa neutră se

calculează cu relația (alungirea fibrei):
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Deformația specifică a fibrei este:

De unde:

Când nu avem efort axial (de întindere în secțiune ε =0)

du
ε= −alungirea datorită lui N
dx

ε – este deformația din dreptu laxei elementului (pentru z=0)

dφ −d2 w
k z= = −curbura grinzii datorită lui M
dx d x2

k z – mai este și panta diagramei de deformații.

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

B) RELAȚIA CONSTITUTIVE

.......................................................................................................................................................................................

B1) Legătura dintre tensiuni și deformații σ −ε

Depinde de curba σ −ε determinată pe cale experimentală. Aceată curbă poate fi idealizată

astfel încât varianta idealizată să fie acoperitoare din punct de vedere al siguranței (este foarte
greu să se utilizeze forma brută a acestei curbe = forma brută rezultă din experimente).

Astfel pentru a defini relațiile constitutive trebuie să știm comportarea materialului.

Presupunem că materialul se comportă liniar elastic – este valabilă legea lui Hooke

E – modul de elasticitate = este o constantă a materialului (OBSP: acest

lucru este așa doar în zona de comportare elastică a materialului)

Presupunem că secțiunea este omogenă – acest lucru înseamnă că avem același E pentru
fiecare fibră a secțiunii.

Distribuția deformațiilor pe secțiune pentru o comportare linair elastică a materialului și având

o secțiune omogenă este:

De aici rezultă pe baza legii lui Hooke (forma cea mai simplă) că avem o distribuție liniară a
tensiunilor:

Asfel se leagă tensiunile de deformații.

..................................................................................................................................................................................

B2) Legătura dintre eforturi (forțe interioare) și tensiuni Ef −σ

Pentru solicitarea de încvoiere cu efort axial rezultă trei forțe interioare:

N - Efortu axial, M y – moment încovoietor și M z – moment încovoietor

Într-o fibră a secțiuni ide coordonate (y,z) având o arie ∆ A și o tensiune ce acționează asupra
ei egală cu σ (z) rezultanta pe aria ∆ A a tensiuniloeσ (z) este o forță mică ∆ N

∆ N =σ ( z )∗∆ A

Dacă aduc foța asta în centrul normal (NC) al secțiunii ce coincide cu CG al secțiunii atunci forța
produce suplimentar și 2 momente:
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Eforturile din secțiune rezultă prin adunarea contribuției tuturor fibrelor:

............................................................................................................................................................................................

B3) Legătura dintre eforturi și deformații Ef −σ−ε

Acestea sunt relațiile constitutive

- sunt valabile pentru elemente supuse la încovoiere pură + efort axial (întindere) ce se
deformează doar în planul xoz.

Prin alegerea adecvată a sistemului de coordonate aceste relații pot fi simplificate considerabil:

1. Dacă axa x coincide cu axa elementului, originea yoz coincide cu centrul de greutate =
(centrul normal). Atunci pentru o secțiune omogenă în care axa x trece prin centrul
normal (CG) al elementului momentel statice după axele y și z sunt zero rezultă:

2. Se presupune că încărcarea acționează în planul xoz. Dacă

forțele acționează doar în planul xoz avem doar eforturi după planul xoz – rezultă
momentul din afara planului xoz este zero.

Acest lucru este posibil doar dacă I yz =0 (product of inertia).

Pentru ca I yz =0 axele y și z trebuie să fie orientate în direcția axelor principale (direcțiilor

principale) ale secțiunii.

OBSI: Planul xoz nu trebuie să fie neapărat plan de simetrie, derivarea relațiilor este validă
și pentru secțiuni nesimetrice atât timp cât orintarea axelor y și z coincide cu direcțiile
principale ale secțiunii.
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Doar așa datorită încărcărilor și reacțiunilor care acționează în planul xoz rezultă deplasări
(translații și rotiri) doar în planul xoz.

Astfel rămânem cu relațiile:

Forma cea mai simplă a relației constitutive pentru elemente solicitate la încovoiere + efort
axial (alungire) – forma aceasta simplă a rezultat doar adatorită alegerii convenabile a
poziției și orientării sitemului de coordonate xoyz.

Datorită electării originii sitemului de coordonate în centrul normal al unei secțiuni

omogene, alungirea și ăncovoierea pot fi tratate separat:

Astfel:

- N generează doar alungire nu și încovoiere

- M generează doar încovoiere (în planul xoz) nu și alungire = axa barei nu se
deformează.

...................................................................................................................................................................................
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

C) RELAȚII DE ECHILIBRU (STATICE)

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.4 DIAGRAMA DE TENSIUNI

Pentru distribuția tensiunilor într-o secțiune omogenă avem:

Folosind relațiile constitutive putem exprima

deformația ε și curbura k z direct funcție de efortul axial N respectiv momentul încovoietor M:

De aici distribuția tensiunilor este egală cu relația:

Această relație se aplică doar în cazul secțiunilor omogene / axele y și z coincid cu direcțiile
principale ale secțiunii / încărcările ți reacțiunile acționează în planul xoz.

OBS: distribuția tensiunilor este independnetă de modulul de elasticitate E

Pentru o secțiune omogenă doagrama de tensiune și cea de deformație au aceeași formă.

În axa neutră tensiunea = 0. Astfel axa neutră este o linie dreaptă ce desparte secțiunea în zonă
întinsă / zonă comprimată.

Locația axei neutră se poate determina din ecuația: σ ( z )=0

Axa neutră poate să fi localizată chiar și în afara secțiunii.

Rezultantele tensiunilor au punctu lde

aplica în normal center – care pentru o
secțiune omogenă coincide cu CG.

Diagrama σ ( z ) se poate împărți în două diagrame

care se adună (prima rezultă σ ( z ) din N iar cea

de-a doua rezultă σ ( z ) datorită lui M).

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

În cazul ăncovoierii pure axa neutră trece prin centrul normal ce coincide pet secțiuni omogene
cu centrul de greutate. Forța N mută axa neutră din această poziție.

Cea mai mare tensiune rezultatî ân urma încovoierii este situată în cea mai îndepărtată fibră a
secțiunii (cea mai îndepărtată de axa neutră).

OBS – pentru ăntidere toate fibrele sunt încărcate la fel astfel folosindu-se cel mai avantajos
materialul / în cazul încovoierii fibrele extreme sunt cele mai încărcate pe când cele înspre axa
neutră au încprcări foarte mici.

4.5 EXEMPLE
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.6 MODULUL DE REZISTENȚĂ AL SECȚIUNII

În cazul încovoierii pure, axa neutră trece prin centrul normal NC, iar tensiunea maximă se
dezvoltă în fibrele exteriaore extreme.

Presupunem că e b, e t sunt distanțele de la NC la fibra extremă inferioară respectiv suprioară.

Tensiunea maximă în aceste fibre extreme este:

Unde:

Se numesc module de rezistență ale secțiunii după axa z (modul de rezistență inferior / modul
de rezistență superior). Cu ajutorul modului de rezistență este ușor de calculat tensiunea
maximă datorită încovoierii.

Pentru secțiune entru care axa y este axă de simetrie e b=et =h /2 (de ex. pentru secț.
dreptunghiulară) rezultă modulul de rezistență inferior este egal cu cel superior:

De unde tensiunea maximă de compresiune / întindere este:

Modulul de rezistență a secțiunilr dreptunghiulare este:

4.7 EXEMPLE
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.8 FORMULA GENERALĂ A TENSIUNILOR DUPĂ DIRECȚII PRINCIPALE

Formula pentru calculul distribuției tensiunilor:

- este aplicabilă doar dacă ăncărcare / reacțiunile sunt aplicate în planul xoz și axele y și z
coincid cu direcțiile principale ale secțiunii deci încărcarea și reacțiunea acționează
după una din direcțiile principale ale secțiunii.

Dacă încărcarea nu acționează după o direcție principală aceasta se poate împărți în

componente ce acționează după cele două direcții principale.

Astfel suplimentar față de N și Mz apare și un moment My

De exemplu:

Formula distribuției tensiunilor devine:

(de văzut în alte cărți cu meste prezentat formatul formulei)

- unde (y,z) este coordonata fibrei ăn cadrul

secțiunii

OBS:

- Dacă N=0 axa neutră trece prin centrul normal (NC)

- Dacă N ≠ 0 poziția axei neutre se determină din relația σ ( y , z ) =0

această relație reprezintă ecuația unei linii.

- considerând y=0 află unde linia taie axa z li considerând z=o aflăm unde liia taie axa y
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.9 SÂMBURELE CENTRAL

Unele materiale sunt foarte slabe la întindere (de exemplu betonul simplu, piatra etc.), dar pot
transfera foarte eficient compresiune.

Pentru a preveni fisurarea elementelor realizate din astfel de materiale presupunem că

materialul nu rezistă deloc la întindere.

Astfel nu este voie să avem întindere în secțiune (trebuie să avem foar compresiune) deci axa
neutră trebuie să se afle undeva în afara secțiunii sau la limită la marginea secțiunii.

Pentru a ne asigura că avem doar compresiune în secțiune există o zonă în care ddacă este
aplicată încărcarea N (compresiune) atunci rezultă doar compresiune în secțiune = sâmburele
central (core of the cross section)

Dacă rezultanta tuturor tensiunilor normale este o forță – punctul de aplicație al forței se
numește centru forței.

Dacă această forță excentrică având excentricitățile e y respectiv e z se mută din centrul forței în
NC atunci mai apar în NC și momentele date de această forță față de NC:

Când știm eforturile putem determina excentricitățile:

Sâmburele central reprezintă toate centrele foței N pentru care rezultă doar tensiuni de
compresiune pe secțiune – astfel axa neutră se află în afara secțiunii = partea secțiunii unde
dacă se aplică N (compresiune) rezultă doar tensiuni de compresiune în secțiune.
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

La determinarea sămburelui central nu este relevant dacă N este forță de întindere sau foță de
compresiune.

Astfel aici se presupune că N este întindere

Fie secțiunea dreptunghiulară:

Deoarece ambele axe principale sunt și de

simetrie Modulul derezistenă inferior este egal cu cel superior

Dacă M.y este zero rezultă și excentricitatea este zero și astfel centrul
foței este localizat în planul xoz

Acum ne uităm la locația centrului forței pentru care axa neutră coincide cu una din fibrele
externe – în acest caz avem întindeer sau compresiune pe întrega secțiune depinde de direcția
solicitării N.

Tensiunile din fibrele extreme sunt:

Centrul forței este punctul de aplicație a forței axiale rezultante din secțiune (cum ar veni
rezultanta tensiunilor normale)

Dacă axa neutră coincide cu fibra inferioară rezultă că în fibra inferiaoră tensiunea are
avlaoarea zero rezultă excentricitatea forței (e z ) pentru cazul în care σ b=0 este:

Dacă axa neutră concide cu fibra superioară considerăm σ t=0 rezultă e z este:
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Raportul W z / A se numește raza sâmburelui central și are valoarea pentru o secțiune

dreptunghiulară:

punctele A și B reprezintă punctele limită ale sâmburelui

central

Punctele și C se obțin dezvoltând aceași demonstrație pe cealaltă direcție a secțiunii.

Dacă centru lforței este localizat pe linia AC forța normlă excentrică poate fi rezolvată
(împărțită în două forțe aplicate una în A un în C. Forța din A face ca axa neutră să treavă prin
marginea de jos iar ceal din C face ca A.N să trecă prin marginea din stânga – împreunând cele
două efecte rezultă tensiune zero în colțul inferior stânga (axa neutră trece prin colțul inferior
stânga (E))

Concluzie: Dacă centrul forței este localizat undeva în pe limita rombului ABCD (limita
sâmburelui central) atunci A.N atinge limita secțiunii (nu taie secțiunea).

Dacă centrul forței este localizat în interiorul sâmburelui central atunci A.N se află în afara
secțiunii.

Dacă cebntrul forței se află în afara sâmburelui central atunci A.N taie secțiunea – astfel
rezultând atât tensiuni de compresiune cât și de întindere în secțiune.

Sâmburele central pentru a grindă T

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

4.10 EXEMPLE

4.12 EFECTE TERMICE

4.13 REZUMATUL COPITOLULUI (Vezi carte)

REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

ANNEXA A
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Cum este k z curbura grinzii:

Fie 2 secțiuni aflate lo distanță mică ∆ x (

∆ x →0)

După deformarea elementului secțiunile se află la un unghi ∆ φ una față de cealaltă

ε – este deformația din dreptu laxei elementului (pentru z=0)

Fibra afkată la o distanță z pe verticală față de axa elementului (care trece prin CG) deformația
fibrei este ε (z) astfel lungimea acestei fibre se transformă din ∆ x cât era inițial înainte de
dofermație în ∆ s

În matematică, curbura este definită ca fiin schimbarea pe o lungime de arc a direcției

tangentei la curbă:

Astfel curbura fibrei aflate la distanța z de axa secțiunii (din planul

xoz) este:

OBS: Ca și o consecință a diferenței de deformații pe înălțimea secțiunii, curbura nu este

aceeași pentru toate fibrele.

Materiale structurale cum sunt betonul, oțelul, lemnul – în general au deformații foarte mici
(mult sub valoarea 0.1) – de exemplu betonul are deformația ultimă pentru clase de beton mai
mici sau egale cu C50/60 de 0.0035 deci o valaore neglijabilă.

Pentru aceste materiale ε (z)≪1 și astfel influența deformațiilor asupra curburii elementului
este neglijabilă – rezultă:
REZISTENȚA MATERIALELOR / ÎNCOVOIEREA

Astfel k z este și curbura grinzii.

Reciproca valorii absolute a curburii este raza de curbură R a elementului încovoiat:

- implică de asemeanea faptul că diferența între deformațiile

ε (z)≪1

dintre fibrele extreme este de asemenea mică.

Acest lucru înseamnă că înălțimea elementului trebuie să fie mult mai mică decâr raza de
curbură R a elementului deformat. Astfel derivarea relațiilor este validă doar pentru
elementele care nu se încovoaie prea mult.