Sunteți pe pagina 1din 39

Calculul cadrelor plane cu metoda elementului finit

folosind programul de calcul SAP2000


1. Se aleg unitatile de masura
2. Se alege un model nou – de tip “Grid Only” (in acest exemplu) sau “2D Frames”
3. Definirea pozitiei axelor elementelor cadrului plan
Optiunile de editare a gridului se acceseaza apasand click dreapta. Distantele sunt masurate in unitatea de masura
pentru lungime aleasa initial. Pozitia axelor poate fi introdusa prin coordonatele liniilor gridului, “Ordinates”
(distante absolute), sau prin distantele dintre liniile consecutive, “Spacing” (distante relative).
4. Definirea proprietatilor materialelor din care sunt alcatuite elementele cadrului (greutatea specifica, modulul de elasticitate
longitudinala, coeficientul lui Poisson).
5. Definirea sectiunilor
transversale ale elementelor
cadrului plan

Dimensiunile sectiunilor sunt


definite in unitatile de masura
pentru lungime alese initial.

Caracteristicile geometrice sunt


calculate automat de programul
SAP2000 si se gasesc la butonul
“Section Properties”.

Pentru introducerea corecta a


dimensiunilor sectiunilor
trebuie anticipata orientarea
axelor locale ale elementelor
finite.

In principiu, toate elementele


de acelasi tip trebuie sa aiba
aceeasi orientare a axelor
locale.
Atentie la orientarea Pentru cadrul plan modelat in
axelor locale din planul planul XZ, axele de incovoiere
sectiunii transversale, ale barelor sunt perpendiculare
in raport cu care se pe planul XZ (planul fortelor).
calculeaza momentele Implicit, acestea corespund axei
de inertie la incovoiere, locale 3, adica axa paralela cu
respectiv modulele de talpa sectiunii T si cu latura
rigiditate la incovoiere notata cu t3 in cazul sectiunii
ale barelor! dreptunghiulare.

Daca sectiunea T ar fi fost asezata cu inima perpendiculara pe planul cadrului, ar fi fost necesara o rotire cu 90o a axelor locale 2
si 3, caz in care pe stalpii marginali am fi vizualizat diagrama de momente dupa axa locala 2, iar pe celelalte elemente dupa axa 3.
Daca stalpul central ar fi avut latura lunga perpendiculara pe planul cadrului, am fi putut proceda similar sau am fi inversat
valorile numerice pentru t3 si t2.
Importarea sectiunii I (dublu T) pentru grinda metalica din fiserul cu profile laminate europene.
6. Crearea elementelor finite de bara. Elementele orizontale si verticale pot fi create rapid, cu click pe fiecare linie de grid,
respectand o ordine – de exemplu de jos in sus si de la stanga la dreapta. Elementul inclinat va fi “trasat” separat, tot de la
stanga la dreapta. In acest mod, se asigura orientarea identica a axelor locale pentru elementele de acelasi tip. Se atribuie
elementelor de acelasi tip proprietatile de material si sectiune definite anterior.
7. Definirea articulatiei
interioare in nodul aflat
la intersectia stalplui
din stanga cu grinda
inclinata

Articulatiile interioare
se definesc prin
conditiile de la capetele
“i” si “j” ale barelor,
conform orientarii axei
locale 1. In acest caz,
articulatia poate fi
atribuita stalpului la
capatul “j” sau grinzii la
capatul “i”. Daca se
alege grinda, pentru
care axa de incovoiere
este axa locala 3,
trebuie precizat ca
momentul incovoietor
din capatul “i” este nul.
Deci M33 = 0 in nodul de
start.
8. Vizualizarea
proprietatilor atribuite
elementelor si nodurilor
modelului
Sectiunile sunt dispuse cu
orientarea din figura alaturata
(implicit, axa locala 2 este in
planul global XZ – pe directia axei
Z pentru elementele orizontale,
perpendiculara pe axa 1 a
elementelor inclinate si paralela
cu axa globala X pentru
elementele verticale.

Se observa ca asezarea sectiunii


T a stalpului din stanga este
diferita de cea propusa in
problema.

Acest lucru nu afecteaza insa


calculul, intrucat axa de
incovoiere este tot axa paralela
cu talpa sectiunii.
Daca totusi se doreste
aceeasi asezare a sectiunii
ca in datele problemei,
se roteste sistemul de axe
locale al stalpului din stanga
cu 180o.

Unghiul introdus este pozitiv


cand axa locala 2 este rotita
catre axa locala 3.
Pozitia finala a axelor locale
9. Definirea rezemarilor

In mod automat, axele


locale 1, 2 si 3 ale nodurilor
modelului sunt paralele si
au acelasi sens pozitiv cu
axele globale X, Y si,
respectiv Z.

Pentru definirea reazemelor


incastrate, se selecteaza
nodurile de la baza cadrului
si se bifeaza deplasarile
blocate de reazemul
incastrat in modelele plane
de bare (un nod al cadrului
plan are 3 grade de
libertate: doua translatii pe
directiile 1 (X) si 3 (Z) si o
rotire fata de axa normala la
planul XZ – axa locala 2).
10. Definirea cazurilor
de incarcare

Se pastreaza cazul DEAD, in


care se va defini doar
greutatea proprie a
structurii, cu factorul de
scalare implicit egal cu 1
(“Self Weight Multiplier”).
Se definesc celelalte cazuri
de incarcare, pentru care
acest factor e nul.
11. Definirea combinatiilor de incarcare
Cazurile de incarcare pot fi combinate cu diferite procedee (suma, infasuratoare, …). In cazul combinatiilor prin sumare,
atat cazurile de incarcare cat si combinatiile acestora pot fi inmultite cu factori de scalare, pentru a obtine noi combinatii.
12. Aplicarea fortelor
laterale concentrate
(din seism)

Se selecteaza pe rand
nodurile si se aplica
incarcarile aferente,
fie in sistemul global
de axe, fie in sistemul
local de axe al fiecarui
nod.
Pentru forte
orizontale si orientate
catre dreapta, deci in
sensul pozitiv al axei X
sau al axei 1, valorile
lor numerice se
introduc cu semnul +.

Unitatea de masura
este cea aleasa
pentru forte – KN.
13. Aplicarea fortelor
verticale concentrate din
incarcare permanenta

Aceste forte au sens


contrar axei globale Z sau
axei locale 3 a nodurilor,
deci valoarea lor
numerica se introduce cu
semnul -.
14. Aplicarea incarcarii
distribuite pe axele barelor

Se selecteaza elementele
care au acelasi tip de
incarcare distribuita.
14.2 Definirea incarcarii
uniform distribuite pe
toata lungimea barei

Incarcarea “uniform load”


poate fi descrisa in
sistemul global de axe al
structurii, in sistemul local
al elementului, pe directia
“gravity” sau pe una din
directiile X, Y, Z proiectate
si primeste semnul in
functie de sensul ei in
raport cu axa aleasa.
15. Forta concentrata pe
grinda

Se pot aplica pana la 4 forte


concentrate pe axa unei
bare, la distante relative sau
absolute.
Semnul valorii depinde de
sensul fortei in raport cu axa
aleasa pentru descrierea
incarcarii.
Alternativa: elementul de bara pe care actioneaza forta concentrata se imparte in doua, iar forta este aplicata in nodul rezultat.
17. Definirea incarcarii din
vant
Incarcarea din vant
actioneaza normal pe
suprafetele verticale sau
inclinate, ca presiune sau
suctiune.
In acest exemplu se
considera doar incarcarea
din presiune pe grinda
inclinata, care poate fi
definita doar pe directia
axei locale 2 a barei. Fiind
de sens contrar axei,
primeste semnul -.
O incarcare din vant de la
stanga la dreapta ar fi
presupus presiune pe
stalpul din stanga si
suctiune pe cel din dreapta.
Ambele s-ar fi introdus cu
semnul + pe axa globala X
sau pe axa locala 2 (implicit,
3 dupa eventuala rotire).
18. Grade de libertate
active

Gradele de libertate
disponibile sau active
pentru calculul cadrelor
plane sunt translatiile pe
directiile din plan si rotirea
in jurul directiei normale la
plan.

Pentru cadre modelate in


planul XZ, se bifeaza
translatiile pe X si Z si
rotirea in jurul lui Y.
19. Rularea programului
pentru modelarea cu
geometrie interax.

Obs. Pe langa cazurile de


incarcare definite de
utilizator, programul
introduce automat cazul
MODAL, in care calculeaza
modurile proprii de
vibratie ale structurii daca
sunt definite si proprietati
de masa.
20. Modelarea cu zone infinit rigide la capetele barelor. In cazul modelarii considerand geometria interax a barelor, acestea
sunt deformabile pe toata lungimea lor, intre nodurile teoretice aflate la intersectiile axelor. In realitate, datorita suprapunerii de
material in jurul nodurilor teoretice, capetele barelor sunt mult mai rigide, astfel ca se poate considera ca barele sunt
deformabile doar pe “lumina” lor (distanta intre fetele stalpilor pentru grinzi, respectiv intre fetele grinzilor pentru stalpi).
Programul SAP2000 permite
definirea zonelor infinit rigide
la capetele barelor cu ajutorul
factorilor “Rigid zone factor”,
pentru care utilizatorul poate
da valori intre 0 si 1. Pentru
factorul k = 0, lungimea zonei
infinit rigide este 0 (echivalent
cu modelarea interax), pentru
k = 1, lungimea zonei infinit
rigide este egala cu cea
introdusa de utilizator sau
calculata automat de program
ca fiind jumatate din latura
elementului care creeaza zona
rigida. Un factor subunitar
arata ca lungimea deformabila
a barei este mai mare decat
lumina:
Ldef = L – k(ri+rj)
In acest exemplu,
lungimile zonelor infinit
rigide sunt definite de
pozitiile centrelor de
greutate ale sectiunilor.

Stalpi Etaj 1 Stalpi Etaj 2

Se selecteaza
elementele pentru care
Stalpi Parter lungimea zonelor infinit
rigide este aceeasi si se
atribuie valorile
acestora la capetele i si
j.
In cazul grinzilor care au fost
impartite in doua sau mai
multe elemente de catre
utilizator, la capetele din
camp ri=0 si/sau rj=0.

Daca toate barele au


sectiuni dublu simetrice, se
poate folosi optiunea
“Automatic from
Connectivity”, prin care
lungimea zonei infinit rigide
de la capatul unei bare este
egala cu jumatate din latura
elementului intersectat.
21. Ipoteza diafragmelor infinit rigide in planul lor

In mod simplificat se poate considera ca planseele se deformeaza doar din incarcari normale pe planul lor, nu si din
incarcari in planul lor, cum sunt fortele orizontale induse de seisme. Astfel, la actiunea fortelor orizontale, planseele
vor avea doar deplasari de corp rigid (translatii pe directiile axelor din planul lor si, eventual, rotire in jurul axei
normale la planul lor).

Constrangerile de tip diafragma infinit rigida se definesc pentru puncte coplanare. Astfel, pentru fiecare etaj trebuie
definite diafragme diferite. In programul SAP, acestea se definesc prin axa normala la plan – Z in cazul planseelor
definite in planul XY.

Pentru a tine seama de aceasta ipoteza la modelarea cadrelor plane, toate nodurile de la un anumit nivel trebuie sa
fie constranse sa aiba aceeasi translatie pe directia X. Astfel, fortele axiale in grinzi vor fi nule.

Pentru definirea constrangerilor in baza acestei ipoteze pentru cadrul plan poate fi utilizata aceeasi optiune ca si
pentru cadrul spatial – diafragma normala pe axa Z.
Variante de definire a
diafragmelor infinit rigide in
planul lor:

1. Definire in etape, pentru


fiecare nivel - se selecteaza
nodurile aferente fiecarui
nivel si se definesc
constrangerile de tip
diafragma rigida de normala
Z. Pentru ultimul nivel nu se
considera valida aceasta
ipoteza, datorita grinzii
inclinate.

2. Se selecteaza toate
nodurile cadrului, se
defineste constrangerea de
diafragma rigida normala pe
axa Z si se bifeaza optiunea
“Assign a different diaphragm
constraint at each different
selected Z level”.
22. Deplasarea nodului in care se aplica forta F3

Deplasarile sunt cele asociate


combinatiei de incarcare
Comb2
Valorile nenule ale translatiilor
si rotirilor corespund gradelor
de libertate active selectate
pentru model. Ele sunt
furnizate in sistemul local de
axe al fiecarui nod, semnul
fiind in raport cu sensul pozitiv
al acestor axe.
23. Eforturi in barele cadrului plan Combinatia de incarcare
folosita este Comb2.

Eforturile globale sunt furnizate


in sistemul de axe locale al
elementului (pentru un
element finit de bara in spatiu,
sunt 6 eforturi – forta axiala,
momentele incovoietoare pe
doua directii centrale principale
ale sectiunilor transversale,
fortele taietoare asociate
momentelor incovoietoare si
momentul de torsiune). In cazul
cadrului plan, pot fi nenule 3
eforturi: forta axiala, momentul
incovoietor si forta taietoare
asociata.

Pentru incarcari in planul local


12, forta axiala e pe directia 1,
forta taietoare pe directia 2, iar
vectorul momentului
incovoietor este pe directia 3.
In manualul programului SAP2000 sunt date
conventiile de semne pozitive pentru eforturi.
Pentru a accesa manualul se poate folosi una
dintre comenzile:
- se apasa tasta F1
- Help – Contents and Index
In cazul modelului cu
zone infinit rigide la
capetele barelor,
diagramele de eforturi
sunt reprezentate pe
lumina barelor, dar
eforturile sunt
evaluate intern pe
toata lungimea
teoretica a acestora.

In acest exemplu toate elementele au axa locala 3 normala la planul XZ,


astfel ca pentru a vizualiza diagrama de moment incovoietor se bifeaza
“Moment 3-3” sau M3, iar pentru diagrama de forta taietoare - “Shear 2-2”
sau V2.
Fereastra pentru diagrame pe fiecare element de bara se activeaza prin click
dreapta pe element in fereastra care contine diagrama pe cadru.
24. Comparatie rezultate
Moment incovoietor S2
(KNm)
Deplasare nod Forta axiala maxima
Model Forta taietoare S2 (KN) Nod i Nod j
UX (m) S2 (KN)
la fata z. r. la fata z. r.
(in nod) (in nod)

geom. interax 0.0068 -427.5 140.3 262.3 -158.5

+ zone infinit
218.6 -173.7
rigide la capetele 0.0046 -430.7 153.3
(248.1) (-211.3)
barelor
+ diafragma infinit 224.3 -187.6
0.0044 -435.4 161.1
rigida in planul ei (255.9) (-226.4)

Se observa ca deplasarile in modelul cu zone infinit rigide la capetele barelor si cel care in plus tine seama de ipoteza
diagfragmei rigide in planul sau sunt aproximativ aceleasi, iar in modelul cu geometrie interax au rezultat valorile maxime
ale deplasarii la varf. Era de asteptat, deoarece modelul cu geometrie interax este cel mai flexibil dintre cele trei modele.

Obs. Pe inaltimea stalpilor fortele taietoare sunt constante, inclusiv in cazul stalpilor marginali, deoarece nu s-a considerat
forta distribuita uniform din vant. In schimb fortele axiale variaza liniar pe stalpi, deoarece s-a considerat in model
greutatea proprie a elementelor, prin  - greutatea specifica a materialului. Exista deci forta distribuita uniform q = A,
unde A este aria sectiunii transversale, in lungul axei stalpilor si, respectiv, normala pe axa grinzilor.