STAREA PLANA DE TENSIUNE

Grinda in consola cu incarcare distribuita uniform la fata superioara

Modelare in programul de calcul SAP2000 si analiza rezultatelor

Pentru grinda in consola incarcata ca in figura
alatura, se cere:
1) modelarea in SAP2000 cu elemente finite
de suprafata de tip PLANE;
2) componenta verticala a deplasarii centrului
de greutate al sectiunii din capatul liber;
3) trasarea diagramelor tensiunilor 𝜎𝑥 , 𝜎𝑧 si
𝜏𝑥𝑧 in sectiunea transversala aflata la 𝑥 =
1 m de capatul incastrat (1-1);
4) determinarea eforturilor globale in
sectiunea 1-1;
5) determinarea reactiunilor.

Material: C25/30
𝛾 = 25 𝑘𝑁/𝑚3 ; 𝐸 = 3,1 × 107 𝑘𝑁/𝑚2 ; µ = 0,20

𝑏 = 0,25 𝑚; ℎ = 1 𝑚; 𝑙 = 3 𝑚; 𝑞 = 50 𝑘𝑁/𝑚

Grinda cu l >> b  domeniu continuu de forma dreptunghiulara in planul median, cu grosime constanta mai mica decat
laturile domeniului si cu incarcare aplicata pe directie paralela cu planul median, la fata superioara  stare plana de
tensiune in planul (xz).
 1. Alegerea unitatilor de masura si generarea modelului

Se aleg unitatile de masura KN, m, C. Se alege optiunea Blank. Alternativ se pot folosi optiunile Grid Only sau Wall.
 2. Definirea geometriei domeniului

Optiunea “Edit Grid Data” se acceseaza prin click dreapta pe una

dintre ferestrele de start.
3. Definirea materialului din care este alcatuita grinda
 4. Definirea tipului de element finit folosit

Se folosesc elemente finite de suprafata de tip PLANE cu grosime de 0,25m, de tip stare plana de tensiune (Plane-Stress). In
SAP2000 acestea se gasesc la optiunea Area Sections.
 5. Desenarea unui element de suprafata corespunzator conturului domeniului

Se poate alege oricare dintre cele doua optiuni prezentate mai sus.
Se recomanda pastrarea unei ordini de desen, conform figurii de mai sus. Astfel, elementul finit de suprafata va avea orientarea
“default” din manual (implicita) a axelor locale si numerotarea nodurilor ca in figura.
Elementului finit de suprafata desenat i se va asocia tipul de sectiune definit la optiunea Area Sections.
 6. Alegerea pasului de discretizare a domeniului
Domeniul analizat trebuie discretizat intr-o retea de elemente finite. Pentru aceasta, elementul finit creat la punctul 7 va fi impartit
intr-un numar de elemente finite pe directia x si un numar de elemente finite pe directia z. Distanta dintre nodurile obtinute poate
fi aleasa aceeasi pe ambele directii sau diferita pe o directie fata de cealalta. Pentru ca analiza cu metoda aproximativa a
elementului finit sa furnizeze rezultate apropiate de solutia analitica, raportul laturilor elementelor finite trebuie sa se incadreze
in anumite limite, optima fiind valoarea 1 (element finit de forma patrata).

In manualul programului SAP2000 se recomanda

𝑙1
0.25 ≤ ≤4
𝑙2
Se evita
𝑙1
≤ 0.1
𝑙2
𝑙1
10 ≤
𝑙2

Numarul elementelor finite rezultate in urma discretizarii trebuie sa asigure convergenta solutiei aproximative catre solutia exacta,
precum si un timp de lucru rezonabil atat pentru rularea programului, cat si pentru interpretarea rezultatelor. Convergenta este
asigurata de un numar optim de elemente finite, nici prea mic, dar nici prea mare. In cazul domeniilor cu incarcare complexa,
pentru care nu se poate determina solutia pe cale analitica, rezultatele obtinute cu MEF pot fi comparate cu rezultate obtinute
experimental. In cazul de fata, dimensiunile laturilor elementelor finite se stabilesc din urmatoarele conditii: (1) pe directia z sa
fie un numar impar de noduri, astfel incat reteaua sa contina axa grinzii – fibra neutra, (2) numarul de noduri pe inaltimea grinzii
sa fie suficient de mare astfel incat diagramele aproximative ale tensiunilor sa fie cat mai apropiate de cele obtinute
teoretic/experimental, (3) raportul laturilor elementului finit sa fie cel optim. Astfel a rezultat o retea cu 8 elemente finite pe
inaltimea domeniului si 24 elemente finite pe lungimea acestuia, avand latura de 0,125 m pe ambele directii.
Daca se respecta ordinea de desenare recomandata la punctul 7, fiecare element finit din retea va avea orientarea axelor locale
din planul domeniului astfel: axa locala 1 paralela cu axa globala X, iar axa locala 2 paralela cu axa globala Z. Pentru toate
elementele finite, laturile 1-2 sunt paralele cu axa locala 1, iar laturile 1-3 sunt paralele cu axa locala 2.
 7. Numerotarea elementelor finite de suprafata si a nodurilor

Pentru a vizualiza numerotarea elementelor/nodurilor se selecteaza de la optiunea “Set Display Options” comanda Labels pentru
Areas/Joints. Pentru a afla numarul total de elemente se selecteaza toate elementele si se citeste numarul acestora in coltul din
stanga jos.
 8. Definirea reazemelor

Nodurile elementelor finite de suprafata de tip PLANE in planul XOZ au doua grade de libertate – translatie pe X si translatie pe
Z. Acestea sunt libere pentru toate nodurile domeniului, mai putin cele de pe latura corespunzatoare capatului incastrat al grinzii.
Se selecteaza aceste noduri si se blocheaza translatia pe directiile 1 si 3 – directiile axelor locale ale nodurilor paralele cu directiile
axelor globale X, respectiv Z.
 9. Definirea unui caz nou de incarcare

Deoarece cerintele problemei se refera la starea de tensiune si de deformatie sub incarcarea distribuita uniform, se creeaza un
caz de incarcare nou in care nu este inclusa si greutatea proprie – multiplicatorul pentru greutatea proprie este egal cu 0. Toate
rezultatele vor fi cerute pentru acest caz de incarcare, denumit "qs".
 10. Aplicarea fortei distribuite uniform

Forta distribuita uniform pe fata superioara a grinzii se aplica ca o presiune pe suprafata (Surface pressure). Deci este necesar
calculul intensitatii acestei incarcari: 𝑞𝑠 = 𝑞/𝑏 = 50/0,25 = 200 KN/m2 .
Se selecteaza doar elementele finite de pe primul rand de la partea superioara a grinzii. Incarcarea este aplicata pe fata 3 - fata
intersectata de axa locala 2 pozitiva. Conform manualului SAP, o presiune pozitiva are sensul spre interiorul elementului. Astfel,
valoarea incarcarii calculate se introduce cu semnul +.
Vizualizarea presiunii aplicate: sunt afisate valorile presiunii la nodurile j3 si j4 ale elementelor selectate si este indicat sensul
acesteia cu sageti.
 11. Grade de libertate active

Se selecteaza gradele de libertate active pentru modelul de stare plana de tensiune in planul XZ – translatiile pe axele globale X
si Z (UX si UZ).
 12. Rularea programului

Pentru ca programul sa afiseze doar rezultatele din cazul de incarcare "qs", se poate da "Not Run" la cazul DEAD – in care
grinda este solicitata doar de greutatea proprie – si la cazul MODAL.
 13. Deplasarea pe verticala a centrului de greutate al sectiunii transversale din capatul liber

Componenta deplasarii pe verticala este translatia pe directia 3 (U3), corespunzatoare directiei globale Z. Se observa valoarea
foarte mica, practic nula, a componentei pe orizontala a deplasarii.
 14. Tensiuni normale 𝜎𝑥 , 𝜎𝑧 si tensiuni tangentiale 𝜏𝑥𝑧 . Diagrame de tensiuni in sectiunea transversala 1-1

In programul SAP2000 tensiunile sunt

raportate la noduri. Optiunea de Stress
Averaging mediaza valoarea la nod
pentru elementele adiacente.

Conform orientarii axelor locale in acest model, tensiunile normale sunt 𝜎𝑥 = 𝑠11 si 𝜎𝑧 = 𝑠22 .
Distributia tensiunilor este prezentata prin franje de culoare pe intreg domeniul, cu sau fara optiunea de mediere a tensiunilor de
la nodurile comune elementelor finite de suprafata. Valorile tensiunilor pot fi afisate la noduri folosind cursorul sau pe un
element finit de suprafata apasand click dreapta pe acesta.
Tensiunile tangentiale sunt 𝜏𝑥𝑧 = 𝑠12 .
Se observa banda de culori de la partea inferioara a ferestrei, cu valorile tensiunilor la trecerea de la o culoare la alta.
Programul SAP2000 nu reprezinta diagramele de tensiuni din sectiunea transversala a domeniului. Acestea pot fi trasate manual,
prin reprezentarea grafica a valorilor citite pe ecran sau din tabelele de rezultate, sau pot fi obtinute cu ajutorul programelor de
calcul matematic, prin procesarea rezultatelor extrase din tabele. Mai jos se arata aplicarea celei de a doua metode cu ajutorul
programului Excel.

Se selecteaza ambele coloane de elemente finite de suprafata aflate la stanga si la dreapta sectiunii 1-1. Se selecteaza rezultatele
obtinute pentru elementele de tip PLANE din selectie, vizualizand astfel tensiunile in forma tabelara.
Rezultatele oferite de SAP2000 sunt la fiecare din cele 4 noduri ale elementelor finite de suprafata selectate. Se observa ca in
sectiunea 1-1, nodurile marginale sunt comune la doua elemente, iar cele intermediare la patru elemente.
Tabelul are coloane cu numerele unice ale elementelor de suprafata si ale nodurilor, cu cazul de incarcare si tipul acestuia si cu
tensiunile la fiecare nod. Nodurile corespunzatoare sectiunii 1-1 sunt in numar de 9 si sunt selectate in figura de mai sus.
Aceste rezultate se exporta in programul Excel cu comanda File-Export Current Table. Se face medierea valorilor pentru fiecare
nod de pe inaltimea sectiunii 1-1, prin impartire la 2 pentru nodurile marginale si la 4 pentru cele intermediare. Dupa procesarea
rezultatelor, acestea sunt trecute in tabelul de mai jos:
Joint z ∆A s11 s12 s22 Eforturile globale se pot determina prin integrarea tensiunilor pe aria
m m2 KN/m2 KN/m2 KN/m2 sectiunii transversale:
73 -0.5 0.016 -2370.28 -137.99 -4.95 𝑛𝑟.𝑛𝑜𝑑𝑢𝑟𝑖
74 -0.375 0.031 -1810.32 -250.81 -12.84 𝑁 = ∫ 𝑠11 𝑑𝐴 ≅ ∑ 𝑠11 × ∆𝐴 = 0
75 -0.25 0.031 -1221.84 -438.70 -34.58 𝐴 𝑖
76 -0.125 0.031 -614.51 -551.05 -65.82 𝑛𝑟.𝑛𝑜𝑑𝑢𝑟𝑖
77 0 0.031 1.86 -587.85 -101.64 𝑇 = ∫ 𝑠12 𝑑𝐴 ≅ ∑ 𝑠12 × ∆𝐴 = −100 𝐾𝑁
78 0.125 0.031 617.28 -549.33 -137.09 𝐴 𝑖
79 0.25 0.031 1222.12 -436.10 -167.35 𝑛𝑟.𝑛𝑜𝑑𝑢𝑟𝑖
80 0.375 0.031 1807.61 -248.81 -188.01 𝑀 = ∫ 𝑠11 𝑧𝑑𝐴 ≅ ∑ 𝑠11 × 𝑧 × ∆𝐴 = 103.3 𝐾𝑁𝑚
81 0.5 0.016 2365.87 -136.72 -195.42 𝐴 𝑖

Diagramele de tensiuni (eforturi unitare) obtinute sunt urmatoarele:

0.5 2365.87 0.5 -136.72 0.5 -195.42

0.4 0.4 0.4

1807.61 -248.81 -188.01
0.3 0.3 0.3
1222.12 -436.10 -167.35
0.2 0.2 0.2
617.28 -549.33 -137.09
0.1 0.1 0.1

0 1.86 0 -587.85 0 -101.64

-0.1 -0.1 -0.1
-614.51 -551.05 -65.82
-0.2 -0.2 -0.2
-1221.84
-438.70 -34.58
-0.3
-0.3 -0.3
-1810.32
-0.4 -250.81 -12.84
-0.4 -0.4
-0.5 -2370.28
-0.5 -137.99 -0.5 -4.95

(𝜎𝑥 ) (𝜏𝑥𝑧 ) (𝜎𝑧 )

 15. Determinarea automata a eforturilor globale N, T si M in sectiunea 1-1
Eforturile globale calculate la punctul 16 pot fi obtinute direct in SAP2000 efectuand urmatorii pasi:
15.1 Definirea unui grup de elemente

Se pot defini grupuri de elemente finite, fiecare grup avand un nume. Implicit exista grupul ALL, care contine toate elementele
din model. Pentru calculul eforturilor din sectiunea 1-1 este necesara adaugarea unui grup, care poate fi denumit "1-1".
 15.2 Alegerea elementelor finite din grupul "1-1"

Daca se doreste obtinerea eforturilor de pe fata dreapta a sectiunii transversale, se selecteaza elementele finite de pe coloana din
dreapta a sectiunii 1-1 si cele 9 noduri de pe sectiune. Acestea vor fi atribuite grupului "1-1".
 15.3 Definirea sectiunii (Section Cuts)

Section Cuts este o optiune pentru reprezentarea eforturilor globale (fortelor de legatura interioare) intr-o sectiune prin domeniu.
15.4 Tabele pentru vizualizarea eforturilor globale in cazul de incarcare dorit
In partea dreapta a figurii de mai sus este reprezentata conventia de semne pozitive pentru fortele de legatura interioare asociate
unui grup creat cu elementele de la dreapta sectiunii practicate. Acestea sunt pozitive daca au sensurile pozitive ale axelor din
sistemul local al sectiunii. Momentele pozitive se obtin cu regula mainii drepte. Axele locale ale sectiunii pot avea orientari
diferite fata de axele globale ale structurii.
In acest model, axele locale pentru Section cut – ul efectuat corespund celor globale, astfel: 1-X, 2-Y, 3-Z. Forta axiala N este F1,
pe directia axei barei, si este nula. Forta taietoare T este F3, pe directia normala la axa barei, si este pozitiva deoarece pe fata
dreapta vectorul fortei are sensul Z+. Momentul incovoietor M este M2, deoarece axa 2 este axa normala la planul XOZ, si este
negativ deoarece sensul vectorului moment are sensul Y- pe fata dreapta.
 16. Verificarea echilibrului global al grinzii. Determinarea reactiunilor pentru grinda in consola

Vizualizarea reactiunilor in noduri se poate face cu una din comenzile de mai sus.
Programul afiseaza in fiecare nod din capatul incastrat cele doua componente de tip forta ale reactiunilor, corespunzatoare gradelor
de libertate blocate pe directiile 1 si 3 (UX si UZ).
Valorile reactiunilor dintr-un nod pot fi vizualizate si apasand click dreapta pe nod.
Valorile reactiunilor din noduri pot fi vizualizate si in tabele, de unde pot fi exportate spre prelucrare, pentru determinarea
reactiunilor globale.

Joint Zi F1,i F3,i F1,i*zi Reactiunile se determina astfel:

Text m KN KN kNm
1 -0.5 90.62 19.51 -45.31 𝐻 = ∑𝑛𝑟.𝑛𝑜𝑑
𝑖 𝐹1,𝑖 = 0,001 𝐾𝑁  0 – reactiunea orizontala (pe directia axei barei -
7 -0.375 118.17 15.62 -44.31 X)
9 -0.25 71.52 14.33 -17.88
11 -0.125 35.06 13.62 -4.38
𝑉 = ∑𝑛𝑟.𝑛𝑜𝑑
𝑖 𝐹3,𝑖 = 150 𝐾𝑁 – reactiunea verticala (pe directia normala la axa
13 0 0.76 13.87 0.00
15 0.125 -33.61 14.53 -4.20
barei - Z)
17 0.25 -70.24 16.30 -17.56
19 0.375 -118.29 18.71 -44.36 𝑀 = ∑𝑛𝑟.𝑛𝑜𝑑
𝑖 𝐹1,𝑖 × 𝑧𝑖 = −225 𝐾𝑁𝑚 – reactiunea moment incovoietor (cu
4 0.5 -94.00 23.51 -47.00 vectorul pe directia axei normale la plan - Y)
Valorile reactiunilor globale pot vizualizate direct in tabele:

Se verifica echilibrul global al grinzii in consola: Tema:

∑𝑋 = 0 ✔ Sa se verifice reactiunile globale (valori si sensuri) cu optiunea

Section Cuts.
∑ 𝑍 = 0; 50  3 = 150 𝐾𝑁 ✔ (se va crea un grup nou, alcatuit din prima coloana de elemente
si din nodurile de pe latura incastrata a domeniului)
∑ 𝑀𝑦 = 0 ; −50 31,5 = −225 𝐾𝑁𝑚 ✔