Constructii Civile - Probleme Si Solutii Moderne II PDF

Daniel STOICA
CONSTRUCTII
CIVILE
PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II
BUCURESTI 2016
CONSTRUCTII CIVILE – PROBLEME SI SOLUTII MODERNE Daniel STOICA
DANIEL STOICA
CONSTRUCTII CIVILE
PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II
BUCURESTI 2016
1
2
CUPRINS
Cuprins Pg. 3
Studiu privind comportarea planseelor de tip
Porotherm ca diafragme orizontale (saibe rigide si
Capitolul 1 - rezistente), la cladiri cu regim mic si mediu de Pg. 4 - 73
inaltime, cu structura din zidarie sau in cadre din
beton armat
Aspecte privind comportarea grinzilor de lemn
Capitolul 2 - Pg. 74 - 113
la actiunea incendiilor
Studiu privind evaluarea rezistenţelor unitare
caracteristice la întindere din încovoiere ale zidăriei
Capitolul 3 - Pg. 114 -138
(fxk1 şi fxk2), pentru zidaria realizata cu unitati de tip
Wienerberger
Comportarea structurilor din beton armat cu fațadă
de tip pereți cortină
Aspecte privind studierea influenței colapsului
Capitolul 5 - local al unor elemente structurale la generarea Pg. 222 - 260
colapsului progresiv
Aspecte privind influenta sistemelor de tip back-up
la cladiri. Studiu de caz Oklahoma Murah building
Aspecte privind comportarea cladirilor cu
bowindow-uri
Efectele produse de montarea termoizolatiei
Capitolul 8 - exterioare la cladiri existente cu pereti de zidarie Pg. 381 - 430
din caramida plina presata
Aspecte privind utilizarea unor nuclee avand
destinatia de siguranta antiseismica la cladiri civile
Influenta produsa de construirea cladirilor noi
Capitolul 10 - Pg. 474 - 531
asupra mediului construit existent
Bibliografie - Pg. 532 -537
3
CONSTRUCTII CIVILE – PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II Daniel STOICA
CAPITOLUL 1
STUDIU PRIVIND COMPORTAREA PLANSEELOR DE TIP POROTHERM

CA DIAFRAGME ORIZONTALE (SAIBE RIGIDE SI REZISTENTE),
LA CLADIRI CU REGIM MIC SI MEDIU DE INALTIME,
CU STRUCTURA DIN ZIDARIE SAU IN CADRE DIN BETON ARMAT
4
1. Introducere
1.1. Descrierea Conceptului
Industria construcţiilor consumă mai multe resurse naturale decât orice altă industrie.
Odată cu creşterea gradului de conştientizare publică, de nevoile şi cerinţele de dezvoltare durabilă
şi conservare a mediului, în nici o altă industrie nu se cere la fel de mult că şi în construcţii să
evolueze practicile de producţie, execuţie şi proiectare pentru a satisface nevoile generaţiei noastre
actuale, fără limitarea resurselor din viitorul generaţiile următoare. De exemplu, betonul este de
departe cel mai important materialul de construcţie, cu miliarde de tone de produse în fiecare an
la nivel mondial, şi fără de care infrastructura naţiunii este de neconceput. Progrese considerabile
şi descoperiri au fost făcute în ultimii ani în tehnologia de beton, care au trecut neobservate de
publicul larg. În egală măsură se poate descrie şi producţia de materiale ceramice pentru
construcţii.
Cărămidă este unul dintre cele mai vechi materiale de construcţii. Înainte de timpul nostru,
s-a bucurat de o mare răspândire cărămida din chirpici, dar în ciuda acestui fapt, există poveşti,
care relatează faptul că a fost utilizată cărămidă arsă. Cărămida si-a început istoria în Egipt, Roma
antică, folosita pentru construirea de structuri complexe, care a inclus arcade, bolţi, viaducte şi
altele. În Germania, zidăria de cărămidă a devenit sursa de origine în cadrul noii arhitecturi de un
stil specific - gotic din cărămidă, acest stil a fost dominant în secolele XII-XVI.
Până la tehnologia de producţie a secolului al XIX-lea productia de cărămida avea un nivel
scăzut şi cere prea mult efort. Formă cărămizii se realiza cu mâinile, uscarea produsului numai
în sezonul cald, sau produse în cuptoare primitive. Abia la sfârşitul secolului al XIX-lea oamenii
au creat cuptoare inelare, presă cu curea, precum şi maşinile care procesau argila. Toate acestea
au adus tehnologia de producţie a cărămizii la un nou nivel. Astăzi, cele mai multe dintre cărămizi
sunt produse în fabrici automatizate cu o mare performanţă.
In acest moment, cărămida, probabil, este la apogeul evoluţiei sale. Proprietăţile sale sunt
aproape perfecte, a devenit cu un ordin de mărime mai rezistenta la diverse solicitari mecanice dar
si rezistenta la apă şi îngheţ. Clădirile moderne din zidarie de caramida au luat prima poziţie în
construcţia de clădiri din mediul urban si rural, sunt foarte fiabile iar cărămida este un material pur
din punct de vedere al ecologic, care îndeplineşte standardele moderne.
Odată cu evoluţia ei tehnologică, s-a extins şi ca utilizare, cărămida putând fi pusă în opera
atat pentru crearea elementelor de structură (altele decât la pereti din zidărie) - construcţia
planşeelor cu proprietăţi de rezistenţă şi stabilitate comparabile cu metodele tradiţionale de
execuţie a planşeelor.
5
Alternativă la planşeul clasic din beton este planşeul ceramic POROTHERM. Mai puţin
utilizat în ţară noastră, planşeul ceramic este folosit de multă vreme în construcţiile din multe state
europene, în mod special în Italia şi Austria. Planşeul ceramic se utilizează atât ca planşeu curent
cât şi ca planşeu de acoperiş (în pantă). Folosit pe scară largă în construcţiile civile din Europa,
acest tip de planşeu a început să câştige tot mai mult teren şi la noi în ţară, datorită avantajelor
incontestabile. În cazul în care este utilizat ca planşeu de separaţie a clădirii de mediul exterior
(peste ultimul nivel sau planşeu peste subsol neîncălzit), necesită o izolaţie termică suplimentară.
În ultimii ani, timid, dar sigur, acest tip de planseu a început să câştige teren şi în
construcţiile civile din România, datoria multiplelor calităţi pe care le posedă:
- Montajul planseului ceramic porotherm este foarte simplu si rapid;
- Aproximativ de doua ori mai performant termic decât un planşeu clasic din beton;
- Poate fi adaptat dimensiunilor oricărei construcţii civile;
- Are o greutate mai mică decât planşeul din beton cu un consum optimizat de beton si
de armatura.
Planseul Porotherm este compus dintr-un sistem de grinzi prefabricate din beton armat
precomprimat, în înveliş ceramic, şi blocuri ceramice de umplutură, cu goluri orizontale. Partea
superioară a plăcii se armează cu plase sudate sau plase din bare independente, peste care se toarnă
un strat de beton. Prezenta lucrare prezintă aspecte de proiectare şi de punere în execuţie a
planseelor ceramice POROTHERM printr-un studiu comparativ intre optiunile cu sau fara
diafragma orizontala (saiba rigida si rezistenta) oferite de programulprogramul de calcul ETABS.
Pentru studiu s-au folosit mai multe modele de calcul pentru a evidenţia comportarea sistemelor
structurale prin diferite tipuri de conformare în elevaţie.
1.2. Descrierea structurilor
Pentru analizarea acestei probleme s-au realizat un numar de 10 studii de caz, cu planseu
ceramic cu grinzi prefabricate Porotherm, dupa cum urmeaza:
Studiu caz Tip structura Regim de inaltime Tip planseu

1 ZC P+2E Real
2 ZC P+2E Diafragma rigida
3 ZC P+1E Real
5 Cadre din b.a. P+4E Real
6 Cadre din b.a. P+4E Diafragma rigida
7 ZNA P+3E Real
8 ZNA P+3E Diafragma rigida
9 ZC P+3E Real
6
Desi codul de proiectare seismica P100-1/2013 nu permite acest regim de inaltime pentru
strucurile de zidari aflata in zona seismica cu ag>0.20g, s-a dorit a urmari o comportare a structurii
peste nivele admise de codurile proiectare in scopuri experimentale.
Structurile corespunzatoare studiilor de caz analizate sunt prezentate in anexa 1.
Partiurile de arhitectură au fost conformate in prealabil pentru a respecta condiţiile
arhitectural-structurale impuse de normativele în vigoare din România. In acest scop, s-au stabilit
corespunzător ariile incaperilor, densităţile de pereţi structurali de pe fiecare direcţie, mărimile şi
poziţiile golurilor in pereţi, poziţia casei scării, numărul şi pozitia stalpişorilor de beton armat,
predimensionari de stalpi si grinzi pentru structura cu cadre din beton armat, în plus, s-au ales
cladiri cu regularitate structurală in elevaţie (etaje de inălţime constantă).
Conform codurilor CR 6-2013 si P100.1/2013 s-au ales dimensiunile minim admisibile
pentru secţiunile stalpişorilor şi a centurilor, anume 250x250 mm.
Golurile de uşi şi ferestre sunt prevăzute la partea superioară cu buiandrugi din
Porotherm, elemente prefabricate din beton armat precomprimat cu invelis ceramic si dimensiuni
sectionale 120x65 mm
Betonul folosit in stalpişori, stalpi, centuri si grinzi este de tip C20/25, iar armăturile
longitudinale sunt din oţel PC52 si cele transversale de tip OB37.
Toate elementele structurale au fost considerate ca fiind armate la procentul minim
prevăzut in codul P100-1/2013. In cazul elementelor de zidărie, s-au folosit rezistenţele prescrise
în codul CR6-2013, şi rezistenţa admisibilă pentru mortar.
Zidăria folosită este de tip Porotherm 25 Robust (375x250x238) - bloc ceramic cu locas
de mortar destinat executiei peretilor structurali din zidarie si Porotherm 11.5 N+F(500x115x238)
- bloc ceramic cu nut si feder destinat executiei peretilor nestructurali de inchidere si
compartimentare din zidarie cu dimensiuni
Pentru calcule s-au ales înălţimi de nivel de 3 metri atât la parter cât şi la etajele
superioare.
Tipurile de plansee alese sunt ceramice Porotherm iar calculele acestora s-au realizat in
capitolul 2.
Struturile de rezistenţă ale clădirilor s-au modelat pentru o zona seismica cu acceleratia
orizontala de proiectare ag=0.30g si cu Tc=1.60 sec. respectiv b0=2.50.
Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modurilor proprii fundamentale, pentru fiecare
directie principala a cladirii s-au determinat pe baza coeficientului seismic de baza:
Fb = γIe x Sd(T1) x λ x m.
unde:
Sd(T1) - ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare perioadei
fundamentale T1;
𝛽𝑜
𝑆𝑑 (𝑇1 ) = 𝑎𝑔
𝑞
ag - valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare, specifică amplasamentului;

β0 – factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale a terenului de către
structură, egal cu 2.5;
q - factorul de comportare, care ţine seama de capacitatea de disipare de energie a
structurii pentru fiecare direcţie de calcul a clădirii.
Conform codului P100-1/2013:
7
- Pentru clădiri cu structura de rezistenta din zidarie confinata (ZC) cu regularitate în
plan şi în elevaţie, factorul de comportare este egal cu 2.25αu/α1, unde αu reprezintă
90% din forţa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân
constante, structura atinge valoarea maximă a forţei laterale capabile, iar α1 reprezintă
forţa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân constante,
primul element structural atinge rezistenţa ultimă. Pentru clădiri cu cel puţin 2
niveluri, αu/α1 este egal cu 1.25, prin urmare valoare lui q este 2.8125.
- Pentru clădiri cu structura de rezistenta din zidarie ne armata (ZNA) cu regularitate
în plan şi în elevaţie, factorul de comportare este egal cu 1.75αu/α1, unde αu reprezintă
90% din forţa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân
constante, structura atinge valoarea maximă a forţei laterale capabile, iar α1 reprezintă
primul element structural atinge rezistenţa ultimă. Pentru clădiri cu cel puţin 2
niveluri, αu/α1 este egal cu 1.10, prin urmare valoare lui q este 1.925.
- P100/1-2013 prevede ca pentru structurile cu pereţi din zidărie cu lege constitutivă
liniară cu εmu/ εm1 ≅ 1.0, pentru toate tipurile de elemente pentru zidărie din argilă
arsă şi din BCA, factorii de comportare q se vor lua după cum urmează:
 pentru zidărie nearmată (ZNA): q = 1.50
 pentru zidărie confinată (ZC) şi pentru zidărie confinată şi armată în
rosturile orizontale (ZC+AR): q = 2.0.
- Pentru clădiri cu structura de rezistenta din cadre de beton armat cu clasa de ductilitate
inalta (DCH), factorul de comportare este egal cu 5αu/α1, unde αu reprezintă 90% din
structura atinge valoarea maximă a forţei laterale capabile, iar α1 reprezintă forţa
seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân constante, primul
element structural atinge rezistenţa ultimă. Pentru clădiri cu mai multe niveluri şi mai
multe deschideri αu/α1 este egal cu 1.35 si q=6.75.
T1- perioada proprie fundamemtală de vibraţie a clădirii în planul ce conţine direcţia

orizontală considerată;
γIe- factor de importanţă al construcţiei, agal cu 1,0 pentru clădiri de tip curent;
λ - factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin
masa modală efectivă asociată acestuia; egal cu 0.85 pentru clădiri cu mai mult de 2 niveluri, egal
cu 1 în rest.
g - acceleraţia gravitaţională, egală cu 9.81m/s2
Coeficientul forţei tăietoare de bază se poate defini, simplificat, ca fiind:
𝐹𝑏
𝑐𝑏 =
𝑚𝑔
Prelucrând în continuare, aceste devine:
𝑎𝑔 𝛽0
𝑐𝑏 = 𝛾𝐼,𝑒 𝜆 𝜂
𝑔 𝑞 𝑛
η - factor de corecţie ce ţine cont de amortizare, egal cu 0.88 numai in cazul cladirilor cu
structura din zidarie ne armata si confinata, iar in cazul cladirilor cu structura in cadre din b.a. egal
cu 1.00.
8
1.3. Prezentarea calculului:
Pentru modelarea structurilor, s-a folosit programul de calcul ETABS. S-a recurs la un
calcul de tip spaţial, modelând corespunzător, şi cât mai aproape de realitate, geometria
structurilor, proprietăţile materialelor şi încărcările la care pot fi supus pe toată durata sa de viaţă
(permanente, variabile şi cele din seism).
Pentru simplificarea modelării şi a calculelor, golul de scara din placă a fost neglijat,în
acea zonă fiind considerată placă continuă. Stâlpişorii, stalpii, centurile, grinzile şi buiandrugii au
fost declaraţi ca elemente de tip liniar, placa de planşeu ca elemente SHELL cu comportare de tip
“membrane” şi pereţii de zidărie ca elemente de tip “SHELL”. Planşeele au fost declarate in
concordanta cu schemele de montare alese si au fost declarate in doua maniere (cu comportare de
tip diafragma orizontala rigida si cu comportare reala). Pentru a beneficia de rezultate cât mai
exacte, panourile de zidărie au fost împărţite în elemente finite.
Au fost modelate inclusiv zonele de parapeţi şi rigle de cuplare, acestea fiind şi ele, la rândul
lor, discretizate.
Stâlpişorii si centurile au fost şi ele impărţite in elemente finite, in funcţie de cele de la
panourile de zidărie si plansee, pentru ca programul să furnizeze rezultate cat mai corecte.
Plăcile de planşeu au fost discretizate, calculul planşeelor fiind principala tema de analiza
propusă pentru in lucrarea de faţă. La baza structurii elementele structurale din b.a. precum si
panourile de zidărie s-au considerat incastrate, soluţie acceptată pentru cazul de faţă in care
clădirea are un subsol rigid, din pereţi de beton armat, iar armăturile din stalpii si stalpişorii de
beton armat sunt continue pană la structura de fundare.
Mai multe detalii şi reprezenări grafice se gasesc în anexa 2.
2. Proiectarea planşeelor ceramice porotherm

2.1. Dispoziţii generale
Lucrarea prezintă cerinţele si criteriile conform carora se utilizează planseele realizate cu
grinzi precomprimate POROTHERM, blocuri ceramice pentru planseu PTH45 si PTH60 si
suprabetonare armata, la cladiri de zidarie situate în zone seismice. In continuare, in cuprinsul
textului acest sistem de planseu se va denumi- planseul POROTHERM.
2.2. Reguli privind proiectarea si realizarea planseelor POROTHERM

2.2.1. Reguli generale
La structura ce urmează a fi analizată şi in care se utilizează planşee POROTHERM se
recomanda a se avea in vedere, inca de la proiectarea partiurilor de arhitectura, unele reguli care
sa conduca la o executie eficienta, fara ajustari ale grinzilor PTH sau ale blocurilor ceramice pe
santier. Cele mai importante reguli ar fi:
- proiectarea partiurilor de arhitectura se recomanda a se face astfel incat distantele intre peretii
structurali sau intre grinzile cadrelor sa fie modulate pe dimensiunea blocurilor ceramice -
mx25 cm pe directia paralela cu grinzile PTH si nx45+12 respectiv nx60+12, pe directia
perpendiculara pe grinzile PTH (m-numar de module de 25cm; n=numar de intervale intre
axele grinzilor PTH); la structurile din zidarie cu blocuri ceramice POROTHERM, aceasta
modulare trebuie sa fie corelata si cu modularea dimensiunilor pentru zidaria peretilor.
La proiectarea instalatiilor, care se recomanda a se face in paralel cu proiectarea partiurilor
de arhitectura, se va avea in vedere gruparea coloanelor de instalatii in zone restranse pentru a
9
limita la minimum golurile de trecere prin plansee; in cazurile in care acest lucru nu este posibil,
proiectantii de instalatii vor consulta proiectantii structuristi inainte de a prevedea golurile de
trecere prin plansee; este extrem de riscant ca golurile de instalatii sa fie perforate dupa executarea
planseului si mai ales dupa executarea tencuielilor la intrados; prin spargerile ulterioare pentru
goluri pot fi afectate grav grinzile precomprimate cu compromiterea totala a rezistentei planseului;
se interzice trecerea conductelor de instalatii - termice si electrice prin suprabetonarea de deasupra
blocurilor ceramice PTH; acestea vor fi dispuse fie in sape deasupra suprabetonarii, fie la intrados,
sub tavane false din gips carton. La structurile cu pereti structurali din zidarie, avand in vedere
regimul redus de inaltime (si deci eforturile de compresiune reduse de la baza peretilor),
proiectantul de structura va analiza posibilitatea dispunerii grinzilor PTH alternativ, pe directii
perpendiculare in celule invecinate, astfel incat peretii structurali sa aiba eforturi de compresiune
din incarcarile gravitationale cat mai uniforme pe cele doua directii de calcul; aceasta in vederea
obtinerii unor capacitati de rezistenta apropiate la fortele orizontale seismice; in acelasi scop, in
cazurile in care celulele structurale in care se realizeaza planseele au dimensiuni apropiate pe cele
doua direcţii (raportul laturilor este mai mic de 1.5), se poate avea in vedere si schimbarea directiei
de rezemare, la celulele suprapuse pe diferite nivele.
2.2.2. Descrierea sistemului - planseu POROTHERM cu grinzi precomprimate,

blocuri ceramice de umplutura si suprabetonare armata
Planseul POROTHERM este un planseu compozit alcatuit din:
o grinzi prefabricate, din beton precomprimat cu invelis ceramic, dispuse ca nervuri dese la
distante interax de 45 sau 60 cm - denumite in continuare grinzile PTH;
o blocuri ceramice de planseu, cu goluri orizontale, de doua tipuri - PTH 45 si PTH 60;
o suprabetonare din beton armat monolit cu grosimi de 6 cm sau mai mare, in cazurile in
care este necesara din dimensionarea nervurilor dese ale planseului - de ex. 8 cm;
Pentru determinarea capacitatii de deformare la forte orizontale, si aprecierea rigiditatii in
planul planseului, la INCERC Bucureşti a fost realizat, in aprilie 2007, un test, in urma caruia s-a
concluzionat ca, in alcatuirea cu suprabetonare de 5-6 cm ... „planseele de tip Porotherm sunt rigide
in plan orizontal...” incadrandu-se in prevederile pct. 4.4.4 alin (1) din Codul de proiectare
seismica P100-1/2013“ (1) Diafragmele orizontale actioneaza ca grinzi orizontale, cu proportii de
grinzi pereti, rezemate în planurile unde se dezvolta subsistemele structurale verticale (cadre,
pereti). Încarcarile lor sunt constituite din fortele de inertie orizontale asociate greutatii tuturor
elementelor structurale si componentelor nestructurale, echipamentelor si,respectiv, fractiunii
cvasipermanente a acțiunilor variabile,. Referitor la comportarea ca diafragma orizontala rigida,
care poate transmite la elementele structurale verticale incarcarile orizontale din seisme, se poate
spune ca, din punct de vedere constructiv planseul POROTHERM satisface toate cerintele
prevazute de SR EN 15037-1:2008 si anume (se vor consulta piesele desenate anexate):
- grosimile suprabetonarii de 6cm (cum sunt mentionate in raportul INCERC) sunt peste cele
minime specificate in Anexa B a SR EN 15037-1:2008 la pct B2.3. - respectiv grosimea
suprabetonarii sa fie mai mare de 30mm in cazurile in care rezistenta la strapungere din
incovoiere a blocurilor este mai mare de 2.5kN (valoarea acestei rezistente, declarata de
producator si verificata prin incercari la INCERC, este de 4kN)
- suprabetonarea este armata cu plase sudate 8/200 - 8/200mm ceea ce inseamna o arie de
armatura de 2.83cm2/m (respectiv 2.0cm2/m) fata de armarea minima prevazuta in SR EN
15037-1:2008 Anexa G - 1.4cm2/m armatura perpendiculara pe grinzi, in zone seismice cu risc
ridicat.
10
- armatura din campul suprabetonarii este complet ancorata pe reazeme (grinzi sau pereti) fie
prin prevederea unor bare suplimentare cu sectiune echivalenta in cazul armarii cu plase
sudate, fie prin ancorarea barelor independente cu ciocuri pe reazeme. - Anexa G pct.G1.
Avand in vedere ca o grosime a suprabetonarii de 4cm face dificila realizarea acoperirilor
armaturilor cu beton, intrucat ancorarea cu calareti pe reazeme mareste numarul de suprapuneri pe
cele doua directii la intersectiile de grinzi si pereti, grosimea minima a suprabetonarii deasupra
blocurilor ceramice va fie de 6cm.
Planseul POROTHERM conform prevederilor STAS 10107-3/90, este un planseu cu nervuri
dese, cu rezemare pe o singura directie.
Conform prevederilor aceluiasi STAS:
 planseele cu nervuri dese pot fi utilizate cand incarcarile temporare sunt uniform distribuite
sau asimilabile cu acestea si se aplica static, iar valoarea de exploatare a acestor incarcari
este cel mult egala cu 1.5 x valoarea incarcarii permanente; din tabelul 2 de mai jos rezulta
ca greutatea proprie a planseului variaza, (in cazul grosimii suprabetonarii de 6cm) de la
3.1 la 3.8kN/m2 , ceea ce inseamna o incarcare utila maxima de cca. 4.6 - 5.7 kN/m2.
 nu este recomandata utilizarea planseelor cu nervuri dese in cazul celor solicitate de
incarcari concentrate mai mari de 3 kN, de incarcari mobile, sau aplicate dinamic pe
placa.
2.3. Tipuri de elemente utilizate la planseele Porotherm

2.3.1. Grinzile precomprimate Porotherm
(a) Grinzile PTH sunt grinzi prefabricate din beton precomprimat, cu armatura preintinsa, in invelis
ceramic (elemente ceramice speciale tip T250), dispuse ca nervuri dese, la interax de 45 cm sau 60 cm, in
functie de tipul blocului ceramic PTH.
(b) Grinzile reazema pe o lungime de cel putin 125 mm, pe peretii sau grinzile structurii; exista si
posibilitatea rezemarii indirecte prin intermediul unor carcase din otel beton inglobate in betonul de
monolitizare din nervuri; in acest caz capetele grinzilor precomprimate vor fi incastrate intr-o zona monolita
a carei latime va fi dimensionata conform prevederilor SR EN 15037-1:2008
b x h = 120 mm x 65 mm
Fig. 2.1 - Grinda prefabricata planseu Porotherm
Dimensiuni (sectiune bxh) 120mm x 65mm
Lungimea de fabricatie 1.75 - 7,25 m
Dimensiunea modulului de lungime de fabricatie 25cm
Greutatea 16 kg/ml
(c) Armatura pretensionata a grinzii conform ONORM 4258-ST180/200 - producţie
Austria - (se poate asimila cu armatura din stardardul romanesc ST 009-2005) :
- toroane din sarma pentru beton precomprimat ∅2,5mm:
- cu rezistenta la intindere fpk=1960 N/mm2
- limita de elasticitate conventionala la 0.1% fp0.1k=1765 N/mm2
- rezistenta de calcul la tractiune fpd=1500 N/mm2
(d) Conectori otel BSH 55.50 conform MSZ 339 - productie Ungaria:
11
- bare de otel beton ∅4,2 mm
- rezistenta la intindere ft= 560 N/ mm2
- limita de elasticitate de 0.2% f0.2k= 500 N/ mm2
- rezistenta de calcul la tractiune fywd= 420N/ mm2
(e) Beton element prefabricat clasa C 30/37- conform MSZ 4798-1 :2004 ; SR EN 206¬1-
productie Ungaria , (se poate asimila cu betonul de clasa C30/37 din norma romaneasca) NE
012-1:2007 si SR EN 1992-1 :2004)
fck,cil =30N/mm2
fck,cub=37N/mm2
fcd =20 N/mm2
(f) In acceptia SR EN 15037-1:2008 grinzile precomprimate PTH sunt grinzi non autoportante
(vezi cap. I.3), acestea asigurand capacitatea de rezistenta finala a planseului, impreuna cu betonul
monolit turnat in situ.
(g) Caracteristicile dimensionale si greutatile grinzilor sunt prezentate in tabelul 2.1 de mai jos
(s-a pastrat notarea furnizorului pentru fiecare tipodimensiune F175- F725).
(h)
Tabel 2.1 - Caracteristicile grinzilor precomprimate (declarate de producător).
Numărul Numărul Greutate totala
Lungimea Distanta dintre pereti
Denumirea toroanelor conectorilor grinda
cm cm buc buc kg/buc
F175 175 150 5 7 28
F200 200 175 5 7 32
F225 225 200 5 7 36
F250 250 225 5 7 40
F275 275 250 5 7 44
F300 300 275 6 7 48
F325 325 300 7 7 52
F350 350 325 8 7 56
F375 375 350 9 9 60
F400 400 375 10 9 64
F425 425 400 12 9 68
F450 450 425 13 9 72
F475 475 450 14 11 76
F500 500 475 16 12 80
F525 525 500 17 12 84
F550 550 525 17 14 88
F575 575 550 19 14 92
F600 600 575 19 12 96
F625 625 600 19 15 100
F650 650 625 19 14 104
F675 675 650 19 14 108
F700 700 675 19 16 112
F725 725 700 19 16 116
În funcţie de valorile incarcarilor de calcul si de necesarul de capacitate de rezistenta,

planseele pot fi realizate in sistem cu grinzi simple sau cu grinzi duble - figura 2.2
(i) Se pot utiliza grinzi duble, sau chiar triple, si in cazul unui planseu realizat curent cu grinzi
simple, pentru intarirea locala, in zonele cu incarcari sporite (de. ex sub peretii despartitori) sau
pentru bordarea unor goluri mari de instalaţii.
12
Figura 2.2 - Dispunerea grinzilor PTH in structura simpla sau dubla
a) structura simpla de grinzi b) structura dubla de grinzi
Legenda:
1. Bloc ceramic PTH60(45)
2. Grinda prefabricata din beton precomprimat PTH
3. Suprabetonare C20/25
(j) Dispunerea conectorilor in lungul grinzilor, conform fiselor tehnice ale produsului, este
prezentata in Figura 2.3a si Figura 2.3b de mai jos.
Figura 2.3a si b – Dispunerea conectorilor in lungul grinzilor PTH (F175 – F425)
13
2.3.2. Blocurile Porotherm pentru plansee
a) Blocurile pentru plansee sunt blocuri ceramice cu goluri orizontale cu forma apropiata de un
paralelipiped dreptunghic, sectiunea transversala fiind apropiata de cea a unui trapez isoscel.
b) In sistemul planseu ceramic Porotherm blocurile ceramice PTH 45 si PTH 60 sunt
considerate in calcul ca fiind semirezistente - nu se considera in calcul contributia talpii
superioare a acestora la sectiunile active ale nervurilor planseului.
c) Mai jos sunt prezentate caracteristicile dimensionale si tehnice ale celor doua tipuri de
blocuri
Fig. 2.4 - Bloc ceramic pentru planseu Porotherm 45
Dimensiuni 250 x 370 x 170 mm

Distanta interax intre grinzile precomprimate 45 cm
Greutate 11 kg/buc
Forta medie de rupere la incovoiere 4 kN
Conductivitate termica A ( W/m K) 0.51
Rezistenta la transfer termic R (m2K/W) 0.34
Coeficient de absorbtie fonica 48.5 dB
Densitate aparenta 700 kg/mc
Figura. 2.5 - Bloc ceramic pentru planseu Porotherm 60
Dimensiuni 250 x 520 x 170 mm

Distanta interax intre grinzile precomprimate 60 cm
Greutate 15 kg/buc
Forta medie de rupere la incovoiere 4 kN
Conductivitate termica A ( W/m K) 0.51
Rezistenta la transfer termic R (m2K/W) 0.34
Coeficient de absorbtie fonica 48.5 dB
Densitate aparenta 700 kg/mc
14
2.4. Elemente pentru proiectarea si calculul planseelor POROTHERM
2.4.1. Caracterisiticile generale ale planseului
Caracteristicile generale geometrice, fizice si consumurile specifice de materiale pentru
grosimi ale suprabetonarii de 6cm, sunt prezentate mai jos in Tabelul 2.2.Valorile din tabel sunt
conform specificatiilor tehnice din documentele WIENERBERGER.
Tabelul 2.2 Caracteristicile generale pentru grosimi ale suprabetonarii de 6cm

Datele geometrice, cantitative, fizice si constructive ale planseului
Structura grinzi Structura simpla Structura dubla
Grosimea
cm 23 23 23 23
planseului
Grosimea
cm 6 6 6 6
suprabetonarii
Distanta interax
intre grinzi le cm 45 60 45 60
PTH
Consum 2
ml/m 2,22 1,67 3,51 2,78
specific grinzi
Consum
specific blocuri buc/m2 8,89 6,67 7,02 5,56
ceramice
Consum
2
specific beton l/m 83 77 101 93
monolit
Greutatea
planseului
kN/m2 3,3 3,1 3,8 3,5
turnat monolit
(umed)
Rezistenta la
Rf m2 K/W 0,307 0,325 0,269 0,290
transfer termic
Permeabilitate
δ 10-9 Kg/ 0,0242 0,0250 0,0213 0,0256
la vapori msPa
Coeficienti de
difuzie de μ - 6,87 6,64 7,79 7,38
vapori
2.4.2. Ipoteze de calcul
(a) Ipotezele de calcul pentru calculul planseelor Porotherm sunt cele menţionate in STAS
10107/3-90 - Plansee cu nervuri dese din beton armat si beton precomprimat.
(b) Conform STAS-ului :
- la planseele cu nervuri dispuse pe o singura directie, nervurile se calculeaza ca grinzi
obişnuite din beton armat sau beton precomprimat (indiferent de tipul de structura in
care sunt prevazute).
- dimensionarea nervurilor se face considerand ca sunt simplu rezemate;
15
(c) de regula, in calculul planseelor cu corpuri de umplutura nu se ia in considerare aportul
corpurilor de umplutura si a eventualelor monolitizari intre nervuri si corpurile de umplutura;
(d) calculul la forta taietoare se poate face asimiland aria portiunii active a corpului de
umplutura cu o arie echivalenta de beton, de aceeasi clasa cu cea prevazuta in nervuri dedusa prin
inmultirea cu raportul rezistentelor;
(e) calculul la starea limita de deformatii se poate face asimiland aria portiunii active a corpului
de umplutura cu o arie echivalenta de beton de aceeasi clasa cu cea prevazuta in nervuri prin
inmultirea cu raportul modulilor de elasticitate.
(f) In cazul planseelor Porotherm nu se va lua in calcul la nici una dintre verificari aria
nervurilor corpului de umplutura; avand in vedere grosimile mici ale nervurilor aportul acestora
va fi nesemnificativ in raport cu aportul betonului si armaturii. Totodata blocurile Porotherm sunt
considerate in calcul ca blocuri semirezistente (vezi pct. I.3.5 si II.3.2), astfel ca talpa superioara
a acestora nu poate fi considerata ca talpa comprimata in sistemul final al planseului.
(g) In cazuri particulare, de exemplu cand grinzile PTH ies in consola peste reazemele
marginale pentru a sustine balcoane, se poate avea in vedere si o schema de rezemare cu
continuitate pe unul dintre reazeme. Armatura pentru preluarea momentelor negative se va dispune
in nervuri si/sau in suprabetonare si se va dimensiona ca pentru o grinda din beton armat fara a
tine seama de aportul grinzilor PTH.
2.4.3. Calculul incarcarilor

(a) Pe planseu pot actiona urmatoarele tipuri de incarcari:
-incarcari permanente datorate greutatilor proprii ale: suprabetonarii armate,
blocurilor ceramice Porotherm, grinzilor precomprimate PTH, tencuielii de la
partea inferioara a planseului si straturilor pardoselilor;
- incarcari utile datorate procesului de exploatare a cladirilor ;
- incarcari temporare datorate pereţilor despărţitori nestructurali care sprijină pe
planseu.
(b) Pentru calculul planseului se folosesc valorile de calcul ale incarcarilor obtinute
prin inmultirea valorilor normate cu coeficientii incarcarilor.
(c) Incarcarea permanenta normata, uniform distribuita, pe planseu se calculeaza cu
relatia:
𝑔𝑛 = ∑𝑛𝑖=1 𝑑𝑖 ∗ 𝛾𝑖 ; [daN/m2]
unde :
di - grosimea stratului component al planseului in m ;
γi - greutatea tehnica a materialului din care este realizat stratul respectiv, in daN/m3.
(d) Incarcarea utila normata (datorata procesului de expoatare) este in functie de
destinatia constructiei (200 daN/m2 in incaperile de locuit, de 300 daN/m2 in casa scarii si 200
daN/m2 la balcoane, etc).
(e) Valoarea normata, uniform distribuita, a acestei incarcari nu poate depasi 1.5 x
greutatea proprie, uniform distribuita, a planseului
(f) Incarcarea temporara normata datorata peretilor despartitori se calculeaza mai intai
ca o incarcare totala, in daN, cu relatia :
𝑛
𝐺𝑝𝑑 = 𝑑𝑝 ∗ ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑝 + 2 ∗ 𝑑𝑡 ∗ ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑡 ; [daN]
Unde :
dp - grosimea peretelui despartitor (m) ; hp - inaltimea peretelui despartitor (m) ;
lp - lungimea peretelui despartitor, in plan, aferenta zonei de planseu calculata (m) ;
16
γp - greutatea tehnica a materialului din care este realizat peretele despartitor in daN/m3 ;
dt - grosimea tencuielii peretelui despartitor (m) ;
γt - greutatea tehnica a tencuielii peretelui despartitor in daN/m3 .
(g) Aceasta incarcare totala se transforma in incarcare uniform distribuita pe m2 de

planseu cu relatia :
𝑛
𝑛 𝑃𝑝𝑑
𝑔𝑝𝑑 =𝑆 ;[daN/m2]
𝑝𝑙𝑎𝑐𝑎
Unde:
Splaca - suprafata zonei de planseu calculata pe care reazema peretele despartitor.
(h) Incarcarea de calcul datorata peretilor despartitori se calculeaza mai intai ca o
incarcare totala in daN cu relatia :
𝑛
𝐺𝑝𝑑 = 𝑛 ∗ (ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑝 + 2 ∗ 𝑑𝑡 ∗ ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑡 )[𝑑𝑎𝑁]
Unde :
n - coeficientul gruparii de incarcari
(i) Aceasta incarcare totala se transforma in incarcare uniform distribuita pe m2 de
planseu sau pe metru liniar de grinda ca si in cazul incarcarilor normate.
2.4.4. Exemplu de calcul a incarcarilor uniform distribuite pe plansee si pe grinzile

planseelor
2.4.4.1. Caz A : (fara perete despartitor)
Tabel 2.3 Incarcari grinda fara perete despartitor
Element gn( daN/m2) n gc( daN/m2)

Tencuiala - 0.015x1900 28.5 1,35 38.5
Suprabetonare din beton armat - 0.06x2500 150.0 1,35 202,5
Sapa - 0.05x2200 110.0 1,35 148.5
Parchet - 0.01x800 8.0 1,35 10.8
Corpuri ceramice - 700x0.17 119.0 1,35 160,7
Utila 200.0 1,50 300.0
Total 615.5 860.9
Coeficientii incarcarilor s-au considerat conform Codului CR0-2005 - “Bazele proiectarii
structurilor in constructii”. Incarcarea din planseu aferenta unei grinzi se calculeaza inmultind
valoarea de calcul a incarcarii din planseu in daN/m2cu distanta dintre doua grinzi,0.60m.
𝑑𝑎𝑁
𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 = 𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 ( 𝑚2 ) ∗0.60=860.9*0.60=516.6 daN/m (pt PTH60)
𝑔𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 )
Unde:
gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m

gs = greutatea suprabetonarii grinzii PTH (exclusiv grosimea suprabetonarii curente
deasupra blocurilor ceramice - dispunere simpla de grinzi) - 28 daN/m Rezulta:
𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si
qc =516.6+ 60.0 = 576.6daN/m =5.76kN/m (pentru distanta intre grinzi de 60cm)

17
2.4.4.2. Caz B (cu perete despartitor)
Tabel 2.4 Incarcari grinda cu perete despartitor
Element qn( daN/m2) n qc( daN/m2)

Tencuiala
28.5 1,35 38.5
0.015x1900
Suprabetonare din beton armat
150 1,35 202,5
0.06x2500
Sapa
110 1,35 148.5
0.05x2200
Parchet
8 1,35 10.8
0.01x800
Corpuri ceramice 700x0.17 119 1,35 160.7
Utila 200 1,5 300
Perete despartitor 80* 1,05 84
Total 680.5 924.75
* valoare orientativa ce se calculeaza conform relatiior de mai sus Coeficienţii incarcarilor

s-au considerat conform Codului CR0-2005 - “Bazele proiectarii structurilor in constructii”.
Incarcarea din planseu aferenta unei grinzi se calculeaza inmultind valoarea de calcul a
incarcarii din planseu in daN/m2 cu distanta dintre doua grinzi.,0.60m.
𝑑𝑎𝑁
𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 = 𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 ( 𝑚2 ) ∗ 𝑑=924.75*0.60=554.80 daN/m (pt PTH60)
𝑔𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 )
Unde:
gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m
gs = greutatea suprabetonarii grinzii PTH (exclusiv grosimea suprabetonarii curente

deasupra blocurilor ceramice - dispunere simpla de grinzi) - 28 daN/m Rezulta:
𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si
qc =554.8 + 60.0 = 614.80 daN/m =6.15 kN/m (pentru distanta intre grinzi de 60cm)
Verificarea secţiunii grinzilor PTH la încovoiere
Pentru verificarea secţiunii grinzilor PTH la incovoiere se pot utiliza tabelele cu valorile
capacitatilor de rezistenta MH si/sau qH, calculate si verificate prin incercari de laborator la producator, in
Ungaria. - vezi tabelul 2.5 de mai jos.
l=l0+5cm=5.25+0.05=5.30 m
Unde l0 este distanta intre fetele reazemelor (grinzi sau pereti).
Pentru exemplul de incarcari de mai sus de la cap IM.3.1 vom avea:
Cazul A (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)
Lungimea de calcul l=5.30 m

18
𝑞𝑐 ∗𝑙 2 576∗5.32
𝑀𝑐 = 8
= 8
= 20.22 𝑘𝑁𝑚 ≤ 𝑀𝐻 = 23.1𝑘𝑁𝑚
Cazul B (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)
Lungimea de calcul l=5.3m
𝑞𝑐 ∗𝑙 2 6.11∗5.32
𝑀𝑐 = = = 21.55𝑘𝑁𝑚 ≤ 𝑀𝐻 = 23.1𝑘𝑁𝑚
8 8
𝑀𝑐 = 21.55 𝑁𝑚 ≤ 𝑀𝐻 = 23.1𝑘𝑁𝑚
In cazurile in care la verificare rezulta ca nu este satisfacuta relaţia MC<MH, nici cu structura dubla
de grinzi, se poate avea in vedere marirea grosimii suprabetonarii sau verificarea mai exacta conform
relatiilor din SR EN 15037-1, cu beton de clasa C20/25 in suprabetonare.
Intrucat in tabelul 2.5 se dau valorile capacitatilor de rezistenta ale nervurilor planseului numai
pentru suprabetonari de 6 cm, pentru o valoare mai mare a grosimii suprabetonarii, capacitatea de
rezistenta la incovoiere se va calcula cu relatia din SR EN15037-1 Anexa E:
1 1 𝐹𝐴
𝑀𝑅𝐷 = 𝛾𝑅 𝐹𝐴 (𝑑 − 2 ∗ 𝑏 )[Nmm]
𝑒𝑓𝑓 ∗𝑓𝑐𝑑
cu
𝐹𝐴 = 𝑛𝑝 𝐹𝑝𝑘 [𝑁]
𝛾𝑅 este coeficientul global de siguranta pentru SLU (𝛾𝑅 = 1,10)
d este distanta de la centrul de greutate a fortei FA la limita superioara a talpii (zonei) comprimate - in
mm;
𝑏𝑒𝑓𝑓 este latimea activa efectiva a zonei comprimate a sectiunii de calcul, definita ca distanta intre
axele latimii blocurilor de o parte si de alta a grinzii, sau a grinzilor PTH;
𝑓𝑐𝑑 este rezistenta de calcul la compresiune a betonului suprabetonarii din zona comprimata a
planseului compozit, pentru SLU, in MPa
𝑛𝑝 este numarul de toroane (sarme) active pretensionate din grinda prefabricata 𝐹𝑝𝑘 este forta
de rupere garantata pentru toroanele pretensionate, in N
19
Tabel2.5 - Capacitati de rezistenta la încovoiere
Structura simpla Structura dubla de

Structura recomandata
de grinzi grinzi
Greutate totala grinda
Numarul conectorilor
Distanta intre pereti
Numarul toroanelor
Lungimea grinzii
6 cm beton 6 cm beton
60 cm
monolit monolit
Distanta interax grinzi
6 BETON MONOLIT :C20/25
cm
Grosime suprabetonare M q M q
cm cm Kg/buc buc buc kNm kN/m kNm kN/m

1755 150 28 5 7 7,1 10 14,1 19,9
200 175 32 5 7 7,1 10 14,1 19,9
225 200 36 5 7 7,1 10 14,1 19,9
250 225 40 5 7 7,1 10,0 14,1 19,9
275 250 44 5 7 7,1 8,2 14,1 16,3
300 275 48 6 7 8.5 8,2 16,8 16,2
325 300 52 7 7 9,9 8,1 19,5 15,9
350 325 56 8 7 11,2 7,9 22,0 15,5
6
375 350 60 9 9 12,6 7,7 24,6 15,0
400 375 64 10 9 13,9 7,4 27,2 14,5
425 400 68 12 9 16,6 7,8 32,2 15,2
450 425 72 13 9 17,9 7,5 34,7 14,5
475 450 76 14 11 19,2 7,2 37,1 13,9
500 475 80 16 12 21,8 7,4 41,9 14,1
525 500 84 17 12 23,1 7,0 44,3 13,5
550 525 88 17 14 23,1 6,4 44,3 12,3
575 550 92 19 14 25,6 6,5 48,9 12,1
600 575 96 19 12 25,6 5,9 48,9 11,3
625 600 100 19 15 25,6 5,5 48,9 10,4
650 625 104 19 14 ** 25,6 5,0 48,9 9,6
675 650 108 19 14 25,6 4,7 48,9 8,8
700 675 112 19 16 25,6 4,3 48,9 8,3
725 700 116 19 16 25,6 4,0 48,9 7,7
Pentru valorile deschiderilor corespunzătoare coloanelor marcate cu ** se recomanda utilizarea

structurii duble de grinzi precomprimate PTH.
M = moment maxim capabil corespunzator incarcarii limita de exploatare
q = incarcarea limita asociata momentului maxim capabil
Pentru calcule acoperitoare, avand in vedere ca marirea grosimii suprabetonarii conduce la o

marire proportionala a bratului de parghie a fortei de precomprimare (la aceeasi valoare a latimii
efective a zonei comprimate si aceeasi clasa a betonului), determinarea capacitatii de rezistenta
se poate face, utilizand valorile din Tabelul 2.5, multiplicate cu raportul inaltimilor nervurilor.
De exemplu, pentru grinzile cu 19 sarme de precomprimare F575-F725 cresterea grosimii

suprabetonarii cu 2 cm, de la 6 la 8 cm conduce la crestera inaltimii totale a nervurii de la 23 la
25 cm si deci, la o capacitate de rezistenta marita astfel:
20
Mh,8 = Mh,6 x h8/h6 = 25,6x 25/23 = 27.8 KNm (pentru structura simpla de grinzi)
Mh,8 = Mh,6 x h8/h6 = 48,9x 25/23 = 53.2 KNm (pentru structura dubla de grinzi)
In fig. 2.6 se arata, conform precizarilor furnizorului grinzilor PTH, modul de dispunere a
sarmelor la grinzile cu 19 sarme - F575 - F725.
Fig. 2.6 – Detaliu sectiune grinda PTH –dispunere armatura preintinsa la grinzile F175-725
Fig. 2.7 – Detaliu sectiune planseu cu structura dubla de grinzi si suprabetonare 8cm
Conform precizarilor producatorului, otelul de precomprimare este caracterizat prin

urmatoarele rezistente:
- rezistenta la intindere – valoare specificata - fpk = 1960 N/mm

- limita de elasticitate conventionala la 0.1% - fp0.1k = 1765 N/mm
Calculam capacitatea de rezistenta la incovoiere cu relatia (6) de mai sus:
𝐹𝐴 = 𝑛𝑝 𝐹𝑝𝑘
fp0.1k 1765
𝐹𝑝𝑘 = 𝑎𝑝 ∗ = 4.91 ∗ = 7536 𝑁
𝛾𝑠 1.15
ap = aria unei sarme de precomprimare Ф2.5 mm;
ap =4.91 mm2;
21
𝛾𝑠 =1.15 – coeficient partial de siguranta pentru armaturi pretensionate
𝐹𝐴 = 𝑛𝑝 𝐹𝑝𝑘 =2x19x7536 = 286368 N
beff = 720 mm
𝑓𝑐𝑘
𝑓𝑐𝑑 = = 20/1.5 = 13.3 N/mm2 (pt. beton C20/25)
𝛾𝑐
γc = 1.5 – coeficient partial de siguranta pentru beton
d = 222 mm
Inaltimea zonei comprimate va fi:
yc = FA/(beffxfcd) =286368/(720x13.3) = 29.90 mm;

MRd = (286368/1.1)(222-29.9/2) = 53.20 kNm
2.5. Verificarea sectiunii grinzilor PTH la forta taietoare

Verificarea sectiunii grinzilor PTH la forta taietoare se face conform prevederilor Anexei
E din SR EN 15037-1:2008 pct. E5.
Nu este necesara armatura inclinata pentru forta taietoare daca valoarea de calcul a efortului unitar
de lunecare in sectiunea considerata satisface relatia:
𝜏𝑠𝑑 = 𝑉𝑆𝑑 /𝑏𝑧 ≤ 0.03𝑓𝑐𝑘[N/mm2]
unde:
VSd= forta taietoare de calcul in sectiunea verificata – [N]
τSd= efortul unitar de lunecare de calcul in MPa [1MPa = 1N/mm2]
b = latimea sectiunii grinzii la nivelul considerat (in cazul nostru 100 mm pentru structura
simpla de grinzi);
z = bratul de parghie al cuplului de forte interior la starea limita de rezistenta (SLU); in

cazul nervurilor compozite cum sunt cele corespunzatoare planseului POROTHERM
bratul de parghie z se calculeaza cu relatia:
z=Ii/S [mm]
Ii= momentul de inertie al sectiunii ideale de beton - [mm4];

S= momentul static calculat pentru nivelul de verificare considerat – [mm3];
Se considera doua niveluri la care se face verificarea si anume – centrul de greutate

al sectiunii ideale de beton si suprafata de contact intre betonul precomprimat dingrinzile PTH si
betonul monolit al nervurii - vezi figurile 13 si 17.
fck=rezistenta caracteristica la compresiune a betonului suprabetonarii, turnat in situ, la nivelul
considerat in MPa.
22
ariile ideale ale talpilor inferioare ale sectiunii ideale se calculeaza astfel:
𝐴𝑡, 𝑖 = 2800(𝑓𝑐𝑘, 𝑝/𝑓𝑐𝑘, 𝑠) + (𝑛𝑝 ∗ 𝐴𝑝)𝑓𝑝𝑘/𝑓𝑐𝑘, 𝑠)[𝑚𝑚2 ]
unde:
- 2800=aria sectiunii de beton C30/37 din grinda PTH [mm2]
- fck,p=rezistenta caracteristica a betonului C30/37 din grinda PTH [N/mm];
- fck,s=rezistenta caracteristica a betonului monolit din suprabetonare-[N/mm2];
- np=numarul toroanelor (sarmelor) de otel corespunzator grinzii respective;
- Ap=aria unui toron(sarma)–[mm2];
- fpk = efortul unitar axial corespunzator fortei de rupere garantata pentru toroanele
(sarmele pretensionate), in - [N/ mm2]
Avand ariile At,i [mm2] se pot determina latimile talpilor inferioare ale sectiunii ideale:
Bi = At,i/40 [mm]
Fiind determinate dimensiunile geometrice ale sectiunii ideale de beton se pot determina
pozitia centrului de greutate yG si valorile momentelor de inertie si momentelor statice pentru
sectiunile de verificare
𝑦𝐺 = (∑ 𝐴𝑖𝑦𝑖)/ ∑ 𝐴𝑖 [mm] (12)
𝐼𝑖 = (∑ 𝐴(𝑖) −𝑦 2 𝐺(𝑖))] + ∑ 𝐴(𝑖)ℎ(𝑖)2/12 [mm4]
𝑆1−1 = 𝐴𝑡, 𝑖(190 − 𝑦𝐺 ) + 50(170 − 𝑦𝐺 )2 [mm3]
𝑆2−2 = 20 ∗ 𝐴𝑡, 𝑖 [mm3]
si in continuare valorile bratului de parghie z:
𝑍1−1 = 𝐼𝑖 /𝑆1−1[mm]
si valoriletsd (N/mm2):
𝜏𝑠𝑑,1−1 = 𝑉𝑆𝑑 /100 ∗ 𝑍1−1 [N/mm2]
𝜏𝑠𝑑,2−2 = 𝑉𝑆𝑑 /100 ∗ 𝑍2−2 [N/mm2]
Valorile de calcul, VSd, ale fortelor taietoare se pot determina fie manual, considerand
incarcarile aferente unei grinzi fie printr-un program de calcul automat, incare, planseul este
modelat ca o retea de grinzi paralele, simplu rezemate, cu caracteristicile geometrice ale sectiunilor
ideale de beton.
Dimensiunile sectiunilor reale si a celor ideale de beton pentru structura simpla de grinzi
sunt aratate in figurile 2.8-2.8 de mai jos.
Fig. 2.8- Sectiune reala-structura simpla de grinzi
23
Fig. 2.9- Sectiune ideala-structura simpla de grinzi
In cazurile in care se verifica relatia de mai sus, tSd< 0.03fck, armatura pentru forta
taietoare (constituita in cazul nostru de conectorii grinzilor PTH) este dispusa constructiv, la
distantele prevazute de furnizor.
DacatSd> 0.03fck este necesara armatura inclinata pentru forta taietoare, care va fi
ancorata corespunzator de o parte si de alta a sectiunii verificate. Aceasta armatura se
dimensioneaza conform prevederilor pct.6.2.3. din SR EN 19921-1:2004 si se dispune pe
lungimea pe care nu este satisfacuta relatia de verificare.
Pentru cazul planseului cu structura simpla de grinzi cu deschiderea de calculde 5.30 m,
cu blocuri PTH60 conform algoritmului de calcul prezentat mai sus, vom avea :
VSd = (5.30x576)/2 = 1526 daN = 15.26 kN
At,i = 2800(fck,p/fck,s) +(np Ap)fpk/ fck,s)
At,i =2800(30/20) +(17*4.91)1960/20 = 4200+8178= 12378 [mm2]
Bi = At,i/40 = 12378/40 = 309.4 [mm]
yG= (ΣAiyi)/ ΣAi [mm]
ΣAi = 600x60+110x100+12378 = 59376 [mm2]
ΣAiyi = 36000x30+11000x115+12378x190 = 4696812 [mm3]
yG= 4696812/59376= 79 [mm]
Ii= (ΣA(i)y G(i)) +ΣA(i)h(i) /12
2 2
[mm4]
ΣA(i)y2G(i)=36000x(79-30)2+11000x(115-79)2+12378x(190-79)2= 253200228[mm4]
ΣA(i)h(i)2/12 = 36000x602/12 + 11000x1102/12 + 12378x402/12 = 23542061 [mm4]
Ii = 253200228 + 23542061 = 276742289 [mm4]
S1-1=At,i(190-yG) +100(170- yG)2/2 [mm3]
S1-1=12378 (190-79) +50(170- 79)2 = 1246704 + 441800 = 1785850.4 [mm3]
z1-1 = Ii/S1-1 = 276742289/1785850= 155 [mm]
S2-2=20At,i
S2-2=20x12378= 247559 [mm3]
z2-2 = Ii/S2-2 = 276742289 /247559=1118 [mm]
tsd,1-1= VSd /100z1-1
tsd,1-1=15260/(100*153)=0.98 [ N/mm2 ]
tsd,2-2= VSd /100z2-2
tsd,2-2 =15260/(100*1118)=0.14 [N/mm2]
24
Verificam relatia:
tsd< 0.03fck
0.03 fck = 0.03x20 = 0.60 [N/mm2]
Rezulta ca relatia este satisfacuta la nivelul suprafetei de contact intre betonul de
monolitizare si betonul din grinda PTH (sectiunea 1-1) si nu este satisfacuta in dreptul
centrului de greutate al sectiunii ideale de beton (sectiunea 2-2), fiind necesara armaturapentru
forta taietoare.
In cazul grinzilor PTH aceasta armatura este constituita din buclele din otel beton
Ф4.2mm dispuse la distante de 19 cm si 25 cm la capetele grinzii.
Modelul de calcul este cel din fig..3.11, , in cazul elementelor cu armaturi inclinate,
capacitatea de rezistenta la forta taietoare este cea mai mica dintre valorile:
𝐴𝑠𝑤
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = ∗ 𝑧 ∗ 𝑓𝑦𝑤𝑑 ∗ (𝑐𝑡𝑔𝜙 + 𝑐𝑡𝑔𝛼) ∗ 𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑠
(𝑐𝑡𝑔𝜙 + 𝑐𝑡𝑔𝛼)
𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥 = 𝛼𝑐𝑤 ∗ 𝑏𝑤 ∗ 𝑧 ∗ 𝜈1 ∗ 𝑓𝑐𝑑 ∗ 𝑧𝑓𝑦𝑤𝑑 ∗
(1 + 𝑐𝑡𝑔2 𝜙)
unde:
Asw= aria armaturii pentru forta taietoare
S= distanta dintre etrieri (bucle)
fywd= rezistenta de calcul a armaturilor pentru forta taietoare
ν1= coeficient de reducere a rezistentei betonului fisurat la incovoiere
αcw= coeficient care tine cont de starea de efort din fibra comprimata
bcw= latimea minima a sectiunii cuprinsa intre fibra intinsa si fibra comprimata
z= bratul de parghie al fortelor interne
fcd= rezistenta de calcul la compresiune a betonului nervurii (suprabetonare)
Fig. 2.10- Modelul de calcul pentru calculul la forta taietoare
In cazul nostru vom avea, pentru situatia defavorabila ctgθ = 1 (cand fisura inclinata
intersecteaza o singura bucla conector ancorata de o parte si de alta) :
Asw= 2x13.85 = 27.7 [mm2]
S= 190 [mm]
fywd= 420 [N/mm2]
ν1=0.60 (pt. beton cu fck<60MPa;
αcw= 1
bcw= 100 [mm]
z= 153 [mm]
25
fcd= 13.33 [N/mm2]
Rezulta:
27.7
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = ∗ 153 ∗ 420 ∗ (1 + 0.839) ∗ 0.766 = 13.20[kN]
190
(1+0.839)
𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥 = 1 ∗ 100 ∗ 153 ∗ 0.6 ∗ 13.33 ∗ 𝑧𝑓𝑦𝑤𝑑 ∗ (1+1)
= 114 [kN]
Deci, capacitatea de rezistenta la forta taietoare in sectiunea de la reazem este
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = 13.20 N, mai mica decat forta taietoare de calcul determinata mai sus,
𝑉𝑆𝐷 = 15.26N.
2.6. Dimensionarea necesarului de armare superioara pe reazeme in cazul rezemarii

directe a grinzilor PTH
Schema statica: grinda continua pe reazeme
Sectiune de calcul: sectiunea ideala pentru grinda PTH60
Pentru cazul planseului cu deschiderea de calcul de 5.30m, cu structura dubla de grinzi,
cu blocuri PTH60, vom avea situatia fara perete despartitor; qc=860.9daN/m2x0.72++1.35
(2x16daN/m+2x28daN/m)=738.65daN/m
lc =5.30m – lungime de calcul grinda
Mreazem=17.28kNm
𝑀
𝑚= =0.182
𝑏∗ℎ0 ∗𝑓𝑐𝑑
𝜉 = 1 − √1 − 2 ∗ 𝑚 =0.202
𝑓𝑐𝑑 13.33
𝐴𝑎 = 𝜉 ∗ 𝑏 ∗ ℎ0 ∗ = → 𝐴𝑎 𝑛𝑒𝑐 = 𝑚𝑚2 /𝑚
𝑓𝑦𝑠 0.60(𝑚)
𝐴𝑎 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡 = 4 ∗ 78.5 = 314𝑚𝑚2 (bare ∅10 PC52 in fiecare nervura: exista cate 4 nervuri pe latimea de 1.0m de
placa).
𝐴𝑎 𝑛𝑒𝑐 = 167 = 𝑚𝑚2
Rezulta armarea superioara calareti ∅8/200mm PC52 (𝐴𝑎 𝑒𝑓 = 251 𝑚𝑚2 /𝑚)
2.7. Verificarea la starea limita de deformatie

2.7.1. Principii
Verificarea la starea limita de deformatie presupune, conform pct E.4.2 din Anexa E la SR
EN 15037-1:2008, limitarea deformatiei (sagetii) active pentru a preveni fisurarea saudislocarea
componentelor planseului.
Deformatia (sageata) activa este datorata urmatoarelor incarcari:
- fractiunea de lunga durata din incarcarile permanente aplicate pe planseu inainte de executarea
peretilor despartitori si pardoselilor;
- fractiunea de lunga durata a incarcarilor permanente aplicate dupa executarea peretilor
despartitori si pardoselilor;
- fractiunea de scurta durata a incarcarilor variabile aplicate dupa executarea peretilor
despartitori si pardoselilor;
- fractiunea de lunga durata rezultata din contractia diferentiata a betonului intre betonul grinzii
prefabricate si betonul turnat in situ dupa executarea peretilor despartitori sipardoselilor;
- la grinzile precomprimate – actiunea fortei de precomprimare considerata ca o actiune de lunga
durata.
26
2.7.2. Limitarea deformatiilor
Valoarea limita a sagetii active depinde de tipul de elemente rezemate pe planseu
(fragilitatea peretilor despartitori si a finisajelor planseului).
Sageata activa este limitataastfel:
- pentru pereti despartitori din zidarie de caramida si/sau finisaje fragile la tavane si
pardoseli - l/500
- pentru alte tipuri de pereti despartitori si finisaje nefragile - l/350
- pentru elemente de acoperis l/250
unde l este deschiderea planseului
Trebuie avut in vedere si faptul ca producatorul recomanda ca montajul grinzilor PTH sa se
faca cu o contrasageata de 1/300 din deschidere.
2.7.3. Calculul deformatiilor
Pentru planseele cu grinzi din beton precomprimat deformatiile se calculeaza cu
caracteristicile mecanice ale sectiunilor nefisurate pentru o grinda sau pentru un grup de
grinzi.
In cazul unei grinzi simplu rezemate incarcata uniform distribuit, sageata activa in mm
poate fi determinata cu urmatoarea relatie:
𝑳𝟐 𝒈𝟐 𝟐 𝒒 𝒂∗𝑳𝟐
𝐟𝐚 = [(𝒌𝟏 ∗ 𝒈𝟏 + + ( ) (𝒈𝒗 + 𝒈𝒂 ) + 𝒈𝒑 + 𝒈𝒒 + ) + 𝒌𝒔 ∗ 𝒎𝒏𝒔 − 𝒌𝒑 ∗ 𝑷𝒎𝟎 ∗ 𝒆𝒑 ] [mm]
𝟖∗𝒌𝒂∗ 𝑬𝒄,𝒆𝒇𝒇 ∗𝒍 𝟐 𝟑 𝟑 𝟗.𝟔
unde:
g1 = greutatea proprie a grinzii pe metru liniar [KN/m]
g2 = greutatea proprie sistemului de planseu, minus greutatea grinzii, pe metru liniar de
grinda [KN/m]
ga = incarcarea permanenta corespunzatoare peretilor despartitori si finisajelor planseului –
pardoseli si tavane - pe metru liniar de grinda [KN/m];
gv = incarcarile permanente aplicate pe planseu inaintea incarcarii ga - pe metru liniar de
grinda [KN/m];
gp = incarcarile permanente aplicate pe planseu dupa incarcarea ga - pe metru liniar de
grinda [KN/m];
gq = fractiunea de incarcari permanente din incarcarile utile (daca aceasta exista) - pe metru
liniar de grinda [KN/m];
q = fractiunea de incarcari variabile din incarcarile utile - pe metru liniar de grinda [KN/m];
Ec,eff = modulul de elasticitate de lunga durata al betonului, in MPa [1MPa=1N/mm2]; in
absenta unor calcule exacte care sa tina cont de omogenizarea sectiunilor Ec,eff poate fi luat
egal cu 13000 MPa
ka= coeficient care tine cont de cresterea rigiditatii datorita blocurilor;
ka=1.2 pentru blocuri ceramice semirezistente;
a = coeficient care ia in considerare reducerea sagetilor datorita continuitatii pe reazeme;
𝛿𝑤 +𝛿𝑒
𝑎 = 1 − 1.2( + 0.3𝛼)pentru o deschidere cu continuitate si a = 1 pentru o deschidere cu
2
grinda simplu rezemata;
𝛿𝑤 , 𝛿𝑒 = sunt rapoartele intre valorile absolute ale momentelor incovoietoare de pe reazemele
din stanga si respectiv din dreapta deschiderii si valoarea absoluta a momentului
incovoietor de la mijlocul deschiderii pentru grinda simplu rezemata cu aceeasi deschidere:
Mw Me
δw = si δw =
M0 M0
27
α = raportul intre incarcarea utila si incarcarea totala
gq + q
α=
g1 + g 2 + (g v + g a ) + g p + g q + q
m = momentul static al sectiunii totale a grinzii prefabricate (Sp) relativ la axa neutra a
nervurii planseului finit [mm3];
m =Sp(Vivi), unde Vieste distanta de la axa neutra anervurii (grinda prefabricata +
suprabetonare) la fibra inferioara iar vi este distanta de la centrul de greutate al grinzii
prefabricate la fibra inferioara;
ns = efortul de intindere datorat contractiei impiedicate a betonului turnat in situ (ns=3.0
MPa);
Pm,0 = forta finala de precomprimare in N;
ep = valoarea absoluta in mm a excentricitatii fortei de precomprimare relativ la axa neutra a
sectiunii nervurii planseului definitivat;
I = momentul de inertie al sectiunii nefisurate a nervurii planseului luata in considerare la
dimensionarea la incovoiere in mm4, in cazul planseului cu grinzi prefabricate non
autoportante;
Momentul de inertie se calculeaza pentru o sectiune ideala de beton la care aria talpii
inferioare se va calcula tinand cont de raportul modulilor de elasticitate.
At,i = 2800(Ec,p/Ec,s) +(Apnp Ep/ Ec,s) [mm2] unde:
2800 = aria sectiunii betonului C30/37 din grinda PTH – mm2
Ec,p= modulul de elasticitate al betonului C30/37 din grinda precomprimata - MPa;
Ec,s= modulul de elasticitate al betonului monolit din suprabetonare - MPa;
Ap = aria unui toron (sarma) - mm2
np = numarul toroanelor (sarmelor) de otel corespunzator grinzii respective
Ep = modulul de elasticitate al otelului din toroanele(sarmele) pretensionate, in MPa;
k1,ks,kp = sunt coeficienti care tin cont de efectul pe termen lung al diferitelor actiuni si
difera in functie de timpul de depozitare al grinzilor – respectiv de timpul scurs
intre terminarea fabricatiei si punerea in opera pe santier:
k1 = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
= 1/5 – pentru timpul de depozitare mai mic de 3 saptamani
ks = 1/3 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
Kp = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
Pe baza detaliilor obtinute de la furnizor referitoare la aranjarea toroanelor (sarmelor)
de precomprimare in sectiunea grinzii si a datelor referitoare la forta de precomprimare finala -
Pm,0.
Vom face urmatoarele precizari:
- centrul de greutate al sectiunii toroanelor (sarmelor) este la 11 mm deasupra
fibrei inferioare a sectiunii de beton precomprimat – vezi figura 8;
- forta finala de precomprimare Pm,0 = 6900N
- modulul de elasticitate al otelului de precomprimare Ep = 190 GPa;
- finisajele si peretii de compartimentare sunt de tip fragil – fa,lim = L/50
Pentru cazul grinzii cu deschiderea de calcul de 5.30 m – structura simpla de
grinzi si blocuri PTH60 vom avea situatia cu perete despartitor.
28
- g1 = greutatea grinzii compozite
- g1 = 32daN/m+0.220x(0.110m+0.06m)x2500daN/m3=125.5daN/m=1.25kN/m
- g2 = greutatea proprie sistemului de planseu (fara greutatea grinzii) –
- g2 = (0.72-0.22)(119+150) = 134.5 daN/m = 1.345 [kN/m]
- ga = incarcarea permanenta corespunzatoare peretilor despartitori si finisajelor
planseului – pardoseli si tavane
- ga = 0.72(80+28.5+95+8) = 152.3 daN/m = 1.123 [kN/m]
- gv = incarcarile permanente aplicate pe planseu inaintea incarcarii ga;
- gv = 0
- gp = incarcarile permanente aplicate pe planseu dupa incarcarea ga
- gp = 0
- gq = fractiunea de incarcari permanente din incarcarile utile (daca aceasta exista)
- gq = 0
- q = fractiunea de incarcari variabile din incarcarile utile
- q = 0.72x200 = 144 daN/m = 1.44 [kN/m]
- Ec,eff = modulul de elasticitate de lunga durata al betonului,
- Ec,eff = 13000 MPa
- ka=1.2 pentru blocuri ceramice semirezistente
- a =1 pentru grinda simplu rezemata;
- m = momentul static al sectiunii totale a grinzii prefabricate (Sp) relativ la axa
neutra a nervurii planseului finit – mm3;
- m =Sp(Vi-vi),
Pozitia axei neutre a grinzii este:
- y1-1 = Fp/beffxfcd = (2x17x4.91x1765/1.15)/720x13.3= 26.7 [mm]
- S p =5600mm
- Vi =210-26.7=183.3 mm
- vi =20 mm
-
m =5600(183.3-20) =914480 mm3
- I = momentul de inertie al sectiunii ideale, nefisurate, al nervurii planseului
- At,i = 5600(Ec,p/Ec,s) +(Apnp Ep/ Ec,s)[mm2]
unde:
- 5600 = aria sectiunii betonului C30/37 din grinda PTH [mm2]
- Ec,p = 33000 [MPa] (C30/37)
- Ec,s = 30000 [MPa] (C20/25)
- Ap = 4.91 [mm2]
- np = 17
- Ep = 190000 [MPa]
- At,i = 5600(33000/30000) +(4.91x2x17x190000/ 30000) = 6160+ 1057 = 7217 [mm2]
- Bi = At,i/40 = 7217/40 = 180 [mm]
- yG= (ΣAiyi)/ ΣAi [mm]
- ΣAi = 720x60+110x220+7217= 74617 [mm2]
- ΣAiyi = 43200x30+24200x115+72417x190 = 5450232 [mm3]
- yG= 5450232/74617=73 [mm]
- Ii= (ΣA(i)y2G(i))+ΣA(i)h(i)2/12 [mm4]
29
- ΣA(i)y2G(i) = 46300x(73-30)2 + 24200x(115-73)2 + 7217x(190-73)2 = 221359182
[mm4]
- ΣA(i)h(i)2/12 = 43200x602/12 + 24200x1102/12 + 7217x402/12 = 38323935 [mm4]
- Ii = 221359182 + 38323935 = 259683117 [mm4]
- k1 = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
- ks = 1/3 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
- kp = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
𝐿2 𝑔2 2 𝑞 𝑎 ∗ 𝐿2
fa = [(𝑘1 ∗ 𝑔1 + + ( ) (𝑔𝑣 + 𝑔𝑎 ) + 𝑔𝑝 + 𝑔𝑞 + ) + 𝑘𝑠 ∗ 𝑚𝑛𝑠 − 𝑘𝑝 ∗ 𝑃𝑚0 ∗ 𝑒𝑝 ]
8 ∗ 𝑘𝑎∗ 𝐸𝑐,𝑒𝑓𝑓 ∗ 𝑙 2 3 3 9.6
53002 1.345 2 1.44 1∗53002 1

fa = [(0.1 ∗ 1.25 + + ( ) ∗ (0 + 1.52) + 0 + 0 + ) + ∗ 914980 ∗ 3 − 0.1 ∗
8∗1∗13000∗259683117 2 3 3 9.6 3
17 ∗ 6900(210 − 11 − 26.7)] ; fa =3.10 [mm]; fa lim = L/500 = 5300/500 = 10.6 mm>fa
2.8. Prevederi constructive si detalii privind executia planseelor

2.8.1. Montarea schelei de sustinere si a grinzilor prefabricate de planseu
a) Montarea schelei de sustinere a grinzilor de planseu se realizeaza intr-o varianta
convenabila pentru constructor, respectiv din lemn sau metalica.
b) Schelele de sustinere ale grinzilor se dispun conform proiectului de executie intocmit
de catre proiectantul autorizat al lucrarii, dar la distante de maximum 1,75 m între ele sau
fata de peretii structurali.
c) Popii acestor schele se aseaza pe talpi, iar reglareaînaltimii acestora se realizeaza fie printr-
un sistem de pene, fie cu dispozitive mecanice de tip cric (in functie de tipul de schela
adoptat).
d) Cota de la partea de sus a riglelor superioare ale schelei, pe care reazema grinzile PTH, se
stabileste astfel încât acestea sa realizeze o contrasageata de 1/300 din deschidere,
la mijloc
Fig. 2.11 Rezemarea grinzilor PTH cu asigurarea unor contrasageti de 1/300 din deschidere – cazul rezemarii
directe pe pereti sau grinzi
(a) Se va acorda o atentie deosebita contravântuirii schelei pentru a se asigura stabilitatea ei pe

cele doua directii si pentru a se evita în acest fel aparitia unor dereglari ulterioare în timpul
realizarii planseului; de asemenea se va acorda o atentie deosebita orizontalitatii si
verticalitatii principalelor componente ale schelei si din acest punct de vedere se va efectua
o verificare atenta de catre inginerul de santier.
(b) La structurile cu pereti din zidarie sau beton armat, dupa definitivarea schelei de sustinere se
face nivelarea partii superioare a reazemelor prin aplicarea unui strat de mortar de ciment de
marca M10; pe acest strat de mortar se vor dispune distantieri de cca 20 mm inaltime (placute
30
de otel sau cupoane din otel beton neted) pe care vor rezema grinzile. Acesti distantieri trebuie
sa permita trecerea barelor pentru armarea centurilor – vezi detalii la anexa 4 – Detalii de
executie.
(c) Asezarea primei grinzi PTH de planseu se face la limita peretelui structural sau a grinzii
cadrului, paralel cu directia de lucru a planseului. Grinda va rezema pe peretii structurali sau
pe grinzile pe care descarca planseul, pe o lungime de cel putin 12,5 cm. Lungimea grinzilor
precomprimate PTH, este modulata la 25cm; este permisa ajustarea lungimii prin sectionare
cu disc diamantat numai in cazul scurtarii cu max.10cm la capetele grinzii.
(d) La structurile in cadre din beton armat unde este prevazuta rezemarea indirecta a grinzilor
PTH, ajustarea acestora se va face astfel incat distantele de la capetele grinzilor la marginea
reazemelor sa nu depaseasca 2 cm (acest lucru este prevazut si in anexa D la SR EN 15037-
1:2008)
(e) Este interzisa taierea elementelor prefabricate din beton armat precomprimat, sectionarea prin
daltuire, perforarea partiala sau totala a acestora .
(f) Montarea celorlalte grinzi de planseu se face în pozitie paralela cu prima grinda, la distante
interax de 45 sau 60 cm (in functie de blocurile ceramice utilizate - PTH 45 sau PTH 60),
conform proiectului. Asigurarea corecta a distantei interax dintre grinzi se realizeaza cu
distantieri din lemn sau cu dispozitive speciale precum si prin montajul unor siruri de blocuri
ceramice PTH, la fiecare capat al grinzilor.
(g) In cazurile in care distantele intre peretii sau grinzile paralele cu grinzile PTH nu sunt
modulate cu distantele intre grinzi, atunci distanta neacoperita se va distribui simetric la
ambele margini ale planseului si se va acoperi cu beton armat monolit. Detaliile sunt prezentate
in principiu in piesele desenate anexate– cap. V si vor fi precizate in proiectul de structura al
constructiei respective.
2.8.2. Montarea blocurilor ceramice de planseu si indreptarea conectorilor

a) Blocurile ceramice de planseu PTH45 si/sau PTH60 se monteaza alaturat, fara rosturi,
rezemate pe grinzile PTH, realizandu-se siruri în lungul grinzilor. Aceasta operatie se face
manual. În zona de rezemare a grinzilor de planseu pe un perete structural sau grinda, primul
rand de blocuri se monteaza la fata dinspre interior a reazemului; se monteaza în continuare
celelalte blocuri, prin alaturare (Fig. 24).
b) Conectorii din grinzile PTH se gasesc, din fabrica, în pozitie îndoit la 90 în planul
superior al grinzilor (culcati pe grinda). Dupa montarea grinzilor, si a blocurilor ceramice
conectorii se ridica în pozitie înclinata cu o scula simpla, scoaba, astfel încat partea lor de
deasupra sa ajunga la min. 20mm sub nivelul superior al betonului din stratul de suprabetonare
(Fig. 26). In acest caz se asigura, pentru o grosime a suprabetonarii de 6 cm, un unghi
deinclinare a buclelor (armatura transversala pentru preluarea fortei taietoare) de cca 50
31
Fig. 2.12. Ordinea de montaj a blocurilor ceramice (grinzile PTH fixate pepozitie cu distantieri)
2.8.3. Montarea armaturilor grinzilor nervuri, armarea centurilor si grinzilor

de rigidizare, armarea placii de suprabetonare
a) Toti conectorii vor fi legati la partea superioara cu o bara din otel beton Ø10 PC52, dispusa in
interiorul buclelor, pe toata lungimea grinzilor. Barele se ancoreaza cuciocuri sau carlige în
centurile de la capetele grinzilor.
b) La structurile cu pereti structurali din zidarie, armatura centurilor de pe peretii depe conturul
planseelor, se monteaza conform detaliilor din proiect (pentru exemplificare,in anexa cu piese
desenate sunt prezentate detaliile curent intalnite la astfel de structuri).
c) Dimensiunile centurilor si armarea minima a acestora vor satisface prevederileCodului CR6
pct. 7.1.2.2.2 si Codului P100-1/2013 pct. 8.5.4.2.2:
- aria sectiunii transversale≥ 500cm
- latimea≥ 25 cm si ≥2/3 din grosimea peretelui;
- inaltimea≥ 20 cm;
- procentul minim de armare longitudinala – 1% pentru zonele seismice cu
a≥0.20g si 0.8%pentru zonele seismice cu a≤0.16g;
d) Diametrul minim al barelor longitudinale este Ø10mm iar diametrul minim al etrierilor
este Ø6mm; distanta minima intre etrieri, in camp curent, este 15 cm iar pe zona de innadire a
barelor longitudinale este de 10 cm.
e) Dupa montarea armaturilor in nervuri si centuri urmeaza montarea armaturilor suprabetonarii
– se recomanda plase sudate din STNB Ø6/100 - Ø6/100 sau plase dinotel beton Ø 8/200 - Ø
8/200 PC52 legate cu sarma (Fig. 27)
Fig. 2.13 – Armarea suprabetonarii

32
f) Plasele sudate vor fi montate, de regula, cu randul inferior de bare perpendicular pe grinzile
PTH si vor fi innadite prin suprapunere pe min 25 cm;
g) Ancorarea pe reazeme a plaselor se face cu calareti din bare de otel Ø 8/20 cmPC52, dispusi
deasupra plaselor. Pe reazemele centrale se poate avea in vedere o indesire a calaretilor
sau o marire a diametrului acestora la Ø10; dispunerea barelor si diametrele vor fi precizate de
catre proiectant in proiectul de executie .
h) Trebuie mentionat ca standardul european EN 15037-1 prevede ca armatura din supra betonare
va fi ancorata integral pe reazeme; de aceea chiar in cazul realizarii plaselor de armatura cu
otel beton Ø8/200 - Ø 8/200 PC52 se vor prevedea calareti Ø 8/20 cm PC52; se poate renunta
laacesti calareti numai in cazurile in care detaliile din proiecte prevad in mod expres ancorarea
barelor plaselor in centuri si prevad in Caietele de sarcini urmarirea speciala a executiei pe
santier.
i) Armarea suprabetonarii se poate realiza in doua variante: - Plasa sudata minim Ø6/100/100
STNB (STB cu rol constructiv si calareti pe reazemele placii de pe ambele directii (paralel si
perpendicular pe directia nervurilor PTH). Calaretii paraleli cu directia nervurilor PTH, vor fi
din otel PC52 si se vor dimensiona conform pct. III.8 si III.9. Calaretii pe directia
perpendiculara nervurilor, vor fi min Ø8/200 si au rolul constructiv de a asigura ancorarea
suprabetonarii pe reazeme si preluarea unor momente incovoietoare negative locale in placa
subtire a suprabetonarii.
3. Verificarea la deplasari laterale

3.1 Generalitati
Rigiditatea structurilor la acțiuni laterale urmărește împiedicarea degradării elementelor

nestructurale în timpul cutremurelor de intensitate redusă care pot apărea de mai multe ori pe
durata de utilizare a unei construcții. Asigurarea unei rigidități adecvate pentru structurile de beton
armat conduce la reducerea sau eliminarea costurilor de reparație post-cutremur precum.
Rigiditatea insuficientă conduce la pierderi economice semnificative și pune chiar în
pericol siguranța utilizatorilor construcțiilor.
Asigurarea rigiditatii la actiuni laterale se face indirect prin impunerea unor conditii
restrictive asupra deplasarilor laterale datorate actiunii fortelor seismice asociate starii limita de
serviciu.
Ductilitatea descrie proprietatea structurilor de a se deforma in domeniul plastic fara o
degradare semnificativa a rezistentei si rigiditatii structurale.
Constructiile sunt dimensionate astfel incat sa raspunda in domeniul inelastic la actiuni ale
cutremurelor de intensitate mare (cutremure asociate SLU)
Cerinta de ductilitate depinde de mai multi factori, principali ar fi:
- Tipul cutremurului (nivel de intensitate si compozitie spectrala)
- Rigiditatea structurii (perioada de vibratie). Cerinta de deplasare depinde semnificativ
de relatia dintre perioada proprie de vibratie a structurii si compozitia spectrala a
miscarii seismice.
Asa cum s-a prezentat anterior, in acesta lucrare s-au analizat 10 modele, cu planseu
ceramic cu grinzi prefabricate Porotherm, dupa cum urmeaza:
33
Studiu caz Tip structura Regim de inaltime Tip planseu

1 ZC P+2E Real
3 ZC P+1E Real
5 Cadre din b.a. P+4E Real
6 Cadre din b.a. P+4E Diafragma rigida
7 ZNA P+3E Real
8 ZNA P+3E Diafragma rigida
9 ZC P+3E Real
Desi codul de proiectare seismica P100-1/2013 nu permite acest regim de inaltime pentru
strucurile de zidari aflata in zona seismica cu ag>0.20g, s-a dorit a urmari o comportare a structurii
peste nivele admise de codurile proiectare in scopuri experimentale.
3.2. Verificarea la starea limită de serviciu (SLS)
𝑑𝑟𝑠𝑙𝑠 = 𝜈 ∗ 𝑞 ∗ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎

𝑆𝐿𝑆
Unde:
drSLS - deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată SLS;
ν - factorul de reducere care ţine seama de intervalul de recurenţă mai redus al acţiunii seismice
asociat verificărilor pentru SLS; este egal cu 0.5 pentru clădiri încadrate înclasa III de importanţă;
Q - factorul de comportare specific tipului de structură utilizat la determinarea forţei seismice de
proiectare;
dre - deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub încărcări seismice de
proiectare;
dr,aSLS–valoarea admisibila a deplasarii relative de nivel. In lipsa unor valori specifice elementelor
nestructurale utilizate, determinate experimental, deplasarea admisa trebuie indicate de
producator.
h – înălţimea de nivel.
3.3.Verificarea la starea limită ultimă (ULS)
𝑑𝑟𝑠𝑙𝑢 = 𝑐 ∗ 𝑞 ∗ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎

𝑈𝐿𝑆
unde:
drULS- deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată ULS;
q - factorul de comportare specific structurii de zidărie confinată;
dre – deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub incărcări seismice de
proiectare;
dr,aSLS – este valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel; egală cu 0,025h;
h – este înăltimea de nivel;
c – este un coeficient de amplificare al deplasărilor care ţine seama că pentru T<Tc
deplasările seismice calculate în domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
34
corespunzătoare răspunsului seismic elastic; egal cu :
2.3𝑇1 √𝑇𝑐 ∗ 𝑞
1< 𝑐 = 3− <
𝑇𝐶 1.7
unde:
T1 - perioda proprie fundamentală de vibraţie a cladirii
Tc - perioada de control a spectrului de raspuns
Starea limită ultimă este considerată atinsă pentru driftul de 0.40% și corespunde limitei
de rezistență a peretelui cand fisurile din zidărie pătrund și in capetele stalpișorilor de beton armat;
se produce curgerea armăturilor din stalpișori datorită forfecării precum și declanșarea zdrobirii
betonului din stalpișorii comprimați; deschiderea fisurilor remanente este apreciată la 5 mm.
Comparatii intre studiile de caz 1 si 2

Deplasari absolute directie x
Nenormalizate Normalizate Diferente
Nivel
Real Diafragma Real Diafragma Valoare %
3 0.55 0.54 1.1 1.08 0.02 1.85%
2 0.39 0.38 0.78 0.76 0.02 2.63%
1 0.19 0.18 0.38 0.36 0.02 5.56%
0 0 0 0 0 0 0.00%
Deplasari absolute directie y

Nivel
3 1.26 1.29 2.52 2.58 -0.06 -2.33%
2 1.06 0.99 2.12 1.98 0.14 7.07%
1 0.57 0.52 1.14 1.04 0.1 9.62%
0 0 0 0 0 0 0.00%
Deplasari relative directie x

Nivel
3 0.054 0.051 0.108 0.102 0.006 5.88%
2 0.074 0.072 0.148 0.144 0.004 2.78%
1 0.068 0.069 0.136 0.138 -0.002 -1.45%
0 0 0 0 0 0 0.00%
Deplasari relative directie y
Nivel
3 0.11 0.12 0.22 0.24 -0.02 -8.33%
2 0.15 0.16 0.3 0.32 -0.02 -6.25%
1 0.19 0.18 0.38 0.36 0.02 5.56%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
2 0.27 0.25 0.81 0.75 0.06 8.00%
1 0.15 0.14 0.45 0.42 0.03 7.14%
0 0 0 0 0 0 0.00%
35

Nivel
2 0.25 0.24 0.75 0.72 0.03 4.17%
1 0.14 0.13 0.42 0.39 0.03 7.69%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
2 0.43 0.4 1.29 1.2 0.09 7.50%
1 0.55 0.51 1.65 1.53 0.12 7.84%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
2 0.44 0.41 1.32 1.23 0.09 7.32%
1 0.49 0.47 1.47 1.41 0.06 4.26%
0 0 0 0 0 0 0.00%


Nivel
5 7.03 7.02 47.4525 47.385 0.0675 0.14%
4 5.97 5.96 40.2975 40.23 0.0675 0.17%
3 4.53 4.52 30.5775 30.51 0.0675 0.22%
2 2.82 2.81 19.035 18.9675 0.0675 0.36%
1 1.09 1.08 7.3575 7.29 0.0675 0.93%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
5 8.47 8.46 57.1725 57.105 0.0675 0.12%
4 7.35 7.34 49.6125 49.545 0.0675 0.14%
3 5.68 5.67 38.34 38.2725 0.0675 0.18%
2 3.56 3.55 24.03 23.9625 0.0675 0.28%
1 1.36 1.35 9.18 9.1125 0.0675 0.74%
0 0 0 0 0 0 0.00%
36

Nivel
5 0.398 0.392 2.6865 2.646 0.0405 1.53%
4 0.525 0.524 3.54375 3.537 0.00675 0.19%
3 0.622 0.621 4.1985 4.19175 0.00675 0.16%
2 0.63 0.627 4.2525 4.23225 0.02025 0.48%
1 0.397 0.396 2.67975 2.673 0.00675 0.25%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
5 0.41 0.4 2.7675 2.7 0.0675 2.50%
4 0.61 0.6 4.1175 4.05 0.0675 1.67%
3 0.77 0.76 5.1975 5.13 0.0675 1.32%
2 0.8 0.79 5.4 5.3325 0.0675 1.27%
1 0.49 0.48 3.3075 3.24 0.0675 2.08%
0 0 0 0 0 0 0.00%


Nivel
4 1.89 1.86 4.725 4.65 0.075 1.61%
3 1.617 1.58 4.0425 3.95 0.0925 2.34%
2 1.14 1.12 2.85 2.8 0.05 1.79%
1 0.54 0.53 1.35 1.325 0.025 1.89%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 1.7 1.44 4.25 3.6 0.65 18.06%
3 1.29 1.09 3.225 2.725 0.5 18.35%
2 0.78 0.69 1.95 1.725 0.225 13.04%
1 0.32 0.29 0.8 0.725 0.075 10.34%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 0.097 0.09 0.2425 0.225 0.0175 7.78%
3 0.16 0.155 0.4 0.3875 0.0125 3.23%
2 0.2 0.195 0.5 0.4875 0.0125 2.56%
1 0.182 0.176 0.455 0.44 0.015 3.41%
0 0 0 0 0 0 0.00%
37

Nivel
4 0.146 0.116 0.365 0.29 0.075 25.86%
3 0.163 0.135 0.4075 0.3375 0.07 20.74%
2 0.154 0.132 0.385 0.33 0.055 16.67%
1 0.106 0.097 0.265 0.2425 0.0225 9.28%
0 0 0 0 0 0 0.00%


Nivel
4 1.89 1.86 4.725 4.65 0.075 1.61%
3 1.617 1.58 4.0425 3.95 0.0925 2.34%
2 1.14 1.12 2.85 2.8 0.05 1.79%
1 0.54 0.53 1.35 1.325 0.025 1.89%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 1.7 1.67 4.25 4.175 0.075 1.80%
3 1.29 1.24 3.225 3.1 0.125 4.03%
2 0.78 0.73 1.95 1.825 0.125 6.85%
1 0.32 0.3 0.8 0.75 0.05 6.67%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 0.097 0.09 0.2425 0.225 0.0175 7.78%
3 0.16 0.155 0.4 0.3875 0.0125 3.23%
2 0.2 0.195 0.5 0.4875 0.0125 2.56%
1 0.182 0.176 0.455 0.44 0.015 3.41%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 0.146 0.14 0.365 0.35 0.015 4.29%
3 0.163 0.15 0.4075 0.375 0.0325 8.67%
2 0.154 0.145 0.385 0.3625 0.0225 6.21%
1 0.106 0.099 0.265 0.2475 0.0175 7.07%
0 0 0 0 0 0 0.00%
38
Raspunsurile obtinute sunt prezentate sintetic la capitolul 5 – Concluzii iar sub forma
grafica in Anexa 7.
5 - Concluzii
Comportarea de șaibă rigida (diafragma orizontala) a planșeului Protherm este stipulata la

art. 8.4.1(9) din P100-1/2013 – „Planșeul care nu satisface integral prevederile de la (8) poate fi
considerat rigid in plan orizontal daca, atunci când este modelat cu flexibilitatea sa reala in plan,
deplasările orizontale calculate in situația de proiectare seismica nu depășesc nicăieri cu mai mult
de 10% din deplasarea orizontala absoluta corespunzătoare.”. Acest articol are corespondenta in
articolul 4.3.1.(4) din SR EN 1998-1.
În studiile prezente s-a urmărit comportarea structurilor cu planşee ceramice ca diafragmă

rigidă care transmite eforturile din plan orizontal elementelor verticale, tipul de calcul, modalitatea
de punere în execuţie, diferitele de materiale ce se pun în practică pentru execuţia acestor tipuri de
planşee, compararea deplasărilor de nivel ale structurilor de zidărie cu soluţii de planşee diferite.
Referitor la acţiunea de diafragmă orizontala a planşeelor, pentru determinarea capacităţii

de deformare la forţe orizontale, şi aprecierea rigidităţii în planul planşeului, la INCERC Bucureşti
a fost realizat, în aprilie 2007, un test, în urmă căruia s-a concluzionat că, în alcătuirea cu
suprabetonare de 5-6 cm „planşeele de tip Porotherm sunt rigide în plan orizontal...” pct. 4.4.1.6
alin (1) din Codul de proiectare seismică P100-1/2013“ (1) Într-o construcţie corect alcătuită
pentru preluarea încărcărilor seismice,planşeele joacă un rol esenţial prin:
 colectarea forţelor de inerţie şi transmiterea lor la elementele verticale ale structurii cum este
ilustrat în anexa 6 figurile 6.7-6.10
 acţiunea de diafragmă orizontală, care asigură angajarea solidară, coordonată, a elementelor
verticale în preluarea forţelor seismice orizontale
Alcătuirea planşeelor ceramice asigură într-un grad înalt îndeplinirea rolurilor de

mai sus.
 planşeele cu nervuri dese pot fi utilizate când încărcările temporare sunt uniform distribuite
sau asimilabile cu acestea şi se aplică static, iar valoarea de exploatare a acestor încărcări este
cel mult egală cu 1,5 x valoarea încărcării permanente.
 nu este recomandată utilizarea planseelor cu nervuri dese în cazul celor solicitate de încărcări
concentrate mai mari de 3 kN, de încărcări mobile, sau aplicate dinamic pe placă.
39
După cum se poate observa din capitolele anterioare structurile de zidărie cu planşee
ceramice cu deformatii reale prezintă deplasări de nivel şi perioade proprii de vibraţie uşor diferite
fata de structurile de zidărie cu planşee considerate ca diafragma rigida.
Prin conformarea si alcătuirea lor, detaliile constructive alese:
 asigură comportarea planşeului ca diafragma rigida în plan orizontal

 asigură transmiterea forţele de inerţie la pereţii structurali;
 asigura conlucrarea pereţilor structurali pentru preluarea forţelor seismice orizontale:
 asigură distribuţia forţei seismice de nivel între pereţii structurali proporţional cu rigiditatea
de translaţie a fiecăruia
Planşeele ceramice transmit încărcările verticale pe toate laturile astfel încât se

realizează solicitarea cât mai uniformă a pereţilor de pe ambele direcţii. Planşeele ceramice
aduc o incarcare permanentă mai mică decât planşeele din beton armat.
O structură cu planşee monolite are o greutate cu aproximativ 30% mai mare. Faţă de una
cu planşee ceramice şi odată cu ea şi forţe laterale mai mici (aproximativ 510 tone pentru structura
cu planşee ceramice respectiv 660 tone pentru planşeele monolite). Analog forţele transmise
elementelor verticale vor fi mai mici.
Un alt avantaj major al planseelor ceramice este uşurinţa, rapiditatea de execuţie, şi

consumul redus de oţel, fiind necesar dispunearea armăturii doar la partea superioară a
suprabetonarii cu o dispunere uniformă a barelor. Cantitatea de oţel fiind redusă cu cel puţin 50%
şi odată cu ea timpul de punere în opera şi costurile cu manoperă.
In urma analizelor efectuate pentru structuri, se pot urmari diagramele de energie care pot
fi folosite ca un ajutor pentru a determina care elemetne ar trebui să fie rigidizate pentru a realiza
controlul mai eficient asupra deplasărilor laterale ale structurii.
Pentru studiile de caz considerate se observa urmatoarele raspunsuri structurale, sub forma
de deformatii, drifturi si moduri fundamentale de vibratie:
40
Studiile de caz 1 si 2 – suprastructura:
Deformatii:
Deformatii x [mm]
1.2
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 1 2 3
Normalizate Real Normalizate Diafragma
Diferente deformatii x
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3
Diferente Valoare Diferente %
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia x diferentele de deformatii intre cazul
planseului real si pentru planseu cu comportare de diafragma sunt de maxim 5.56%<valoarea de
10% stipulata la 8.4.1.(9) din P100/1-2013.
41
Deformatii y [mm]
3
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3
Diferente deformatii y
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3
-0.05
-0.1
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia y diferentele de deformatii intre cazul
planseului real si pentru planseu diafragma sunt de maxim 9.62%<valoarea de 10% stipulata la
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
42
Drifturi:
Drifturi x [mm]
0.18
0.16
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2 3
Diferente drifturi x
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
-0.01 0 1 2 3
-0.02
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia x diferentele de drifturi intre cazul
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
43
Drifturi y [mm]
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3
Diferente drifturi y
0.08
0.06
0.04
0.02
0
-0.02 0 1 2 3
-0.04
-0.06
-0.08
-0.1
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia y diferentele de drifturi intre cazul
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Asadar diferentele maxime intre comportarea reala a planseului Porotherm si comportarea ca

diafragma orizontala sunt cuprinse intre 5.56% si 9.62%<valoarea de 10% stipulata la 8.4.1.(9)
din P100/1-2013 si se poate spune ca planseul are o comportare care poate sa fie considerta de tip
diafragma orizontala sau saiba rigida si rezistenta in plan orizontal.
44
Din punct de vedere al perioadelor fundamentale:
Moduri fundamentale
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
1 2 3
T,real T,diafragma Diferenta valoare Diferenta %
Se constata diferente nesemnificative cuprinse intre 1.25% si 1.69%.
Deformatii:
Deformatii x [mm]
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2
45
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2
Deformatii y [mm]
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2
46
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi:
Drifturi x [mm]
1.8
1.6
1.4
1.2
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 1 2
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
47
Drifturi y [mm]
1.8
1.6
1.4
1.2
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 1 2
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

48
Moduri fundamentale
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
1 2 3
Deformatii:
Deformatii x [mm]
50
45
40
35
30
25
20
15
10
0
0 1 2 3 4 5
49
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4 5
Deformatii y [mm]
70
60
50
40
30
20
10
0
0 1 2 3 4 5
50
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4 5
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi:
Drifturi x [mm]
5
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4 5
51
0.045
0.04
0.035
0.03
0.025
0.02
0.015
0.01
0.005
0
0 1 2 3 4 5
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi y [mm]
6
0
0 1 2 3 4 5
52
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4 5
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

Moduri fundamentale
0.5
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
1 2 3
53
Deformatii:
Deformatii x [mm]
5
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
54
Deformatii y [mm]
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
Deformatii y [mm]
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
55
Drifturi:
Drifturi x [mm]
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2 3 4
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
56
Drifturi y [mm]
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3 4
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

57
Moduri fundamentale
0.18
0.16
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
1 2 3
Deformatii:
Deformatii x [mm]
5
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
58
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
Deformatii y [mm]
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
59
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi:
Drifturi x [mm]
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2 3 4
60
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi y [mm]
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3 4
61
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

Moduri fundamentale
0.18
0.16
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
1 2 3
62
Observatii:
- Se recomanda ca planseele Porotherm sa nu se dispuna numai pe o singura

directie a cladirii ci proportional pe ambele directii.
- Pastrand aceasta conformare, pentru toate studiile de caz utilizate, indiferent de
tipul de structura si de regimul de inaltime, au rezultat diferente intre
comportarea reala a planseelor Porotherm si comportarea de saiba rigida si
rezistenta (diafragma orizontala) cuprinse intre 0.74 si 9.62%, asadar sub
valoarea maxima admisa de P100/1-2013 articolul 8.4.1(9).
- Cele mai mici diferențe s-au găsit la clădiri cu structura in cadre din b.a. cu P+4E
(5 niveluri) iar cele mai mari diferențe la clădiri cu structura din ZNA cu P+3E (4
niveluri).
Asadar, pe ansamblu, atat din incercari cat si din toate analizele cu programe de
calcul automate, se poate afirma ca planseele ceramice Porotherm ofera o comportare de
diafragma orizontala (saiba rigida si rezistenta) pentru cladiri cu structura din zidarie de
pana in 4 niveluri supraterane, respectiv la cladiri cu cadre din b.a. pana la 5 niveluri
supraterane.
63
ANEXA 1
STRUCTURI/MODELE UTILIZATE LA STUDIILE DE CAZ ANALIZATE
64
Studiul de Plan Vedere 3D

caz
1-2
3-4
5-6
7-8
9-10
65
ANEXA 2
MODELAREA PLANSEULUI POROTHERM SI A PLANSEULUI MONOLIT,

UTILIZAND PROGRAMUL DE CALCUL STRUCTURAL ETABS
In acesta anexa vor fi prezentate principalele etape de modelare, utilizand programul

de calcul structural ETABS v13, pentru urmatoarele sisteme structurale:
 Structura planseu mixt Porotherm cu comportare reala;

 Structura planseu mixt Porotherm cu comportare de diafragma orizontala rigida si
rezistenta in plan..
A2.1 Etape de modelare
A2.1.1Definirea materialelor:
Figura A2.1 Beton clasa C20/25 si zidarie din caramida cu goluri verticale Porotherm
A2.1.2Definire sectiuni caracteristice grinda precomprimata:
Nervurile din alcatuirea planseului Porotherm au fost considerate in mod simplificat si

acoperitor, cu o sectiune dreptunghiulara 10cmx21cm din beton clasa C20/25, neglijand aportul
suplimentar al talpii inferioare de latime variabila Bi, echivalenta sectiunii de beton
precomprimat. In acest mod se optimizeaza timpul de lucru, eliminand necesitatea de a
determina si a defini pentru fiecare lungime de nervura in parte, sectiunea echivalenta a
acesteia (functie de numarul de toroane din betonul precomprimat).
66
Figura. A2.2. Definire sectiune echivalenta grinda precomprimata PTH60
*Valabile si pentru modelul: structura din zidarie si cu planseu mixt Porotherm cu regim
de P+3E,
A2.1.3Definire caracteristici suprabetonare
Placa de suprabetonare este modelata similar cu un planseu de beton armat de clasa

C20/25, avand grosimea de 6cm sau 8cm. Pentru considerarea in calcul a rigiditatilor
planseului in plan si perpendicular pe plan, se activeaza optiunea „shell”. Odata selectata
aceasta optiune, se recomanda meshuirea manuala a placii respectand o marime a celulei
retelei de minim 50cm. In acest mod se vor otine rezultate cu suficienta acuratete si se va optimiza
timpul de rulare a modelului.
Figura A2.3.Definire caracteristici placa suprabetonare grosime 6cm din beton clasa C20/25
*Valabile si pentru modelul: structura din zidarie si cu planseu mixt Porotherm cu regim
de P+3E.
67
A2.1.4 Vizualizarea modelelor generate in Etabs:
Cazurile 1 si 2
Cazurile 3 si 4
68
Cazurile 5 si 6
Cazurile 7 si 8
Cazurile 9 si 10
69
A2.1.5 Moduri proprii de vibratie structuri
Studiu
Mod 1 de vibratie Mod 2 de vibratie Mod 3 de vibratie
caz
10
70
ANEXA 3
DETALII DE EXECUTIE PENTRU PLANSEELE CERAMICE POROTHERM
71
Figura A3.1. Detaliu 1-Grinzi precomprimate rezemate pe centuri din b.a.
Figura A3.2. Detaliu 2-Grinzi precomprimate rezemate pe centuri din b.a. si continuate cu
placa de b.a.
72
Figura A3.3. Detaliu 3- Grinzi precomprimate rezemate pe pereti de zidarie
Figura A3.4. Detaliu 4- Rezemare rampa scara perpendicular pe grinzile PTH-sus
73
CAPITOLUL 2
ASPECTE PRIVIND COMPORTAREA GRINZILOR DE LEMN

LA ACTIUNEA INCENDIILOR
74
1 – Introducere
1.1 Notiuni generale
Lemnul lamelat încleiat reprezintă un produs modern, cu calităţi superioare lemnului
masiv obişnuit. Se obtine prin incleierea mai multor piese din lemn ecarisat (scanduri, dulapi,.
rigle) si prin respectarea mai multor reguli si conditii tehnice de executie
“Inventat” de către elveţieni în anul 1905, lemnul lamelat încleiat a parcurs de-a lungul
timpului un “drum sinuos” până la actuala recunoaştere, apreciere şi generalizare în practica
internaţională a construcţiilor. Utilizat pentru prima dată ca materie primă pentru elemente de
rezistenţă la turnul Universităţii din Zurich, ridicat în anul 1913 şi rămas mărturie până în zilele
noastre, lemnul lamelat încleiat pătrunde “pe piaţa construcţiilor şi în conştiinţa arhitecţilor
şi a inginerilor structurişti” abia după trecerea a trei decenii de “existenţă” datorită dezvoltării
construcţiilor de nave din Anglia şi S.U.A.
De asemenea, progresul realizat în chimia adezivilor, transformă acest nou material de
construcţie într-un material de o factură specială, utilizat în mod frecvent în numeroase ţări.
Tehnologia de execuţie a lemnului lamelat încleiat, pentru anumite specii de lemn, a fost şi
este studiată în institute de cercetări cu prestigiu, devenind astfel cunoscută în prezent în cele
mai mici detalii; verificările efectuate periodic la construcţii cu vechime de 20…30 ani (situate
în cele mai variate “colţuri” ale lumii) asupra elementelor realizate din lemn lamelat încleiat,
sub aspectul comportării acestuia în timp, au permis stabilirea caracteristicilor esenţiale privind
proprietăţile fizico-mecanice, efectul acţiunilor climatice, al atacurilor de către insecte şi
ciuperci, comportarea la foc, s.a.
Evoluţia lemnului lamelat încleiat a avut loc în paralel cu îmbunătăţirea adezivilor
sintetici, a mijloacelor şi utilajelor de prelucrare a lemnului, a tehnologiilor de construcţie,
asociindu-se cu elemente metalice (profile), mase plastice, fibre de sticlă, placaj, plăci din
aşchii sau fibre.
Apariţia acestui nou material a atras după sine argumente în plus pentru utilizarea pe
scară şi mai largă, în condiţii şi domenii constructive variate şi multiple, a materialului lemnos.
Unul dintre dezavantajele lemnului în starea lui naturală - sortimentul limitat atât din punct de
vedere al formei şi al dimensiunilor secţiunii transversale, cât şi lungimea limitată a pieselor
(elementelor) - a devenit prin “apariţia” lemnului lamelat încleiat nesemnificativ.
Promovarea pe plan mondial a elementelor de rezistenţă din lemn lamelat încleiat
pentru construcţii cu deschideri mari, s-a datorat următoarelor avantaje:
 posibilitatea utilizării drept materie primă a pieselor de cherestea cu lungimi reduse, la
uzinarea elementelor de rezistenţă pentru deschideri frecvente de 30…70 m şi în mod
excepţional de peste 100 m;
 posibilitatea realizării din piese de dimensiuni mici şi cu calităţi diferite, asigurându-se
astfel folosirea (recuperarea) raţională şi valorificarea superioară a cherestelei; totodată,
prin încleiere se obţin îmbinări fără slăbiri ale secţiunii transversale, forma acesteia
putându-se realiza astfel încăt să permită folosirea cât mai raţională a materialului, în
funcţie de natura şi intensitatea solicitării;
75
 prin utilizarea cleiurilor folosite în construcţii, caracterizate printr-o rezistenţă la

forfecare superioară rezistenţei la forfecare a lemnului obişnuit, lemnul lamelat încleiat
poate fi considerat practic un monolit perfect;
 obţinerea unui spor de rezistenţă prin posibilitatea dispunerii raţionale a materialului cu
calităţi diferite pe înălţimea secţiunii transversale, ţinând seama de mărimea şi de natura
eforturilor unitare, determinate de solicitările la care este supus elementul de construcţie
proiectat;
 posibilitatea realizării unei game (varietăţi) largi, practic nelimitate, de elemente şi
structuri de rezistenţă, atât în ceea ce priveste tipurile constructive (grinzi, ferme, cadre,
arce, bolţi, reţele spaţiale, structuri plisate, bolţi membrane, cupole, pânze subţiri de tip
paraboloizi sau hiperboloizi, s.a) – figura 1.1.1 -, cât şi forma secţiunii transversale
(figura 1.1.2);
Figura 1.1.1
 prin utilizarea lamelelor cu dimensiunile secţiunii transversale relativ mici, efectul

negativ al diferitelor defecte, specifice materialului lemnos în starea lui naturală
(crăpături, noduri, pungi de răşină, etc), asupra rigidităţii şi capacităţii de rezistenţă a
unui element din lemn lamelat încleiat, este cu mult mai redus decât în cazul unui
element identic, executat din lemn obişnuit. Reducerea efectului negativ al defectelor
se explică prin aceea că în cazul lemnului încleiat, influenţa acestora se manifestă numai
pe o înălţime mică a secţiunii, egală cu secţiunea unei lamele (scândură sau dulap),
deoarece suprapunerea lor în aceeaşi secţiune este, practic, puţin probabilă, dacă nu
chiar imposibilă;
76
Figura 1.1.2
 realizarea de elemente cu caracteristici superioare – rezistenţe mecanice sporite în

raport cu greutatea lor, variaţii dimensionale practic neglijabile sub influenţa umidităţii,
rezistenţe mecanice constante la variaţii de temperatură, dilatare termică practic nulă,
comportare bună la foc;
 asamblare cu elemente metalice simple (saboţi, eclise, buloane);
 montare uşoară şi rapidă cu utilaje de capacitate redusă;
 arhitectură adaptabilă prin proiectare la orice tip de soluţie constructivă ;
 execuţia rapidă, industrializată a elementelor şi structurilor de rezistenţă din lemn
lamelat încleiat, satisfac în mare măsură exigenţele actuale în construcţii privind
reducerea greutăţii proprii şi, îndeosebi, a consumului de energie înglobată;
 durabilitate crescută în cazul tratării corespunzătoare a lemnului înaintea punerii în
operă împotriva biodegradării şi a focului;
 lemnul lamelat încleiat este, de asemenea, un material care corespunde normelor
internaţionale de ecologie şi de protecţie a mediului înconjurător, deoarece este un
material natural.
Spre deosebire de construcţiile metalice şi de beton armat, structurile moderne din lemn
lamelat încleiat nu sunt supuse coroziunii şi, în consecinţă, nu necesită măsuri de protecţie,
dovedind în acelaşi timp şi o foarte bună comportare la suprasolicitarea climatică.
1.2 Notiuni despre ardere
1.2.1 Fenomenul arderii
Arderea/combustia, fizico-chimic, este reactia rapida de oxidare a unei substante aflata

in stare gazoasa.
Arderea, tehnic, este reactia exoterma a unui combustibil cu un carburant, insotita , in
general, de lumina(incandescenta si/sau de flacari) si/sau fum.
Combustibilul, este , in contextul lucrarii de fata, orice substanta, material, produs pentru
constructii care are proprietatea de combustibilitate (de a se aprinde si de arde in continuare
contribuind la cresterea cantitatii caldurii degajate).
Carburant/ agent oxidant, obisnuit, este oxigenul, oxigenul din aer (uzual in proportie de
21%) sau oxigenul cedat de o alta substanta prin reactia de oxidare; pentru ca o substanta
combustibila sa arda, s-a constatat ca mediul ambient sa contina 14%...18% oxigen, dar exista si
77
substante care ard fara prezenta oxigenului in aer, precum: acetilena comprimata, clorura de azot,
dar si alte substante compuse; aceste substante , in anumite conditii, pot exploda cu degajarea
caldurii si aparitia flacarilor.
Din punct de vedere fizic, arderea determina, in scurt timp, cresterea temperaturii mediului
inconjurator la valori peste 1000oC.
Procesul arderii, pentru a avea loc, trebuie sa indeplineasca conditia prezentei simultane ,
in acelasi spatiu, a:
- combustibilului;
- carburantului (oxigenul);
- sursei aprinderii (care sa transfere, din exteriorul sistemului, suficienta caldura
pentru atingerea temperaturii aprinderii si initierea arderii, energia aprinderii).
Cei trei factori,mai sus enumerati, definesc asa-numitul triunghi al focului:
Figura 1.2 - „Triunghiul arderii”
Fenomenul arderii implica existenta unui proces de transfer de caldura si masa (care
pregatesc amestecul format din combustibil si oxigen ) pentru atingerea temperaturii ce face posibila
o dezvoltare suficient de rapida a reactiei de oxidare cu degajare de caldura.
Fenomenul arderii, in conceptia actuala, are la baza teoria reactiilor in lant, ce presupune
formarea, in timpul reactiei de oxidare, a radicalilor liberi care, in urma reactiei cu alte molecule,
formeaza noi radicali liberi ce reactioneaza la randul lor cu molecule neutre. Aceste reactii sunt
denumite reactii secundare de continuare a lantului. In acest mod apare un lant de reactii ce se repeta
si pe timpul carora produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare care initiaza
inceputul unui nou lant ce constituie centrul activ al reactiei. Reactia, sustinuta de centrii activi,
inceteaza cand lantul se intrerupe ca urmare a ciocnirii atomilor sau radicalilor cu molecule inerte
sau cu suprafate care absorb energia acestora.
In cazul incendiilor in cladiri, multi produsi combustibili au o structura chimica continand
carbon, hidrogen si oxigen; unul poate fi propanul (C3H8 )care, prin ardere completa, produce dioxid
de carbon (CO2) si vapori de apa (H2O), ca in ecuatia stoechiometrica de mai jos:
C3H8 + 5O2 → 5CO2 + 4 H2O
Marimile fizice ce caracterizeaza arderea sunt:
 Temperatura arderii, temperatura minima la care un combustibil arde pana la
epuizare;
78
 Viteza arderii, cantitatea de combustibil consumat, prin ardere, in unitatea de timp

(conform tabelului 1); aceasta este dependenta de tipul de materialului conbustibil si
marimea suprafetei ocupate, de posibilitatile de ventilare, de temperatura dezvoltata
in timpul arderii, de presiunea aerului mediului inconjurator, etc; aceasta poate fi
masura in:
 Cazul gazelor: m/s sau cm/s sau m3/zi si poate fi considerata ca
variaza liniar cu timpul;
 Cazul lichidelor: grosimea stratului lichidului care arde in unitatea de
timp si poate fi considerata ca variaza liniar cu timpul;
 Cazul solidelor: masa materialului conbustibil ars pe unitatea de
suprafata a arderii in unitatea de timo;
 Intensitatatea arderii, data de caldura (energia) degajata in timpul arderii, exprimata
in J; raportarea cantitatii caldurii la cantitatea unitara de combustibil ce o produce (1
kg in cazul substantelor lichide si solide sau 1 m3N), N indicand conditii normale, in
cazul substantelor gazoase) defineste puterea calorifica, Q, exprimata in J/kg sau
J/m3;
 Limitele arderii:
 Limita inferioara, data de concentratia minima a gazelor in aer sub
care amestecul gazos nu poate sa arda, fiind sarac in molecule
reactante(energia rezultata din arderea unei particule se disipeaza
inainte de a putea activa o alta particula de substanta combustibila
pentru propagarea arderii);
 Limita superioara, data de concentratia maxima a gazelor in aer
peste care amestecul gazos nu poate sa arda, din cauza lipsei
oxigenului necesar(oxigenul disponibil se consuma in cursul arderii
unei particule, nemaifiind suficinet pentru intretinerea arderii
particulei celei mai apropiate);
 Intervalul arderii, cuprins intre limita inferioara si cea superioara, este cel in care
arderea se poate produce, dimensiunea acestuia putand fi influentata de cresterea
temperaturii (marimea intervalului) sau de adaugarea unor gaze inerte sau vapori
incombustibili (micsorarea intervalului).
Flacăra, poate fi definită ca propagarea rapidă, autosusţinută, cu viteză subsonică a
arderii în mediu gazos cu emisie de lumină (ISO 13943/2008) sau ca amestecul aerului cu un
gaz combustibil în reacţie care emite radiaţii electromagnetice, deseori în spectrul vizibil
(lumina); Caracteristiile flăcărilor sunt:
 emisia luminii: 1 ... 5 µm în cazul hidrocarburilor;
 temperatura, funcţie de produsele care ard (concentraţie etc.), tabelul 1.2;
 culoarea: galbenă sau portocalie în cazul materialelor organice, albastră în cazul
alcoolilor, gălbuie şi, eventual, cu tendinţă spre albastru în cazul gazului natural,
galbenă, asociată cu mult fum, în cazul hidrocarburilor lichide, albastră în cazul
monoxidului de carbon etc.;
 radianţa: 1,5 Hz, în cazul incendiilor cu suprafaţă mare de ardere ... 15 Hz, nivelul
radiaţiei variind în jurul unei valori medii.
La flacără se disting: o zonă centrală care conţine produşi nearşi încă şi mai rece, o zonă
intermediară, precum şi o zonă periferică unde este combustia completă şi cu temperatura.
79
Tabelul 1.2.1 Viteza arderii pentru produse combustibile uzuale

Nr. Viteza arderii dată prin
crt. Substanţa combustibilă masa consumată lungimea consumată
(kg/m2.min) (mm/min)
1 Lemn (grinzi, mobilă în încăpere) 0,65 ... 0,90 -
2 Lemn tăiat în stive, în aer liber 0,70 -
3 Cherestea în stive pe teren descoperit 0,67 -
4 Bumbac afânat 0,24 -
5 Cărţi pe rafturi din lemn 0,33 -
6 Hârtie afânată 0,48 -
7 Fibră artificială scurtă afânată 0,40 -
8 Textolit 0,40 -
9 Cauciuc natural 0,80 -
10 Cauciuc sintetic 0,53 -
11 Articole tehnice din cauciuc 0,67 -
12 Film pe bază de celuloid 70,0 -
13 Polistiren 0,86 -
14 Sticlă organică 0,86 -
15 Fenoplaste 0,36 -
16 Sodiu metalic 0,70 ... 0,90 -
17 Acetonă 2,83 3,30
18 Benzen 2,30 3,15
19 Benzină 2,70 ... 3,20 3,80 ... 4,50
20 Alcool butilic 0,81 1,10
21 Eter dietilic 3,60 5,00
22 Izopentan 6,30 10,00
23 Petrol (ţiţei) 1,70 1,60
24 Petrol lampant 2,90 3,60
25 Păcură 2,10 2,20
26 Sulfură de carbon 2,20 2,70
27 Toluen 2,30 2,70
28 Alcool etilic 1,60 ... 2,00 2,00 ... 2,50
Tabel 1.2.2 Caracteristicile flăcării

Nr. Produsul combustibil Temperatura
crt. flăcărilor
0C
1 acetilena 2325
2 amoniacul 1700
3 Gaz în amestec cu aerul heptanul 2290
4 hidrogenul 2400
5 metanul 2210
6 oxidul de carbon 2400
7 propanul 1930
8 bumbacul 305
9 hârtia 510
10 sodiul metalic 900
11 lemnul răşinoaselor stivuit în aer liber 1200
Solid
12 huila 1200
13 cauciucul natural 1100
14 polistirenul 1350
15 magneziul 2000
80
Figura 1.2.2 Flacari si distributia temperaturilor in flacara unei lumanari.
Produsele arderii sunt:
 gazele arderii, care sunt purtătoarele căldurii şi a cărei cantitate poate fi stabilită prin
calcul după compoziţia combustibilului;
 resturile minerale sau cenuşa ca în cazul substanţelor solide; în acest context
intoducem şi funinginea;
 fumul şi oxidul de carbon (ca produs intermediar care prezintă un pericol deosebit,
putând provoca intoxica ţii şi asfixieri), în cazul arderilor incomplete.
Fumul este amestecul vizibil al lichidelor sub forma picăturilor foarte fine şi/sau
particulelor solide aflate în suspensie ; funcţie de compoziţia chimică a produselor care ard,
poate prezenta colorit, miros şi gust specific.
Clasificarea arderilor se poate face:
A. După condiţiile desfăşurării reacţiilor de oxidare:
 arderea completă, cazul arderii în întregime a substanţei combustibile, existând

cantitatea suficientă de oxigen pentru procesul oxidării (ca produşi ai arderii rezultă:
bioxid de carbon, vapori de apă, bioxid de sulf etc.);
 arderea incompletă, cazul arderii parţiale a substanţei combustibile, neexistând la
dispoziţie cantitatea suficientă de oxigen pentru procesul oxidării (ca produşi ai arderii
rezultă: oxid de carbon, alcool, vapori de apă şi compuşi organici complecşi);
B. După percepţia fenomenului:
 arderea cu flacără, cazul arderii combustibilului în faza gazoasă cu emisie de lumină;

arderea cea mai des întâlnită;
 arderea cu incandescenţă, cazul arderii combustibilului cu emisie vizibilă de lumină la
suprafaţa acestuia (arderea cărbunilor); temperatura suprafeţei depăşeşte 5000C;
 arderea mocnită, cazul arderii combustibilului fără emisie vizibilă de lumină (pusă în
evidenţă de creşterea temperaturii mediului ambiant şi apariţia fumului); este o ardere
autosusţinută prin căldura reacţiilor interne;
81
C. După viteza reacţiilor oxidării:
 arderea lentă, cazul ruginirii fierului, putrezirii lemnului, respiraţiei fiinţelor etc., când
se constată o creştere a temperaturii fără atingerea valorii care conduce la emisia
luminii;
 arderea normală/uniformă, la care propagarea se face cu viteze de ordinul cm/s;
 arderea rapidă, cazul exploziei, precum deflagraţia, la care propagarea se face cu viteze
de ordinul 10×m/s (subsonice);
 arderea foarte rapidă, cazul detonaţiei, la care propagarea se face cu viteze de ordinul
km/s (supersonice), fiind însoţită de undă de şoc.
1.3 Securitatea la incendiu in constructii

Focul (ca fenomen natural) în interacţiune cu sistemele tehnice (clădiri, instalaţii,
autovehicule, submarine, vapoare, avioane, nave spaţiale etc.) şi într-un spaţiu legislativ dat
(unde se desfăşoară activităţi umane şi care tratează focul ca incendiu) generează
problematica securităţii la incendiu a sistemelor tehnice.
Multe dintre evenimentele care generează incendii implică clădiri, mai general
construcţii, care adăpostesc diverse activităţi umane şi care, la rândul lor, implică ocupanţi
(persoane şi bunuri materiale); în acest sens discutăm de securitatea la incendiu în clădiri sau,
într-un sens mai larg, de securitatea la incendiu în construcţii.
Ca oricărui sistem tehnic, şi construcţiei i se poate asocia un nivel de securitate la
incendiu care poate fi pus în evidenţă analizând securitatea la incendiu func ţie de riscul la
incendiu asociat, figura 1.3; se poate observa că nivelul securităţii la incendiu este cu atât mai
ridicat cu cât nivelul riscului la incendiu asociat este mai scăzut.
Figura 1.3 Reprezentarea grafică a relaţiei securitate - risc
Securitatea la incendiu are obiective (care arată ce trebuie făcut) şi strategii specifice
de prevenţie şi de protecţie la incendiu (care arată cum trebuie făcut). Toate acestea trebuie să
fie rodul experienţei acumulate, experimentelor efectuate, cercetărilor întreprinse,
teoretizărilor realizate şi să se regăsească în reglementările tehnice elaborate pentru obţinerea
unor construcţii sigure din punctul de vedere al securităţii la incendiu.
 Obiectivele securităţii la incendiu în construcţii

Obiectivele securităţii la incendiu care trebuie avute în vedere la proiectarea, executarea şi
exploatarea clădirilor sunt:
82
 limitarea probabilităţii producerii victimelor;

 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor materiale;
 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor mediului înconjurător;
 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor patrimoniului arhitectural,
istoric şi/sau cultural de valoare;
 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor infrastructurii localităţilor.
Toate aceste limitări trebuie să fie acceptabile.
 Riscul la incendiu în construcţii
Riscul la incendiu, Rfoc, în mod obişnuit, este dat de relaţia:
Rfoc = P × G (1.3.1) unde:
P este probabilitatea manifestării unui incendiu;
G - nivelul gravităţii probabilelor pierderi în situaţia incendiului.
Rfoc nu poate fi niciodată nul şi se raportează la un nivel acceptat pentru riscul la incendiu,
Racceptat; cele două riscuri trebuie să respecte relaţia:
Rfoc < Racceptat (1.3.2)
Nivelul riscului la incendiu acceptat depinde de funcţiunea, dimensiunile, numărul
ocupanţilor, importanţa clădirii etc.
Nivelul de risc la incendiu se asociază (şi se precizează în documentaţiile
tehnice) zonelor, spaţiilor, încăperilor, compartimentelor de incendiu şi clădirilor sau
instalaţiilor tehnologice (P118-99).
În cazul construcţiilor civile, nivelul de risc la incendiu asociat se stabileşte, în mod
obişnuit şi simplificat, după densitatea sarcinii termice, qs, sau destinaţia atribuită, după cum
urmează:
 nivelul mic de risc la incendiu, pentru qs < 420 MJ/m2 sau, indiferent care este
densitatea sarcinii termice, pentru spaţiile în care se utilizează sau se
depozitează materiale sau substanţe combustibile (pentru arhivă, bibliotecă,
multiplicare, parcare autovehicule etc.);
 nivelul mijlociu de risc la incendiu, pentru qs = 420 ... 840 MJ/m2 sau,
indiferent care este densitatea sarcinii termice, pentru spaţiile în care se
utilizează focul deschis (pentru bucătărie, centrală termică, oficiu preparări
calde etc.);
 nivelul mare de risc la incendiu, pentru qs > 840 MJ/m2 sau, indiferent care
este densitatea sarcinii termice, pentru spaţiile şi încăperile având alte destina
ţii decât cele mai sus amintite.
Riscul asociat compartimentului de incendiu este dat de riscul cel mai mare dacă
spaţiul căruia îi corespunde ocupă minimum 30% din volumul întregului compartiment.
În cazul încăperilor şi spaţiilor echipate cu instalaţii automate pentru stingere, riscurile
la incendiu mari pot fi considerate mijlocii şi cele mijlocii pot fi considerate mici.
83
În cazul construcţiilor pentru producţie şi/sau depozitare (industriale), nivelul de risc

la incendiu asociat se stabileşte, în mod obişnuit şi simplificat, după categoria de pericol la
incendiu (A ... E) la care se încadrează procesul tehnologic adăpostit; nivelurile riscului la
incendiu asociate construcţiilor civile pot fi extrapolate şi la construcţiile pentru producţie
şi/sau depozitare, cu precizările:
- nivelul mic de risc la incendiu se asociază în cazul adăpostirii unui proces
încadrabil categoriei de pericol la incendiu E;
- nivelul mijlociu de risc la se asociază în cazul adăpostirii unui proces
încadrabil categoriei de pericol la incendiu D;
- nivelul mare de risc la incendiu se asociază în cazul adăpostirii unui proces
încadrabil categoriei de pericol la incendiu C.
Categoriile de pericol la incendiu se stabilesc având-se în vedere natura activit ăţilor
desfăşurate, caracteristicile arderii materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate,
manipulate sau depozitate, şi densitatea sarcinii termice.
1.3 Exemplu
Figura 1.4 Manastirea „Sfantul Ioan”, Suceava.
84
2 - Mecansimul de dezvoltare a incendiilor de compartiment

2.1 Procesul si evolutia incendiului in spatii inchise
Standarde privitoare la terminologia din domeniu (ISO 13942/2008) fac diferenţa între
noţiunile foc şi incendiu, astfel:
 focul este ardere autoîntreţinută, organizată, cu producere de efecte utile şi a cărei
propagare, în timp şi spaţiu, este limitată (ardere controlată);
 incendiul este ardere autoîntreţinută, neorganizată, cu producere de efecte
dăunătoare şi a cărei propagare, în timp şi spaţiu, este nelimitată dacă nu se
intervine (ardere necontrolată).
Incendiul, cu conotaţie juridică, este arderea scăpată de sub control, iniţiată de o cauză
bine precizată (voită sau nu) care produce pierderi de vieţi şi/sau bunuri materiale şi necesită,
în vederea întreruperii, o acţiune pentru stingere.
Incendiul este un fenomen complex care îşi bazează producerea şi evoluţia pe procesul
arderii, transferul căldurii, formarea flăcărilor, schimbul gazelor cu mediul înconjurător,
transformările din materialele elementelor construcţiei.
Incendiul (fenomen fizic şi chimic complex) este puternic influenţat de mediu.
Interacţiunile dintre flacără, combustibil şi mediu pot fi puternic neliniare şi estimarea
cantitativă a proceselor implicate este adesea dificilă; incendiile pot fi: incendii în spaţii închise
sau incendii în spaţii deschise.
Procesul arderii specific incendiilor produse în clădiri (cazul incendiilor în spaţii
închise) implică apariţia fluxurilor căldurii şi masei între combustibil şi mediu (figura 2.1.1).
Figura 2.1.1 Schema fluxurilor căldurii şi masei în spaţiile închise incendiate (după Bjorn
Karlsson, James G. Quintiere, 2000)
85
Fazele incendiului produs într-un spaţiu închis şi asupra căruia nu se intervine, aşa cum rezultă
din analiza evoluţiei lui, sunt cinci (figura 2.1.2).
Faza 1, apariţia focarului iniţial al arderii, este faza în care, datorită unor împrejurări
favorizante, sunt puse în contact unul dintre materialele combustibile cu sursa de aprindere a
cărei energie, transferată în timpul perioadei de contact, duce la iniţierea incendiului;
caracteristice sunt temperatura şi energia aprinderii.
Faza 2, arderea lentă, este faza în care arderea este limitată strict la materialele
combustibile care constituie focarul iniţial (statistic, peste trei sortimente), termodegradându-
le profund, fără distrugerea lor totală.
Cu o durată variabilă ca timp (absentă în numeroase cazuri), poate fi de ordinul
minutelor, orelor şi, în unele situaţii, zilelor şi săptămânilor (cazul arderilor mocnite); durata
acestei faze depinde de natura, cantitatea şi modul de distribuire a materialelor combustibile în
incintă, precum şi dimensiunile, amplasarea surselor de aprindere şi cantitatea de căldură
transmisă de acestea (cu cât materialul combustibil se aprin de mai uşor, cu atât căldura
degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid).
În această fază, radiaţia este neglijabilă iar temperatura creşte relativ lent, fără a atinge
valori importante şi fără a modifica esenţial temperatura mediului din încăpere. Din
descompunerea materialelor rezultă gaze care se acumulează în atmosfera înconjurătoare şi
formează cu aerul un amestec combustibil, precum şi gudroane care vor contribui la propagarea
incendiului.
Faza 3, arderea activă sau dezvoltarea incendiului, este faza în care arderea se propagă
la toate obiectele combustibile învecinate cu focarul, având aerul necesar arderii în cantitate
suficientă.
Din cauza variaţiei densităţii şi formării curenţilor convecţiei, gazele calde, mai uşoare,
se acumulează sub tavan şi ies din incintă pe la partea superioară a deschiderilor, fiind înlocuite
de un curent de aer rece care pătrunde pe la partea inferioară; caracteristice sunt temperatura
(care, în diferite puncte ale incintei, este mult diferită, suferind importante şi rapide fluctuaţii)
şi radiaţia (care devine principalul factor al transferului căldurii, ca urmare a formării stratului
gazelor fierbinţi şi fumului acumulat sub tavan şi care propagă incendiul şi în zone mai
îndepărtate focarului prin încălzirea materialelor până la temperatura aprinderii), natura şi
finisajul pereţilor având un rol esenţial dat de aportul suplimentar însemnat al radiaţiei termice
(radiaţia reciprocă între pereţi).
86
Din această fază, incendiul poate evolua pe una din următoarele căi:
 calea 3.1, producerea fenomenului flashover, fenomen tranzitoriu de instalare bruscă a
arderii la nivelul tuturor suprafeţelor combustibile din incintă (dacă aerul necesar
arderii este în cantitate suficientă); se caracterizează prin scăderea rapidă a cantităţii
oxigenului din aer şi creşterea procentului oxidului de carbon (cu până la 20%), precum
şi prin creşterea rapidă, exponenţială, a temperaturii şi creşterea masivă şi rapidă a
cantităţii fumului, genereate, în special, de finisajul combustibil al pereţilor (este
momentul cel mai periculos pentru pompierii care asigură intervenţia la incendiu);
urmează evoluţia către faza 4, arderea generalizată;
 calea 3.2, producerea regresiei incendiului, focul putându-se stinge spontan dacă aerul
necesar arderii devine insuficient (în cazul unei incinte închise) sau dacă distanţele sunt
relativ mari între masele combustibile (fenomenul conducţiei nemaiproducându-se);
 calea 3.3, producerea fenomenului backdraft , similar celui de flashover, manifestat în
condiţiile existenţei insuficiente a aerului pentru ardere la interiorul spaţiului dar
alimentat cu aer din exterior (cu un conţinut sporit de oxigen) prin spargerea accidentală
a unui geam şi/sau deschiderea unei uşi şi/sau apariţia crăpăturilor într-un perete; se
caracterizează prin scăderea rapidă a cantităţii oxigenului din aer şi creşterea
procentului oxidului de carbon, precum şi prin creşterea rapidă a temperaturii şi creştere
masivă şi rapidă a cantităţii fumului.
Faza 4, arderea generalizată sau generalizarea incendiului este faza în care arderea
are loc în întreaga incintă; caracteristic fazei sunt temperatura (care se uniformizează spre
valori maxime, peste 11000C) şi radiaţia (care devine preponderentă).
În cursul acestei faze, structurile care asigură rezistenţa construcţiei sunt cele mai
afectate de incendiu, fisurează şi se dislocă pereţi, se lărgesc deschiderile etc., având loc
propagarea incendiului în incintele alăturate şi apoi în întreaga clădire.
Regimul arderii se stabilizează şi viteza arderii, m, este condiţionată:
 în cazul incendiului ventilat (de scurtă durată), de suprafaţa materialelor
combustibile
(de existenţa aerului în exces raportat la suprafaţa contactului cu combustibilul), şi în acest caz
se calculează cu relaţia 2.1a:
m = Kl ×Ac (2.1a)
 în cazul incendiului neventilat, de dimensiunile deschiderilor (de regimul
admisiei aerului), şi în acest caz se calculează cu relaţia 2.1b (după Kawagoe):
m = 5,5×Av× hv0,5 (2.1b)
unde: m este viteza de ardere, în kg/min.;

kl - constanta depinzând de materialul combustibil şi de viteza creşterii temperaturii în
incintă;
Ac - suprafaţa contactului materiale combustibile-aer,
înm2; Av - aria deschiderii, în m2;
hv - înălţimea deschiderii pentru ventilare, în m.
Faza 5, regresia arderii sau regresia incendiului, este faza în care temperatura şi
flăcările se atenuează mult, din cauza epuizării combustibilului, în final rămânând jarul şi
cenuşa; caracteristice sunt temperatura (care încetează să mai crească, chiar scade) şi
reinstalarea mediului gazos între flăcări şi elementele construcţiei.
Importanţa acestei perioade nu trebuie subestimată din punctul de vedere al măsurilor
de securitate; temperatura scade, dar nu brusc, rămânând mult timp foarte mare, acţiunea ei
distructivă asupra structurii care asigură rezistenţa construcţiei neputând fi neglijată. Uneori,
chiar în această fază, incendiul se poate transmite încăperilor şi/sau clădirilor vecine
87
(obstacolul reprezentat de pereţi nemairezistând în timp).

Modelul incendiului, stabilit pe baza experimentelor şi măsurării temperaturilor la
incendii reale, devenit clasic, cunoscut ca şi curba standard temperatură-timp ISO 834
(introdusă în 1981 de American Society for Testing and Materials-ASTM şi ulterior de
International Standards Organisation-ISO, precum şi de Comitetul pentru Standardizare
European-CEN), caracterizează creşterea temperaturilor funcţie de timpul producerii arderii
(figura 2.1.3); expresia matematică a curbei este dată de relaţia 2.2 (acest model standardizat
al incendiului este acceptat pe plan mondial):
T - T0 = 345 × log 10(8×t + 1) (2.1.2)
unde: T0 este temperatura iniţială, în 0C;

T - temperatura la timpul t de la începerea evoluţiei focului standard, în minute.
Pentru că evoluţia focului, pe timpul unui incendiu, este aleatoare (intervenind
numeroşi factori, precum sarcina termică a incendiului, forma şi dimensiunile încăperii, aria şi
poziţia deschiderilor spre exterior, natura şi poziţionarea materialelor combustibile, locul şi
modul de iniţiere a incendiului, dispunerea încăperii în clădire etc.), nu pot exista două incendii
identice; din acest motiv au fost dezvoltate modele diverse menite să aprecieze cât mai corect
realitatea acestuia.
Incendiul convenţional izbucnit în spaţiu deschis evoluează similar cu cel în spaţiu
închis, cu următoarele particularităţi:
- se dezvoltă, de la început, pe întreaga suprafaţă a materialului atins de flăcări;
- mărimea flăcărilor depinde de condiţiile meteorologice şi dinamica curenţilor care
afluiesc către locul incendiului;
- produsele arderii sunt bogate în particule din cărbune.
Figura 2.1.3 Curba standardizată temperatură-timp, ISO 834

2.2 Modele de incendiu
In cazul evaluarii performantei de rezistenta la foc a structurilor constructiilor, modelul
de incendiu este un mod pentru definirea evolutiei temperaturii gazelor in vecinatatea
elementelor structurale si este numit:
- scenariu de referinta, in cazul incercarilor experimentale la foc;
- foc de calcul, in cazul calculelor analitice/numerice la foc.
Modelele de incendiu pot fi: convenţionale (numite şi nominale) sau naturale (numite
şi parametrice).
88
Modele convenţionale/nominale de incendiu
Modelul acţiunii termice care corespunde unui incendiu generalizat este cel dat de
curba temperatură-timp ISO 834, relaţia 2.2a şi figura 2.2:
θg = 345 × log 10(8t + 1) + 20 (2.2a)
unde:
 θg este temperatura gazelor, în 0C;
 t - durata expunerii termice, în minute.
 Coeficientul transferului de căldură prin convecţie corespunzător este αc = 25
W/m2K.
Modelul de incendiu este utilizat la evaluarea performanţelor produselor expuse la un

foc în plină desfăşurare; acesta poate fi considerat foc de calcul relevant în cazul structurilor
la care autorităţile naţionale specifică cerinţe de rezistenţă la foc, exceptând cazul când exist
ă alte specificaţii. Modelul acţiunii termice în cazul unui incendiu din interiorul construcţiei
acţionând asupra unui element structural prin exteriorul construcţiei (cazul pereţilor
faţadelor) este cel dat de curba focului exterior, relaţia 2.2b şi figura 2.2:
θg = 660 × (1 – 0,687 -0,32t – 0,313 -3,8t) + 20 (2.2b)
Coeficientul transferului de căldură prin convecţie corespunzător este αc = 25W/m2K.

Modelul acţiunii termice în cazul unui incendiu mai sever (cu o viteză pentru creşterea
temperaturii mai mare ca cea dată de curba ISO 834) este cel dat de curba armonizată a
hidrocarburilor, relaţia 2.2c şi figura 2.2:
θg = 1080 × (1 – 0,325 -0,167t – 0,675 -2,5t) + 20 (2.2c)
Coeficientul transferului de căldură prin convecţie corespunzător este αc = 50 W/m2K.

În cazul unor obiective speciale (tuneluri pentru trafic, centrale nucleare etc.), specificaţiile
tehnice pot impune scenarii de incendiu extreme, pentru care modelele convenţionale de
incendiu sunt date de curbe nominale caracteristice acestor situaţii severe.
Modele naturale/parametrice de incendiu
Modelul natural/parametric de incendiu pentru un spaţiu închis dintr-o construcţie

(încăpere, grup de încăperi, parte a unei construcţii) ia în considerare: densitatea sarcinii
termice (tipul, cantitatea şi viteză ardereii), alimentarea cu aer a incendiului, forma şi
dimensiunile elementelor ce delimitează compartimentul de incendiu, proprietăţile termice şi
mecanice ale elementelor pentru închidere, influenţa instalaţiei de stingere a incendiilor
(efectul intervenţiei instalaţiei cu sprinklere), acţiunea echipei de intervenţie (care poate fi
facilitată prin activarea unei instalaţii de detectare a incendiului).
Coeficientul transferului de căldură prin convecţie în cazul utilizării modelelor naturale
de incendiu este αc = 35 W/m2K, în afara cazului în care există alte informaţii sigure.
Modelele naturale/parametrice de incendiu sunt: simple, avansate şi combinate.
Modelul natural simplu de incendiu (cu domeniu de aplicare limitat) se bazează pe
parametri fizici precum densitatea sarcinii termice de calcul, qf,d, mărimea golurilor etc., SR
EN 1991-1-2, Anexa E; modelul simplu de incendiu poate fi: la nivelul compartimentului sau
localizat.
89
Modelul de incendiu la nivelul compartimentului presupune că distribuţia

temperaturilor pentru tot compartimentul de incendiu analizat este uniformă, dar variabilă cu
timpul, relaţiile:
- pentru tlim > tmax, foc controlat prin ventilaţie:

- temperatura în faza creşterii incendiului este dată de relaţia 2.2.d:
θg = 1325 × (1 – 0,324e -0,2t* – 0,204e +1,7t* – 0,472e -1,9t*) + 20 pentru t = tmax
- temperatura în faza regresiei incendiului este dată de relaţia: t*max = Γ × tmax

şi θmax este dat de 2.2.e pentru t* = t*max:
θg = θmax – 625 × (t * – t *max) pentru t*max ≤ 0,5

θg = θmax – 250 × (3 – t *max) × (t * – t *max) pentru 0,5 < t*max < 2,0
θg = θmax – 250 × (t * – t *max) pentru 2,0 < t*max
- pentru tlim ≤ tmax, foc controlat prin combustibil:

- temperatura în faza creşterii incendiului este dată de relaţia 2.2.f
θg = 1325 × (1 – 0,324e -0,2t* – 0,204e +1,7t* – 0,472e -1,9t*) + 20 pentru t = tmax- temperatura
în faza regresiei incendiului este dată de relaţia 2.2.g (t*lim = Γ × t lim
şi θmax este dat de 2.2.d pentru t* = t*max):
θg = θmax – 625 × (t * – t *max) pentru t*max ≤ 0,5

θg = θmax – 250 × (3 – t *max) × (t * – t *max) pentru 0,5 < t*max < 2,0
θg = θmax – 250 × (t * – t *max) pentru 2,0 < t*max
- tlim- perioada încălzirii cea mai scurtă, dependentă de viteza dezvoltării incendiului
(25
- min. pentru viteză mică, 20 min. pentru viteză medie, 15 min. pentru viteză mare);
- t*lim - un timp corectat (t*lim=Γlim×t lim), în ore.
- max - timp (tmax=0,2×10 -3×q t,d/O, dependent de densitatea sarcinii termice, qt,d, şi
factorul deschiderii, O), în ore;
- t*max - un timp corectat (t*max=Γ×t, unde Γ este dependent de factorul deschiderii, O,
şi inerţia termică a pereţilor perimetrali, b), în ore;
- θg este temperatura gazelor, în oC;
- t* - un timp corectat (t*=Γ×t sau t *=Γlim×t unde Γlim este dependent de factorul
deschiderii, Olim, şi inerţia termică a pereţilor perimetrali, b), în ore.
Figura2.2.2 Model natural de incendiu la nivelul compartimentului (după One Stop Shop in Structural Fire
Engineering, Professor Colin Bailey,University of Manchester)
90
3 - Principii de calcul pentru elementele din lemn

3.1 Determinarea rezistentei elementelor structurale aflate in situatia de incendiu
Pentru determinarea capacitatii portante/efortului capabil la un element structural aflat
in situatia de incendiu, Rfi,d,t, sunt metode specifice diverselor elemente structurale (liniare):
 Cazul elementelor intinse pentru care se determina N fi,Ө,Rd, forta axiala capabila la
timpul t, in situatia unei distributii uniforme a temperaturii, Өa, pe sectiunea transversala
a elementului si in situatia distributiei neuniforme a temperaturii;
 Cazul elementelor comprimate cu sectiune transversala din clasa 1 sau 2 pentru care se
determina N fi,Ө,Rd, forta axiala capabila la flambaj la timpul t, in situatia unei distributii
uniforme a temperaturii, Өa, pe sectiunea transversala a elementului si in situatia
distributiei neuniforme a temperaturii;
 Cazul grinzilor cu sectiune transversala din clasa 1 sau 2 pentru care se determinina
Mfi,Ө,Rd, momentul capabil la timpul t, in situatia unei distributii uniforme a temperaturii
Өa, pe sectiunea transversala a elementului si in situatia unei distributii neuniforme a
temperaturii;
 Cazul grinzilor cu sectiune transversala din clasa 3 pentru care se determina M fi,Ө,Rd,
momentul capabil la timpul t, in situatia unei distributii uniforme a temperaturii Өa, pe
sectiunea trasnversala a elemntului si in situatia distributiei neuniforme a temperaturii;
 Cazul elementelor supuse la incovoiere cu compresiune din clasa 1,2 sau 3 pentru care
se determina Rfi,d, efortul capabil combinat la timpul t;
 Cazul elementelor cu sectiunea transversala din clasa 4 pentru care, la timpul t,
temperatura otelului Өa, in orice sectiune transversala, nu trebuie sa depasesca valoarea
critica, Өa,cr .
3.2 Particularitatile verificarii la foc a structurilor din lemn
 Particularitatile calculului elementelor structurale din lemn
Principalele caracteristici ale lemnului sau materialelor pe baza de lemn, relevante in
situatia incendiului, sunt carbonizarea, precum si reducerea rigiditatii si reducerea rezistentei
mecanice cu cresterea temperaturii, astfel:
 La aproximativ 100oC, creste plasticitatea lemnului;
 La aproximativ 200 oC apare piroliza, cand celuloza incepe sa se descompuna;
 Pana la 300 oC densitatea lemnului scade cu pana la 20%;
 Peste 300 oC lemnul se transforma in carbune;
 Peste 500 oC in stratul de carbune apar crapaturi;
 Peste 1000 oC stratul de carbune incepe sa se consume.
Verificarea rezistentei la foc a elementelor structurale din lemn se face prin compararea
solicitarilor de proiectare in situatia incendiului cu rezistenta elementelor structurale avand
sectiunea transversala afectata de foc (partial carbonizata si degradata, precum in figura 3.2.1).
91
Figura 3.2.1 - Element structural din lemn partial carbonizat
Pentru verificarea la foc a elementelor structurale din lemn (cu luarea in considerare
a reducerii rigiditatii si rezistentei elementelor structurale expuse pe trei sau patru fete), SR EN
1995-1-2 ofera:
 Metoda reducerii sectiunii (metoda recomandata);
 Metoda reducerii proprietatilor.
Stabilirea adancimii carbonizarii
Elementele structurale din lemn expuse la foc carbonizeaza la suprafata contactului cu
temperaturile generate, precum in figura 3.1, fiind protejate un timp semnificativ la actiunea
acestuia. Pentru calculul rezistentei la foc a elementelor structurale din lemn, sectiunea initiala
a elementului este redusa cu adancimea de carbonizare, astfel, putem deosebi:
 carbonizarea uni-dimensională, proprietate depinzând de specia sau
densitatea lemnului sau clasa rezistenţei;
 carbonizarea bi-dimensională, proprietate depinzând de dimensiunile
secţiunii transversale asupra căreia focul produce şi efecte, precum rotunjirea
muchiilor.
Viteza carbonizării nu depinde de orientarea suprafeţei expuse focului (este aceeaşi şi
în cazul suprafeţelor verticale ale stâlpilor şi a în cazul suprafeţelor orizontale ale grinzilor).
Viteza carbonizării uni-dimensionale, β0, este considerată valoare de bază, observată la
transferul uni-direcţional al căldurii obţinut prin expunerea la focul standard a unei plăci din
lemn (considerată semi-infinită) neprotejată şi fără fisuri.
Adâncimea carbonizării uni-dimensionale este dată de relaţia 3.2.1, figura 3.2.2,
dchar,0= β0 × t (3.2.1) unde:
 β0 este viteza carbonizării uni-dimensionale, SR EN 1995-1-2, tabelul 3.2.1 ,
pentru acţiunea termică perpendiculară pe fibre (valorile din tabel pot fi dublate
în cazul acţiunii termice în lungul fibrei); pentru cazul speciilor europene din
lemn moale se poate utiliza β0=0,65 mm/min, neglijându-se alte influenţe
precum densitatea;
 t - timpul expunerii la foc.
dchar,0= 0.65 x 65 = 42.25 mm
92
În vecinătatea muchiilor elementelor structurale, în cazul secţiunilor rectangulare,

fluxul căldurii este bi-direcţional şi se produce o rotunjire în lungul muchiilor (raza rotunjirii
fiind aproximativ egală cu adâncimea carbonizării uni-dimensionale).
Pentru simplificarea calculelor, secţiunea reziduală a elementului structural carbonizat
este înlocuită cu o secţiune rectangulară la care adâncimea carboniz ării uni-dimensionale, pe
feţele adiacente, este înlocuită cu una echivalentă, numită adâncimea de carbonizare
teoretică, dată de relaţia 3.2.2, figura 3.2.2:
dchar,n = βn × t (3.2.2)
dchar,n = 0.7 x 65= 45.5 mm
unde:
 βn este viteza carbonizării teoretice, SR EN 1995-1-2, tabelul 3.2.1, pentru elemente
structurale din lemn cu secţiunea transversală rectangulară expusă la foc pe trei sau
patru feţe; pentru elemente lamelare încleiate (lemn moale) βn=0,7 mm/min iar pentru
elemente din lemn masiv (lemn moale) βn=0,8 mm/min.
Figura 3.2.2. Adâncimi de carbonizare (Eurocode 5)
Tabelul 3.2.1. Vitezele carbonizării

Caracteristicile elementului structural din lemn β0 βn
mm/min mm/min
a. Esenţe moi şi fag:
- plăci lamelate din lemn cu densitatea caracteristică ≥ 290 kg/m3; 0,65 0,7
- lemn masiv cu densitatea caracteristică ≥ 290 kg/m3. 0,65 0,8
b. Esenţe tari:
- lemn masiv sau panouri lamelate de esenţă tare cu densitatea caracteristică de 290 kg/m3; 0,65 0,70
- lemn masiv sau panouri lamelate de esenţă tare cu densitatea caracteristică ≥ 450 kg/m3; 0,50 0,55
c. LVL:
- cu densitatea caracteristică ≥ 480 kg/m3; 0,65 0,70
d. Panouri:
- din lemn; 0,90* -
- placaje; 1,00* -
- panouri pe bază de lemn, altele decât placaje. 0,90* -
3
* Valorile se aplică la valoarea caracteristică a densităţii de 450 kg/m şi o grosime a panoului de 20 mm;
a se vedea 3.4.2(9) pentru alte grosimi şi densităţi.
93
Determinarea rigiditatilor rezistentei mecanice pentru elementele structurale din lemn

A. Cazul temperaturii normale
Durata incarcarii si umiditatea afecteza proprietatile lemnului si materialelor lemnoase,
respectiv rigiditatea si rezistenta si trebuie avute in vedere la proiectare cand se evalueaza
rigiditatea si rezistenta mecanica (cazul exploatarii normale).
Acţiunile trebuie încadrate în una din clasele duratei încărcării (tabelul 3.2.2).
Structurile trebuie încadrate în una din clasele exploatării:
- clasa exploatării 1: caracterizată prin umiditatea materialelor corespunzătoare
temperaturii de 200C şi umiditatea relativă a aerului peste 65% numai pentru câteva
săptămâni pe an;
- clasa exploatării 2: caracterizată prin umiditatea materialelor corespunzătoare
temperaturii de 200C şi umiditatea relativă a aerului peste 85% numai pentru câteva
săptămâni pe an;
- clasa exploatării 3: caracterizată prin condiţii climatice care conduc la valori mai mari
ale umidităţii decât cele descrise în cazul clasei exploatării 2.
Tabelul 3.2.2 Clasele duratei încărcării

Clasa duratei încărcării Durata cumulată a încărcării de calcul
Permanentă pentru mai mult de 10 ani
durată lungă 6 luni … 10 ani
durată medie 1 săptămân ă … 6 luni
durată scurtă Mai puţin de o săptămân ă
Instantanee
Pentru a se ţine seama de efectul duratei încărcării şi umidităţii, se defineşte coeficientul

de modificare, kmod (tabelul 3.2.3).
Valoarea de calcul a unei proprietăţi a rezistenţei lemnului este dată de relaţia 3.2.3:
Xd = kmod × Xk /γM (3.2.3)

unde: Xk este valoarea caracteristică a proprietăţii rezistenţei lemnului.
Valorile coeficientului parţial de siguranţă al lemnului, γM, în situaţia temperaturii
normale, sunt date în tabelul 3.2.4.
B. Cazul situaţiei de incendiu
Valoarea de proiectare a rezistenţei materialului lemnos aflat în situaţia incendiului se

calculează cu relaţia 3.2.4,
f d,fi = k mod,fi × (f 20/γM,fi); f20 = kfi × f k (3.2.4)
f20 = 1,15 x 24= 27.6N/mm2
f d,fi = 1,00 x (27,6/1,00)= 27,6 N/mm2
unde:
- fd,fi este valoarea de proiectare a rezistenţei materialului în situaţia incendiului (ex.
rezistenţa la încovoiere);
- f20 - fractila 20% a rezistenţei;
- fk - rezistenţa caracteristică a materialului lemnos (=24N/mm2, GL24H);
- k mod,fi - factorul pentru modificare la foc care reduce rezistenţa materialului în situaţia
incendiului;(=1,00)
- γM,fi - factorul pentru siguranţă la lemn în situaţia incendiului (recomandatγM,fi=1);
- kfi - factor indicat în tabelul 3.2.5.
94
Tabelul 3.2.3 Valorile coeficientului kmod

Clasa de durată a încărcării
Clasa de
Durată Durată Durată
Materialul exploatare Permanente Instantanee
lungă medie scurtă
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
Lemn masiv 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
Lamele încleiate 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
LVL 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
Placaj 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,30 0,45 0,65 0,85 1,10
OSB 1 0,40 0,50 0,70 0,90 1,10
2 0,30 0,40 0,55 0,70 0,90
1 0,30 0,45 0,65 0,85 1,10
Plăci cu aşchii din 2 0,20 0,30 0,45 0,60 0,80
lemn 1 0,40 0,50 0,70 0,90 1,10
2 0,30 0,40 0,55 0,70 0,90
1 0,30 0,45 0,65 0,85 1,10
Plăci cu fibre dure
2 0,20 0,30 0,45 0,60 0,80
1 0,20 0,40 0,60 0,80 1,10
Plăci cu fibre
1 0,20 0,40 0,60 0,80 1,10
semidure
2 - 0,45 0,80
1 0,20 0,40 0,60 0,80 1,10
Plăci cu fibre MDF
2 - - - 0,45 0,80
Tabelul 3.2.4 Valorile coeficientului γM

Stări limită ultime γM
Combinaţii fundamentale
- lemn masiv; 1,30
- lamelate încleiate; 1,25
- LVL, placaj, OSB; 1,20
- plăci aglomerate; 1,30
- plăci cu fibre dure; 1,30
- plăci cu fibre medii; 1,30
- plăci cu fibre MDF; 1,30
- plăci cu fibre moi; 1,30
- îmbinări; 1,30
- plăcuţe metalice perforate pentru îmbinări 1,25
Combinaţii aleatorii 1,00
Tabelul 3.2.5 Valorile factorului kfi (SR EN 1995-1-2, Tabelul 2.1).
k
Caracteristicile elementului structural din lemn fi
Lemn masiv 1,25

Produse lamelate din lemn 1,15
Panouri la bază din lemn 1,15
LVL 1,10
Îmbinări cu elemente pentru îmbinare supuse la forfecare cu elemente laterale din lemn
1,15
sau panouri la bază din lemn
Îmbinări cu elemente pentru îmbinare supuse la forfecare cu elemente laterale din oţel 1,05
Îmbinări cu elemente pentru îmbinare solicitate axial 1,05
95
Calculul tensiunii de incovoiere conform SR EN 1995-1-1/2004
Grinda din lemn lamelat încleiat GL24H,180x440mm

Timp de expunere la foc: 65 min
Expunerea la acţiunea focului s-a realizat pe trei feţe:
def= dchar,n + k0 x d0, unde:

k0 – factorul pentru modificarea la foc care reduce rezistenta materialului in situatia
incendiului;
k0 = 1,00
d0 = 7,00 mm
dchar,n – adāncimea de carbonizare teoretică
dchar,n = βn × t (3.2.2)
dchar,n = 0,7 x 65= 45,5 mm
βn - viteza carbonizării teoretice, SR EN 1995-1-2, tabelul 3.2.1, pentru elemente
structurale din lemn cu secţiunea transversală rectangulară expusă la foc pe trei sau
patru feţe; pentru elemente lamelare încleiate (lemn moale) βn=0,7 mm/min
t- timpul de expunere la foc
def = 45,5 + 1,00 x 7=52,5 mm
bfi = 180 – 2 x 52,5= 75 mm
hfi = 440-52,5= 387,5 mm
 Calculul modulului de rezistenta, Wfi:
Wfi= (bfi x hfi2)/6
Wfi= (75 x 387,52)/6
Wfi= 1876,9 x 103 mm3
 Momentul încovoietor al secţiunii, Mfi:
Mfi = (p x l2)/8
96
Mfi= (6,08 x 3,52)/8

Mfi= 9,31 kNm
 Tensiunea la încovoiere a secţiunii, sfi:
sfi= Mfi / Wfi
sfi= (9,31 x 106)/ 1876,9 x 103
sfi= 4,96 N/mm2 < f d,fi = 26,7 N/mm2 (rezistenţa la încovoiere)
4 - Descrierea programului experimental

4.1 Pregatirea epruvetelor (grinzilor) pentru testare
Determinarea s-a realizat in conformitate cu procedura tehnica de executie, PTE-FOC-
01.08, realizata in conformitate cu standardele SR EN 1363-1:2012: „Incercari de rezistenta la
foc. Partea 1: Conditii generale” si cu SR EN 1365-3: 2002 „Incercari la foc pentru elemente
de constructii portante. Partea 3: Grinzi”. Pentru încercare s-au utilizat două grinzi din lemn
lamelat încleiat, tip GL24H. Grinzile au lungimea totală de 4700 mm, iar lungimea efectivă
expusă la acțiunea focului este de 3500 mm. Dimensiunile secționale ale grinzilor sunt
180x440mm (bxh), iar acestea sunt realizate din 11 lamele, cu înălțimea de 44 mm. Grinzile
sunt realizate din lemn de molid, cu densitatea de 380 Kg/m3. Elementele au fost încărcate cu
o sarcină uniform distribuită q=6,08±0,2 kN/m, iar expunerea la acțiunea focului a fost pe trei
fețe. Pozitionarea grinzilor si expunerea acestora la actiunea focului se gasesc in figurile 4.1a
si 4.1b.
Figura 4.1a
97
Fig. 4.1b
 Conditii de rezemare
Grinzile din lemn lamelat încleiat, tip GL24H, au fost montate simplu rezemate la
capete. Lungimea efectivă expusă la acțiunea focului a fost de 3500 mm, iar lungimea de
rezemare pe fiecare parte a fost de 600 mm. Expunerea elementelor fost pe 3 fețe, partea
superioară a grinzilor fiind protejată corespunzător împotriva acțiunii focului.
 Conditii de incarcare
Pe lungimea expusă la foc a grinzilor din lemn lamelat încleiat s-a aplicat o încărcare
uniform distribuită q=6,08±0,2 kN/m.
 Condiţiile de testare înainte de începerea testului sunt următoarele:
Umiditatea relativă a aerului [%] Temperatura ambiantă a aerului [°C]
55,9 22,4
Temperatura medie în interiorul

Umiditate relativă elemente lemn [%]
cuptorului pentru testare [°C]
Epruvetă 1 12,4
38
Epruvetă 2 12,2
4.2 Echipamente de masura utilizate

 Termocupluri tip K (opt bucati)
98
 Termocupluri tip K la suprafata (patru bucati)

 Statii de inregistrare pentru temperatura
 Statii de inregistrare pentru deformatii
 Traducatoare de deplasare
Figurile 4.2a si b:
99
4.3 Dispunerea termocuplurilor si a punctelor de masura a deformatiilor
Figura 4.3a
Unde:
 Tk1-Tk8 – reprezintă termocuplurile montate în interiorul cuptorului;
 D1, D2 (▼) – reprezintă punctele de măsură a deformațiilor pentru epruvete
Figura 4.3b
100
4.4 Criterii de performanta urmarite

Rezistența la foc este aptitudinea unui produs de a păstra, pe o durata de timp
determinată, stabilitatea la foc, etanșeitatea la foc, izolarea termică impuse și/sau orice altă
funcție impusă, specificate într-o încercare standardizată de rezistentă la foc.
Aptitudinea unei epruvete de a suporta focul sau de a asigura protecție contra focului
pe o anumită durată. Criteriile caracteristice utilizate pentru determinarea rezistenței la foc, în
cursul unei încercări la foc standardizate sunt etanșeitate la foc, capacitatea portantă și
materialul de izolare termică.
Deci, pe baza celor două definiții, putem concluziona că rezistența la foc a unui
material, produs și/sau sistem pentru construcții, în condițiile de utilizare finală, se determină
pe baza caracteristicilor de performanță prestabilite, pentru care epruveta îndeplinește cerințele
de asigurare a capacității portante, a etanșeității la foc și a izolării termice, pe o anumită durată
de timp determinată.
Caracteristicile de performanță sunt definite în standardul de clasificare a produselor și
elementelor pentru construcții SR EN 13501-2 .
Capacitatea portantă (R) reprezintă capacitatea elementului de construcții să reziste la
o expunere la foc sub acțiuni mecanice specificate, pe o față sau pe mai multe fețe, pentru o
durată de timp fără pierderea stabilității structurale.
Incapacitatea suportării încărcării este definită în standardul SR EN 1363-1 [16] și este
considerată a fi atinsă atunci când au fost îndeplinite următoarele criterii:
Pentru elementele solicitate la încovoiere:
săgeată limită 𝐿2
𝐷 = 400𝑑 𝑚𝑚
unde,
- L este deschiderea epruvetei în milimetri;
- d este distanța de la fibra extremă a zonei comprimate până la fibra extremă a fibrei
întinse, a secțiunii structurale în milimetri;
- Etanșeitatea (E) reprezintă capacitatea unui element de construcție care are o funcție
de separare, să reziste la expunere la foc numai pe o față, fără transmiterea focului la fața
neexpusă ca rezultat al trecerii flăcărilor sau gazelor fierbinți .
- Izolarea termică (I) reprezintă capacitatea elementului de construcție de a rezista la
expunere la foc numai pe o față, fără propagarea focului ca rezultat al transferului important de
căldură de la fața expusă acțiunii focului la fața neexpusă. Propagarea trebuie să fie limitată
astfel încât, nici suprafața neexpusă, nici orice material a acelei suprafețe să nu se aprindă .
Pentru elementele de construcții cu rol de separație la foc (ex: uși, ferestre, pereți
despărțitori, etc.) se face evaluarea și după radiația termică (W), care reprezintă capacitatea
elementului de construcție de a rezista la expunere la foc numai pe o față, astfel încât să reducă
probabilitatea propagării focului ca rezultat al radiației termice importante, fie prin element fie
de la fața neexpusă la foc la materialele adiacente .
101
Aspecte ale criteriilor de performanță utilizate în determinarea rezistenței la foc a

elementelor de construcții:
Tabelul 4.4
Clasificare Criteriu de performanță Cerințe
- deformare limită;
R Capacitate portantă
- viteză limită de deformare;
- aprinderea tamponului de bumbac;
E Etanșeitate la foc - apariția de fisuri și deschideri;
- existența flăcării susținute pe fața neexpusă;
- creșterea temperaturii medii (<140°C+T i)
- creșterea temperaturii maxime (<180°C+T i);
I Izolare termică Ti – reprezintă temperatura medie inițială, pe
suprafața neexpusă a epruvetei, la începutul
încercării;
W Radiație termică - nivel maxim de radiație (<15kW/m2);
Clasificare pentru elemente speciale
S Etanșeitate la fum - viteză de trecere limitată;
M Acțiune mecanică - rezistență mecanică;
C Autoînchidere - autoînchidere în caz de incendiu;
- care rezistă la atacul termic al focului de funingine
G Rezistență la foc de funingine
(produse pentru coșuri);
- capacitate de protecție la foc a acoperirii pentru o
K Capacitate de protecție la foc
durată de timp specificată;
4.4 Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Observatii in timpul testului si la finalul acestuia:
Tabel 4.4a
Observaţii
Minutul
Epruveta 1 Epruveta 2
0 Începerea testului;
Deformațiile înregistrate în punctul D1 au Deformațiile înregistrate în punctul D2 au
30 valoarea 0,844 mm; valoarea 1,313 mm;
Temperatura medie interioară are valoarea: Tkmed=836°C;
Temperatura medie interioară are valoarea: Tkmed=883°C;
Temperatura medie interioară are valoarea Tkmed=914°C;
Temperatura medie interioară are valoarea Tkmed=944°C;
valoarea 4,088 mm; valoarea 4,800 mm;
65
Epruvetele își mențin criteriul de performanță urmărit pe toată durata testului;
Temperatura medie interioară are valoarea Tkmed=954°C
102
Rezultatele obţinute în urma testului:
Tabelul4.4b
Rezultatele
Nr. testului [min]
Criterii de performanţă urmărite
crt. Epruveta Epruveta
nr. 1 nr. 2
Capacitate portantă Săgeată limită după 65 min după 65 min

1. 𝐿2
(R) 𝐷= [mm]
400𝑑
Alte observaţii:
Temperatura medie din interiorul cuptorului, înregistrată înainte oprirea testului, a fost
înregistrată în minutul 65 și are valoarea Tkmed=954°C.
Deformațiile maxime înregistrate la finalul testului au fost D1= 4,088 mm pentru
epruveta nr. 1 și D2= 4,800 mm pentru epruveta nr. 2.
Durata de expunere la acțiunea focului a fost de 65 de minute.
În tabelul 4.4c se prezintă o sinteză a rezultatelor obţinute:
Tabelul 4.4c
Rezultate obținute
Nr. fețe Condiții de Criterii de performanță urmărite/
Condiții de Rezultate [min]
Epruvete expuse la încărcare
rezemare
foc [kN/m] Capacitate portantă (R)
Grindă simplu
Epruveta nr. 1 3 6,08±0,2 65
rezemată
Grindă simplu
Epruveta nr. 2 3 6,08±0,2 65
rezemată
Inregistrarea temperaturilor din cuptor pe toata durata testului:

Tabelul 4.4d
Temperatură [°C]
Timp Curba Standard
Medie Deviaţie de [%]
[min] Tk1 Tk2 Tk3 Tk4 Tk5 Tk6 Tk7 Tk8 ISO 834
(Tkmed)
0 38 44 36 45 44 32 31 36 38 20 0.00
1 242 267 252 287 268 288 265 275 268 349 17.05
2 369 348 357 399 382 356 375 381 371 445 18.73
3 463 473 483 489 471 467 488 486 478 502 14.99
4 511 500 521 518 535 500 530 526 518 544 11.64
5 566 548 560 568 560 570 544 552 559 576 9.62
10 679 678 672 670 670 672 677 671 674 678 4.99
15 737 732 737 739 737 735 730 736 735 739 3.05
20 784 787 788 789 787 788 789 782 787 781 2.13
21 791 789 792 793 791 791 790 789 791 789 1.98
103
22 797 798 797 799 797 796 795 793 797 796 1.85
23 801 802 800 803 801 799 800 798 801 802 1.76
24 806 803 802 805 803 804 805 802 804 809 1.69
25 809 806 808 807 809 810 811 807 808 815 1.64
26 816 812 811 813 816 813 814 814 814 820 1.60
27 818 817 820 821 819 818 817 816 818 826 1.57
28 826 825 823 827 822 826 825 819 824 832 1.54
29 828 829 827 829 827 829 829 830 829 837 1.52
30 835 836 832 837 835 836 837 838 836 842 1.49
31 842 841 844 849 847 846 840 844 844 847 1.45
32 851 855 847 849 852 851 850 850 851 851 1.40
33 857 856 857 859 857 857 853 857 857 856 1.35
34 862 860 859 859 858 859 858 861 860 860 1.30
35 864 863 865 864 866 864 863 865 864 865 1.26
36 869 867 867 869 869 868 867 869 868 869 1.22
37 872 870 872 873 872 871 872 873 872 873 1.19
38 875 873 876 877 877 876 878 876 876 877 1.15
39 879 878 880 881 882 880 881 879 880 881 1.12
40 882 881 883 884 884 883 884 883 883 885 1.09
41 886 885 885 886 888 886 887 885 886 888 1.07
42 889 888 887 889 891 889 890 888 889 892 1.05
43 893 892 890 894 896 895 895 891 893 896 1.03
44 896 895 893 897 899 897 898 893 896 899 1.01
45 899 898 897 899 900 899 901 895 899 902 0.99
50 914 915 916 913 914 915 917 910 914 918 0.93
55 928 929 931 928 929 928 931 927 929 932 0.87
56 931 933 935 932 932 931 934 930 932 935 0.86
57 934 936 938 936 934 935 938 934 936 938 0.85
58 938 939 941 939 938 937 940 937 939 940 0.83
59 941 942 944 942 941 940 943 940 942 943 0.82
60 943 944 946 944 943 942 945 943 944 945 0.81
61 945 946 948 946 945 944 947 945 946 948 0.80
62 947 948 950 948 947 946 949 947 948 950 0.78
63 949 950 952 950 949 948 951 949 950 953 0.78
64 951 952 954 952 951 950 953 951 952 955 0.77
65 953 954 956 954 953 952 955 953 954 957 0.76
104
In coloana „Curba standard ISO 834” se calculeaza temperatura gazelor fiebinţi din
compartiment cu ajutorul relatiei:
g T+345 log10( 8t+1) (4.4a)
Tk1-Tk8 [°C] – reprezintă simbolurile termocuplurilor plate, pentru măsurarea
temperaturii, din interiorul cuptorului.
În figura de mai jos este prezentată grafic deviaţia procentuală (d e) și reprezintă aria
curbei de temperatură medie înregistrată de termocuplurile din cuptor, specificate în figura
4.3a, în raport cu aria curbei standard de temperatură-timp și limitele impuse.
Deviatia de fata de Curba Standard ISO 834

25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
[%]
0.0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
-5.0
-10.0
-15.0
-20.0
Timp [min]
Deviatie % Limita + Limita -
Figura 4.4a
Figura 4.4b Temperaturile înregistrate pe durata testului, în interiorul cuptorului, raportate la

Curba Standard ISO834 de temperatură-timp
105
1200
1000
Tk1
Tk2
800
Tk3
Tk4
600 Tk5
Tk6
Tk7
400
Tk8
Medie Calculata
200 Curba Standard
0
0 3 6 9 12 15 18 21 24 27 30 33 36 39 42 45 48 51 54 57 60 63
Epruvetele își mențin criteriul de performanță capacitate portantă (R) pe toată

durata testului. Deformațiile maxime înregistrate au fost D1= 4,088 mm pentru epruveta nr. 1
și D2= 4,800 mm pentru epruveta nr. 2, așa cum este ilustrat în figura 4.4c.
5.000
4.500
4.000
3.500 D1 D2
3.000
Deflection [mm]
2.500
2.000
1.500
1.000
0.500
0.000
0 10 20 30 40 50 60
Time [min]
Fig. 4.4c Measured deflections on the unexposed surface of the tested specimen for the initial considered points
106
Tabelul 4.4e
Timp t Deformaţii înregistrate (D1) Săgeată limită

Deformaţii înregistrate (D2) [mm] 𝐿2
[min] [mm] 𝐷= [mm]
400𝑑
0 0.000 0.000
1 0.075 0.000
2 0.131 0.000
3 0.131 0.000
4 0.131 0.000
5 0.131 0.000
6 0.150 0.000
7 0.169 0.000
8 0.169 0.000
9 0.169 0.000
10 0.150 0.000
11 0.150 0.000
69,60
12 0.150 0.000
13 0.150 0.000
14 0.263 0.000
15 0.338 0.094
16 0.338 0.225
17 0.544 0.319
18 0.563 0.356
19 0.600 0.469
20 0.638 0.581
21 0.619 0.600
22 0.713 0.713
23 0.713 0.806
Tabelul 4.4e (continuare)

Timp Deformaţii înregistrate Săgeată limită
t (D1) Deformaţii înregistrate (D2) [mm] 𝐿2
𝐷= [mm]
[min] [mm] 400𝑑
26 0.694 1.012
27 0.731 1.069
28 0.769 1.144
29 0.844 1.219
30 0.844 1.313
31 0.900 1.425
32 0.956 1.538
33 1.181 1.650
34 1.181 1.744
35 1.369 1.894
36 1.369 1.950
37 1.388 2.044 69,60
38 1.744 2.156
39 1.725 2.194
40 1.913 2.381
41 2.044 2.550
42 2.044 2.663
43 2.044 2.737
44 2.325 3.000
45 2.513 3.131
46 2.756 3.319
47 2.963 3.488
48 3.019 3.656
107
49 3.244 3.919
50 3.450 4.238
51 3.656 4.369
52 4.088 4.781
53 4.088 4.800
54 4.088 4.800
55 4.088 4.800
56 4.088 4.800
57 4.088 4.800
58 4.088 4.800
59 4.088 4.800
60 4.088 4.800
61 4.088 4.800
62 4.088 4.800
63 4.088 4.800
64 4.088 4.800
65 4.088 4.800
Epruvetele își mențin criteriul de performanță capacitate portantă (R) pe toată durata
testului. Deformațiile maxime înregistrate au fost D1= 4,088 mm pentru epruveta nr. 1 și D2=
4,800 mm pentru epruveta nr. 2, așa cum este ilustrat în figura 4.4c.
4.6 Determinarea experimentala a adancimii de carbonizare

Adâncimea de carbonizare a fost determinată în șase secțiuni ale elementelor după cum
urmează:
Tabelul 4.6
Secțiune după încercare Secțiune inițială
Secțiune
Lățime (b) [mm] Înălțime (h) [mm] Lățime (b) [mm] Înălțime (h) [mm]
S2 103,3 365
S3 107,0 375
S4 107,7 375
180 440
S2’ 107,3 365
S3’ 108,0 365
S4’ 105,8 375
108
Calculul vitezei de ardere:
Adâncimea teoretică de carbonizare se determină cu relația următoare:
𝑑𝑐ℎ𝑎𝑟,𝑛 = 𝛽𝑛 ∙ 𝑡 [mm]
unde,
- βn – valoarea de calcul a vitezei de ardere teoretică în condiții standard de expunere la

foc;
- dchar,n – adâncime teoretică de carbonizare;
- t – timpul de expunere la foc în minute;
Tabelul 4.6b
Adâncime de
Viteză de Adâncime de Viteză de ardere
carbonizare
Direcție ardere medie carbonizare teoretică βn
teoretică dchar,n
[mm/min] medie [mm] [mm/min]
[mm]
b [mm] 0,566 dchar,1 36,8
0,7 45,5
h [mm] 1,077 dchar,2 70,0
Sectiune initiala Durata de exp la foc

h b t= 65 min
440 180 Viteza medie de ardere
v= 49,6 mm
Valori masurate Grinda buna
Sect 2 h b bmed
365 101 103,3
102
107
Sect 3 h b bmed
375 112,5 107,0
103,5
103,3
108,5
Sect 4 h b bmed
375 108,5 107,7
106,27
108,2
109
Sect 2' h b bmed

365 110,2 107,3
106,2
105,4
Sect 3' h b bmed

375 112,1 108,0
107,1
104,7
Sect 4' h b bmed

375 106,8 105,8
104,3
106,3
Valori masurate Grinda rupta
Srup1 h b bmed
255 116,16 112,4
110,9
110
Srup1' h b bmed
255 113,4 111,2
107,3
112,8
Srup2 h b bmed
285 104,5 104,5
103,1
105,9
Srup2' h b bmed
285 113,1 111,9
111,9
110,6
Calcul viteze de ardere

Directie orizontala (b)
v2 0,59 v2' 0,56
v3 0,56 v3' 0,55
v4 0,56 v4' 0,57
Directie verticala (h)
v2 1,15 v2' 1,15
v3 1,00 v3' 1
v4 1,15 v4' 1
110
Figura 4.6b Secțiunea S2, după încercare
Figura 4.6c Secțiunea S3, după încercare
Figura 4.6d Secțiunea S4, după încercare
111
Figura 4.6e Secțiunea S2’, după încercare
Figura 4.6f Secțiunea S3’, după încercare
Figura 4.6g Secțiunea S4’, după încercare
112
5 - Concluzii
 În urma determinării experimentale se constată o bună legătură între valorile teoretice
și valorile experimentale. Se observă că dchar,2 > dchar,1, fenomen care se datorează
fluxului primit din două direcții de către elementele testate. În consecință acest efect
se poate neglija.
 Datorită naturii testului de rezistenţă la foc şi în consecinţă a dificultăţii în cuantificarea
incertitudinii măsurării rezistenţei la foc, nu este posibil să se precizeze gradul de
acurateţe al rezultatului.
113
CAPITOLUL 3
STUDIU PRIVIND
EVALUAREA REZISTENŢELOR UNITARE CARACTERISTICE LA
ÎNTINDERE DIN ÎNCOVOIERE ALE ZIDĂRIEI (fXK1 ŞI fXK2),
PENTRU ZIDARIA REALIZATA CU UNITATI DE TIP WIENERBERGER
114
1. Aspecte generale privind comportarea peretilor la sarcini perpendiculare

pe plan (out-of-plane)
Figura 1 – Actiuni perpendiculare pe plan si comportarea peretilor din zidarie
Cedarea peretilor din ZNA este cauzată de ruperea caramizilor plasate deasupra sau
dedesubtul zonei de actiune de tip arc. Ruperea acestor caramizi este cauzată de distorsiunea
unghiulară datorata rotirii in afara planului în principal produsa de o forță generată de un efect
combinat forfecare-comprimare.
Fisurile aparute din incovoiere catre reazeme din cauza momentelor negative urmate de
fisurile in zona mediana din cauza momentelor pozitive se datoreaza efectului de arc triplu
articulat care se formeaza.
Cand deformatiile cresc din cauza momentului din actiuni in afara planului peretele este
fixat catre reazeme de catre centurile de la partea superioara si inferioara. Aceasta actiune
induce o forta de compresiune in plan (FV) simultan cu o forta taietoare (FH) in reazem
producand o forta rezultanta (FR). Este important a se mentiona ca in mod normal ca zdrobirea
este asociata straturilor de mortar, insa din cauza modului de cedare fragil al caramizilor
zdrobirea in reazeme se produce in caramizi. In momentul in care fisurarea este initiata in
caramizi stratul de mortar adiacent se delamineaza. In literatura de specialitate (Angel&all
ℎ
1994) se specifica ca pentru o zveltete 𝑡 > 30, efectul actiunii de tip arc este mic.
Analizand segmentul superior al peretelui din zidarie se pot aprecia urmatoarele relatii
pentru un corp rigid, unde se definesc urmatoarele variabile:
 P = incarcarea perpendiculara (out-of-plane)
 T = Forta de compresiune
 h = inaltimea peretelui
 t = grosimea peretelui
 a = bratul de parghie intre fortele de compresiune
 b = latimea de rezemare
 o = deformatia peretelui (considerat ca un corp rigid)
 fd= rezistenta la compresiune de proiectare a zidariei
Considerand momentele fata de sectiunea “o” si ca unghiul o este foarte mic, se obtin
urmatoarele relatii:
115
𝑃 ℎ
( ) ( ) = 𝑇(𝑎 − ∆𝑜 )
2 2
4𝑇
𝑃= (𝑎 − ∆𝑜 )
ℎ
Forta de compresiune unitara care actioneaza la capetele peretelui devine:
𝑇 = 0.5𝑓𝑑 𝑏 iar deformatia peretelui poate sa fie exprimata ca:
∆𝑜 ∆1 ℎ∆1 −2∆21
ℎ = rezultand ∆𝑜 = unde  reprezinta scurtarea datorata compresiunii din forta
−∆1 𝑏 2𝑏
2
ℎ∆1
axiala iar valoarea ∆12 poate sa fie neglijata asadar, in final rezulta ∆𝑜 = 2𝑏
Angel introduce de asemenea un parametru adimensional c:

∆1
𝑐= = 0.25𝜀𝑚𝑎𝑥
ℎ
De asemena lungimea zonei de rezemare, b, se poate determina conform lui Angel:
ℎ 2
𝑏 = 0.25𝑡 [1 + √1 − 2𝑐 ( ) ]
𝑡
∆ ∆𝑜
Si astfel rotatia  se determina ca: 𝜃 = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 ( 𝑏1 ) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 (ℎ )
−∆1
2
De asemenea se pot exprima:
∆2 ∆1 ∆2
= si conform relatiei de mai sus = 0.25𝜀𝑚𝑎𝑥
𝑏′ 𝑏 ℎ
unde 𝜀𝑚𝑎𝑥 =este deformatia segmentului de perete comprimat in fibra comprimata.
Se va lua ca masura a comportarii proaste a peretilor la actiuni perpendiculare pe plan,

reducerea corespunzatoare a capacitatii de rezistenta (rezistentei de proiectare) la actiuni
perpendiculare pe planul peretilor.
116
2. Studii de caz
In scopul studierii comportarii peretilor din zidarie la actiuni perpendiculare pe planul lor s-au
realizat un numar de peste 120 de studii de caz din care o parte pentru cladiri cu P+1E (2
niveluri), o parte pentru cladiri cu P+2E (3 niveluri), o parte pentru P+3E (4 niveluri) si o ultima
parte pentru cladiri cu P+4E (5 niveluri), dupa cum urmeaza:
- Cazul 1 – cladire cu structura din zidarie confinata avand 2 niveluri amplasata intr-o
regiune cu ag=0.40g;
- Cazul 2 – cladiri cu 3 niveluri – inaltimile de nivel au fost considerate constante si
Hnivel=3.00m:
o 10 tipuri de pereti diferentiati in functie de lungime (P1 cu lw=1m; P2 cu lw=2m;
P3 cu lw=3m; P4 cu lw=4m; P5 cu lw=5m; P6 cu lw=6m; P7 cu lw=7m; P8 cu
lw=8m; P9 cu lw=9m si P10 cu lw=10m)
o Pentru fiecare tip de perete, din cele 10 cazuri) au fost considerate urmatoarele
ipoteze cu privire la capete:
Figura 2
Cazul cu 3 niveluri
- Cazul 3 – cladiri cu structura din zidarie confinata avand 4 niveluri, amplasate intr-o
regiune cu ag=0.15g;
- Cazul 4 – cladiri cu 5 niveluri – inaltimile de nivel au fost considerate constante si
Hnivel=3.00m:
o 10 tipuri de pereti diferentiati in functie de lungime (P1 cu lw=1m; P2 cu lw=2m;
P3 cu lw=3m; P4 cu lw=4m; P5 cu lw=5m; P6 cu lw=6m; P7 cu lw=7m; P8 cu
lw=8m; P9 cu lw=9m si P10 cu lw=10m)
o Pentru fiecare tip de perete, din cele 10 cazuri) au fost considerate urmatoarele
ipoteze cu privire la capete:
Figura 3
Cazul cu 5 niveluri
117
- Pentru lt au fost considerate urmatoarele dimensiuni, pentru ambele cazuri:

o lt =0.00 lw
o lt =0.50 lw
o lt =1.00 lw
o lt =2.00 lw
- S-a utilizat programul ETABS cu actiuni perpendiculare pe planul peretilor, in acelasi
timp determinandu-se atat eforturile sectionale cat si deplasarile absolute si deplasarile
relative de nivel.
3. Raspunsuri structurale obtinute

800.00
700.00
600.00
500.00
400.00
300.00
200.00
100.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10
Figura 4 – Cladire cu 3 niveluri – Excentricitati calculate [mm]
800
700
600
500
400
300
200
100
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10
Figura 5 – Cladire cu 3 niveluri – Deplasari relative de nivel ETABS [mm]
118
600.00
500.00
400.00
300.00
200.00
100.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Fig

Limbă

Constructii Civile - Probleme Si Solutii Moderne II PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constructii Civile - Probleme Si Solutii Moderne II PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daniel STOICA

PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II

PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II

STUDIU PRIVIND COMPORTAREA PLANSEELOR DE TIP POROTHERM

1.2. Descrierea structurilor

Studiu caz Tip structura Regim de inaltime Tip planseu

ag - valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare, specifică amplasamentului;

T1- perioada proprie fundamemtală de vibraţie a clădirii în planul ce conţine direcţia

2. Proiectarea planşeelor ceramice porotherm

2.2. Reguli privind proiectarea si realizarea planseelor POROTHERM

2.2.2. Descrierea sistemului - planseu POROTHERM cu grinzi precomprimate,

2.3. Tipuri de elemente utilizate la planseele Porotherm

În funcţie de valorile incarcarilor de calcul si de necesarul de capacitate de rezistenta,

a) structura simpla de grinzi b) structura dubla de grinzi

Figura 2.3a si b – Dispunerea conectorilor in lungul grinzilor PTH (F175 – F425)

Dimensiuni 250 x 370 x 170 mm

Figura. 2.5 - Bloc ceramic pentru planseu Porotherm 60

Dimensiuni 250 x 520 x 170 mm

Tabelul 2.2 Caracteristicile generale pentru grosimi ale suprabetonarii de 6cm

2.4.3. Calculul incarcarilor

(g) Aceasta incarcare totala se transforma in incarcare uniform distribuita pe m2 de

2.4.4. Exemplu de calcul a incarcarilor uniform distribuite pe plansee si pe grinzile

Element gn( daN/m2) n gc( daN/m2)

gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m

𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si

qc =516.6+ 60.0 = 576.6daN/m =5.76kN/m (pentru distanta intre grinzi de 60cm)

Element qn( daN/m2) n qc( daN/m2)

* valoare orientativa ce se calculeaza conform relatiior de mai sus Coeficienţii incarcarilor

gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m

gs = greutatea suprabetonarii grinzii PTH (exclusiv grosimea suprabetonarii curente

𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si

Verificarea secţiunii grinzilor PTH la încovoiere

Unde l0 este distanta intre fetele reazemelor (grinzi sau pereti).

Pentru exemplul de incarcari de mai sus de la cap IM.3.1 vom avea:

Cazul A (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)

Lungimea de calcul l=5.30 m

Cazul B (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)

Lungimea de calcul l=5.3m

𝛾𝑅 este coeficientul global de siguranta pentru SLU (𝛾𝑅 = 1,10)

Structura simpla Structura dubla de

Greutate totala grinda

cm cm Kg/buc buc buc kNm kN/m kNm kN/m

Pentru valorile deschiderilor corespunzătoare coloanelor marcate cu ** se recomanda utilizarea

M = moment maxim capabil corespunzator incarcarii limita de exploatare

q = incarcarea limita asociata momentului maxim capabil

Pentru calcule acoperitoare, avand in vedere ca marirea grosimii suprabetonarii conduce la o

De exemplu, pentru grinzile cu 19 sarme de precomprimare F575-F725 cresterea grosimii

Conform precizarilor producatorului, otelul de precomprimare este caracterizat prin

- rezistenta la intindere – valoare specificata - fpk = 1960 N/mm

Calculam capacitatea de rezistenta la incovoiere cu relatia (6) de mai sus:

ap = aria unei sarme de precomprimare Ф2.5 mm;

γc = 1.5 – coeficient partial de siguranta pentru beton

Inaltimea zonei comprimate va fi:

yc = FA/(beffxfcd) =286368/(720x13.3) = 29.90 mm;

2.5. Verificarea sectiunii grinzilor PTH la forta taietoare

E din SR EN 15037-1:2008 pct. E5.

𝜏𝑠𝑑 = 𝑉𝑆𝑑 /𝑏𝑧 ≤ 0.03𝑓𝑐𝑘[N/mm2]

VSd= forta taietoare de calcul in sectiunea verificata – [N]

τSd= efortul unitar de lunecare de calcul in MPa [1MPa = 1N/mm2]

z = bratul de parghie al cuplului de forte interior la starea limita de rezistenta (SLU); in

Ii= momentul de inertie al sectiunii ideale de beton - [mm4];

Se considera doua niveluri la care se face verificarea si anume – centrul de greutate