Constructii Civile - Probleme Si Solutii Moderne II PDF

Daniel STOICA
CONSTRUCTII
CIVILE
PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II
BUCURESTI 2016
CONSTRUCTII CIVILE – PROBLEME SI SOLUTII MODERNE Daniel STOICA
DANIEL STOICA
CONSTRUCTII CIVILE
PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II
BUCURESTI 2016
1
2
CUPRINS
Cuprins Pg. 3
Studiu privind comportarea planseelor de tip
Porotherm ca diafragme orizontale (saibe rigide si
Capitolul 1 - rezistente), la cladiri cu regim mic si mediu de Pg. 4 - 73
inaltime, cu structura din zidarie sau in cadre din
beton armat
Aspecte privind comportarea grinzilor de lemn
Capitolul 2 - Pg. 74 - 113
la actiunea incendiilor
Studiu privind evaluarea rezistenţelor unitare
caracteristice la întindere din încovoiere ale zidăriei
Capitolul 3 - Pg. 114 -138
(fxk1 şi fxk2), pentru zidaria realizata cu unitati de tip
Wienerberger
Comportarea structurilor din beton armat cu fațadă
de tip pereți cortină
Aspecte privind studierea influenței colapsului
Capitolul 5 - local al unor elemente structurale la generarea Pg. 222 - 260
colapsului progresiv
Aspecte privind influenta sistemelor de tip back-up
la cladiri. Studiu de caz Oklahoma Murah building
Aspecte privind comportarea cladirilor cu
bowindow-uri
Efectele produse de montarea termoizolatiei
Capitolul 8 - exterioare la cladiri existente cu pereti de zidarie Pg. 381 - 430
din caramida plina presata
Aspecte privind utilizarea unor nuclee avand
destinatia de siguranta antiseismica la cladiri civile
Influenta produsa de construirea cladirilor noi
Capitolul 10 - Pg. 474 - 531
asupra mediului construit existent
Bibliografie - Pg. 532 -537
3
CONSTRUCTII CIVILE – PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II Daniel STOICA
CAPITOLUL 1
STUDIU PRIVIND COMPORTAREA PLANSEELOR DE TIP POROTHERM

CA DIAFRAGME ORIZONTALE (SAIBE RIGIDE SI REZISTENTE),
LA CLADIRI CU REGIM MIC SI MEDIU DE INALTIME,
CU STRUCTURA DIN ZIDARIE SAU IN CADRE DIN BETON ARMAT
4
1. Introducere
1.1. Descrierea Conceptului
Industria construcţiilor consumă mai multe resurse naturale decât orice altă industrie.
Odată cu creşterea gradului de conştientizare publică, de nevoile şi cerinţele de dezvoltare durabilă
şi conservare a mediului, în nici o altă industrie nu se cere la fel de mult că şi în construcţii să
evolueze practicile de producţie, execuţie şi proiectare pentru a satisface nevoile generaţiei noastre
actuale, fără limitarea resurselor din viitorul generaţiile următoare. De exemplu, betonul este de
departe cel mai important materialul de construcţie, cu miliarde de tone de produse în fiecare an
la nivel mondial, şi fără de care infrastructura naţiunii este de neconceput. Progrese considerabile
şi descoperiri au fost făcute în ultimii ani în tehnologia de beton, care au trecut neobservate de
publicul larg. În egală măsură se poate descrie şi producţia de materiale ceramice pentru
construcţii.
Cărămidă este unul dintre cele mai vechi materiale de construcţii. Înainte de timpul nostru,
s-a bucurat de o mare răspândire cărămida din chirpici, dar în ciuda acestui fapt, există poveşti,
care relatează faptul că a fost utilizată cărămidă arsă. Cărămida si-a început istoria în Egipt, Roma
antică, folosita pentru construirea de structuri complexe, care a inclus arcade, bolţi, viaducte şi
altele. În Germania, zidăria de cărămidă a devenit sursa de origine în cadrul noii arhitecturi de un
stil specific - gotic din cărămidă, acest stil a fost dominant în secolele XII-XVI.
Până la tehnologia de producţie a secolului al XIX-lea productia de cărămida avea un nivel
scăzut şi cere prea mult efort. Formă cărămizii se realiza cu mâinile, uscarea produsului numai
în sezonul cald, sau produse în cuptoare primitive. Abia la sfârşitul secolului al XIX-lea oamenii
au creat cuptoare inelare, presă cu curea, precum şi maşinile care procesau argila. Toate acestea
au adus tehnologia de producţie a cărămizii la un nou nivel. Astăzi, cele mai multe dintre cărămizi
sunt produse în fabrici automatizate cu o mare performanţă.
In acest moment, cărămida, probabil, este la apogeul evoluţiei sale. Proprietăţile sale sunt
aproape perfecte, a devenit cu un ordin de mărime mai rezistenta la diverse solicitari mecanice dar
si rezistenta la apă şi îngheţ. Clădirile moderne din zidarie de caramida au luat prima poziţie în
construcţia de clădiri din mediul urban si rural, sunt foarte fiabile iar cărămida este un material pur
din punct de vedere al ecologic, care îndeplineşte standardele moderne.
Odată cu evoluţia ei tehnologică, s-a extins şi ca utilizare, cărămida putând fi pusă în opera
atat pentru crearea elementelor de structură (altele decât la pereti din zidărie) - construcţia
planşeelor cu proprietăţi de rezistenţă şi stabilitate comparabile cu metodele tradiţionale de
execuţie a planşeelor.
5
Alternativă la planşeul clasic din beton este planşeul ceramic POROTHERM. Mai puţin
utilizat în ţară noastră, planşeul ceramic este folosit de multă vreme în construcţiile din multe state
europene, în mod special în Italia şi Austria. Planşeul ceramic se utilizează atât ca planşeu curent
cât şi ca planşeu de acoperiş (în pantă). Folosit pe scară largă în construcţiile civile din Europa,
acest tip de planşeu a început să câştige tot mai mult teren şi la noi în ţară, datorită avantajelor
incontestabile. În cazul în care este utilizat ca planşeu de separaţie a clădirii de mediul exterior
(peste ultimul nivel sau planşeu peste subsol neîncălzit), necesită o izolaţie termică suplimentară.
În ultimii ani, timid, dar sigur, acest tip de planseu a început să câştige teren şi în
construcţiile civile din România, datoria multiplelor calităţi pe care le posedă:
- Montajul planseului ceramic porotherm este foarte simplu si rapid;
- Aproximativ de doua ori mai performant termic decât un planşeu clasic din beton;
- Poate fi adaptat dimensiunilor oricărei construcţii civile;
- Are o greutate mai mică decât planşeul din beton cu un consum optimizat de beton si
de armatura.
Planseul Porotherm este compus dintr-un sistem de grinzi prefabricate din beton armat
precomprimat, în înveliş ceramic, şi blocuri ceramice de umplutură, cu goluri orizontale. Partea
superioară a plăcii se armează cu plase sudate sau plase din bare independente, peste care se toarnă
un strat de beton. Prezenta lucrare prezintă aspecte de proiectare şi de punere în execuţie a
planseelor ceramice POROTHERM printr-un studiu comparativ intre optiunile cu sau fara
diafragma orizontala (saiba rigida si rezistenta) oferite de programulprogramul de calcul ETABS.
Pentru studiu s-au folosit mai multe modele de calcul pentru a evidenţia comportarea sistemelor
structurale prin diferite tipuri de conformare în elevaţie.
1.2. Descrierea structurilor
Pentru analizarea acestei probleme s-au realizat un numar de 10 studii de caz, cu planseu
ceramic cu grinzi prefabricate Porotherm, dupa cum urmeaza:
Studiu caz Tip structura Regim de inaltime Tip planseu

1 ZC P+2E Real
2 ZC P+2E Diafragma rigida
3 ZC P+1E Real
5 Cadre din b.a. P+4E Real
6 Cadre din b.a. P+4E Diafragma rigida
7 ZNA P+3E Real
8 ZNA P+3E Diafragma rigida
9 ZC P+3E Real
6
Desi codul de proiectare seismica P100-1/2013 nu permite acest regim de inaltime pentru
strucurile de zidari aflata in zona seismica cu ag>0.20g, s-a dorit a urmari o comportare a structurii
peste nivele admise de codurile proiectare in scopuri experimentale.
Structurile corespunzatoare studiilor de caz analizate sunt prezentate in anexa 1.
Partiurile de arhitectură au fost conformate in prealabil pentru a respecta condiţiile
arhitectural-structurale impuse de normativele în vigoare din România. In acest scop, s-au stabilit
corespunzător ariile incaperilor, densităţile de pereţi structurali de pe fiecare direcţie, mărimile şi
poziţiile golurilor in pereţi, poziţia casei scării, numărul şi pozitia stalpişorilor de beton armat,
predimensionari de stalpi si grinzi pentru structura cu cadre din beton armat, în plus, s-au ales
cladiri cu regularitate structurală in elevaţie (etaje de inălţime constantă).
Conform codurilor CR 6-2013 si P100.1/2013 s-au ales dimensiunile minim admisibile
pentru secţiunile stalpişorilor şi a centurilor, anume 250x250 mm.
Golurile de uşi şi ferestre sunt prevăzute la partea superioară cu buiandrugi din
Porotherm, elemente prefabricate din beton armat precomprimat cu invelis ceramic si dimensiuni
sectionale 120x65 mm
Betonul folosit in stalpişori, stalpi, centuri si grinzi este de tip C20/25, iar armăturile
longitudinale sunt din oţel PC52 si cele transversale de tip OB37.
Toate elementele structurale au fost considerate ca fiind armate la procentul minim
prevăzut in codul P100-1/2013. In cazul elementelor de zidărie, s-au folosit rezistenţele prescrise
în codul CR6-2013, şi rezistenţa admisibilă pentru mortar.
Zidăria folosită este de tip Porotherm 25 Robust (375x250x238) - bloc ceramic cu locas
de mortar destinat executiei peretilor structurali din zidarie si Porotherm 11.5 N+F(500x115x238)
- bloc ceramic cu nut si feder destinat executiei peretilor nestructurali de inchidere si
compartimentare din zidarie cu dimensiuni
Pentru calcule s-au ales înălţimi de nivel de 3 metri atât la parter cât şi la etajele
superioare.
Tipurile de plansee alese sunt ceramice Porotherm iar calculele acestora s-au realizat in
capitolul 2.
Struturile de rezistenţă ale clădirilor s-au modelat pentru o zona seismica cu acceleratia
orizontala de proiectare ag=0.30g si cu Tc=1.60 sec. respectiv b0=2.50.
Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modurilor proprii fundamentale, pentru fiecare
directie principala a cladirii s-au determinat pe baza coeficientului seismic de baza:
Fb = γIe x Sd(T1) x λ x m.
unde:
Sd(T1) - ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare perioadei
fundamentale T1;
𝛽𝑜
𝑆𝑑 (𝑇1 ) = 𝑎𝑔
𝑞
ag - valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare, specifică amplasamentului;

β0 – factorul de amplificare dinamică maximă a acceleraţiei orizontale a terenului de către
structură, egal cu 2.5;
q - factorul de comportare, care ţine seama de capacitatea de disipare de energie a
structurii pentru fiecare direcţie de calcul a clădirii.
Conform codului P100-1/2013:
7
- Pentru clădiri cu structura de rezistenta din zidarie confinata (ZC) cu regularitate în
plan şi în elevaţie, factorul de comportare este egal cu 2.25αu/α1, unde αu reprezintă
90% din forţa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân
constante, structura atinge valoarea maximă a forţei laterale capabile, iar α1 reprezintă
forţa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân constante,
primul element structural atinge rezistenţa ultimă. Pentru clădiri cu cel puţin 2
niveluri, αu/α1 este egal cu 1.25, prin urmare valoare lui q este 2.8125.
- Pentru clădiri cu structura de rezistenta din zidarie ne armata (ZNA) cu regularitate
în plan şi în elevaţie, factorul de comportare este egal cu 1.75αu/α1, unde αu reprezintă
90% din forţa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân
constante, structura atinge valoarea maximă a forţei laterale capabile, iar α1 reprezintă
primul element structural atinge rezistenţa ultimă. Pentru clădiri cu cel puţin 2
niveluri, αu/α1 este egal cu 1.10, prin urmare valoare lui q este 1.925.
- P100/1-2013 prevede ca pentru structurile cu pereţi din zidărie cu lege constitutivă
liniară cu εmu/ εm1 ≅ 1.0, pentru toate tipurile de elemente pentru zidărie din argilă
arsă şi din BCA, factorii de comportare q se vor lua după cum urmează:
 pentru zidărie nearmată (ZNA): q = 1.50
 pentru zidărie confinată (ZC) şi pentru zidărie confinată şi armată în
rosturile orizontale (ZC+AR): q = 2.0.
- Pentru clădiri cu structura de rezistenta din cadre de beton armat cu clasa de ductilitate
inalta (DCH), factorul de comportare este egal cu 5αu/α1, unde αu reprezintă 90% din
structura atinge valoarea maximă a forţei laterale capabile, iar α1 reprezintă forţa
seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acţiuni rămân constante, primul
element structural atinge rezistenţa ultimă. Pentru clădiri cu mai multe niveluri şi mai
multe deschideri αu/α1 este egal cu 1.35 si q=6.75.
T1- perioada proprie fundamemtală de vibraţie a clădirii în planul ce conţine direcţia

orizontală considerată;
γIe- factor de importanţă al construcţiei, agal cu 1,0 pentru clădiri de tip curent;
λ - factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin
masa modală efectivă asociată acestuia; egal cu 0.85 pentru clădiri cu mai mult de 2 niveluri, egal
cu 1 în rest.
g - acceleraţia gravitaţională, egală cu 9.81m/s2
Coeficientul forţei tăietoare de bază se poate defini, simplificat, ca fiind:
𝐹𝑏
𝑐𝑏 =
𝑚𝑔
Prelucrând în continuare, aceste devine:
𝑎𝑔 𝛽0
𝑐𝑏 = 𝛾𝐼,𝑒 𝜆 𝜂
𝑔 𝑞 𝑛
η - factor de corecţie ce ţine cont de amortizare, egal cu 0.88 numai in cazul cladirilor cu
structura din zidarie ne armata si confinata, iar in cazul cladirilor cu structura in cadre din b.a. egal
cu 1.00.
8
1.3. Prezentarea calculului:
Pentru modelarea structurilor, s-a folosit programul de calcul ETABS. S-a recurs la un
calcul de tip spaţial, modelând corespunzător, şi cât mai aproape de realitate, geometria
structurilor, proprietăţile materialelor şi încărcările la care pot fi supus pe toată durata sa de viaţă
(permanente, variabile şi cele din seism).
Pentru simplificarea modelării şi a calculelor, golul de scara din placă a fost neglijat,în
acea zonă fiind considerată placă continuă. Stâlpişorii, stalpii, centurile, grinzile şi buiandrugii au
fost declaraţi ca elemente de tip liniar, placa de planşeu ca elemente SHELL cu comportare de tip
“membrane” şi pereţii de zidărie ca elemente de tip “SHELL”. Planşeele au fost declarate in
concordanta cu schemele de montare alese si au fost declarate in doua maniere (cu comportare de
tip diafragma orizontala rigida si cu comportare reala). Pentru a beneficia de rezultate cât mai
exacte, panourile de zidărie au fost împărţite în elemente finite.
Au fost modelate inclusiv zonele de parapeţi şi rigle de cuplare, acestea fiind şi ele, la rândul
lor, discretizate.
Stâlpişorii si centurile au fost şi ele impărţite in elemente finite, in funcţie de cele de la
panourile de zidărie si plansee, pentru ca programul să furnizeze rezultate cat mai corecte.
Plăcile de planşeu au fost discretizate, calculul planşeelor fiind principala tema de analiza
propusă pentru in lucrarea de faţă. La baza structurii elementele structurale din b.a. precum si
panourile de zidărie s-au considerat incastrate, soluţie acceptată pentru cazul de faţă in care
clădirea are un subsol rigid, din pereţi de beton armat, iar armăturile din stalpii si stalpişorii de
beton armat sunt continue pană la structura de fundare.
Mai multe detalii şi reprezenări grafice se gasesc în anexa 2.
2. Proiectarea planşeelor ceramice porotherm

2.1. Dispoziţii generale
Lucrarea prezintă cerinţele si criteriile conform carora se utilizează planseele realizate cu
grinzi precomprimate POROTHERM, blocuri ceramice pentru planseu PTH45 si PTH60 si
suprabetonare armata, la cladiri de zidarie situate în zone seismice. In continuare, in cuprinsul
textului acest sistem de planseu se va denumi- planseul POROTHERM.
2.2. Reguli privind proiectarea si realizarea planseelor POROTHERM

2.2.1. Reguli generale
La structura ce urmează a fi analizată şi in care se utilizează planşee POROTHERM se
recomanda a se avea in vedere, inca de la proiectarea partiurilor de arhitectura, unele reguli care
sa conduca la o executie eficienta, fara ajustari ale grinzilor PTH sau ale blocurilor ceramice pe
santier. Cele mai importante reguli ar fi:
- proiectarea partiurilor de arhitectura se recomanda a se face astfel incat distantele intre peretii
structurali sau intre grinzile cadrelor sa fie modulate pe dimensiunea blocurilor ceramice -
mx25 cm pe directia paralela cu grinzile PTH si nx45+12 respectiv nx60+12, pe directia
perpendiculara pe grinzile PTH (m-numar de module de 25cm; n=numar de intervale intre
axele grinzilor PTH); la structurile din zidarie cu blocuri ceramice POROTHERM, aceasta
modulare trebuie sa fie corelata si cu modularea dimensiunilor pentru zidaria peretilor.
La proiectarea instalatiilor, care se recomanda a se face in paralel cu proiectarea partiurilor
de arhitectura, se va avea in vedere gruparea coloanelor de instalatii in zone restranse pentru a
9
limita la minimum golurile de trecere prin plansee; in cazurile in care acest lucru nu este posibil,
proiectantii de instalatii vor consulta proiectantii structuristi inainte de a prevedea golurile de
trecere prin plansee; este extrem de riscant ca golurile de instalatii sa fie perforate dupa executarea
planseului si mai ales dupa executarea tencuielilor la intrados; prin spargerile ulterioare pentru
goluri pot fi afectate grav grinzile precomprimate cu compromiterea totala a rezistentei planseului;
se interzice trecerea conductelor de instalatii - termice si electrice prin suprabetonarea de deasupra
blocurilor ceramice PTH; acestea vor fi dispuse fie in sape deasupra suprabetonarii, fie la intrados,
sub tavane false din gips carton. La structurile cu pereti structurali din zidarie, avand in vedere
regimul redus de inaltime (si deci eforturile de compresiune reduse de la baza peretilor),
proiectantul de structura va analiza posibilitatea dispunerii grinzilor PTH alternativ, pe directii
perpendiculare in celule invecinate, astfel incat peretii structurali sa aiba eforturi de compresiune
din incarcarile gravitationale cat mai uniforme pe cele doua directii de calcul; aceasta in vederea
obtinerii unor capacitati de rezistenta apropiate la fortele orizontale seismice; in acelasi scop, in
cazurile in care celulele structurale in care se realizeaza planseele au dimensiuni apropiate pe cele
doua direcţii (raportul laturilor este mai mic de 1.5), se poate avea in vedere si schimbarea directiei
de rezemare, la celulele suprapuse pe diferite nivele.
2.2.2. Descrierea sistemului - planseu POROTHERM cu grinzi precomprimate,

blocuri ceramice de umplutura si suprabetonare armata
Planseul POROTHERM este un planseu compozit alcatuit din:
o grinzi prefabricate, din beton precomprimat cu invelis ceramic, dispuse ca nervuri dese la
distante interax de 45 sau 60 cm - denumite in continuare grinzile PTH;
o blocuri ceramice de planseu, cu goluri orizontale, de doua tipuri - PTH 45 si PTH 60;
o suprabetonare din beton armat monolit cu grosimi de 6 cm sau mai mare, in cazurile in
care este necesara din dimensionarea nervurilor dese ale planseului - de ex. 8 cm;
Pentru determinarea capacitatii de deformare la forte orizontale, si aprecierea rigiditatii in
planul planseului, la INCERC Bucureşti a fost realizat, in aprilie 2007, un test, in urma caruia s-a
concluzionat ca, in alcatuirea cu suprabetonare de 5-6 cm ... „planseele de tip Porotherm sunt rigide
in plan orizontal...” incadrandu-se in prevederile pct. 4.4.4 alin (1) din Codul de proiectare
seismica P100-1/2013“ (1) Diafragmele orizontale actioneaza ca grinzi orizontale, cu proportii de
grinzi pereti, rezemate în planurile unde se dezvolta subsistemele structurale verticale (cadre,
pereti). Încarcarile lor sunt constituite din fortele de inertie orizontale asociate greutatii tuturor
elementelor structurale si componentelor nestructurale, echipamentelor si,respectiv, fractiunii
cvasipermanente a acțiunilor variabile,. Referitor la comportarea ca diafragma orizontala rigida,
care poate transmite la elementele structurale verticale incarcarile orizontale din seisme, se poate
spune ca, din punct de vedere constructiv planseul POROTHERM satisface toate cerintele
prevazute de SR EN 15037-1:2008 si anume (se vor consulta piesele desenate anexate):
- grosimile suprabetonarii de 6cm (cum sunt mentionate in raportul INCERC) sunt peste cele
minime specificate in Anexa B a SR EN 15037-1:2008 la pct B2.3. - respectiv grosimea
suprabetonarii sa fie mai mare de 30mm in cazurile in care rezistenta la strapungere din
incovoiere a blocurilor este mai mare de 2.5kN (valoarea acestei rezistente, declarata de
producator si verificata prin incercari la INCERC, este de 4kN)
- suprabetonarea este armata cu plase sudate 8/200 - 8/200mm ceea ce inseamna o arie de
armatura de 2.83cm2/m (respectiv 2.0cm2/m) fata de armarea minima prevazuta in SR EN
15037-1:2008 Anexa G - 1.4cm2/m armatura perpendiculara pe grinzi, in zone seismice cu risc
ridicat.
10
- armatura din campul suprabetonarii este complet ancorata pe reazeme (grinzi sau pereti) fie
prin prevederea unor bare suplimentare cu sectiune echivalenta in cazul armarii cu plase
sudate, fie prin ancorarea barelor independente cu ciocuri pe reazeme. - Anexa G pct.G1.
Avand in vedere ca o grosime a suprabetonarii de 4cm face dificila realizarea acoperirilor
armaturilor cu beton, intrucat ancorarea cu calareti pe reazeme mareste numarul de suprapuneri pe
cele doua directii la intersectiile de grinzi si pereti, grosimea minima a suprabetonarii deasupra
blocurilor ceramice va fie de 6cm.
Planseul POROTHERM conform prevederilor STAS 10107-3/90, este un planseu cu nervuri
dese, cu rezemare pe o singura directie.
Conform prevederilor aceluiasi STAS:
 planseele cu nervuri dese pot fi utilizate cand incarcarile temporare sunt uniform distribuite
sau asimilabile cu acestea si se aplica static, iar valoarea de exploatare a acestor incarcari
este cel mult egala cu 1.5 x valoarea incarcarii permanente; din tabelul 2 de mai jos rezulta
ca greutatea proprie a planseului variaza, (in cazul grosimii suprabetonarii de 6cm) de la
3.1 la 3.8kN/m2 , ceea ce inseamna o incarcare utila maxima de cca. 4.6 - 5.7 kN/m2.
 nu este recomandata utilizarea planseelor cu nervuri dese in cazul celor solicitate de
incarcari concentrate mai mari de 3 kN, de incarcari mobile, sau aplicate dinamic pe
placa.
2.3. Tipuri de elemente utilizate la planseele Porotherm

2.3.1. Grinzile precomprimate Porotherm
(a) Grinzile PTH sunt grinzi prefabricate din beton precomprimat, cu armatura preintinsa, in invelis
ceramic (elemente ceramice speciale tip T250), dispuse ca nervuri dese, la interax de 45 cm sau 60 cm, in
functie de tipul blocului ceramic PTH.
(b) Grinzile reazema pe o lungime de cel putin 125 mm, pe peretii sau grinzile structurii; exista si
posibilitatea rezemarii indirecte prin intermediul unor carcase din otel beton inglobate in betonul de
monolitizare din nervuri; in acest caz capetele grinzilor precomprimate vor fi incastrate intr-o zona monolita
a carei latime va fi dimensionata conform prevederilor SR EN 15037-1:2008
b x h = 120 mm x 65 mm
Fig. 2.1 - Grinda prefabricata planseu Porotherm
Dimensiuni (sectiune bxh) 120mm x 65mm
Lungimea de fabricatie 1.75 - 7,25 m
Dimensiunea modulului de lungime de fabricatie 25cm
Greutatea 16 kg/ml
(c) Armatura pretensionata a grinzii conform ONORM 4258-ST180/200 - producţie
Austria - (se poate asimila cu armatura din stardardul romanesc ST 009-2005) :
- toroane din sarma pentru beton precomprimat ∅2,5mm:
- cu rezistenta la intindere fpk=1960 N/mm2
- limita de elasticitate conventionala la 0.1% fp0.1k=1765 N/mm2
- rezistenta de calcul la tractiune fpd=1500 N/mm2
(d) Conectori otel BSH 55.50 conform MSZ 339 - productie Ungaria:
11
- bare de otel beton ∅4,2 mm
- rezistenta la intindere ft= 560 N/ mm2
- limita de elasticitate de 0.2% f0.2k= 500 N/ mm2
- rezistenta de calcul la tractiune fywd= 420N/ mm2
(e) Beton element prefabricat clasa C 30/37- conform MSZ 4798-1 :2004 ; SR EN 206¬1-
productie Ungaria , (se poate asimila cu betonul de clasa C30/37 din norma romaneasca) NE
012-1:2007 si SR EN 1992-1 :2004)
fck,cil =30N/mm2
fck,cub=37N/mm2
fcd =20 N/mm2
(f) In acceptia SR EN 15037-1:2008 grinzile precomprimate PTH sunt grinzi non autoportante
(vezi cap. I.3), acestea asigurand capacitatea de rezistenta finala a planseului, impreuna cu betonul
monolit turnat in situ.
(g) Caracteristicile dimensionale si greutatile grinzilor sunt prezentate in tabelul 2.1 de mai jos
(s-a pastrat notarea furnizorului pentru fiecare tipodimensiune F175- F725).
(h)
Tabel 2.1 - Caracteristicile grinzilor precomprimate (declarate de producător).
Numărul Numărul Greutate totala
Lungimea Distanta dintre pereti
Denumirea toroanelor conectorilor grinda
cm cm buc buc kg/buc
F175 175 150 5 7 28
F200 200 175 5 7 32
F225 225 200 5 7 36
F250 250 225 5 7 40
F275 275 250 5 7 44
F300 300 275 6 7 48
F325 325 300 7 7 52
F350 350 325 8 7 56
F375 375 350 9 9 60
F400 400 375 10 9 64
F425 425 400 12 9 68
F450 450 425 13 9 72
F475 475 450 14 11 76
F500 500 475 16 12 80
F525 525 500 17 12 84
F550 550 525 17 14 88
F575 575 550 19 14 92
F600 600 575 19 12 96
F625 625 600 19 15 100
F650 650 625 19 14 104
F675 675 650 19 14 108
F700 700 675 19 16 112
F725 725 700 19 16 116
În funcţie de valorile incarcarilor de calcul si de necesarul de capacitate de rezistenta,

planseele pot fi realizate in sistem cu grinzi simple sau cu grinzi duble - figura 2.2
(i) Se pot utiliza grinzi duble, sau chiar triple, si in cazul unui planseu realizat curent cu grinzi
simple, pentru intarirea locala, in zonele cu incarcari sporite (de. ex sub peretii despartitori) sau
pentru bordarea unor goluri mari de instalaţii.
12
Figura 2.2 - Dispunerea grinzilor PTH in structura simpla sau dubla
a) structura simpla de grinzi b) structura dubla de grinzi
Legenda:
1. Bloc ceramic PTH60(45)
2. Grinda prefabricata din beton precomprimat PTH
3. Suprabetonare C20/25
(j) Dispunerea conectorilor in lungul grinzilor, conform fiselor tehnice ale produsului, este
prezentata in Figura 2.3a si Figura 2.3b de mai jos.
Figura 2.3a si b – Dispunerea conectorilor in lungul grinzilor PTH (F175 – F425)
13
2.3.2. Blocurile Porotherm pentru plansee
a) Blocurile pentru plansee sunt blocuri ceramice cu goluri orizontale cu forma apropiata de un
paralelipiped dreptunghic, sectiunea transversala fiind apropiata de cea a unui trapez isoscel.
b) In sistemul planseu ceramic Porotherm blocurile ceramice PTH 45 si PTH 60 sunt
considerate in calcul ca fiind semirezistente - nu se considera in calcul contributia talpii
superioare a acestora la sectiunile active ale nervurilor planseului.
c) Mai jos sunt prezentate caracteristicile dimensionale si tehnice ale celor doua tipuri de
blocuri
Fig. 2.4 - Bloc ceramic pentru planseu Porotherm 45
Dimensiuni 250 x 370 x 170 mm

Distanta interax intre grinzile precomprimate 45 cm
Greutate 11 kg/buc
Forta medie de rupere la incovoiere 4 kN
Conductivitate termica A ( W/m K) 0.51
Rezistenta la transfer termic R (m2K/W) 0.34
Coeficient de absorbtie fonica 48.5 dB
Densitate aparenta 700 kg/mc
Figura. 2.5 - Bloc ceramic pentru planseu Porotherm 60
Dimensiuni 250 x 520 x 170 mm

Distanta interax intre grinzile precomprimate 60 cm
Greutate 15 kg/buc
Forta medie de rupere la incovoiere 4 kN
Conductivitate termica A ( W/m K) 0.51
Rezistenta la transfer termic R (m2K/W) 0.34
Coeficient de absorbtie fonica 48.5 dB
Densitate aparenta 700 kg/mc
14
2.4. Elemente pentru proiectarea si calculul planseelor POROTHERM
2.4.1. Caracterisiticile generale ale planseului
Caracteristicile generale geometrice, fizice si consumurile specifice de materiale pentru
grosimi ale suprabetonarii de 6cm, sunt prezentate mai jos in Tabelul 2.2.Valorile din tabel sunt
conform specificatiilor tehnice din documentele WIENERBERGER.
Tabelul 2.2 Caracteristicile generale pentru grosimi ale suprabetonarii de 6cm

Datele geometrice, cantitative, fizice si constructive ale planseului
Structura grinzi Structura simpla Structura dubla
Grosimea
cm 23 23 23 23
planseului
Grosimea
cm 6 6 6 6
suprabetonarii
Distanta interax
intre grinzi le cm 45 60 45 60
PTH
Consum 2
ml/m 2,22 1,67 3,51 2,78
specific grinzi
Consum
specific blocuri buc/m2 8,89 6,67 7,02 5,56
ceramice
Consum
2
specific beton l/m 83 77 101 93
monolit
Greutatea
planseului
kN/m2 3,3 3,1 3,8 3,5
turnat monolit
(umed)
Rezistenta la
Rf m2 K/W 0,307 0,325 0,269 0,290
transfer termic
Permeabilitate
δ 10-9 Kg/ 0,0242 0,0250 0,0213 0,0256
la vapori msPa
Coeficienti de
difuzie de μ - 6,87 6,64 7,79 7,38
vapori
2.4.2. Ipoteze de calcul
(a) Ipotezele de calcul pentru calculul planseelor Porotherm sunt cele menţionate in STAS
10107/3-90 - Plansee cu nervuri dese din beton armat si beton precomprimat.
(b) Conform STAS-ului :
- la planseele cu nervuri dispuse pe o singura directie, nervurile se calculeaza ca grinzi
obişnuite din beton armat sau beton precomprimat (indiferent de tipul de structura in
care sunt prevazute).
- dimensionarea nervurilor se face considerand ca sunt simplu rezemate;
15
(c) de regula, in calculul planseelor cu corpuri de umplutura nu se ia in considerare aportul
corpurilor de umplutura si a eventualelor monolitizari intre nervuri si corpurile de umplutura;
(d) calculul la forta taietoare se poate face asimiland aria portiunii active a corpului de
umplutura cu o arie echivalenta de beton, de aceeasi clasa cu cea prevazuta in nervuri dedusa prin
inmultirea cu raportul rezistentelor;
(e) calculul la starea limita de deformatii se poate face asimiland aria portiunii active a corpului
de umplutura cu o arie echivalenta de beton de aceeasi clasa cu cea prevazuta in nervuri prin
inmultirea cu raportul modulilor de elasticitate.
(f) In cazul planseelor Porotherm nu se va lua in calcul la nici una dintre verificari aria
nervurilor corpului de umplutura; avand in vedere grosimile mici ale nervurilor aportul acestora
va fi nesemnificativ in raport cu aportul betonului si armaturii. Totodata blocurile Porotherm sunt
considerate in calcul ca blocuri semirezistente (vezi pct. I.3.5 si II.3.2), astfel ca talpa superioara
a acestora nu poate fi considerata ca talpa comprimata in sistemul final al planseului.
(g) In cazuri particulare, de exemplu cand grinzile PTH ies in consola peste reazemele
marginale pentru a sustine balcoane, se poate avea in vedere si o schema de rezemare cu
continuitate pe unul dintre reazeme. Armatura pentru preluarea momentelor negative se va dispune
in nervuri si/sau in suprabetonare si se va dimensiona ca pentru o grinda din beton armat fara a
tine seama de aportul grinzilor PTH.
2.4.3. Calculul incarcarilor

(a) Pe planseu pot actiona urmatoarele tipuri de incarcari:
-incarcari permanente datorate greutatilor proprii ale: suprabetonarii armate,
blocurilor ceramice Porotherm, grinzilor precomprimate PTH, tencuielii de la
partea inferioara a planseului si straturilor pardoselilor;
- incarcari utile datorate procesului de exploatare a cladirilor ;
- incarcari temporare datorate pereţilor despărţitori nestructurali care sprijină pe
planseu.
(b) Pentru calculul planseului se folosesc valorile de calcul ale incarcarilor obtinute
prin inmultirea valorilor normate cu coeficientii incarcarilor.
(c) Incarcarea permanenta normata, uniform distribuita, pe planseu se calculeaza cu
relatia:
𝑔𝑛 = ∑𝑛𝑖=1 𝑑𝑖 ∗ 𝛾𝑖 ; [daN/m2]
unde :
di - grosimea stratului component al planseului in m ;
γi - greutatea tehnica a materialului din care este realizat stratul respectiv, in daN/m3.
(d) Incarcarea utila normata (datorata procesului de expoatare) este in functie de
destinatia constructiei (200 daN/m2 in incaperile de locuit, de 300 daN/m2 in casa scarii si 200
daN/m2 la balcoane, etc).
(e) Valoarea normata, uniform distribuita, a acestei incarcari nu poate depasi 1.5 x
greutatea proprie, uniform distribuita, a planseului
(f) Incarcarea temporara normata datorata peretilor despartitori se calculeaza mai intai
ca o incarcare totala, in daN, cu relatia :
𝑛
𝐺𝑝𝑑 = 𝑑𝑝 ∗ ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑝 + 2 ∗ 𝑑𝑡 ∗ ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑡 ; [daN]
Unde :
dp - grosimea peretelui despartitor (m) ; hp - inaltimea peretelui despartitor (m) ;
lp - lungimea peretelui despartitor, in plan, aferenta zonei de planseu calculata (m) ;
16
γp - greutatea tehnica a materialului din care este realizat peretele despartitor in daN/m3 ;
dt - grosimea tencuielii peretelui despartitor (m) ;
γt - greutatea tehnica a tencuielii peretelui despartitor in daN/m3 .
(g) Aceasta incarcare totala se transforma in incarcare uniform distribuita pe m2 de

planseu cu relatia :
𝑛
𝑛 𝑃𝑝𝑑
𝑔𝑝𝑑 =𝑆 ;[daN/m2]
𝑝𝑙𝑎𝑐𝑎
Unde:
Splaca - suprafata zonei de planseu calculata pe care reazema peretele despartitor.
(h) Incarcarea de calcul datorata peretilor despartitori se calculeaza mai intai ca o
incarcare totala in daN cu relatia :
𝑛
𝐺𝑝𝑑 = 𝑛 ∗ (ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑝 + 2 ∗ 𝑑𝑡 ∗ ℎ𝑝 ∗ 𝑙𝑝 ∗ 𝛾𝑡 )[𝑑𝑎𝑁]
Unde :
n - coeficientul gruparii de incarcari
(i) Aceasta incarcare totala se transforma in incarcare uniform distribuita pe m2 de
planseu sau pe metru liniar de grinda ca si in cazul incarcarilor normate.
2.4.4. Exemplu de calcul a incarcarilor uniform distribuite pe plansee si pe grinzile

planseelor
2.4.4.1. Caz A : (fara perete despartitor)
Tabel 2.3 Incarcari grinda fara perete despartitor
Element gn( daN/m2) n gc( daN/m2)

Tencuiala - 0.015x1900 28.5 1,35 38.5
Suprabetonare din beton armat - 0.06x2500 150.0 1,35 202,5
Sapa - 0.05x2200 110.0 1,35 148.5
Parchet - 0.01x800 8.0 1,35 10.8
Corpuri ceramice - 700x0.17 119.0 1,35 160,7
Utila 200.0 1,50 300.0
Total 615.5 860.9
Coeficientii incarcarilor s-au considerat conform Codului CR0-2005 - “Bazele proiectarii
structurilor in constructii”. Incarcarea din planseu aferenta unei grinzi se calculeaza inmultind
valoarea de calcul a incarcarii din planseu in daN/m2cu distanta dintre doua grinzi,0.60m.
𝑑𝑎𝑁
𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 = 𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 ( 𝑚2 ) ∗0.60=860.9*0.60=516.6 daN/m (pt PTH60)
𝑔𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 )
Unde:
gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m

gs = greutatea suprabetonarii grinzii PTH (exclusiv grosimea suprabetonarii curente
deasupra blocurilor ceramice - dispunere simpla de grinzi) - 28 daN/m Rezulta:
𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si
qc =516.6+ 60.0 = 576.6daN/m =5.76kN/m (pentru distanta intre grinzi de 60cm)

17
2.4.4.2. Caz B (cu perete despartitor)
Tabel 2.4 Incarcari grinda cu perete despartitor
Element qn( daN/m2) n qc( daN/m2)

Tencuiala
28.5 1,35 38.5
0.015x1900
Suprabetonare din beton armat
150 1,35 202,5
0.06x2500
Sapa
110 1,35 148.5
0.05x2200
Parchet
8 1,35 10.8
0.01x800
Corpuri ceramice 700x0.17 119 1,35 160.7
Utila 200 1,5 300
Perete despartitor 80* 1,05 84
Total 680.5 924.75
* valoare orientativa ce se calculeaza conform relatiior de mai sus Coeficienţii incarcarilor

s-au considerat conform Codului CR0-2005 - “Bazele proiectarii structurilor in constructii”.
Incarcarea din planseu aferenta unei grinzi se calculeaza inmultind valoarea de calcul a
incarcarii din planseu in daN/m2 cu distanta dintre doua grinzi.,0.60m.
𝑑𝑎𝑁
𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 = 𝑞𝑐,𝑝𝑙𝑎𝑛𝑠𝑒𝑢 ( 𝑚2 ) ∗ 𝑑=924.75*0.60=554.80 daN/m (pt PTH60)
𝑔𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 )
Unde:
gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m
gs = greutatea suprabetonarii grinzii PTH (exclusiv grosimea suprabetonarii curente

deasupra blocurilor ceramice - dispunere simpla de grinzi) - 28 daN/m Rezulta:
𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si
qc =554.8 + 60.0 = 614.80 daN/m =6.15 kN/m (pentru distanta intre grinzi de 60cm)
Verificarea secţiunii grinzilor PTH la încovoiere
Pentru verificarea secţiunii grinzilor PTH la incovoiere se pot utiliza tabelele cu valorile
capacitatilor de rezistenta MH si/sau qH, calculate si verificate prin incercari de laborator la producator, in
Ungaria. - vezi tabelul 2.5 de mai jos.
l=l0+5cm=5.25+0.05=5.30 m
Unde l0 este distanta intre fetele reazemelor (grinzi sau pereti).
Pentru exemplul de incarcari de mai sus de la cap IM.3.1 vom avea:
Cazul A (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)
Lungimea de calcul l=5.30 m

18
𝑞𝑐 ∗𝑙 2 576∗5.32
𝑀𝑐 = 8
= 8
= 20.22 𝑘𝑁𝑚 ≤ 𝑀𝐻 = 23.1𝑘𝑁𝑚
Cazul B (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)
Lungimea de calcul l=5.3m
𝑞𝑐 ∗𝑙 2 6.11∗5.32
𝑀𝑐 = = = 21.55𝑘𝑁𝑚 ≤ 𝑀𝐻 = 23.1𝑘𝑁𝑚
8 8
𝑀𝑐 = 21.55 𝑁𝑚 ≤ 𝑀𝐻 = 23.1𝑘𝑁𝑚
In cazurile in care la verificare rezulta ca nu este satisfacuta relaţia MC<MH, nici cu structura dubla
de grinzi, se poate avea in vedere marirea grosimii suprabetonarii sau verificarea mai exacta conform
relatiilor din SR EN 15037-1, cu beton de clasa C20/25 in suprabetonare.
Intrucat in tabelul 2.5 se dau valorile capacitatilor de rezistenta ale nervurilor planseului numai
pentru suprabetonari de 6 cm, pentru o valoare mai mare a grosimii suprabetonarii, capacitatea de
rezistenta la incovoiere se va calcula cu relatia din SR EN15037-1 Anexa E:
1 1 𝐹𝐴
𝑀𝑅𝐷 = 𝛾𝑅 𝐹𝐴 (𝑑 − 2 ∗ 𝑏 )[Nmm]
𝑒𝑓𝑓 ∗𝑓𝑐𝑑
cu
𝐹𝐴 = 𝑛𝑝 𝐹𝑝𝑘 [𝑁]
𝛾𝑅 este coeficientul global de siguranta pentru SLU (𝛾𝑅 = 1,10)
d este distanta de la centrul de greutate a fortei FA la limita superioara a talpii (zonei) comprimate - in
mm;
𝑏𝑒𝑓𝑓 este latimea activa efectiva a zonei comprimate a sectiunii de calcul, definita ca distanta intre
axele latimii blocurilor de o parte si de alta a grinzii, sau a grinzilor PTH;
𝑓𝑐𝑑 este rezistenta de calcul la compresiune a betonului suprabetonarii din zona comprimata a
planseului compozit, pentru SLU, in MPa
𝑛𝑝 este numarul de toroane (sarme) active pretensionate din grinda prefabricata 𝐹𝑝𝑘 este forta
de rupere garantata pentru toroanele pretensionate, in N
19
Tabel2.5 - Capacitati de rezistenta la încovoiere
Structura simpla Structura dubla de

Structura recomandata
de grinzi grinzi
Greutate totala grinda
Numarul conectorilor
Distanta intre pereti
Numarul toroanelor
Lungimea grinzii
6 cm beton 6 cm beton
60 cm
monolit monolit
Distanta interax grinzi
6 BETON MONOLIT :C20/25
cm
Grosime suprabetonare M q M q
cm cm Kg/buc buc buc kNm kN/m kNm kN/m

1755 150 28 5 7 7,1 10 14,1 19,9
200 175 32 5 7 7,1 10 14,1 19,9
225 200 36 5 7 7,1 10 14,1 19,9
250 225 40 5 7 7,1 10,0 14,1 19,9
275 250 44 5 7 7,1 8,2 14,1 16,3
300 275 48 6 7 8.5 8,2 16,8 16,2
325 300 52 7 7 9,9 8,1 19,5 15,9
350 325 56 8 7 11,2 7,9 22,0 15,5
6
375 350 60 9 9 12,6 7,7 24,6 15,0
400 375 64 10 9 13,9 7,4 27,2 14,5
425 400 68 12 9 16,6 7,8 32,2 15,2
450 425 72 13 9 17,9 7,5 34,7 14,5
475 450 76 14 11 19,2 7,2 37,1 13,9
500 475 80 16 12 21,8 7,4 41,9 14,1
525 500 84 17 12 23,1 7,0 44,3 13,5
550 525 88 17 14 23,1 6,4 44,3 12,3
575 550 92 19 14 25,6 6,5 48,9 12,1
600 575 96 19 12 25,6 5,9 48,9 11,3
625 600 100 19 15 25,6 5,5 48,9 10,4
650 625 104 19 14 ** 25,6 5,0 48,9 9,6
675 650 108 19 14 25,6 4,7 48,9 8,8
700 675 112 19 16 25,6 4,3 48,9 8,3
725 700 116 19 16 25,6 4,0 48,9 7,7
Pentru valorile deschiderilor corespunzătoare coloanelor marcate cu ** se recomanda utilizarea

structurii duble de grinzi precomprimate PTH.
M = moment maxim capabil corespunzator incarcarii limita de exploatare
q = incarcarea limita asociata momentului maxim capabil
Pentru calcule acoperitoare, avand in vedere ca marirea grosimii suprabetonarii conduce la o

marire proportionala a bratului de parghie a fortei de precomprimare (la aceeasi valoare a latimii
efective a zonei comprimate si aceeasi clasa a betonului), determinarea capacitatii de rezistenta
se poate face, utilizand valorile din Tabelul 2.5, multiplicate cu raportul inaltimilor nervurilor.
De exemplu, pentru grinzile cu 19 sarme de precomprimare F575-F725 cresterea grosimii

suprabetonarii cu 2 cm, de la 6 la 8 cm conduce la crestera inaltimii totale a nervurii de la 23 la
25 cm si deci, la o capacitate de rezistenta marita astfel:
20
Mh,8 = Mh,6 x h8/h6 = 25,6x 25/23 = 27.8 KNm (pentru structura simpla de grinzi)
Mh,8 = Mh,6 x h8/h6 = 48,9x 25/23 = 53.2 KNm (pentru structura dubla de grinzi)
In fig. 2.6 se arata, conform precizarilor furnizorului grinzilor PTH, modul de dispunere a
sarmelor la grinzile cu 19 sarme - F575 - F725.
Fig. 2.6 – Detaliu sectiune grinda PTH –dispunere armatura preintinsa la grinzile F175-725
Fig. 2.7 – Detaliu sectiune planseu cu structura dubla de grinzi si suprabetonare 8cm
Conform precizarilor producatorului, otelul de precomprimare este caracterizat prin

urmatoarele rezistente:
- rezistenta la intindere – valoare specificata - fpk = 1960 N/mm

- limita de elasticitate conventionala la 0.1% - fp0.1k = 1765 N/mm
Calculam capacitatea de rezistenta la incovoiere cu relatia (6) de mai sus:
𝐹𝐴 = 𝑛𝑝 𝐹𝑝𝑘
fp0.1k 1765
𝐹𝑝𝑘 = 𝑎𝑝 ∗ = 4.91 ∗ = 7536 𝑁
𝛾𝑠 1.15
ap = aria unei sarme de precomprimare Ф2.5 mm;
ap =4.91 mm2;
21
𝛾𝑠 =1.15 – coeficient partial de siguranta pentru armaturi pretensionate
𝐹𝐴 = 𝑛𝑝 𝐹𝑝𝑘 =2x19x7536 = 286368 N
beff = 720 mm
𝑓𝑐𝑘
𝑓𝑐𝑑 = = 20/1.5 = 13.3 N/mm2 (pt. beton C20/25)
𝛾𝑐
γc = 1.5 – coeficient partial de siguranta pentru beton
d = 222 mm
Inaltimea zonei comprimate va fi:
yc = FA/(beffxfcd) =286368/(720x13.3) = 29.90 mm;

MRd = (286368/1.1)(222-29.9/2) = 53.20 kNm
2.5. Verificarea sectiunii grinzilor PTH la forta taietoare

Verificarea sectiunii grinzilor PTH la forta taietoare se face conform prevederilor Anexei
E din SR EN 15037-1:2008 pct. E5.
Nu este necesara armatura inclinata pentru forta taietoare daca valoarea de calcul a efortului unitar
de lunecare in sectiunea considerata satisface relatia:
𝜏𝑠𝑑 = 𝑉𝑆𝑑 /𝑏𝑧 ≤ 0.03𝑓𝑐𝑘[N/mm2]
unde:
VSd= forta taietoare de calcul in sectiunea verificata – [N]
τSd= efortul unitar de lunecare de calcul in MPa [1MPa = 1N/mm2]
b = latimea sectiunii grinzii la nivelul considerat (in cazul nostru 100 mm pentru structura
simpla de grinzi);
z = bratul de parghie al cuplului de forte interior la starea limita de rezistenta (SLU); in

cazul nervurilor compozite cum sunt cele corespunzatoare planseului POROTHERM
bratul de parghie z se calculeaza cu relatia:
z=Ii/S [mm]
Ii= momentul de inertie al sectiunii ideale de beton - [mm4];

S= momentul static calculat pentru nivelul de verificare considerat – [mm3];
Se considera doua niveluri la care se face verificarea si anume – centrul de greutate

al sectiunii ideale de beton si suprafata de contact intre betonul precomprimat dingrinzile PTH si
betonul monolit al nervurii - vezi figurile 13 si 17.
fck=rezistenta caracteristica la compresiune a betonului suprabetonarii, turnat in situ, la nivelul
considerat in MPa.
22
ariile ideale ale talpilor inferioare ale sectiunii ideale se calculeaza astfel:
𝐴𝑡, 𝑖 = 2800(𝑓𝑐𝑘, 𝑝/𝑓𝑐𝑘, 𝑠) + (𝑛𝑝 ∗ 𝐴𝑝)𝑓𝑝𝑘/𝑓𝑐𝑘, 𝑠)[𝑚𝑚2 ]
unde:
- 2800=aria sectiunii de beton C30/37 din grinda PTH [mm2]
- fck,p=rezistenta caracteristica a betonului C30/37 din grinda PTH [N/mm];
- fck,s=rezistenta caracteristica a betonului monolit din suprabetonare-[N/mm2];
- np=numarul toroanelor (sarmelor) de otel corespunzator grinzii respective;
- Ap=aria unui toron(sarma)–[mm2];
- fpk = efortul unitar axial corespunzator fortei de rupere garantata pentru toroanele
(sarmele pretensionate), in - [N/ mm2]
Avand ariile At,i [mm2] se pot determina latimile talpilor inferioare ale sectiunii ideale:
Bi = At,i/40 [mm]
Fiind determinate dimensiunile geometrice ale sectiunii ideale de beton se pot determina
pozitia centrului de greutate yG si valorile momentelor de inertie si momentelor statice pentru
sectiunile de verificare
𝑦𝐺 = (∑ 𝐴𝑖𝑦𝑖)/ ∑ 𝐴𝑖 [mm] (12)
𝐼𝑖 = (∑ 𝐴(𝑖) −𝑦 2 𝐺(𝑖))] + ∑ 𝐴(𝑖)ℎ(𝑖)2/12 [mm4]
𝑆1−1 = 𝐴𝑡, 𝑖(190 − 𝑦𝐺 ) + 50(170 − 𝑦𝐺 )2 [mm3]
𝑆2−2 = 20 ∗ 𝐴𝑡, 𝑖 [mm3]
si in continuare valorile bratului de parghie z:
𝑍1−1 = 𝐼𝑖 /𝑆1−1[mm]
si valoriletsd (N/mm2):
𝜏𝑠𝑑,1−1 = 𝑉𝑆𝑑 /100 ∗ 𝑍1−1 [N/mm2]
𝜏𝑠𝑑,2−2 = 𝑉𝑆𝑑 /100 ∗ 𝑍2−2 [N/mm2]
Valorile de calcul, VSd, ale fortelor taietoare se pot determina fie manual, considerand
incarcarile aferente unei grinzi fie printr-un program de calcul automat, incare, planseul este
modelat ca o retea de grinzi paralele, simplu rezemate, cu caracteristicile geometrice ale sectiunilor
ideale de beton.
Dimensiunile sectiunilor reale si a celor ideale de beton pentru structura simpla de grinzi
sunt aratate in figurile 2.8-2.8 de mai jos.
Fig. 2.8- Sectiune reala-structura simpla de grinzi
23
Fig. 2.9- Sectiune ideala-structura simpla de grinzi
In cazurile in care se verifica relatia de mai sus, tSd< 0.03fck, armatura pentru forta
taietoare (constituita in cazul nostru de conectorii grinzilor PTH) este dispusa constructiv, la
distantele prevazute de furnizor.
DacatSd> 0.03fck este necesara armatura inclinata pentru forta taietoare, care va fi
ancorata corespunzator de o parte si de alta a sectiunii verificate. Aceasta armatura se
dimensioneaza conform prevederilor pct.6.2.3. din SR EN 19921-1:2004 si se dispune pe
lungimea pe care nu este satisfacuta relatia de verificare.
Pentru cazul planseului cu structura simpla de grinzi cu deschiderea de calculde 5.30 m,
cu blocuri PTH60 conform algoritmului de calcul prezentat mai sus, vom avea :
VSd = (5.30x576)/2 = 1526 daN = 15.26 kN
At,i = 2800(fck,p/fck,s) +(np Ap)fpk/ fck,s)
At,i =2800(30/20) +(17*4.91)1960/20 = 4200+8178= 12378 [mm2]
Bi = At,i/40 = 12378/40 = 309.4 [mm]
yG= (ΣAiyi)/ ΣAi [mm]
ΣAi = 600x60+110x100+12378 = 59376 [mm2]
ΣAiyi = 36000x30+11000x115+12378x190 = 4696812 [mm3]
yG= 4696812/59376= 79 [mm]
Ii= (ΣA(i)y G(i)) +ΣA(i)h(i) /12
2 2
[mm4]
ΣA(i)y2G(i)=36000x(79-30)2+11000x(115-79)2+12378x(190-79)2= 253200228[mm4]
ΣA(i)h(i)2/12 = 36000x602/12 + 11000x1102/12 + 12378x402/12 = 23542061 [mm4]
Ii = 253200228 + 23542061 = 276742289 [mm4]
S1-1=At,i(190-yG) +100(170- yG)2/2 [mm3]
S1-1=12378 (190-79) +50(170- 79)2 = 1246704 + 441800 = 1785850.4 [mm3]
z1-1 = Ii/S1-1 = 276742289/1785850= 155 [mm]
S2-2=20At,i
S2-2=20x12378= 247559 [mm3]
z2-2 = Ii/S2-2 = 276742289 /247559=1118 [mm]
tsd,1-1= VSd /100z1-1
tsd,1-1=15260/(100*153)=0.98 [ N/mm2 ]
tsd,2-2= VSd /100z2-2
tsd,2-2 =15260/(100*1118)=0.14 [N/mm2]
24
Verificam relatia:
tsd< 0.03fck
0.03 fck = 0.03x20 = 0.60 [N/mm2]
Rezulta ca relatia este satisfacuta la nivelul suprafetei de contact intre betonul de
monolitizare si betonul din grinda PTH (sectiunea 1-1) si nu este satisfacuta in dreptul
centrului de greutate al sectiunii ideale de beton (sectiunea 2-2), fiind necesara armaturapentru
forta taietoare.
In cazul grinzilor PTH aceasta armatura este constituita din buclele din otel beton
Ф4.2mm dispuse la distante de 19 cm si 25 cm la capetele grinzii.
Modelul de calcul este cel din fig..3.11, , in cazul elementelor cu armaturi inclinate,
capacitatea de rezistenta la forta taietoare este cea mai mica dintre valorile:
𝐴𝑠𝑤
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = ∗ 𝑧 ∗ 𝑓𝑦𝑤𝑑 ∗ (𝑐𝑡𝑔𝜙 + 𝑐𝑡𝑔𝛼) ∗ 𝑠𝑖𝑛𝛼
𝑠
(𝑐𝑡𝑔𝜙 + 𝑐𝑡𝑔𝛼)
𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥 = 𝛼𝑐𝑤 ∗ 𝑏𝑤 ∗ 𝑧 ∗ 𝜈1 ∗ 𝑓𝑐𝑑 ∗ 𝑧𝑓𝑦𝑤𝑑 ∗
(1 + 𝑐𝑡𝑔2 𝜙)
unde:
Asw= aria armaturii pentru forta taietoare
S= distanta dintre etrieri (bucle)
fywd= rezistenta de calcul a armaturilor pentru forta taietoare
ν1= coeficient de reducere a rezistentei betonului fisurat la incovoiere
αcw= coeficient care tine cont de starea de efort din fibra comprimata
bcw= latimea minima a sectiunii cuprinsa intre fibra intinsa si fibra comprimata
z= bratul de parghie al fortelor interne
fcd= rezistenta de calcul la compresiune a betonului nervurii (suprabetonare)
Fig. 2.10- Modelul de calcul pentru calculul la forta taietoare
In cazul nostru vom avea, pentru situatia defavorabila ctgθ = 1 (cand fisura inclinata
intersecteaza o singura bucla conector ancorata de o parte si de alta) :
Asw= 2x13.85 = 27.7 [mm2]
S= 190 [mm]
fywd= 420 [N/mm2]
ν1=0.60 (pt. beton cu fck<60MPa;
αcw= 1
bcw= 100 [mm]
z= 153 [mm]
25
fcd= 13.33 [N/mm2]
Rezulta:
27.7
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = ∗ 153 ∗ 420 ∗ (1 + 0.839) ∗ 0.766 = 13.20[kN]
190
(1+0.839)
𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥 = 1 ∗ 100 ∗ 153 ∗ 0.6 ∗ 13.33 ∗ 𝑧𝑓𝑦𝑤𝑑 ∗ (1+1)
= 114 [kN]
Deci, capacitatea de rezistenta la forta taietoare in sectiunea de la reazem este
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = 13.20 N, mai mica decat forta taietoare de calcul determinata mai sus,
𝑉𝑆𝐷 = 15.26N.
2.6. Dimensionarea necesarului de armare superioara pe reazeme in cazul rezemarii

directe a grinzilor PTH
Schema statica: grinda continua pe reazeme
Sectiune de calcul: sectiunea ideala pentru grinda PTH60
Pentru cazul planseului cu deschiderea de calcul de 5.30m, cu structura dubla de grinzi,
cu blocuri PTH60, vom avea situatia fara perete despartitor; qc=860.9daN/m2x0.72++1.35
(2x16daN/m+2x28daN/m)=738.65daN/m
lc =5.30m – lungime de calcul grinda
Mreazem=17.28kNm
𝑀
𝑚= =0.182
𝑏∗ℎ0 ∗𝑓𝑐𝑑
𝜉 = 1 − √1 − 2 ∗ 𝑚 =0.202
𝑓𝑐𝑑 13.33
𝐴𝑎 = 𝜉 ∗ 𝑏 ∗ ℎ0 ∗ = → 𝐴𝑎 𝑛𝑒𝑐 = 𝑚𝑚2 /𝑚
𝑓𝑦𝑠 0.60(𝑚)
𝐴𝑎 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡 = 4 ∗ 78.5 = 314𝑚𝑚2 (bare ∅10 PC52 in fiecare nervura: exista cate 4 nervuri pe latimea de 1.0m de
placa).
𝐴𝑎 𝑛𝑒𝑐 = 167 = 𝑚𝑚2
Rezulta armarea superioara calareti ∅8/200mm PC52 (𝐴𝑎 𝑒𝑓 = 251 𝑚𝑚2 /𝑚)
2.7. Verificarea la starea limita de deformatie

2.7.1. Principii
Verificarea la starea limita de deformatie presupune, conform pct E.4.2 din Anexa E la SR
EN 15037-1:2008, limitarea deformatiei (sagetii) active pentru a preveni fisurarea saudislocarea
componentelor planseului.
Deformatia (sageata) activa este datorata urmatoarelor incarcari:
- fractiunea de lunga durata din incarcarile permanente aplicate pe planseu inainte de executarea
peretilor despartitori si pardoselilor;
- fractiunea de lunga durata a incarcarilor permanente aplicate dupa executarea peretilor
despartitori si pardoselilor;
- fractiunea de scurta durata a incarcarilor variabile aplicate dupa executarea peretilor
despartitori si pardoselilor;
- fractiunea de lunga durata rezultata din contractia diferentiata a betonului intre betonul grinzii
prefabricate si betonul turnat in situ dupa executarea peretilor despartitori sipardoselilor;
- la grinzile precomprimate – actiunea fortei de precomprimare considerata ca o actiune de lunga
durata.
26
2.7.2. Limitarea deformatiilor
Valoarea limita a sagetii active depinde de tipul de elemente rezemate pe planseu
(fragilitatea peretilor despartitori si a finisajelor planseului).
Sageata activa este limitataastfel:
- pentru pereti despartitori din zidarie de caramida si/sau finisaje fragile la tavane si
pardoseli - l/500
- pentru alte tipuri de pereti despartitori si finisaje nefragile - l/350
- pentru elemente de acoperis l/250
unde l este deschiderea planseului
Trebuie avut in vedere si faptul ca producatorul recomanda ca montajul grinzilor PTH sa se
faca cu o contrasageata de 1/300 din deschidere.
2.7.3. Calculul deformatiilor
Pentru planseele cu grinzi din beton precomprimat deformatiile se calculeaza cu
caracteristicile mecanice ale sectiunilor nefisurate pentru o grinda sau pentru un grup de
grinzi.
In cazul unei grinzi simplu rezemate incarcata uniform distribuit, sageata activa in mm
poate fi determinata cu urmatoarea relatie:
𝑳𝟐 𝒈𝟐 𝟐 𝒒 𝒂∗𝑳𝟐
𝐟𝐚 = [(𝒌𝟏 ∗ 𝒈𝟏 + + ( ) (𝒈𝒗 + 𝒈𝒂 ) + 𝒈𝒑 + 𝒈𝒒 + ) + 𝒌𝒔 ∗ 𝒎𝒏𝒔 − 𝒌𝒑 ∗ 𝑷𝒎𝟎 ∗ 𝒆𝒑 ] [mm]
𝟖∗𝒌𝒂∗ 𝑬𝒄,𝒆𝒇𝒇 ∗𝒍 𝟐 𝟑 𝟑 𝟗.𝟔
unde:
g1 = greutatea proprie a grinzii pe metru liniar [KN/m]
g2 = greutatea proprie sistemului de planseu, minus greutatea grinzii, pe metru liniar de
grinda [KN/m]
ga = incarcarea permanenta corespunzatoare peretilor despartitori si finisajelor planseului –
pardoseli si tavane - pe metru liniar de grinda [KN/m];
gv = incarcarile permanente aplicate pe planseu inaintea incarcarii ga - pe metru liniar de
grinda [KN/m];
gp = incarcarile permanente aplicate pe planseu dupa incarcarea ga - pe metru liniar de
grinda [KN/m];
gq = fractiunea de incarcari permanente din incarcarile utile (daca aceasta exista) - pe metru
liniar de grinda [KN/m];
q = fractiunea de incarcari variabile din incarcarile utile - pe metru liniar de grinda [KN/m];
Ec,eff = modulul de elasticitate de lunga durata al betonului, in MPa [1MPa=1N/mm2]; in
absenta unor calcule exacte care sa tina cont de omogenizarea sectiunilor Ec,eff poate fi luat
egal cu 13000 MPa
ka= coeficient care tine cont de cresterea rigiditatii datorita blocurilor;
ka=1.2 pentru blocuri ceramice semirezistente;
a = coeficient care ia in considerare reducerea sagetilor datorita continuitatii pe reazeme;
𝛿𝑤 +𝛿𝑒
𝑎 = 1 − 1.2( + 0.3𝛼)pentru o deschidere cu continuitate si a = 1 pentru o deschidere cu
2
grinda simplu rezemata;
𝛿𝑤 , 𝛿𝑒 = sunt rapoartele intre valorile absolute ale momentelor incovoietoare de pe reazemele
din stanga si respectiv din dreapta deschiderii si valoarea absoluta a momentului
incovoietor de la mijlocul deschiderii pentru grinda simplu rezemata cu aceeasi deschidere:
Mw Me
δw = si δw =
M0 M0
27
α = raportul intre incarcarea utila si incarcarea totala
gq + q
α=
g1 + g 2 + (g v + g a ) + g p + g q + q
m = momentul static al sectiunii totale a grinzii prefabricate (Sp) relativ la axa neutra a
nervurii planseului finit [mm3];
m =Sp(Vivi), unde Vieste distanta de la axa neutra anervurii (grinda prefabricata +
suprabetonare) la fibra inferioara iar vi este distanta de la centrul de greutate al grinzii
prefabricate la fibra inferioara;
ns = efortul de intindere datorat contractiei impiedicate a betonului turnat in situ (ns=3.0
MPa);
Pm,0 = forta finala de precomprimare in N;
ep = valoarea absoluta in mm a excentricitatii fortei de precomprimare relativ la axa neutra a
sectiunii nervurii planseului definitivat;
I = momentul de inertie al sectiunii nefisurate a nervurii planseului luata in considerare la
dimensionarea la incovoiere in mm4, in cazul planseului cu grinzi prefabricate non
autoportante;
Momentul de inertie se calculeaza pentru o sectiune ideala de beton la care aria talpii
inferioare se va calcula tinand cont de raportul modulilor de elasticitate.
At,i = 2800(Ec,p/Ec,s) +(Apnp Ep/ Ec,s) [mm2] unde:
2800 = aria sectiunii betonului C30/37 din grinda PTH – mm2
Ec,p= modulul de elasticitate al betonului C30/37 din grinda precomprimata - MPa;
Ec,s= modulul de elasticitate al betonului monolit din suprabetonare - MPa;
Ap = aria unui toron (sarma) - mm2
np = numarul toroanelor (sarmelor) de otel corespunzator grinzii respective
Ep = modulul de elasticitate al otelului din toroanele(sarmele) pretensionate, in MPa;
k1,ks,kp = sunt coeficienti care tin cont de efectul pe termen lung al diferitelor actiuni si
difera in functie de timpul de depozitare al grinzilor – respectiv de timpul scurs
intre terminarea fabricatiei si punerea in opera pe santier:
k1 = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
= 1/5 – pentru timpul de depozitare mai mic de 3 saptamani
ks = 1/3 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
Kp = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
Pe baza detaliilor obtinute de la furnizor referitoare la aranjarea toroanelor (sarmelor)
de precomprimare in sectiunea grinzii si a datelor referitoare la forta de precomprimare finala -
Pm,0.
Vom face urmatoarele precizari:
- centrul de greutate al sectiunii toroanelor (sarmelor) este la 11 mm deasupra
fibrei inferioare a sectiunii de beton precomprimat – vezi figura 8;
- forta finala de precomprimare Pm,0 = 6900N
- modulul de elasticitate al otelului de precomprimare Ep = 190 GPa;
- finisajele si peretii de compartimentare sunt de tip fragil – fa,lim = L/50
Pentru cazul grinzii cu deschiderea de calcul de 5.30 m – structura simpla de
grinzi si blocuri PTH60 vom avea situatia cu perete despartitor.
28
- g1 = greutatea grinzii compozite
- g1 = 32daN/m+0.220x(0.110m+0.06m)x2500daN/m3=125.5daN/m=1.25kN/m
- g2 = greutatea proprie sistemului de planseu (fara greutatea grinzii) –
- g2 = (0.72-0.22)(119+150) = 134.5 daN/m = 1.345 [kN/m]
- ga = incarcarea permanenta corespunzatoare peretilor despartitori si finisajelor
planseului – pardoseli si tavane
- ga = 0.72(80+28.5+95+8) = 152.3 daN/m = 1.123 [kN/m]
- gv = incarcarile permanente aplicate pe planseu inaintea incarcarii ga;
- gv = 0
- gp = incarcarile permanente aplicate pe planseu dupa incarcarea ga
- gp = 0
- gq = fractiunea de incarcari permanente din incarcarile utile (daca aceasta exista)
- gq = 0
- q = fractiunea de incarcari variabile din incarcarile utile
- q = 0.72x200 = 144 daN/m = 1.44 [kN/m]
- Ec,eff = modulul de elasticitate de lunga durata al betonului,
- Ec,eff = 13000 MPa
- ka=1.2 pentru blocuri ceramice semirezistente
- a =1 pentru grinda simplu rezemata;
- m = momentul static al sectiunii totale a grinzii prefabricate (Sp) relativ la axa
neutra a nervurii planseului finit – mm3;
- m =Sp(Vi-vi),
Pozitia axei neutre a grinzii este:
- y1-1 = Fp/beffxfcd = (2x17x4.91x1765/1.15)/720x13.3= 26.7 [mm]
- S p =5600mm
- Vi =210-26.7=183.3 mm
- vi =20 mm
-
m =5600(183.3-20) =914480 mm3
- I = momentul de inertie al sectiunii ideale, nefisurate, al nervurii planseului
- At,i = 5600(Ec,p/Ec,s) +(Apnp Ep/ Ec,s)[mm2]
unde:
- 5600 = aria sectiunii betonului C30/37 din grinda PTH [mm2]
- Ec,p = 33000 [MPa] (C30/37)
- Ec,s = 30000 [MPa] (C20/25)
- Ap = 4.91 [mm2]
- np = 17
- Ep = 190000 [MPa]
- At,i = 5600(33000/30000) +(4.91x2x17x190000/ 30000) = 6160+ 1057 = 7217 [mm2]
- Bi = At,i/40 = 7217/40 = 180 [mm]
- yG= (ΣAiyi)/ ΣAi [mm]
- ΣAi = 720x60+110x220+7217= 74617 [mm2]
- ΣAiyi = 43200x30+24200x115+72417x190 = 5450232 [mm3]
- yG= 5450232/74617=73 [mm]
- Ii= (ΣA(i)y2G(i))+ΣA(i)h(i)2/12 [mm4]
29
- ΣA(i)y2G(i) = 46300x(73-30)2 + 24200x(115-73)2 + 7217x(190-73)2 = 221359182
[mm4]
- ΣA(i)h(i)2/12 = 43200x602/12 + 24200x1102/12 + 7217x402/12 = 38323935 [mm4]
- Ii = 221359182 + 38323935 = 259683117 [mm4]
- k1 = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
- ks = 1/3 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
- kp = 1/10 – pentru timpul de depozitare mai mare de 3 saptamani
𝐿2 𝑔2 2 𝑞 𝑎 ∗ 𝐿2
fa = [(𝑘1 ∗ 𝑔1 + + ( ) (𝑔𝑣 + 𝑔𝑎 ) + 𝑔𝑝 + 𝑔𝑞 + ) + 𝑘𝑠 ∗ 𝑚𝑛𝑠 − 𝑘𝑝 ∗ 𝑃𝑚0 ∗ 𝑒𝑝 ]
8 ∗ 𝑘𝑎∗ 𝐸𝑐,𝑒𝑓𝑓 ∗ 𝑙 2 3 3 9.6
53002 1.345 2 1.44 1∗53002 1

fa = [(0.1 ∗ 1.25 + + ( ) ∗ (0 + 1.52) + 0 + 0 + ) + ∗ 914980 ∗ 3 − 0.1 ∗
8∗1∗13000∗259683117 2 3 3 9.6 3
17 ∗ 6900(210 − 11 − 26.7)] ; fa =3.10 [mm]; fa lim = L/500 = 5300/500 = 10.6 mm>fa
2.8. Prevederi constructive si detalii privind executia planseelor

2.8.1. Montarea schelei de sustinere si a grinzilor prefabricate de planseu
a) Montarea schelei de sustinere a grinzilor de planseu se realizeaza intr-o varianta
convenabila pentru constructor, respectiv din lemn sau metalica.
b) Schelele de sustinere ale grinzilor se dispun conform proiectului de executie intocmit
de catre proiectantul autorizat al lucrarii, dar la distante de maximum 1,75 m între ele sau
fata de peretii structurali.
c) Popii acestor schele se aseaza pe talpi, iar reglareaînaltimii acestora se realizeaza fie printr-
un sistem de pene, fie cu dispozitive mecanice de tip cric (in functie de tipul de schela
adoptat).
d) Cota de la partea de sus a riglelor superioare ale schelei, pe care reazema grinzile PTH, se
stabileste astfel încât acestea sa realizeze o contrasageata de 1/300 din deschidere,
la mijloc
Fig. 2.11 Rezemarea grinzilor PTH cu asigurarea unor contrasageti de 1/300 din deschidere – cazul rezemarii
directe pe pereti sau grinzi
(a) Se va acorda o atentie deosebita contravântuirii schelei pentru a se asigura stabilitatea ei pe

cele doua directii si pentru a se evita în acest fel aparitia unor dereglari ulterioare în timpul
realizarii planseului; de asemenea se va acorda o atentie deosebita orizontalitatii si
verticalitatii principalelor componente ale schelei si din acest punct de vedere se va efectua
o verificare atenta de catre inginerul de santier.
(b) La structurile cu pereti din zidarie sau beton armat, dupa definitivarea schelei de sustinere se
face nivelarea partii superioare a reazemelor prin aplicarea unui strat de mortar de ciment de
marca M10; pe acest strat de mortar se vor dispune distantieri de cca 20 mm inaltime (placute
30
de otel sau cupoane din otel beton neted) pe care vor rezema grinzile. Acesti distantieri trebuie
sa permita trecerea barelor pentru armarea centurilor – vezi detalii la anexa 4 – Detalii de
executie.
(c) Asezarea primei grinzi PTH de planseu se face la limita peretelui structural sau a grinzii
cadrului, paralel cu directia de lucru a planseului. Grinda va rezema pe peretii structurali sau
pe grinzile pe care descarca planseul, pe o lungime de cel putin 12,5 cm. Lungimea grinzilor
precomprimate PTH, este modulata la 25cm; este permisa ajustarea lungimii prin sectionare
cu disc diamantat numai in cazul scurtarii cu max.10cm la capetele grinzii.
(d) La structurile in cadre din beton armat unde este prevazuta rezemarea indirecta a grinzilor
PTH, ajustarea acestora se va face astfel incat distantele de la capetele grinzilor la marginea
reazemelor sa nu depaseasca 2 cm (acest lucru este prevazut si in anexa D la SR EN 15037-
1:2008)
(e) Este interzisa taierea elementelor prefabricate din beton armat precomprimat, sectionarea prin
daltuire, perforarea partiala sau totala a acestora .
(f) Montarea celorlalte grinzi de planseu se face în pozitie paralela cu prima grinda, la distante
interax de 45 sau 60 cm (in functie de blocurile ceramice utilizate - PTH 45 sau PTH 60),
conform proiectului. Asigurarea corecta a distantei interax dintre grinzi se realizeaza cu
distantieri din lemn sau cu dispozitive speciale precum si prin montajul unor siruri de blocuri
ceramice PTH, la fiecare capat al grinzilor.
(g) In cazurile in care distantele intre peretii sau grinzile paralele cu grinzile PTH nu sunt
modulate cu distantele intre grinzi, atunci distanta neacoperita se va distribui simetric la
ambele margini ale planseului si se va acoperi cu beton armat monolit. Detaliile sunt prezentate
in principiu in piesele desenate anexate– cap. V si vor fi precizate in proiectul de structura al
constructiei respective.
2.8.2. Montarea blocurilor ceramice de planseu si indreptarea conectorilor

a) Blocurile ceramice de planseu PTH45 si/sau PTH60 se monteaza alaturat, fara rosturi,
rezemate pe grinzile PTH, realizandu-se siruri în lungul grinzilor. Aceasta operatie se face
manual. În zona de rezemare a grinzilor de planseu pe un perete structural sau grinda, primul
rand de blocuri se monteaza la fata dinspre interior a reazemului; se monteaza în continuare
celelalte blocuri, prin alaturare (Fig. 24).
b) Conectorii din grinzile PTH se gasesc, din fabrica, în pozitie îndoit la 90 în planul
superior al grinzilor (culcati pe grinda). Dupa montarea grinzilor, si a blocurilor ceramice
conectorii se ridica în pozitie înclinata cu o scula simpla, scoaba, astfel încat partea lor de
deasupra sa ajunga la min. 20mm sub nivelul superior al betonului din stratul de suprabetonare
(Fig. 26). In acest caz se asigura, pentru o grosime a suprabetonarii de 6 cm, un unghi
deinclinare a buclelor (armatura transversala pentru preluarea fortei taietoare) de cca 50
31
Fig. 2.12. Ordinea de montaj a blocurilor ceramice (grinzile PTH fixate pepozitie cu distantieri)
2.8.3. Montarea armaturilor grinzilor nervuri, armarea centurilor si grinzilor

de rigidizare, armarea placii de suprabetonare
a) Toti conectorii vor fi legati la partea superioara cu o bara din otel beton Ø10 PC52, dispusa in
interiorul buclelor, pe toata lungimea grinzilor. Barele se ancoreaza cuciocuri sau carlige în
centurile de la capetele grinzilor.
b) La structurile cu pereti structurali din zidarie, armatura centurilor de pe peretii depe conturul
planseelor, se monteaza conform detaliilor din proiect (pentru exemplificare,in anexa cu piese
desenate sunt prezentate detaliile curent intalnite la astfel de structuri).
c) Dimensiunile centurilor si armarea minima a acestora vor satisface prevederileCodului CR6
pct. 7.1.2.2.2 si Codului P100-1/2013 pct. 8.5.4.2.2:
- aria sectiunii transversale≥ 500cm
- latimea≥ 25 cm si ≥2/3 din grosimea peretelui;
- inaltimea≥ 20 cm;
- procentul minim de armare longitudinala – 1% pentru zonele seismice cu
a≥0.20g si 0.8%pentru zonele seismice cu a≤0.16g;
d) Diametrul minim al barelor longitudinale este Ø10mm iar diametrul minim al etrierilor
este Ø6mm; distanta minima intre etrieri, in camp curent, este 15 cm iar pe zona de innadire a
barelor longitudinale este de 10 cm.
e) Dupa montarea armaturilor in nervuri si centuri urmeaza montarea armaturilor suprabetonarii
– se recomanda plase sudate din STNB Ø6/100 - Ø6/100 sau plase dinotel beton Ø 8/200 - Ø
8/200 PC52 legate cu sarma (Fig. 27)
Fig. 2.13 – Armarea suprabetonarii

32
f) Plasele sudate vor fi montate, de regula, cu randul inferior de bare perpendicular pe grinzile
PTH si vor fi innadite prin suprapunere pe min 25 cm;
g) Ancorarea pe reazeme a plaselor se face cu calareti din bare de otel Ø 8/20 cmPC52, dispusi
deasupra plaselor. Pe reazemele centrale se poate avea in vedere o indesire a calaretilor
sau o marire a diametrului acestora la Ø10; dispunerea barelor si diametrele vor fi precizate de
catre proiectant in proiectul de executie .
h) Trebuie mentionat ca standardul european EN 15037-1 prevede ca armatura din supra betonare
va fi ancorata integral pe reazeme; de aceea chiar in cazul realizarii plaselor de armatura cu
otel beton Ø8/200 - Ø 8/200 PC52 se vor prevedea calareti Ø 8/20 cm PC52; se poate renunta
laacesti calareti numai in cazurile in care detaliile din proiecte prevad in mod expres ancorarea
barelor plaselor in centuri si prevad in Caietele de sarcini urmarirea speciala a executiei pe
santier.
i) Armarea suprabetonarii se poate realiza in doua variante: - Plasa sudata minim Ø6/100/100
STNB (STB cu rol constructiv si calareti pe reazemele placii de pe ambele directii (paralel si
perpendicular pe directia nervurilor PTH). Calaretii paraleli cu directia nervurilor PTH, vor fi
din otel PC52 si se vor dimensiona conform pct. III.8 si III.9. Calaretii pe directia
perpendiculara nervurilor, vor fi min Ø8/200 si au rolul constructiv de a asigura ancorarea
suprabetonarii pe reazeme si preluarea unor momente incovoietoare negative locale in placa
subtire a suprabetonarii.
3. Verificarea la deplasari laterale

3.1 Generalitati
Rigiditatea structurilor la acțiuni laterale urmărește împiedicarea degradării elementelor

nestructurale în timpul cutremurelor de intensitate redusă care pot apărea de mai multe ori pe
durata de utilizare a unei construcții. Asigurarea unei rigidități adecvate pentru structurile de beton
armat conduce la reducerea sau eliminarea costurilor de reparație post-cutremur precum.
Rigiditatea insuficientă conduce la pierderi economice semnificative și pune chiar în
pericol siguranța utilizatorilor construcțiilor.
Asigurarea rigiditatii la actiuni laterale se face indirect prin impunerea unor conditii
restrictive asupra deplasarilor laterale datorate actiunii fortelor seismice asociate starii limita de
serviciu.
Ductilitatea descrie proprietatea structurilor de a se deforma in domeniul plastic fara o
degradare semnificativa a rezistentei si rigiditatii structurale.
Constructiile sunt dimensionate astfel incat sa raspunda in domeniul inelastic la actiuni ale
cutremurelor de intensitate mare (cutremure asociate SLU)
Cerinta de ductilitate depinde de mai multi factori, principali ar fi:
- Tipul cutremurului (nivel de intensitate si compozitie spectrala)
- Rigiditatea structurii (perioada de vibratie). Cerinta de deplasare depinde semnificativ
de relatia dintre perioada proprie de vibratie a structurii si compozitia spectrala a
miscarii seismice.
Asa cum s-a prezentat anterior, in acesta lucrare s-au analizat 10 modele, cu planseu
ceramic cu grinzi prefabricate Porotherm, dupa cum urmeaza:
33
Studiu caz Tip structura Regim de inaltime Tip planseu

1 ZC P+2E Real
3 ZC P+1E Real
5 Cadre din b.a. P+4E Real
6 Cadre din b.a. P+4E Diafragma rigida
7 ZNA P+3E Real
8 ZNA P+3E Diafragma rigida
9 ZC P+3E Real
Desi codul de proiectare seismica P100-1/2013 nu permite acest regim de inaltime pentru
strucurile de zidari aflata in zona seismica cu ag>0.20g, s-a dorit a urmari o comportare a structurii
peste nivele admise de codurile proiectare in scopuri experimentale.
3.2. Verificarea la starea limită de serviciu (SLS)
𝑑𝑟𝑠𝑙𝑠 = 𝜈 ∗ 𝑞 ∗ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎

𝑆𝐿𝑆
Unde:
drSLS - deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată SLS;
ν - factorul de reducere care ţine seama de intervalul de recurenţă mai redus al acţiunii seismice
asociat verificărilor pentru SLS; este egal cu 0.5 pentru clădiri încadrate înclasa III de importanţă;
Q - factorul de comportare specific tipului de structură utilizat la determinarea forţei seismice de
proiectare;
dre - deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub încărcări seismice de
proiectare;
dr,aSLS–valoarea admisibila a deplasarii relative de nivel. In lipsa unor valori specifice elementelor
nestructurale utilizate, determinate experimental, deplasarea admisa trebuie indicate de
producator.
h – înălţimea de nivel.
3.3.Verificarea la starea limită ultimă (ULS)
𝑑𝑟𝑠𝑙𝑢 = 𝑐 ∗ 𝑞 ∗ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎

𝑈𝐿𝑆
unde:
drULS- deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată ULS;
q - factorul de comportare specific structurii de zidărie confinată;
dre – deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub incărcări seismice de
proiectare;
dr,aSLS – este valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel; egală cu 0,025h;
h – este înăltimea de nivel;
c – este un coeficient de amplificare al deplasărilor care ţine seama că pentru T<Tc
deplasările seismice calculate în domeniul inelastic sunt mai mari decât cele
34
corespunzătoare răspunsului seismic elastic; egal cu :
2.3𝑇1 √𝑇𝑐 ∗ 𝑞
1< 𝑐 = 3− <
𝑇𝐶 1.7
unde:
T1 - perioda proprie fundamentală de vibraţie a cladirii
Tc - perioada de control a spectrului de raspuns
Starea limită ultimă este considerată atinsă pentru driftul de 0.40% și corespunde limitei
de rezistență a peretelui cand fisurile din zidărie pătrund și in capetele stalpișorilor de beton armat;
se produce curgerea armăturilor din stalpișori datorită forfecării precum și declanșarea zdrobirii
betonului din stalpișorii comprimați; deschiderea fisurilor remanente este apreciată la 5 mm.
Comparatii intre studiile de caz 1 si 2

Deplasari absolute directie x
Nenormalizate Normalizate Diferente
Nivel
Real Diafragma Real Diafragma Valoare %
3 0.55 0.54 1.1 1.08 0.02 1.85%
2 0.39 0.38 0.78 0.76 0.02 2.63%
1 0.19 0.18 0.38 0.36 0.02 5.56%
0 0 0 0 0 0 0.00%
Deplasari absolute directie y

Nivel
3 1.26 1.29 2.52 2.58 -0.06 -2.33%
2 1.06 0.99 2.12 1.98 0.14 7.07%
1 0.57 0.52 1.14 1.04 0.1 9.62%
0 0 0 0 0 0 0.00%
Deplasari relative directie x

Nivel
3 0.054 0.051 0.108 0.102 0.006 5.88%
2 0.074 0.072 0.148 0.144 0.004 2.78%
1 0.068 0.069 0.136 0.138 -0.002 -1.45%
0 0 0 0 0 0 0.00%
Deplasari relative directie y
Nivel
3 0.11 0.12 0.22 0.24 -0.02 -8.33%
2 0.15 0.16 0.3 0.32 -0.02 -6.25%
1 0.19 0.18 0.38 0.36 0.02 5.56%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
2 0.27 0.25 0.81 0.75 0.06 8.00%
1 0.15 0.14 0.45 0.42 0.03 7.14%
0 0 0 0 0 0 0.00%
35

Nivel
2 0.25 0.24 0.75 0.72 0.03 4.17%
1 0.14 0.13 0.42 0.39 0.03 7.69%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
2 0.43 0.4 1.29 1.2 0.09 7.50%
1 0.55 0.51 1.65 1.53 0.12 7.84%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
2 0.44 0.41 1.32 1.23 0.09 7.32%
1 0.49 0.47 1.47 1.41 0.06 4.26%
0 0 0 0 0 0 0.00%


Nivel
5 7.03 7.02 47.4525 47.385 0.0675 0.14%
4 5.97 5.96 40.2975 40.23 0.0675 0.17%
3 4.53 4.52 30.5775 30.51 0.0675 0.22%
2 2.82 2.81 19.035 18.9675 0.0675 0.36%
1 1.09 1.08 7.3575 7.29 0.0675 0.93%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
5 8.47 8.46 57.1725 57.105 0.0675 0.12%
4 7.35 7.34 49.6125 49.545 0.0675 0.14%
3 5.68 5.67 38.34 38.2725 0.0675 0.18%
2 3.56 3.55 24.03 23.9625 0.0675 0.28%
1 1.36 1.35 9.18 9.1125 0.0675 0.74%
0 0 0 0 0 0 0.00%
36

Nivel
5 0.398 0.392 2.6865 2.646 0.0405 1.53%
4 0.525 0.524 3.54375 3.537 0.00675 0.19%
3 0.622 0.621 4.1985 4.19175 0.00675 0.16%
2 0.63 0.627 4.2525 4.23225 0.02025 0.48%
1 0.397 0.396 2.67975 2.673 0.00675 0.25%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
5 0.41 0.4 2.7675 2.7 0.0675 2.50%
4 0.61 0.6 4.1175 4.05 0.0675 1.67%
3 0.77 0.76 5.1975 5.13 0.0675 1.32%
2 0.8 0.79 5.4 5.3325 0.0675 1.27%
1 0.49 0.48 3.3075 3.24 0.0675 2.08%
0 0 0 0 0 0 0.00%


Nivel
4 1.89 1.86 4.725 4.65 0.075 1.61%
3 1.617 1.58 4.0425 3.95 0.0925 2.34%
2 1.14 1.12 2.85 2.8 0.05 1.79%
1 0.54 0.53 1.35 1.325 0.025 1.89%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 1.7 1.44 4.25 3.6 0.65 18.06%
3 1.29 1.09 3.225 2.725 0.5 18.35%
2 0.78 0.69 1.95 1.725 0.225 13.04%
1 0.32 0.29 0.8 0.725 0.075 10.34%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 0.097 0.09 0.2425 0.225 0.0175 7.78%
3 0.16 0.155 0.4 0.3875 0.0125 3.23%
2 0.2 0.195 0.5 0.4875 0.0125 2.56%
1 0.182 0.176 0.455 0.44 0.015 3.41%
0 0 0 0 0 0 0.00%
37

Nivel
4 0.146 0.116 0.365 0.29 0.075 25.86%
3 0.163 0.135 0.4075 0.3375 0.07 20.74%
2 0.154 0.132 0.385 0.33 0.055 16.67%
1 0.106 0.097 0.265 0.2425 0.0225 9.28%
0 0 0 0 0 0 0.00%


Nivel
4 1.89 1.86 4.725 4.65 0.075 1.61%
3 1.617 1.58 4.0425 3.95 0.0925 2.34%
2 1.14 1.12 2.85 2.8 0.05 1.79%
1 0.54 0.53 1.35 1.325 0.025 1.89%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 1.7 1.67 4.25 4.175 0.075 1.80%
3 1.29 1.24 3.225 3.1 0.125 4.03%
2 0.78 0.73 1.95 1.825 0.125 6.85%
1 0.32 0.3 0.8 0.75 0.05 6.67%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 0.097 0.09 0.2425 0.225 0.0175 7.78%
3 0.16 0.155 0.4 0.3875 0.0125 3.23%
2 0.2 0.195 0.5 0.4875 0.0125 2.56%
1 0.182 0.176 0.455 0.44 0.015 3.41%
0 0 0 0 0 0 0.00%

Nivel
4 0.146 0.14 0.365 0.35 0.015 4.29%
3 0.163 0.15 0.4075 0.375 0.0325 8.67%
2 0.154 0.145 0.385 0.3625 0.0225 6.21%
1 0.106 0.099 0.265 0.2475 0.0175 7.07%
0 0 0 0 0 0 0.00%
38
Raspunsurile obtinute sunt prezentate sintetic la capitolul 5 – Concluzii iar sub forma
grafica in Anexa 7.
5 - Concluzii
Comportarea de șaibă rigida (diafragma orizontala) a planșeului Protherm este stipulata la

art. 8.4.1(9) din P100-1/2013 – „Planșeul care nu satisface integral prevederile de la (8) poate fi
considerat rigid in plan orizontal daca, atunci când este modelat cu flexibilitatea sa reala in plan,
deplasările orizontale calculate in situația de proiectare seismica nu depășesc nicăieri cu mai mult
de 10% din deplasarea orizontala absoluta corespunzătoare.”. Acest articol are corespondenta in
articolul 4.3.1.(4) din SR EN 1998-1.
În studiile prezente s-a urmărit comportarea structurilor cu planşee ceramice ca diafragmă

rigidă care transmite eforturile din plan orizontal elementelor verticale, tipul de calcul, modalitatea
de punere în execuţie, diferitele de materiale ce se pun în practică pentru execuţia acestor tipuri de
planşee, compararea deplasărilor de nivel ale structurilor de zidărie cu soluţii de planşee diferite.
Referitor la acţiunea de diafragmă orizontala a planşeelor, pentru determinarea capacităţii

de deformare la forţe orizontale, şi aprecierea rigidităţii în planul planşeului, la INCERC Bucureşti
a fost realizat, în aprilie 2007, un test, în urmă căruia s-a concluzionat că, în alcătuirea cu
suprabetonare de 5-6 cm „planşeele de tip Porotherm sunt rigide în plan orizontal...” pct. 4.4.1.6
alin (1) din Codul de proiectare seismică P100-1/2013“ (1) Într-o construcţie corect alcătuită
pentru preluarea încărcărilor seismice,planşeele joacă un rol esenţial prin:
 colectarea forţelor de inerţie şi transmiterea lor la elementele verticale ale structurii cum este
ilustrat în anexa 6 figurile 6.7-6.10
 acţiunea de diafragmă orizontală, care asigură angajarea solidară, coordonată, a elementelor
verticale în preluarea forţelor seismice orizontale
Alcătuirea planşeelor ceramice asigură într-un grad înalt îndeplinirea rolurilor de

mai sus.
 planşeele cu nervuri dese pot fi utilizate când încărcările temporare sunt uniform distribuite
sau asimilabile cu acestea şi se aplică static, iar valoarea de exploatare a acestor încărcări este
cel mult egală cu 1,5 x valoarea încărcării permanente.
 nu este recomandată utilizarea planseelor cu nervuri dese în cazul celor solicitate de încărcări
concentrate mai mari de 3 kN, de încărcări mobile, sau aplicate dinamic pe placă.
39
După cum se poate observa din capitolele anterioare structurile de zidărie cu planşee
ceramice cu deformatii reale prezintă deplasări de nivel şi perioade proprii de vibraţie uşor diferite
fata de structurile de zidărie cu planşee considerate ca diafragma rigida.
Prin conformarea si alcătuirea lor, detaliile constructive alese:
 asigură comportarea planşeului ca diafragma rigida în plan orizontal

 asigură transmiterea forţele de inerţie la pereţii structurali;
 asigura conlucrarea pereţilor structurali pentru preluarea forţelor seismice orizontale:
 asigură distribuţia forţei seismice de nivel între pereţii structurali proporţional cu rigiditatea
de translaţie a fiecăruia
Planşeele ceramice transmit încărcările verticale pe toate laturile astfel încât se

realizează solicitarea cât mai uniformă a pereţilor de pe ambele direcţii. Planşeele ceramice
aduc o incarcare permanentă mai mică decât planşeele din beton armat.
O structură cu planşee monolite are o greutate cu aproximativ 30% mai mare. Faţă de una
cu planşee ceramice şi odată cu ea şi forţe laterale mai mici (aproximativ 510 tone pentru structura
cu planşee ceramice respectiv 660 tone pentru planşeele monolite). Analog forţele transmise
elementelor verticale vor fi mai mici.
Un alt avantaj major al planseelor ceramice este uşurinţa, rapiditatea de execuţie, şi

consumul redus de oţel, fiind necesar dispunearea armăturii doar la partea superioară a
suprabetonarii cu o dispunere uniformă a barelor. Cantitatea de oţel fiind redusă cu cel puţin 50%
şi odată cu ea timpul de punere în opera şi costurile cu manoperă.
In urma analizelor efectuate pentru structuri, se pot urmari diagramele de energie care pot
fi folosite ca un ajutor pentru a determina care elemetne ar trebui să fie rigidizate pentru a realiza
controlul mai eficient asupra deplasărilor laterale ale structurii.
Pentru studiile de caz considerate se observa urmatoarele raspunsuri structurale, sub forma
de deformatii, drifturi si moduri fundamentale de vibratie:
40
Studiile de caz 1 si 2 – suprastructura:
Deformatii:
Deformatii x [mm]
1.2
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 1 2 3
Normalizate Real Normalizate Diafragma
Diferente deformatii x
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3
Diferente Valoare Diferente %
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia x diferentele de deformatii intre cazul
planseului real si pentru planseu cu comportare de diafragma sunt de maxim 5.56%<valoarea de
10% stipulata la 8.4.1.(9) din P100/1-2013.
41
Deformatii y [mm]
3
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3
Diferente deformatii y
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3
-0.05
-0.1
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia y diferentele de deformatii intre cazul
planseului real si pentru planseu diafragma sunt de maxim 9.62%<valoarea de 10% stipulata la
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
42
Drifturi:
Drifturi x [mm]
0.18
0.16
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2 3
Diferente drifturi x
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
-0.01 0 1 2 3
-0.02
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia x diferentele de drifturi intre cazul
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
43
Drifturi y [mm]
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3
Diferente drifturi y
0.08
0.06
0.04
0.02
0
-0.02 0 1 2 3
-0.04
-0.06
-0.08
-0.1
Se poate conchide ca pentru actiunile seismice pe directia y diferentele de drifturi intre cazul
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Asadar diferentele maxime intre comportarea reala a planseului Porotherm si comportarea ca

diafragma orizontala sunt cuprinse intre 5.56% si 9.62%<valoarea de 10% stipulata la 8.4.1.(9)
din P100/1-2013 si se poate spune ca planseul are o comportare care poate sa fie considerta de tip
diafragma orizontala sau saiba rigida si rezistenta in plan orizontal.
44
Din punct de vedere al perioadelor fundamentale:
Moduri fundamentale
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
1 2 3
T,real T,diafragma Diferenta valoare Diferenta %
Se constata diferente nesemnificative cuprinse intre 1.25% si 1.69%.
Deformatii:
Deformatii x [mm]
0.9
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2
45
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2
Deformatii y [mm]
0.8
0.7
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2
46
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi:
Drifturi x [mm]
1.8
1.6
1.4
1.2
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 1 2
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
47
Drifturi y [mm]
1.8
1.6
1.4
1.2
1
0.8
0.6
0.4
0.2
0
0 1 2
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

48
Moduri fundamentale
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
1 2 3
Deformatii:
Deformatii x [mm]
50
45
40
35
30
25
20
15
10
0
0 1 2 3 4 5
49
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4 5
Deformatii y [mm]
70
60
50
40
30
20
10
0
0 1 2 3 4 5
50
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4 5
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi:
Drifturi x [mm]
5
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4 5
51
0.045
0.04
0.035
0.03
0.025
0.02
0.015
0.01
0.005
0
0 1 2 3 4 5
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi y [mm]
6
0
0 1 2 3 4 5
52
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4 5
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

Moduri fundamentale
0.5
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
1 2 3
53
Deformatii:
Deformatii x [mm]
5
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
54
Deformatii y [mm]
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
Deformatii y [mm]
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
55
Drifturi:
Drifturi x [mm]
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2 3 4
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
56
Drifturi y [mm]
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3 4
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

57
Moduri fundamentale
0.18
0.16
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
1 2 3
Deformatii:
Deformatii x [mm]
5
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
58
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
Deformatii y [mm]
4.5
3.5
2.5
1.5
0.5
0
0 1 2 3 4
59
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi:
Drifturi x [mm]
0.6
0.5
0.4
0.3
0.2
0.1
0
0 1 2 3 4
60
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.
Drifturi y [mm]
0.45
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0
0 1 2 3 4
61
0.1
0.09
0.08
0.07
0.06
0.05
0.04
0.03
0.02
0.01
0
0 1 2 3 4
8.4.1.(9) din P100/1-2013.

Moduri fundamentale
0.18
0.16
0.14
0.12
0.1
0.08
0.06
0.04
0.02
0
1 2 3
62
Observatii:
- Se recomanda ca planseele Porotherm sa nu se dispuna numai pe o singura

directie a cladirii ci proportional pe ambele directii.
- Pastrand aceasta conformare, pentru toate studiile de caz utilizate, indiferent de
tipul de structura si de regimul de inaltime, au rezultat diferente intre
comportarea reala a planseelor Porotherm si comportarea de saiba rigida si
rezistenta (diafragma orizontala) cuprinse intre 0.74 si 9.62%, asadar sub
valoarea maxima admisa de P100/1-2013 articolul 8.4.1(9).
- Cele mai mici diferențe s-au găsit la clădiri cu structura in cadre din b.a. cu P+4E
(5 niveluri) iar cele mai mari diferențe la clădiri cu structura din ZNA cu P+3E (4
niveluri).
Asadar, pe ansamblu, atat din incercari cat si din toate analizele cu programe de
calcul automate, se poate afirma ca planseele ceramice Porotherm ofera o comportare de
diafragma orizontala (saiba rigida si rezistenta) pentru cladiri cu structura din zidarie de
pana in 4 niveluri supraterane, respectiv la cladiri cu cadre din b.a. pana la 5 niveluri
supraterane.
63
ANEXA 1
STRUCTURI/MODELE UTILIZATE LA STUDIILE DE CAZ ANALIZATE
64
Studiul de Plan Vedere 3D

caz
1-2
3-4
5-6
7-8
9-10
65
ANEXA 2
MODELAREA PLANSEULUI POROTHERM SI A PLANSEULUI MONOLIT,

UTILIZAND PROGRAMUL DE CALCUL STRUCTURAL ETABS
In acesta anexa vor fi prezentate principalele etape de modelare, utilizand programul

de calcul structural ETABS v13, pentru urmatoarele sisteme structurale:
 Structura planseu mixt Porotherm cu comportare reala;

 Structura planseu mixt Porotherm cu comportare de diafragma orizontala rigida si
rezistenta in plan..
A2.1 Etape de modelare
A2.1.1Definirea materialelor:
Figura A2.1 Beton clasa C20/25 si zidarie din caramida cu goluri verticale Porotherm
A2.1.2Definire sectiuni caracteristice grinda precomprimata:
Nervurile din alcatuirea planseului Porotherm au fost considerate in mod simplificat si

acoperitor, cu o sectiune dreptunghiulara 10cmx21cm din beton clasa C20/25, neglijand aportul
suplimentar al talpii inferioare de latime variabila Bi, echivalenta sectiunii de beton
precomprimat. In acest mod se optimizeaza timpul de lucru, eliminand necesitatea de a
determina si a defini pentru fiecare lungime de nervura in parte, sectiunea echivalenta a
acesteia (functie de numarul de toroane din betonul precomprimat).
66
Figura. A2.2. Definire sectiune echivalenta grinda precomprimata PTH60
*Valabile si pentru modelul: structura din zidarie si cu planseu mixt Porotherm cu regim
de P+3E,
A2.1.3Definire caracteristici suprabetonare
Placa de suprabetonare este modelata similar cu un planseu de beton armat de clasa

C20/25, avand grosimea de 6cm sau 8cm. Pentru considerarea in calcul a rigiditatilor
planseului in plan si perpendicular pe plan, se activeaza optiunea „shell”. Odata selectata
aceasta optiune, se recomanda meshuirea manuala a placii respectand o marime a celulei
retelei de minim 50cm. In acest mod se vor otine rezultate cu suficienta acuratete si se va optimiza
timpul de rulare a modelului.
Figura A2.3.Definire caracteristici placa suprabetonare grosime 6cm din beton clasa C20/25
*Valabile si pentru modelul: structura din zidarie si cu planseu mixt Porotherm cu regim
de P+3E.
67
A2.1.4 Vizualizarea modelelor generate in Etabs:
Cazurile 1 si 2
Cazurile 3 si 4
68
Cazurile 5 si 6
Cazurile 7 si 8
Cazurile 9 si 10
69
A2.1.5 Moduri proprii de vibratie structuri
Studiu
Mod 1 de vibratie Mod 2 de vibratie Mod 3 de vibratie
caz
10
70
ANEXA 3
DETALII DE EXECUTIE PENTRU PLANSEELE CERAMICE POROTHERM
71
Figura A3.1. Detaliu 1-Grinzi precomprimate rezemate pe centuri din b.a.
Figura A3.2. Detaliu 2-Grinzi precomprimate rezemate pe centuri din b.a. si continuate cu
placa de b.a.
72
Figura A3.3. Detaliu 3- Grinzi precomprimate rezemate pe pereti de zidarie
Figura A3.4. Detaliu 4- Rezemare rampa scara perpendicular pe grinzile PTH-sus
73
CAPITOLUL 2
ASPECTE PRIVIND COMPORTAREA GRINZILOR DE LEMN

LA ACTIUNEA INCENDIILOR
74
1 – Introducere
1.1 Notiuni generale
Lemnul lamelat încleiat reprezintă un produs modern, cu calităţi superioare lemnului
masiv obişnuit. Se obtine prin incleierea mai multor piese din lemn ecarisat (scanduri, dulapi,.
rigle) si prin respectarea mai multor reguli si conditii tehnice de executie
“Inventat” de către elveţieni în anul 1905, lemnul lamelat încleiat a parcurs de-a lungul
timpului un “drum sinuos” până la actuala recunoaştere, apreciere şi generalizare în practica
internaţională a construcţiilor. Utilizat pentru prima dată ca materie primă pentru elemente de
rezistenţă la turnul Universităţii din Zurich, ridicat în anul 1913 şi rămas mărturie până în zilele
noastre, lemnul lamelat încleiat pătrunde “pe piaţa construcţiilor şi în conştiinţa arhitecţilor
şi a inginerilor structurişti” abia după trecerea a trei decenii de “existenţă” datorită dezvoltării
construcţiilor de nave din Anglia şi S.U.A.
De asemenea, progresul realizat în chimia adezivilor, transformă acest nou material de
construcţie într-un material de o factură specială, utilizat în mod frecvent în numeroase ţări.
Tehnologia de execuţie a lemnului lamelat încleiat, pentru anumite specii de lemn, a fost şi
este studiată în institute de cercetări cu prestigiu, devenind astfel cunoscută în prezent în cele
mai mici detalii; verificările efectuate periodic la construcţii cu vechime de 20…30 ani (situate
în cele mai variate “colţuri” ale lumii) asupra elementelor realizate din lemn lamelat încleiat,
sub aspectul comportării acestuia în timp, au permis stabilirea caracteristicilor esenţiale privind
proprietăţile fizico-mecanice, efectul acţiunilor climatice, al atacurilor de către insecte şi
ciuperci, comportarea la foc, s.a.
Evoluţia lemnului lamelat încleiat a avut loc în paralel cu îmbunătăţirea adezivilor
sintetici, a mijloacelor şi utilajelor de prelucrare a lemnului, a tehnologiilor de construcţie,
asociindu-se cu elemente metalice (profile), mase plastice, fibre de sticlă, placaj, plăci din
aşchii sau fibre.
Apariţia acestui nou material a atras după sine argumente în plus pentru utilizarea pe
scară şi mai largă, în condiţii şi domenii constructive variate şi multiple, a materialului lemnos.
Unul dintre dezavantajele lemnului în starea lui naturală - sortimentul limitat atât din punct de
vedere al formei şi al dimensiunilor secţiunii transversale, cât şi lungimea limitată a pieselor
(elementelor) - a devenit prin “apariţia” lemnului lamelat încleiat nesemnificativ.
Promovarea pe plan mondial a elementelor de rezistenţă din lemn lamelat încleiat
pentru construcţii cu deschideri mari, s-a datorat următoarelor avantaje:
 posibilitatea utilizării drept materie primă a pieselor de cherestea cu lungimi reduse, la
uzinarea elementelor de rezistenţă pentru deschideri frecvente de 30…70 m şi în mod
excepţional de peste 100 m;
 posibilitatea realizării din piese de dimensiuni mici şi cu calităţi diferite, asigurându-se
astfel folosirea (recuperarea) raţională şi valorificarea superioară a cherestelei; totodată,
prin încleiere se obţin îmbinări fără slăbiri ale secţiunii transversale, forma acesteia
putându-se realiza astfel încăt să permită folosirea cât mai raţională a materialului, în
funcţie de natura şi intensitatea solicitării;
75
 prin utilizarea cleiurilor folosite în construcţii, caracterizate printr-o rezistenţă la

forfecare superioară rezistenţei la forfecare a lemnului obişnuit, lemnul lamelat încleiat
poate fi considerat practic un monolit perfect;
 obţinerea unui spor de rezistenţă prin posibilitatea dispunerii raţionale a materialului cu
calităţi diferite pe înălţimea secţiunii transversale, ţinând seama de mărimea şi de natura
eforturilor unitare, determinate de solicitările la care este supus elementul de construcţie
proiectat;
 posibilitatea realizării unei game (varietăţi) largi, practic nelimitate, de elemente şi
structuri de rezistenţă, atât în ceea ce priveste tipurile constructive (grinzi, ferme, cadre,
arce, bolţi, reţele spaţiale, structuri plisate, bolţi membrane, cupole, pânze subţiri de tip
paraboloizi sau hiperboloizi, s.a) – figura 1.1.1 -, cât şi forma secţiunii transversale
(figura 1.1.2);
Figura 1.1.1
 prin utilizarea lamelelor cu dimensiunile secţiunii transversale relativ mici, efectul

negativ al diferitelor defecte, specifice materialului lemnos în starea lui naturală
(crăpături, noduri, pungi de răşină, etc), asupra rigidităţii şi capacităţii de rezistenţă a
unui element din lemn lamelat încleiat, este cu mult mai redus decât în cazul unui
element identic, executat din lemn obişnuit. Reducerea efectului negativ al defectelor
se explică prin aceea că în cazul lemnului încleiat, influenţa acestora se manifestă numai
pe o înălţime mică a secţiunii, egală cu secţiunea unei lamele (scândură sau dulap),
deoarece suprapunerea lor în aceeaşi secţiune este, practic, puţin probabilă, dacă nu
chiar imposibilă;
76
Figura 1.1.2
 realizarea de elemente cu caracteristici superioare – rezistenţe mecanice sporite în

raport cu greutatea lor, variaţii dimensionale practic neglijabile sub influenţa umidităţii,
rezistenţe mecanice constante la variaţii de temperatură, dilatare termică practic nulă,
comportare bună la foc;
 asamblare cu elemente metalice simple (saboţi, eclise, buloane);
 montare uşoară şi rapidă cu utilaje de capacitate redusă;
 arhitectură adaptabilă prin proiectare la orice tip de soluţie constructivă ;
 execuţia rapidă, industrializată a elementelor şi structurilor de rezistenţă din lemn
lamelat încleiat, satisfac în mare măsură exigenţele actuale în construcţii privind
reducerea greutăţii proprii şi, îndeosebi, a consumului de energie înglobată;
 durabilitate crescută în cazul tratării corespunzătoare a lemnului înaintea punerii în
operă împotriva biodegradării şi a focului;
 lemnul lamelat încleiat este, de asemenea, un material care corespunde normelor
internaţionale de ecologie şi de protecţie a mediului înconjurător, deoarece este un
material natural.
Spre deosebire de construcţiile metalice şi de beton armat, structurile moderne din lemn
lamelat încleiat nu sunt supuse coroziunii şi, în consecinţă, nu necesită măsuri de protecţie,
dovedind în acelaşi timp şi o foarte bună comportare la suprasolicitarea climatică.
1.2 Notiuni despre ardere
1.2.1 Fenomenul arderii
Arderea/combustia, fizico-chimic, este reactia rapida de oxidare a unei substante aflata

in stare gazoasa.
Arderea, tehnic, este reactia exoterma a unui combustibil cu un carburant, insotita , in
general, de lumina(incandescenta si/sau de flacari) si/sau fum.
Combustibilul, este , in contextul lucrarii de fata, orice substanta, material, produs pentru
constructii care are proprietatea de combustibilitate (de a se aprinde si de arde in continuare
contribuind la cresterea cantitatii caldurii degajate).
Carburant/ agent oxidant, obisnuit, este oxigenul, oxigenul din aer (uzual in proportie de
21%) sau oxigenul cedat de o alta substanta prin reactia de oxidare; pentru ca o substanta
combustibila sa arda, s-a constatat ca mediul ambient sa contina 14%...18% oxigen, dar exista si
77
substante care ard fara prezenta oxigenului in aer, precum: acetilena comprimata, clorura de azot,
dar si alte substante compuse; aceste substante , in anumite conditii, pot exploda cu degajarea
caldurii si aparitia flacarilor.
Din punct de vedere fizic, arderea determina, in scurt timp, cresterea temperaturii mediului
inconjurator la valori peste 1000oC.
Procesul arderii, pentru a avea loc, trebuie sa indeplineasca conditia prezentei simultane ,
in acelasi spatiu, a:
- combustibilului;
- carburantului (oxigenul);
- sursei aprinderii (care sa transfere, din exteriorul sistemului, suficienta caldura
pentru atingerea temperaturii aprinderii si initierea arderii, energia aprinderii).
Cei trei factori,mai sus enumerati, definesc asa-numitul triunghi al focului:
Figura 1.2 - „Triunghiul arderii”
Fenomenul arderii implica existenta unui proces de transfer de caldura si masa (care
pregatesc amestecul format din combustibil si oxigen ) pentru atingerea temperaturii ce face posibila
o dezvoltare suficient de rapida a reactiei de oxidare cu degajare de caldura.
Fenomenul arderii, in conceptia actuala, are la baza teoria reactiilor in lant, ce presupune
formarea, in timpul reactiei de oxidare, a radicalilor liberi care, in urma reactiei cu alte molecule,
formeaza noi radicali liberi ce reactioneaza la randul lor cu molecule neutre. Aceste reactii sunt
denumite reactii secundare de continuare a lantului. In acest mod apare un lant de reactii ce se repeta
si pe timpul carora produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare care initiaza
inceputul unui nou lant ce constituie centrul activ al reactiei. Reactia, sustinuta de centrii activi,
inceteaza cand lantul se intrerupe ca urmare a ciocnirii atomilor sau radicalilor cu molecule inerte
sau cu suprafate care absorb energia acestora.
In cazul incendiilor in cladiri, multi produsi combustibili au o structura chimica continand
carbon, hidrogen si oxigen; unul poate fi propanul (C3H8 )care, prin ardere completa, produce dioxid
de carbon (CO2) si vapori de apa (H2O), ca in ecuatia stoechiometrica de mai jos:
C3H8 + 5O2 → 5CO2 + 4 H2O
Marimile fizice ce caracterizeaza arderea sunt:
 Temperatura arderii, temperatura minima la care un combustibil arde pana la
epuizare;
78
 Viteza arderii, cantitatea de combustibil consumat, prin ardere, in unitatea de timp

(conform tabelului 1); aceasta este dependenta de tipul de materialului conbustibil si
marimea suprafetei ocupate, de posibilitatile de ventilare, de temperatura dezvoltata
in timpul arderii, de presiunea aerului mediului inconjurator, etc; aceasta poate fi
masura in:
 Cazul gazelor: m/s sau cm/s sau m3/zi si poate fi considerata ca
variaza liniar cu timpul;
 Cazul lichidelor: grosimea stratului lichidului care arde in unitatea de
timp si poate fi considerata ca variaza liniar cu timpul;
 Cazul solidelor: masa materialului conbustibil ars pe unitatea de
suprafata a arderii in unitatea de timo;
 Intensitatatea arderii, data de caldura (energia) degajata in timpul arderii, exprimata
in J; raportarea cantitatii caldurii la cantitatea unitara de combustibil ce o produce (1
kg in cazul substantelor lichide si solide sau 1 m3N), N indicand conditii normale, in
cazul substantelor gazoase) defineste puterea calorifica, Q, exprimata in J/kg sau
J/m3;
 Limitele arderii:
 Limita inferioara, data de concentratia minima a gazelor in aer sub
care amestecul gazos nu poate sa arda, fiind sarac in molecule
reactante(energia rezultata din arderea unei particule se disipeaza
inainte de a putea activa o alta particula de substanta combustibila
pentru propagarea arderii);
 Limita superioara, data de concentratia maxima a gazelor in aer
peste care amestecul gazos nu poate sa arda, din cauza lipsei
oxigenului necesar(oxigenul disponibil se consuma in cursul arderii
unei particule, nemaifiind suficinet pentru intretinerea arderii
particulei celei mai apropiate);
 Intervalul arderii, cuprins intre limita inferioara si cea superioara, este cel in care
arderea se poate produce, dimensiunea acestuia putand fi influentata de cresterea
temperaturii (marimea intervalului) sau de adaugarea unor gaze inerte sau vapori
incombustibili (micsorarea intervalului).
Flacăra, poate fi definită ca propagarea rapidă, autosusţinută, cu viteză subsonică a
arderii în mediu gazos cu emisie de lumină (ISO 13943/2008) sau ca amestecul aerului cu un
gaz combustibil în reacţie care emite radiaţii electromagnetice, deseori în spectrul vizibil
(lumina); Caracteristiile flăcărilor sunt:
 emisia luminii: 1 ... 5 µm în cazul hidrocarburilor;
 temperatura, funcţie de produsele care ard (concentraţie etc.), tabelul 1.2;
 culoarea: galbenă sau portocalie în cazul materialelor organice, albastră în cazul
alcoolilor, gălbuie şi, eventual, cu tendinţă spre albastru în cazul gazului natural,
galbenă, asociată cu mult fum, în cazul hidrocarburilor lichide, albastră în cazul
monoxidului de carbon etc.;
 radianţa: 1,5 Hz, în cazul incendiilor cu suprafaţă mare de ardere ... 15 Hz, nivelul
radiaţiei variind în jurul unei valori medii.
La flacără se disting: o zonă centrală care conţine produşi nearşi încă şi mai rece, o zonă
intermediară, precum şi o zonă periferică unde este combustia completă şi cu temperatura.
79
Tabelul 1.2.1 Viteza arderii pentru produse combustibile uzuale

Nr. Viteza arderii dată prin
crt. Substanţa combustibilă masa consumată lungimea consumată
(kg/m2.min) (mm/min)
1 Lemn (grinzi, mobilă în încăpere) 0,65 ... 0,90 -
2 Lemn tăiat în stive, în aer liber 0,70 -
3 Cherestea în stive pe teren descoperit 0,67 -
4 Bumbac afânat 0,24 -
5 Cărţi pe rafturi din lemn 0,33 -
6 Hârtie afânată 0,48 -
7 Fibră artificială scurtă afânată 0,40 -
8 Textolit 0,40 -
9 Cauciuc natural 0,80 -
10 Cauciuc sintetic 0,53 -
11 Articole tehnice din cauciuc 0,67 -
12 Film pe bază de celuloid 70,0 -
13 Polistiren 0,86 -
14 Sticlă organică 0,86 -
15 Fenoplaste 0,36 -
16 Sodiu metalic 0,70 ... 0,90 -
17 Acetonă 2,83 3,30
18 Benzen 2,30 3,15
19 Benzină 2,70 ... 3,20 3,80 ... 4,50
20 Alcool butilic 0,81 1,10
21 Eter dietilic 3,60 5,00
22 Izopentan 6,30 10,00
23 Petrol (ţiţei) 1,70 1,60
24 Petrol lampant 2,90 3,60
25 Păcură 2,10 2,20
26 Sulfură de carbon 2,20 2,70
27 Toluen 2,30 2,70
28 Alcool etilic 1,60 ... 2,00 2,00 ... 2,50
Tabel 1.2.2 Caracteristicile flăcării

Nr. Produsul combustibil Temperatura
crt. flăcărilor
0C
1 acetilena 2325
2 amoniacul 1700
3 Gaz în amestec cu aerul heptanul 2290
4 hidrogenul 2400
5 metanul 2210
6 oxidul de carbon 2400
7 propanul 1930
8 bumbacul 305
9 hârtia 510
10 sodiul metalic 900
11 lemnul răşinoaselor stivuit în aer liber 1200
Solid
12 huila 1200
13 cauciucul natural 1100
14 polistirenul 1350
15 magneziul 2000
80
Figura 1.2.2 Flacari si distributia temperaturilor in flacara unei lumanari.
Produsele arderii sunt:
 gazele arderii, care sunt purtătoarele căldurii şi a cărei cantitate poate fi stabilită prin
calcul după compoziţia combustibilului;
 resturile minerale sau cenuşa ca în cazul substanţelor solide; în acest context
intoducem şi funinginea;
 fumul şi oxidul de carbon (ca produs intermediar care prezintă un pericol deosebit,
putând provoca intoxica ţii şi asfixieri), în cazul arderilor incomplete.
Fumul este amestecul vizibil al lichidelor sub forma picăturilor foarte fine şi/sau
particulelor solide aflate în suspensie ; funcţie de compoziţia chimică a produselor care ard,
poate prezenta colorit, miros şi gust specific.
Clasificarea arderilor se poate face:
A. După condiţiile desfăşurării reacţiilor de oxidare:
 arderea completă, cazul arderii în întregime a substanţei combustibile, existând

cantitatea suficientă de oxigen pentru procesul oxidării (ca produşi ai arderii rezultă:
bioxid de carbon, vapori de apă, bioxid de sulf etc.);
 arderea incompletă, cazul arderii parţiale a substanţei combustibile, neexistând la
dispoziţie cantitatea suficientă de oxigen pentru procesul oxidării (ca produşi ai arderii
rezultă: oxid de carbon, alcool, vapori de apă şi compuşi organici complecşi);
B. După percepţia fenomenului:
 arderea cu flacără, cazul arderii combustibilului în faza gazoasă cu emisie de lumină;

arderea cea mai des întâlnită;
 arderea cu incandescenţă, cazul arderii combustibilului cu emisie vizibilă de lumină la
suprafaţa acestuia (arderea cărbunilor); temperatura suprafeţei depăşeşte 5000C;
 arderea mocnită, cazul arderii combustibilului fără emisie vizibilă de lumină (pusă în
evidenţă de creşterea temperaturii mediului ambiant şi apariţia fumului); este o ardere
autosusţinută prin căldura reacţiilor interne;
81
C. După viteza reacţiilor oxidării:
 arderea lentă, cazul ruginirii fierului, putrezirii lemnului, respiraţiei fiinţelor etc., când
se constată o creştere a temperaturii fără atingerea valorii care conduce la emisia
luminii;
 arderea normală/uniformă, la care propagarea se face cu viteze de ordinul cm/s;
 arderea rapidă, cazul exploziei, precum deflagraţia, la care propagarea se face cu viteze
de ordinul 10×m/s (subsonice);
 arderea foarte rapidă, cazul detonaţiei, la care propagarea se face cu viteze de ordinul
km/s (supersonice), fiind însoţită de undă de şoc.
1.3 Securitatea la incendiu in constructii

Focul (ca fenomen natural) în interacţiune cu sistemele tehnice (clădiri, instalaţii,
autovehicule, submarine, vapoare, avioane, nave spaţiale etc.) şi într-un spaţiu legislativ dat
(unde se desfăşoară activităţi umane şi care tratează focul ca incendiu) generează
problematica securităţii la incendiu a sistemelor tehnice.
Multe dintre evenimentele care generează incendii implică clădiri, mai general
construcţii, care adăpostesc diverse activităţi umane şi care, la rândul lor, implică ocupanţi
(persoane şi bunuri materiale); în acest sens discutăm de securitatea la incendiu în clădiri sau,
într-un sens mai larg, de securitatea la incendiu în construcţii.
Ca oricărui sistem tehnic, şi construcţiei i se poate asocia un nivel de securitate la
incendiu care poate fi pus în evidenţă analizând securitatea la incendiu func ţie de riscul la
incendiu asociat, figura 1.3; se poate observa că nivelul securităţii la incendiu este cu atât mai
ridicat cu cât nivelul riscului la incendiu asociat este mai scăzut.
Figura 1.3 Reprezentarea grafică a relaţiei securitate - risc
Securitatea la incendiu are obiective (care arată ce trebuie făcut) şi strategii specifice
de prevenţie şi de protecţie la incendiu (care arată cum trebuie făcut). Toate acestea trebuie să
fie rodul experienţei acumulate, experimentelor efectuate, cercetărilor întreprinse,
teoretizărilor realizate şi să se regăsească în reglementările tehnice elaborate pentru obţinerea
unor construcţii sigure din punctul de vedere al securităţii la incendiu.
 Obiectivele securităţii la incendiu în construcţii

Obiectivele securităţii la incendiu care trebuie avute în vedere la proiectarea, executarea şi
exploatarea clădirilor sunt:
82
 limitarea probabilităţii producerii victimelor;

 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor materiale;
 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor mediului înconjurător;
 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor patrimoniului arhitectural,
istoric şi/sau cultural de valoare;
 limitarea probabilităţii producerii distrugerilor infrastructurii localităţilor.
Toate aceste limitări trebuie să fie acceptabile.
 Riscul la incendiu în construcţii
Riscul la incendiu, Rfoc, în mod obişnuit, este dat de relaţia:
Rfoc = P × G (1.3.1) unde:
P este probabilitatea manifestării unui incendiu;
G - nivelul gravităţii probabilelor pierderi în situaţia incendiului.
Rfoc nu poate fi niciodată nul şi se raportează la un nivel acceptat pentru riscul la incendiu,
Racceptat; cele două riscuri trebuie să respecte relaţia:
Rfoc < Racceptat (1.3.2)
Nivelul riscului la incendiu acceptat depinde de funcţiunea, dimensiunile, numărul
ocupanţilor, importanţa clădirii etc.
Nivelul de risc la incendiu se asociază (şi se precizează în documentaţiile
tehnice) zonelor, spaţiilor, încăperilor, compartimentelor de incendiu şi clădirilor sau
instalaţiilor tehnologice (P118-99).
În cazul construcţiilor civile, nivelul de risc la incendiu asociat se stabileşte, în mod
obişnuit şi simplificat, după densitatea sarcinii termice, qs, sau destinaţia atribuită, după cum
urmează:
 nivelul mic de risc la incendiu, pentru qs < 420 MJ/m2 sau, indiferent care este
densitatea sarcinii termice, pentru spaţiile în care se utilizează sau se
depozitează materiale sau substanţe combustibile (pentru arhivă, bibliotecă,
multiplicare, parcare autovehicule etc.);
 nivelul mijlociu de risc la incendiu, pentru qs = 420 ... 840 MJ/m2 sau,
indiferent care este densitatea sarcinii termice, pentru spaţiile în care se
utilizează focul deschis (pentru bucătărie, centrală termică, oficiu preparări
calde etc.);
 nivelul mare de risc la incendiu, pentru qs > 840 MJ/m2 sau, indiferent care
este densitatea sarcinii termice, pentru spaţiile şi încăperile având alte destina
ţii decât cele mai sus amintite.
Riscul asociat compartimentului de incendiu este dat de riscul cel mai mare dacă
spaţiul căruia îi corespunde ocupă minimum 30% din volumul întregului compartiment.
În cazul încăperilor şi spaţiilor echipate cu instalaţii automate pentru stingere, riscurile
la incendiu mari pot fi considerate mijlocii şi cele mijlocii pot fi considerate mici.
83
În cazul construcţiilor pentru producţie şi/sau depozitare (industriale), nivelul de risc

la incendiu asociat se stabileşte, în mod obişnuit şi simplificat, după categoria de pericol la
incendiu (A ... E) la care se încadrează procesul tehnologic adăpostit; nivelurile riscului la
incendiu asociate construcţiilor civile pot fi extrapolate şi la construcţiile pentru producţie
şi/sau depozitare, cu precizările:
- nivelul mic de risc la incendiu se asociază în cazul adăpostirii unui proces
încadrabil categoriei de pericol la incendiu E;
- nivelul mijlociu de risc la se asociază în cazul adăpostirii unui proces
încadrabil categoriei de pericol la incendiu D;
- nivelul mare de risc la incendiu se asociază în cazul adăpostirii unui proces
încadrabil categoriei de pericol la incendiu C.
Categoriile de pericol la incendiu se stabilesc având-se în vedere natura activit ăţilor
desfăşurate, caracteristicile arderii materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate,
manipulate sau depozitate, şi densitatea sarcinii termice.
1.3 Exemplu
Figura 1.4 Manastirea „Sfantul Ioan”, Suceava.
84
2 - Mecansimul de dezvoltare a incendiilor de compartiment

2.1 Procesul si evolutia incendiului in spatii inchise
Standarde privitoare la terminologia din domeniu (ISO 13942/2008) fac diferenţa între
noţiunile foc şi incendiu, astfel:
 focul este ardere autoîntreţinută, organizată, cu producere de efecte utile şi a cărei
propagare, în timp şi spaţiu, este limitată (ardere controlată);
 incendiul este ardere autoîntreţinută, neorganizată, cu producere de efecte
dăunătoare şi a cărei propagare, în timp şi spaţiu, este nelimitată dacă nu se
intervine (ardere necontrolată).
Incendiul, cu conotaţie juridică, este arderea scăpată de sub control, iniţiată de o cauză
bine precizată (voită sau nu) care produce pierderi de vieţi şi/sau bunuri materiale şi necesită,
în vederea întreruperii, o acţiune pentru stingere.
Incendiul este un fenomen complex care îşi bazează producerea şi evoluţia pe procesul
arderii, transferul căldurii, formarea flăcărilor, schimbul gazelor cu mediul înconjurător,
transformările din materialele elementelor construcţiei.
Incendiul (fenomen fizic şi chimic complex) este puternic influenţat de mediu.
Interacţiunile dintre flacără, combustibil şi mediu pot fi puternic neliniare şi estimarea
cantitativă a proceselor implicate este adesea dificilă; incendiile pot fi: incendii în spaţii închise
sau incendii în spaţii deschise.
Procesul arderii specific incendiilor produse în clădiri (cazul incendiilor în spaţii
închise) implică apariţia fluxurilor căldurii şi masei între combustibil şi mediu (figura 2.1.1).
Figura 2.1.1 Schema fluxurilor căldurii şi masei în spaţiile închise incendiate (după Bjorn
Karlsson, James G. Quintiere, 2000)
85
Fazele incendiului produs într-un spaţiu închis şi asupra căruia nu se intervine, aşa cum rezultă
din analiza evoluţiei lui, sunt cinci (figura 2.1.2).
Faza 1, apariţia focarului iniţial al arderii, este faza în care, datorită unor împrejurări
favorizante, sunt puse în contact unul dintre materialele combustibile cu sursa de aprindere a
cărei energie, transferată în timpul perioadei de contact, duce la iniţierea incendiului;
caracteristice sunt temperatura şi energia aprinderii.
Faza 2, arderea lentă, este faza în care arderea este limitată strict la materialele
combustibile care constituie focarul iniţial (statistic, peste trei sortimente), termodegradându-
le profund, fără distrugerea lor totală.
Cu o durată variabilă ca timp (absentă în numeroase cazuri), poate fi de ordinul
minutelor, orelor şi, în unele situaţii, zilelor şi săptămânilor (cazul arderilor mocnite); durata
acestei faze depinde de natura, cantitatea şi modul de distribuire a materialelor combustibile în
incintă, precum şi dimensiunile, amplasarea surselor de aprindere şi cantitatea de căldură
transmisă de acestea (cu cât materialul combustibil se aprin de mai uşor, cu atât căldura
degajată este mai mare şi propagarea are loc mai rapid).
În această fază, radiaţia este neglijabilă iar temperatura creşte relativ lent, fără a atinge
valori importante şi fără a modifica esenţial temperatura mediului din încăpere. Din
descompunerea materialelor rezultă gaze care se acumulează în atmosfera înconjurătoare şi
formează cu aerul un amestec combustibil, precum şi gudroane care vor contribui la propagarea
incendiului.
Faza 3, arderea activă sau dezvoltarea incendiului, este faza în care arderea se propagă
la toate obiectele combustibile învecinate cu focarul, având aerul necesar arderii în cantitate
suficientă.
Din cauza variaţiei densităţii şi formării curenţilor convecţiei, gazele calde, mai uşoare,
se acumulează sub tavan şi ies din incintă pe la partea superioară a deschiderilor, fiind înlocuite
de un curent de aer rece care pătrunde pe la partea inferioară; caracteristice sunt temperatura
(care, în diferite puncte ale incintei, este mult diferită, suferind importante şi rapide fluctuaţii)
şi radiaţia (care devine principalul factor al transferului căldurii, ca urmare a formării stratului
gazelor fierbinţi şi fumului acumulat sub tavan şi care propagă incendiul şi în zone mai
îndepărtate focarului prin încălzirea materialelor până la temperatura aprinderii), natura şi
finisajul pereţilor având un rol esenţial dat de aportul suplimentar însemnat al radiaţiei termice
(radiaţia reciprocă între pereţi).
86
Din această fază, incendiul poate evolua pe una din următoarele căi:
 calea 3.1, producerea fenomenului flashover, fenomen tranzitoriu de instalare bruscă a
arderii la nivelul tuturor suprafeţelor combustibile din incintă (dacă aerul necesar
arderii este în cantitate suficientă); se caracterizează prin scăderea rapidă a cantităţii
oxigenului din aer şi creşterea procentului oxidului de carbon (cu până la 20%), precum
şi prin creşterea rapidă, exponenţială, a temperaturii şi creşterea masivă şi rapidă a
cantităţii fumului, genereate, în special, de finisajul combustibil al pereţilor (este
momentul cel mai periculos pentru pompierii care asigură intervenţia la incendiu);
urmează evoluţia către faza 4, arderea generalizată;
 calea 3.2, producerea regresiei incendiului, focul putându-se stinge spontan dacă aerul
necesar arderii devine insuficient (în cazul unei incinte închise) sau dacă distanţele sunt
relativ mari între masele combustibile (fenomenul conducţiei nemaiproducându-se);
 calea 3.3, producerea fenomenului backdraft , similar celui de flashover, manifestat în
condiţiile existenţei insuficiente a aerului pentru ardere la interiorul spaţiului dar
alimentat cu aer din exterior (cu un conţinut sporit de oxigen) prin spargerea accidentală
a unui geam şi/sau deschiderea unei uşi şi/sau apariţia crăpăturilor într-un perete; se
caracterizează prin scăderea rapidă a cantităţii oxigenului din aer şi creşterea
procentului oxidului de carbon, precum şi prin creşterea rapidă a temperaturii şi creştere
masivă şi rapidă a cantităţii fumului.
Faza 4, arderea generalizată sau generalizarea incendiului este faza în care arderea
are loc în întreaga incintă; caracteristic fazei sunt temperatura (care se uniformizează spre
valori maxime, peste 11000C) şi radiaţia (care devine preponderentă).
În cursul acestei faze, structurile care asigură rezistenţa construcţiei sunt cele mai
afectate de incendiu, fisurează şi se dislocă pereţi, se lărgesc deschiderile etc., având loc
propagarea incendiului în incintele alăturate şi apoi în întreaga clădire.
Regimul arderii se stabilizează şi viteza arderii, m, este condiţionată:
 în cazul incendiului ventilat (de scurtă durată), de suprafaţa materialelor
combustibile
(de existenţa aerului în exces raportat la suprafaţa contactului cu combustibilul), şi în acest caz
se calculează cu relaţia 2.1a:
m = Kl ×Ac (2.1a)
 în cazul incendiului neventilat, de dimensiunile deschiderilor (de regimul
admisiei aerului), şi în acest caz se calculează cu relaţia 2.1b (după Kawagoe):
m = 5,5×Av× hv0,5 (2.1b)
unde: m este viteza de ardere, în kg/min.;

kl - constanta depinzând de materialul combustibil şi de viteza creşterii temperaturii în
incintă;
Ac - suprafaţa contactului materiale combustibile-aer,
înm2; Av - aria deschiderii, în m2;
hv - înălţimea deschiderii pentru ventilare, în m.
Faza 5, regresia arderii sau regresia incendiului, este faza în care temperatura şi
flăcările se atenuează mult, din cauza epuizării combustibilului, în final rămânând jarul şi
cenuşa; caracteristice sunt temperatura (care încetează să mai crească, chiar scade) şi
reinstalarea mediului gazos între flăcări şi elementele construcţiei.
Importanţa acestei perioade nu trebuie subestimată din punctul de vedere al măsurilor
de securitate; temperatura scade, dar nu brusc, rămânând mult timp foarte mare, acţiunea ei
distructivă asupra structurii care asigură rezistenţa construcţiei neputând fi neglijată. Uneori,
chiar în această fază, incendiul se poate transmite încăperilor şi/sau clădirilor vecine
87
(obstacolul reprezentat de pereţi nemairezistând în timp).

Modelul incendiului, stabilit pe baza experimentelor şi măsurării temperaturilor la
incendii reale, devenit clasic, cunoscut ca şi curba standard temperatură-timp ISO 834
(introdusă în 1981 de American Society for Testing and Materials-ASTM şi ulterior de
International Standards Organisation-ISO, precum şi de Comitetul pentru Standardizare
European-CEN), caracterizează creşterea temperaturilor funcţie de timpul producerii arderii
(figura 2.1.3); expresia matematică a curbei este dată de relaţia 2.2 (acest model standardizat
al incendiului este acceptat pe plan mondial):
T - T0 = 345 × log 10(8×t + 1) (2.1.2)
unde: T0 este temperatura iniţială, în 0C;

T - temperatura la timpul t de la începerea evoluţiei focului standard, în minute.
Pentru că evoluţia focului, pe timpul unui incendiu, este aleatoare (intervenind
numeroşi factori, precum sarcina termică a incendiului, forma şi dimensiunile încăperii, aria şi
poziţia deschiderilor spre exterior, natura şi poziţionarea materialelor combustibile, locul şi
modul de iniţiere a incendiului, dispunerea încăperii în clădire etc.), nu pot exista două incendii
identice; din acest motiv au fost dezvoltate modele diverse menite să aprecieze cât mai corect
realitatea acestuia.
Incendiul convenţional izbucnit în spaţiu deschis evoluează similar cu cel în spaţiu
închis, cu următoarele particularităţi:
- se dezvoltă, de la început, pe întreaga suprafaţă a materialului atins de flăcări;
- mărimea flăcărilor depinde de condiţiile meteorologice şi dinamica curenţilor care
afluiesc către locul incendiului;
- produsele arderii sunt bogate în particule din cărbune.
Figura 2.1.3 Curba standardizată temperatură-timp, ISO 834

2.2 Modele de incendiu
In cazul evaluarii performantei de rezistenta la foc a structurilor constructiilor, modelul
de incendiu este un mod pentru definirea evolutiei temperaturii gazelor in vecinatatea
elementelor structurale si este numit:
- scenariu de referinta, in cazul incercarilor experimentale la foc;
- foc de calcul, in cazul calculelor analitice/numerice la foc.
Modelele de incendiu pot fi: convenţionale (numite şi nominale) sau naturale (numite
şi parametrice).
88
Modele convenţionale/nominale de incendiu
Modelul acţiunii termice care corespunde unui incendiu generalizat este cel dat de
curba temperatură-timp ISO 834, relaţia 2.2a şi figura 2.2:
θg = 345 × log 10(8t + 1) + 20 (2.2a)
unde:
 θg este temperatura gazelor, în 0C;
 t - durata expunerii termice, în minute.
 Coeficientul transferului de căldură prin convecţie corespunzător este αc = 25
W/m2K.
Modelul de incendiu este utilizat la evaluarea performanţelor produselor expuse la un

foc în plină desfăşurare; acesta poate fi considerat foc de calcul relevant în cazul structurilor
la care autorităţile naţionale specifică cerinţe de rezistenţă la foc, exceptând cazul când exist
ă alte specificaţii. Modelul acţiunii termice în cazul unui incendiu din interiorul construcţiei
acţionând asupra unui element structural prin exteriorul construcţiei (cazul pereţilor
faţadelor) este cel dat de curba focului exterior, relaţia 2.2b şi figura 2.2:
θg = 660 × (1 – 0,687 -0,32t – 0,313 -3,8t) + 20 (2.2b)
Coeficientul transferului de căldură prin convecţie corespunzător este αc = 25W/m2K.

Modelul acţiunii termice în cazul unui incendiu mai sever (cu o viteză pentru creşterea
temperaturii mai mare ca cea dată de curba ISO 834) este cel dat de curba armonizată a
hidrocarburilor, relaţia 2.2c şi figura 2.2:
θg = 1080 × (1 – 0,325 -0,167t – 0,675 -2,5t) + 20 (2.2c)
Coeficientul transferului de căldură prin convecţie corespunzător este αc = 50 W/m2K.

În cazul unor obiective speciale (tuneluri pentru trafic, centrale nucleare etc.), specificaţiile
tehnice pot impune scenarii de incendiu extreme, pentru care modelele convenţionale de
incendiu sunt date de curbe nominale caracteristice acestor situaţii severe.
Modele naturale/parametrice de incendiu
Modelul natural/parametric de incendiu pentru un spaţiu închis dintr-o construcţie

(încăpere, grup de încăperi, parte a unei construcţii) ia în considerare: densitatea sarcinii
termice (tipul, cantitatea şi viteză ardereii), alimentarea cu aer a incendiului, forma şi
dimensiunile elementelor ce delimitează compartimentul de incendiu, proprietăţile termice şi
mecanice ale elementelor pentru închidere, influenţa instalaţiei de stingere a incendiilor
(efectul intervenţiei instalaţiei cu sprinklere), acţiunea echipei de intervenţie (care poate fi
facilitată prin activarea unei instalaţii de detectare a incendiului).
Coeficientul transferului de căldură prin convecţie în cazul utilizării modelelor naturale
de incendiu este αc = 35 W/m2K, în afara cazului în care există alte informaţii sigure.
Modelele naturale/parametrice de incendiu sunt: simple, avansate şi combinate.
Modelul natural simplu de incendiu (cu domeniu de aplicare limitat) se bazează pe
parametri fizici precum densitatea sarcinii termice de calcul, qf,d, mărimea golurilor etc., SR
EN 1991-1-2, Anexa E; modelul simplu de incendiu poate fi: la nivelul compartimentului sau
localizat.
89
Modelul de incendiu la nivelul compartimentului presupune că distribuţia

temperaturilor pentru tot compartimentul de incendiu analizat este uniformă, dar variabilă cu
timpul, relaţiile:
- pentru tlim > tmax, foc controlat prin ventilaţie:

- temperatura în faza creşterii incendiului este dată de relaţia 2.2.d:
θg = 1325 × (1 – 0,324e -0,2t* – 0,204e +1,7t* – 0,472e -1,9t*) + 20 pentru t = tmax
- temperatura în faza regresiei incendiului este dată de relaţia: t*max = Γ × tmax

şi θmax este dat de 2.2.e pentru t* = t*max:
θg = θmax – 625 × (t * – t *max) pentru t*max ≤ 0,5

θg = θmax – 250 × (3 – t *max) × (t * – t *max) pentru 0,5 < t*max < 2,0
θg = θmax – 250 × (t * – t *max) pentru 2,0 < t*max
- pentru tlim ≤ tmax, foc controlat prin combustibil:

- temperatura în faza creşterii incendiului este dată de relaţia 2.2.f
θg = 1325 × (1 – 0,324e -0,2t* – 0,204e +1,7t* – 0,472e -1,9t*) + 20 pentru t = tmax- temperatura
în faza regresiei incendiului este dată de relaţia 2.2.g (t*lim = Γ × t lim
şi θmax este dat de 2.2.d pentru t* = t*max):
θg = θmax – 625 × (t * – t *max) pentru t*max ≤ 0,5

θg = θmax – 250 × (3 – t *max) × (t * – t *max) pentru 0,5 < t*max < 2,0
θg = θmax – 250 × (t * – t *max) pentru 2,0 < t*max
- tlim- perioada încălzirii cea mai scurtă, dependentă de viteza dezvoltării incendiului
(25
- min. pentru viteză mică, 20 min. pentru viteză medie, 15 min. pentru viteză mare);
- t*lim - un timp corectat (t*lim=Γlim×t lim), în ore.
- max - timp (tmax=0,2×10 -3×q t,d/O, dependent de densitatea sarcinii termice, qt,d, şi
factorul deschiderii, O), în ore;
- t*max - un timp corectat (t*max=Γ×t, unde Γ este dependent de factorul deschiderii, O,
şi inerţia termică a pereţilor perimetrali, b), în ore;
- θg este temperatura gazelor, în oC;
- t* - un timp corectat (t*=Γ×t sau t *=Γlim×t unde Γlim este dependent de factorul
deschiderii, Olim, şi inerţia termică a pereţilor perimetrali, b), în ore.
Figura2.2.2 Model natural de incendiu la nivelul compartimentului (după One Stop Shop in Structural Fire
Engineering, Professor Colin Bailey,University of Manchester)
90
3 - Principii de calcul pentru elementele din lemn

3.1 Determinarea rezistentei elementelor structurale aflate in situatia de incendiu
Pentru determinarea capacitatii portante/efortului capabil la un element structural aflat
in situatia de incendiu, Rfi,d,t, sunt metode specifice diverselor elemente structurale (liniare):
 Cazul elementelor intinse pentru care se determina N fi,Ө,Rd, forta axiala capabila la
timpul t, in situatia unei distributii uniforme a temperaturii, Өa, pe sectiunea transversala
a elementului si in situatia distributiei neuniforme a temperaturii;
 Cazul elementelor comprimate cu sectiune transversala din clasa 1 sau 2 pentru care se
determina N fi,Ө,Rd, forta axiala capabila la flambaj la timpul t, in situatia unei distributii
uniforme a temperaturii, Өa, pe sectiunea transversala a elementului si in situatia
distributiei neuniforme a temperaturii;
 Cazul grinzilor cu sectiune transversala din clasa 1 sau 2 pentru care se determinina
Mfi,Ө,Rd, momentul capabil la timpul t, in situatia unei distributii uniforme a temperaturii
Өa, pe sectiunea transversala a elementului si in situatia unei distributii neuniforme a
temperaturii;
 Cazul grinzilor cu sectiune transversala din clasa 3 pentru care se determina M fi,Ө,Rd,
momentul capabil la timpul t, in situatia unei distributii uniforme a temperaturii Өa, pe
sectiunea trasnversala a elemntului si in situatia distributiei neuniforme a temperaturii;
 Cazul elementelor supuse la incovoiere cu compresiune din clasa 1,2 sau 3 pentru care
se determina Rfi,d, efortul capabil combinat la timpul t;
 Cazul elementelor cu sectiunea transversala din clasa 4 pentru care, la timpul t,
temperatura otelului Өa, in orice sectiune transversala, nu trebuie sa depasesca valoarea
critica, Өa,cr .
3.2 Particularitatile verificarii la foc a structurilor din lemn
 Particularitatile calculului elementelor structurale din lemn
Principalele caracteristici ale lemnului sau materialelor pe baza de lemn, relevante in
situatia incendiului, sunt carbonizarea, precum si reducerea rigiditatii si reducerea rezistentei
mecanice cu cresterea temperaturii, astfel:
 La aproximativ 100oC, creste plasticitatea lemnului;
 La aproximativ 200 oC apare piroliza, cand celuloza incepe sa se descompuna;
 Pana la 300 oC densitatea lemnului scade cu pana la 20%;
 Peste 300 oC lemnul se transforma in carbune;
 Peste 500 oC in stratul de carbune apar crapaturi;
 Peste 1000 oC stratul de carbune incepe sa se consume.
Verificarea rezistentei la foc a elementelor structurale din lemn se face prin compararea
solicitarilor de proiectare in situatia incendiului cu rezistenta elementelor structurale avand
sectiunea transversala afectata de foc (partial carbonizata si degradata, precum in figura 3.2.1).
91
Figura 3.2.1 - Element structural din lemn partial carbonizat
Pentru verificarea la foc a elementelor structurale din lemn (cu luarea in considerare
a reducerii rigiditatii si rezistentei elementelor structurale expuse pe trei sau patru fete), SR EN
1995-1-2 ofera:
 Metoda reducerii sectiunii (metoda recomandata);
 Metoda reducerii proprietatilor.
Stabilirea adancimii carbonizarii
Elementele structurale din lemn expuse la foc carbonizeaza la suprafata contactului cu
temperaturile generate, precum in figura 3.1, fiind protejate un timp semnificativ la actiunea
acestuia. Pentru calculul rezistentei la foc a elementelor structurale din lemn, sectiunea initiala
a elementului este redusa cu adancimea de carbonizare, astfel, putem deosebi:
 carbonizarea uni-dimensională, proprietate depinzând de specia sau
densitatea lemnului sau clasa rezistenţei;
 carbonizarea bi-dimensională, proprietate depinzând de dimensiunile
secţiunii transversale asupra căreia focul produce şi efecte, precum rotunjirea
muchiilor.
Viteza carbonizării nu depinde de orientarea suprafeţei expuse focului (este aceeaşi şi
în cazul suprafeţelor verticale ale stâlpilor şi a în cazul suprafeţelor orizontale ale grinzilor).
Viteza carbonizării uni-dimensionale, β0, este considerată valoare de bază, observată la
transferul uni-direcţional al căldurii obţinut prin expunerea la focul standard a unei plăci din
lemn (considerată semi-infinită) neprotejată şi fără fisuri.
Adâncimea carbonizării uni-dimensionale este dată de relaţia 3.2.1, figura 3.2.2,
dchar,0= β0 × t (3.2.1) unde:
 β0 este viteza carbonizării uni-dimensionale, SR EN 1995-1-2, tabelul 3.2.1 ,
pentru acţiunea termică perpendiculară pe fibre (valorile din tabel pot fi dublate
în cazul acţiunii termice în lungul fibrei); pentru cazul speciilor europene din
lemn moale se poate utiliza β0=0,65 mm/min, neglijându-se alte influenţe
precum densitatea;
 t - timpul expunerii la foc.
dchar,0= 0.65 x 65 = 42.25 mm
92
În vecinătatea muchiilor elementelor structurale, în cazul secţiunilor rectangulare,

fluxul căldurii este bi-direcţional şi se produce o rotunjire în lungul muchiilor (raza rotunjirii
fiind aproximativ egală cu adâncimea carbonizării uni-dimensionale).
Pentru simplificarea calculelor, secţiunea reziduală a elementului structural carbonizat
este înlocuită cu o secţiune rectangulară la care adâncimea carboniz ării uni-dimensionale, pe
feţele adiacente, este înlocuită cu una echivalentă, numită adâncimea de carbonizare
teoretică, dată de relaţia 3.2.2, figura 3.2.2:
dchar,n = βn × t (3.2.2)
dchar,n = 0.7 x 65= 45.5 mm
unde:
 βn este viteza carbonizării teoretice, SR EN 1995-1-2, tabelul 3.2.1, pentru elemente
structurale din lemn cu secţiunea transversală rectangulară expusă la foc pe trei sau
patru feţe; pentru elemente lamelare încleiate (lemn moale) βn=0,7 mm/min iar pentru
elemente din lemn masiv (lemn moale) βn=0,8 mm/min.
Figura 3.2.2. Adâncimi de carbonizare (Eurocode 5)
Tabelul 3.2.1. Vitezele carbonizării

Caracteristicile elementului structural din lemn β0 βn
mm/min mm/min
a. Esenţe moi şi fag:
- plăci lamelate din lemn cu densitatea caracteristică ≥ 290 kg/m3; 0,65 0,7
- lemn masiv cu densitatea caracteristică ≥ 290 kg/m3. 0,65 0,8
b. Esenţe tari:
- lemn masiv sau panouri lamelate de esenţă tare cu densitatea caracteristică de 290 kg/m3; 0,65 0,70
- lemn masiv sau panouri lamelate de esenţă tare cu densitatea caracteristică ≥ 450 kg/m3; 0,50 0,55
c. LVL:
- cu densitatea caracteristică ≥ 480 kg/m3; 0,65 0,70
d. Panouri:
- din lemn; 0,90* -
- placaje; 1,00* -
- panouri pe bază de lemn, altele decât placaje. 0,90* -
3
* Valorile se aplică la valoarea caracteristică a densităţii de 450 kg/m şi o grosime a panoului de 20 mm;
a se vedea 3.4.2(9) pentru alte grosimi şi densităţi.
93
Determinarea rigiditatilor rezistentei mecanice pentru elementele structurale din lemn

A. Cazul temperaturii normale
Durata incarcarii si umiditatea afecteza proprietatile lemnului si materialelor lemnoase,
respectiv rigiditatea si rezistenta si trebuie avute in vedere la proiectare cand se evalueaza
rigiditatea si rezistenta mecanica (cazul exploatarii normale).
Acţiunile trebuie încadrate în una din clasele duratei încărcării (tabelul 3.2.2).
Structurile trebuie încadrate în una din clasele exploatării:
- clasa exploatării 1: caracterizată prin umiditatea materialelor corespunzătoare
temperaturii de 200C şi umiditatea relativă a aerului peste 65% numai pentru câteva
săptămâni pe an;
- clasa exploatării 2: caracterizată prin umiditatea materialelor corespunzătoare
temperaturii de 200C şi umiditatea relativă a aerului peste 85% numai pentru câteva
săptămâni pe an;
- clasa exploatării 3: caracterizată prin condiţii climatice care conduc la valori mai mari
ale umidităţii decât cele descrise în cazul clasei exploatării 2.
Tabelul 3.2.2 Clasele duratei încărcării

Clasa duratei încărcării Durata cumulată a încărcării de calcul
Permanentă pentru mai mult de 10 ani
durată lungă 6 luni … 10 ani
durată medie 1 săptămân ă … 6 luni
durată scurtă Mai puţin de o săptămân ă
Instantanee
Pentru a se ţine seama de efectul duratei încărcării şi umidităţii, se defineşte coeficientul

de modificare, kmod (tabelul 3.2.3).
Valoarea de calcul a unei proprietăţi a rezistenţei lemnului este dată de relaţia 3.2.3:
Xd = kmod × Xk /γM (3.2.3)

unde: Xk este valoarea caracteristică a proprietăţii rezistenţei lemnului.
Valorile coeficientului parţial de siguranţă al lemnului, γM, în situaţia temperaturii
normale, sunt date în tabelul 3.2.4.
B. Cazul situaţiei de incendiu
Valoarea de proiectare a rezistenţei materialului lemnos aflat în situaţia incendiului se

calculează cu relaţia 3.2.4,
f d,fi = k mod,fi × (f 20/γM,fi); f20 = kfi × f k (3.2.4)
f20 = 1,15 x 24= 27.6N/mm2
f d,fi = 1,00 x (27,6/1,00)= 27,6 N/mm2
unde:
- fd,fi este valoarea de proiectare a rezistenţei materialului în situaţia incendiului (ex.
rezistenţa la încovoiere);
- f20 - fractila 20% a rezistenţei;
- fk - rezistenţa caracteristică a materialului lemnos (=24N/mm2, GL24H);
- k mod,fi - factorul pentru modificare la foc care reduce rezistenţa materialului în situaţia
incendiului;(=1,00)
- γM,fi - factorul pentru siguranţă la lemn în situaţia incendiului (recomandatγM,fi=1);
- kfi - factor indicat în tabelul 3.2.5.
94
Tabelul 3.2.3 Valorile coeficientului kmod

Clasa de durată a încărcării
Clasa de
Durată Durată Durată
Materialul exploatare Permanente Instantanee
lungă medie scurtă
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
Lemn masiv 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
Lamele încleiate 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
LVL 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
Placaj 2 0,60 0,70 0,80 0,90 1,10
3 0,50 0,55 0,65 0,70 0,90
1 0,30 0,45 0,65 0,85 1,10
OSB 1 0,40 0,50 0,70 0,90 1,10
2 0,30 0,40 0,55 0,70 0,90
1 0,30 0,45 0,65 0,85 1,10
Plăci cu aşchii din 2 0,20 0,30 0,45 0,60 0,80
lemn 1 0,40 0,50 0,70 0,90 1,10
2 0,30 0,40 0,55 0,70 0,90
1 0,30 0,45 0,65 0,85 1,10
Plăci cu fibre dure
2 0,20 0,30 0,45 0,60 0,80
1 0,20 0,40 0,60 0,80 1,10
Plăci cu fibre
1 0,20 0,40 0,60 0,80 1,10
semidure
2 - 0,45 0,80
1 0,20 0,40 0,60 0,80 1,10
Plăci cu fibre MDF
2 - - - 0,45 0,80
Tabelul 3.2.4 Valorile coeficientului γM

Stări limită ultime γM
Combinaţii fundamentale
- lemn masiv; 1,30
- lamelate încleiate; 1,25
- LVL, placaj, OSB; 1,20
- plăci aglomerate; 1,30
- plăci cu fibre dure; 1,30
- plăci cu fibre medii; 1,30
- plăci cu fibre MDF; 1,30
- plăci cu fibre moi; 1,30
- îmbinări; 1,30
- plăcuţe metalice perforate pentru îmbinări 1,25
Combinaţii aleatorii 1,00
Tabelul 3.2.5 Valorile factorului kfi (SR EN 1995-1-2, Tabelul 2.1).
k
Caracteristicile elementului structural din lemn fi
Lemn masiv 1,25

Produse lamelate din lemn 1,15
Panouri la bază din lemn 1,15
LVL 1,10
Îmbinări cu elemente pentru îmbinare supuse la forfecare cu elemente laterale din lemn
1,15
sau panouri la bază din lemn
Îmbinări cu elemente pentru îmbinare supuse la forfecare cu elemente laterale din oţel 1,05
Îmbinări cu elemente pentru îmbinare solicitate axial 1,05
95
Calculul tensiunii de incovoiere conform SR EN 1995-1-1/2004
Grinda din lemn lamelat încleiat GL24H,180x440mm

Timp de expunere la foc: 65 min
Expunerea la acţiunea focului s-a realizat pe trei feţe:
def= dchar,n + k0 x d0, unde:

k0 – factorul pentru modificarea la foc care reduce rezistenta materialului in situatia
incendiului;
k0 = 1,00
d0 = 7,00 mm
dchar,n – adāncimea de carbonizare teoretică
dchar,n = βn × t (3.2.2)
dchar,n = 0,7 x 65= 45,5 mm
βn - viteza carbonizării teoretice, SR EN 1995-1-2, tabelul 3.2.1, pentru elemente
structurale din lemn cu secţiunea transversală rectangulară expusă la foc pe trei sau
patru feţe; pentru elemente lamelare încleiate (lemn moale) βn=0,7 mm/min
t- timpul de expunere la foc
def = 45,5 + 1,00 x 7=52,5 mm
bfi = 180 – 2 x 52,5= 75 mm
hfi = 440-52,5= 387,5 mm
 Calculul modulului de rezistenta, Wfi:
Wfi= (bfi x hfi2)/6
Wfi= (75 x 387,52)/6
Wfi= 1876,9 x 103 mm3
 Momentul încovoietor al secţiunii, Mfi:
Mfi = (p x l2)/8
96
Mfi= (6,08 x 3,52)/8

Mfi= 9,31 kNm
 Tensiunea la încovoiere a secţiunii, sfi:
sfi= Mfi / Wfi
sfi= (9,31 x 106)/ 1876,9 x 103
sfi= 4,96 N/mm2 < f d,fi = 26,7 N/mm2 (rezistenţa la încovoiere)
4 - Descrierea programului experimental

4.1 Pregatirea epruvetelor (grinzilor) pentru testare
Determinarea s-a realizat in conformitate cu procedura tehnica de executie, PTE-FOC-
01.08, realizata in conformitate cu standardele SR EN 1363-1:2012: „Incercari de rezistenta la
foc. Partea 1: Conditii generale” si cu SR EN 1365-3: 2002 „Incercari la foc pentru elemente
de constructii portante. Partea 3: Grinzi”. Pentru încercare s-au utilizat două grinzi din lemn
lamelat încleiat, tip GL24H. Grinzile au lungimea totală de 4700 mm, iar lungimea efectivă
expusă la acțiunea focului este de 3500 mm. Dimensiunile secționale ale grinzilor sunt
180x440mm (bxh), iar acestea sunt realizate din 11 lamele, cu înălțimea de 44 mm. Grinzile
sunt realizate din lemn de molid, cu densitatea de 380 Kg/m3. Elementele au fost încărcate cu
o sarcină uniform distribuită q=6,08±0,2 kN/m, iar expunerea la acțiunea focului a fost pe trei
fețe. Pozitionarea grinzilor si expunerea acestora la actiunea focului se gasesc in figurile 4.1a
si 4.1b.
Figura 4.1a
97
Fig. 4.1b
 Conditii de rezemare
Grinzile din lemn lamelat încleiat, tip GL24H, au fost montate simplu rezemate la
capete. Lungimea efectivă expusă la acțiunea focului a fost de 3500 mm, iar lungimea de
rezemare pe fiecare parte a fost de 600 mm. Expunerea elementelor fost pe 3 fețe, partea
superioară a grinzilor fiind protejată corespunzător împotriva acțiunii focului.
 Conditii de incarcare
Pe lungimea expusă la foc a grinzilor din lemn lamelat încleiat s-a aplicat o încărcare
uniform distribuită q=6,08±0,2 kN/m.
 Condiţiile de testare înainte de începerea testului sunt următoarele:
Umiditatea relativă a aerului [%] Temperatura ambiantă a aerului [°C]
55,9 22,4
Temperatura medie în interiorul

Umiditate relativă elemente lemn [%]
cuptorului pentru testare [°C]
Epruvetă 1 12,4
38
Epruvetă 2 12,2
4.2 Echipamente de masura utilizate

 Termocupluri tip K (opt bucati)
98
 Termocupluri tip K la suprafata (patru bucati)

 Statii de inregistrare pentru temperatura
 Statii de inregistrare pentru deformatii
 Traducatoare de deplasare
Figurile 4.2a si b:
99
4.3 Dispunerea termocuplurilor si a punctelor de masura a deformatiilor
Figura 4.3a
Unde:
 Tk1-Tk8 – reprezintă termocuplurile montate în interiorul cuptorului;
 D1, D2 (▼) – reprezintă punctele de măsură a deformațiilor pentru epruvete
Figura 4.3b
100
4.4 Criterii de performanta urmarite

Rezistența la foc este aptitudinea unui produs de a păstra, pe o durata de timp
determinată, stabilitatea la foc, etanșeitatea la foc, izolarea termică impuse și/sau orice altă
funcție impusă, specificate într-o încercare standardizată de rezistentă la foc.
Aptitudinea unei epruvete de a suporta focul sau de a asigura protecție contra focului
pe o anumită durată. Criteriile caracteristice utilizate pentru determinarea rezistenței la foc, în
cursul unei încercări la foc standardizate sunt etanșeitate la foc, capacitatea portantă și
materialul de izolare termică.
Deci, pe baza celor două definiții, putem concluziona că rezistența la foc a unui
material, produs și/sau sistem pentru construcții, în condițiile de utilizare finală, se determină
pe baza caracteristicilor de performanță prestabilite, pentru care epruveta îndeplinește cerințele
de asigurare a capacității portante, a etanșeității la foc și a izolării termice, pe o anumită durată
de timp determinată.
Caracteristicile de performanță sunt definite în standardul de clasificare a produselor și
elementelor pentru construcții SR EN 13501-2 .
Capacitatea portantă (R) reprezintă capacitatea elementului de construcții să reziste la
o expunere la foc sub acțiuni mecanice specificate, pe o față sau pe mai multe fețe, pentru o
durată de timp fără pierderea stabilității structurale.
Incapacitatea suportării încărcării este definită în standardul SR EN 1363-1 [16] și este
considerată a fi atinsă atunci când au fost îndeplinite următoarele criterii:
Pentru elementele solicitate la încovoiere:
săgeată limită 𝐿2
𝐷 = 400𝑑 𝑚𝑚
unde,
- L este deschiderea epruvetei în milimetri;
- d este distanța de la fibra extremă a zonei comprimate până la fibra extremă a fibrei
întinse, a secțiunii structurale în milimetri;
- Etanșeitatea (E) reprezintă capacitatea unui element de construcție care are o funcție
de separare, să reziste la expunere la foc numai pe o față, fără transmiterea focului la fața
neexpusă ca rezultat al trecerii flăcărilor sau gazelor fierbinți .
- Izolarea termică (I) reprezintă capacitatea elementului de construcție de a rezista la
expunere la foc numai pe o față, fără propagarea focului ca rezultat al transferului important de
căldură de la fața expusă acțiunii focului la fața neexpusă. Propagarea trebuie să fie limitată
astfel încât, nici suprafața neexpusă, nici orice material a acelei suprafețe să nu se aprindă .
Pentru elementele de construcții cu rol de separație la foc (ex: uși, ferestre, pereți
despărțitori, etc.) se face evaluarea și după radiația termică (W), care reprezintă capacitatea
elementului de construcție de a rezista la expunere la foc numai pe o față, astfel încât să reducă
probabilitatea propagării focului ca rezultat al radiației termice importante, fie prin element fie
de la fața neexpusă la foc la materialele adiacente .
101
Aspecte ale criteriilor de performanță utilizate în determinarea rezistenței la foc a

elementelor de construcții:
Tabelul 4.4
Clasificare Criteriu de performanță Cerințe
- deformare limită;
R Capacitate portantă
- viteză limită de deformare;
- aprinderea tamponului de bumbac;
E Etanșeitate la foc - apariția de fisuri și deschideri;
- existența flăcării susținute pe fața neexpusă;
- creșterea temperaturii medii (<140°C+T i)
- creșterea temperaturii maxime (<180°C+T i);
I Izolare termică Ti – reprezintă temperatura medie inițială, pe
suprafața neexpusă a epruvetei, la începutul
încercării;
W Radiație termică - nivel maxim de radiație (<15kW/m2);
Clasificare pentru elemente speciale
S Etanșeitate la fum - viteză de trecere limitată;
M Acțiune mecanică - rezistență mecanică;
C Autoînchidere - autoînchidere în caz de incendiu;
- care rezistă la atacul termic al focului de funingine
G Rezistență la foc de funingine
(produse pentru coșuri);
- capacitate de protecție la foc a acoperirii pentru o
K Capacitate de protecție la foc
durată de timp specificată;
4.4 Prezentarea si interpretarea rezultatelor

Observatii in timpul testului si la finalul acestuia:
Tabel 4.4a
Observaţii
Minutul
Epruveta 1 Epruveta 2
0 Începerea testului;
Deformațiile înregistrate în punctul D1 au Deformațiile înregistrate în punctul D2 au
30 valoarea 0,844 mm; valoarea 1,313 mm;
Temperatura medie interioară are valoarea: Tkmed=836°C;
Temperatura medie interioară are valoarea: Tkmed=883°C;
Temperatura medie interioară are valoarea Tkmed=914°C;
Temperatura medie interioară are valoarea Tkmed=944°C;
valoarea 4,088 mm; valoarea 4,800 mm;
65
Epruvetele își mențin criteriul de performanță urmărit pe toată durata testului;
Temperatura medie interioară are valoarea Tkmed=954°C
102
Rezultatele obţinute în urma testului:
Tabelul4.4b
Rezultatele
Nr. testului [min]
Criterii de performanţă urmărite
crt. Epruveta Epruveta
nr. 1 nr. 2
Capacitate portantă Săgeată limită după 65 min după 65 min

1. 𝐿2
(R) 𝐷= [mm]
400𝑑
Alte observaţii:
Temperatura medie din interiorul cuptorului, înregistrată înainte oprirea testului, a fost
înregistrată în minutul 65 și are valoarea Tkmed=954°C.
Deformațiile maxime înregistrate la finalul testului au fost D1= 4,088 mm pentru
epruveta nr. 1 și D2= 4,800 mm pentru epruveta nr. 2.
Durata de expunere la acțiunea focului a fost de 65 de minute.
În tabelul 4.4c se prezintă o sinteză a rezultatelor obţinute:
Tabelul 4.4c
Rezultate obținute
Nr. fețe Condiții de Criterii de performanță urmărite/
Condiții de Rezultate [min]
Epruvete expuse la încărcare
rezemare
foc [kN/m] Capacitate portantă (R)
Grindă simplu
Epruveta nr. 1 3 6,08±0,2 65
rezemată
Grindă simplu
Epruveta nr. 2 3 6,08±0,2 65
rezemată
Inregistrarea temperaturilor din cuptor pe toata durata testului:

Tabelul 4.4d
Temperatură [°C]
Timp Curba Standard
Medie Deviaţie de [%]
[min] Tk1 Tk2 Tk3 Tk4 Tk5 Tk6 Tk7 Tk8 ISO 834
(Tkmed)
0 38 44 36 45 44 32 31 36 38 20 0.00
1 242 267 252 287 268 288 265 275 268 349 17.05
2 369 348 357 399 382 356 375 381 371 445 18.73
3 463 473 483 489 471 467 488 486 478 502 14.99
4 511 500 521 518 535 500 530 526 518 544 11.64
5 566 548 560 568 560 570 544 552 559 576 9.62
10 679 678 672 670 670 672 677 671 674 678 4.99
15 737 732 737 739 737 735 730 736 735 739 3.05
20 784 787 788 789 787 788 789 782 787 781 2.13
21 791 789 792 793 791 791 790 789 791 789 1.98
103
22 797 798 797 799 797 796 795 793 797 796 1.85
23 801 802 800 803 801 799 800 798 801 802 1.76
24 806 803 802 805 803 804 805 802 804 809 1.69
25 809 806 808 807 809 810 811 807 808 815 1.64
26 816 812 811 813 816 813 814 814 814 820 1.60
27 818 817 820 821 819 818 817 816 818 826 1.57
28 826 825 823 827 822 826 825 819 824 832 1.54
29 828 829 827 829 827 829 829 830 829 837 1.52
30 835 836 832 837 835 836 837 838 836 842 1.49
31 842 841 844 849 847 846 840 844 844 847 1.45
32 851 855 847 849 852 851 850 850 851 851 1.40
33 857 856 857 859 857 857 853 857 857 856 1.35
34 862 860 859 859 858 859 858 861 860 860 1.30
35 864 863 865 864 866 864 863 865 864 865 1.26
36 869 867 867 869 869 868 867 869 868 869 1.22
37 872 870 872 873 872 871 872 873 872 873 1.19
38 875 873 876 877 877 876 878 876 876 877 1.15
39 879 878 880 881 882 880 881 879 880 881 1.12
40 882 881 883 884 884 883 884 883 883 885 1.09
41 886 885 885 886 888 886 887 885 886 888 1.07
42 889 888 887 889 891 889 890 888 889 892 1.05
43 893 892 890 894 896 895 895 891 893 896 1.03
44 896 895 893 897 899 897 898 893 896 899 1.01
45 899 898 897 899 900 899 901 895 899 902 0.99
50 914 915 916 913 914 915 917 910 914 918 0.93
55 928 929 931 928 929 928 931 927 929 932 0.87
56 931 933 935 932 932 931 934 930 932 935 0.86
57 934 936 938 936 934 935 938 934 936 938 0.85
58 938 939 941 939 938 937 940 937 939 940 0.83
59 941 942 944 942 941 940 943 940 942 943 0.82
60 943 944 946 944 943 942 945 943 944 945 0.81
61 945 946 948 946 945 944 947 945 946 948 0.80
62 947 948 950 948 947 946 949 947 948 950 0.78
63 949 950 952 950 949 948 951 949 950 953 0.78
64 951 952 954 952 951 950 953 951 952 955 0.77
65 953 954 956 954 953 952 955 953 954 957 0.76
104
In coloana „Curba standard ISO 834” se calculeaza temperatura gazelor fiebinţi din
compartiment cu ajutorul relatiei:
g T+345 log10( 8t+1) (4.4a)
Tk1-Tk8 [°C] – reprezintă simbolurile termocuplurilor plate, pentru măsurarea
temperaturii, din interiorul cuptorului.
În figura de mai jos este prezentată grafic deviaţia procentuală (d e) și reprezintă aria
curbei de temperatură medie înregistrată de termocuplurile din cuptor, specificate în figura
4.3a, în raport cu aria curbei standard de temperatură-timp și limitele impuse.
Deviatia de fata de Curba Standard ISO 834

25.0
20.0
15.0
10.0
5.0
[%]
0.0
0 5 10 15 20 25 30 35 40 45 50
-5.0
-10.0
-15.0
-20.0
Timp [min]
Deviatie % Limita + Limita -
Figura 4.4a
Figura 4.4b Temperaturile înregistrate pe durata testului, în interiorul cuptorului, raportate la

Curba Standard ISO834 de temperatură-timp
105
1200
1000
Tk1
Tk2
800
Tk3
Tk4
600 Tk5
Tk6
Tk7
400
Tk8
Medie Calculata
200 Curba Standard
0
0 3 6 9 12 15 18 21 24 27 30 33 36 39 42 45 48 51 54 57 60 63
Epruvetele își mențin criteriul de performanță capacitate portantă (R) pe toată

durata testului. Deformațiile maxime înregistrate au fost D1= 4,088 mm pentru epruveta nr. 1
și D2= 4,800 mm pentru epruveta nr. 2, așa cum este ilustrat în figura 4.4c.
5.000
4.500
4.000
3.500 D1 D2
3.000
Deflection [mm]
2.500
2.000
1.500
1.000
0.500
0.000
0 10 20 30 40 50 60
Time [min]
Fig. 4.4c Measured deflections on the unexposed surface of the tested specimen for the initial considered points
106
Tabelul 4.4e
Timp t Deformaţii înregistrate (D1) Săgeată limită

Deformaţii înregistrate (D2) [mm] 𝐿2
[min] [mm] 𝐷= [mm]
400𝑑
0 0.000 0.000
1 0.075 0.000
2 0.131 0.000
3 0.131 0.000
4 0.131 0.000
5 0.131 0.000
6 0.150 0.000
7 0.169 0.000
8 0.169 0.000
9 0.169 0.000
10 0.150 0.000
11 0.150 0.000
69,60
12 0.150 0.000
13 0.150 0.000
14 0.263 0.000
15 0.338 0.094
16 0.338 0.225
17 0.544 0.319
18 0.563 0.356
19 0.600 0.469
20 0.638 0.581
21 0.619 0.600
22 0.713 0.713
23 0.713 0.806
Tabelul 4.4e (continuare)

Timp Deformaţii înregistrate Săgeată limită
t (D1) Deformaţii înregistrate (D2) [mm] 𝐿2
𝐷= [mm]
[min] [mm] 400𝑑
26 0.694 1.012
27 0.731 1.069
28 0.769 1.144
29 0.844 1.219
30 0.844 1.313
31 0.900 1.425
32 0.956 1.538
33 1.181 1.650
34 1.181 1.744
35 1.369 1.894
36 1.369 1.950
37 1.388 2.044 69,60
38 1.744 2.156
39 1.725 2.194
40 1.913 2.381
41 2.044 2.550
42 2.044 2.663
43 2.044 2.737
44 2.325 3.000
45 2.513 3.131
46 2.756 3.319
47 2.963 3.488
48 3.019 3.656
107
49 3.244 3.919
50 3.450 4.238
51 3.656 4.369
52 4.088 4.781
53 4.088 4.800
54 4.088 4.800
55 4.088 4.800
56 4.088 4.800
57 4.088 4.800
58 4.088 4.800
59 4.088 4.800
60 4.088 4.800
61 4.088 4.800
62 4.088 4.800
63 4.088 4.800
64 4.088 4.800
65 4.088 4.800
Epruvetele își mențin criteriul de performanță capacitate portantă (R) pe toată durata
testului. Deformațiile maxime înregistrate au fost D1= 4,088 mm pentru epruveta nr. 1 și D2=
4,800 mm pentru epruveta nr. 2, așa cum este ilustrat în figura 4.4c.
4.6 Determinarea experimentala a adancimii de carbonizare

Adâncimea de carbonizare a fost determinată în șase secțiuni ale elementelor după cum
urmează:
Tabelul 4.6
Secțiune după încercare Secțiune inițială
Secțiune
Lățime (b) [mm] Înălțime (h) [mm] Lățime (b) [mm] Înălțime (h) [mm]
S2 103,3 365
S3 107,0 375
S4 107,7 375
180 440
S2’ 107,3 365
S3’ 108,0 365
S4’ 105,8 375
108
Calculul vitezei de ardere:
Adâncimea teoretică de carbonizare se determină cu relația următoare:
𝑑𝑐ℎ𝑎𝑟,𝑛 = 𝛽𝑛 ∙ 𝑡 [mm]
unde,
- βn – valoarea de calcul a vitezei de ardere teoretică în condiții standard de expunere la

foc;
- dchar,n – adâncime teoretică de carbonizare;
- t – timpul de expunere la foc în minute;
Tabelul 4.6b
Adâncime de
Viteză de Adâncime de Viteză de ardere
carbonizare
Direcție ardere medie carbonizare teoretică βn
teoretică dchar,n
[mm/min] medie [mm] [mm/min]
[mm]
b [mm] 0,566 dchar,1 36,8
0,7 45,5
h [mm] 1,077 dchar,2 70,0
Sectiune initiala Durata de exp la foc

h b t= 65 min
440 180 Viteza medie de ardere
v= 49,6 mm
Valori masurate Grinda buna
Sect 2 h b bmed
365 101 103,3
102
107
Sect 3 h b bmed
375 112,5 107,0
103,5
103,3
108,5
Sect 4 h b bmed
375 108,5 107,7
106,27
108,2
109
Sect 2' h b bmed

365 110,2 107,3
106,2
105,4
Sect 3' h b bmed

375 112,1 108,0
107,1
104,7
Sect 4' h b bmed

375 106,8 105,8
104,3
106,3
Valori masurate Grinda rupta
Srup1 h b bmed
255 116,16 112,4
110,9
110
Srup1' h b bmed
255 113,4 111,2
107,3
112,8
Srup2 h b bmed
285 104,5 104,5
103,1
105,9
Srup2' h b bmed
285 113,1 111,9
111,9
110,6
Calcul viteze de ardere

Directie orizontala (b)
v2 0,59 v2' 0,56
v3 0,56 v3' 0,55
v4 0,56 v4' 0,57
Directie verticala (h)
v2 1,15 v2' 1,15
v3 1,00 v3' 1
v4 1,15 v4' 1
110
Figura 4.6b Secțiunea S2, după încercare
Figura 4.6c Secțiunea S3, după încercare
Figura 4.6d Secțiunea S4, după încercare
111
Figura 4.6e Secțiunea S2’, după încercare
Figura 4.6f Secțiunea S3’, după încercare
Figura 4.6g Secțiunea S4’, după încercare
112
5 - Concluzii
 În urma determinării experimentale se constată o bună legătură între valorile teoretice
și valorile experimentale. Se observă că dchar,2 > dchar,1, fenomen care se datorează
fluxului primit din două direcții de către elementele testate. În consecință acest efect
se poate neglija.
 Datorită naturii testului de rezistenţă la foc şi în consecinţă a dificultăţii în cuantificarea
incertitudinii măsurării rezistenţei la foc, nu este posibil să se precizeze gradul de
acurateţe al rezultatului.
113
CAPITOLUL 3
STUDIU PRIVIND
EVALUAREA REZISTENŢELOR UNITARE CARACTERISTICE LA
ÎNTINDERE DIN ÎNCOVOIERE ALE ZIDĂRIEI (fXK1 ŞI fXK2),
PENTRU ZIDARIA REALIZATA CU UNITATI DE TIP WIENERBERGER
114
1. Aspecte generale privind comportarea peretilor la sarcini perpendiculare

pe plan (out-of-plane)
Figura 1 – Actiuni perpendiculare pe plan si comportarea peretilor din zidarie
Cedarea peretilor din ZNA este cauzată de ruperea caramizilor plasate deasupra sau
dedesubtul zonei de actiune de tip arc. Ruperea acestor caramizi este cauzată de distorsiunea
unghiulară datorata rotirii in afara planului în principal produsa de o forță generată de un efect
combinat forfecare-comprimare.
Fisurile aparute din incovoiere catre reazeme din cauza momentelor negative urmate de
fisurile in zona mediana din cauza momentelor pozitive se datoreaza efectului de arc triplu
articulat care se formeaza.
Cand deformatiile cresc din cauza momentului din actiuni in afara planului peretele este
fixat catre reazeme de catre centurile de la partea superioara si inferioara. Aceasta actiune
induce o forta de compresiune in plan (FV) simultan cu o forta taietoare (FH) in reazem
producand o forta rezultanta (FR). Este important a se mentiona ca in mod normal ca zdrobirea
este asociata straturilor de mortar, insa din cauza modului de cedare fragil al caramizilor
zdrobirea in reazeme se produce in caramizi. In momentul in care fisurarea este initiata in
caramizi stratul de mortar adiacent se delamineaza. In literatura de specialitate (Angel&all
ℎ
1994) se specifica ca pentru o zveltete 𝑡 > 30, efectul actiunii de tip arc este mic.
Analizand segmentul superior al peretelui din zidarie se pot aprecia urmatoarele relatii
pentru un corp rigid, unde se definesc urmatoarele variabile:
 P = incarcarea perpendiculara (out-of-plane)
 T = Forta de compresiune
 h = inaltimea peretelui
 t = grosimea peretelui
 a = bratul de parghie intre fortele de compresiune
 b = latimea de rezemare
 o = deformatia peretelui (considerat ca un corp rigid)
 fd= rezistenta la compresiune de proiectare a zidariei
Considerand momentele fata de sectiunea “o” si ca unghiul o este foarte mic, se obtin
urmatoarele relatii:
115
𝑃 ℎ
( ) ( ) = 𝑇(𝑎 − ∆𝑜 )
2 2
4𝑇
𝑃= (𝑎 − ∆𝑜 )
ℎ
Forta de compresiune unitara care actioneaza la capetele peretelui devine:
𝑇 = 0.5𝑓𝑑 𝑏 iar deformatia peretelui poate sa fie exprimata ca:
∆𝑜 ∆1 ℎ∆1 −2∆21
ℎ = rezultand ∆𝑜 = unde  reprezinta scurtarea datorata compresiunii din forta
−∆1 𝑏 2𝑏
2
ℎ∆1
axiala iar valoarea ∆12 poate sa fie neglijata asadar, in final rezulta ∆𝑜 = 2𝑏
Angel introduce de asemenea un parametru adimensional c:

∆1
𝑐= = 0.25𝜀𝑚𝑎𝑥
ℎ
De asemena lungimea zonei de rezemare, b, se poate determina conform lui Angel:
ℎ 2
𝑏 = 0.25𝑡 [1 + √1 − 2𝑐 ( ) ]
𝑡
∆ ∆𝑜
Si astfel rotatia  se determina ca: 𝜃 = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 ( 𝑏1 ) = 𝑎𝑟𝑐𝑠𝑖𝑛 (ℎ )
−∆1
2
De asemenea se pot exprima:
∆2 ∆1 ∆2
= si conform relatiei de mai sus = 0.25𝜀𝑚𝑎𝑥
𝑏′ 𝑏 ℎ
unde 𝜀𝑚𝑎𝑥 =este deformatia segmentului de perete comprimat in fibra comprimata.
Se va lua ca masura a comportarii proaste a peretilor la actiuni perpendiculare pe plan,

reducerea corespunzatoare a capacitatii de rezistenta (rezistentei de proiectare) la actiuni
perpendiculare pe planul peretilor.
116
2. Studii de caz
In scopul studierii comportarii peretilor din zidarie la actiuni perpendiculare pe planul lor s-au
realizat un numar de peste 120 de studii de caz din care o parte pentru cladiri cu P+1E (2
niveluri), o parte pentru cladiri cu P+2E (3 niveluri), o parte pentru P+3E (4 niveluri) si o ultima
parte pentru cladiri cu P+4E (5 niveluri), dupa cum urmeaza:
- Cazul 1 – cladire cu structura din zidarie confinata avand 2 niveluri amplasata intr-o
regiune cu ag=0.40g;
- Cazul 2 – cladiri cu 3 niveluri – inaltimile de nivel au fost considerate constante si
Hnivel=3.00m:
o 10 tipuri de pereti diferentiati in functie de lungime (P1 cu lw=1m; P2 cu lw=2m;
P3 cu lw=3m; P4 cu lw=4m; P5 cu lw=5m; P6 cu lw=6m; P7 cu lw=7m; P8 cu
lw=8m; P9 cu lw=9m si P10 cu lw=10m)
o Pentru fiecare tip de perete, din cele 10 cazuri) au fost considerate urmatoarele
ipoteze cu privire la capete:
Figura 2
Cazul cu 3 niveluri
- Cazul 3 – cladiri cu structura din zidarie confinata avand 4 niveluri, amplasate intr-o
regiune cu ag=0.15g;
- Cazul 4 – cladiri cu 5 niveluri – inaltimile de nivel au fost considerate constante si
Hnivel=3.00m:
o 10 tipuri de pereti diferentiati in functie de lungime (P1 cu lw=1m; P2 cu lw=2m;
P3 cu lw=3m; P4 cu lw=4m; P5 cu lw=5m; P6 cu lw=6m; P7 cu lw=7m; P8 cu
lw=8m; P9 cu lw=9m si P10 cu lw=10m)
o Pentru fiecare tip de perete, din cele 10 cazuri) au fost considerate urmatoarele
ipoteze cu privire la capete:
Figura 3
Cazul cu 5 niveluri
117
- Pentru lt au fost considerate urmatoarele dimensiuni, pentru ambele cazuri:

o lt =0.00 lw
o lt =0.50 lw
o lt =1.00 lw
o lt =2.00 lw
- S-a utilizat programul ETABS cu actiuni perpendiculare pe planul peretilor, in acelasi
timp determinandu-se atat eforturile sectionale cat si deplasarile absolute si deplasarile
relative de nivel.
3. Raspunsuri structurale obtinute

800.00
700.00
600.00
500.00
400.00
300.00
200.00
100.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10
Figura 4 – Cladire cu 3 niveluri – Excentricitati calculate [mm]
800
700
600
500
400
300
200
100
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10
Figura 5 – Cladire cu 3 niveluri – Deplasari relative de nivel ETABS [mm]
118
600.00
500.00
400.00
300.00
200.00
100.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Figura 6 – Cladire cu 3 niveluri – Medii excentricitati calculate [mm]
500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
Figura 7 – Cladire cu 3 niveluri – Medii deplasari relative de nivel ETABS [mm]
119
1100.00
1000.00
900.00
800.00
700.00
600.00
500.00
400.00
300.00
200.00
100.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10
Figura 8 – Cladire cu 5 niveluri – Excentricitati calculate [mm]
2500.00
2250.00
2000.00
1750.00
1500.00
1250.00
1000.00
750.00
500.00
250.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
P1 P2 P3 P4 P5 P6 P7 P8 P9 P10
Figura 9 – Cladire cu 5 niveluri – Deplasari relative de nivel ETABS [mm]
120
1200.00
1000.00
800.00
600.00
400.00
200.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
Figura 10 – Cladire cu 5 niveluri – Medii excentricitati calculate [mm]
2500.00
2000.00
1500.00
1000.00
500.00
0.00
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
Figura 11 – Cladire cu 5 niveluri – Medii deplasari relative de nivel ETABS [mm]
121
250%
200%
150%
100%
50%
0%
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
-50%
-100%
Figura 12 – Cladire cu 3 niveluri - Diferente intre mediile deplasarilor relative si excentricitatilor calculate [%]
550%
500%
450%
400%
350%
300%
250%
200%
150%
100%
50%
0%
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30
-50%
-100%
Figura 13 – Cladire cu 5 niveluri - Diferente intre mediile deplasarilor relative si excentricitatilor calculate [%]
122
Cazul 1 de studiu - Cladire cu 2 niveluri, din zidarie confinata de tip Porotherm,

amplasata intr-o regiune cu ag=0.40g:
S-au determinat eforturile principale de tip S23 si S13 echivalente cu fXK1 ŞI fXK2 in
concordanta cu CR6-2013 si P100/1-2013. In functie de liniile de rezistenta ale cladirii se
prezinta sub forma grafica:
Eforturile unitare de tip S13:
Ax 1 Ax 2
Ax 3 Ax 4
Ax 5 Ax 6
Ax A Ax B
Ax C Ax D
123
Ax 1 Ax 2
Ax 3 Ax 4
Ax 5 Ax 6
Ax A Ax B
Ax C Ax D
124
Energia de distorsiune de distorsiune:
Ax 1 Ax 2
Ax 3 Ax 4
Ax 5 Ax 6
Ax A Ax B
Ax C Ax D
125
Energie disipata pentru actiuni perpendiculare pe planul peretilor:
Ax 1 Ax 2
Ax 3 Ax 4
Ax 5 Ax 6
Ax A Ax B
Ax C Ax D
126
Energie disipata pentru actiuni in planul peretilor:
Ax 1 Ax 2
Ax 3 Ax 4
Ax 5 Ax 6
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Observatii:
- Pentru toti peretii structurali, valorile S13 maxime sunt cuprinse intre ±0.02 MPa
(N/mm2)
(N/mm2)
127

amplasata intr-o regiune cu ag=0.15g – varianta cu pereti exteriori de tip „spaleti”:
concordanta cu CR6-2013 si P100/1-2013.
In functie de liniile de rezistenta ale cladirii se prezinta sub forma grafica:
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
128
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
129
Energia de distorsiune:
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
130
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
131
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
Observatii:
(N/mm2)
(N/mm2)
132

amplasata intr-o regiune cu ag=0.15g – varianta cu pereti exteriori de tip „montanti”:
concordanta cu CR6-2013 si P100/1-2013.
In functie de liniile de rezistenta ale cladirii se prezinta sub forma grafica:
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
133
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
134
Energia de distorsiune:
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
135
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
136
Ax 1 Ax 2
Ax A Ax B
Ax C Ax D
Ax E Ax F
Observatii:
(N/mm2)
(N/mm2)
Se constata ca pentru cladiri cu regim de inaltime de la P+1E (2 niveluri) la cladiri cu

P+3E (4 niveluri) in zone seismice avand acceleratia orizontala de proiectare ag de la
0.15g la 0.20g:
- valorile maxime de eforturi de tip S13=fxk2 sunt cuprinse intre ±0.01 la ±0.13 MPa
(N/mm2);
- valorile maxime de eforturi de tip S23=fxk1 sunt cuprinse intre ±0.03 la ±0.05 MPa
(N/mm2).
137
In sub capitolul 8.2.4. (din P100/1-2013) – Cerinte privind rezistentele caracteristice

minime ale zidariei la compresiune, forfecare si incovoiere, se specifica la subpunctul 6:
Se constata ca valorile minime de rezistente caracteristice la incovoiere, in concordanta cu

P100/1-2013, pentru zidarii de tip Porotherm sunt:
- fxk1 :
o 0.075 pentru zonele seismice cu ag mai mici sau egale cu 0.15g
o 0.150 pentru zonele seismice cu ag mai mari sau egale cu 0.20g
- fxk2 :
o 0.150 pentru zonele seismice cu ag mai mici sau egale cu 0.15g
o 0.300 pentru zonele seismice cu ag mai mari sau egale cu 0.20g
Valorile maxime ale cerintelor de rezistenta la incovoiere, rezultate pentru toate studiile de caz
efectuate sunt:
- pentru S13=fxk2 - intre ±0.01 la ±0.13 MPa (N/mm2);

- pentru S23=fxk1 - intre ±0.03 la ±0.05 MPa (N/mm2).
Concluzie generala:
Valorile cerintelor de rezistenta la incovoiere deteriminate in urma tururor studiilor de

cazuri efectuate sunt inferioare valorilor minime de rezistente caracteristice la incovoiere,
in concordanta cu P100/1-2013, pentru zidarii de tip Porotherm.
138
CAPITOLUL 4
COMPORTAREA STRUCTURILOR DIN BETON ARMAT CU

FAȚADĂ DE TIP PEREȚI CORTINĂ
139
1 - Introducere
Un perete-cortină este învelișul exterior al fațadei unei clădiri ce nu are rol structural,
fiind doar un separator între interiorul clădirii și mediul înconjurător. Deoarece nu are rol
structural, poate fi executat din materiale ușoare care să reducă din costurile inițiale de realizare
a unei construcții. Utilizarea sticlei pentru peretele-cortină are beneficiul utilizării luminii
naturale.
Peretele-cortină este proiectat și realizat pentru a rezista, pe de o parte, infiltrării
vântului și apei, îndoirilor și răsucirilor induse de vânt sau cutremure - forțe ce acționează direct
asupra unei clădiri, cât și, pe de altă parte, forțelor de încărcăre determinate de propria lui
greutate.
Modern si atractiv, peretele cortină conferă o distincție deosebită construcției căreia i
se atașează, asigurând în același timp perfecțiunea detaliului. Peretele cortină în viziunea unui
constructor reprezintă o modalitate facilă de a îmbrăca o construcție într-un timp relativ scurt.
Întretinerea acestora, in funcție de modul de realizare și montare poate fi ieftină și ușoară.
Sistemele de pereti cortină sunt produse concepute complex, proiectate si realizate unic
pentru fiecare construcție.
Utilizând fațadele cortină din sticlă, chiar si clădirile vechi pot căpăta un aspect modern
și atractiv. Peretele cortină este, în plus, foarte util prin felul in care protejeaza construcțiile de
factorii mediului și prin izolarea fonică și termică necesară spațiilor de lucru și locuit.
Câteva avantaje ale peretilor cortină:
 Înfrumusețarea și protecția clădirilor;
 asamblare rapidă și facilă;
 rezistența la factorii de mediu (inclusiv la presiunea vântului cu intensitate mare);
 flexibilitate si rezistență la deformările clădirilor datorate vibrațiilor, cutremurelor sau
altor cauze;
 izolare termică și fonică;
 sunt ușor de întreținut;
 sunt ușoare;
 diversitate mare de culori;
 se pot monta pe orice tip de clădire;
Fațadele din sticlă și aluminiu, autoportante, cu proprietăți termo și fonoizolatoare,

poartă numele de perete cortină. Structura de perete cortină se poate aplica pentru planuri
verticale, pentru cele înclinate cu pantă negativă sau pozitivă, dar și pentru acoperișuri
(luminatoare și cupole).
Constructiv, pereții cortină sunt de mai multe tipuri:
 standard - se realizeaza cu profile care acoperă vizibil sticla atât pe verticală cât și pe
orizontală;
 semi-structural - este vizibil doar un contur de aluminiu care rigidizeaza prinderea;
140
 structural - de la exterior se vede numai sticla, aplicată pe profilele de aluminiu prin

sigilarea cu un produs siliconic special.
In cazul peretelui cortină structural sau semi-structural este vizibilă numai sticla și
garniturile EPDM înguste dintre ochiurile de sticlă, dând impresia unui perete în întregime din
sticlă, cu un impact estetic deosebit, dar și cel mai costisitor.
Pereții cortină pot fi combinați cu placări de fațadă din materiale compozite de tip bond
(alucobond, reynobond, etalbod, jbond, exalcobond) sau tip ceramic, HPL (Trespa, Abet
Laminati). În zonele de placă sau de grindă se dispun pereți cortină opaci, realizați din panouri
tristrat, avân o componenntă termoizolatoare sau din sticlă opacă (mai rar, sistem foarte scump).
Pentru o comportare termică favorabila a peretelui, va fi asigurată ventilarea
termoizolatiei, prin circulația aerului între stratul termoizolant si parametrul exterior. Montarea
independentă a celor 3 elemente in structura de rezistenta a peretelui poate fi realizată, prin
asigurarea unei circulații a aerului, în special atunci când paramentul exterior este executat din
sticlă.
Panourile de închidere pot fi dispuse in raport cu montanții: la limita interioară, între
sau în fața montanților.
Dispunerea la limita interioară a montanților este dezavantajoasă, deoarece oferă
posibilitatea creării punților termice. Pozarea panourilor între sau în fața montanților rezolvă
parțial sau total problema punților termice, dar mărește distanța la care se găsesc panourile în
fața planșeelor, creând astfel dificultăți în separarea și izolarea fonică a pereților.
Pereții cortină care fac obiectul prezentului studiu de caz se folosesc, de regulă, pentru
închiderea exterioară a clădirilor civile, a clădirilor pentru producție sau depozitare, precum și
a clădirilor cu funcțiuni auxiliare din industrie. Pereții cortină pot fi folosiți și pentru închiderea
spațiilor interioare (atriumuri).
Nivelurile de performanță ale pereților cortină, prevăzute în normative, sunt
condiționate și de nivelurile de performanță ale clădirii sub efectele tuturor agenților
susceptibili de a acționa asupra acesteia în timpul duratei de exploatare prevazută prin proiect.
Elemente componente
Pereții cortină sunt alcatuiți din următoarele componente:
• schelet portant (structura proprie) constituit din:
- montanți (elemente verticale);
- rigle/traverse (elemente orizontale);
• panouri montate pe schelet, care pot fi:
- panouri transparente din sticlă (fixe sau mobile);
- panouri opace;
• dispozitive de prindere, fixare, etanșare și finisare (piese metalice speciale,
garnituri, chituri, silicoane, table, materiale termoizolante etc).
Expresia plastică a fațadelor cortină, definită prin dispunerea și alcătuirea elementelor
structurii proprii a peretelui, raportul între suprafața panourilor vitrate si a celor opace, așezarea
141
panourilor vitrate sau opace în raport cu structura proprie, culoarea elementelor structurii
proprii, a sticlei și a panourilor opace, etc., face parte integrantă din concepția proiectului de
arhitectură si, după caz, a cerințelor de urbanism, și constituie tema pentru proiectarea de
ansamblu și pentru detalierea constructivă a pereților cortină.
Geometria pereților cortină, clasificari.

Rețeaua de montanți și traverse (rigle) care alcătuiesc structura proprie a peretelui
cortină este, de regula, dreptunghiulară. Sunt posibile și alte alcătuiri particulare (cu panouri
trapezoidale sau în formă de paralelogram, de exemplu).
Forma în plan a peretelui cortină este, de regula, dreaptă. În funcție de volumetria
clădirii și de expresia plastică a fațadei, peretele cortină poate fi deasemeni curb sau cu contur
frânt.
Poziția peretelui cortină este, de regulă, verticală. Peretele sau unele părți ale acestuia
pot fi înclinate în raport cu verticala.
În alcătuirea peretelui cortină pot fi înglobate și elemente în consolă (exemplu:
copertine).
În funcție de poziția față de structura principală, fațadele ușoare de tip "perete cortină"
pot fi:
• alcătuite din panouri fixate între planșee;
• fațadă cortină așezată complet în exteriorul planșeului (dincolo de fața
exterioară a planșeului).
Clasificarea pereților cortină în funcție de alcătuirea structurii proprii, după

criteriile:
a) Alcătuirea montanților pe înaltimea clădirii:
• montanți îmbinați la fiecare planșeu;
• montanți continui pe două niveluri.
b) Alcătuirea secțiunilor transversale ale elementelor structurii proprii:
• montanții și traversele se realizează dintr-o singură piesă, iar panourile de sticlă
se montează între acestea, cu interspații care permit deplasarea liberă în raport
cu structura proprie a peretelui;
• montanții și riglele se realizează prin cuplarea elementelor verticale si orizontale
ale ramelor panoului de sticlă, deplasările fiind permise între ramele panourilor.
Alegerea materialelor
Alegerea materialelor pentru executarea pereților cortină se va face ținând seama de
concepția și cerințele specifice ale proiectului, de arhitectura, precum și de următoarele
considerente:
• Satisfacerea cerințelor de performanță, în condiții de cost total minim pe durata
de exploatare (de serviciu) prevazută prin tema de proiectare.
• Condițiile de agresivitate ale mediului natural si antropic:
142
- agresivitatea mediului natural (salinitatea în zona litoralului, de

exemplu)
- agresivitatea mediului înconjurator provenită din:
 poluarea urbană;
 degajări agresive în zonele industriale.
Materiale pentru structura proprie a peretelui cortină

Elementele din oțel ale structurii proprii pot fi realizate din:
• profile chesonate (închise) din table subțiri îndoite la rece;
• țevi dreptunghiulare laminate la cald;
• profile deschise din table subțiri îndoite la rece sau laminate de dimensiuni
mici. Se va folosi de preferință oțel inoxidabil sau autoprotejat.
Elementele din aluminiu ale structurii proprii se realizează din profile extrudate, cu
secțiuni închise, pentru montanți si de formă oarecare, pentru traverse.
Structura proprie a peretelui cortină poate fi executată și din PVC cu proprietăți
corespunzătoare pentru satisfacerea cerințelor funțtionale.
Sticla
Pentru părțile vitrate ale pereților cortină pot fi folosite următoarele tipuri de geamuri:
• Geam cu structură omogenă (GO) - geam obișnuit (Eng: monolithic glass)
• Geam armat (GA) - (Eng: wire glass)
• Geam cu structură omogenă securizat (GOS) - (Eng: tempered monolithic
glass)
• Geam securizat (GS) - (Eng: tempered glass)
• Geam călit (GC) - (Eng: heat strenghtened glass)
• Geam "float" (GF) - (Eng: float glass)
• Geam recopt (GR) - (Eng: annealed glass)
• Geam multistrat (GMS) - (Eng: laminated glass)
Nota: Geamul multistrat constă dintr-un strat intermediar din material plastic - polivinil
butiral - fixat la cald și sub presiune între două foi de geam. Foile exterioare pot fi din geam
recopt (GR), geam călit (GC), geam "float" (GF) sau geam securizat (GS).
Alegerea tipului de geam se va face de către proiectantul peretelui cortină, pe baza
datelor de temă și a cerințelor specifice privitoare la plastica fațadei.
La alegerea tipului de geam se va ține seama de cerințele generale și specifice ale
clădirii, având în vedere și modul de spargere specific fiecărui tip de geam. Folosirea
geamurilor obișnuite, nesecurizate, nu este permisă la pereții cortină sau la vitrinele de mari
dimensiuni situate către spațiile publice sau către locurile unde sunt posibile aglomerări de
persoane (curțile interioare ale școlilor, atriumuri, troruare etc).
143
Sticla in aplicații - pereți cortină

Material nobil prin excelență, sticla are o bogată istorie, care debutează cu peste 4.000
de ani î.C. În construcțiile din toate timpurile, sticla a fost utilizată pentru transparența sa, care
permite trecerea luminii și comunicarea cu mediul exterior, atât de necesare locuințelor.
Începând cu sec.al XIX-lea, sticla a devenit un semn al modernității arhitecturale, fiind
un material de înaltă tehnologie, funcțional și rafinat, beneficiind de calitățile sale de
transparență.
Datorită eforturilor de cercetare din ultimele decenii, sticla a contribuit foarte mult la
ameliorarea confortului încăperilor.
Diversitatea tipurilor de sticlă și a funcțiilor lor, oferă astăzi proiectantului o mare
libertate de a construi o veritabilă arhitectură de lumină, care satisface din plin exigențele
confortului modern.
Astăzi, odată cu apariția noilor tehnici de montaj (pereți cortină) și cu dezvoltarea
procedeelor de fabricare a sticlei (cu depuneri reflectorizante sau cu slabă emisivitate și de
control solar), aceasta și-a lărgit domeniul de aplicabilitate pentru ansambluri de fațade,
devenind un înveliș simplu sau prelucrat, transparent sau opac, reflexiv sau colorat.
Datorită faptului că sticla ocupă cea mai mare suprafață a unei ferestre sau fațade,
modul în care este aleasă influențează în mod decisiv estetica, termoizolarea și fonoizolarea
întregii structuri. Din acest motiv vom incerca să detaliem caracteristicile principale pentru o
mai bună determinare a sticlei necesare pentru fiecare proiect.
Sticla se obține din combinația de nisip cuarțos (70-72%), sodiu sub formă de carbonat
sau sulfat (14%), calciu drept stabilizator și diverși oxizi metalici în cazul celei colorate. Ea
devine lichidă la temperaturi înalte, moment în care se poate prelucra. Pentru fabricarea
geamului se folosea (unele firme mai folosesc înca) tehnologia „geamului tras” al cărui
principal dezavantaj îl reprezintă deformările de imagine, uzual numite „valuri”.
Un procedeu actual, cu rezultate mult mai performante este cel al sticlei „float”. Sticla
topită este turnată peste o suprafață de cositor topit la 1000 grade celsius. Fiind mai ușoară
decât metalul plutește pe acest pat, rezultând o foaie de mari dimensiuni și grosime dorită.
Fețele sunt perfect șlefuite pe o parte de cositor, iar pe cealaltă de foc.
Proprietăți mecanice:
Densitatea sticlei este de 2,5 – ceea ce înseamnă o masa de 2,5 kg / mp și mm de grosime
pentru sticla plană. Rezultă că un geam de 4mm are o greutate de 10kg pe metru pătrat, iar un
geam termopan în structură 4-16-4 aproximativ 20kg pe metru pătrat.
Rezistența la compresiune a sticlei este foarte ridicată, respectiv 1 000 N/mm2 (1 000
MPa) – ceea ce inseamnă că, pentru a sparge un cub de sticlă de 1 cm, este necesară o
încărcătură de 10 tone.
Rezistența la îndoire – O suprafață de sticlă supusă flexării are o față de compresiune
și una de extensie. Rezistența la rupere la îndoire este de ordinul a 40 MPa pentru o sticlă
polizată și, 120-200 MPa pentru o sticlă întărită. Aceasta depinde de grosime, finisarea
marginilor și tipul de tăiere. (Valoarea crescută a rezistenței sticlei securizate, se datorează
faptului că tratamentul preseaza fețele sticlei una peste alta foarte puternic.)
Elasticitatea – Sticla este un material perfect elastic (nu prezintă niciodată deformări
permanente); ea este în același timp fragilă (supusă unei îndoiri încrucișate, se sparge fără a
prezenta fisuri prealabile);
Coeficientul lui Poisson “μ” – Coeficientul de contracție laterală. Când o bucată dintr-
un material suferă o alungire sub influența unei acțiuni mecanice, se constată o subțiere a
secțiunii sale. Coeficientul lui Poisson (μ) este raportul între subțierea unitară pe direcția
144
perpendiculară direcției efortului și alungirea unitară în direcția efortului. Pentru sticla de

construcții: μ = 0,22.
Modulul de elasticitate Young “E” – Exprimă forța de tracțiune care ar trebui teoretic
aplicată unei bucați de sticlă pentru a-i transmite o alungire egală cu lungimea sa inițială. Se
exprimă în unitate de forță pe unitate de suprafață. Pentru sticlă, conform normelor europene:
E = 7.1010Pa = 70 GPa.
Izolația și transferul termic:

Pereții vitrați, separă in general două medii aflate la temperaturi diferite. Are loc deci,
un transfer de căldură de la mediul cald la cel rece. Peretele vitrat are în același timp
particularitatea de a fi transparent la radiația solară care generează căldură.
Transferurile termice de-a lungul unui perete prin conducție, convecție si radiație, se
exprimă prin coeficientul “U”. Acesta reprezintă fluxul de caldură care traversează 1 mp de
perete, la o diferență de temperatură de 1⁰ C între exteriorul și interiorul încăperii. Cu cât
coeficientul “U” este mai mic, cu atât pierderile termice sunt mai mici.
Peretele vitrat poate fi făcut cu o sticlă simplă sau cu o sticlă dublă, în al doilea caz
obtinându-se o mai bună izolație termică. Principiul sticlei termopan este de a închide între
două foi de sticlă un strat de aer imobil și uscat, în scopul de a limita schimburile termice prin
convecție și de a profita de slaba conductivitate termică a aerului aflat între cele două foi de
sticlă.
Pentru ameliorarea coeficientului “U”, trebuie eliminate transferurile termice prin
conducție, convecție și radiație. Cum există posibilitatea să se acționeze asupra coeficienților
de schimb superficial, ameliorarea acestui coeficient se va face prin diminuarea schimburilor
între cele două componente ale geamului dublu, în felul următor:
• transferurile prin radiație – pot fi diminuate utilizând sticla cu o acoperire
slab emisivă;
• transferurile prin conducție si convecție – pot fi diminuate prin înlocuirea
aerului dintre cele două foi de geam cu un gaz mai greu, cu o conductivitate
termică mai mică (argon, în general).
Într-o explicație mai simplă, un geam simplu de 4mm are un coeficient de transfer
termic de 5,8 W/mp*K, un pachet de geam termoizolant cu structură 4 float clar-16-4 float clar
are un coeficient de transfer termic de 2,8 W/mp*K, unul în combinație 4float clar-16-4LowE
are un coeficient de 1,4 W/mp*K, iar unul care are Argon în loc de aer între cele două foi de
sticlă ale unui geam 4float clar-16-4LowE are un coeficient de 1,1 W/mp*K.
145
2 - Cercetări realizate pentru determinarea modului de comportare al

clădirilor prevazute cu fațadă de tip pereți-cortină
2.1. Stabilirea planului de cercetare
Inițial s-au gândit o serie de structuri idealizate, pentru clădiri, în următoarele ipoteze:
- Clădiri, în prima ipoteză, cu pereți-cortină aplicați ca încărcare:
o clădiri cu structură din cadre de beton armat:
 forma în plan:
 pătrată (punct);
 dreptunghiulară (bară).
 regim de înălțime (pentru înălțimi de nivel de 3 m):
 P+4E – 5 niveluri;
 P+14E – 15 niveluri.
 Zone seismice de amplasare:
 București - ag=0.30g;
o clădiri cu structură duală din beton armat:
 forma în plan:
- Clădiri de locuit, în ipoteza a doua, cu pereți-cortină aplicați ca elemente propriu-
zise:
 forma în plan:
o clădiri cu structură duala din beton armat:
 forma în plan:
 București - ag=0.30g
146
Fațadele de tip pereți-cortină urmau să fie dimensionate pentru cele 3 regimuri de

înălțime și pentru cele 2 tipuri de structuri, astfel încât să se obțină rezultate variate și care să
poată fi interpretate din punctul de vedere al impactului pe care l-ar avea asupra structurilor de
rezistență.
S-a constatat însă că planurile inițiale au fost mult prea ambițioase pentru o lucrare de
disertație, realizabilă de către o singură persoană și din acest motiv, pe parcurs, lucrarea a fost
orientată și finalizată cu urmatorul plan de lucru:
- Clădiri de locuit, în prima ipoteză, cu pereți-cortină aplicați ca încărcare:
 forma în plan:
 dreptunghi (bară);
- Clădiri de locuit, în ipoteza a doua, cu pereți-cortină aplicați ca elemente propriu-
zise:
 forma în plan:
 dreptunghi (bară);
 București - ag=0.30g.
Fațadele de tip pereți-cortină vor fi astfel dimensionate pentru cele 3 regimuri de
înălțime, astfel încât să se obțină rezultate variate și care să poată fi interpretate din punctul de
vedere al impactului pe care l-ar avea asupra structurilor de rezistență.
2.2. Descrierea elementelor analizate

Prezentul subcapitol reprezintă studiul de caz prin intermediul căreia s-a urmărit
evidențierea aparițitiei articulațiilor plastice la diferite sisteme constructive, atunci când
anvelopa clădirii este de tip Pereți Cortină. S-a urmărit aceasta prin compararea mai multor
modele în care componenta nestructurală a clădirii a fost adoptată in 2 moduri, odată ca
încărcare asupra clădirii și odată ca elemente prinse de clădire.
Sistemele de pereţi cortină au un domeniu de utilizare larg, pornind de la construcţiile
pentru birouri, construcţii administrative şi clădiri pentru bănci (înalte sau cu săli aglomerate),
clădiri industriale cu mai multe sau mai puţine niveluri şi ajungând, mai rar, la construcţii de
locuinţe, ca urmare a costului mai ridicat al acestora în raport cu cel al pereţilor realizaţi în
soluţii convenţionale (pereţi din cărămidă, din BCA, sau cei realizaţi din panouri mari).
Sistemele de pereţi cortină pot fi folosite şi pentru închiderea unor spaţii interioare (atriumuri),
147
precum şi pentru construcţia de luminatoare autoportante sau aplicate pe structuri din oţel,
beton, sau lemn.
În cele ce urmează se va adopta anveloparea unor structuri din beton armat și anume,
structuri în cadre din beton armat cu 3 regimuri de înălțime, de 5, 10 și 15 niveluri.
Pentru cazul în care fațada a fost modelată ca elemente s-a optat pentru asimilarea
montantilor (elementele verticale) și a riglelor (elemente orizontale) cu elemente de tip bară
moderne, realizate din aluminiu. Acestea au fost dimensionate în funcție de fiecare regim de
înălțime astfel: P+4E – montanți de adâncime 85 mm și rigle de adâncime 90 mm; P+9E –
montanți de 105 mm și rigle de 110 mm; P+14E – montanți de 125 mm și rigle de 130 mm. S-
a adoptat această dimensionare diferită din cauza încărcărilor ascendente odată cu regimul de
înălțime, transmise de sticlele panourilor de pereți cortină. Aceste încărcări au fost modelate ca
încărcări punctuale la distanțe de 0.1D față de stânga-dreapta nodului dintre montant și riglă,
unde D este lungimea riglei. În ceea ce privește nodul dintre montant și riglă, acesta a fost
modelat ca încastrare, datorită pieselor de prindere a riglei pe montant. Aceste piese sunt prinse
mecanic de montant, iar prinderea de rigla se realizează de asemenea mecanic, prin
introducerea piesei în interiorul riglei.
”Secțiune Montant” ”Secțiune Riglă”

Prezenta documnetație reprezintă studiul de caz prin care se urmărește comportarea
structurilor multietajate din beton armat la acțiunea elementelor de închidere perimetrală.
Aceasta se va realiza prin studiul comportării a 2 modele de structuri în cadre cu regimuri
diferite de înălțime (de 5 nivele – P+4E, 10 nivele – P+9E, si 15 nivele – P+14E), asupra cărora
vor acționa concomitent cu încărcările aferente alte încărcări datorate fațadelor. Această
încărcare, din fațadă va fi odată o încărcare uniform distribuită asupra grinzilor perimetrale, cu
o valoare de 0,5 KN/m2 și ulterior, această încărcare va fi înlocuită cu elemente de tip bară,
verticale si orizontale, care vor modela structura autoportantă a peretelui cortină. Barele
verticale – montanții vor fi prinși de plăcile de nivel, iar de aceștia vor fi prinse încastrat barele
orizontale – riglele. Asupra barelor orizontale vor acționa forțe concentrate la distanțe de 0.1D
(unde D este lungimea riglei) în stânga și în dreapta barei, forțe care vor modela descărcarea
sticlei pe riglă. S-a ales aplicarea acestor forțe concentrate pentru a modela comportarea cât
mai exactă a acestui ansamblu ce îmbracă clădirea, deoarece în realitate geamul de tip
termopan, reazemă punctual pe rigla peretelui cortină prin intermediul unor cale, la distanțe de
aproximativ 0.1D.
148
”Prinderea Riglei de Montant”
2.2. Descrierea datelor de intrare

Cele 2 modele alese au următoarele configurații geometrice: primul model – o structură
dublu-simetrică cu 5 deschideri a câte 5 metri și 5 travei a câte 5 metri, iar înălțimea de etaj de
3m si 3.5 m în parter; al doilea model - o structură tot dublu-simetrică, dar de această dată cu
7 deschideri a câte 5 metri și 5 travei a câte 5 metri, cu înălțimea de etaj de 3 metri și 3.5 metri
în parter. Ca material, pentru aceste structuri s-a folosit beton marca C25/30.
Pentru cele 2 tipuri de structuri s-a ales ca amplasamnet orașul București cu o valoare
de vârf a accelerației seismice orizontale a terenului, ag =0.30g si o valoare a perioadei de colt,
Tc =1.6 secunde.
Pentru modelarea structurii s-au predimensionat principalele elemente astfel: grinzile
de sectiune 50x25 cm (pentru P+4E si P+9E), 60x25 cm (pentru P+14E), placa de beton armat
de grosime 13 cm, iar stalpii patrati de sectiune 40x40 cm (in cazul P+4E), 55x55 cm (in cazul
P+9E), 70x70 cm (in cazul P+14E).
În final secțiunile elementelor au rezultat astfel: grinzi de 25x60 cm, iar stâlpii de 60x60
cm pentru modelul P+4E, de 75x75 și 80x80 cm pentru modelul P+9E și de 90x90 și 100x100
cm pentru modelul P+14E.
Ca încărcări ce acționează asupra structurii s-au aplicat uniform distribuit asupra
plăcilor de nivel următoarele încărcări:
Valoare caracteristică Coeficient GF Coeficient GS
Încărcare
[KN/m²] gravitațional [KN/m²] seismic [KN/m²]
Greutate proprie
3.25 1.35 4.39 1 3.25
placă
Greutate
2 1.35 2.70 1 2
pardoseală
Pereți
1 1.35 1.35 1 1
desparțitori
Tavan +
1 1.35 1.35 1 1
instalații
Utilă 2 1.5 3.00 0.3 0.6
Total 12.79 7.85
149
Asupra plăcii de tip terasă s-au aplicat următoarele încărcări:

Valoare caracteristică Coeficient GF Coeficient GS
Încărcare
[KN/m²] gravitațional [KN/m²] seismic [KN/m²]
Greutate proprie
3.25 1.35 4.39 1 3.25
placa
Hidroizolatie 1 1.35 1.35 1 1
Zapada 1,6 1.5 2,40 0.4 0.64
Total 8,14 4,89
Încărcarea din zăpadă - Localitate: Bucuresti:

 Zăpadă: s0,k= 2 KN/m2
s = ɣis μi Ce Ct s0,k
• ɣis - factorul de importanță-expunere pentru acțiunea zăpezii;
• μi - coeficientul de formă al încărcării din zăpadă pe acoperiş (Capitolul 5);
• s0,k - valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol [kN/m2], în
amplasament;
• Ce - coeficientul de expunere al construcţiei în amplasament;
• Ct - coeficientul termic.
• ɣis = 1.00 (clasa 2)
• Ce = 1.00 (expunere normala)
• Ct = 1.00
• s0,k = 2,00 kn/m2
• μi =0,8
=> S = 1.0x0,8x1.0x1.0x2.00= 1,60 KN/m2
Evaluarea forței seismice - Localitate: București

- Seism: ag=0,30g. – încadrare după P100-1/2013
Fb = ɣI,e Sd (T1) m λ.
- Sd (T1) - ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare perioadei
fundamentale T1;
- T1 - perioada proprie fundamentală de vibrație a clădirii în planul care conține
direcția orizontală considerată;
- m - masa totală a clădirii
- ɣI,e - factorul de importanță-expunere al construcției => ɣI,e = 1,00.
- λ - factor de corecție care ține seama de contribuția modului propriu fundamental
prin masa modală efectivă asociată acestuia => λ = 0,85 (mai mult de 2 nivele).
Sd (T1)= (ag x β0(T)) / q.
150
- q - este factorul de comportare al structurii denumit si factorul de modificare a

răspunsului elastic în răspuns inelastic => q = 6.75 (structura in cadre).
- β0 - factorul de amplificare dinamică maximă a accelerației orizontale a terenului
de către un sistem cu un grad de libertate dinamica, a carui valoare este 2,5.
- ag - valoarea de vârf a accelerației seismice orizontale a terenului.
Fb =c x m cu c = 1,00x (0,30 x 2,5)/6,75 x 0,85= 0,094 adica 9.40%
3 - Stadiul actual privind fațadele de tip pereți-cortină

3.1. Folosirea pereților-cortină pe plan internațional
Câteva exemple de folosire a sticlei în arhitectura internațională
Folosirea sticlei în construcții are o mulțime de avantaje, dar pentru un arhitect creativ
versatilitatea acestui material poate fi considerată a fi caracteristica cea mai importantă.
Pentru a dovedi cât de importante sunt amenajările din sticlă în casele, birourile și viața
noastră, am pus laolaltă 10 capodopere de construcții din sticlă, care atestă faptul că acest
material este întradevăr cel mai potrivit pentru exprimarea creativității arhitecților moderni.
1. Marele Teatru Național
(Beijing, China) - Marele Teatru Național din sticlă și titan
Conceput de arhitectul Paul Andreau, imobilul în formă de ou are o suprafață de

aproape 150.000 mp, a cărei construcție a durat 5 ani. Cochilia de titan este împărțită în două,
printr-un înveliș din sticlă curbată, care are 100m la bază. În timpul zilei, lumina pătrunde în
clădire prin acoperișul din sticlă laminată, iar seara, cei din exterior pot vedea ce se întamplă
înăuntru. Clădirea este împrejmuită de un lac artificial, iar intrarea se face print-un tunel
subacvatic construit de asemenea din sticlă (tunelul principal pe partea Nordică are 80m).
151
2. Institutul Olandez Pentru Sunet și Imagine
(Hilversum, Olanda) – Institutul Olandez Pentru Sunet și Imagine cu fațadă de sticlă colorată.
Cea mai mare parte a fațadei o reprezintă sticla colorată unic, care a fost
concepută în colaborare cu artistul Jaap Drupsteen, prin printarea pe sticlă în relief a unor
scene din istoria televiziunii olandeze. Crearea acestei fațade a durat 3 ani și a necesitat
dezvoltarea unei noi tehnici de producție.
3. Piramida Luvru
(Paris, Franța) – Piramida din sticlă de la Luvru
Probabil cea mai cunoscută construcție din sticlă, piramida din sticlă de la Luvru a fost
concepută de arhitectul I.M. Pei, care a fost angajat în 1984 de către președintele Franței pentru
a concepe și construi intrarea celebrului muzeu. Piramida din sticlă are o înălțime de aproape
22m și conține în total 673 panouri din sticlă: 603 în formă de romb și 70 triunghiulare. Când
a fost dezvaluită pentru prima oară mulți au criticat construcția ca fiind prea modernă în
comparație cu arhitectura muzeului Luvru care o înconjoară, însă din perspectiva noastră,
combinația între vechi și nou este motivul principal pentru care acest monument este atât de
special.
152
4. Hotelul W
(Barcelona, Spania) – W Hotel Barcelona - structură din sticlă care reflectă cerul și marea
Barcelona este o destinație turistică renumită pentru construcțiile medievale, însă

aici veți găsi și un exemplu magnific al arhitecturii moderne: hotelul din sticlă de 5 stele.
Clădirea concepută de Ricardo Bofill este numită și Hotelul Vela, datorită formei pe care
aceasta o are. Fațada din sticlă argintie reflectă pe de o parte culoarea cerului si sclipirea mării
iar pe de altă parte energia orașului care o inconjoară.
5. Clădirea 30 St. Mary Axe
(Londra, Marea Britanie) - Clădirea din sticlă 30 St. Mary Axe
153
Clădirea nu numai că oferă o priveliște minunată asupra orașului din jur, ci în

perioada în care a fost construită a fost considerată a fi una dintre cele mai progresive
exemple de clădiri de birouri, oferind un mediu de lucru extraordinar datorită faptului că a
profitat pe deplin de avantajele amenajărilor din sticlă în cazul spațiilor comerciale.
Exteriorul clădirii este pe deplin învelit cu 24.000 mp de sticlă, cu ajutorul nenumăratelor
panouri din sticlă dublă în formă de diamant. În ciuda formei curbate, clădirea a fost
construită cu o singură bucată de sticlă curbată, care intră în compoziția vârfului în formă de
lentilă. Un alt aspect interesant este că fațada din sticlă este răcită cu aerul extras din birouri,
rezultând reducerea energiei necesare pentru a menține temperatura la același nivel.
3.1. Folosirea pereților-cortină pe plan național

Câteva exemple de folosire a sticlei în arhitectura națională
Istoria pieței moderne de birouri a inceput in anul

2001, odata cu livrarea primei cladiri de sticla, respectiv
Opera Center I, dezvoltata de Portland Trust in apropiere
de statia de metrou Eroilor. A continuat apoi cu
finalizarea, in 2002, a cladirii Europe House, dezvoltata
de GTC in Piata Victoriei.
Adevarata dezvoltare de birouri moderne a început
însa abia in 2007-2008, odata cu constructia cladirilor
Lakeview (foto) si Euro Tower, primele cladiri "verzi" din Bucuresti. In prezent, Lakeview este
considerata cea mai buna cladire de birouri din Bucuresti, conform unui top realizat de Wall-
Street.ro pe baza voturilor celor mai importanti consultanti imobiliari.
1. Sky Tower
•Înălţime: 137 metri
• Anul inugurării: 2012
• Oraş: Bucureşti
Având 37 de niveluri, cea mai înaltă clădire din ţară se află
în cartierul Floreasca, din Capitală. Clădirea de birouri are
o suprafaţă totală de 50.400 metri pătraţi, dispune de 10
lifturi de mare viteză, are peste 500 locuri de parcare în
subteran, spaţii office, săli de conferinţă, cafetării şi un skybar, la ultimul etaj. Construcţia
aparţine Raiffeisen Property International, investiţia totală s-a ridicat la 100 milioane euro, iar
durata medie de construcţie a fiecărui etaj a fost de doar cinci zile.
2. Bucharest Tower Center
 Înălţime: 106,3 metri
 Anul inaugurării: 2007
 Oraş: Bucureşti
Clădirea de birouri de clasă A domină Piaţa Victoriei şi a fost
supranumită „Ghost Tower”, deoarece a stat nefolosită mai
mulţi ani, din cauza unor litigii. Cu o suprafaţă de peste
31.000 metri pătraţi şi 26 niveluri, construcţia a costat circa
154
56 milioane dolari, iar proiectul poartă semnătura companiei Westfourth Architecture. În anul
2012, clădirea cu o suprafaţă închiriabilă de aproape 22.000 metri pătraţi a fost preluată de
oamenii de afaceri Ioannis Papalekas şi Dragoş Bîlteanu, într-o tranzacţie de circa 50 milioane
de euro.
3. Bucharest Financial Plaza
• Înălţime: 83 metri
• Anul inaugurării: 1997
• Oraş: Bucureşti
Fostul sediu Bancorex de lângă Palatul CEC, Bucharest
Financial Plaza este prima clădire de birouri de dimensiuni
impresionante ridicată după Revoluţie. Cu o suprafaţă de
circa 31.000 metri pătraţi, clădirea are 18 etaje, trei niveluri subterane utilizate ca parcare şi a
fost construită de către antreprenorul francez Bouyques. Lucrările de construcţie ale acesteia s-
au întins pe o perioadă de trei ani, iar costul total s-a ridicat la circa 30 milioane euro.
4. Anchor Plaza
 Înălţime: 45 metri
Anchor Plaza este o cladire de birouri de
clasă A, eleganta, cu un design atractiv,
facilitati de ultima ora si posibilitati multiple
de partitionare
5. Bucharest One
 Înălţime: 130 metri

Bucharest One este un proiect de birouri din București situat
în nordul orașului în zona Calea Floreasca / Barbu Vacarescu.
Această zonă este una dintre cele mai dinamice din țară în ceea
ce privește dezvoltarea de birouri, iar proiectul este situat chiar în
inima acestei zone
155
4 - Stadiul actual privind proiectarea antiseismică a clădirilor civile

4.1. Analize de tip Pushover (Static Neliniare Biografice)
Analiza static neliniară, sau analiza Pushover, a fost dezvoltată în ultimii douăzeci de
ani și a devenit procedura de analiză preferată pentru proiectare și de evaluare a performanței
seismice deoarece, ca procedură este relativ simplu și consideră comportamentul post-elastic.
Cu toate acestea, procedura implică anumite aproximații și simplificări, deoarece o anumita
variație este întotdeauna de așteptat să existe în predicția seismică a analizei Pushover.
Deși, în literatura de specialitate, analiza Pushover a arătat că poate surprinde
caracteristicile de răspuns structurale esențiale sub acțiune seismică, acuratețea și fiabilitatea
analizei Pushover în estimarea cerințelor seismice la nivel mondial și local pentru toate
structurile au fost un subiect de discuție și proceduri îmbunătățite. Analizele Pushover au fost
propuse pentru a depăși anumite limitări ale procedurilor tradiționale Pushover. Cu toate
acestea, procedurile îmbunătățite sunt în mare parte exigențe de calcul și conceptual complexe
ca utilizarea unor astfel de proceduri să fie practice în profesia de inginerie și în coduri.
Cum analiza tradițională Pushover este utilizată pe scară largă în scopuri de proiectare
și de performanță seismică, limitele sale, punctele sale slabe și acuratețea predicțiilor sale în
aplicare de rutină ar trebui să fie identificate prin studierea factorilor care afectează previziunile
Pushover.
Cu alte cuvinte, aplicabilitatea analizei Pushover în estimarea cerințelor seismice ar
trebui să fie investigată pentru structuri mici, medii si înalte, prin identificarea anumitor
probleme, cum ar fi comportamentul modelării părții neliniare, schema de calcul a procedurii,
variații în predicțiile diferitelor cazuri de încărcare utilizate în analiza Pushover tradițională,
eficiența cazurilor de încărcare laterale în reprezentarea efectelor modurilor superioare și
estimarea exactă a deplasării țintă la care procedura Pushover se efectuează.
S-a ales pentru realizarea modelelor de calcul structural programul de calcul ETABS
pentru că acest program efectuează în condiţii bune analiza de tip pushover pentru structuri în
cadre de beton armat.
Această analiză presupune impunerea progresivă a unor deplasări asupra structurii pănă
se formează un mecanism de plastificare. Pe măsură ce cresc deplasările structurii, se dezvoltă
progresiv articulaţii plastice.
4.2. Definirea articulaţiilor plastice potenţiale

Articulaţiile plastice folosite sunt de două tipuri:
- articulaţii plastice de grindă( articulaţii de moment încovoietor 𝑀3 )
- articulaţii plastice de stâlp (articulaţii de moment încovoietor 𝑀3 şi forţă axială N)
Rotirile în articulaţiile plastice folosite pentru a delimita intervalele de performanţe au
fost stabilite în funcţie de cerinţele din FEMA 273.
Pentru a putea verifica plastificarea fiecărui capăt de bară s-au introdus pe fiecare grindă
câte 2 articulaţii.
156
Definirea articulaţiilor plastice pentru grinzi Definirea articulaţiilor plastice pentru stalpi
În cazul articulaţiilor plastice la stâlpi trebuie definită curba de interacţiune M-N.

Aceasta se va introduce prin puncte.
4.3. Definirea cazurilor de analiză neliniară

Analiza Pushover presupune două ipoteze:
- o ipoteză în care structura este încărcată gravitaţional corespunzător grupării
speciale de încărcări.
- o ipoteză în care structura este încărcată orizontal progresiv. Această ipoteză rulează
după cea din încărcăre gravitaţională.
Definirea cazului de incarcare gravitationala Definirea cazului de incarcare seismică
157
Cazulde încărcare gravitațională pleacă de la condiţiile iniţiale 0, adică structurile sunt

neîncărcate.
Cazul de încărcare seismică nu mai porneşte de la condiţiile iniţiale ci de la cazul
neliniar PUSHGRAV. Se aproximează iniţial o deplasare ţintă, deplasare care este calculată
ulterior.
Numărul maxim de paşi şi numărul de paşi nuli sunt parametrii care controlează timpul
de rulare. Atunci când s-a atins numărul maxim sau numărul de paşi nuli analiza se opreşte.
Prin Null Step se înţelege că o articulaţie plastică a curs şi a determinat şi curgerea
altor articulaţii plastice.
5 - Răspunsuri strucuturale de sistem obținute în urma calculelor statice

neliniare biogrfice (pushover)
Studiul 1 de caz: Clădire P+4E (5 niveluri) cu structura în cadre din beton armat (forma
pătrat)
- Structura inițială, cu pereți-cortină aplicați ca încărcare
- Stâlpi 60x60, Grinzi 70x25
Plan cofraj Model de calcul ETABS – vedere in plan
Model de calcul ETABS – vedere 3D Modul 1 de vibrație T1=0.3649 sec
158
Modul 2 de vibrație T2=0.3649 sec Modul 3 de vibrație T3=0.3324 sec
Deformata X Deformata Y
Încărcarea din fațadă pe cadrul din axul 1 Încărcarea din fațadă pe cadrul din axul A
Cadru marginal – Pushover – pas 0 Cadru marginal – Pushover – pas 1
159
Cadru marginal – Pushover – pas 8 Cadru central – Pushover – pas 0
160
Cadru central – Pushover – pas 1 Cadru central – Pushover – pas 2
161
Deformata seism x max= 0,47x6,75=3,17 cm Rotire seism x max= 0,416x6,75= 2,8‰
Forța tăietoare seism x max= 1880 kN Moment de răsturnare max = 21100 kNm
Curba Forță tăietoare- Deplasare Detaliu
Spectrul de capacitati Detaliu
162
Studiul 2 de caz:
Clădire P+4E (5 niveluri) cu structura în cadre din beton armat (forma pătrat)
- Structura finală, cu pereți-cortină realizați din elemente propriu-zise
- Stâlpi 60x60, Grinzi 70x25, Montanți 85x50 mm, Rigle 90x50 mm
Structura inițiala în cadre din beton armat, se va modifica prin scoaterea încărcărilor
uniform distribuite pe grinzi (încărcări din fațadă) și se va înlocui cu elemente verticale
(montanți) și elemente orizontale (rigle), care alcătuiesc peretele cortină ce reprezintă anvelopa
clădirii. Fiind un perete cortină de tip fațadă vitrată, sticla va fi modelată ca și încărcare
punctuală la aproximativ 20 cm față de capetele riglei, astfel că fiecare riglă va avea câte 2
forțe ce acționează asupra sa. Aceste forțe au fost determinate în ipoteza în care se dorește sticlă
securizată, cu bune caracterisitci termoizolante și fonoizolante, aceste aspecte fiind posibile
prin folosirea unor sticle de grsosimi mari de aproximativ 20mm (geam tripan 8-10-6-10-6).
Modelarea elementelor ce alcătuiesc peretele cortină s-a realizat prin elemente de tip
bară, fiin reprezentate prin profile de tip țeavă din aluminiu, dimensionate în funcție de regimul
de înălțime al clădirii și în funcție de amplasamentul acesteia. Astfel că pentru studiul 2 de caz,
clădire P+4E, cu amplasament în orașul București, au rezultat montanți de secțiune 85x50 mmși
rigle de 90x50mm. Diferența de adâncime dintre riglă și montant se datorează dispunerii
diferite a garniturilor prinse de acestea și modului de prindere a riglei de montant.
163
Elevatie cadrul din axul 1 Elevatie cadrul din axul A
164
165
166
Deformata seism x max= 0,47x6,75=3,17 cm Rotire seism x max= 0,416x6,75= 2,8‰
167
Studiul 3 de caz:
- Stâlpi centrali 90x90, St. marginali 80x80, Gr. (P- E5) 75x25, Gr. (E6-E9) 60x25
168
Incarcari cadrul din axul 1 Incarcari cadrul din axul A
169
170
171
Deformata seism x max= 1.78x6.75=12.02 cm Rotire seism x max= 0.702x6.75= 4.74‰
172
Studiul 4 de caz:
- Stâlpi centrali 90x90, St. marginali 80x80, Gr. (P- E5) 75x25, Gr. (E6-E9) 60x25,
Montanți 105x50mm, Rigle 110x50mm.
clădirii. Fiind un perete cortină de tip fațadă vitrată, sticla va fi modelată ca și încărcare
de înălțime al clădirii și în funcție de amplasamentul acesteia. Astfel că pentru studiul 4 de caz,
clădire P+9E, cu amplasament în orașul București, au rezultat montanți de secțiune 105x50
mmși rigle de 110x50mm. Diferența de adâncime dintre riglă și montant se datorează dispunerii
diferite a garniturilor prinse de acestea și modului de prindere a riglei de montant.
173
174
175
176
177
Studiul 5 de caz:
- St. centrali 100x100, St. marginali 90x90, Gr. (P-E9) 30x80, Gr. (E10-E14) 60x25
178
179
180
181
182
Studiul 6 de caz:
Clădire P+14E (15niveluri) cu structura în cadre din beton armat (forma pătrat)
- Stâlpi centrali 100x100, St. marginali 90x90, Gr. (P- E9) 80x30, Gr. (E9-E14)
60x25, Montanți 125x50mm, Rigle 130x50mm.
clădirii.
Fiind un perete cortină de tip fațadă vitrată, sticla va fi modelată ca și încărcare
de înălțime al clădirii și în funcție de amplasamentul acesteia.
Astfel că pentru studiul 6 de caz, clădire P+14E, cu amplasament în orașul București,
au rezultat montanți de secțiune 125x50 mmși rigle de 130x50mm. Diferența de adâncime
dintre riglă și montant se datorează dispunerii diferite a garniturilor prinse de acestea și modului
de prindere a riglei de montant.
183
184
185
186
187
188
Studiul 7 de caz:
Clădire P+4E (5 niveluri) cu structura în cadre din beton armat (forma dreptunghi)
- St. 60x60, Gr. 70x25
189
190
191
192
193
Studiul 8 de caz:
- Stâlpi 60x60, Grinzi 70x25, Montanți 85x50 mm, Rigle 90x50 mm
clădirii.
Astfel că pentru studiul 2 de caz, clădire P+4E, cu amplasament în orașul București, au
rezultat montanți de secțiune 85x50 mm și rigle de 90x50mm. Diferența de adâncime dintre
riglă și montant se datorează dispunerii diferite a garniturilor prinse de acestea și modului de
prindere a riglei de montant.
194
195
196
197
198
Studiul 9 de caz:
- Stâlpi centrali 90x90, St. marginali 80x80, Gr. (P- E5) 75x25, Gr. (E6-E9) 60x25
199
200
201
202
203
Studiul 10 de caz:
- Stâlpi centrali 90x90, St. marginali 80x80, Gr. (P- E5) 75x25, Gr. (E6-E9) 60x25,
Montanți 105x50mm, Rigle 110x50mm.
clădirii.
204
205
206
207
208
Studiul 11 de caz:
- St. centrali 100x100, St. marginali 90x90, Gr. (P-E9) 30x80, Gr. (E10-E14) 60x25
209
210
211
212
Deformata seism x max= 3.13x6.75=21.12 cm Rotire seism x max= 0.854x6.75=5.76‰
213
Studiul 12 de caz:
Clădire P+14E (15niveluri) cu structura în cadre din beton armat (forma dreptunghi)
- Stâlpi centrali 100x100, St. marginali 90x90, Gr. (P- E9) 80x30, Gr. (E9-E14)
60x25, Montanți 125x50mm, Rigle 130x50mm.
clădirii.
214
215
216
217
Deformata seism x max= 3.13x6.75=21.12 cm Rotire seism x max= 0.853x6.75=5.75‰
218
219
TABEL CENTRALIZATOR - COMPARAȚIE SISTEME
Caracteristici model Etabs
Structură Elemente
Regim
Model rezistență perete cortină Model cu fațada Model cu fațada Model cu fațada ca Model cu fațada ca Model cu fațada Model cu fațada
Înălțime
(cm) (mm) ca încărcare ca elemente încărcare elemente ca încărcare ca elemente
T1/T2/T3(sec) T1/T2/T3 (sec) P bază - GS (KN) P bază - GS (KN) Ft bază (KN) Ft bază (KN)
St. 60x60 M 85x50 0.3649/0.3649/ 0.3649/0.3648/
P+4E 35454 35905 1880 1882
Gr.70x25 R 90x50 0.3324 0.3323
St. 90x90
+ 80x80 M 105x50 0.6533/0.6533/ 0.6533/0.6529/
P+9E 81649 81945 4547 4554
M1 (forma Gr. 75x25 R 110x50 0.5922 0.5917
pătrat) + 60x25
St. 100x100
CONSTRUCTII CIVILE – PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II
+ 90x90 M 125x50 0.8674/0.8674/ 0.8675/0.8672/

P+14E 134884 135220 7818 7830
Gr. 80x30 R 130x50 0.7767 0.7765
+ 60x25
calculelor static neliniare biografice (pushover)
St. 60x60 M 85x50 0.3708/0.3644/ 0.3708/0.3643/

P+4E 49748 49385 2586 2590
Gr.70x25 R 90x50 0.3397 0.3396
clădire terenului (P) și prin forța tăietoare de bază a structurii (Ft).

St. 90x90
+ 80x80 M 105x50 0.6517/0.6367/ 0.6623/0.6466/
P+9E 113406 112511 6240 6214
M2 (forma Gr. 75x25 R 110x50 0.5952 0.6044
dreptunghi) + 60x25
St. 100x100
+ 90x90 M 125x50 0.8779/0.8525/ 0.8779/0.8523/
amplasament și în funcție de modul în care se dorește închiderea exterioară a clădirii

P+14E 187021 185970 10718 10663
Gr. 80x30 R 130x50 0.7929 0.7930
+ 60x25
aceasta variind în funcție de fiecare structură în parte, de fiecare regim de înălțime, de

prin perioadele de vibrație ale clădirilor (T1, T2, T3), prin forța axială debază transmisă de
și o micșorare a valorilor pentru modelul cu forma în plan dreptunghi. Astfel putem

6 - Concluzii parțiale cu privire la răspunsurile structurale obținute în urma
În tabelul de mai sus se pot observa diferențele între cele 12 studii de caz, dar și întrele
Din tabel se poate observa o creștere a valorilor pentru modelul cu forma în plan pătrat
220
concluziona că o apreciere cât mai precisă a încărcării dată de fațadă este imposibil de realizat,
Daniel STOICA
cele 2 modele, cu încărcarea din fațadă și cu elemente ale fațadei. Diferențierea s-a evidențiat
7 - Concluzii finale și direcții viitoare de cercetare

7.1. Concluzii finale
 În urma analizelor statice liniare şi neliniare s-a constatat că structurile clădirilor inițiale și
a clădirilor ulterioare au fost corect proiectate;
 Se observă că majoritatea cazurilor în care fațada este modelată ca elemente propriu-zise,
necesită un număr mai mare de pași pentru a se atinge plastificarea în elementele de
rezistență (grinzi și stâlpi).
 Se poate observa că din punct de vedere al perioadei de vibrație a structurii, cele 2 modele
(cu fațadă de tip încărcare și fațadă de tip elemente) nu prezintă mari diferențe, de cele mai
multe ori valorile respective fiind egale.
 Se observă, în special în cazurile cu regimuri de înălțime mari, apariția unei articulații
plastice la stâlpul de la etajul 1, însă acestă atriculație plastică nu se dezvoltă.
 Evidențierea diferențelor între modelele comparate (cel cu încărcare și cel cu elemente)
este cu atât mai accentuată cu cât regimul de înălțime este mai mare, acest apect putând fi
observat din comportarea diferită a structurilor cu regim de înălțime de P+14E.
 Desi acest capitol, pe ipotezele realizate și-a atins scopul, sigur că sunt necesare și alte
studii similare, pentru alte tipuri de clădiri, inclusiv cu alte tipuri de structuri (chiar și alte
materiale decat betonul armat, pentru structura propriu zisă), regimuri de înălțime diferite,
zone seismice diferite;
 Sunt de asemenea necesare și calcule suplimentare cu interacțiunea teren-structură;
 De asemenea trebuie elucidate și o serie de aspecte tehnice si tehnologice suplimentare;
221
CAPITOLUL 5
ASPECTE PRIVIND STUDIEREA INFLUENȚEI COLAPSULUI LOCAL

AL UNOR ELEMENTE STRUCTURALE
LA GENERAREA COLAPSULUI PROGRESIV
222
1 – Introducere
Proiectarea construcțiilor în România, spre deosebire de majoritatea țărilor situate in
vestul și centrul Europei, se află sub influența covârșitoare a hazardului seismic. Deși încadrată
drept medie, seismicitatea României prezintă o particularitate importantă, zona subcrustală
Vrancea poate induce distrugeri pe o suprafață foarte mare, incluzând si țările învecinate
(cutremurele vrâncene au fost resimțite pe o suprafață de 2 milioane de km 2). Seismicitatea
României este caracterizată de surse de suprafață, cum ar fi Făgăraș, Banat, Dobrogea, însă
două treimi din hazardul seismic al României este determinat de zona subcrustală Vrancea. [1]
În prezent, codul de proiectare seismică, P100-1-2013, indică acțiunea unui cutremur
de proiectare, având un intervalul mediu de recurență de 225 de ani și probabilitate de depășire
de 20% în 50 de ani (50 de ani reprezintă durata uzuală de exploatare a unei clădiri obișnuite).
Prin proiectare se înțelege modelarea, pe baza unor ipoteze simplificatoare, a caracteristicilor
structurii și a încărcărilor susceptibile din „viața” lor și verificarea rezultatelor obținute. P100-
1-2013 propune verificarea a două stări limită: starea limită de serviciu (SLS) și starea limită
ultimă (SLU). Prima dintre ele presupune limitarea degradărilor aduse de acțiunea cutremurului
de cod, în vederea limitării costurilor reparațiilor și astfel încât eploatarea construcției să poată
fi reluată cât mai rapid în condiții normale. Starea limită ultimă permite degradări semificative,
însă impune evitarea colapsului total și pierderea de vieți omenești. Normativul propune câteva
limite minimale ce trebuie respectate, însă cadrul acestor limite pot fi extinse, în funcție de
complexitatea clădirii, de importanța lor, de complexitatea în exploatare sau din dorința de a
avea o estimare cât mai precisă a comportării structurii.
Existența acestor stări limită în debutul codului prefațează conceptul de bază urmărit în
proiectarea construcțiilor și anume „comportarea ductilă” a structurii. Dacă structurile ar fi
calculate în domeniul elastic, o singură verificare ar fi necesară efort/deformație
element<capacitate element. Acest mod de calcul nu s-ar justifica din punct de vedere
economic, din această cauză, calculul se bazează pe o comportare în domeniul post-elastic a
elementelor structurii prin formarea „articulațiilor plastice”, dirijate în mod corespunzător prin
calcul, în vederea formării unui mecanism favorabil de disipare a energiei.
Calculul structural se poate face, în funcție de complexitatea structurii și de acuratețea
dorită, prin analiză statică sau dinamică, considerând o comportare a materialului liniară (calcul
static/dinamic liniar) sau neliniară (calcul static/dinamic neliniar). Calculul static liniar poate
fi realizat prin Metoda Forțelor statice Echivalente, pentru structuri cu regularitate atât în plan
cât și în elevație cu regim de înălțime redus, sau prin metoda analizei modale cu spectre de
răspuns. Acestea reprezintă metodele cele mai simpliste de calcul structural, oferind rezultate
cu o acuratețe relativ scăzută, însă sunt cele mai utilizate în practica uzuală. În aceste cazuri,
mecanismul de plastificare doar se presupune, prin îndeplinirea condițiilor impuse în cod, însă
nu se urmărește în mod explicit comportarea inelastică a structurii.
Calculul static neliniar presupune înzestrarea structurii cu un set de forțe laterale care
cresc treptat și oferă pentru fiecare stadiu starea de eforturi și de deformații din structură. Aceste
forțe cresc, până când structura a atins deplasarea maximă inelastică, impusă de cutremurul de
cod, moment în care se pot observa atât eforturi corespunzătoare mecanismului de plastificare,
cât și deformații. Acest tip de calcul prezintă un grad de complexitate mai ridicat, însă oferă o
imagine mai precisă asupra comportării structurii în domeniul elastic, dar și în domeniul plastic.
Calcul dinamic neliniar are cel mai ridicat nivel de complexitate, presupune
implementarea unor seturi de accelerograme înregistrate, sau artificiale compatibile, care
modelează cel mai realist acțiunea seismică. Pentru fiecare pas al accelerogramei se poate
determina starea de eforturi și de deformații. Acest tip de calcul este greu de realizat mai ales
223
din cauza lipsei accelerogramelor înregistrate. Calculul dinamic liniar este rar utilizat în
proiectare, deoarece presupune modelarea acțiunii seismice prin intermediul accelerogramelor,
iar rezultatele prezintă un nivel de acuratețe apropiat de calculul static liniar cu spectre de
răspuns. Se utilizează pentru calculul structurilor cu comportare elastică (fără incursiuni în
domeniul inelastic).
Lucrarea de față propune studierea comportării unei structuri în cadre de beton armat,
întrucât această soluție este ideală pentru structuri noi cu regim de înălțime scăzut, dar mai ales
este întâlnită la structurile din fondul existent. Structura se dimensionează conform
normativelor în vigoare și se urmărește cu precădere comportarea post-elastică a acesteia. Se
admite ipoteza că seismul acționează în ambele sensuri pe o direcție, prin urmare structura
tinde să revină la poziția inițială chiar și după ce un element structural a cedat. Se consideră că
un element a cedat în momentul în care rotirea plastică efectivă din element depășește rotirea
capabilă, determinată conform P100-3-2008. Se urmărește prezentarea diverselor aspecte
privind studierea influenței colapsului locar al unor elemente structurale asupra colapsului
progresiv. Iterațiile se opresc în momentul în se depășesc rotirile plastice capabile.
Dimensionarea elementelor structurale se face prin calcul static liniar folosind analiza modală
cu spectru de răspuns, iar comportarea post-elastică se va urmări prin realizarea unui calcul
static neliniar de tip push-over.
2 - Descrierea structurii
Structura clădirii considerate este soluționată în cadre de beton armat, având regim de
înălțime P+5E, cu înălțimea de nivel de 3,00 m, amplasată în orașul Focșani (ag=0,4g; Tc=1.00
s). Având în vedere neregularitatea în plan a structurii, s-a optat pentru dispunerea unor
elemente verticale mai rigide local (stâlpi de 60x60 cm), astfel încât primele 2 moduri de
vibrație să fie preponderent translații după cele două direcții principale de rezistență ale clădirii.
Ceilalți stâlpi au secțiune de 50x50, fiind predimensionați din condiția de limitare a efortului
axial normalizat (condiție de ductilitate). Din regulile empirice de predimensionare ale
grinzilor (h=L/12...L/10) s-a optat pentru o secțiune a grinzii de 30x50 cm, mai puțin grinda ce
închide un interax de 8.00 m între stâlpi, aceasta având secțiunea de 30x65 cm. Placa de beton
ce intră în alcătuirea planșeului are o grosime de 15 cm. Clasa de beton utilizată este C35/45,
iar armătura folosită este din oțel BST500S, clasa de ductilitate C.
Figura 2.1-Structura 3D
224
Figura 2.2-Schema axelor
3 - Dimensionarea structurii analizate
3.1 Încărcări
În cadrul modelării structurii de rezistență a clădirii considerate s-au considerat

următoarele încărcări:
 greutate proprie (automat din programul de calcul automat);
 încărcare permanentă: 3kN/m2;
 încărcare utilă: 3kN/m2;
 încărcare din zăpadă: 1,6kN/m2;
 încărcare din șarpantă: 1kN/m2;
 încărcare dată de pereții de compartimentare: 1,2kN/m2;
 încărcare dată de pereții perimetrali de închidere: 3kN/ml;
Calculul static liniar s-a realizat folosing programul de calcul automat ETABS, iar
primele două moduri proprii de vibrație sunt indicate în figurile 3.1 și 3.2:
Figura 3.1-Modul propriu de vibrație 1 - T=0,73s Figura 3.2-Modul propriu de vibrație 2 - T=0,67s
225
3.2 Verificarea deplasărilor laterale
Conform anexei F din P100-1/2013, este necesară verificarea deplasărilor laterale

pentru un cutremur asociat stării limită de serviciu (pentru limitarea degradărilor) și pentru un
cutremur asociat stării limită ultime (pentru evitarea colapsului structurii). S-a considerat în
cadrul verificării că elementele nestructurale interacționează prin natura prinderii lor cu
structura, prin urmare se poate considera rigiditatea întreagă a elementelor pentru starea limită
de serviciu. Valoarea driftului (deplasarea relativă de nivel raportată la înălțimea de nivel) se
determină cu relația:
𝑑𝑟 𝑆𝐿𝑆 = 𝜗 ∙ 𝑞 ∙ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎 𝑆𝐿𝑆 (3.2.1)
 q= factorul de comportare specific tipului de structură utilizat la determinarea forței

seismice de proiectare;
 ν= factorul de reducere care ţine seama de intervalul de recurenţă mai redus al acţiunii
seismice asociat verificărilor pentru SLS;
 dre =deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub încărcări
 dr,a= valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel.
Tabelul 3.1-Deplasări relative pe direcția X (SLS)
Deplasări relative pe direcția X (SLS)
Nivel dre ν q dr,SLS dr,aSLS
5 0.0006 0.5 6.75 0.0019 0.005
4 0.0009 0.5 6.75 0.0030 0.005
3 0.0012 0.5 6.75 0.0039 0.005
2 0.0014 0.5 6.75 0.0046 0.005
1 0.0014 0.5 6.75 0.0048 0.005
0 0.0009 0.5 6.75 0.0031 0.005
4
Nivel
3
dr,sls
dr,a SLS
2
0
0.0000 0.0020 0.0040 0.0060
Drift
Figura 3.3-Deplasări relative pe direcția X (SLS)
226
Tabelul 3.2-Deplasări relative pe direcția Y (SLS)

Deplasări relative pe direcția Y (SLS)
Nivel dre ν q dr,SLS dr,aSLS
5 0.000357 0.5 6.75 0.0012 0.005
4 0.00056 0.5 6.75 0.0019 0.005
3 0.000743 0.5 6.75 0.0025 0.005
2 0.000882 0.5 6.75 0.0030 0.005
1 0.000938 0.5 6.75 0.0032 0.005
0 0.000668 0.5 6.75 0.0023 0.005
4
Nivel
3
dr,SLS
dr,a SLS
2
0
0.0000 0.0010 0.0020 0.0030 0.0040 0.0050 0.0060
Drift
Figura 3.4-Deplasări relative pe direcția Y (SLS)
Verificarea deplasărilor relative de nivel la starea limită ultimă se face cu relația:
𝑑𝑟 𝑆𝐿𝑈 = 𝑐 ∙ 𝑞 ∙ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎 𝑆𝐿𝑆 (3.2.1)

c=factor de amplifcare al deplasărilor;
dr,a= valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel.
Deplasări relative pe direcția X (SLU)
Nivel dre c q dr,SLS dr,aSLS
5 0.0010 1.3256 6.75 0.0087 0.025
4 0.0016 1.3256 6.75 0.0142 0.025
3 0.0022 1.3256 6.75 0.0194 0.025
2 0.0026 1.3256 6.75 0.0231 0.025
1 0.0027 1.3256 6.75 0.0243 0.025
0 0.0018 1.3256 6.75 0.0161 0.025
227
Nivel 4
3
dr,SLU
dr,a SLU
2
0
0.0000 0.0050 0.0100 0.0150 0.0200 0.0250 0.0300
Drift
Figura 3.5-Deplasări relative pe direcția X (SLU)

Deplasări relative pe direcția Y (SLU)
Nivel dre c q dr,SLU dr,aSLS
5 0.0006 1.3256 6.75 0.0054 0.025
4 0.0010 1.3256 6.75 0.0090 0.025
3 0.0014 1.3256 6.75 0.0123 0.025
2 0.0017 1.3256 6.75 0.0148 0.025
1 0.0018 1.3256 6.75 0.0159 0.025
0 0.0013 1.3256 6.75 0.0113 0.025
4
Nivel
3
dr,SLU
dr,a SLU
2
0
0.0000 0.0050 0.0100 0.0150 0.0200 0.0250 0.0300
Drift
Figura 3.6-Deplasări relative pe direcția Y (SLU)
228
3.3 Dimensionarea armăturii
Având stabilite geometriile secțiunilor din beton ale elementelor structurale, din
satisfacerea condițiilor de deplasare, următorul pas în proiectarea structurii este dimensionarea
armăturilor. Pentru stabilirea eforturilor de proiectare s-a folosit programul de calcul automat
ETABS.
Spre deosebire de proiectele uzuale în cadre, având elemente similare repetitive, unde
se dispune gruparea unui număr de grinzi, având eforturi similare și armarea la efort maxim, în
acest caz s-a dispus armarea individuală a grinzilor, având în vedere continuitea armăturilor
situate la partea superioară a secțiunii grinzii. Momentele de dimensionare a armăturii
longitudinale din grinzi sunt cele obținute din calculul static liniar, în combinația cea mai
defavorabilă de proiectare.
Armăturile transversale din grinzi s-au dimensionat la eforturile corespunzătoare
mobilizării mecanismului de plastificare la capetele grinzilor:
∑𝑀
𝑀𝑑𝑏,𝑖 = 𝛾𝑅𝑑 𝑀𝑅𝑏,𝑖 min⁡(1, ∑ 𝑀𝑅𝑐 ) (3.3.1)
𝑅𝑏
Stâlpii au fost dimensionați utilizând programul automat de calcul secțional XTRACT

la eforturile corespunzătoare principiului ierarhizării capacităților („grinzi slabe-stâlpi
puternici” indicat în P100):
∑ 𝑀𝑅𝑐 ≥ 𝛾𝑅𝑑 ∑ 𝑀𝑅𝑏 (3.3.2)
Valorile de proiectare ale forţelor tăietoare se determină din echilibrul stâlpului la
fiecare nivel sub momentele de la extremităţi corespunzând formării articulaţiilor plastice în
grinzi sau în stâlpii conectaţi în nod, după caz, pentru fiecare sens de acţiune seismică. Valorile
de proiectare ale forțelor tăietoare nu se vor lua mai mici decât valorile rezultate din calculul
structural în combinația seismică de proiectare multiplicate cu γRd:
∑𝑀
𝑀𝑑𝑐,𝑖 = 𝛾𝑅𝑑 𝑀𝑅𝑐,𝑖 min⁡(1, ∑ 𝑀𝑅𝑏 ) (3.3.3)
𝑅𝑐
MRc,i=valoarea de proiectare a momentului capabil la extremitatea „i” corespunzătoare sensului

considerat al acţiunii seismice;
ΣMRb= suma momentelor capabile ale grinzilor în secţiunile situate de o parte şi de alta a
nodurilor, corespunzătoare sensului considerat al acţiunii seismice, pentru o grindă în ansamblu
la un anumit nivel;
ΣMRc= suma valorilor de proiectare ale momentelor capabile ale stâlpilor care intersectează
grinda considerată, corespunzătoare sensului considerat al acţiunii seismice, în secţiunile din
vecinătatea nodurilor; se consideră valorile minime, corespunzătoare variaţiei posibile a
forţelor axiale în combinaţia seismică de proiectare;
γRd= 1,30 pentru nivelul de la baza construcţiei;
γRd= 1,20 pentru restul nivelurilor;
ΣMdc,i= momentul de la extremităţile stâlpului;
Calculul tabelar de armare este dat în Anexa A.
229
4 - Calculul static neliniar pentru structura dimensionată
4.1 Generalități
În vederea urmăririi comportării detaliate a structurii în domeniul elastic, dar mai ales
în domeniul post-elastic se realizează un calcul static neliniar (biografic) cunoscut și sub
denumirea de PUSHOVER. Această metodă de calcul presupune înzestrarea structurii cu un
set de forțe laterale, distribuite după o lege cunoscută, care cresc în mod repetitiv până la
atingerea unor cerințe stabilite în prealabil.
În vederea simulării realității într-un mod cât mai veridic se vor folosi rezistențele medii
ale materialelor, prin urmare momentele capabile ale grinzilor și ale stâlpilor, stabilite inițial
folosind rezistențe de calcul, se vor recalcula. Pentru acest studiu de caz, calculul static neliniar
se realizează cu programul automat de calcul SAP2000.
Pentru a demara procedeul de tip PUSHOVER este necesară stabilirea comportării
secțiunilor elementelor structurale. Astfel, pentru grinzi se defineste o lege de comportare
secțională de tip moment-rotire, în care se consideră, în mod simplificat, o variație biliniară a
momentului în funcție de rotire. O altă ipoteză simplificatoare aplicată este estimarea
momentului ultim al secțiunii ca fiind cu 10% mai mare decât momentul efectiv.
4.2 Rotiri plastice
Rotirile plastice capabile din grinzi și din stâlpi au fost calculate conform P100-3/2008
(Cod de proiectare seismică – partea a III-a – Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor
existente) și au fost marcate în momentul definirii articulațiilor plastice la nivelul CP (Collapse
Prevention-zona marcată cu verde). Conform normativului mai sus menționat, capacitatea de
rotire se poate determina prin metode empirice de calcul sau prin metode analitice. În lucrare
de față s-a optat pentru determinarea rotirilor plastice capabile atât în stâlpi, cât și în grinzi prin
metoda empirică:
0,35 𝑓𝑦𝑤
𝑝𝑙 𝛽 0,2 𝐿 𝛼𝜌𝑥
𝜃𝑢𝑚 = 𝜗𝑑 ∙ 𝑓𝑐 ∙ ( ℎ𝑉) ∙ 25 𝑓𝑐 petru stâlpi (4.2.1)
4
0,35 𝑓𝑦𝑤
𝑝𝑙 𝜔` 𝐿 𝛼𝜌𝑥
𝜃𝑢𝑚 = 𝛽 ∙ ( ) ∙ 𝑓𝑐0,2 ∙ ( 𝑉) ∙ 25 𝑓𝑐 petru grinzi (4.2.2)
𝜔 ℎ
unde:
 β=coeficient egal cu valoarea 0,01 pentru stâlpi și grinzi și 0,006 pentru pereți;
 h=înălțimea secțiunii transversale;
 LV=M/V=brațul de forfecare în secțiunea de capăt (raportul între valorile momentului
M și forței tăietoare V);
𝑁
 𝜗𝑑 = 𝑏ℎ𝑓 (lățimea zonei comprimate a elementului, N forță axială considerată
𝑐
pozitivă în cazul compresiunii);
 ω`, ω=coeficienți de armare a zonei comprimate, respectiv întinse, incluzând armătura
din inimă; în cazul în care valorile lor sunt mai mici decât 0,01 în expresia 4.1.2 se
introduce valoare 0,01;
230
 fc și fyw=rezistența betonului la compresiune și rezistența oțelului din etrieri, stabilite

prin împărțirea valorilor medii la factori de încredere corespunzători nivelului de
cunoaștere atins în investigații;
 α=factorul de eficiență al confinării, determinat cu relația:
𝑠 𝑠 ∑ 𝑏𝑖2
𝛼 = (1 − 2𝑏ℎ ) (1 − 2ℎℎ ) (1 − 6ℎ ) (4.2.3)
0 0 0 𝑏0
 b0, h0= dimensiunile miezului confinat măsurat la axul etrierilor;

 bi=distanța interax între armăturile longitudinale aflate în colțul unui etrier sau al unei
agrafe, în lungul perimetrului secțiunii.
Pentru calculul secțional automat în cazul stâlpilor este necesară stabilirea legii
constitutive a betonului ținând seama de rezistența medie și de confinarea elementului.
Rezistența betonului confinat se determină cu relația:
𝛼𝜌𝑠𝑥 𝑓𝑦𝑚 0,85
𝑓𝑐𝑐𝑚 = 𝑓𝑐𝑚 [1 + 3,7 ( ) ] (4.2.4)
𝑓𝑐𝑚
Deformația specifică ultimă la care se atinge fccm în raport cu deformația specifică εc2 a
betonului neconfinat se determină cu relația:
𝑓
𝜀𝑐𝑐𝑚 = 𝜀𝑐2 [1 + 5 ( 𝑓𝑐𝑐𝑚 − 1)] (4.2.5)
𝑐𝑚
Deformația specifică ultimă la fibra extremă a zonei comprimate se obține cu relația:

𝛼𝜌𝑠𝑥 𝑓𝑦𝑤
𝜀𝑐𝑢 = 0,004 + 0,5 (4.2.6)
𝑓𝑐𝑐
Legea constitutivă a betonului se modifică față de cea utilizată în dimensionare,

ținându-se cont atât de rezistența medie a betonului, dar și de gradul de confinare al elementului
din beton.
60
50
40
Efort unitar
30
Neconfinat
Confinat
20
10
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02
Deformatie relativa
Figura 4.1-Legi constitutive ale betonului
231
Pentru fiecare element de tip grindă s-au definit articulații plastice la capete, în care s-
au menționat momentele capabile (pozitive și negative) stabilite cu valorile medii de rezistență
ale materialelor și rotirile plastice corespunzătoare asociate. Capacitatea de rotire se
menționează în câmpul Collapse Prevention, cum poate fi observat și în figura 4.2. Definirea
articulațiilor plastice se poate verifica în mod explicit în Anexa B din prezenta lucrare.
Figura 4.2-Exemplu definire articulații plastice în grinzi
Figura 4.3-Exemplu definire articulații plastice în stâlpi
Spre deosebire de grinzi, în stâlpi apar interacțiuni între eforturile axiale și de

încovoiere, prin urmare în program vor fi definite diagrame de interacțiune spațiale N-Mx-My
(P-M2-M3).
232
4.3 Distribuția încărcărilor laterale
Următorul pas în calculul static neliniar este stabilirea legii de distribuție a forțelor
orizontale. P100-1/2013 propune două tipuri de distribuție:
 o distribuţie în care forţele laterale sunt proporţionale cu masele de nivel fară a
depinde de poziţia pe înălţime a structurii (acceleraţia este constantă pe înălţime),
denumită mai departe ACCEL (figura 4.4);
 o distribuţie rezultată din analiza modală pentru modul predominant de vibraţie; se
poate accepta o distribuţie simplificată triunghiulară (triunghiul cu baza la vârful
construcţiei), denumită mai departe MODAL (figura 4.4).
Figura 4.4-Legi de distribuție ale încărcărilor laterale
4.4 Deplasarea țintă
Cunoscând legile de comportare ale elementelor și legea de încărcare a structurii,

trebuie stabilită cerința de deplasare (deplasarea maximă ce poate apărea în structură la
incidența cutremurului). Prima iterație folosește deplasarea maximă inelastică antrenată de
cutremurul de cod conform P100-1/2013.
Spectrul de răspuns elastic al acceleraţiilor absolute pentru componentele orizontale ale
mişcării terenului în amplasament, Se(T) (în m/s2), este definit astfel:
Se(T)=agβ(T); (4.4.1)
T1=0,8s (perioada proprie de vibrație a structurii);
ag=0,4g (accelerația terenului în amplasament);
β(T1)=2,5 (ordonata spectrului de răspuns normalizat în domeniul accelerațiilor);
Se(T)=0,4×9,81×2,5=9,81 m/s2;
Spectrul de răspuns elastic al deplasărilor relative pentru componentele orizontale ale
mişcării terenului, SDe(T) (în metri), se obţine prin transformarea directă a spectrului de răspuns
elastic pentru acceleraţii absolute, Se(T) cu următoarea relaţie:
𝑇 2
𝑆𝐷𝑒 (𝑇) = 𝑆𝑒 (𝑇) [ ] ; (4.4.2)
2𝜋
233
0,8 2
𝑆𝐷𝑒 (𝑇) = 9,81 × [ ] = 0,160⁡𝑚;
2𝜋
Deplasarea maximă inelastică se obține amplificând deplasarea elastică cu factorul „c”
de amplificare a deplasărilor:
𝑇 √𝑇𝐶 ∙𝑞
1 < 𝑐 = 3 − 2,3 ∙ 𝑇1 < (4.4.3)
𝑐 1,7
𝑇1 0,8
𝑐 = 3 − 2,3 ∙ = 3 − 2,3 ∙ = 1,16
𝑇𝑐 1
√𝑇𝐶 ∙ 𝑞 √1 ∙ 6,75
= = 1,528
1,7 1,7
𝐷𝑐𝑜𝑑 = 𝑆𝐷𝑒 (𝑇) ∙ 𝑐 = 0,16 ∗ 1,16 = 0,184⁡𝑚
Această deplasare reprezintă un promotor pentru stabilirea deplasării țintă impusă
impusă de cutremurul din amplasament. Pentru a o stabili pe cea din urmă este necesară găsirea
unor acceleorgrame (cel puțin 3), a căror spectre de răspuns în domeniul accelerațiilor să fie
compatibile cu spectrul de proiectare din amplasament (conform P100-1/2013: valorile
spectrului mediu calculat prin medierea aritmetică a ordonatelor spectrelor elastice de răspuns
a acceleraţiilor absolute corespunzând accelerogramelor înregistrate trebuie să nu difere cu mai
mult de 10% din valoarea corespunzătoare a spectrului elastic de răspuns în amplasament Se(T),
pentru domeniul de perioade cuprins între 0,2T1 şi 2T1, unde T1 este perioada fundamentală
a vibraţiilor structurii în direcţia pe care este aplicată accelerograma). Pentru acest capitol se
va folosi o singură accelerogramă: Vrancea 1977 componenta E-W:
Bucuresti - INCERC 04.03.77 E-W,pga = 1.653,pasi = 4469
2.0
1.5
1.0
0.5
ag
0.0
-0.5
-1.0
-1.5
time(s)
Figura 4.5-Accelerograma Vrancea 1977, componenta E-W, I.N.C.E.R.C.
234
Problema care se ridică în momentul folosirii accelerogramelor înregistrate este că

acestea trebuie scalate, astfel încât spectrul de răspuns să îndeplinească acea condiție de
compatibilitate menționată mai sus. Scalarea accelerogramelor se realizează, în mod uzual prin
împărțirea ordonatei spectrale a spectrului elastic de răspuns în domeniul accelerațiilor din
codul de proiectare la ordonata spectrală a spectrului de răspuns în accelerații corespunzătoare
accelerogramei înregistrate. În cazul de față, perioada proprie de vibrație a structurii
corespunde unui maxim local de pe spectrul de răspuns al accelerogramei considerate, prin
urmare scalarea prin procedeul prezentat anterior nu conduce la un răspuns corect. Se va căuta
un factor de scalare astfel încât spectrul rezultat să fie compatibil cu spectrul din codul de
proiectare.
14
12
10
Valori spectrale
0
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5
Perioada
Sd(P100) SA_VN77 f*SA_VN77 T=0,8s
Figura 4.6 - Calibrarea spectrului de răspuns al accelerogramei
Pentru a calibra spectrul de răspuns al accelerogramei înregistrate s-a folosit un factor

de scalare cu valoarea f=2,62. Stabilirea deplasării țintă se realizează utilizând spectre
inelastice de răspuns pentru accelerograma înregistrată, în acest sens este necesară stabilirea
unor factori determinanți:
 forța normalizată de curgere: cy;
 modelul de amortizare folosit este cel proportional cu matricea maselor;
 perioada fundamentală a structurii;
 fracțiunea din amortizarea critică stabilită la 5%;
 model histeretic de comportare a betonului: biliniar.
Pentru stabilirea spectrelor inelastice de răspuns s-a folosit programul de calcul automat
SINEL, însă rezultatele oferite de program prezintă spectre de răspuns pentru un sistem cu un
singur grad de libertate dinamică (SDOF), în schimb structura reală prezintă un număr ridicat
de grade de libertate (MDOF). Este necesară, prin urmare, o echivalare a răspunsului structurii
cu un grad de libertate dinamică cu răspunsul structurii reale. Modul de echivalare este indicat
în anexa D.4 din P100-1/2013. Până la obținerea deplasării țintă urmează o serie de iterații în
care se repetă următoarele etape:
235
1. Construirea curbei F-D pentru deplasarea Dcod calculată anterior;

2. Biliniarizarea curbei obținute;
3. Echivalarea structurii MDOF cu o structură SDOF;
4. Stabilirea forței laterale normalizate corespunzătoare sistemului SDOF: cy*=Fy*/G;
5. Construirea spectrului de răspuns inelastic pentru sistemul SDOF pentru accelerograma
scalată;
6. Alegerea ordonatei spectrale de răspuns în domeniul deplasărilor inelastice
corespunzătoare perioadei proprii de vibrație a sistemului SDOF (T*), rezultând astfel
deplasarea maximă inelastică impusă de accelerograma înregistrată sistemului cu un
grad de libertate dinamică d*;
7. Echivalarea deplasării d* corespunzătoare sistemului cu un grad de libertate dinamică
cu deplasarea corespunzătoare sistemului real MDOF („d”)
8. Dacă deplasarea obținută „d” este egală cu deplasarea impusă la pasul 1 „Dcod” (într-o
toleranță stabilită la valoarea 5%), atunci deplasarea „Dcod” este deplasarea țintă; dacă
relația nu este îndeplinită, se reia iterația de la pasul 1, înlocuind deplasarea la vârf cu
cerința „d”.
Echivalarea structurii MDOF cu un sistem SDOF se realizează folosind următoarele
relații preluate din Anexa D a codului de proiectare P100-1-2013:
𝑁
𝑚 = ∑ 𝑚𝑖 (4.4.4)
1
𝑁
(4.4.5)
𝑚 = ∅ 𝑀∅ = ∑ 𝑚𝑖 𝛿𝑖2
∗ 𝑇
𝑁
(4.4.6)
𝑙 ∗ = ∅𝑇 𝑀1 = ∑ 𝑚𝑖 𝛿𝑖
1
2
𝑚∗ ∑𝑁
1 𝑚𝑖 𝛿𝑖
(4.4.7)
𝑑∗ = 𝑑 =
𝑙∗ ∑𝑁
1 𝑚𝑖 𝛿𝑖
2
𝑚 ∙ 𝑚∗ 𝐹𝑏 ∑𝑁 𝑁
1 𝑚𝑖 ∑1 𝑚𝑖 𝛿𝑖 (4.4.8)
𝐹𝑏∗ = 𝐹𝑏 = = 𝐹𝑏
𝑙∗2 𝜀 (∑𝑁1 𝑚𝑖 𝛿𝑖 )
2
𝑙∗ (4.4.9)
𝑇 ∗ = 2𝜋√
𝐾𝑒
𝐹𝑦∗ 𝐹𝑦 (4.4.10)
𝑐𝑦∗ = =
𝑚𝑔 𝜀 ∙ 𝑚 ∙ 𝑔
 Φ=vectorul formei deplasărilor normalizate (valoarea 1 la vârf);

 m=masa sistemului MDOF (suma maselor de nivel)
 Fb=forța tăietoare de bază a sistemului MDOF;
 m*=masa generalizată a sistemului echivalent SDOF;
236
 l*=factor de participare;
 d*=deplasarea la vârf a sistemului echivalent SDOF;
 Fb*=forța tăietoare de bază pentru sistemul echivalent SDOF;
După determinarea cerințelor de deplasarea ale sistemului SDOF, acestea se

convertesc în cerințe de deplasare ale structurii reale MDOF, inversând relația (4.4.7) :
𝑙 ∗ ∗ ∑𝑁 1 𝑚𝑖 𝛿𝑖 ∗
𝑑= 𝑑 = 𝑁 𝑑 (4.4.11)
𝑚 ∗ ∑1 𝑚𝑖 𝛿𝑖2
Mai departe vor fi prezentate doar formele finale ale diagramelor F-D, rezultate în urma
iterațiilor.
Tabelul 4.1-Transformare SDOF-MDOF (Mode 1) direcția X

Transformare MDOF in SDOF (mode1)
Etaj Øi mi [kg]
5 1 359500
4 0.925 436700
3 0.794 436700
2 0.609 436700
1 0.387 436700
Parter 0.153 436700
l*= 1612230.45
m*= 1246182.43
ε= 0.820
F*y [kN]= 6669.86 d*y [m]= 0.029
F*u [kN]= 8539.63 d*u [m]= 0.246
cy*= 0.267
T* [s]= 0.78
d*cer (sdof)= 0.150
dcer (mdof)= 0.194
(dcer-du)/dcer= 1.9 %
8000
7000
Forța tăietoare de bază [kN]
6000
5000
4000 F-D
3000 F-D(bilin)
Du=0,19 m
2000
1000
0
0 0.1 0.2 0.3
Deplasare la vârf [m]
Figura 4.7-Biliniarizare curbă F-D (Mode 1) direcția X
237
Tabelul 4.2-Transformare SDOF-MDOF (Accel) direcția X
Transformare MDOF in SDOF (Accel)

Etaj Øi mi [kg]
5 1.000 359500
4 1.000 436700
3 1.000 436700
2 1.000 436700
1 1.000 436700
Parter 1.000 436700
*
l= 2543000.00
m*= 2543000.00
ε= 1.000
F*y [kN]= 6962.35 d*y [m]= 0.041
F*u [kN]= 8688.11 d*u [m]= 0.212
cy*= 0.279
*
T [s]= 0.77
dcer (sdof)= 0.213
dcer (mdof)= 0.213
10000
9000
8000
7000
6000
5000 F-D
4000 F-D(bilin)
Du=0,212 m
3000
2000
1000
0
0 0.1 0.2 0.3
Figura 4.7-Biliniarizare curbă F-D (Accel) direcția X
238
Tabelul 4.3-Transformare SDOF-MDOF (Mode 2) direcția X
Transformare MDOF in SDOF (mode2)

Etaj Øi mi [kg]
5 1.000 359500
4 0.931 436700
3 0.804 436700
2 0.624 436700
1 0.402 436700
Parter 0.165 436700
*
l= 1637342.67
m*= 1273210.68
ε= 0.828
F y [kN]= 6406.64 d*y [m]= 0.029
*
F*u [kN]= 8004.24 d*u [m]= 0.237

cy= 0.216
T* [s]= 0.68
d*cer (sdof)= 0.150
dcer (mdof)= 0.193
8000
7000
6000
Forța tăietoare de bază []kN
5000
4000 F-D
F-D(bilin)
3000
Du=0,184 m
2000
1000
0
0 0.1 0.2 0.3
Figura 4.8-Biliniarizare curbă F-D (Mode 2) direcția Y
239
Tabelul 4.4-Transformare SDOF-MDOF (Accel) direcția Y
Transformare MDOF in SDOF (Accel)

Etaj Øi mi [kg]
5 1.000 359500
4 1.000 436700
3 1.000 436700
2 1.000 436700
1 1.000 436700
Parter 1.000 436700
l*= 2543000.00
m*= 2543000.00
ε= 1.000
F*y [kN]= 6834.15 d*y [m]= 0.040
F*u [kN]= 8180.63 d*u [m]= 0.201
cy= 0.230
*
T [s]= 0.77
dcer (sdof)= 0.200
dcer (mdof)= 0.200
(dcer-du)/dcer= -0.5 %
9000
8000
7000
Forța tăietoare de bază []kN
6000
5000
F-D
4000
F-D(bilin)
3000 Du=0,20 m
2000
1000
0
0 0.1 0.2 0.3
Figura 4.9-Biliniarizare curbă F-D (Accel) direcția Y
240
La această fază calculul neliniar este complet realizat urmând mai departe interpretarea
rezultatelor obținute: deplasări laterale ale structurii, mecanismul de plastificare, eforturi în
elementele structurale ce pot determina cedări fragile și verificarea rotirilor plastice pentru
structura înzestrată cu deplasarea țintă. Este posibil ca deplasarea țintă să nu fie suficientă
pentru determinarea unui mecanism de plastificare, prin urmare pentru o precizie mai mare se
va „împinge” structura până la 1,5 Dțintă;
Tabelul 4.5-Deplasări relative de nivel pe direcția X
Nivel MODAL ACCEL P100 Limita
5 0.00476 0.00264 0.00866 0.025
4 0.00892 0.00614 0.01423 0.025
3 0.01275 0.01103 0.01938 0.025
2 0.01486 0.01605 0.02314 0.025
1 0.01404 0.01899 0.02427 0.025
0 0.00809 0.01581 0.01605 0.025
Modal
Nivel
3
Accel
P100-2013
Limita
2
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03
Drift
Figura 4.10-Deplasări relative de nivel pe direcția X
241
Tabelul 4.6-Deplasări relative de nivel pe direcția Y

Nivel MODAL ACCEL P100 Limita
5 0.00418 0.00255 0.00536 0.025
4 0.00855 0.0066 0.00899 0.025
3 0.01282 0.01204 0.01232 0.025
2 0.01497 0.01689 0.01481 0.025
1 0.01361 0.01895 0.01586 0.025
0 0.00738 0.01509 0.0113 0.025
Modal
Nivel
3
Accel
P100-2013
Limita
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03
Drift
Figura 4.11-Deplasări relative de nivel pe direcția Y
242
4.6 Formarea mecanismelor de plastificare:
Modul 1 – Directie x Acceleratie – Directie x
Figura 4.12-Mecanism de plastificare-direcția X Figura 4.13-Mecanism de plastificare-direcția X

(modal) 3D (accel) 3D
Modul 2 – Directie y Acceleratie – Directie y
Figura 4.14-Mecanism de plastificare-direcția Y Figura 4.15-Mecanism de plastificare-direcția Y

(modal) 3D (accel) 3D
Prezentarea detaliată a modului de formare a mecanismului de plastificare poate fi

văzută în Anexa C a prezentului capitol.
243
5 - Aspecte privind studierea influenței colapsului local al unor elemente

structurale la generarea colapsului progresiv
În acest subcapitol se va studia comportarea structurii pornind de la pasul anterior

(împingerea structurii până la deplasarea maximă pe care o poate induce incidența cutremurului
considerat) depășind momentul de generare al colapsului progresiv, finalizând studiul în
momentul în care structura suferă colaps total. Conform P100-1/2013 ruperea structurii
corespunde deplasării la care structura nu mai poate susţine încărcările verticale, respectiv
ruperii unui element vital pentru stabilitatea structurii (stâlp, perete). Pentru studiul de caz
prezent, acest punct corespunde inițierii colapsului progresiv.
Pentru simplificarea modelului studiat se admit anumite ipoteze:
 elementele cedează în momentul în care s-a depășit capacitatea de rotire plastică (nu se
urmărește comportarea elementelor la forță tăietoare);
 structura se încarcă pas cu pas până când se atinge rotirea plastică capabilă într-un
element structural, moment în care se consideră că acesta a cedat;
 după cedarea elementului ce și-a depășit capacitatea de rotire, structura revine la poziția
inițială, iar elementul cedat se înlocuiește în structură cu un element fictiv, lipsit de
rigiditate și se pornește reînzestrarea structurii cu deplasare la vârf până cedează
următorul element;
 procesul iterativ continuă până când toate elementele verticale depășesc rotirile plastice
capabile.
 legea de încărcare laterală va fi de tip distribuție uniformă pe verticală (ACCEL) în
detrimentul distribuției aferente modului proprriu de vibrație, deoarece prin absența
unui element din structură aceasta își modifică forma proprie de vibrație de la o iterație
la alta, iar rezultatele nu ar putea fi interpretate cu suficientă acuratețe.
În condițiile în care s-ar ignora colapsul local al unor elemente structurale, generarea
colapsului progresiv începe a se instala atunci când deplasarea la vârf a structurii atinge
valoarea 0,46 m (Figura 5.1).
10000
9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
-0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
F-D Dcolaps=0,46m
Figura 5.1-Generarea colapsului progresiv pe direcția X fără influența colapsului local
244
Dacă se ține seama de colapsul local al elementelor structurale, atunci calculul iterativ
denotă o degradare semnificativă a rezistenței structurii, iar deplasarea de la care se declanșează
colapsul progresiv scade la valoarea 0,38 m.
10000
9000
8000
7000 D0=0,46m
6000 Iteratia 1
5000 Iteratia 2
4000 Iteratia 3
3000 Iteratia 4
2000 Iteratia 5
1000 D5=0,38m
0
-0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7
Figura 5.2-Generarea colapsului progresiv pe direcția X cu influența colapsului local
Scopul prezentului capitol de față este de a urmări comportarea post-elastică a structurii

nu numai până la generarea colapsului progresiv, ci până la finalizarea acestuia.
Se va continua, în consecință, procedeul iterativ de scoatere din uz a elementelor ce și-
au depășit capacitatea, stocându-se pentru fiecare pas al iterației curba de comportare a
structurii F-D.
Se observă scăderea progresivă a rezistenței, curba F-D tinzând să urmeze direcția
abscisei graficului. La ultimul pas (iterația 22), toate elementele structurale ale clădirii și-au
depășit capacitatea de rotire, prin urmare se poate afirma că structura de rezistență a suferit
colaps total.
La anumiți pași ai iterațiilor s-a observat că unele părți ale structurii cedează doar din
încărcări gravitaționale, fără a mai fi necesară împingerea cu forțe laterale.
După cedarea elementelor respective structura își reia stabilitatea la încărcările
gravitaționale, continuând să fie încărcată lateral până când toate elementele verticale își
depășesc capacitatea de rotire.
245
10000
9000
Iteratia 1 (0%)
Iteratia 2 (0.03%)
8000
Iteratia 3 (0.14%)
Iteratia 4 (0.60%)
7000 Iteratia 5 (1.15%)

Iteratia 6 (1.74%)
Iteratia 7 (2.46%)
6000 Iteratia 8 (3.24%)

Iteratia 9 (4.28%)
Iteratia 10 (5.35%)
5000
Iteratia 11 (6.51%)
Iteratia 12 (7.77%)
4000 Iteratia 13 (14.28%)

Iteratia 14 (21.03%)
3000 Iteratia 16 (36.35%)
2000
1000
Iteratia 22 (100%)
0
-0.05 0.05 0.15 0.25 0.35 0.45 0.55 0.65
Figura 5.3-Curbe de comportare F-D în timpul desfășurării colapsului progresiv pe direcția X
Pentru a stabili gradul de colaps corespunzător fiecărei iterații s-a considerat că masa
totală a elementelor structurale corespunde unui grad de degradare a struturii de 0%, urmând
mai departe ca la fiecare iterație să se stabilească gradul de degradare prin raportarea maselor
elementelor ce au cedat la masa totală a structurii. Se poate trasa, așadar, un grafic de variație
a rezistenței structurii în funcție de gradul de degradare structurală.
Graficul de variație a rezistenței structurii în funcție de gradul de degradare structurală
pune în evidență o scădere drastică de rezistență a structurii imediat ce primele elemente
structurale au intrat în colaps, urmând apoi o pantă mai mică, relativ constantă până la colapsul
total.
246
10000
9000
8000
Rezistența structurii [kN]
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
0.00 20.00 40.00 60.00 80.00 100.00 120.00
Gradul de colaps (%)
Variatia rezistentei structurii la curgere Variatia rezistentei structurii asociate SLU
Figura 5.4-Variația rezistenței structurii în funcție de gradul de colaps pe direcția X
10000
9000
8000
Iteratia 1
7000
Iteratia 2
6000
Iteratia 3
5000
Iteratia 4
4000
Iteratia 5
3000
Iteratia 6
2000
D1=0,46 m
1000
D6=0,39m
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
Deplasare la varf [m]
Figura 5.5-Generarea colapsului progresiv pe direcția Y cu influența colapsului local
Procedeul de urmărire a colapsului progresiv se va realiza și pentru cealaltă direcție

principală de rezistență, respectiv direcția Y. Prima curbă caracteristică de comportare a
structurii pune în evidență că primul stâlp cedează atunci când deplasarea la vârful structurii
atinge valoarea de 0,46 m. Dacă se ia în considerare și colapsul local al elementelor structurale
ce își depășesc capacitatea de rotire, valoarea deplasării la vârf pentru primul element structural
vertical care cedează este de 0,39 m. Se continuă iterațiile pentru direcția Y până la finalizarea
colapsului progresiv, urmărind o serie de curbe de comportare F-D ce tind să urmeze, asemeni
celor de pe direcția X, abscisa graficului.
247
10000
9000
Iteratia 1 (0%)
8000 Iteratia 2 (0,24%)
Iteratia 3 (0,92%)
7000
Iteratia 4 (2,76%)
6000
Iteratia 5 (5,02%)
5000 Iteratia 6 (7,50%)
Iteratia 7 (18,07%)
4000
Iteratia 8 (24,32%)
3000
Iteratia 9 (35,54%)
2000 Iteratia 10 (48,82%)
Iteratia 11 (63,34%)
1000
Iteratia 12 (79,77%)
0
Iteratia 13 (100%)
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6
Figura 5.6-Curbe de comportare F-D în timpul desfășurării colapsului progresiv pe direcția X
9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
0.00 20.00 40.00 60.00 80.00 100.00 120.00
Variatia rezistentei structurii la curgere Variatia rezistentei structurii asociate SLU
Figura 5.7-Variația rezistenței structurii în funcție de gradul de colaps pe direcția Y
Graficul de variație a rezistenței structurii în funcție de gradul de colaps pune în

evidență aceeași scădere bruscă de rezistență, asemănătoare direcției X, în primele 10 procente
de degradare structurală.
248
9000
8000
7000
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
0.00 20.00 40.00 60.00 80.00 100.00 120.00
Variatia rezistentei pe directia Y Variatia rezistentei pe directia X
Figura 5.8-Comportarea structurii pe cele două direcții X și Y
Figura 5.8 Pune în evidență o comportare mai bună a structurii în cazul unui colpas
absolut, datorită cadrelor desfășurate pe mai multe deschideri.
6 - Concluzii
În urma desfășurării studiului de caz prezentat mai sus s-au putut trage următoarele
concluzii:
 Utilizarea calculului static liniar în dimensionarea structurilor în cadre de beton armat
conform P100-1/2013 este acoperitoare; calculul static neliniar permite o optimizare a
structurii, direcționând criteriul economic spre un nivel ideal;
 Calculul static neliniar este necesar pentru structurile la care nu se poate estima cu
suficientă acuratețe comportarea lor la atacuri seismice (structuri neregulate în plan și
în elevație, clădiri sensibile la torsiune, etc.);
 Regulile de proiectare menționate în P100-1/2013 privind ierarhizarea capacității de
rezistență în structură de tip „grinzi slabe-stâlpi puternici” proiectează structura pe o
traiectorie corectă în vederea formării mecanismului ideal de plastificare (articulații
plastice la capetele grinzilor și la baza stâlpilor de la parter), însă nu asigură în totalitate
formarea acestuia: studiul de caz din prezenta lucrare a pus în evidență faptul că apar
local articulații plastice și în stâlpii de la nivelele superioare, fără a dezvolta un
mecanism de disipare total defavorabil de tip „mecanism de etaj”;
 Anexa D din P100-1/2013 menționează că ruperea structurii corespunde deplasării la
care structura nu mai poate susţine încărcările verticale, respectiv ruperii unui element
vital pentru stabilitatea structurii (stâlp, perete). În cazul studiului de caz de față, primul
249
stâlp cedează în iterația 5 pe direcția X, atunci când structura prezintă un grad de

degradare de 1.15% și în iterația 6 pentru direcția Y (grad de degradare de 7,50%).
Graficul de variație a rezistenței structurale în funcție de gradul de degradare al
structurii pune în evidență o scădere bruscă de rezistență în primele 10 procente, ceea
ce demonstrează că regula menționată prezintă o importanță foarte mare, datorită
comportării instabile a structurii după cedarea primului stâlp.
 Prin realizarea iterațiilor de scoatere din uz a elementelor structurale intrate în colaps
local s-a constatat că după generarea colapsului progresiv (cedarea primului stâlp),
elementele adiacente stâlpului cedat își depășesc în mod arbitrar capacitățile de rotire
(nu există o lege care să definească ordinea de cedare a elementelor structurale);
 La un moment dat în structură apare colaps local generat direct de încărcări verticale,
structura urmând a se stabiliza atunci când elementele care au cedat au fost detașate de
structură; acest aspect pune în evidență faptul că o clădire care a trecut printr-un
cutremur puternic și a suferit cedări locale ale elementelor structurale poate prezenta un
grad ridicat de periculozitate chiar și după încetarea cutremurului;
 În zona elementului vertical cedat se concentrează toate eforturile aduse de acțiunile
laterale, colapsul progresiv are o dezvoltare de tip reacție în lanț (elementele cedează
din aproape în aproape);
 S-a observat o comportare mai bună pe direcția longitudinală în desfășurarea colapsului
progresiv, prin urmare, la structurile în cadre din beton armat este de preferat să se
dezvolte cât mai multe deschideri pe fiecare cadru de rezistență în vederea disipării unei
cantități cât mai mare de energie și a amânării momentului ce corespunde generării
colapsului progresiv.
250
7-Anexe
Anexa A-Armare longitudinală
Figura 7.1-Dispunerea în plan a elementelor

Figura 7.2-Schemă armare Ax 1
structurale
Figura 7.3-Schemă armare Ax 2 Figura 7.4-Schemă armare Ax 2`
Figura 7.5-Schemă armare Ax 3 Figura 7.6-Schemă armare Ax 4
251
Figura 7.7-Schemă armare Ax A Figura 7.8-Schemă armare Ax B
Figura 7.9-Schemă armare Ax C Figura 7.10-Schemă armare Ax D
Figura 7.11-Schemă armare Ax E Figura 7.12-Schemă armare Ax F
252
Figura 7.13-Schemă armare Ax G Figura 7.14-Schemă armare Ax H
Anexa B-Articulații plastice
Tabelul 7.1-Articulații plastice parter

Nivel Pozitie Element MRd+ θpl+ MRd-(st) θpl- Nume Hinge MRd+ θpl+ MRd-(dr) θpl- Nume Hinge
AX1/CD B19 267.4 0.0320 308.1 0.0282 0B19ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 0B19DR
AX1/DE B20 212.0 0.0344 311.8 0.0263 0B20ST 212.0 0.0344 311.8 0.0263 0B20DR
PARTER AX1/EF B21 162.8 0.0405 314.0 0.0264 0B21ST 162.8 0.0405 314.0 0.0264 0B21DR
AX1/FG B22 162.8 0.0396 314.0 0.0258 0B22ST 162.8 0.0396 314.0 0.0258 0B22DR
AX1/GH B23 328.7 0.0280 302.6 0.0280 0B23ST 328.7 0.0296 372.1 0.0264 0B23DR
AX2/AB B24 267.4 0.0343 363.8 0.0275 0B24ST 267.4 0.0343 363.8 0.0275 0B24DR
AX2/BC B25 269.2 0.0315 363.8 0.0253 0B25ST 269.2 0.0344 485.8 0.0232 0B25DR
AX2/CE B55 358.9 0.0427 658.8 0.0288 0B55ST 358.9 0.0427 658.8 0.0288 0B55DR
PARTER
AX2/EF B27 213.2 0.0433 485.4 0.0253 0B27ST 213.2 0.0397 366.3 0.0276 0B27DR
AX2/FG B28 213.2 0.0389 366.3 0.0271 0B28ST 213.2 0.0389 366.3 0.0271 0B28DR
AX2/GH B29 400.1 0.0283 353.3 0.0289 0B29ST 400.1 0.0309 481.8 0.0265 0B29DR
AX2`/CD B30 269.2 0.0327 308.1 0.0288 0B30ST 269.2 0.0327 308.1 0.0288 0B30DR
PARTER
AX2`/DE B31 269.2 0.0327 308.1 0.0288 0B31ST 269.2 0.0327 308.1 0.0288 0B31DR
AX3/AB B32 269.2 0.0346 376.0 0.0272 0B32ST 269.2 0.0317 277.6 0.0296 0B32DR
AX3/BC B33 269.2 0.0294 277.6 0.0275 0B33ST 269.2 0.0320 376.0 0.0252 0B33DR
PARTER AX3/EF B34 212.0 0.0396 378.2 0.0270 0B34ST 212.0 0.0363 281.9 0.0295 0B34DR
AX3/FG B35 162.8 0.0385 284.8 0.0266 0B35ST 162.8 0.0385 284.8 0.0266 0B35DR
AX3/GH B36 328.7 0.0272 271.3 0.0288 0B36ST 328.7 0.0296 372.1 0.0264 0B36DR
AX4/AB B37 267.4 0.0320 308.1 0.0282 0B37ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 0B37DR
AX4/BC B38 267.4 0.0303 308.1 0.0267 0B38ST 267.4 0.0303 308.1 0.0267 0B38DR
PARTER
AX4/CD B39 212.0 0.0344 311.8 0.0263 0B39ST 212.0 0.0344 311.8 0.0263 0B39DR
AX4/DE B40 267.4 0.0320 308.1 0.0282 0B40ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 0B40DR
AX A/23 B41 162.8 0.0467 379.1 0.0272 0B41ST 162.8 0.0467 379.1 0.0272 0B41DR
PARTER
AX A/34 B2 328.7 0.0298 372.1 0.0266 0B2ST 328.7 0.0298 372.1 0.0266 0B2DR
AX B/23 B43 163.5 0.0472 367.4 0.0280 0B43ST 163.5 0.0472 367.4 0.0280 0B43DR
PARTER
AX B/34 B4 331.6 0.0302 359.7 0.0274 0B4ST 331.6 0.0329 484.8 0.0252 0B4DR
AX C/12 B45 396.0 0.0337 481.8 0.0289 0B45ST 396.0 0.0337 481.8 0.0289 0B45DR
AX C/22` B46 331.6 0.0360 484.8 0.0276 0B46ST 331.6 0.0331 359.7 0.0301 0B46DR
PARTER
AX C/2`3 B6 331.6 0.0261 359.7 0.0237 0B6ST 331.6 0.0261 359.7 0.0237 0B6DR
AX C/34 B7 400.1 0.0285 353.3 0.0290 0B7ST 400.1 0.0311 481.8 0.0266 0B7DR
PARTER AX D/2`4 B47 213.2 0.0442 485.4 0.0259 0B47ST 213.2 0.0442 485.4 0.0259 0B47DR
AX E/12 B9 331.6 0.0357 484.8 0.0273 0B9ST 331.6 0.0357 484.8 0.0273 0B9DR
AX E/22` B10 331.6 0.0360 484.8 0.0276 0B10ST 331.6 0.0331 359.7 0.0301 0B10DR
PARTER
AX E/2`3 B11 331.6 0.0261 359.7 0.0237 0B11ST 331.6 0.0261 359.7 0.0237 0B11DR
AX E/34 B12 396.0 0.0285 353.3 0.0290 0B12ST 396.0 0.0311 481.8 0.0266 0B12DR
AX F/12 B13 400.1 0.0337 481.8 0.0289 0B13ST 400.1 0.0337 481.8 0.0289 0B13DR
PARTER
AX F/23 B49 213.2 0.0475 485.4 0.0278 0B49ST 213.2 0.0475 485.4 0.0278 0B49DR
AX G/12 B15 400.1 0.0337 481.8 0.0289 0B15ST 400.1 0.0337 481.8 0.0289 0B15DR
PARTER
AX G/23 B51 213.2 0.0475 485.4 0.0278 0B51ST 213.2 0.0475 485.4 0.0278 0B51DR
AX H/12 B17 513.2 0.0313 484.3 0.0313 0B17ST 513.2 0.0313 484.3 0.0313 0B17DR
PARTER
AX H/23 B53 267.4 0.0434 485.8 0.0293 0B53ST 267.4 0.0434 485.8 0.0293 0B53DR
253
Tabelul 7.2-Articulații plastice etaj 1

AX1/CD B19 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B19ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B19DR
AX1/DE B20 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B20ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B20DR
ETAJ 1 AX1/EF B21 162.8 0.0405 314.0 0.0264 1B21ST 162.8 0.0405 314.0 0.0264 1B21DR
AX1/FG B22 212.0 0.0365 311.8 0.0280 1B22ST 212.0 0.0365 311.8 0.0280 1B22DR
AX1/GH B23 328.7 0.0280 302.6 0.0280 1B23ST 328.7 0.0299 385.2 0.0262 1B23DR
AX2/BC B25 331.6 0.0296 359.7 0.0269 1B25ST 331.6 0.0323 484.8 0.0247 1B25DR
AX2/CE B55 358.9 0.0427 658.8 0.0288 1B55ST 358.9 0.0427 658.8 0.0288 1B55DR
AX2/EF B27 213.2 0.0433 485.4 0.0253 1B27ST 213.2 0.0397 366.3 0.0276 1B27DR
AX2/FG B28 213.2 0.0389 366.3 0.0271 1B28ST 213.2 0.0389 366.3 0.0271 1B28DR
AX2/GH B29 331.6 0.0294 359.7 0.0267 1B29ST 331.6 0.0320 484.8 0.0245 1B29DR
AX2`/CD B30 269.2 0.0346 376.0 0.0272 1B30ST 269.2 0.0317 277.6 0.0296 1B30DR
ETAJ 1
AX2`/DE B31 269.2 0.0317 277.6 0.0296 1B31ST 269.2 0.0346 376.0 0.0272 1B31DR
AX3/AB B32 213.2 0.0371 378.2 0.0253 1B32ST 213.2 0.0341 281.9 0.0276 1B32DR
AX3/BC B33 269.2 0.0294 277.6 0.0275 1B33ST 269.2 0.0320 376.0 0.0252 1B33DR
AX3/FG B35 212.0 0.0355 281.9 0.0288 1B35ST 212.0 0.0355 281.9 0.0288 1B35DR
AX3/GH B36 328.7 0.0272 271.3 0.0288 1B36ST 328.7 0.0296 372.1 0.0264 1B36DR
AX4/AB B37 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B37ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B37DR
AX4/BC B38 267.4 0.0303 308.1 0.0267 1B38ST 267.4 0.0303 308.1 0.0267 1B38DR
ETAJ 1
AX4/CD B39 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B39ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B39DR
AX4/DE B40 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B40ST 267.4 0.0320 308.1 0.0282 1B40DR
AX A/23 B41 162.8 0.0467 379.1 0.0272 1B41ST 162.8 0.0467 379.1 0.0272 1B41DR
ETAJ 1
AX A/34 B2 328.7 0.0298 372.1 0.0266 1B2ST 328.7 0.0298 372.1 0.0266 1B2DR
AX B/23 B43 163.5 0.0514 484.1 0.0257 1B43ST 163.5 0.0472 367.4 0.0280 1B43DR
ETAJ 1
AX B/34 B4 331.6 0.0303 359.7 0.0275 1B4ST 331.6 0.0330 484.8 0.0252 1B4DR
AX C/12 B45 396.0 0.0337 481.8 0.0289 1B45ST 396.0 0.0337 481.8 0.0289 1B45DR
AX C/22` B46 331.6 0.0360 484.8 0.0276 1B46ST 331.6 0.0360 484.8 0.0276 1B46DR
ETAJ 1
AX C/2`3 B6 331.6 0.0285 484.8 0.0218 1B6ST 331.6 0.0261 359.7 0.0237 1B6DR
AX C/34 B7 400.1 0.0285 353.3 0.0290 1B7ST 400.1 0.0311 481.8 0.0266 1B7DR
ETAJ 1 AX D/2`4 B47 269.2 0.0412 485.8 0.0278 1B47ST 269.2 0.0412 485.8 0.0278 1B47DR
AX E/12 B9 400.1 0.0337 481.8 0.0289 1B9ST 400.1 0.0337 481.8 0.0289 1B9DR
AX E/22` B10 400.1 0.0340 481.8 0.0292 1B10ST 400.1 0.0340 481.8 0.0292 1B10DR
ETAJ 1
AX E/2`3 B11 400.1 0.0269 481.8 0.0231 1B11ST 400.1 0.0269 481.8 0.0231 1B11DR
AX E/34 B12 396.0 0.0311 481.8 0.0266 1B12ST 396.0 0.0311 481.8 0.0266 1B12DR
AX F/12 B13 400.1 0.0337 481.8 0.0289 1B13ST 400.1 0.0337 481.8 0.0289 1B13DR
ETAJ 1
AX F/23 B49 269.2 0.0442 485.8 0.0298 1B49ST 269.2 0.0442 485.8 0.0298 1B49DR
AX G/12 B15 456.7 0.0337 471.0 0.0295 1B15ST 456.7 0.0337 471.0 0.0295 1B15DR
ETAJ 1
AX G/23 B51 239.3 0.0469 499.4 0.0276 1B51ST 239.3 0.0469 499.4 0.0276 1B51DR
AX H/12 B17 507.5 0.0319 472.8 0.0319 1B17ST 507.5 0.0341 600.7 0.0298 1B17DR
ETAJ 1
AX H/23 B53 267.4 0.0473 601.3 0.0279 1B53ST 267.4 0.0442 485.8 0.0298 1B53DR

AX1/CD B19 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B19ST 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B19DR
AX1/DE B20 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B20ST 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B20DR
AX1/FG B22 162.8 0.0385 284.8 0.0266 2B22ST 162.8 0.0385 284.8 0.0266 2B22DR
AX1/GH B23 267.4 0.0290 277.6 0.0271 2B23ST 267.4 0.0316 376.0 0.0248 2B23DR
AX2/AB B24 212.0 0.0361 366.3 0.0251 2B24ST 212.0 0.0361 366.3 0.0251 2B24DR
AX2/BC B25 269.2 0.0315 363.8 0.0253 2B25ST 269.2 0.0344 485.8 0.0232 2B25DR
AX2/CE B55 358.9 0.0427 658.8 0.0288 2B55ST 358.9 0.0427 658.8 0.0288 2B55DR
ETAJ 2
AX2/EF B27 163.5 0.0469 484.1 0.0234 2B27ST 163.5 0.0430 367.4 0.0255 2B27DR
AX2/FG B28 213.2 0.0389 366.3 0.0271 2B28ST 213.2 0.0389 366.3 0.0271 2B28DR
AX2/GH B29 331.6 0.0294 359.7 0.0267 2B29ST 331.6 0.0294 359.7 0.0267 2B29DR
AX2`/CD B30 213.2 0.0344 311.8 0.0263 2B30ST 213.2 0.0316 230.3 0.0287 2B30DR
ETAJ 2
AX2`/DE B31 213.2 0.0316 230.3 0.0287 2B31ST 213.2 0.0344 311.8 0.0263 2B31DR
AX3/AB B32 213.2 0.0344 311.8 0.0263 2B32ST 213.2 0.0316 230.3 0.0287 2B32DR
AX3/BC B33 269.2 0.0278 224.9 0.0291 2B33ST 269.2 0.0303 308.1 0.0267 2B33DR
AX3/FG B35 162.8 0.0363 234.1 0.0281 2B35ST 162.8 0.0363 234.1 0.0281 2B35DR
AX3/GH B36 267.4 0.0274 224.9 0.0287 2B36ST 267.4 0.0298 308.1 0.0263 2B36DR
AX4/AB B37 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B37ST 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B37DR
AX4/BC B38 212.0 0.0309 281.9 0.0251 2B38ST 212.0 0.0309 281.9 0.0251 2B38DR
ETAJ 2
AX4/CD B39 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B39ST 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B39DR
AX4/DE B40 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B40ST 212.0 0.0334 281.9 0.0271 2B40DR
AX A/23 B41 162.8 0.0472 391.3 0.0269 2B41ST 162.8 0.0441 314.0 0.0288 2B41DR
ETAJ 2
AX A/34 B2 267.4 0.0300 308.1 0.0264 2B2ST 267.4 0.0300 308.1 0.0264 2B2DR
AX B/23 B43 163.5 0.0476 379.1 0.0277 2B43ST 163.5 0.0472 367.4 0.0280 2B43DR
ETAJ 2
AX B/34 B4 269.2 0.0291 277.6 0.0272 2B4ST 269.2 0.0318 376.0 0.0250 2B4DR
AX C/12 B45 396.0 0.0337 481.8 0.0289 2B45ST 396.0 0.0337 481.8 0.0289 2B45DR
AX C/22` B46 331.6 0.0360 484.8 0.0276 2B46ST 331.6 0.0360 484.8 0.0276 2B46DR
ETAJ 2
AX C/2`3 B6 269.2 0.0303 485.8 0.0204 2B6ST 269.2 0.0278 363.8 0.0223 2B6DR
AX C/34 B7 331.6 0.0295 359.7 0.0269 2B7ST 331.6 0.0295 359.7 0.0269 2B7DR
ETAJ 2 AX D/2`4 B47 213.2 0.0410 378.2 0.0280 2B47ST 213.2 0.0410 378.2 0.0280 2B47DR
AX E/12 B9 331.6 0.0357 484.8 0.0273 2B9ST 331.6 0.0357 484.8 0.0273 2B9DR
AX E/22` B10 400.1 0.0340 481.8 0.0292 2B10ST 400.1 0.0340 481.8 0.0292 2B10DR
ETAJ 2
AX E/2`3 B11 331.6 0.0285 484.8 0.0218 2B11ST 331.6 0.0285 484.8 0.0218 2B11DR
AX E/34 B12 396.0 0.0311 481.8 0.0266 2B12ST 396.0 0.0311 481.8 0.0266 2B12DR
AX F/12 B13 331.6 0.0357 484.8 0.0273 2B13ST 331.6 0.0357 484.8 0.0273 2B13DR
ETAJ 2
AX F/23 B49 213.2 0.0475 485.4 0.0278 2B49ST 213.2 0.0475 485.4 0.0278 2B49DR
AX G/12 B15 331.6 0.0357 484.8 0.0273 2B15ST 331.6 0.0357 484.8 0.0273 2B15DR
ETAJ 2
AX G/23 B51 213.2 0.0475 485.4 0.0278 2B51ST 213.2 0.0475 485.4 0.0278 2B51DR
AX H/12 B17 396.0 0.0337 481.8 0.0289 2B17ST 396.0 0.0337 481.8 0.0289 2B17DR
ETAJ 2
AX H/23 B53 267.4 0.0434 485.8 0.0293 2B53ST 267.4 0.0434 485.8 0.0293 2B53DR
254

AX1/CD B19 162.8 0.0342 234.1 0.0265 3B19ST 162.8 0.0342 234.1 0.0265 3B19DR
AX1/DE B20 162.8 0.0342 234.1 0.0265 3B20ST 162.8 0.0342 234.1 0.0265 3B20DR
AX1/FG B22 159.5 0.0365 234.4 0.0280 3B22ST 159.5 0.0365 234.4 0.0280 3B22DR
AX1/GH B23 201.4 0.0293 231.2 0.0258 3B23ST 201.4 0.0319 312.3 0.0236 3B23DR
AX2/AB B24 162.8 0.0391 367.4 0.0232 3B24ST 162.8 0.0391 367.4 0.0232 3B24DR
AX2/BC B25 202.4 0.0344 366.6 0.0232 3B25ST 202.4 0.0375 485.2 0.0213 3B25DR
AX2/CE B55 358.9 0.0427 658.8 0.0288 3B55ST 358.9 0.0395 509.9 0.0310 3B55DR
ETAJ 3
AX2/EF B27 122.8 0.0511 482.3 0.0214 3B27ST 122.8 0.0434 286.4 0.0252 3B27DR
AX2/FG B28 163.5 0.0383 284.8 0.0265 3B28ST 163.5 0.0383 284.8 0.0265 3B28DR
AX2/GH B29 213.2 0.0336 366.3 0.0234 3B29ST 213.2 0.0311 281.9 0.0252 3B29DR
AX2`/CD B30 202.4 0.0349 312.3 0.0259 3B30ST 202.4 0.0320 231.2 0.0282 3B30DR
ETAJ 3
AX2`/DE B31 163.5 0.0342 234.1 0.0265 3B31ST 163.5 0.0342 234.1 0.0265 3B31DR
AX3/AB B32 163.5 0.0342 234.1 0.0265 3B32ST 163.5 0.0342 234.1 0.0265 3B32DR
AX3/BC B33 213.2 0.0292 230.3 0.0266 3B33ST 213.2 0.0318 311.8 0.0244 3B33DR
AX3/FG B35 162.8 0.0363 234.1 0.0281 3B35ST 162.8 0.0363 234.1 0.0281 3B35DR
AX3/GH B36 212.0 0.0255 146.2 0.0296 3B36ST 212.0 0.0314 311.8 0.0240 3B36DR
AX4/AB B37 162.8 0.0350 253.5 0.0259 3B37ST 162.8 0.0321 187.4 0.0282 3B37DR
AX4/BC B38 162.8 0.0297 187.4 0.0261 3B38ST 162.8 0.0324 253.5 0.0240 3B38DR
ETAJ 3
AX4/CD B39 212.0 0.0323 250.1 0.0280 3B39ST 212.0 0.0296 182.7 0.0306 3B39DR
AX4/DE B40 162.8 0.0321 187.4 0.0282 3B40ST 162.8 0.0350 253.5 0.0259 3B40DR
AX A/23 B41 122.4 0.0481 315.1 0.0264 3B41ST 122.4 0.0481 315.1 0.0264 3B41DR
ETAJ 3
AX A/34 B2 212.0 0.0322 311.8 0.0246 3B2ST 212.0 0.0322 311.8 0.0246 3B2DR
AX B/23 B43 163.5 0.0467 379.1 0.0272 3B43ST 163.5 0.0467 379.1 0.0272 3B43DR
ETAJ 3
AX B/34 B4 213.2 0.0341 378.2 0.0233 3B4ST 213.2 0.0313 281.9 0.0254 3B4DR
AX C/12 B45 328.7 0.0331 372.1 0.0295 3B45ST 328.7 0.0331 372.1 0.0295 3B45DR
AX C/22` B46 269.2 0.0356 376.0 0.0279 3B46ST 269.2 0.0356 376.0 0.0279 3B46DR
ETAJ 3
AX C/2`3 B6 213.2 0.0290 378.2 0.0198 3B6ST 213.2 0.0266 281.9 0.0216 3B6DR
AX C/34 B7 269.2 0.0291 277.6 0.0272 3B7ST 269.2 0.0291 277.6 0.0272 3B7DR
ETAJ 3 AX D/2`4 B47 160.2 0.0414 314.1 0.0266 3B47ST 160.2 0.0414 314.1 0.0266 3B47DR
AX E/12 B9 269.2 0.0352 376.0 0.0277 3B9ST 269.2 0.0352 376.0 0.0277 3B9DR
AX E/22` B10 331.6 0.0334 372.1 0.0298 3B10ST 331.6 0.0334 372.1 0.0298 3B10DR
ETAJ 3
AX E/2`3 B11 213.2 0.0289 378.2 0.0197 3B11ST 213.2 0.0265 281.9 0.0215 3B11DR
AX E/34 B12 267.4 0.0291 277.6 0.0272 3B12ST 267.4 0.0318 376.0 0.0250 3B12DR
AX F/12 B13 163.5 0.0410 379.1 0.0238 3B13ST 163.5 0.0410 379.1 0.0238 3B13DR
ETAJ 3
AX F/23 B49 164.2 0.0477 381.6 0.0277 3B49ST 164.2 0.0477 381.6 0.0277 3B49DR
AX G/12 B15 213.2 0.0375 366.3 0.0261 3B15ST 213.2 0.0375 366.3 0.0261 3B15DR
ETAJ 3
AX G/23 B51 163.5 0.0472 367.4 0.0280 3B51ST 163.5 0.0514 484.1 0.0257 3B51DR
AX H/12 B17 213.0 0.0375 368.9 0.0261 3B17ST 213.0 0.0375 368.9 0.0261 3B17DR
ETAJ 3
AX H/23 B53 162.8 0.0463 367.4 0.0274 3B53ST 162.8 0.0463 367.4 0.0274 3B53DR

AX1/CD B19 162.8 0.0326 198.1 0.0278 4B19ST 162.8 0.0326 198.1 0.0278 4B19DR
AX1/DE B20 162.8 0.0326 198.1 0.0278 4B20ST 162.8 0.0326 198.1 0.0278 4B20DR
AX1/FG B22 122.4 0.0378 201.1 0.0271 4B22ST 122.4 0.0378 201.1 0.0271 4B22DR
AX1/GH B23 122.4 0.0324 201.1 0.0232 4B23ST 122.4 0.0324 201.1 0.0232 4B23DR
AX2/AB B24 122.4 0.0373 236.5 0.0243 4B24ST 122.4 0.0330 155.3 0.0274 4B24DR
AX2/BC B25 122.8 0.0310 155.3 0.0257 4B25ST 122.8 0.0408 391.1 0.0196 4B25DR
AX2/CE B55 284.0 0.0428 529.0 0.0287 4B55ST 284.0 0.0400 422.5 0.0306 4B55DR
ETAJ 4
AX2/EF B27 122.8 0.0438 315.1 0.0240 4B27ST 122.8 0.0402 236.5 0.0262 4B27DR
AX2/FG B28 122.8 0.0394 236.5 0.0257 4B28ST 122.8 0.0394 236.5 0.0257 4B28DR
AX2/GH B29 163.5 0.0312 234.1 0.0242 4B29ST 163.5 0.0312 234.1 0.0242 4B29DR
AX2`/CD B30 122.8 0.0373 236.5 0.0243 4B30ST 122.8 0.0373 236.5 0.0243 4B30DR
ETAJ 4
AX2`/DE B31 122.8 0.0373 236.5 0.0243 4B31ST 122.8 0.0373 236.5 0.0243 4B31DR
AX3/AB B32 122.8 0.0350 190.6 0.0259 4B32ST 122.8 0.0310 123.8 0.0292 4B32DR
AX3/BC B33 122.8 0.0287 123.8 0.0271 4B33ST 122.8 0.0353 255.6 0.0220 4B33DR
AX3/FG B35 122.4 0.0372 190.6 0.0275 4B35ST 122.4 0.0372 190.6 0.0275 4B35DR
AX3/GH B36 122.4 0.0319 190.6 0.0236 4B36ST 122.4 0.0348 255.6 0.0217 4B36DR
AX4/AB B37 122.4 0.0355 201.1 0.0255 4B37ST 122.4 0.0326 148.7 0.0278 4B37DR
AX4/BC B38 122.4 0.0302 148.7 0.0257 4B38ST 122.4 0.0329 201.1 0.0236 4B38DR
ETAJ 4
AX4/CD B39 122.4 0.0355 201.1 0.0255 4B39ST 122.4 0.0326 148.7 0.0278 4B39DR
AX4/DE B40 122.4 0.0326 148.7 0.0278 4B40ST 122.4 0.0355 201.1 0.0255 4B40DR
AX A/23 B41 122.4 0.0452 255.6 0.0281 4B41ST 122.4 0.0452 255.6 0.0281 4B41DR
ETAJ 4
AX A/34 B2 122.4 0.0350 255.6 0.0218 4B2ST 122.4 0.0321 190.6 0.0238 4B2DR
AX B/23 B43 122.8 0.0481 315.1 0.0264 4B43ST 122.8 0.0481 315.1 0.0264 4B43DR
ETAJ 4
AX B/34 B4 122.8 0.0373 315.1 0.0205 4B4ST 122.8 0.0342 236.5 0.0223 4B4DR
AX C/12 B45 159.5 0.0382 314.1 0.0246 4B45ST 159.5 0.0382 314.1 0.0246 4B45DR
AX C/22` B46 160.2 0.0385 314.1 0.0248 4B46ST 160.2 0.0385 314.1 0.0248 4B46DR
ETAJ 4
AX C/2`3 B6 122.8 0.0315 315.1 0.0173 4B6ST 122.8 0.0289 236.5 0.0189 4B6DR
AX C/34 B7 122.8 0.0342 236.5 0.0223 4B7ST 122.8 0.0342 236.5 0.0223 4B7DR
ETAJ 4 AX D/2`4 B47 122.8 0.0421 255.6 0.0262 4B47ST 122.8 0.0421 255.6 0.0262 4B47DR
AX E/12 B9 160.2 0.0382 314.1 0.0246 4B9ST 160.2 0.0382 314.1 0.0246 4B9DR
AX E/22` B10 160.2 0.0393 314.1 0.0253 4B10ST 160.2 0.0393 314.1 0.0253 4B10DR
ETAJ 4
AX E/2`3 B11 122.8 0.0315 315.1 0.0173 4B11ST 122.8 0.0289 236.5 0.0189 4B11DR
AX E/34 B12 159.5 0.0316 234.4 0.0242 4B12ST 159.5 0.0316 234.4 0.0242 4B12DR
AX F/12 B13 122.8 0.0388 255.6 0.0242 4B13ST 122.8 0.0415 319.0 0.0226 4B13DR
ETAJ 4
AX F/23 B49 160.9 0.0455 320.2 0.0290 4B49ST 160.9 0.0455 320.2 0.0290 4B49DR
AX G/12 B15 122.8 0.0402 286.4 0.0234 4B15ST 122.8 0.0438 379.1 0.0214 4B15DR
ETAJ 4
AX G/23 B51 122.8 0.0519 379.1 0.0254 4B51ST 122.8 0.0519 379.1 0.0254 4B51DR
AX H/12 B17 160.3 0.0371 287.0 0.0253 4B17ST 160.3 0.0371 287.0 0.0253 4B17DR
ETAJ 4
AX H/23 B53 122.4 0.0467 286.4 0.0272 4B53ST 122.4 0.0467 286.4 0.0272 4B53DR
255

AX1/CD B19 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B19ST 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B19DR
AX1/DE B20 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B20ST 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B20DR
AX1/FG B22 122.4 0.0320 111.2 0.0320 5B22ST 122.4 0.0348 152.0 0.0293 5B22DR
AX1/GH B23 122.4 0.0299 152.0 0.0252 5B23ST 122.4 0.0275 111.2 0.0275 5B23DR
AX2/AB B24 122.4 0.0310 123.8 0.0292 5B24ST 122.4 0.0310 123.8 0.0292 5B24DR
AX2/BC B25 122.8 0.0285 123.8 0.0269 5B25ST 122.8 0.0375 319.0 0.0204 5B25DR
AX2/CE B55 213.3 0.0434 430.1 0.0277 5B55ST 213.3 0.0406 343.4 0.0297 5B55DR
ETAJ 5
AX2/EF B27 122.8 0.0412 255.6 0.0256 5B27ST 122.8 0.0378 190.6 0.0279 5B27DR
AX2/FG B28 122.8 0.0370 190.6 0.0274 5B28ST 122.8 0.0370 190.6 0.0274 5B28DR
AX2/GH B29 122.8 0.0319 190.6 0.0236 5B29ST 122.8 0.0283 123.8 0.0267 5B29DR
AX2`/CD B30 122.8 0.0328 152.0 0.0276 5B30ST 122.8 0.0301 111.2 0.0301 5B30DR
ETAJ 5
AX2`/DE B31 122.8 0.0301 111.2 0.0301 5B31ST 122.8 0.0301 111.2 0.0301 5B31DR
AX3/AB B32 122.8 0.0301 111.2 0.0301 5B32ST 122.8 0.0301 111.2 0.0301 5B32DR
AX3/BC B33 122.8 0.0279 111.2 0.0279 5B33ST 122.8 0.0304 152.0 0.0256 5B33DR
AX3/FG B35 122.4 0.0320 111.2 0.0320 5B35ST 122.4 0.0320 111.2 0.0320 5B35DR
AX3/GH B36 122.4 0.0275 111.2 0.0275 5B36ST 122.4 0.0275 111.2 0.0275 5B36DR
AX4/AB B37 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B37ST 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B37DR
AX4/BC B38 122.4 0.0279 111.2 0.0279 5B38ST 122.4 0.0304 152.0 0.0256 5B38DR
ETAJ 5
AX4/CD B39 122.4 0.0328 152.0 0.0276 5B39ST 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B39DR
AX4/DE B40 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B40ST 122.4 0.0301 111.2 0.0301 5B40DR
AX A/23 B41 122.4 0.0414 190.6 0.0306 5B41ST 122.4 0.0414 190.6 0.0306 5B41DR
ETAJ 5
AX A/34 B2 122.4 0.0321 190.6 0.0238 5B2ST 122.4 0.0284 123.8 0.0268 5B2DR
AX B/23 B43 163.5 0.0386 198.1 0.0329 5B43ST 163.5 0.0386 198.1 0.0329 5B43DR
ETAJ 5
AX B/34 B4 122.8 0.0326 201.1 0.0234 5B4ST 122.8 0.0265 95.2 0.0288 5B4DR
AX C/12 B45 122.4 0.0362 201.1 0.0259 5B45ST 122.4 0.0362 201.1 0.0259 5B45DR
AX C/22` B46 122.8 0.0365 201.1 0.0262 5B46ST 122.8 0.0365 201.1 0.0262 5B46DR
ETAJ 5
AX C/2`3 B6 122.8 0.0276 201.1 0.0198 5B6ST 122.8 0.0224 95.2 0.0244 5B6DR
AX C/34 B7 122.8 0.0265 95.2 0.0288 5B7ST 122.8 0.0265 95.2 0.0288 5B7DR
ETAJ 5 AX D/2`4 B47 122.8 0.0362 152.0 0.0304 5B47ST 122.8 0.0362 152.0 0.0304 5B47DR
AX E/12 B9 122.8 0.0362 201.1 0.0259 5B9ST 122.8 0.0362 201.1 0.0259 5B9DR
AX E/22` B10 163.5 0.0335 198.1 0.0285 5B10ST 163.5 0.0335 198.1 0.0285 5B10DR
ETAJ 5
AX E/2`3 B11 122.8 0.0276 201.1 0.0198 5B11ST 122.8 0.0253 148.7 0.0216 5B11DR
AX E/34 B12 122.4 0.0299 148.7 0.0255 5B12ST 122.4 0.0299 148.7 0.0255 5B12DR
AX F/12 B13 122.8 0.0316 123.8 0.0298 5B13ST 122.8 0.0388 255.6 0.0242 5B13DR
ETAJ 5
AX F/23 B49 160.9 0.0425 255.6 0.0311 5B49ST 160.9 0.0425 255.6 0.0311 5B49DR
AX G/12 B15 122.8 0.0316 123.8 0.0298 5B15ST 122.8 0.0388 255.6 0.0242 5B15DR
ETAJ 5
AX G/23 B51 163.5 0.0414 253.5 0.0306 5B51ST 163.5 0.0414 253.5 0.0306 5B51DR
AX H/12 B17 123.0 0.0356 192.0 0.0264 5B17ST 123.0 0.0356 192.0 0.0264 5B17DR
ETAJ 5
AX H/23 B53 122.4 0.0414 190.6 0.0306 5B53ST 122.4 0.0414 190.6 0.0306 5B53DR
Tabelul 7.7-Rotiri plastice în stâlpii de la parter

θEd(accel X) θEd(mode1 X) θEd(accel Y) θEd(mode2 Y) θpl(limita) Pozitie
0.012 0.006 0.0030 0.0010 0.0308 Ax1/C
0.0090 0.0020 0.0010 0.001 0.0439 Ax1/D
0.0107 0.0050 0.0010 0.0010 0.0380 Ax1/E
0.0108 0.006 0.0010 0.001 0.0354 Ax1/F
0.011 0.007 0.0010 0.0010 0.0323 Ax1/G
0.012 0.008 0.0010 0.001 0.0316 Ax1/H
0.01 0.002 0.0010 0.0010 0.0416 Ax 2/A
0.009 0.002 0.0010 0.001 0.0427 Ax 2/B
0.0104 0.004 0.0010 0.0010 0.0454 Ax 2/C
0.009 0.003 0.0010 0.001 0.0469 Ax 2/E
0.001 0.004 0.0010 0.0010 0.0341 Ax 2/F
0.009 0.005 0.0010 0.001 0.0455 Ax 2/G
0.001 0.006 0.0010 0.0010 0.0436 Ax 2/H
0.0107 0.004 0.0010 0.001 0.0347 Ax 2`/C
0.008 0.002 0.0010 0.0010 0.0422 Ax 2`/D
0.009 0.003 0.0010 0.001 0.0356 Ax 2`/E
0.011 0.002 0.0010 0.0010 0.0371 Ax 3/A
0.01 0.002 0.0010 0.001 0.0401 Ax 3/B
0.09 0.003 0.0010 0.0010 0.0432 Ax 3/C
0.008 0.002 0.0010 0.001 0.0458 Ax 3/E
0.006 0.004 0.0010 0.0010 0.0520 Ax 3/F
0.007 0.006 0.0010 0.001 0.0484 Ax 3/G
0.01 0.003 0.0010 0.0010 0.0436 Ax 3/H
0.008 0 0.0010 0.001 0.0422 Ax 4/A
0.007 0 0.0010 0.0010 0.0425 Ax 4/B
0.007 0.001 0.0010 0.001 0.0422 Ax 4/C
0.0075 0.002 0.0010 0.0010 0.0412 Ax 4/D
0.007 0.001 0.0010 0.001 0.0413 Ax 4/E
256
Anexa C-Mecanisme de plastificare detaliate
Figura 7.15-Mec. de plastificare (modal X, Ax A) Figura 7.16- Mec. de plastificare (modal X, Ax B)
Figura 7.17-Mec. de plastificare (modal X, Ax C) Figura 7.18- Mec. de plastificare (modal X, Ax D)
Figura 7.19-Mec. de plastificare (modal X, Ax E) Figura 7.20- Mec. de plastificare (modal X, Ax F)
257
Figura 7.21-Mec. de plastificare (modal X, Ax G) Figura 7.22- Mec. de plastificare (modal X, Ax H)
Figura 7.23-Mec. de plastificare (accel X, Ax A) Figura 7.24- Mec. de plastificare (accel X, Ax B)
Figura 7.25-Mec. de plastificare (accel X, Ax C) Figura 7.26- Mec. de plastificare (accel X, Ax D)
258
Figura 7.27-Mec. de plastificare (accel X, Ax E) Figura 7.28- Mec. de plastificare (accel X, Ax F)
Figura 7.29-Mec. de plastificare (accel X, Ax G) Figura 7.30- Mec. de plastificare (accel X, Ax H)
Figura 7.31- Mec. de plastificare (modal Y, Ax 1) Figura 7.32- Mec. de plastificare (modal Y, Ax 2)
259
Figura 7.33- Mec. de plastificare (modal Y, Ax 3) Figura 7.34-Mec. de plastificare (modal Y, Ax 2`)
Figura 7.35- Mec. de plastificare (modal Y, Ax 4) Figura 7.36 Mec. de plastificare (accel Y, Ax 1)
Figura 7.37- Mec. de plastificare (accel Y, Ax 2) Figura 7.38- Mec. de plastificare (accel Y, Ax 3)
Figura 7.39-Mec. de plastificare (accel Y, Ax 2`) Figura 7.40- Mec. de plastificare (accel Y, Ax 4)
260
CAPITOLUL 6
ASPECTE PRIVIND INFLUENTA SISTEMELOR DE TIP
BACK-UP LA CLADIRI
STUDIU DE CAZ OKLAHOMA MURAH BUILDING
261
1 - Introducere
1.1 Definirea colapsului progresiv
Siguranța structurală a fost întotdeauna o preocupare cheie pentru inginerii proiectanți.

Unul dintre mecanismele de cedare structurală, pentru care s-a oferit o atenție sporită în
ultimele decenii, este cel de “colaps progresiv”.
Colapsul progresiv reprezinta “propagarea unei cedări, inițial locală, de la un element
structural la altul rezultând în final colapsul întregii structuri sau a unei părți disproporțional
de mare din aceasta”. Eurocodul nu include un standard separat specific colapsului progresiv,
dar prezintă fenomenul în standardele de acțiuni accidentale. Așadar, este dată o definiție
pentru robustețe: “capacitatea unei structuri de a rezista unor evenimente ca incendii, explozii,
șocuri sau consecințelor unor erori umane, fără a fi afectată într-o măsură disproporționată față
de cauza inițială”.
Materialele de cercetare disponibile pentru studiul colapsului progresiv al structurilor
sugerează că clădirile proiectate pentru a rezista acțiunilor seismice au robustețe bună
împotriva colaps progresiv.
Structurile pentru clădiri trebuie să fie proiectate astfel încât să prevină extinderea avariilor
cauzate de acțiuni extreme. O astfel de structură trebuie să posede următoarele caracteristici:
redundanță,legături între elemente, ductilitate sau capacitate de preluare a încărcărilor
alternante. Lipsa unor astfel de caracteristici poate conduce la cedarea structurii ca urmare a
unor avarii locale. În cazul clădirilor multietajate, un astfel de fenomen poate numele de colaps
progresiv.
Colapsul progresiv poate apărea atunci când unul sau mai multe elemente structurale
verticale (stâlpi, pereți structurali) cedează brusc, indiferent de cauză (accident sau atac). În
acest caz structura cedează progresiv, încărcarea preluată inițial de elementul afectat
transmițându-se la elementele adiacente. Dacă aceste elemente nu au suficientă capacitate de a
prelua încarcările transmise ele vor ceda la rândul lor, încărcarea fiind distribuită celorlalte
elemente structurale învecinate și asfel fiecare redistribuție de eforturi ducând la cedarea altor
elemente structurale, până la obținerea unui nou echilibru structural având insă ca rezultat
prăbusirea unei părti din structură sau prăbușirea în totalitate a acesteia rezultând astfel colapsul
general. Astfel una din caracteristicile principale ale colapsului progresiv este aceea că
rezultatul final este mult mai dezastruos decât cauzele ce au dus la acesta.
Unii autori resping termenul de “colaps progresiv”, deoarece aproape orice cedare
structurală pesupune un anumit nivel de propagare/evoluție a fenomenului de cedare în
interiorul structurii preferând astfel termenul de “colaps disproporționat”.
În general inginerii constructori și-au concentrat activitățile de proiectare pe optimizarea
costului unei construcții în timp ce indeplinesc cerințele de cod. Astfel majoritatea clădirilor
au fost proiectate pentru a putea prelua încărcări gravitaționale și încărcări laterale provenite
din sesim sau vânt. Modul de comportare al unei construcții atunci când aceasta este supusă la
acțiuni ce depășesc situațiile de proiectare convenționale nu este in general luat în considerare.
Fenomenul de colapsul progresiv a fost adus în vederea inginerilor constructori pe la
sfârșitul anilor '60 ca urmare a unui eveniment nefast petrecut în Anglia. Ulterior, datorită
atacurilor teroriste ce au avut loc in ultima perioadă, preocupările oamenilor de știintă legate
de acest fenomen s-au accentuat.
262
1.2 Ronan Point
Așa cum s-a menționat anterior, în Europa, un prim val de interes asupra colapsului
progresiv s-a declanșat o dată cu evenimentul petrecut in anul 1968 in Canning Town, Anglia
asupra clădirii Ronan Point. Ronan Point a fost construită după al Doilea Război Mondial (25
Iulie 1966-11 Martie 1968) ca un răspuns la necesitatea de a înlocuii clădirile distruse în urma
atacurilor. Industria construcțiilor în acel moment era caracterizată de lipsa fortei de muncă
specializate, de o schimbare în politică permițând densități de ocupare mai mari precum și de
dezvoltarea de tehnici de realizare a construcțiilor utilizând prefabricate. Astfel Ronan Point a
fost construită folosind sistemul Larsen - Neilsen. Dezvoltat în Danemarca în 1948 Sistemul
Larsen - Neilsen a fost format din elemente prefabricate din beton (pereți, podele și scări),
menite să reducă la minimum lucrările de construcție la fața locului. Pereți, podele și scări sunt
prefabricate. Acest sistem nu fusese gândit pentru structuri cu un regim de inălțime mai mare
de 6 etaje.
Conceput ca o structură din prefabricate din beton, fiecare planșeu era susținut de pereții
portanți aflați direct sub acesta, ei constituind singura cale de transfer al încărcărilor. Panouri
de pardoseală îmbinate cu lambă și uluc au fost montate în panourile de perete prin îmbinări
cu caneluri. Aceste imbinari au fost apoi fixate cu buloane după care au fost acoperite cu mortar
oferind astfel continuitate și interacțiune reciprocă . Ronan Point avea 24m x 18m și o înăltime
de 64m (22 de etaje).
În dimneața zile de 16 Mai 1968 datorită unei scurgeri de gaz a avut loc o explozie la etajul
18 al acestei clădiri. Forța acestei explozii a dus la cedarea pereților nestructurali din bucătărie
și din sufragerie precum și a pereților portanți din colțul Sud-Estic al apartamentului. Pereții
portanți distrusi aveau rolul de a prelua încarcarile aferente etajului 19 astfel acesta a cedat,
fiind apoi urmat de celelalte etaje superioare.Aceasta a fost prima fază a colapsului progresiv.
În continuare încărcările aferente planșeului peste etajul 17 au crescut simțitor datorită
impactului dat de colapsul etajelor superioare ducând astfel la cedarea acestuia, colapsul
propagându-se până la sol.
Colapsul a distrus o parte din camera de zi a apartamentelor de sud-est, lăsând intacte
dormitoarele, în afară de cele situate între etajele 17-22. Între aceste etaje au avut loc decese
(Figura 1.1). Datorită timpului care s-a întâmplat prăbușirea, cele mai mulți dintre chiriasi încă
dormeau în dormitoare lor, reducând considerabil rata de fatalitate.
Întinderii prejudiciului și colapsul progresiv se datorează atât efectele exploziei și
caracteristicile structurale ale clădirii.
Ancheta publică a relevat faptul că vânturile puternice sau efectele unui incendiu ar fi putut
cauza, de asemenea, un colaps progresiv. Ronan Point a fost realizat folosind coduri de
proiectare vechi de cincisprezece ani. Aceste coduri nu a luat în considerare încărcările date de
vânt ce apar la înălțimile curente ale constructiei.
Conceput pentru a rezista la forțe date de viteze ale vântului de 28m/s, Ronan Point, având
64m înălțime, ar fi putut fi supus la viteze de 47 m/s. În plus, la incediu, datorita temperaturii
ridicate și prin urmare a fenomenului de dilatare, puteau aparea deformații ale plăcii ce aveau
ca rezultat deplasarea sau rotirea rosturilor acesteia. Unii cercetători au ajuns la concuzia că și
în cazul unui incendiu rezultatul ar fi fost asemănător cu cel al exploziei.
263
Figura 1.1 Mecanism de cedare al cladirii Ronan Point in urma exploziei (Prasad. C.A. M.Tech,
M(ASCE), FIE, MSEI, CE(I), “Precast Concrete Codal Provisions – Comparison Of Various Codes”
.Masterbuilder –published on Mon, Jul 21st, 2014)
Figura 1.2 Vedere in plan a apartamentului 90-sursa exploziei
264
1.3 Skyline Plaza
Skyline Plaza este un complex situat în Crossroads Bailey, Virginia. Acesta include opt
blocuri , șase clădiri de birouri, un hotel, și un centru comercial. Pe 2 martie 1973, în timpul
execuției un bloc de apartamente (A4) și garajul învecinat s-au prăbușit. Incidentul a avut loc
în jurul orei 14:30, și a dus la moartea a 14 muncitori și rănirea altora 34 .
Clădire A-4 a fost o structură realizată din beton armat din stâlpi și planșee dală. Acesta a
fost conceput ca un complex de apartamente de 26 etaje, cu un subsol de patru etaje și un nivel
penthouse. Grosimea plăcii era de 20 cm iar înălțimea de etaj de 2,75m. Placa de beton proaspăt
turnată peste etajul 24 s-a prabușit peste etajul inferior, declanșându-se astfel o reacție in lanț
care a dus la prăbușirea structurii până la fundație. Astfel, partea centrală a structurii a dispărut,
iar extremitățile acesteia au rămas în picioare ca două turnuri independente.
Pe 5 martie 1973, la trei zile de la prăbușire, Centrul pentru Tehnologia Construcțiilor al
Biroului Național de Standarde a fost chemat pentru a investiga și a determinat prăbușirea
blocului A-4. O analiza tridimensională cu element finit a fost realizată pentru etajele 22 și 23
pentru a determina amploarea forțelor aplicate pe placă și dacă plăcile ar fi putut prelua în mod
corespunzător aceste forțe. Pentru un calcul acoperitor s-au luat în considerare trei cazuri:
Cazul I: Toate cofraje de la etajul 22 au fost îndepartate, așadar placa de la etajul 23 își
prelua propria greutate, greutarea proprie a etajului 24 și greutatea cofrajelor aflate sub etajul
24. Rezistența luată în considerare pentru placa de la etajul 23 în acest caz a fost de aproximativ
8 N/mm2.
Cazul II: Încărcarile preluate de placa de la etajul 23 au depașit rezistența de calcul a
betonului. Acesta a fost de 20 N/mm2.
Cazul III: Unele cofraje de la etajul 22 au fost îndepartate, așadar încarcarea considerată
in cazul I a fost distribuită intre etajele 22 și 23. Rezistența luată în considerare pentru placa de
la etajul 22 în acest caz a fost de aproximativ 9,4 N/mm2.
În urma analizei celor trei cazuri s-a concluzionat că eliminarea necorespunzătoare a
cofrajelor de la etajul al 23-lea a dus la creșterea forțelor tăietoare în jurul stălpilor. Betonul
turnat recent nu atinsese încă capacitatea sa portanta și nu a putut rezista acestor forțe. Prin
urmare, mecanismul de cedare a fost cedarea prin forță tăietoare a unor stâlpi (67,68,83-vezi
figura 1.4) de la etajul 23. Făra aportul acestor stâlpi în preluarea încărcărilor, stâlpii rămași nu
au putut prelua singuri aceste încarcări și au cedat ducând astfel la cedarea întregului etaj, ceea
ce a crescut încărcarea ce ar fi trebuit să fie preluată de etajul 22. Elementele acestui etaj fiind
de asemeanea turnate de scurt timp nu au putut prealua încărcarile, rezultând astfel fenomenul
de colaps progresiv.
În urma acestui eveniment, Asociația Cimentului Portland (APC) și Institutul de Beton
Precomprimat au emis ghiduri de proiectare noi cu prevederi incluse pentru a preveni colapsul
progresiv. În noiembrie 1974, ACI Journal a susținut importanța considerării eforturilor de
proiectare si pentru cazul de execuție, acestea fiind deci la fel de importante ca si cele luate in
considerare în perioada de exploatare a construcției. Acest accident a făcut, de asemenea
inginerii sa fie conștienți de importanța inspecțiilor la fața locului și că este încă în
responsabilitatea proiectantului de a se a asigura ca proiectul este realizat în mod
corespunzător. Toate aceste schimbări au ajutat pentru a preveni apariția acestor tipuri de
cedări.
265
Figura 1.3 Blocul A-4 in urma colapsului (Leyendecker, Edgar V. and Fattal, S. George (1977),
Investigation of the Skyline Plaza Collapse in Fairfax County, Virginia, U.S. Department of
Commerce, Washington D.C.)
Figura 1.4 Vedere în plan etaj current a blocului A-4 (Leyendecker, Edgar V. and Fattal, S.
George (1977), Investigation of the Skyline Plaza Collapse in Fairfax County, Virginia, U.S.
Department of Commerce, Washington D.C.)
266
1.4 Clădirea federală Alfred P. Murrah
1.4.1 Introducere
Al doilea val de interes asupra fenomenului de colaps progresiv a apărut ca urmare a
atentatului din 19 Aprilie 1995 asupra clădirii federale Alfred P. Murrah din Oklahoma, SUA.
Clădirea Federală Alfred P. Murrah a fost concepută pentru Serviciul Clădiri GSA public
la începutul anilor 1970. Constructia proiectului a avut loc într-un interval de peste 20 luni și a
fost finalizată la începutul anului 1976. În general, proiectul a constat dintr-o clădire de birouri
de opt etaje, două aripi auxiliare de câte un etaj, precum și un garaj de parcare pe mai multe
niveluri. Pe părțile laterale estice și la vestice ale cladirii de birouri se aflau cele două aripi
auxiliare.
Sistemul structural al clădirii Murrah a fost realizat din cadre spațiale. Dimensiunile în plan
ale tramei erau de 10mx6m (10 m pe direcția Nord-Sud și 6 m pe direcția Est-Vest). Înălțimea
curentă de nivel era de aproximativ 4 m pentru etajele 2-7 si de aproximativ 4,3 m pentru etajul
8. Sistemul structural lateral al clădirii a fost alcătuit din pereti de forfecare din beton armat
expuși la exterior pe fata de sud.
În plus față de pereții de forfecare, fața de sud a clădirii era formată din rigle de cuplare
prefabricate din beton și sistemul de perete cortină din sticlă. Fețele dinspre Est și Vest ale
structurii conțineau, rigle de cuplare prefabricate, dar în această situație panouri din piatră de
granit de 7,5cm înlocuiau peretele cortină de sticlă; de asemenea aceste fețe erau legate de
canalele de aerisire circulare si verticale, realizate din beton, acestea aveau grosimea de 20 cm
și erau prinse de aceste fețe pe o lungime de proximativ 3m. Fațada dinspre Nord a fost
compusă dintr-un sistem de perete cortină de sticlă. Grinda de transfer la etajul al doilea este,
de asemenea un aspect important la această cladire deoarece acesta a permis întreruperea
stâlpilor intermediari pentru etajele 1 și 2 rezultând astfel un spațiu mult mai mare pentru aceste
etaje. Dimensiunile în plan ale tramei devenind de 10m x12m (10 m pe direcția Nord-Sud și
12m pe direcția Est-Vest).
Un camion capcană, plin cu explozibil (aproximativ 1800 kg de TNT) a fost detonat la
aproximativ 3m distanța de această clădire. În urma acestei explozii trei stâlpi de la parter au
fost deteriorați. Pierderea acestui suport a produs cedarea unei grinzi de transfer. Cedarea
grinzii a cauzat prăbușirea stâlpilor aflați pe grindă și a planșeelor susținute de aceștia și astfel
aproximativ jumătate din structura de 8 etaje a fost distrusă. Numărul victimelor s-a ridicat la
167 de morți (dintre care 19 copii sub vârsta de 6 ani) și 782 de răniți.
Craterul rezultat în urma exploziei a fost de aproximativ 8,5m în diametru și 2,1 m
adâncime. Detonarea unei bombe de o asemenea magnitudine produce unde ce se propagă
radial. BPAT(Building Performance Assessment Team) a calculat că presiunile rezultate pe
porțiunea de nouă etaje a clădirii Murrah din cauza acestor unde produse de explozie au fost
un maxim de 69N/mm2 în zona cea mai apropiată de zona de detonarea și un minim de de
0,062N/mm2 la colțul de vest de sus a structurii.
Dezastrul structurii Murrah a fost clar un colaps progresiv. Prăbușirea unei mari părți din
structură a fost precipitată de distrugerea unei mici părți din ea (a câtorva stâlpi). Colapsul a
implicat, de asemenea, o înlănțuire de cedări: distrugerea stâlpilor, cedarea grinzii de transfer,
colapsul structurii la partea superioară. În urma unor calcule și analize detaliate s-a constatat
că din cei 42000 de metrii pătrați de suprafață construită, 1783 metri pătrați au fost distruși
datorită exploziei, adică aproximativ 4% și 17700 metri pătrați au fost distruși datorită
exploziei și a colapsului progresiv, adică aproximativ 42%.
267
Figura 1.5 Clădirea federală Alfred P. Murrah înainte de atac

(https://en.wikipedia.org/wiki/Alfred_P._Murrah_Federal_Building” )
Figura 1.6 Vedere tridimensională a limitei de colaps a clădirii federale Alfred P. Murrah (FEMA
277, The Oklahoma City Bombing Report (August 1996) “Improving Building performance through
multi-hazard mitigation.”)
268
1.4.2 FEMA (Federal Emergency Management Agency)-BPAT
Răspunsul autorităţilor competente a fost prompt. La 3 săptămâni după explozie, după ce

zona a fost asigurată (în perioada 9-13mai) FEMA a trimis o echipă pentru a investiga răspunsul
clădirii (BPAT). Această echipă a facut fotografii, a strâns planuri ale clădirii și a prelevat
probe din elementele structurale pentru a determina caracterisicile fizico-mecanice ale
elementelor componente. Acestea au avut drept scop determinarea răspunsului la explozie a
clădirii Murrah și de a găsii noi soluții de îmbunătățire a rezistenței clădirilor la vânt, explozii,
cutremure sau alte situații exceptionale.
S-a constatat ca trei stâlpi au fost afectați in mod direct de explozie (stâlpii G16,G20 și
G24), așa cum se vede în figura 1.9. Sectiunea transversală a acestora avea 91x51m. Stâlpii
erau armați logitudinal cu 20ϕ35 și transversal cu 2ϕ12.
Stâlpul G20 a fost cel mai aproape de zona exploziei și astfel acesta a fost spulberat
complet. Acesta se afla la o distanță de aproximativ 4,8m de zona de explozie. Folosind metoda
de echivalență a TNT (distanța scalată-Hopkinson) s-a constatat că
RH=R/(WTNT) =4,8m/1800kg =0,4 m/kg . Unde R=distanța de la sursă la amplasament,
1/3 1/3 1/3
W=greutatea in kg a explozibilului. Pe baza rapoartelor din cel de-al Doilea Război Mondial
cu privire la acestă distanță scalată necesară pentru a distruge stâlpul din beton armat de la
parter este de 1,28 m/kg1/3. Așadar stâlpul G20 a fost spulberat drept dovadă nu au fost găsite
dovezi ale acestui stâlp la locul exploziei.
Stâlpul G24 a fost localizat în afara razei de acțiune a exploziei dar a fost foarte solicitat de
acțiunea de detonare. Astfel acesta a fost supus la forțe laterale aplicate pe axa slabă a acestuia.
În urma unor analize îndetaliate s-a constatat ca presiunea laterală la care a fost supus stâlpul
G24 a fost de 9,65N/mm2. Cedarea stâlpului a avut loc în partea superioara a acestuia ca urmare
a depășirii capacității la forta tăietoare.
Stâlpul G16 a fost localizat la o distanță mai mare decât cea a lui G24 (15m). În urma unor
analize asemănatoare cu cele efectuate pentru stâlpul G24 s-a constatat ca presiunea laterală la
care a fost supus stâlpul G16 a fost de 4,42N/mm2. Și în acestă situație cedarea stâlpului s-a
produs ca urmare a depășirii capacității la forță tăietoare.
Stâlpul G12 a fost supus acțiunii directe a exploziei, însă în această situație raza de acțiune
a fost de 27m iar presiunea la care a fost supus a fost de 0,8 N/mm2 , nedepașindu-se asftel
capacitatea acestuia. Aceste rezultate corespund cu realitatea drept dovadă stâlpul G12 a rămas
intact.
Planșeele aflate în imediata apropiere a zonei de explozie au fost încărcate în mod direct de
acțiunea exploziei.Fațada din partea nordică a cladirii era alcătuită dintr-un sistem de pereți
cortină. Aceștia au oferit foarte puțină rezistență în fața exploziei. Astfel undele datorate
exploziei au pătruns în clădire și au solicitat plăcile deasupra și dedesuptul lor. Presiunea
rezultată sub plăci a fost mai mare (de exemplu pentru placa peste nivelul 5 aflată între stalpii
G20 și G22 presiunea exercitată este de 1,06 N/mm2) decât cea aplicată la partea superioară
(unde presiunea exercitată este de 0,6 N/mm2). Astfel a rezultat o presiune orientată spre partea
superioară a plăcii, încărcare cu orientarea opusă față de încarcarea luată în general în calcul.
Placa avea o grosime de 15cm și era armată la partea inferioară cu bare de ϕ12/450mm pe
o direcție și ϕ12/225mm pe cealaltă direcție. Datorită poziției barelor acestea au oferit o
rezistență foarte mică pentru solicitarea la care au fost supuse.
Conform calculelor plăcile aflate până la nivelul 5, aflate între stâlpii G18 și G24 au fost
încărcate peste capacitea lor portantă.
269
Figura 1.7 Vedere în plan a etajului 1 a clădirii federale Alfred P. Murrah (FEMA 277, The
Oklahoma City Bombing Report (August 1996) “Improving Building performance through multi-
hazard mitigation.”)
Figura 1.8 Stâlpul G20 cel mai apropiat de sursa exploziei (FEMA 277, The Oklahoma City
Bombing Report (August 1996) “Improving Building performance through multi-hazard mitigation.”)
270
Figura 1.9 Vedere în elevatie a axei G a răspunsului structurii la acțiunea exploziei (FEMA 277,
The Oklahoma City Bombing Report (August 1996) “Improving Building performance through multi-
hazard mitigation.”)
2 - Studiu de caz: Clădirea Federală Alfred P. Murrah

2.1 Introducerea clădirii federale Alfred P. Murrah în programul de calcul Etabs.
2.1.1 Definirea modelului de calcul
S-a realizat un model de calcul spatial ținând cont de informațiile obținute din investigațiile
realizate de FEMA în perioada 9-13mai 1995.
Calculul structural a fost realizat cu ajutorul programului de calcul automat ETABS si prin
verificari in conformitate cu legislatia in vigoare.
Modelul de calcul al supratructurii este cel spațial considerat încastrat la baza primului.
Planseul de beton armat are rigididate si rezistență substanțială pentru a prelua eforturile
produse de forțele laterale, iar datorită regularității si omogenității structurii poate fi considerat
indeformabil în planul său.
Materialele utilizate:
 Beton – fcd=4000psi=27,6N/mm2 → fck=27,6*1,5=41,4N/mm2 C40/50, Ec=35GPa,
fctk=4,6N/mm2
o se va considera material izotrop (caracteristicile nu depind de direcția de
solicitare,chiar dacă în realitate betonul are comportare neliniară- nu este
izotrop)
o masa volumică: 2,5 t/m3
o greutate volumică: 25 kN/m3
o modul de elasticitate: 3500000kN/m2
271
o coeficientul lui Poisson: μ=0,2

o coeficientul de dilatare termică pentru calculul la variații de temperatură:-setare
implicită
𝐸
o modul de elasticitare transversal G: 𝐺 = 2∙(1+𝜇) (2.1)
 Armături – fyg=60000psi=413N/mm2 , fyk=413*1,15=475N/mm2
2.1.2 Definirea elementelor structurale
S-au definit dimensiunile în plan ale tramelor și înălțimea de nivel ale etajelor ținând cont
de prezentarea sistemului structural al clădirii Murrah expusă la punctul 1.4.1(structură de
cadre spațiale, dimensiunile în plan ale tramei de 10m x 6m (10 m pe direcția Nord-Sud și 6 m
pe direcția Est-Vest), înălțimea curentă de nivel de aproximativ 4 m pentru nivelele 1-8 si de
aproximativ 4,3 m pentru nivelul 9.
Elementele structurale ale suprastructurii, stâlpi si grinzi, au fost modelate folosind
elemente finite de tip bară(grinzi-„beam” , stâlpi-„column”).
Placa a fost modelată ca element finit de tip „membrane”; modelarea ca membrană s-a
folosit deoarece nu se dorește calculul eforturilor pe planșeu, ci doar transmiterea încărcărilorde
pe plăci la grinzile aferente, descărcarea plăcii se face după linii de rupere la 45 ° (elementele
de tip membrană nu se discretizează).
Pentru simplificarea modelului structural s-au considerat considera următoarele tipuri de
secțiuni dispuse pe următoarele nivele:
 Stâlpi: De colț fața Nordică:45x150cm
 Marginali fața Nordică:50x90cm-pentru P+E1
 Marginali fața Nordică:40x60cm-pentru E2+E8
 Interiori + Marginali fața Estică+ Marginali fața Vestică:60x60cm
 Marginali fața Sudică:45x150cm-pentru stălpii exteriori(3+3)
 Marginali fața Sudică:45x120cm-pentru stălpii exteriori(5)
 Grinzi: Longitudinale : 45x90cm
 Transversale: 45x90cm
 De transfer : 90x150cm
 Perimetrale ultimul etaj: 45x120cm
 Placa: grosime 15cm
2.1.3 Ipoteze de calcul
Datorită subsolului rigid, deplasările pe înălțimea acestuia datorate forțelor seismice sunt
nule. Modelarea cu subsol “cutie rigidă” permite considerarea structurii ca fiind încastrată la
bază.
Nodurile sunt considerate rigide cu dimensiuni finite: în modelarea acestora in programul
Etabs s-a considerat “rigid zone factor”=0,8. Rigiditatea structurii, K, este influențată de
rigiditatea grinzilor K=f(EI/l). Deschiderea “l” deformabilă a grinzilor este l=L-RZF(ioff+joff).
Dacă RZF=0 =>l=L(scade rigiditatea grinzii și a structurii)
272
Dacă RZF=1 =>l=L0(scad deplasările)

Diafragma rigidă de nivel, orizontală, asigură deformarea solidară in preluarea forțelor
orizontale (seism, vânt) de către elementele structurale verticale(stâlpi). Această constrângere
obligă la păstrarea distanței relative intre oricare două puncte în planul planșeului. În Etabs
aceasta constrângere este aplicată atât nodurilor, cât și elementelor de placă. În realitate,
constrângerea trebuie aplicată exclusiv nodurilor.
Ipotezele privind rigiditatea elementelor structurale în stadiul de exploatare (domeniul
fisurat de comportare) difera funcție de verificările efectuate și vor fi descrise separat în cadrul
paragrafelor respective.
2.1.4 Evaluarea încărcărilor
2.1.4.1 Încărcări permanente
– nivel curent (Pardoseală+ Șapă suport+egalizare+ Tencuială+ Greutate pereți

despărțitori)→q=2 kN/m2
– terasă (Protectie + Hidroizolatie + Termoizolatie + Beton de panta +
Tencuială)→q=5 kN/m2
2.1.4.2 Încărcarea utilă este 𝒒 = 𝟐, 𝟎 𝒌𝑵/𝒎𝟐 .
2.1.4.3 Încărcarea din zăpadă a fost determinată conform CR 1-1-3/2012:
Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe acoperis, pentru situația de proiectare

persistentă/tranzitorie se determină astfel:
𝑆 = 𝛾𝐼𝑠 · 𝜇𝑖 · 𝐶𝑒 · 𝐶𝑡 · 𝑆𝑘 = 1,1 · 0,8 · 1 · 1,0 · 0,5 = 0,44 ≈ 0,5 𝑘𝑁/𝑚2 (2.2)
Unde:
 𝛾𝐼𝑠 =este factorul de importanță-expunere pentru acțiunea zăpezii;
 𝜇𝑖 =coeficientul de formă al încărcării din zăpadă pe acoperiș;
 𝐶𝑒 =coeficientul de expunere al construcției în amplasament;
 𝐶𝑡 =coeficientul termic
 𝑆𝑘 =valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe sol [kN/m2], în amplasament
 𝑆𝑘 =10 Pound per square foot [psf]=0,5[kN/m2], -ASCE7-05 fig 7.1
În Standardul American ASCE7-05:
𝑝𝑓 = 0,7 · 𝐶𝑒 · 𝐶𝑡 · I · 𝑝𝑘 = 0,7 · 1 · 1 · 1,1 · 0,5 = 0,385[kN/m2], (2.3)
2.1.4.4 Încărcarea din seism:
Pentru a se analiza comportarea structurii acționată de către încarcările date de seism s-a
realizat o analiza statică liniară, utilizând metoda forţelor seismice statice echivalente. S-au
utilizat următorii parametrii obtinuți conform Standardului American ASCE7-05:
1. Determinarea categoriei de ocupare: Categoria de ocupare este III.
2. Alegerea clasei solului: C –sol foarte dens și rocă moale
3. Determinarea parametrilor de mişcare a terenului:
273
 Ss şi S1
S1- Ordonata spectrului de răspuns elastic al acceleraţiilor pentru o perioadă T= 1 s şi pentru
valoarea convenţională a fracţiunii din amortizarea critică ξ=0,05, (pentru cutremul maxim
considerat-MCE)
𝑆
SS- Ordonata spectrului de răspuns elastic al acceleraţiilor pentru o perioadă 𝑇0 = 0,2 ∗ 𝑆𝐷1
𝐷𝑆
şi pentru valoarea convenţională a fracţiunii din amortizarea critică ξ=0,05, (pentru cutremul
maxim considerat-MCE)
T0 şi TS sunt limitele domeniului de perioade în care acceleraţia spectrală are valorile
maxime şi este modelată simplificat printr-un palier de valoare constantă.
Pentru oraşul Oklahoma cele două valori, Ss şi S1 pot fi luate de pe site-ul USGS- FEMA:
http://earthquake.usgs.gov/designmaps/beta/us/ , sunt date in funcție de categoria de ocupare
şi sunt: Ss=0,315g şi S1 =0,082g
 Fa şi Fv
Fa şi Fv –reprezintă coeficienţii amplasamentului. Aceştia sunt daţi in tabele (Tabel 11.4-1
şi Tabel 11.4-2) în ASCE 7-05 la pagina 115 în funcţie de tipul terenului şi de Ss respectiv S1
Fa=1,2(teren categoria C şi Ss=0,315g )
Fv=1,7(teren categoria C şi Ss=0,082g )
 SDS şi SD1
SDS şi SD1 sunt spectrele normalizate (de proiectare) de răspuns elastic ale acceleraţiilor
absolute pentru componentele orizontale ale mişcării terenului
2 2
SDS = 3 ∗ Fa ∗ Ss = 3 ∗ 1,2 ∗ 0,315g = 0,252g (2.4)
2 2
SD1 = 3 ∗ Fv ∗ S1 = 3 ∗ 1,7 ∗ 0,082g = 0,093g (2.5)
4. Determinarea limitelor domeniului de perioade în care acceleraţia spectrală are
valorile maxime
𝑆 0,093𝑔
𝑇0 = 0,2 ∗ 𝑆𝐷1 = 0,2 ∗ 0,252𝑔 = 0,074𝑠 (2.6)
𝐷𝑆
𝑆𝐷1 0,093𝑔
𝑇𝑠 = = 0,252𝑔 = 0,37𝑠 (2.7)
𝑆𝐷𝑆
TL – Perioada de control (colţ) a spectrului de răspuns reprezintă graniţa dintre zona

(palierul) de valori maxime în spectrul de viteze relative şi zona (palierul) de valori maxime în
spectrul de deplasări relative.(are echivalent TD in P100)
TL=12s–conform ASCE 7-05 pagina 229, fig 22-15
5. Determinarea spectrului de răspuns elastic al acceleraţiilor absolute pentru
componentele
orizontale ale mişcării terenului în amplasament:
 pentru intervalul 0s-T0:
𝑇
𝑆𝑎 = 𝑆𝐷𝑆 ∗ (0,4 + 0,6 ∗ 𝑇 ) (2.8)
0
 pentru intervalul T0-TS:
274
𝑆𝑎 = 𝑆𝐷𝑆 (2.9)
 pentru intervalul TS-TL:

𝑆𝐷1
𝑆𝑎 = (2.10)
𝑇
 pentru intervalul TL-T :

𝑆𝐷1∗𝑇𝐿
𝑆𝑎 = (2.11)
𝑇2
Calcul explicit – ANEXA 1- TABEL 2.1
Sa(T)
0.250
0.200
0.150
0.100
0.050
0.000
0 2 4 6 8 10 12 14
T(s)
Figura 2.1 Spectrul de răspuns de proiectare, determinat conform ASCE 7-05, pentru Oklahoma City,
pentru un teren de categoria C
S-a determinat spectrul normalizat de răspuns elastic ale acceleraţiilor absolute pentru
fracţiunea din amortizarea critică ξ=5% în condiţiile seismice şi de teren din Oklahoma City,
β(T) pe baza valorilor T0, TS şi TL
Conform "Cod de proiectare seismica partea I: Prevederi de proiectare pentru cladiri"
indicativ P100-1/2013 avem următorii parametrii:
 Coeficientul de importanta a struturii: γI= 1.2;
 Valoarea de vârf a accelerației terenului în zona Oklahoma City: ag = 0.315g;
 Perioada de colț a spectrului de răspuns pentru zona Oklahoma City: Tc = 0.37s;
 Factorul de comportare specific tipului de structură utilizat la determinarea forței
seismice de proiectare 𝑞
Structură tip cadru DCM:
𝛼
𝑞 = 3,5 𝛼𝑢 (2.12)
1
275
Clădiri cu mai multe niveluri şi mai multe deschideri:

𝛼𝑢
= 1,35 (2.13)
𝛼1
𝑞 = 3,5 ∙ 1,35 = 4,725 (2.14)

Datorita neregularității pe verticală coeficientul q se va micșora cu 20%
𝑞 = 0,8 ∙ 4752 = 3,8 (2.15)
β(T)
2.50
2.00
1.50
1.00
0.65
0.50
0.00
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3
T(s)
Figura 2.2 Spectrul normalizat de răspuns elastic ale acceleraţiilor absolute, determinat conform
ASCE 7-05, pentru Oklahoma City, pentru un teren de categoria C
2.1.4.5 Încărcarea din vânt:
S-a evaluat presiunea vântului la nivelul fiecărui planșeu, considerând că actionează asupra
grinzilor perimetrale, în ambele direcții, X și Y.
În codul ASCE 7-05 , la pagina 34, ne sunt date valorile vitezei vântului pentru
amplasament. Aceastea sunt determinate la o înalțime de 10 m, independent de direcția
vântului, în câmp deschis (teren de categoria II-C în ASCE ) și având o probabilitate de depasire
într-un an de 0,02(ceea ce corespunde unei valori având intervalul mediu de recurență de IMR=
50 ani).Diferența dintre valorile date de ASCE7 și cele date de codul CR 1-1-4 2012 este faptul
că în Codul românesc viteza caracteristică a vântului este mediată pe o durată de 10 minute iar
în Codul american viteza caracteristică a vântului este dată de cea mai mare viteză a vântului
pentru rafale de 3 s
Astfel pentru Oklahoma avem o viteză caracteristică a vântului egală cu 90 mile/oră (viteza
caracteristică a vântului pentru rafale de 3s). Viteza mediată pe 10 minute este de 62 mile/oră
adică 27,72m/s.
1
Știm că: 𝑞𝑏 = 2 ∙ 𝜌𝑎𝑒𝑟 ∙ 𝑣𝑏2 (2.16)
𝜌𝑎𝑒𝑟 = 1,25 𝑘𝑔/𝑚3
276
1
𝑞𝑏 = 2 ∙ 1,25 ∙ 27,722 = 322,6 𝑃𝑎 ≅ 0,35𝑘𝑃𝑎 (2.17)
Clădirea este situată pe un teren de categoria IV caracterizat de o lungime de rugozitate
z0=1,0 m.
Forța globală pe direcția vântului Fw, ce acționează pe structura sau pe un element
structural având aria de referință Aref orientată perpendicular pe direcția vântului, se determină
cu relația generală:
𝐹𝑑 = 𝛾𝐼𝑤 ∙ 𝑐𝑑 ∙ 𝑐𝑓 ∙ 𝑞𝑝 (𝑧𝑒 ) ∙ 𝐴𝑟𝑒𝑓 = 1.15 ∙ 0.85 ∙ 1.4 ∙ 0.65 ∙ 𝐴𝑟𝑒𝑓 = 0,095 ∙ 𝐴𝑟𝑒𝑓 (2.18)
𝐹𝑑 = 1815 𝑘𝑁
Unde:
𝛾𝐼𝑤 -este factorul de importanță – expunere, 𝛾𝐼𝑤 = 1,15
𝑐𝑑 -este coeficientul de răspuns dinamic al construcției, utilizând procedura simplificata
de determinare a valorilor coeficientului de raspuns dinamic pentru cladiri: 𝑐𝑑 = 0,85
𝑐𝑓 -este coeficientul aerodinamic de forță pentru clădire/ structură sau element structural,
ce include și efectele frecării
𝑐𝑓 = 𝑐𝑓,0 ∙ 𝜓𝜆 = 2,1 ∙ 0,67 = 1,4 (2.19)
𝑐𝑓,0 -este coeficientul aerodinamic de forță pentru secțiuni rectangulare cu colțuri ascuțite
și fără curgere liberă a aerului la capete (element de lungime infinită); 𝑐𝑓,0 = 2,1-figura 4,23-
CR 1-1-4 2012, d/b=3
𝜓𝜆 - factorul de reducere pentru elemente cu curgere liberă a aerului la capete (reducerea
apare ca urmare a căilor suplimentare de curgere a aer în jurul unui element de lungime finită),
definit la 4.13 - CR 1-1-4 2012, 𝜓𝜆 = 0,67
𝑞𝑝 (𝑧𝑒 )-este valoarea de vârf a presiunii dinamice a vântului evaluată la cota ze
𝐴𝑟𝑒𝑓 -este aria de referință, orientată perpendicular pe direcția vântului, pentru clădiri /
structuri sau elemente sale
𝑞𝑝 (𝑧) = 𝑐𝑝𝑞 (𝑧) ∙ 𝑐𝑟2 (𝑧) ∙ 𝑞𝑏 (2.20)
𝑐𝑝𝑞 (𝑧)-Factorul de rafală pentru presiunea dinamică medie a vântului, la înălțimea z
deasupra terenului
𝑐𝑟2 (𝑧)- Factorul de rugozitate pentru presiunea dinamica a vântului, modelează variația
presiunii medii a vântului cu înaltimea deasupra terenului pentru diferite categorii de teren
(caracterizate prin lungimea de rugozitate z0) în funcție de valoarea de referință a presiunii
dinamice a vântului:
𝑐𝑝𝑞 (𝑧) = 1 + 7 ∙ 𝐼𝑣 (𝑧) (2.21)
𝐼𝑣 (𝑧)-Intensitatea turbulenței vântului, caracterizează fluctuațiile vitezei instantanee a
vântului în jurul vitezei medii.
√𝑏
𝐼𝑣 (𝑧) = 𝑧 (2.22)
2,5∙ln( )
𝑧0
√𝑏=2,12 pentru teren categoria IV

2,12
𝐼𝑣 (𝑧) = = 0.236
2,5 ∙ ln(36)
𝑐𝑝𝑞 (𝑧) = 1 + 7 ∙ 0,236=2,66
277
𝑧 2
𝑐𝑟2 (𝑧) = 𝑘𝑟2 (𝑧0 ) ∙ [ln(𝑧 )] (2.23)
0
𝑘𝑟 (𝑧0 )-factorul de teren, 𝑘𝑟2 (𝑧0 ) = 0,054 pentru teren categoria IV

𝑐𝑟2 (𝑧) = 0,054 ∙ [ln(36)]2 = 0,693
𝑞𝑝 (𝑧) = 2,66 ∙ 0,693 ∙ 0,35 = 0,65 𝑘𝑃𝑎
Deci:
𝐹𝑑 = 𝛾𝐼𝑤 ∙ 𝑐𝑑 ∙ 𝑐𝑓 ∙ 𝑞𝑝 (𝑧𝑒 ) ∙ 𝐴𝑟𝑒𝑓 = 1.15 ∙ 0.85 ∙ 1.4 ∙ 0.65 ∙ 20 ∙ 36 = 1815 𝑘𝑁
𝐹𝑤 1815
%𝑤/𝐺 = 𝐺
· 100 = 114502 · 100 = 1,5% (2.24)
Forța din vânt reprezintă un procent nesemnificativ din greutatea structurii iar astfel ea nu
va mai fi introdusă în modelul de calcul
2.1.5 Grupari de încărcari:
Gruparea Fundamentală: 1,35xîncărcări permanente+1,5xîncărcari variabile

Gruparea Specială: 1xîncărcări permanente+0,4xîncărcari variabile
Gruparea Seismică: 1xGS +1xSY
1xGS +1xSX
Înfășurătoare se definește în Estabs ca fiind o grupare de încarcări tip ENVE
(GF/GS/GSSX/GSSY)
2.2 Analiza datelor obținute
2.2.1 Calcul greutate structură – GS

Calcul explicit al greutății totale a structuri este dat în ANEXA 1- TABEL 2.2 și TABEL
2.3
În Tabelul 2.4 este prezentat calculul greutății totale a structurii, pentru gruparea specială,
încărcarile date din greutatea proprie a structurii și a elementelor nestructurale au fost
inmulțite cu coeficientul 1 iar cele date de încărcările variabile (utilă, zăpadă) nestructurale au
fost inmulțite cu coeficientul 0,4.
Greutate structură(kN) Incarc var

Nivel Elem. Struct. Elem. Nestruct Utila
Parter 9090 1200 480
Etaj 1 9090 1200 480
Etaj 2 9985.5 2400 960
Etaj 3 9985.5 2400 960
Etaj 4 9985.5 2400 960
Etaj 5 9985.5 2400 960
Etaj 6 9985.5 2400 960
Etaj 7 9985.5 2400 960
Etaj 8 10525.5 6000 240
TOTAL= 88618.5 22800 6960
TOTAL= 118378.5
Tabel 2.4 Calculul greutății totale a structurii
278
În programul ETABS s-a obținut o greutate a structurii egală cu 122182 𝑘𝑁. Diferența
între greutatea calculată manual și cea obtinuta in ETABS este:
𝐺𝐸𝑇𝐴𝐵𝑆 −𝐺 122182−118378,5
𝐺
· 100 = 118378.5
· 100 = 3,21 % (2.25)
Încărcarea totala (topita) a structurii este următoarea:

𝐺 118378,5
𝑞𝑡𝑜𝑝𝑖𝑡 = 𝑛𝑟 = = 10.96 𝑘𝑁/𝑚2 (2.26)
𝑛𝑖𝑣 ·𝐴𝑝𝑙 9·20·60
2.2.2 Calculul forței tăietoare de bază
Forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului propriu fundamental, pentru fiecare

direcţie orizontală principală considerată în calculul clădirii, se determină după cum urmează:
𝑎𝑔 ·𝛽(𝑇) 𝐺
𝐹𝑏 = 𝛾𝐼𝑒 · 𝑆𝑑 (𝑇1 ) · 𝜆 · 𝑚 = 𝛾𝐼𝑒 · 𝑞
·𝜆·𝑔 (2.27)
𝛾𝐼𝑒 -factorul de importanță al construcției. Clădirea se încadrează în clasa II de importanță

𝛾𝐼𝑒 = 1,20
𝑆𝑑 (𝑇1 )-ordonata spectrului de răspuns de proiectare corespunzătoare perioadei
fundamentale T1
T1 - perioada proprie fundamentală de vibraţie a clădirii în planul care conţine direcţia
orizontală considerată
𝜆 -factor de corecţie care ţine seama de contribuţia modului propriu fundamental prin
masa modală efectivă asociată acestuia, ale cărui valori sunt
𝜆 = 0,85 dacă T1 < TC şi clădirea are mai mult de două niveluri şi
𝜆 = 1,0 în celelalte situaţii.
m - masa totală a clădirii calculată ca suma a maselor de nivel i m conform notaţiilor din
Anexa C
ag – valoarea de vârf a accelerației terenului pentru proiectare pentru cutremure având
IMR=225 ani și 20% probabilitate de depășire în 50 de ani. ag=0,315 g (Oklahoma City)
β(T) – spectrul normalizat de răspuns elastic al accelerațiilor absolute pentru componentele
orizontale ale mișcării terenului. (β(T)=2.5 ; Tc=0,37 s)
Rezultatele analizei modale:
Mod Factor de
Peri Factor de participare Factor de participare
propriu de participare modală pe
oada [s] modală pe direcția X [%] modală pe direcția Y [%]
vibrație RZ [%]
1 1.423 0 80.3 0
2 1.401 69.1 0 14.5
3 1.283 14.9 0 66.1
4 0.466 8.8 0 0.9
5 0.447 0 10.5 0
6 0.408 0.7 0 9.5
Tabel 2.5 Factorii de participare modală
279
Pentru:
𝑇1 = 1,423 𝑠 → 𝛽𝑋 (𝑇1 ) = 0.65 (2.28)
𝐹𝑏 = 𝑐𝑠 · 𝐺
Unde
𝑎𝑔 · 𝛽(𝑇) 1
𝐶𝑆 = 𝛾𝐼𝑒 · ·𝜆·
𝑞 𝑔
0,315𝑔 · 0,65 1
𝐹𝑏 = 1,2 · · 0,85 · ∙ 118378,5 = 0,06 ∙ 118378,5 = 6516𝑘𝑁
3,8 𝑔
Obs. Coeficientul seismic 0,06 a fost introdus în programul de calcul Etabs pe directia X si
Y, cu excentricitatea de 0,05.
2.2.3 Distribuţia forţelor seismice orizontale
Efectele acţiunii seismice se determină prin aplicarea forţelor seismice orizontale asociate
nivelurilor cu masele mi pentru fiecare din cele două modele plane de calcul. [20]
Forma proprie fundamentală poate fi aproximată printr-o variaţie liniară crescătoare pe
înălţime. In acest caz forţele orizontale de nivel sunt date de relaţia:
𝑚𝑖 ∙𝑧𝑖
𝐹𝑖 = 𝐹𝑏 ∑𝑛 (2.29)
𝑗=1 𝑚𝑗 ∙𝑧𝑗
Unde:
 Fi- forţa seismică orizontală static echivalentă de la nivelul i
 Fb- forţa tăietoare de bază corespunzătoare modului fundamental, reprezentând
rezultanta forţelor seismice orizontale de nivel.
 n -numărul de niveluri al clădirii
 mi , mj -masa la nivelul i sau j,
 zi şi zj reprezintă înălţimea până la nivelul i şi, respectiv, j măsurată faţă de baza
construcţiei considerată în model.
Calcul explicit al greutății totale a structuri este dat în ANEXA 1- TABEL 2.6
Etaj 8
Etaj 7
Etaj 6
Etaj 5
Etaj 4
Etaj 3
Etaj 2
Etaj 1
Parter
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600
F(kN)
Fi (kN) Fi (kN)/Etabs
Figura 2.3 Distribuţia forţelor seismice orizontale
280
2.2.4 Verificarea sensibilității la torsiune de ansamblu a structurii
O construcţie poate fi considerată regulată, cu o sensibilitate moderată la torsiune de

ansamblu, dacă deplasarea maximă înregistrată pe perimetrul construcţiei în combinaţia
seismică de proiectare, în direcţia forţei, nu depăşeşte cu mai mult de 35% media deplasărilor
maxime şi minime.
Pentru a verifica sensiblitatea la torsiune a structurii am ales 2 puncte opuse atât pe direcția
principală X cât și pe direcția principală Y. Pentru ca structura sa nu fie sensibilă la torsiune
trebuie ca deplasările de la cele două puncte opuse ( atât pe dir. X cât și pe Y) să fie inferioare
deplasării medii majorate cu 35%.
Punctele alese pentru a fi analizate:
Figura 2.4 Prezentarea punctelor alese pentru verificarea sensibilității la torsiune de ansamblu a
structurii
Rezultatele obținute sunt prezentate in ANEXA 1 – Tabelul 2.7 (Verificarea
sensibilității la torsiune – dir.X) și Tabelul 2.8 (Verificarea sensibilității la torsiune – dir.Y).
Din comparația deplasărilor observăm ca structura nu este afectată de fenomenul de
torsiune, astfel că media deplasărilor maxime și minime din ipoteza seismică de încărcări nu
variază cu mai mult de 35% din valoarea maximă a deplasării.
36
30
24
H structură (m)
18 d max(mm)
d med(mm)
12 1.35d med
0
0 10 20 30 40 50 60
deplasări (mm)
Figura 2.5 Verificarea sensibilității la torsiune – dir.X
281
36
30
24
H structură (m)
18 d max(mm)
d med(mm)
1.35d med
12
0
0 10 20 30 40 50
deplasări (mm)
Figura 2.6 Verificarea sensibilității la torsiune – dir.Y
2.2.5 Verificarea la deplasare laterală
Calculul deformaţiilor (deplasărilor laterale) este necesar pentru verificări la ambele stări
limită:
2.2.5.1 Verificarea deplasărilor laterale la starea limită de serviciu
Verificarea la starea limită de serviciu are drept scop menținerea funcțiunii principale a
clădirii în urma unor cutremure ce pot apărea de mai multe ori în viața construcției, prin
limitarea degradării elementelor nestructurale și a componentelor instalațiilor construcției.
Verificarea la deplasare:
𝑑𝑟𝑆𝐿𝑆 = 𝜈 · 𝑞 · 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎
𝑆𝐿𝑆
(2.30)
𝑑𝑟𝑆𝐿𝑆 -deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată SLS
𝑑𝑟𝑒 -deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub încărcări seismice
de proiectare,
𝑆𝐿𝑆
𝑑𝑟,𝑎 -valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel. Se vor utiliza datele din tabelul E.2
𝑆𝐿𝑆
𝑑𝑟,𝑎 = 0,005ℎ, unde h – înălţimea de nivel)
𝑞-factorul de comportare specific tipului de structură utilizat la determinarea forței seismice de
proiectare
𝑞 = 3,8
282
𝜈-factorul de reducere care ţine seama de intervalul de recurenţă mai redus al acţiunii
seismice asociat verificărilor pentru SLS.
Valoarea factorului este: 𝜈 = 0,5.
2.2.5.2 Verificarea deplasărilor laterale la starea limită ultimă
Verificarea deformațiilor laterale la starea limită ultimă are drept scop evitarea pierderilor
de vieți omenești la atacul unui cutremur major prin prevenirea prăbușirii elementelor
nestructurale.
Verificarea la deplasare:
𝑑𝑟𝑈𝐿𝑆 = 𝑐 · 𝑞 · 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎
𝑈𝐿𝑆
(2.31)
 𝑑𝑟𝑈𝐿𝑆 -deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismica asociată ULS
 𝑞-factorul de comportare specific tipului de structură
 𝑑𝑟𝑒 - deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub încărcări
seismice de proiectare. În lipsa datelor care să permită o evaluare mai precisă,
rigiditatea la încovoiere a elementelor structurale de beton armat, utilizată pentru
calculul valorii 𝑑𝑟𝑒 , se consideră egală cu jumătate din valoarea corespunzătoare
secţiunilor nefisurate, adică 0,5EcIg, cu excepţia elementelor structurilor cu pereţi,
pentru care rigidităţile de proiectare se vor lua conform CR 2-1-1.1, par.6.6.
𝑈𝐿𝑆
 𝑑𝑟,𝑎 -valoare admisibilă a deplasării relative de nivel. În lipsa unor valori specifice
componentelor nestructurale si modului de prindere pe structură utilizat, determinate
experimental, se recomanda utilizarea valorii de 0,025h (unde h este înălţimea de nivel)
 𝑐- factorul de amplificare a deplasărilor
Pentru structuri de beton armat și structuri compozite de beton armat cu armatură rigidă:
T √TC ·q
1≤c=3-2,3· T 1 ≤ (2.32)
C 1,7
TC=TS=0,37s
Se admite a se evalua rigiditatea structurii considerând jumatate din valorile modulelor
de deformație a elementelor structurale în stadiul nefisurat. Relațiile de echivalență sunt
următoarele:
dre (în ipoteza 0,5EcIc) = 2 dre (în ipoteza EcIc) sau T (în ipoteza 0,5EcIc) = √2 T (în ipoteza
EcIc)
1,423
𝑐𝑋 = 3 − 2,3 · = −9,43 => 𝑐𝑋 = 1
0,37
Verificarea deplasărilor laterale prezentată in ANEXA 1 – Tabel 2.9 (SLS) si Tabel 2.10 (SLU)
este satisfăcută la toate nivelurile clădirii .
283
36
30
24
H structură (m)
18
12
0
0 0.001 0.002 0.003 0.004 0.005
dri X, SLS dra, SLS dri Y, SLS
Figura 2.7 Verificarea deplasărilor laterale la starea limită de serviciu
36
30
24
H structură (m)
18
12
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025
dri X, SLU dra, SLU dri Y, SLU
Figura 2.8 Verificarea deplasărilor laterale la starea limită ultimă
284
2.2.6 Verificarea elementelor structurale.
2.2.6.1 Verificarea armăturii longitudinale a grinzii de transfer
Momentele încovoietoare de verificare pentru grinzi se obțin din înfasuratoarea

combinațiilor de încarcari. În figura 2.9 este prezentată armarea grinzii de transfer aflată
deasupra etajului 1. Se vor determina momentele capabile ale acesteia (în reazem și în câmp)
și se vor compara cu eforturile obținute în programul de calcul.
Figura 2.9 Armarea grinzii de transfer aflată deasupra etajului 1.
2.2.6.1.a Verificarea armăturii longitudinale în câmp a grinzii de transfer.
Pentru verificarea armăturii longitudinale în câmp a grinzii de transfer se

consideră,simpificat, doar armătura de jos.
Se determină aria armăturii din câmp As:
𝜋∙362
𝐴𝑆 = 10 ∙ = 10178𝑚𝑚2 (2.33)
4
Se cunosc:
fcd=27,6N/mm2
fyd=413N/mm2
η=1
λ=0,8
𝑏𝑒𝑓𝑓 = 𝑏𝑤 + 3 ∙ ℎ𝑝𝑙 = 900 + 3 ∙ 160 = 1380 (2.34)
285
Figura 2.10 Distribuția simplificată a eforturilor pentru o secțiune dreptunghiulară dublu armată
Se determină x - înălțimea zonei comprimate:

Cantitatea de armătură necesară pentru a echilibra compresiunea din beton:
ℎ𝑓 ∙𝑏𝑒𝑓𝑓 ∙𝜂∙𝑓𝑐𝑑
𝐴𝑠𝑓 = (2.35)
𝑓𝑦𝑑
160 ∙ 1380 ∙ 1 ∙ 27,6

𝐴𝑠𝑓 = = 14755,6𝑚𝑚2
413
𝐴𝑠 < 𝐴𝑠𝑓
𝐴𝑠 ∙𝑓𝑦𝑑
𝜆𝑥 = 𝑏 (2.36)
𝑒𝑓𝑓 ∙𝜂∙𝑓𝑐𝑑
10178 ∙ 413
𝑥= = 110𝑚𝑚
1380 ∙ 1 ∙ 27,6
𝜆∙𝑥
𝑀𝑅𝑑 = 𝑏𝑒𝑓𝑓 ∙ 𝜆 ∙ 𝑥 ∙ 𝜂 ∙ 𝑓𝑐𝑑 ∙ (𝑑 − )
2
0,8∙110
𝑀𝑅𝑑 = 1380 ∙ 110 ∙ 27,6 ∙ (1450 − ) (2.37)
2
𝑀𝑅𝑑 = 5890 ∙ 106 𝑁 ∙ 𝑚𝑚 = 5890𝑘𝑁 ∙ 𝑚

Valoarea maximă obținută din Etabs: MEd=4604kNm
𝑀𝐸𝑑 < 𝑀𝑅𝑑 → 𝑠𝑒𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑠𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐ă
286
2.2.6.1.b Verificarea armăturii longitudinale în reazem
Figura 2.11 Distribuția simplificată a eforturilor pentru o secțiune dreptunghiulară simplu armată
Se determină aria armăturii din câmp As:

𝜋∙362
𝐴𝑆 = 11 ∙ = 11196𝑚𝑚2 (2.38)
4
Se determină x - înălțimea zonei comprimate:

𝐴 ∙𝑓
𝑠 𝑦𝑑
𝑥 = 𝜆∙𝑏∙𝜂∙𝑓 (2.39)
𝑐𝑑
11196 ∙ 413
𝑥= = 232𝑚𝑚
0,8 ∙ 900 ∙ 1 ∙ 27,6
Înălțimea relativă a zonei comprimate la balans este:
𝜀𝑐𝑢2
𝜉𝑏 = 𝜀 (2.40)
𝑦𝑑 +𝜀𝑐𝑢2
𝑓𝑦𝑑 413
𝜀𝑦𝑑 = 𝐸𝑠
= 2,1∙105 = 1,96 ∙ 10−3 (2.41)
𝜀𝑐𝑢2 = 3,5 ∙ 103

3,5
𝜉𝑏 = = 0,64
1,96 + 3,5
Înălțimea zonei comprimate la balans este:
𝑥𝑏 = 𝜉𝑏 ∙ 𝑑 = 0,64 ∙ 1450 = 928𝑚𝑚, 𝑥 < 𝑥𝑏 (2.42)
𝜆∙𝑥
𝑀𝑅𝑑 = 𝐴𝑆 ∙ 𝑓𝑦𝑑 ∙ (𝑑 − 2
) (2.43)
0,8 ∙ 232
𝑀𝑅𝑑 = 10583 ∙ 413 ∙ (1450 − )
2
𝑀𝑅𝑑 = 5953 ∙ 106 𝑁 ∙ 𝑚𝑚 = 5953𝑘𝑁 ∙ 𝑚
Valoarea maximă obținută din Etabs: MEd=4675kNm
𝑀𝐸𝑑 < 𝑀𝑅𝑑 → 𝑠𝑒𝑐ț𝑖𝑢𝑛𝑒𝑎 𝑠𝑒 𝑣𝑒𝑟𝑖𝑓𝑖𝑐ă
287
2.2.6.2 Verificarea armăturii longitudinale a grinzilor curente și a grinzii

perimetrale de la ultimul nivel
În figurile 2.12 - 2.15 sunt prezentate schițele de armare longitudinală a grinzilor curente și
a grinzilor perimetrale de la ultimul nivel. Calculul explicit este prezentat în tabelul 2.11 din
Anexa 1. Formulele utilizate sunt aceleași ca la paragraful 2.2.6.1
Se vor determina momentele capabile ale acestora (în reazem și în câmp) și se vor compara
cu eforturile obținute în programul de calcul.
În general secțiunile se verifică, excepţie facând grinda curentă longitudinală, aceasta având
momentul capabil în reazem: MRd=591kNm iar valoarea maximă obținută din Etabs:
MEd=834kNm și grinda perimetrală de la ultimul nivel, longitudinală, aceasta având momentul
capabil în reazem: MRd=357kNm iar valoarea maximă obținută din Etabs: MEd=412kNm. În
câmp momentul capabil este MRd=360kNm iar valoarea maximă obținută din Etabs
MEd=532kNm.
Figura 2.12 Armarea grinzii curente dispuse pe direcția E-V
Figura 2.13 Armarea grinzii curente dispuse pe direcția N-S
288
Figura 2.14 Armarea grinzii grinzii perimetrale de la ultimul nivel dispuse pe direcția E-V
Figura 2.15 Armarea grinzii grinzii perimetrale de la ultimul nivel dispuse pe direcția N-S
2.2.6.3 Verificarea la forță taietoare a grinzii de transfer, a grinzilor curente și a

grinzii perimetrale de la ultimul nivel
Pentru armarea transversală a grinzilor de transfer avem câteva informații din “Learning
from Construction Failures: Applied Forensic Engineering” [11]: astfel sunt folosite #6(ϕ19)
la pas s=150mm
Pentru deschiderea grinzii B68, din calculul static se extrag valorile forțelor tăietoare din
combinația de acțiuni GS (acțiuni gravitaționale din combinația seismică de proiectare):
VEd`grav, = 1205 kN
289
Se extrag valorile momentelor capabile la capete corespunzătoare semnului articulațiilor

plastice pentru sensul de acțiune seismică X pozitiv:
MRbst,+ = 5953 kN•m
MRbdr,- = 5953kN•m
Se determină forțele tăietoare corespunzătoare încărcării grinzii cu momentele capabile la
capete:
𝑠𝑡,+ 𝑑𝑟,−
𝑠𝑒𝑖𝑠𝑚,𝑠𝑡 𝑠𝑒𝑖𝑠𝑚,𝑑𝑟 ϒ𝑅𝑑·𝑀𝑅𝑏 +ϒ𝑅𝑑·𝑀𝑅𝑏 1.2·5953+1.2·5953
𝑉𝐸𝑑 = V𝐸𝑑 = = = 1287𝑘𝑁 (2.44)
𝐿0 11,1
Se determină valorile de proiectare ale forțelor tăietoare:

VEdst,dr = VEdseism,st + VEd`grav,st = 1287+1205 = 2492 kN
Calculul se efectueaza conform SR EN 1992-1-1 considerand inclinarea diagonalelor
comprimate in modelul grinda cu zabrele la 45˚.Se verifica rezistenta bielelor comprimate cu
expresia:
∝𝑐𝑤 ∙𝑏𝑤 ·𝑧·𝜈1 ·𝑓𝑐𝑑
𝑉𝐸𝑑 ≤ 𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥= (2.45)
𝑐𝑡𝑔 𝜃+𝑡𝑔 𝜃
αcw = coeficient ce tine seama de starea de efort din fibra comprimata ; αcw = 1 pentru
structure fara precomprimare;
z = bratul de parghie al fortelor interne; z=0.9d;
ν1 = coeficient de reducere a rezistentei betonului fisurat la forta taietoare;
𝑐𝑘 𝑓 41.4
𝜈1 = 0.6 · (1 − 250 ) = 0.6 · (1 − 250 ) = 0.5 (2.46)
θ = unghiul intre biela comprimata si axul grinzii;
1 ∙ 900 · 0.9 ∙ 1450 · 0.5 · 27.6
𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥= ∙ 10−3 = 8104𝑘𝑁
𝑐𝑡𝑔 𝜃 + 𝑡𝑔 𝜃
Daca inegalitatea de mai sus este verificata, se determina aria sectiunilor pentru forta
taietoare cu expresia:
𝐴𝑠𝑤 𝑛𝑒𝑐 𝑉𝐸𝑑
( ) = 𝑧·𝑓 (2.47)
𝑠 𝑦𝑑 ·𝑐𝑡𝑔𝜃
𝐴𝑠𝑤 ∙𝑧·𝑓𝑦𝑑 ·𝑐𝑡𝑔𝜃

𝑉𝑅𝑑,𝑠 𝑚𝑖𝑛 = (2.48)
𝑠
Asw = aria sectiunilor armaturilor petru forta taietoare ale unui rand de etrieri;
s= distanta intre randurile de etrieri;
2·𝜋∙192
𝐴𝑠𝑤 = = 568 𝑚𝑚2 (2.49)
4
568∙0,9·1450∙413·1
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = ∙ 10−3 = 2040𝑘𝑁 (2.50)
150
Forța tăietoare capabilă este:
VRd = min(VRd,max, VRd, ) = min (8104; 2040) = 2040 kN
VEdst,dr = 2492 kN> VRd=2040 kN=> nu se verifică
290
Pentru armarea transversală a grinzilor curente și a grinzii perimetrale de la ultimul nivel

avem următoarele informații:
Grinzi curente transversale: (#6/Φ19 la pas 22cm)
Grinzi curente longitudinale: (#6/Φ19 la pas 24cm)
Grinzi perimetrale de la ultimul nivel transversale: (4#4/Φ12.7 la pas 20cm)
Grinzii perimetrale de la ultimul nivel longitudinale: nearmate
Calculul detaliat pentru armarea transversala a grinzilor curente și a grinzii perimetrale de
la ultimul nivel se gaseste in ANEXA 1 – Tabelul 2.12.
2.2.6.4 Verificarea armării longitudinle și transversale a stâlpilor
Stâlpii marginali de pe latura nordică a structurii au fost armați conform FEMA 277, The
Oklahoma City Bombing Report (August 1996)
Se vor introduce dimensiunile secțiunii transversale ale stâlpului (90x50cm),
fcd=27,6N/mm2, fyd=413 și armăturile prezentate in figura 2.16
Armatura rebar#11 are echivalentul în sistemul internațional: ϕ36. Pentru calcul capacității
portante a stâlpului se va utiliza programul de calcul Response.
Figura 2.16 Armarea stalpilor maginali de pe latura nordică a structurii aflați la parter și etajul 1,
FEMA 277, The Oklahoma City Bombing Report (August 1996)
În Tabelul 2.13 din Anexa 1 este prezentată realizarea curbei de interacțiune M-N (pentru
axa puternică a stâpului) cu rezultatele obtinuținute din programul Response. Din figura
Figura 2.17 se observă că eforturile de calcul obținute din Etabs (N+M3-3) se află sub această
291
curbă obținută din armarea longitudinală a stâlpilor maginali de pe latura nordică a structurii,
aflați la etajele parter și etajul 1, astfel rezultă că stâlpii sunt armați corespunzător.
În Tabelul 2.14 din Anexa 1 este prezentată realizarea curbei de interacțiune M-N (pentru
axa slabă a stâpului) cu rezultatele obtinuținute din programul Response. Din figura Figura
2.18 se observă că eforturile de calcul obținute din Etabs (N+M2-2) se află sub această curbă
obținută din armarea longitudinală a stâlpilor maginali de pe latura nordică a structurii, aflați
la etajele parter și etajul 1, astfel rezultă că stâlpii sunt armați corespunzător.
A fost realizată și curba pentru axa slabă a stalpilor deoacere din informațiile obținute din
FEMA 277, The Oklahoma City Bombing Report (August 1996) pe această axă stâlpul a fost
solicitat la presiunea dată de efectul exploziei bombei.
După modelarea exploziei și rularea programului Etabs, eforturile rezultate din combinația
de încarcări ce conțin si efectul exploziei vor fi comparate cu capacitatile portante ale secțiunii
stâlpilor.
18000
16000
14000
12000
N (kN)
10000 CAZUL I
8000 CAZUL II
6000 M-N
4000
2000
0
0 1000 2000 3000
M (kNm)
Figura 2.17 Curba de interacțiune M-N pentru stâlpii maginali de pe latura nordică a structurii, aflați la
etajele parter și etajul 1-pentru axa puternică a stâlpului
18000
16000
14000
12000
N (kN)
10000 CAZUL I
8000 CAZUL II
6000 M-N
4000
2000
0
0 500 1000 1500 2000
M (kNm)
Figura 2.18 Curba de interacțiune M-N pentru stâlpii maginali de pe latura nordică a structurii, aflați la
etajele parter și etajul 1-pentru axa slabă a stâlpului
292
Pentru verificarea la forță tăietoare pe axa puternică a stâlpului:

Se determină forțele tăietoare corespunzătoare încărcării grinzii cu momentele capabile la
capete:
1∙500·0.9∙850·0.5·27.6
𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥= ∙ 10−3 = 2639𝑘𝑁 (2.51)
𝐴𝑠𝑤 = 2 ∙ 129 = 258 𝑚𝑚2 (2.52)

s=150mm
258∙0,9·850∙413·1
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = ∙ 10−3 = 546𝑘𝑁 (2.53)
150

VEdst,dr =392 kN< VRd=546 kN=> se verifică
Pentru verificarea la forță tăietoare pe axa slabă a stâlpului:
1∙900·0.9∙450·0.5·27.6
𝑉𝑅𝑑,𝑚𝑎𝑥= ∙ 10−3 = 2515𝑘𝑁 (2.54)
𝐴𝑠𝑤 = 4 ∙ 129 = 516 𝑚𝑚2 (2.55)

s=150mm
516∙0,9·450∙413·1
𝑉𝑅𝑑,𝑠 = ∙ 10−3 = 575𝑘𝑁 (2.56)
150

VE = 295 kN<VRd=575kN=> se verifică
Se vor trasa curbele de interacțiune M-N și se va calcula forța tăietoare capabilă pentru
stâlpii de la etajele 2,3,4 aflați pe fata nordică a structurii, aceștia fiind stâlpi de interes pentru
calculul eforturilor în cazul solicitării la explozie. Dimensiunile secțiunii transversale de beton
sunt de 45cmx60cm.
Armarea acestora este:
Etaj 2: armare longitudinală:16#11(ϕ36), armare transversală: #4(ϕ12,7), s=200mm
În Tabelul 2.15 din Anexa 1 este prezentată realizarea curbei de interacțiune M-N pentru
stâlpii de la etajele 2,3,4 (axa puternică a stâpului) cu rezultatele obtinuținute din programul
Response.
În Tabelul 2.16 din Anexa 1 este prezentată realizarea curbei de interacțiune M-N pentru
stâlpii de la etajele 2,3,4 (axa slabă a stâpului) cu rezultatele obtinuținute din programul
Response.
Din figura Figurile 2.19-2.24 se observă că eforturile de calcul obținute din Etabs
(N+M2-2 si N+M3 3) se află sub această curbă obținută din armarea longitudinală a stâlpilor,
astfel rezultă că aceștia sunt armați corespunzător.
293
În Tabelul 2.17 din Anexa 1 este prezentată verificarea la forță tăietoare pentru stâlpii de la
etajele 2,3,4 se observă că forța tăietoare capabilă este mai mare decât forța tăietoare obținute
din programul Etabs, astfel rezultă că aceștia sunt armați corespunzător la forță tăietoare.
2.2.6.5 Verificarea armării plăcilor
Placile au fost definite ca fiind de tip shell. S-au discretizat și rulat programul de calcul.
Plăcile sunt considetrate ca fiind cu descarcărcare unidirecțională.Știm ca armările plăcilor
în câmp erau:
#4(ϕ12,7)/23cm-> 4ϕ12,7/1m
#4(ϕ12,7)/46cm-> 2ϕ12,7/1m
Știm ca armările plăcilor în reazem erau:
#4(ϕ12,7)/40cm-> 2,5ϕ12,7/1m, l=3m
#4(ϕ12,7)/40cm-> 2,5ϕ12,7/1m, l=3,6m
Figura 2.25 Armarea plăcilor, FEMA 277, The Oklahoma City Bombing Report (August 1996)
Figura 2.26 Secțiunea de calcul a plăcii [16]Nagy Gyorgy Tamas (2015) “ Proiect beton armat-îndrumător”
294
Armare în câmp:
𝑛𝑟𝑏𝑎𝑟𝑒
𝐴𝑆 = ∙ 𝐴1𝑏𝑎𝑟ă = 4 ∙ 129 𝑚𝑚2 = 516 𝑚𝑚2 (2.57)
𝑚
𝑀𝑅𝑑 = 𝐴𝑆 ∙ 𝑓𝑦𝑑 ∙ 0,9 ∙ 𝑑 (2.58)

𝑑 = ℎ𝑝𝑙 − 𝑑𝑠 = 160 − 20 = 140𝑚𝑚 (2.59)
𝑀𝑅𝑑 = 516 ∙ 413 ∙ 0,9 ∙ 140 ∙ 10−6 = 26,85𝑘𝑁𝑚/𝑚 (2.60)
Armare în reazem:
𝑛𝑟𝑏𝑎𝑟𝑒
𝐴𝑆 = ∙ 𝐴1𝑏𝑎𝑟ă = 2,5 ∙ 129 𝑚𝑚2 = 322,5 𝑚𝑚2 (2.61)
𝑚
𝑀𝑅𝑑 = 𝐴𝑆 ∙ 𝑓𝑦𝑑 ∙ 0,9 ∙ 𝑑 (2.62)

𝑑 = ℎ𝑝𝑙 − 𝑑𝑠 = 160 − 20 = 140𝑚𝑚 (2.63)
𝑀𝑅𝑑 = 322,5 ∙ 413 ∙ 0,9 ∙ 140 ∙ 10−6 = 16,78𝑘𝑁𝑚/𝑚 (2.64)
3 – Modelarea coplapsului progresiv, cauzat de explozie cu programul de

calcul SAP2000V18 pentru analiza neliniară
Scopul unei analize a colapsului progresiv este acela de a determina dacă o structură rămâne
stabilă atunci când unul sau mai multe elemente structurale sunt înlăturate. Așa cum a fost
definit în capitolul 1, colapsul progresiv al unei structuri are loc atunci când datorită
redistribuiție de eforturi și schimbării condiției de rezemare a elementelor, elementele
structurale sunt încărcate peste limita de capacitate și cedează. În urma cedării acestor
elemente, elementele structurale rămase sunt supuse unei noi redistribuții de eforturi care pot
duce la alte cedări până la obținerea unui nou echilibru structural. Acest fenomen este un
fenomen dinamic, în general însoțit de deformații mari iar caracteristica principală este aceea
că rezultatul final este mult mai dezastruos decât cauzele ce au dus la acesta.
Analiza colapsului progresiv se poate face prin mai multe moduri printre care și analiza
static liniară, analiză static neliniară și analiză dinamic neliniară.
În cazul analizei static liniară se urmărește realizarea modelului structural, eliminarea
elementelor structurale, aplicarea unei forțe duble față de cea așteptă din încărcările
gravitaționale și rularea analizei structurale pentru obținerea eforturilor de calcul. Raportul
dintre cerința și capacitare trebuie sa fie mai mic decat 1. De asemenea, pentru a ține cont de
creșterea rezistenței materialelor sub acțiuni dinamice, rezistența nominală se va înmulții cu un
coeficient de capacitate ϕ, coeficient ce este mai mare decat în mod normal. În această metoda
scopul, acela de a ține structura în domeniul elastic, este conservativ, depasirea capacității poate
duce doar la curgere și nu în mod obigatoriu la colaps.
O analiză liniară nu poate oferi aceeași acuratețe a simulării comportamentului unei
structuri în domeniul plastic. Totuși analiza neliniară presupune o dezvoltare mai complexă a
modelului, spre exemplu în timp ce în modelul elastic stâlpii și grinzile vor fi modelate ca
elemente structurale supuse la forțe axiale, moment și cu rigiditate la torsiune în modelul
realizat pentru analiza neliniară trebuie să se țină cont de diferențele majore dintre grinzi și
stâlpi (în timp ce grinzile au forțe axiale mici și în modul de comportare inelastic poate fi
295
modelat utilizând articulații simple de tip M3, stâlpii au forțe axiale mari cu interactiuni P-M
importante). Deși colapsul progresiv reprezintă un fenomen dinamic, modelarea acțiunii
acestuia prin intermediul unei analize stalic neliniară ne oferă date suficient de apropiate de
rezultatele reale.
3.1.Realizarea modelului de calcul în programul SAP2000.

Modelului de calcul realizat pentru analiza static neliniară i se vor aduce câteva
modificări:
- definirea unor noi cazuri de încărcare: Neliniar Gravitational, PUSHX.

- definirea și aplicarea articulațiilor plastice pentru grinzi și stâlpi
Cazul de încărcare ”Neliniar Gravitational” corespunde analizei neliniare a încărcărilor

gravitaționale. În definirea acesteia se vor realiza setările de bază: analiza statică, de tip
neliniar, se vor considera efectul neliniarităților geometrice (efectul P-Δ) iar tiparul de
încărcare este aferent celui din gruparea specială de încărcări, definit prin suprapunerea
efectelor. Cazul de încărcare ” PUSHX” corespunde ipotezei în care structura este încărcată
orizontal progresiv (pushover). Această ipoteză va rula după cea de încărcare verticală și se
consideră un tipar de încărcări distribuit după ordonatele modului 1 fundamental de vibrație.
Ca parametrii se va considera controlul în deplasări (push to Disp. Magnitude: 0.528),
monitorizându-se deplasările pe gradul de libertate U1 corespunzător modului 1 a unui nod de
pe acoperiș-nodul 1. In Anexa 1, in figurile 3.1 – 3.2 sunt prezentate definirea celor 2 ipoteze
de încărcare neliniară.
Articulațiile plastice ale grinzilor for fi de tip M3. Se vor modifica setările implicite ale
programului conform imaginilor de mai jos Aceste articulații plastice vor fi considerate în
capetele grinzilor la o distanță relativă de aproximativ 0.05 respectiv 0.95 din lungimea
acestora. Articulațiile plastice ale stâlpilor vor fi de tip P-M3. Se vor introduce datele necesare
realizării curbei de interacțiune P-M. Și pentru aceștia se va considera apariția articulațiilor
plastice la 0.05 respectiv 0.95 din lungimea acestora.
Figura 3.3 Definirea articulațiilor plastice în grinzi, articulații de tip M3
296
Figura 3.4 Definirea articulațiilor plastice în stâlpi, articulații de tip P-M3
3.2.Analiza rezultatelor obținute
După rularea programului, principalele rezultate de interes reprezintă curba de capacitate a

structurii, ordinea de apariție a articulațiilor plastice și formarea mecanismului de plastificare.
În figura 3.5 este prezentată curba de capacitate a structurii. Acesta pune în evidență
perechile de puncte forță orizontală datorată deplasării modului 1 fundamental - deplasare la
vârful structurii. Astfel, din analiza acestei curbe se poate evidenția punctul intrare în curgere
al structurii, precum și parametrii ultimi (forță capabilă și deplasare capabilă).
Figura 3.5 Curba de capacitate a structurii pe direcția X.
Astfel a rezultat o forță capabilă de 17655 kN și o deplasare capabilă de 53 cm (superioară

cerinței de deplasare estimată conform P100-2012).
În figura 3.6 sunt prezentate articulațiile plastice finale apărute în structură. Din imaginea
de jos putem observa proiectarea defectuoasă a structurii și anume grinzi puternice-stâlpi slabi.
297
Articulațiile plastice apărând cu precădere în stâlpii structurii ducând astfel la mecanisme de

etaj. În afișarea articulațiilor plastice, este folosit un cod de culori, aparținând unor puncte
caracteristice:
- punctul B reprezintă punctul inițierii curgerii ;
- punctul IO inseamna IO - immediate occupancy – adica deformatiile datorate
articulatiile plastic nu duc la evacuarea clădirii;
- punctul LS -life safety -presupune asigurarea vieții ocupanților;
- punctul CP - collapse prevention – presupune prevenirea colapsului;
- punctul C reprezintă punctul ultim al secțiunii (moment maxim);
- punctul D -punctul din care secțiunea a suferit degradări majore ireversibile și
păstrează doar o rezistență reziduală;
- punctul E -punctul care corespunde colapsului.
Figura 3.6 Articulatii plastice pe fatada cladirii corespunzatoare ultimului pas al analizei static neliniara
PUSH X.
In Anexa 1, figura 3.7 este prezentată apariția primelor articulații plastice în structură.
3.3 Studiul colapsului progresiv al clădirii în urma eliminării stâlpilor afectați de

explozie.
S-au considerat ca valabile rezultatele obținute de BPAT (Building Performance

Assessment Team). Conform investigațiilor conduse de această echipă știm că presiunile
rezultate pe porțiunea de opt etaje a clădirii Murrah din cauza undelor produse de explozie au
fost de maxim de 69N/mm2 în zona cea mai apropiată de zona de detonarea și de minim de de
0,062N/mm2 la colțul de vest de sus a structurii. Așadar stâlpul stâlpul G20 (stâlpul din
intersecția axelor E-1 aflat între subsol și etajul 2 a fost spulberat,fiind solicitat la o presiune
de 69N/mm2 drept dovadă nu au fost găsite dovezi ale acestui stâlp la locul exploziei).
Primul pas în modelarea exploziei va fi acela de a scoate stâlpul E1 din modelul de calcul.
Conform investigațiilor conduse de BPAT știm că stâlpul G24 (stâlpul din intersecția axelor
298
C-1 aflat între subsol și etajul 2) a fost localizat în afara razei de acțiune a exploziei dar a fost
foarte solicitat de acțiunea de detonare. Astfel acesta a fost supus la forțe laterale aplicate pe
axa slabă a acestuia. S-a constatat că presiunea laterală la care a fost supus stâlpul G24 a fost
de 9,65N/mm2. Acest stâlp va fi urmatorul stâlp înlăturat. Stâlpul G16 (stâlpul din intersecția
axelor G-1aflat între subsol și etajul 2) a fost localizat la o distanță mai mare decât cea a lui
C1 (15m). În urma unor analize asemănatoare cu cele efectuate pentru stâlpul C1 s-a constatat
ca presiunea laterală la care a fost supus stâlpul G16 a fost de 4,42N/mm2. De asemenea acest
stalp a cedat. De aceea, acesta va fi al treilea stalp înlăturat.
În urma rulării programului pentru cazul în care a fost înlăturat un stâlp s-au obținut
următoarele rezultate:
Figura 3.8 Curba de capacitate a structurii pe direcția X în ipoteza înlăturării unui stâlp (Forța capabilă
scade)
Figura 3.9 Articulații plastice pe fațada clădirii corespunzătoare ultimului pas al analizei static neliniară pe
direcția X, în ipoteza inlăturării unui stâlp.
299
În Anexa 1, în figura 3.10 este prezentată apariția primelor articulații plastice, cele din pasul
0, corespunzătoare pasului final al cazului de incarcare Neliniar Gravitational.
In ipoteza inlaturarii a doi stâlpi, în urma analizei static neliniară apar următoarele rezultate:
Figura 3.11 Curba de capacitate a structurii pe direcția X în ipoteza înlăturării a doi stâlpi (Forța capabilă scade)
Figura 3.12 Articulații plastice pe fațada clădirii corespunzătoare ultimului pas al analizei static neliniară, în
ipoteza inlăturarii a doi stâlpi.
300
Figura 3.13 Articulații plastice pe cadrul transversal al structurii corespunzătoare ultimului pas al analizei
static neliniare, în ipoteza înlăturării a doi stâlpi.
În Anexa 1, în figura 3.14 este prezentată apariția primelor articulații plastice, cele din pasul
0, corespunzătoare pasului final al cazului de incarcare Neliniar Gravitational.
În ipoteza înlăturării a trei stâlpi, în urma analizei static neliniare apar următoarele
rezultate:
Figura 3.15 Curba de capacitate a structurii pe direcția X în ipoteza înlăturării a trei stâlpi (Forța capabilă
scade)
301
Figura 3.16 Articulații plastice pe cadrul transversal al structurii corespunzătoare ultimului pas al analizei
static neliniare, în ipoteza inlăturării a trei stâlpi.
Figura 3.17 Articulații plastice pe fațada clădirii corespunzătoare ultimului pas al analizei static neliniare, în
ipoteza inlăturării a trei stâlpi.
În Anexa 1, în figurile 3.18-3.19 sunt prezentate primele articulații plastice, cele din pasul
0, corespunzătoare pasului final al cazului de încărcare Neliniar Gravitational..
302
4 – Realizarea unui model de calcul structural asemanător cu cel al structurii

Murrah ținând cont de prevederile codului romanesc P100-1/2013
4.1 Realizarea modelului de calcul structural
Se vor păstra dimensiunile tramelor și înălțimile de nivel. Se considera amplasamentul

structurii în orașul Bacău.
În Anexa 1, Tabelul 4.1 și 4.2 este prezentată predimensionarea elementelor structurale.
În tabelul 4.3 este prezentat calculul greutății structurii. În tabelul 4.4 și 4.5, figurile 4.1 și 4.2
sunt prezentate verificările la deplasare laterală pentru SLU și SLS. În tabelul 4.6 sunt
prezentați factorii de participare modală iar in tabelele 4.7 și 4.8 este prezentată armarea
logitudinală a grinzilor și a stâlpilor.
4.1.1 Evaluarea încărcărilor din zăpadă
Valoarea caracteristică a încărcării din zăpadă pe acoperis, pentru situația de proiectare

persistentă/ tranzitorie, conform CR1-1-3-2012 se determină astfel:
𝑆 = 𝛾𝐼𝑠 · 𝜇𝑖 · 𝐶𝑒 · 𝐶𝑡 · 𝑆𝑘 = 1,1 · 0,8 · 1 · 1,0 · 2 = 1,76 ≈ 1,8 𝑘𝑁/𝑚2
(4.1)
4.1.2 Evaluarea încărcărilor din seism
Pentru a se analiza comportarea structurii actionata de catre incarcarile date de seism s-

a realizat o analiza statica liniara, utilizand spectrul de proiectare aferent. S-au utilizat urmatorii
parametri:
 Coeficientul de importanta a struturii: γI= 1,2
 Valoarea de varf a acceleratiei terenului in zona Bacău: ag = 0.35g;
 Perioada de colt a spectrului de raspuns pentru zona Bacău: Tc = 0,7s;
 Factorul de comportare al structurii: q = 3,8 ;
𝐺
𝐹𝑏 = 𝛾1,𝑒 𝑆𝑑 (𝑇1 )𝑚𝜆 = 1,2 ∙ 0,118 ∙ 0,8 ∙ 𝑔 ∙ 𝑔 = 0,113𝐺 (4.2)
𝛽(𝑇1 ) 1,29
𝑆𝑑 (𝑇1 ) = 𝑎𝑔 = 0,35𝑔 = 0,118
𝑞 3,8
(4.3)
𝑇 0,7
𝛽(𝑇1 ) = 𝑇𝐶 𝛽0 = 1,33 2,5 = 1,29
1
(4.4)
4.2 Analiza static neliniară a noii structuri
Se considera aceleași cazuri de încărcare neliniară: “Neliniar Gravitational” și “PUSH X”.

De la meniul Analyze se va selecta opțiunea pentru calculul plan (XZ). Se vor definii și atribuii
articulații plastice de tip M3 pentru grinzi și de tip P-M3 pentru sâalpi în mod asemănător
capitolului 3. După terminarea definirii articulațiilor și a cazurilor de încărcare se rulează
analiza.
303
Rezultatele obținute:
Figura 4.3 Curba de capacitate a structurii.
Figura 4.4 Articulații plastice pe fațada clădirii corespunzătoare ultimului pas al analizei static neliniară.
304
Figura 4.5 Articulțtii plastice pe secțiunea transversală a structurii corespunzătoare ultimului pas al analizei
static neliniare.
4.2.1 Analiza static neliniară a noii structuri în urma înlăturării unui stâlp
În urma înlăturării unui stâlp se obțin următoarele rezultate:
Figura 4.6 Curba de capacitate a structurii pe direcția X în ipoteza înlăturării unui stâlp
305
Figura 4.7 Articulații plastice pe secțiunea transversală a structurii, corespunzătoare ultimului pas al analizei
static neliniare, în ipoteza înlăturării unui stâlp.
Figura 4.8 Articulații plastice pe fațada structurii, corespunzătoare ultimului pas al analizei static neliniare,
în ipoteza înlăturării unui stâlp.
Putem observa că în urma înlăturării unui stâlp, un singur stâlp are la baza o articulație
plastică de tip C, aceasta reprezintă punctul ultim al secțiunii (momentul maxim), restul
articulațiilor sunt cu precădere de tip de tip IO și putem observa în apropierea stâlpului înlăturat
306
câteva articulatii de tip LS. Acestea reprezință, asa cum am mentionat în capitolul anterior,
niveluri de performanță. Ele presupun deformații ce nu duc la evacuarea clădirii, respectiv
deformații ce asigură viața ocupanților.
In Anexa 1, in figura 4.9 sunt prezentate primele articulații plastice, cele din pasul 1, în
pasul 0, corespunzător pasului final al cazului de încărcare Neliniar Gravitational nu apare
nici o articulație plastică.
4.2.2 Analiza static neliniară a noii structuri în urma înlăturării a doi stâlpi
În urrma înlăturării a doi stâlpi se obțin următoarele rezultate:
Figura 4.10 Curba de capacitate a structurii pe direcția X în ipoteza înlăturării a doi stâlpi
Figura 4.11 Articulații plastice pe secțiunea transversală a structurii, corespunzătoare ultimului pas al
analizei static neliniară, în ipoteza înlăturării a doi stâlpi.
307
Figura 4.12 Articulații plastice pe fațada structurii, corespunzătoare ultimului pas al analizei static neliniară,
în ipoteza înlăturării a doi stâlpi.
Putem observa ca în urma inlăturarii celor doi stâlpi, doi stâlpi au la baza câte o articulatie
plastică de tip C, aceasta reprezintă punctul ultim al secțiunii (moment maxim), putem observa
apariția unui nou tip de articulație plastică, cea de tip CP. Aceasta presupune deformații ce
asigură prevenirea colapsului. In Anexa 1, in figura 4.13 și în figura 4.14 sunt prezentate
primele articulații plastice apărute atât în plan transversal cât și pe fațada clădirii, cele din pasul
0, corespunzător pasului final al cazului de încărcare Neliniar Gravitational.
4.2.3 Analiza static neliniară a noii structuri în urma înlăturării a trei stâlpi
În urrma înlăturării a trei stâlpi se obțin următoarele rezultate:
Figura 4.15 Curba de capacitate a structurii pe direcția X în ipoteza înlăturării a trei stâlpi
308
Figura 4.16 Articulații plastice pe sețtiunea transversală a structurii, corespunzătoare ultimului pas al
analizei static neliniară, în ipoteza înlăturării a trei stâlpi.
Figura 4.17 Articulații plastice pe fațada structurii, corespunzătoare ultimului pas al analizei static neliniară,
în ipoteza înlăturării a trei stâlpi.
Putem observa ca în urma inlăturarii celor trei stâlpi, trei stâlpi au la bază câte o articulație
plastică de tip C, aceasta reprezintă punctul ultim al secțiunii (momentul maxim), spre
deosebire de cazul înlăturării a doi stâlpi putem observa apariția în cadru transversal a
articulațiilor plastice de tip CP. Aceasta pesupune deformații ce asigură prevenirea colapsului.
În Anexa 1, în figura 4.18 și în figura 4.19 sunt prezentate primele articulații plastice
apărute atât în plan transversal cât și pe fațada clădirii, cele din pasul 0, corespunzător pasului
final al cazului de încărcare Neliniar Gravitational.
309
5 – Concluzii
1. Ținându-se cont de caracteristicile amplasamentului clădirii Alfred P. Murrah și de

codurile de proiectare americane existente la acel moment structura rezistă la încărcări
gravitaționale și preia în mare parte încărcările datorate acțiunii seismice. Atunci când
structura a fost supusă acțiunii exploziei, clădirea a cedat, modul de cedare fiind acela
de colaps progresiv. Putem observa in figura 3.17 cum grinda de transfer, dimensionată
corect la încărcărcări uzuale, prin îndepărtarea celor 3 stâlpi își mărește deschiderea de
3 ori rezultând astfel un moment mult mai mare, moment ce nu mai poate fi preluat de
către aceasta rezultând astfel cedarea grinzii de transfer. Pe lângă cedarea grinzii de
transfer putem observa articulații plastice la capetele stâlpilor, ceea ce ar duce la
mecanisme de etaj. În cadrul transversal, de asemenea se pot observa articulatii plastice
de tip E la capetele grinzilor transversale, aceste articulații arată faptul ca secțiunea iese
definitiv din lucru.
2. Urmărindu-se aceleași cerințe de tramă, înălțime de nivel și existența grinzii de transfer
s-a realizat o structură nouă, având amplasamentul în orașul Bacău. S-au predimesionat
și apoi dimensionat elementele ținandu-se cont de normativele românești în vigoare.
Una din caracteristicele importante ale noii structuri, ceea ce o și deosebește de
structura Murrah o reprezintă faptul că stâlpii au fost predimensionați urmărindu-se
asigurarea ductilității acestora, ceea ce a presupus limitarea efortului axial normalizat
de compresiune în stâlpi rezultând astfel secțiuni mult mai mari decât cele din structura
Murrah. Deși noua structură nu a fost considerată într-o zonă sensibilă la seism (deși
ag=0,35g, perioada de colt Tc=0,7s iar T1=1,33s) armând stâlpii doar din condiții de
armare minimă aceștia au rezistat mult mai bine la eforturile datorate exploziei decât
structura Murrah. Astfel nu mai apar mecanisme de etaj, ci doar câteva articulatii
plastice la bazele stâlpilor, articulații ce în general nu depăsesc criteriul de performanță
IO (fără evacuarea clădirii).
3. Crescând efectul acțiunii seismice a rezultat de asemenea și necesitatea realizării unor
grinzi mai puternice spre exemplu grinda de transfer din structura Murrah a fost
dimensionată pentru un moment maxim de 6000kN*m, în noua structură momentul
capabil al acesteia este de aproximativ 12000kN*m. Comparând figurile 4.17 și 4.16
corespunzătoare eliminării a trei stălpi din noua structura cu figurile 3.16 și 3.17
corespunzătoare eliminării a trei stâlpi din structura Murrah putem observa că în timp
ce în structura Murrah apar articulatii plastice de tip E, în noua structură, cele mai
dezavantajoase articulații plastice sunt cele de tip CP ce presupun deformații anterioare
colapsului.
4. Noua structură, realizată ținandu-se cont de prevederile normativelor românești în
vigoare, se comportă foarte bine sub acțiunea efectului exploziei, dar acest lucru se
datorează în mare parte existenței grinzii de transfer și a stâlpilor ce susțin această
grindă. În cazul structurii Murrah acest concept nu a fost dezvoltat suficient. U.S.
General Services Administration au emis un standard pentru pentru prevenirea
colapsului progresiv: (“GSA Progressive Collapse Guidelines for New Federal Office
Buildings”). În acesta sunt prezentate detaliat metodologia și criteriile de performanță
necesare pentru a se realiza o structură ce nu e predispusă la coplas preogresiv. Spre
exemplu pentru o structura în cadre din beton armat se va considera pe rând pierderea
a câte unui stâlp. Cei trei stalpi se vor considera la etajul 1 și se vor afla în colțul clădirii,
la mijlocul fațadei lungi si la mijlocul fațadei scurte a structurii. Se va realiza o analiză
separată pentru fiecare caz. Pentru placa de deasupra stâlpului ce urmeaza a fi îndepărtat
se va realiza urmatoare grupare de încărcări:
310
𝐺𝑁 = Ω𝑁 [1.2𝐷 + (0.5𝐿 𝑜𝑟 0.2𝑆)]

Unde Ω𝑁 −factor de amplificare dinamică, folosit pentru analiza statică neliniară a
colapsului progresiv.
În urma înlăturării celor trei stalpi ar rezulta necesitatea unor astfel de grinzi de transfer.
Diferența între cele două structuri. Murrah și structura rezultată din îndepărtarea stâlpilor
urmărind metodologia implementată de GSA ar fi, poate, continuitatea pe verticală a stâlpilor.
311
ANEXA 1
TABEL 2.1 Calculul spectrul de răspuns elastic și al spectrului normalizat de răspuns

elastic al acceleraţiilor absolute pentru componentele orizontale ale mişcării terenului în
amplasament
T Sa(T) β(T)
0 0.101 1
0.01 0.121 1.20
0.02 0.142 1.41
0.03 0.162 1.61
0.04 0.183 1.81
0.05 0.203 2.02
0.06 0.224 2.22
0.07 0.244 2.42
0.074 0.252 2.5
0.1 0.252 2.5
0.2 0.252 2.5
0.3 0.252 2.5
0.35 0.252 2.5
0.37 0.252 2.5
0.4 0.233 2.31
0.5 0.186 1.85
0.6 0.155 1.54
0.7 0.133 1.32
0.8 0.116 1.15
0.9 0.103 1.03
1 0.093 0.92
1.423 0.065 0.65
2 0.047 0.46
3 0.031 0.31
4 0.023 0.23
5 0.019 0.18
6 0.016 0.15
7 0.013 0.13
8 0.012 0.12
9 0.010 0.10
10 0.009 0.09
11 0.008 0.08
12 0.008 0.08
13 0.007 0.07
14 0.006 0.06
312
TABEL 2.2 Calcul greutății unui elementelor structurale: grinzi și stâlpi
STALPI A(cm^2) L (cm) V(m^3) G(kN)

Marg. N P- E1 50x90 400 1.8 45
Marg. N E2- E8 45x60 400 1.08 27
Colt N 45x150 400 2.7 67.5
Interiori 60x60 400 1.44 36
Marg. S EXT 45x120 400 2.16 54
Marg. S INT 45x150 400 2.7 67.5
Grinzi A(cm^2) L (cm) V(m^3) G(kN)

Longitudinale 45x90 6000 24.3 607.5
Transversale 45x90 2000 8.1 202.5
De transfer 90x150 6000 81 2025
Superioare L 45x120 6000 32.4 810
Superioare T 45x120 2000 10.8 270
TABEL 2.3 Calcul greutății pe nivel
Parter-Etaj 1
Elem G(kN) Nr(buc) G/element (kN)
Marg. N P- E1 45 4 180
Colț N 67.5 2 135
Stâlpi Interiori 36 11 396
Marg. S EXT 54 6 324
Marg. S INT 67.5 5 337.5
Longitudinale 607.5 2 1215
Grinzi Transversale 202.5 11 2227.5
De transfer 2025 1 2025
Placa 2250 1 2250
Inc. permanente 1200 - 1200
Inc. Utilă 1200 *0.4(GS) 480
TOTAL= 10770
313
Etaj 2-Etaj 7
Marg. N E2- E8 27 9 243

Colț N 67.5 2 135
Marg. S INT 67.5 5 337.5
Longitudinale 607.5 3 1822.5
Grinzi
Transversale 202.5 11 2227.5
Placa 4500 1 4500
Inc. Utilă 2400 *0.4(GS) 960
TOTAL= 13345.5
Etaj 8
Marg. N E2- E8 27 9 243

Colț N 67.5 2 135
Marg. S INT 67.5 5 337.5
Longitudinale 607.5 1 607.5
Transversale 202.5 9 1822.5
Grinzi
Superioare L 810 2 1620
Superioare T 270 2 540
Placa 4500 1 4500
Inc. Utilă 600 *0.4(GS) 240
TOTAL= 16765.5
314
Tabelul 2.6 Calculul distribuţiei forţelor seismice orizontale
Nivel zi (m) Gi (kN) Gi*zi (kN*m) Fi (kN) Fi (kN)/Etabs

Etaj 8 36 16765.5 603558 1576.643 1591.32
Etaj 7 32 13345.5 427056 1115.576 1243.22
Etaj 6 28 13345.5 373674 976.1289 1081.97
Etaj 5 24 13345.5 320292 836.6819 925.72
Etaj 4 20 13345.5 266910 697.2349 769.49
Etaj 3 16 13345.5 213528 557.7879 613.24
Etaj 2 12 13345.5 160146 418.3409 457.01
Etaj 1 8 10770 86160 225.0712 331.45
Parter 4 10770 43080 112.5356 96.08
Fb(kN)= 6516 Σ 2494404
Tabelul 2.7 Verificarea sensibilității la torsiune – dir.X
Verificarea sensibilității la torsiune – dir.X

H
Etaj (m) d max(mm) d min(mm) d med(mm) 1.35d med
E8 36 44.9 44.0 44.45 60.0
E7 32 42.8 42.0 42.4 57.2
E6 28 39.8 39.0 39.4 53.2
E5 24 35.6 35.0 35.3 47.7
E4 20 30.5 30.1 30.3 40.9
E3 16 24.7 24.4 24.55 33.1
E2 12 18.3 18.1 18.2 24.6
E1 8 11.7 11.5 11.6 15.7
P 4 5.3 4.6 4.95 6.7
BASE 0 0 0.0 0 0
315
Tabelul 2.8 Verificarea sensibilității la torsiune – dir.Y
Verificarea sensibilității la torsiune – dir.Y

H
Etaj (m) d max(mm) d min(mm) d med(mm) 1.35d med
E8 36 49.5 29.9 39.7 53.6
E7 32 47.6 29.1 38.35 51.8
E6 28 44.4 27.4 35.9 48.5
E5 24 39.8 24.7 32.25 43.5
E4 20 33.9 21.2 27.55 37.2
E3 16 26.9 16.9 21.9 29.6
E2 12 19.1 12.0 15.55 21.0
E1 8 11 6.9 8.95 12.1
P 4 3.6 2.2 2.9 3.9
BASE 0 0 0.0 0 0
Tabel 2.9 Verificarea la deplasari laterale (SLS)
GSSX -> SLS

DRIFT X
ν q dri X, SLS dra, SLS dri/dra
Etaj H (m) EDB
E8 36 0.000484 0.5 3.8 0.00092 0.005 0.18392
E7 32 0.000768 0.5 3.8 0.001459 0.005 0.29184
E6 28 0.001037 0.5 3.8 0.00197 0.005 0.39406
E5 24 0.001269 0.5 3.8 0.002411 0.005 0.48222
E4 20 0.001459 0.5 3.8 0.002772 0.005 0.55442
E3 16 0.001604 0.5 3.8 0.003048 0.005 0.60952
E2 12 0.001655 0.5 3.8 0.003145 0.005 0.6289
E1 8 0.001738 0.5 3.8 0.003302 0.005 0.66044
P 4 0.001423 0.5 3.8 0.002704 0.005 0.54074
BASE 0 0 0.5 3.8 0 0.005 0
316
GSSY -> SLS

DRIFT Y
ν q dri Y, SLS dra, SLS dri/dra
Etaj H (m) EDB
E8 36 0.00043 0.5 3.8 0.000817 0.005 0.1634
E7 32 0.000794 0.5 3.8 0.001509 0.005 0.30172
E6 28 0.001154 0.5 3.8 0.002193 0.005 0.43852
E5 24 0.001481 0.5 3.8 0.002814 0.005 0.56278
E4 20 0.001753 0.5 3.8 0.003331 0.005 0.66614
E3 16 0.001951 0.5 3.8 0.003707 0.005 0.74138
E2 12 0.00203 0.5 3.8 0.003857 0.005 0.7714
E1 8 0.001871 0.5 3.8 0.003555 0.005 0.71098
P 4 0.000965 0.5 3.8 0.001834 0.005 0.3667
BASE 0 0 0.5 3.8 0 0.005 0
Tabel 2.10 Verificarea la deplasari laterale (SLU)
GSSX -> SLU

DRIFT X
c q dri X, SLU dra, SLU dri/dra
Etaj H (m) EDB
E8 36 0.000484 1 3.8 0.003678 0.025 0.147136
E7 32 0.000768 1 3.8 0.005837 0.025 0.233472
E6 28 0.001037 1 3.8 0.007881 0.025 0.315248
E5 24 0.001269 1 3.8 0.009644 0.025 0.385776
E4 20 0.001459 1 3.8 0.011088 0.025 0.443536
E3 16 0.001604 1 3.8 0.01219 0.025 0.487616
E2 12 0.001655 1 3.8 0.012578 0.025 0.50312
E1 8 0.001738 1 3.8 0.013209 0.025 0.528352
P 4 0.001423 1 3.8 0.010815 0.025 0.432592
BASE 0 0 1 3.8 0 0.025 0
317
GSSY -> SLU

DRIFT Y
c q dri Y, SLU dra, SLU dri/dra
Etaj H (m) EDB
E8 36 0.00043 1 3.8 0.003268 0.025 0.13072
E7 32 0.000794 1 3.8 0.006034 0.025 0.241376
E6 28 0.001154 1 3.8 0.00877 0.025 0.350816
E5 24 0.001481 1 3.8 0.011256 0.025 0.450224
E4 20 0.001753 1 3.8 0.013323 0.025 0.532912
E3 16 0.001951 1 3.8 0.014828 0.025 0.593104
E2 12 0.00203 1 3.8 0.015428 0.025 0.61712
E1 8 0.001871 1 3.8 0.01422 0.025 0.568784
P 4 0.000965 1 3.8 0.007334 0.025 0.29336
BASE 0 0 1 3.8 0 0.025 0
Tabel 2.11 Verificarea armăturii longitudinale a grinzilor curente și a grinzii perimetrale

de la ultimul nivel
Grinda curenta Grinda perim. de la ultimul nivel
Longitudinală (E-V) Transversală(N-S) Longitudinală (E-V) Transversală(N-S)
R:As(2Φ22+2Φ25) 1742 R:As(4Φ32) 3216 R:As(2Φ22) 760 R:As(4Φ25) 1963
C:As(2Φ22+2Φ25) 1742 C:As(4Φ25) 1963 C:As(2Φ22) 760 C:As(2Φ25) 981
b(mm) 450 b(mm) 450 b(mm) 450 b(mm) 450
h(mm) 900 h(mm) 900 h(mm) 1200 h(mm) 1200
date de intrare
as(mm) 50 as(mm) 50 as(mm) 50 as(mm) 50

d(mm) 850 d(mm) 850 d(mm) 1150 d(mm) 1150
λ 0.8 λ 0.8 λ 0.8 λ 0.8
h placa(mm) 160 h placa(mm) 160 h placa(mm) 160 h placa(mm) 160
b eff (mm) 1410 b eff (mm) 1410 b eff (mm) 1410 b eff (mm) 1410
η 1 η 1 η 1 η 1
fyd(N/mm^2) 413 fyd(N/mm^2) 413 fyd(N/mm^2) 413 fyd(N/mm^2) 413
fcd(N/mm^2) 27.6 fcd(N/mm^2) 27.6 fcd(N/mm^2) 27.6 fcd(N/mm^2) 27.6
As(mm^2) 15076.4 As(mm^2) 15076.4 As(mm^2) 15076.4 As(mm^2) 15076.4
λx λx λx λx
câmp
18.5 20.8 8.1 10.4

MRd(kNm) 605 MRd(kNm) 681 MRd(kNm) 360 MRd(kNm) 464
MEd(kNm) 489 MEd(kNm) 607 MEd(kNm) 532 MEd(kNm) 383
x(mm) 72.4 x(mm) 133.7 x(mm) 31.6 x(mm) 40.8
reazem
xb(mm) 544 xb(mm) 544 xb(mm) 736 xb(mm) 736

MRd(kNm) 591 MRd(kNm) 1058 MRd(kNm) 357 MRd(kNm) 919
MEd(kNm) 834 MEd(kNm) 954 MEd(kNm) 412 MEd(kNm) 760.0
318
Tabel 2.12 Armarea transversală a grinzilor curente și a grinzii perimetrale de la

ultimul nivel.
Grinda perim. de la ultimul

Grinda curenta
nivel
Long. Trans. Long. Trans,
(E-V) (N-S) (E-V) (N-S)
MRd(kNm) 591 1058 357 919
Ved(kN)
VEd(kN)-GS 192 235 187 311

L0 5.4 9.4 5.4 9.4
VEd(kN)-MRd 263 270 159 235
Ved(kN) 455 505 346 546
b(mm) 450 450 450 450
h(mm) 900 900 1200 1200
VRd,max(kN)
as(mm) 50 50 50 50
d(mm) 850 850 1150 1150
fyd(N/mm^2) 413 413 413 413
fcd(N/mm^2) 27.6 27.6 27.6 27.6
ν1 0.5 0.5 0.5 0.5
VRd,max(kN) 2375 2375 3214 3214
VRd,s (kN)
As(mm^2) 568 568 800 n/a
s(mm) 240 220 610 -

VRd,s (kN) 748 816 561 -
VRd 748 816 561 -
Tabel 2.13 Realizarea curbei de interacțiune M-N a stâlpilor maginali de pe latura

nordică a structurii, aflati la etajele parter și etajul 1, cu rezultatele obtinuținute din
programul Response-pentru axa puternică a stâlpului
Moment(kNm) Axial(kN)
2890 0
2971 780
Cazul I- 3174 3231
Med, max-Naferent 3140 5856
2774 8021
2427 9814
2103 11366
1779 12750
Cazul II- 1448 13997
Ned, max-Maferent 1106 15238
738 16551
319 17732
0 18532
CAZUL I 2006 3105
CAZUL II 1245 3330
319

nordică a structurii, aflati la etajele parter și etajul 1, cu rezultatele obtinuținute din
programul response-pentru axa slabă a stâlpului
Moment(kNm) Axial(kN)
1830 10
1882 777
2058 3177
1955 5853
Cazul I 1703 7919
-Med, max-Naferent
1497 9640
1306 11140
Cazul II
-Ned, max-Maferent 1116 12492
918 13746
712 15024
488 16376
222 17704
0 18500
CAZUL I 606 4916
CAZUL II 540 6363
Tabel 2.15 Realizarea curbei de interacțiune M-N a stâlpilor maginali de pe latura nordică a
structurii, aflati la etajele 2-4, cu rezultatele obtinuținute din programul Response-pentru axa
puternică a stâlpului
Etaj2 Etaj3 Etaj4

M(kNm) N(kN) M(kNm) N(kN) M(kNm) N(kN)
1550 0 1190 0 780 0
1637 1806 1258 555 814 438
1603 3795 1355 2018 910 1321
1395 5284 1164 4889 984 2323
1226 6504 1030 5943 875 4447
1073 7555 904 6856 785 5316
921 8494 777 7671 689 6061
769 9370 646 8405 589 6700
609 10200 513 9137 386 7845
440 11129 369 9902 276 8438
244 12178 204 10771 152 9108
0 13384 0 11754 0 9888
CI 520 6032 378 5124 403 4607
C II 429 6483 441 5530 392 4248
320

nordică a structurii, aflati la etajele 2-4, cu rezultatele obtinuținute din programul
Response-pentru axa slabă a stâlpului
Etaj2 Etaj3 Etaj4

M(kNm) N(kN) M(kNm) N(kN) M(kNm) N(kN)
1090 0 870 0 550 0
1172 1900 904 613 585 457
1118 3954 971 2140 659 1340
974 5416 923 3794 713 2367
859 6611 818 5064 689 3499
754 7655 728 6126 627 4508
648 8581 550 7854 564 5374
538 9406 456 8582 496 6115
427 10253 360 9294 350 7311
307 11143 259 10058 275 7852
170 12131 142 10941 107 9068
0 13298 0 11981 0 9824
CI 518 6032 518 5124 426 4607
C II 484 6483 479 5530 476 4248
Tabel 2.17 Armarea transversală a stâlpilor maginali de pe latura nordică a structurii,

aflati la etajele 2 și 4
AXA TARE AXA SLABĂ
Etaj 2 Etaj 3 Etaj 4 Etaj 2 Etaj 3 Etaj 4
b(mm) 450 450 450 600 600 600
h(mm) 600 600 600 450 450 450
VRd,max(kN)
as(mm) 50 50 50 50 50 50
d(mm) 550 550 550 400 400 400
fyd(N/mm^2) 413 413 413 413 413 413
fcd(N/mm^2) 27.6 27.6 27.6 27.6 27.6 27.6
ν1 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5 0.5
VRd,max(kN) 1537 1537 1537 1490 1490 1490
As(#/Φ) #4(Φ12,7) #4(Φ12,7) #3(Φ9.5) #4(Φ12,7) #4(Φ12,7) #3(Φ9.5)
VRd,s (kN)
ne 2 2 2 4 4 4
As(mm^2) 258 258 142 516 516 284
s 200 200 200 200 200 200
VRd,s (kN) 264 264 145 384 384 211
VRd(kN) 264 264 145 384 384 211
verif
VEd(kN) 254 230 209 261 258 240
321
Figura 2.19 Curba de interacțiune M-N a stâlpilor maginali de pe latura nordică a

structurii, aflati la etajul 2, cu rezultatele obtinuținute din programul Response-pentru
axa puternică a stâlpului
14000
12000
10000
8000
Axis Title
CAZUL I
6000 CAZUL II
M-N
4000
2000
0
0 500 1000 1500
Axis Title

axa slabă a stâlpului
14000
12000
10000
8000
N (kN)
CAZUL I
6000 CAZUL II
M-N
4000
2000
0
0 200 400 600 800 1000 1200
M (kNm)
322

12000
10000
8000
N (kN)
6000 CAZUL I
CAZUL II
4000 M-N
2000
0
0 200 400 600 800 1000 1200 1400
M (kNm)

12000
10000
8000
N (kN)
6000 CAZUL I
CAZUL II
4000 M-N
2000
0
0 200 400 600 800 1000 1200
M (kNm)
323

10000
9000
8000
7000
6000
N (kN)
5000 CAZUL I
CAZUL II
4000
Series1
3000
2000
1000
0
0 200 400 600 800 1000
M (kNm)

10000
9000
8000
7000
6000
N (kN)
5000 CAZUL I
CAZUL II
4000
M-N
3000
2000
1000
0
0 150 300 450 600 750
M (kNm)
324
Figura 3.1 -Definirea ipotezei de încărcare Neliniar Gravitational
Figura 3.2 -Definirea ipotezei de încărcare PUSHX
325
Figura 3.7 - Ordinea apariției articulațiilor plastice-PUSH X- STEP1
Figura 3.10 - Ordinea apariției articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturării unui stâlp- STEP0-Pas
final Neliniar Gravitational
326
Figura 3.14 - Ordinea apariției articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturarii a doi stâlpi- STEP 0
Figura 3.18 - Ordinea apariției articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturarii a trei stâlpi - STEP 0
327
Figura 3.19 - Ordinea apariției articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturarii a trei stâlpi - STEP 6
Tabelul 4.1 – Predimensionarea elementelor structurale
hgr>Lo/10..12
Lo B bgr>hgr/2..3
hpl>P/180+1..2
Gr. Transfer 12 - 120 60
Gr. Long 6 - 60 40
Gr. Transv 10 - 100 50
Placa 10 6 18 -
Tabelul 4.2 – Predimensionarea stâlpilor și calculul greutății elementelor
Q.A af.
Element L(m) b(m) h(m)/q(kN/m) numar Q(kN) b nec(mm)
stalp
Gr. Transfer 12 1 1.8 5 2700
Gr. Long 6 0.4 0.6 30 1080
Gr. Transv 10 0.5 1 22 2750
Stalpi colt 3.6 1.35 1.35 4 656.1 3371 899
Stalpi centr. 3.6 1.35 1.35 8 1312.2 7275 1321
Stalpi marg N 3.6 1.35 1.35 11 1804.275 7335 1327
Stalpi marg S 9-7 3.6 1.2 1.2 11 1425.6 5497 1149
Stalpi marg S P-2 3.6 1.8 1.8 6 1749.6 12553 1736
Placa 10 6 0.18 20 5400
Perm. NC 10 6 2 20 2400
Utile NC 10 6 2 20 2400
Perm. NU 10 6 5 20 6000
Utile NU 10 6 0.5 20 600
328
Tabelul 4.3 –Calculul greutății structurii
GF GS
Element Q(kN) γGF γGS γGF*Q γGF*Q
Gr. Transfer 2700 1.35 1 1458 2700
Gr. Long 1080 1.35 1 1458 1080
Gr. Transv 2750 1.35 1 3712.5 2750
Stalpi colt 656.1 1.35 1 885.7 656.1
Stalpi centr. 1312.2 1.35 1 1771.5 1312.2
Stalpi marg N 1804.3 1.35 1 2435.8 1804.3
Stalpi marg S 9-7 1425.6 1.35 1 1924.6 1425.6
Stalpi marg S P-2 1749.6 1.35 1 2362.0 1749.6
Placa 5400 1.35 1 7290 5400
Perm. NC 2400 1.35 1 3240 2400
Utile NC 2400 1.5 0.4 3600 960
Perm. NU 6000 1.35 1 8100 6000
Utile NU 600 1.5 0.4 900 240
GREUTATE NIVEL CURENT 26318 17788
GREUTATE E1 27727 20452
GREUTATE NIVEL ULTIM 26553 19243
GREUTATE TOTALA 266234 183692
Tabel 4.4-Verificarea la deplasări laterale (SLS)
GSSX -> SLS

Etaj H (m) DEPL X DRIF X ν q dri X, SLS dra, SLS dri/dra
E8 36 0.07021 0.001230233 0.5 4.725 0.001453212 0.005 0.290642
E7 31.7 0.06492 0.001659 0.5 4.725 0.001959694 0.005 0.391939
E6 27.7 0.058284 0.002117 0.5 4.725 0.002500706 0.005 0.500141
E5 23.7 0.049816 0.00251125 0.5 4.725 0.002966414 0.005 0.593283
E4 19.7 0.039771 0.00275075 0.5 4.725 0.003249323 0.005 0.649865
E3 15.7 0.028768 0.00270725 0.5 4.725 0.003197939 0.005 0.639588
E2 11.7 0.017939 0.002129 0.5 4.725 0.002514881 0.005 0.502976
E1 7.7 0.009423 0.00157425 0.5 4.725 0.001859583 0.005 0.371917
P 3.7 0.003126 0.000844865 0.5 4.725 0.000997997 0.005 0.199599
BASE 0 0 0 0 0 0 0.005 0
GSSY -> SLS
Etaj H (m) DEPL Y DRIF Y ν q dri Y, SLS dra, SLS dri/dra
E8 32.4 0.048895 0.000645581 0.5 4.725 0.001525186 0.005 0.305037
E7 28.8 0.046119 0.000937 0.5 4.725 0.002213663 0.005 0.442733
E6 25.2 0.042371 0.00124525 0.5 4.725 0.002941903 0.005 0.588381
E5 21.6 0.03739 0.0015255 0.5 4.725 0.003603994 0.005 0.720799
E4 18 0.031288 0.001749 0.5 4.725 0.004132013 0.005 0.826403
E3 14.4 0.024292 0.001887 0.5 4.725 0.004458038 0.005 0.891608
E2 10.8 0.016744 0.00188075 0.5 4.725 0.004443272 0.005 0.888654
E1 7.2 0.009221 0.001597 0.5 4.725 0.003772913 0.005 0.754583
P 3.6 0.002833 0.000765676 0.5 4.725 0.001808909 0.005 0.361782
BASE 0 0 0 0 0 0 0.005 0
329
Figura 4.1-Verificarea la deplasări laterale (SLS)
30
24
H structură (m)
18
12
0
0 0.001 0.002 0.003 0.004 0.005
dri X, SLS dri Y, SLS dra, SLS
Tabel 4.5-Verificarea la deplasări laterale (SLU)

GSSX -> SLU
Etaj H (m) DEPL X DRIF X c q dri X, SLU dra, SLU dri/dra
E8 32.4 0.07021 0.001230233 1 4.725 0.005812849 0.025 0.232514
E7 28.8 0.06492 0.001659 1 4.725 0.007838775 0.025 0.313551
E6 25.2 0.058284 0.002117 1 4.725 0.010002825 0.025 0.400113
E5 21.6 0.049816 0.00251125 1 4.725 0.011865656 0.025 0.474626
E4 18 0.039771 0.00275075 1 4.725 0.012997294 0.025 0.519892
E3 14.4 0.028768 0.00270725 1 4.725 0.012791756 0.025 0.51167
E2 10.8 0.017939 0.002129 1 4.725 0.010059525 0.025 0.402381
E1 7.2 0.009423 0.00157425 1 4.725 0.007438331 0.025 0.297533
P 3.6 0.003126 0.000844865 1 4.725 0.003991986 0.025 0.159679
BASE 0 0 0 0 0 0 0.025 0
GSSY -> SLU
Etaj H (m) DEPL Y DRIF Y c q dri Y, SLU dra, SLU dri/dra
E8 32.4 0.048895 0.000645581 1 4.725 0.003050372 0.025 0.122015
E7 28.8 0.046119 0.000937 1 4.725 0.004427325 0.025 0.177093
E6 25.2 0.042371 0.00124525 1 4.725 0.005883806 0.025 0.235352
E5 21.6 0.03739 0.0015255 1 4.725 0.007207988 0.025 0.28832
E4 18 0.031288 0.001749 1 4.725 0.008264025 0.025 0.330561
E3 14.4 0.024292 0.001887 1 4.725 0.008916075 0.025 0.356643
E2 10.8 0.016744 0.00188075 1 4.725 0.008886544 0.025 0.355462
E1 7.2 0.009221 0.001597 1 4.725 0.007545825 0.025 0.301833
P 3.6 0.002833 0.000765676 1 4.725 0.003617818 0.025 0.144713
BASE 0 0 0 0 0 0 0.025 0
330
Figura 4.2-Verificarea la deplasări laterale (SLU)
30
24
H structură (m)
18
12
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025
dri X, SLU dri Y, SLU dra, SLU
Tabel 4.6- Factorii de participare modală
Factor de
Factor de participare Factor de
Mod propriu de participare
Perioada [s] modală pe direcția X participare modală
vibrație modală pe RZ
[%] pe direcția Y [%]
[%]
1 1.324 76% 0% 0%
2 1.248 0% 76% 0%
3 1.161 0% 0% 76%
4 0.409 12% 0% 0%
5 0.385 0% 11% 0%
6 0.358 1% 0% 12%
7 0.217 6% 0% 0%
8 0.203 0% 5% 0%
9 0.188 0% 0% 5%
10 0.163 0% 0% 0%
11 0.162 0% 0% 0%
12 0.161 0% 0% 0%
331
Tabel 4.7- Armarea longitudinală a grinzilor
fyd= 355 N/mm2 CAMP
ETAJ Med CAMP bGRINDA hGRINDA as Anec,MIN Anec A. propusa Aefectiva MRd CAMP
L-9-7 700 400 900 25 1260.0 2286.2 5Φ25 2454 751.5
L-6-5 780 400 900 25 1248.5 2547.5 5Φ25 2454 751.5
L-4-1 890 400 900 25 1248.5 2906.7 5Φ28 3079 942.7
TR-9-7 1200 600 1200 25 2497 2907.8 5Φ28 3079 1270.6
TR-6-5 1300 600 1200 25 2497 3150.1 6Φ28 3695 1524.7
TR-4-1 1400 600 1200 25 2497 3392.4 6Φ28 3695 1524.7
TRANSFER 8000 1000 2000 25 6936 11482.9 19Φ28 11699 8150.7
fyd= 355 N/mm2 REAZEM
ETAJ Med REAZEM bGRINDA hGRINDA as Anec,MIN Anec A. propusa Aefectiva MRd REAZEM
L-9-7 780 400 900 25 1260.0 2547.5 5Φ28 3078.8 942.7
L-6-5 890 400 900 25 1248.5 2906.7 5Φ28 3078.8 942.7
L-4-1 980 400 900 25 1248.5 3200.7 6Φ28 3694.5 1131.2
TR-9-7 1500 600 1200 25 2497 3634.7 6Φ28 3694.5 1524.7
TR-6-5 1600 600 1200 25 2497 3877.0 7Φ28 4310.3 1778.8
TR-4-1 1700 600 1200 25 2497 4119.3 7Φ28 4310.3 1778.8
TRANSFER 12000 1000 2000 25 6936 17224.4 28Φ28 17241.1 12011.6
Tabel 4.8- Armarea longitudinală a stâlpilor
ETAJ MEd NEd Ω MEd ,C bstalp hstalp as Anec,MIN,latura λx Anec A. propusa Aefectiva MRd
M-N 718 2105 1.00 933.4 1350 1350 35 6870.8 93.6 -1393 14Φ25 6872 5434.72
M-S-9-2 740 3503 1.25 1202.5 1200 1200 35 5428.8 175.1 -2753 15Φ22 5702 5772.88
M-S-P-1 3762 6344 1.14 5575.3 1800 1800 35 12214.8 211.5 -2134 16Φ32 12867 17457.45
CEN 1302 3682 1.00 1692.6 1350 1350 35 6870.8 163.6 -2008 14Φ25 6872 7278.42
332
Figura 4.9 - Ordinea aparitiei articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturării unui stâlp- STEP1
Figura 4.13 - Ordinea aparitiei articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturării a doi stâlpi- STEP0
333
Figura 4.14 - Ordinea aparitiei articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturării a doi stâlpi - STEP1
Figura 4.18 - Ordinea aparitiei articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturării a trei stâlpi – STEP0
334
Figura 4.19 - Ordinea aparitiei articulațiilor plastice-PUSH X în urma înlăturării a trei stâlpi – STEP0
335
CAPITOLUL 7
ASPECTE PRIVIND COMPORTAREA CLADIRILOR CU

BOWINDOW-URI
337
1 - Introducere
1.1 Despre bowindow-uri
Un bowindow (cuvânt provenit din limba engleză: bay-window) este o construcție ieșită
în afara planului pereților exteriori ai unei clădiri, aflată în prelungirea planșeului, ca un
balconaș închis, prevăzută cu una sau cu mai multe ferestre, în scopul măririi suprafeței
etajului.[1]
Bowindow-urile apar în general la colţuri şi pe faţadele principale. Bowindowul

reprezintă o zonă construită de la etajul 1 în sus, în afara planului faţadei de la parter. Bovindoul
are un rol ornamental dar și funcțional mărind suprafața utilă a camerei. Este de fapt o nișă care
prelungește spre exterior o cameră. Poate fi definit și ca un tip de fereastră care iese în rezalit
față de planul zidului, sprijinită spre exterior pe console, pe o coloană sau pe prelungirile
bârnelor care alcătuiesc suportul pavimentului încăperii căreia îi corespunde și al cărui spațiu îl
prelungește spre exterior.
Bowindow-ul este, de obicei, format din cel puțin trei ferestre, fixe sau mobile, aranjate
în plan într-o configurație poligonală sau de semicerc. Fereastra din centru este, de regulă, fixă,
cele două adiacente fiind mobile, mai ușor de manevrat, pentru o ventilare corectă. Ferestrele
au și rolul de a crea iluzia unei încăperi mai mari, crescând fluxul de lumină naturală în clădire.
În același timp, ferestrele laterale pot oferi un unghi de privire mai larg, imposibil în cazul unei
ferestre obișnuite.
Figura 1.1 - Vederi exterioare ale bowindow-ului
Figura 1.2 - Vederi interioare ale bowindow-ului
Bowindow-ul nu presupune neapărat și o amplă suprafață vitrată. El poate fi dezvoltat

pe înălțimea unui întreg nivel. Poate să cuprindă unul, două sau trei gemulețe sau să fie
constituit în mare parte – dacă nu chiar quasi-integral – din geamuri mari.
În general bowindow-ul se găsește la etaj și are drept principal rol asigurarea posibilității
de supraveghere (din interior) a exteriorului inclusiv pe lângă pereții clădirii. Are în general
338
avantajul de a permite privitul (din interior) – fără deschiderea ferestrelor – în lungul străzii
(sau privitul întregii suprafețe a curții) deasupra căreia se află situat.
Bowindow-ul este cuprins obligatoriu în planul arhitectural al casei (altfel încăperea în
fața căreia se află ar rămâne fără perete frontal) bowindow-ul făcând parte integrantă din
alcătuirea/structura imobilului.
În România, construirea bowindow-urilor in general este reglementată pe plan local.

Astfel, de exemplu, Regulamentul Local de Urbanism pentru Municipiul Satu Mare prevede,
între altele, că se pot autoriza balcoane/bovindouri la frontul clădirilor în următoarele condiții:[2]
 ieșirea în afara limitei proprietății să nu depășescă 1,00 m;

 să nu ocupe mai mult de 1/3 din lățimea frontului, în cazul bowindowrilor;
 nu pot fi realizate la o înălțime mai mică de 3,50 m măsurată de la cota trotuarului;
 să nu afecteze rețelele existente și circulația;
 lățimea trotuarului și profilul străzii să permită acest lucru.
în timp ce Regulamentul Local de Urbanism Târgu Mureș prevede că balcoanele deschise sau
închise (bowindowri), realizate din fier forjat, zidărie, piatră sau beton armat:[3]
 vor putea depăși aliniamentul cu maxim 1 metru;

 vor fi retrase de la limita clădirilor adiacente cu minim 2 metri;
 vor avea partea inferioară a consolelor la o distanță de minim 3 metri peste cota
trotuarului;
 bovindourile nu vor avea lățimea mai mare de 2,5 metri.
în București, de exemplu în sectorul 6, pentru zona centrală, la amplasarea clădirilor față de

aliniament sunt specificate următoarele:[4]
 retragerile sau ieşirile la nivelele de deasupra parterului în afara alinierii pot fi autorizate
cu condiţia să se înscrie în tipologia şi gabaritele construcţiilor existente pe strada
respectivă, în condiţiile păstrării unei distanţe de minim 4,50 metri faţă de nivelul
terenului;
 balcoanele sau bovindourile pot depaşi cu maxim 0,90 metri alinierea spre stradă.
În sfârșit, după cum se poate observa este vorba despre un perete frontal “ieșit în afară” de
pe fațadă – curb sau alcătuit din porțiuni plane ne-perpendiculare pe fațadă, ci înclinate – care
constituie un fel de ”balcon”. Balconul însă, este despărțit prin vreun perete de camera în fața
căreia se găsește. Bowindow-ul face parte integrantă din această încăpere.
Ca și ilustrație reprezentativă a clădirilor cu bowindow-uri am ales imobilul de
apartamente al inginerului Jean Berman din strada Ion Filitti nr. 6, sector 3, construit în anul
1930. Fațada este dominată de bowindow-ul care ocupă aproximativ o treime din suprafața
acesteia. De remarcat sunt ferestrele pe colț care brodează bowindow-ul.
Iar ca exemplu diferențiativ între bowindow-uri și balcoane am ales imobilul de
apartamete din strada Jules Michelet nr. 3, sector 1, construit în anul 1932. Imobilul este definit
de alternarea celor două bowindow-uri, a balcoanelor și a logiilor pe fațada principală.
339
a) Imobilul din strada Ion Filitti nr. 6 b) Imobilul din strada Jules Michelet nr. 3
Figura 1.3 - Exemple de clădiri cu bowindow-uri
1.2 Despre cutremure
Cutremurele sunt evenimente catastrofale, care apar mai ales la granițele unor porțiuni
din crusta terestră, porțiuni numite Plăci Tectonice. Când are loc mișcare în aceste regiuni, de-
a lungul faliei, sunt generate valuri la suprafața Pământului care pot produce efecte foarte
distructive.
Unele dintre efectele cele mai distructive cauzate de zguduirea cutremurului sunt cele
care produc sarcini laterale într-o structură. Zguduirea inițială determină fundația unei clădiri
să oscileze înainte și înapoi într-un plan mai mult sau mai puțin orizontal. Masa clădirii are
inerție și vrea să rămână acolo unde este și, prin urmare, forțele laterale sunt exercitate pe masă,
pentru a o aduce împreună cu fundația. Această acțiune dinamică poate fi simplificată ca un
grup de forțe orizontale care se aplică pe structură proporțional cu masa acesteia, și cu înălțimea
masei de la nivelul solului.
La clădirile cu mai multe etaje, cu planșee de greutate egală și pereți relativ ușori,
încărcarea este simplificată și mai mult, ca un grup de încărcări, fiecare fiind aplicată la o linie
de planșeu, și fiecare fiind mai mare decât cea de mai jos într-o distribuție triunghiulară.
Structurile rezistente seismic sunt proiectate pentru a rezista la aceste forțe laterale prin măsuri
340
inelastice și trebuie, prin urmare, să fie detaliate în mod corespunzător. Aceste încărcări sunt
adesea exprimate în termeni de procente din greutatea gravitațională, și pot varia de la câteva
procente la aproape cincizeci la sută din greutatea gravitațională.
Figura 1.4 - Încărcarea laterală dată de cutremur
Există de asemenea și sarcini verticale generate de zguduirea cutremurului într-o

structură, dar aceste forțe rareori supraîncarcă sarcina verticală structurii de rezistență.
1.3 Despre colapsul structural
Cele mai multe prăbușiri de construcții au loc ca urmare a pierderii de stabilitate; adică,
forma de bază este în mod semnificativ modificată atunci când este supusă la o combinație de
forțe. Noua, modificata formă este mult mai puțin capabilă să suporte forțele și, prin urmare,
structura va continua să se schimbe rapid până când găsește o nouă formă care este stabilă.
Modelele de bază ale colapsului pot fi rezumate după cum urmează:
a. Rezistența inadecvată la forfecare este acolo unde cedarea este în mod normal
cauzată de zguduirea cutremurului, dar și vânturi puternice de mare viteză ar putea produce
același efect. Aceasta este cel mai frecvent observată la structuri de lemn care au învelișul
peretelui slab sau pereți de lungime insuficientă, dar poate fi, de asemenea, văzută la clădiri cu
zidărie nearmată și/sau zid de beton nearmat.
Instabilitatea de bază are loc atunci când încărcarea gravitațională este deplasată pe o
distanță (delta), care este suficient de mare pentru a depăși capacitatea la forfecare a pereților
la un anumit nivel, de obicei, la primul nivel.
Figura 1.5 - Colaps structural din rezistență inadecvată la forfecare
b. Rezistența necorespunzătoare a nodului grindă/stâlp. Cedările sunt cauzate în

mare parte de zguduirea cutremurului la clădiri care au noduri cu beton slab confinat. Rezultatul
acestui tip de colaps poate fi cedarea unui grup de plăci ținute separate de către stâlpii deteriorați
și conținutul construcției, sau o stare în care stâlpii sunt lăsați în picioare, perforând prin plăci.
341
Figura 1.6 - Colaps structural din rezistența necorespunzătoare a nodului
c. Cedarea la tensiune/compresiune cauzată în mare parte de cutremure apare de

obicei în structuri înalte, cu pereți de forfecare din beton și/sau din cadre de beton sau de oțel
rezistente la moment.
Tensiunea care este concentrată la marginile unui cadru de beton sau perete de
forfecare poate produce pierderea foarte rapidă a stabilității. În pereți, dacă oțelul de armare
este insuficient proporționat sau slab încorporat, poate ceda la tensiune și conduce la
prăbușirea rapidă a peretelui prin răsturnare.
Figura 1.7 - Colaps structural din răsturnare
d. Eșec la interconectarea dintre perete și acoperiș. Stabilitatea este pierdută în acest

caz deoarece suportul vertical al acoperișului/podelei este pierdut, precum și datorită sprijinului
din afara planului orizontal al peretelui.
Figura 1.8 - Colaps structural din îmbinarea peretelui
e. Cedarea unui stâlp local poate duce la pierderea stabilității și/sau colaps progresiv
într-o parte a unei structuri. Prefabricatele din beton și structurile care au pardoseli din lemn au
tendința de a fi mai sensibile la un eșec de tip progresiv, din cauza lipsei de continuitate a acestor
configurații de construcție.
342
Figura 1.9 - Colaps structural din cedarea unui stâlp local
f. Colapsul unui singur etaj a avut loc în cutremure din cauza zdrobirii sau a
iregularității verticale care focalizează efectele de avariere la un singur nivel.
Figura 1.10 - Colaps structural al unui singur nivel
Pe scurt, în aproape toate prăbușirile (cu excepția cazurilor când vântul provoacă
ridicare), forța motrice este sarcina gravitațională ce acționează pe o structură care a devenit
instabilă datorită offset-ului orizontal sau a capacității verticale insuficiente. În plus, sarcinile
laterale ulterioare din vânt sau din replici pot crește decalajul, exagerând instabilitatea. Structura
devine astfel dezordonată și se prăbușește. Unele componente pot rămâne sprijinite de travee
adiacente neprăbușite.
1.4 Despre calculul static neliniar (biografic) al structurilor
1.4.1 Concepția procedeului
Procedeul de calcul static neliniar al structurilor consideră deplasările structurale drept

parametrul esențial al răspunsului seismic al structurilor (procedeu bazat pe deplasare).
Procedeul implică construirea diagramei forței tăietoare de bază – deplasarea laterală
caracteristică pentru structura analizată.
Curba forță – deplasare se obține prin calcul static neliniar (biografic) al structurii. Pe
această curbă se marchează punctele reprezentând cerințele de deplasare corespunzătoare
stărilor limită asociate unor cutremure cu diferite perioade de revenire (Figura 1.11). Aceste
cerințe se determină din spectrele de deplasare ale răspunsului seismic inelastic.
Condiția generală de siguranță: cerință ≤ capacitate se controlează verificând dacă
deplasările (de exemplu, deplasările relative de nivel), deformațiile (de exemplu, rotirile în
articulațiile plastice) în cazul elementelor ductile, rezistențele în cazul elementelor fragile,
asociate cerințelor, sunt mai mici decât valorile admise pentru stările limită considerate.
343
În cazul construcțiilor nou proiectate, procedeul se utilizează pentru verificarea

comportării (performanțelor) seismice ale unei construcții proiectate prin metode de proiectare
curente. Procedeul furnizează o imagine a mecanismului de cedare care se poate dezvolta,
𝛼
precum și valoarea raportului 𝑢⁄𝛼1 cu ajutorul căruia se estimează valoarea factorului de
comportare q.
Figura 1.11 - Curba forță laterală – deplasare
Figura 1.12 - Curba forță laterală – deplasare tipică pentru un cadru de beton armat (după FEMA 2003)
1.4.2 Construirea curbei forță laterală – deplasarea la vârful construcției
Curba se obține prin calcul static neliniar, de tip biografic, utilizând programe de calcul
specializate care iau în considerare modificările proprietăților structurale la fiecare pas de
încărcare. Încărcările gravitaționale corespunzătoare grupării seismice de calcul se mențin
constante.
Calculul permite determinarea ordinii probabile de aparitie a articulațiilor plastice,
respectiv determinarea mecanismului de cedare. Ruperea structurii corespunde deplasării la
care structura nu mai poate susține încărcările verticale, respectiv ruperii unui element vital
pentru stabilitatea structurii (stâlp, perete).
Pentru construirea curbei, încărcările se aplică în 2 etape:
 în prima etapă se aplică încărcările gravitaționale, corespunzătoare combinației
seismice. De obicei sub aceste încărcări nu trebuie să apară plastificări în structură
și se poate face un calcul liniar.
344
 în a doua etapă, pe structura preîncărcată (se păstrează starea de deformații și eforturi

din prima etapă), se aplică incremental forțele laterale corespunzătoare acțiunii
seismice. Acestea au o distribuție fixată, dar mărimea lor variază la fiecare pas de
încărcare în funcție de un parametru.
1.4.3 Evaluarea cerințelor de deplasare
Cerințele de deplasare pentru starea limită de serviciu (SLS) se determină direct din
calculul static elastic al structurii MDOF sub încărcările seismice de calcul reduse
corespunzător coeficienților ν, care țin seama de intervalul de recurență mai scurt al acțiunii
seismice asociat cu starea limită de serviciu.
În condițiile stării limită de serviciu structura prezintă un răspuns seismic elastic sau cu
incursiuni mici în domeniul plastic, astfel încât se pot folosi direct deplasările determinate din
calculul liniar al structurii pe baza regulii “deplasări egale”.
1.4.4 Controlul deplasărilor structurale
Corespunzător acestor deplasări globale, se determină starea structurii (configurația

articulațiilor plastice și tendința către un anumit mecanism de cedare), deplasările relative de
nivel și deplasările individuale ale elementelor (rotiri dezvoltate în articulațiile plastice
punctuale echivalente, etc.) și se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile pentru starea limită
considerată, respectiv dacă cerințele de deplasare se înscriu în limitle admise.
Pe baza verificărilor deplasărilor structurale se validează soluția de structură proiectată
prin metodele obișnuite sau se corectează, dacă este cazul, până la obținerea performanțelor
necesare.
2 - Aspecte privind comportarea bowindow-urilor
Bowindow-urile, acele "iesiri în consolă ale unor clădiri" și-au dovedit cu prisosință
fragilitatea la cutremurul din 1977. Dacă la origine se spune ca el ar aparține stilului
brâncovenesc, în Bucureștiul anilor 2000, bowindow-urile au un și mai exuberant urmaș, în
apariția unor ieșiri in consolă la blocuri care depasesc 15 etaje. Motivul ține evident mai puțin
de estetică, cât de dorința de a se câștiga spațiu util pe aceeași suprafață construit. Consecințele
pot fi ușor anticipate.
De ce? Pentru că la un stâlp:
Figura 2.1 – Efectul indirect pe un cadru cu bowindow
345
 pentru stâlpii interiori forțele axiale indirecte la deschideri egale de grinzi pot să fie
egale sau aproximativ egale si 𝑁4 ≈ 𝑁2 ;
 la stâlpii de colț sau marginali, fără bowindow-uri, 𝑁3 = 𝑁1 − 𝑁𝑖𝑛𝑑 (in sensul seismic
prezentat). Dacă Nind este foarte mare, N3 poate ajunge intindere! ⇒ 𝑁3 = 𝑁1 + 𝑁𝑏 −
𝑁𝑖𝑛𝑑 ;
 bowindow-urile nu dau efect indirect.
3 - Descrierea structurilor
Am ales ca obiect de studiu două cazuri de structuri, structuri în cadre de beton armat,
respectiv structuri duale cu cadre de beton armat și pereți din beton armat.
Din punct de vedere al amplasamentului s-a ales Bucureștiul cu urmatoarele

caracteristici:
o Accelerația terenului ag=0.30g;

o Perioada de control (colț) Tc=1.6 sec;
o Clasa de ductilitate H;
o Clasa de importanța și de expunere γ I=1.0;
o Încarcarea din zăpadă pe sol, sk=2 kN/m2.
Pentru efectuarea studiului am plecat de la o structură cu 5 travei x 6m și 5 deschideri x

6m. Înălțimea de nivel este H nivel = 3m.
Placa de beton ce intră în alcătuirea planșeului are o grosime de 15 cm. Clasa de beton
utilizată este C35/45, iar armătura folosită este din oțel BST500S.
Pentru realizarea studiului am ales următoarele cazuri:
 Cazul 1: 1.1.Cadre: - 10 niveluri;

- 15 niveluri;
- 20 niveluri.
1.2.Cadre + consolă: - 10 niveluri;
- 15 niveluri;
- 20 niveluri.
 Cazul 2: 2.1.Cadre + pereți: - 10 niveluri;
- 15 niveluri;
- 20 niveluri.
2.2.Cadre + pereți + consolă: - 10 niveluri;
- 15 niveluri;
- 20 niveluri.
346
4 - Dimensionarea structurilor analizate
4.1 Predimensionare elemente structuri

Tabelul 4.1 – Predimensionare elemente pentru combinațiile din Cazul 1
Cazul 1
Nr. Stâlpi [cm] Grinzi [cm]
Tip structură Placă [cm]
Niveluri centrali marginali cadru consolă perimetrale
10 70x70 70x70 35x80 35x80 25x50
1.1.Cadre 15 80x80 80x80 40x95 40x95 25x50 15
20 90x90 90x90 45x100 45x100 25x50
10 70x70 85x85 40x85 40x85 25x50
1.2.Cadre +
15 85x85 95x95 50x95 50x95 25x50 15
consolă
20 90x90 100x100 55x100 55x100 25x50
Tabelul 4.2 – Predimensionare elemente pentru combinațiile din Cazul 2

Cazul 2
Tip Nr. Stâlpi [cm] Pereți Grinzi [cm]
Placă [cm]
structură Niveluri centrali marginali [cm] cadru consolă perimetrale
10 40x40 30x30 20 30x50 30x50 25x50
2.1.Cadre
15 45x45 40x40 20 30x60 30x60 25x50 15
+ pereți
20 50x50 50x50 25 30x60 30x60 25x50
2.2.Cadre 10 40x40 30x30 20 30x50 30x50 25x50
+ pereți + 15 50x50 50x50 25 35x65 35x65 25x50 15
consolă 20 50x50 50x50 30 35x70 35x70 25x50
Conform anexei F din P100-1/2013, este necesară verificarea deplasărilor laterale

pentru un cutremur asociat stării limită de serviciu (pentru limitarea degradărilor) și pentru un
cutremur asociat stării limită ultime (pentru evitarea colapsului structurii). S-a considerat în
cadrul verificării că elementele nestructurale interacționează prin natura prinderii lor cu
structura, prin urmare se poate considera rigiditatea întreagă a elementelor pentru starea limită
de serviciu. Valoarea driftului (deplasarea relativă de nivel raportată la înălțimea de nivel) se
determină cu relația:
𝑑𝑟 𝑆𝐿𝑆 = 𝜗 ∙ 𝑞 ∙ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎 𝑆𝐿𝑆 (4.1.1)
 drSLS = deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismică asociată SLS

 q = factorul de comportare specific tipului de structură utilizat la determinarea forței
 ν = factorul de reducere care ţine seama de intervalul de recurenţă mai redus al acţiunii
seismice asociat verificărilor pentru SLS;
 dre = deplasarea relativă de nivel, determinată prin calcul static elastic sub încărcări
 dr,aSLS = valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel.
Verificarea deplasărilor relative de nivel la starea limită ultimă se face cu relația:
𝑑𝑟 𝑆𝐿𝑈 = 𝑐 ∙ 𝑞 ∙ 𝑑𝑟𝑒 ≤ 𝑑𝑟,𝑎 𝑆𝐿𝑈 (4.1.2)
347
 drSLU deplasarea relativă de nivel sub acţiunea seismica asociată SLU

 c = factor de amplifcare al deplasărilor;
 dr,a = valoarea admisibilă a deplasării relative de nivel.
Factorul de amplificare a deplasărilor, c, se determină în funcţie de tipul structurii,

astfel:
𝑇1 √(𝑇𝑐∗𝑞)
1< c = 3 – 2,3 * 𝑇𝑐 < (4.1.3)
1,7
 T1 = este perioda proprie fundamentală de vibraţie a clădirii;

 Tc = este perioada de control a spectrului de răspuns.
Tabelul 4.3 - Deplasări relative pe direcția X (SLU)
Cadre + Cadre + pereți

Nivel Cadre Cadre + pereți Limita
consolă + consolă
etaj 9 0.004153 0.0045 0.01709 0.02019 0.025
etaj 8 0.006841 0.007191 0.017101 0.020293 0.025
etaj 7 0.009458 0.009895 0.017133 0.02036 0.025
etaj 6 0.011846 0.012399 0.017036 0.020293 0.025
etaj 5 0.013947 0.014595 0.016526 0.019761 0.025
etaj 4 0.015723 0.016437 0.015485 0.018584 0.025
etaj 3 0.017115 0.017854 0.013815 0.016628 0.025
etaj 2 0.017919 0.018586 0.011397 0.01375 0.025
etaj 1 0.017307 0.017665 0.008133 0.009847 0.025
parter 0.010646 0.010474 0.00386 0.004691 0.025
10
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03
Cadre Cadre + consolă Cadre + pereți Cadre + pereți + consolă Limita
Figura 4.1 - Deplasări relative pe direcția X (SLU)
348

consolă + consolă
etaj 14 0.00329 0.00345 0.01352 0.01276 0.025
etaj 13 0.00476 0.00497 0.01395 0.01335 0.025
etaj 12 0.00628 0.00657 0.01453 0.01402 0.025
etaj 11 0.00771 0.00806 0.01505 0.01464 0.025
etaj 10 0.00905 0.00947 0.01545 0.01514 0.025
etaj 9 0.010287 0.01076 0.01566 0.01547 0.025
etaj 8 0.011374 0.01193 0.015692 0.015559 0.025
etaj 7 0.012358 0.012956 0.015622 0.015545 0.025
etaj 6 0.013199 0.013855 0.015266 0.015294 0.025
etaj 5 0.013907 0.014588 0.014547 0.014678 0.025
etaj 4 0.01445 0.015154 0.013416 0.013633 0.025
etaj 3 0.014809 0.015506 0.011797 0.012094 0.025
etaj 2 0.014881 0.015486 0.00964 0.009981 0.025
etaj 1 0.01404 0.014324 0.006855 0.007217 0.025
parter 0.008697 0.008461 0.003302 0.003602 0.025
16
14
12
10
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03
349

consolă + consolă
etaj 19 0.00327 0.00339 0.01340 0.01242 0.025
etaj 18 0.00419 0.00433 0.01384 0.01300 0.025
etaj 17 0.00518 0.00535 0.01444 0.01372 0.025
etaj 16 0.00613 0.00633 0.01506 0.01448 0.025
etaj 15 0.00703 0.00726 0.01567 0.01524 0.025
etaj 14 0.00787 0.00813 0.01623 0.01597 0.025
etaj 13 0.00866 0.00894 0.01671 0.01661 0.025
etaj 12 0.00939 0.00968 0.01707 0.01713 0.025
etaj 11 0.01005 0.01037 0.01728 0.01751 0.025
etaj 10 0.01065 0.01098 0.01733 0.01770 0.025
etaj 9 0.011186 0.01151 0.01730 0.01773 0.025
etaj 8 0.011627 0.011977 0.017094 0.017663 0.025
etaj 7 0.012012 0.012365 0.016644 0.017363 0.025
etaj 6 0.012309 0.012676 0.015913 0.016763 0.025
etaj 5 0.012534 0.012894 0.014863 0.015813 0.025
etaj 4 0.012662 0.013021 0.01345 0.014469 0.025
etaj 3 0.012678 0.013035 0.011625 0.012656 0.025
etaj 2 0.012469 0.012788 0.009344 0.010313 0.025
etaj 1 0.01145 0.011695 0.006538 0.007331 0.025
parter 0.006812 0.006906 0.003069 0.003544 0.025
20
18
16
14
12
10
0
0 0.005 0.01 0.015 0.02 0.025 0.03
350
4.3 Caracteristicile structurilor analizate
Tabelul 4.6 – Moduri proprii de vibrație – Caz 1.1 – 10 niveluri

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
Tabelul 4.7 – Factorul de participare a maselor pe moduri de vibratie – Caz 1.1 – 10 niveluri
Mode Period UX UY RZ
1 0.848 3.09 77.72 0
2 0.848 77.72 3.09 0
3 0.761 0 0 81.18
351
Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
Tabelul 4.9 – Factorul de participare a maselor pe moduri de vibratie – Caz 1.1 – 15 niveluri
1 1.031 38.46 41.56 0
2 1.031 41.56 38.46 0
3 0.911 0 0 81.01
352

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
Tabelul 4.11 – Factorul de participare a maselor pe moduri de vibrație – Caz 1.1 – 20 niveluri
1 1.259 54.51 24.42 0
2 1.259 24.42 54.51 0
3 1.087 0 0 80.69
353

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 0.870204 51.7143 28.7282 0
2 0.870204 28.7282 51.7143 0
3 0.860449 0 0 80.6402
354

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 1.077627 27.2724 52.4427 0
2 1.077627 52.4427 27.2724 0
3 1.056474 0 0 80.6162
355

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 1.361915 70.0003 8.8576 0
2 1.361915 8.8576 70.0003 0
3 1.298062 0 0 80.6096
356

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 0.8808 68.0378 0.0001 0
2 0.8808 0.0001 68.0378 0
3 0.588394 0 0 67.3417
357

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 1.306903 68.3743 0.9477 0
2 1.306903 0.9477 68.3743 0
3 0.895737 0 0 68.3883
358

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 1.739798 0.0001 69.6038 0
2 1.739798 69.6038 0.0001 0
3 1.204829 0 0 68.7518
359

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 1.030951 0.0001 68.2886 0
2 1.030951 68.2886 0.0001 0
3 0.802174 0 0 67.6348
360

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 1.288487 70.0724 0 0
2 1.288487 0 70.0724 0
3 1.01319 0 0 69.3405
361

Plan Mod 1
Mod 2 Mod 3
1 1.782354 70.7779 0 0
2 1.782354 0 70.7779 0
3 1.389112 0 0 70.411
362
4.4 Comparare perioada proprie de vibrație în cazurile studiate după regimul

de înălțime
Tabelul 4.31 – Perioada proprie de vibrație pentru structuri cu 10 niveluri

Regim de înălțime 10 niveluri
Modul Cadre + pereți +
Cadre Cadre + consolă Cadre + pereți
consolă
1 0.848 0.870204 0.8808 1.030951
1.5
0.5
0
Cadre Cadre + consolă Cadre + pereți Cadre + pereți + consolă
Figura 4.4 – Perioada proprie de vibrație pentru structuri cu 10 niveluri

consolă
1 1.031 1.077627 1.306903 1.288487
1.5
0.5
0

consolă
1 1.259 1.361915 1.739798 1.782354
1.5
0.5
0
363
4.5 Comparare cantități de beton în elementele verticale și grinzi
Tabelul 4.34 – Cantități de beton în elementele verticale și grinzi

Regim de înălțime 10 niveluri Regim de înălțime 15 niveluri Regim de înălțime 20 niveluri
Cadre Cadre Cadre + Cadre Cadre Cadre + Cadre Cadre Cadre +
Cadre + + pereți + Cadre + + pereți + Cadre + + pereți +
cons pereți consolă cons pereți consolă cons pereți consolă
V [mc] 1537 1893 886.8 886.8 3089 3897 1564 2009.7 4990 5938 2383 2932.8
6000
5000
4000
3000
2000
1000
0
10 15 20
Figura 4.7 – Cantități de beton în elementele verticale și grinzi
4.6 Comparații privind armătura din grinzi și stâlpi
Tabelul 4.35 – Armătura longitudinală din grinzi în câmp
Regim de Aria efectivă

CAZ Element Armătura propusă ρ [%]
înălțime [mm2]
Grupa 3 3φ20 942.48 0.00337

10 Grupa 2 3φ20 942.48 0.00337
Grupa 1 3φ20 942.48 0.00337
Grupa 3 4φ20 1256.64 0.00331
Caz 1.1 15 Grupa 2 4φ20 1256.64 0.00331
Grupa 1 4φ20 1256.64 0.00331
Grupa 3 3φ20+2φ18 1451.42 0.00323
20 Grupa 2 3φ20+2φ18 1451.42 0.00323
Grupa 1 3φ20+2φ18 1451.42 0.00323
Grupa 3 2φ20+2φ18 1137.26 0.00334
10 Grupa 2 4φ20 1570.80 0.00462
Grupa 1 5φ22 2122.15 0.00624
Grupa 3 5φ20 1570.80 0.00331
Caz 1.2 15 Grupa 2 2φ25+3φ20 1924.23 0.00405
Grupa 1 4φ25+2φ22 2723.76 0.00573
Grupa 3 4φ20+2φ18 1765.58 0.00321
20 Grupa 2 6φ22 2280.80 0.00415
Grupa 1 4φ30+2φ25 3809.18 0.00693
364
3809.18
10 10_3 15 15_3 20 20_3
4000.00
3500.00
2723.76
3000.00
2280.80
2122.15
2500.00
1924.23
1765.58
1570.80
1570.80
2000.00 1451.42
1451.42
1451.42
1256.64
1256.64
1256.64
1137.26
1500.00
942.48
942.48
942.48
1000.00
500.00
0.00
GRUPA 3 GRUPA 2 GRUPA 1
Figura 4.8 – Armătura longitudinală din grinzi în câmp
Tabelul 4.36 – Armătura longitudinală din grinzi în reazem
Regim de Aria efectivă

CAZ Element Armătura propusă ρ [%]
înălțime [mm2]
Grupa 3 3φ20 942.48 0.00337
10 Grupa 2 2φ25+1φ18 1236.22 0.00442
Grupa 1 4φ25 1963.50 0.00701
Grupa 3 4φ20 1256.64 0.00331
Caz 1.1 15 Grupa 2 2φ25+2φ20 1610.07 0.00424
Grupa 1 5φ25 2454.37 0.00646
Grupa 3 3φ20+2φ18 1451.42 0.00323
20 Grupa 2 2φ25+3φ22 2122.15 0.00472
Grupa 1 4φ25+2φ28 3195.00 0.00710
Grupa 3 2φ20+2φ18 1137.26 0.00334
10 Grupa 2 3φ22+2φ20 1768.72 0.00520
Grupa 1 4φ25+1φ22 2454.37 0.00722
Grupa 3 5φ20 1570.80 0.00331
Caz 1.2 15 Grupa 2 4φ25+1φ22 2343.63 0.00493
Grupa 1 4φ25+2φ28 3195.00 0.00673
Grupa 3 4φ20+2φ18 1765.58 0.00321
20 Grupa 2 4φ25+2φ20 2591.81 0.00471
Grupa 1 6φ30 4241.15 0.00771
365
10 10_3 15 15_3 20 20_3
4241.15
4500.00
4000.00
3195.00
3195.00
3500.00
2591.81
3000.00
2454.37
2454.37
2343.63
2122.15
2500.00
1963.50
1768.72
1765.58
1610.07
1570.80
2000.00
1451.42
1256.64
1236.22
1137.26
1500.00
942.48
1000.00
500.00
0.00
Figura 4.9 – Armătura longitudinală din grinzi în reazem
10 10_3 15 15_3 20 20_3
0.00693
0.00800
0.00624
0.00700
0.00573
0.00600
0.00462
0.00415
0.00405
0.00500
0.00337
0.00337
0.00337
0.00334
0.00331
0.00331
0.00331
0.00331
0.00323
0.00323
0.00323
0.00321
0.00400
0.00300
0.00200
0.00100
0.00000
Figura 4.10 – Procent de armare al grinzilor în câmp
366
10 10_3 15 15_3 20 20_3
0.00771
0.00900
0.00722
0.00710
0.00701
0.00673
0.00646
0.00800
0.00700
0.00520
0.00493
0.00472
0.00471
0.00600
0.00442
0.00424
0.00500
0.00337
0.00334
0.00331
0.00331
0.00323
0.00321
0.00400
0.00300
0.00200
0.00100
0.00000
Figura 4.11 – Procent de armare al grinzilor în reazem
Tabelul 4.37 – Armătura longitudinală din stâlpi

Regim Element Armătura propusă Aria efectivă [mm] ρ [%]
de
CAZ Central Marginal Central Central Marginal Central Marginal
înălțim Marginali
i i i i i i i
e
10 70x70 70x70 16φ25 16φ25 7853.98 7853.98 0.01603 0.016029
Caz
15 80x80 80x80 20φ25 28φ28 9817.48 17241.06 0.01534 0.026939
1.1
20 90x90 90x90 28φ28 28φ36 17241.1 28500.53 0.02129 0.035186
24φ25+4φ2
10 70x70 85x85 20φ25 9817.48 14243.98 0.02004 0.019715
Caz 8
1.2 15 85x85 95x95 16φ25 20φ25 7853.98 9817.48 0.01087 0.010878
20 90x90 100x100 32φ36 40φ36 32572 40715.04 0.04021 0.040715
10 10_3 15 15_3 20 20_3 40715.04

32572.03263
40000
28500.53
35000
30000
17241.06048
25000
17241.06
14243.98
20000
9817.477042
7853.981634
7853.981634
9817.48
9817.48
15000
7853.98
10000
5000
0
CENTRALI MARGINALI
Figura 4.12 – Armătura longitudinală din stâlpi
367
10 10_3 15 15_3 20 20_3
0.045
0.040715041
0.040212386
0.04
0.035185838
0.035
0.026939157
0.03
0.025
0.02128526
0.020035667
0.019714853
0.02
0.016028534
0.016028534
0.015339808
0.015
0.010878091
0.010870563
0.01
0.005
0
CENTRALI MARGINALI
Figura 4.13 – Procente de armare din stâlpi
368
5 - Calculul static neliniar pe structurile dimensionate
5.1 Generalități
În vederea urmăririi comportării detaliate a structurilor în domeniul elastic, dar mai ales
în domeniul post-elastic se realizează un calcul static neliniar (biografic) cunoscut și sub
denumirea de PUSHOVER. Această metodă de calcul presupune înzestrarea structurii cu un
set de forțe laterale, distribuite după o lege cunoscută, care cresc în mod repetitiv până la
atingerea unor cerințe stabilite în prealabil. În vederea simulării realității într-un mod cât mai
veridic se vor folosi rezistențele medii ale materialelor, prin urmare momentele capabile ale
grinzilor și ale stâlpilor, stabilite inițial folosind rezistențe de calcul, se vor recalcula. Pentru
acest studiu de caz, calculul static neliniar se realizează cu programul automat de calcul
SAP2000 V18.
Pentru a demara procedeul de tip PUSHOVER este necesară stabilirea comportării

secțiunilor elementelor structurale. Astfel, pentru grinzi se defineste o lege de comportare
secțională de tip moment-rotire, în care se consideră, în mod simplificat, o variație biliniară a
momentului în funcție de rotire. O altă ipoteză simplificatoare aplicată este estimarea
momentului ultim al secțiunii ca fiind cu 10% mai mare decât momentul efectiv. Pentru fiecare
element de tip grindă s-au definit articulații plastice la capete, în care s-au menționat momentele
capabile (pozitive și negative) stabilite cu valorile medii de rezistență ale materialelor și rotirile
plastice corespunzătoare asociate. Capacitatea de rotire se menționează încâmpul Collapse
Prevention, cum poate fi observat și în figura 5.1.
Figura 5.1 - Exemplu definire articulații plastice în grinzi

369
Spre deosebire de grinzi, în stâlpi apar interacțiuni între eforturile axiale și de

încovoiere, prin urmare în program vor fi definite diagrame de interacțiune spațiale N-Mx-My
(P-M2-M3).
Figura 5.2 - Exemplu definire articulații plastice în stâlpi
5.2 Distribuția încărcărilor laterale
Următorul pas în calculul static neliniar este stabilirea legii de distribuție a forțelor
orizontale. P100-1/2013 propune două tipuri de distribuție:
 o distribuţie în care forţele laterale sunt proporţionale cu masele de nivel fară a depinde
de poziţia pe înălţime a structurii (acceleraţia este constantă pe înălţime), denumită mai
departe ACCEL (figura 5.3);
 o distribuţie rezultată din analiza modală pentru modul predominant de vibraţie; se
poate accepta o distribuţie simplificată triunghiulară (triunghiul cu baza la vârful
construcţiei), denumită mai departe MODAL (figura 5.3).
370
Figura 5.3 - Legi de distribuție ale încărcărilor laterale
5.3 Deplasarea țintă
Cunoscând legile de comportare ale elementelor și legea de încărcare a structurii,

trebuie stabilită cerința de deplasare (deplasarea maximă ce poate apărea în structură la
incidența cutremurului). Prima iterație folosește deplasarea maximă inelastică antrenată de
cutremurul de cod conform P100-1/2013.
Spectrul de răspuns elastic al acceleraţiilor absolute pentru componentele orizontale ale

mişcării terenului în amplasament, Se(T) (în m/s2), este definit astfel:
Se(T)=agβ(T); (5.3.1)
 T1=0,85s (perioada proprie de vibrație a structurii);

 ag=0,3g (accelerația terenului în amplasament);
 β(T1)=2,5 (ordonata spectrului de răspuns normalizat în domeniul accelerațiilor);
 Se(T)=0,3×9,81×2,5=7,36 m/s2;
Spectrul de răspuns elastic al deplasărilor relative pentru componentele orizontale ale

mişcării terenului, SDe(T) (în metri), se obţine prin transformarea directă a spectrului de răspuns
elastic pentru acceleraţii absolute, Se(T) cu următoarea relaţie:
𝑇 2
𝑆𝐷𝑒 (𝑇) = 𝑆𝑒 (𝑇) [ ] ; (5.3.2)
2𝜋
0,85 2
𝑆𝐷𝑒 (𝑇) = 7,36 × [ ] = 0,135 𝑚;
2𝜋
Deplasarea maximă inelastică se obține amplificând deplasarea elastică cu factorul „c”

de amplificare a deplasărilor:
𝑇1 √𝑇𝐶 ∙𝑞
1 < 𝑐 = 3 − 2,3 ∙ < (5.3.3)
𝑇𝑐 1,7
𝑇1 0,85
𝑐 = 3 − 2,3 ∙ = 3 − 2,3 ∙ = 1,78
𝑇𝑐 1,6
371
√𝑇𝐶 ∙ 𝑞 √1,6 ∙ 6,75

= = 1,933
1,7 1,7
𝐷𝑐𝑜𝑑 = 𝑆𝐷𝑒 (𝑇) ∙ 𝑐 = 0,135 ∗ 1,78 = 0,24 𝑚
Această deplasare reprezintă un promotor pentru stabilirea deplasării țintă impusă

impusă de cutremurul din amplasament. Pentru a o stabili pe cea din urmă este necesară găsirea
unor acceleorgrame (cel puțin 3), a căror spectre de răspuns în domeniul accelerațiilor să fie
compatibile cu spectrul de proiectare din amplasament (conform P100-1/2013: valorile
spectrului mediu calculat prin medierea aritmetică a ordonatelor spectrelor elastice de răspuns
a acceleraţiilor absolute corespunzând accelerogramelor înregistrate trebuie să nu difere cu mai
mult de 10% din valoarea corespunzătoare a spectrului elastic de răspuns în amplasament Se(T),
pentru domeniul de perioade cuprins între 0,2T1 şi 2T1, unde T1 este perioada fundamentală
a vibraţiilor structurii în direcţia pe care este aplicată accelerograma).
Tabelul 5.1 – Deplasarea țintă pentru structurile studiate

nr niveluri Se(T) Sde(T) c Dcod [m] Dcod*1.5 [m]
10 7.36 0.134 1.781 0.239 0.358
cadre 15 7.36 0.198 1.518 0.301 0.451
20 7.36 0.295 1.190 0.352 0.527
10 7.36 0.141 1.749 0.247 0.370
cadre +
15 7.36 0.216 1.451 0.314 0.471
cosolă
20 7.36 0.346 1.042 0.360 0.540
Figura 5.4 – Crearea cazului de încărcare Grav
372
Figura 5.5 – Crearea cazului de încărcare Push-X și atribuirea deplasării țintă
5.4 Rezultate în urma calculului static neliniar
Figura 5.6 – Mecanism de plastificare (Accel X) Figura 5.7 – Mecanism de plastificare (Accel X) 3D
373
Figura 5.8 – Curba F- – Cazul 1.1 cu 10 niveluri
Figura 5.9 – Mecanism de plastificare (Accel X) 3D Figura 5.10 – Mecanism de plastificare (Accel X)
374
375
Figura 5.15 – Mecanism de plastificare (Accel X) Figura 5.16 – Mecanism de plastificare (Accel X) 3D
376
377
378
90000
80000
70000
60000
cadre 10
50000 cadre 10_3
F
40000 cadre 15
cadre 15_3
30000
cadre 20
20000 cadre 20_3
10000
0
-0.1 0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6

Figura 5.24 – Suprapunerea curbelor F-
379
6 – Concluzii
Pentru structurile studiate, după ce am conformat și dimensionat elementele am putut
determina deplasarea țintă. Având toate datele despre structura de rezistență (geometrie,
amplasament, conformarea elementelor de rezistență) am continuat cu calculul static neliniar
efectuat în programul SAP2000.
Utilizarea calculului static liniar în dimensionarea structurilor în cadre de beton armat

conform P100-1/2013 este acoperitoare; calculul static neliniar permite o optimizare a
structurii, direcționând criteriul economic spre un nivel ideal;
Calculul static neliniar este necesar pentru structurile la care nu se poate estima cu
suficientă acuratețe comportarea lor la atacuri seismice (structuri neregulate în plan și în
elevație, clădiri sensibile la torsiune, etc.);
În urma efectuării calcului static neliniar au fost constatate următoarele aspecte:
- conformarea structurilor a fost una corecta, astfel că mecanismul de cedare al

structurilor a fost cel dorit (formarea articulațiilor plastice la capetele grinzilor și
apoi la bazele stâlpilor);
- atingerea deplasării țintă fără ca vreun element din structură să fii ajuns sa
mobilizeze capacitatea de rezistenta.
380
CAPITOLUL 8
EFECTELE PRODUSE DE MONTAREA TERMOIZOLATIEI EXTERIOARE

LA CLADIRI EXISTENTE
CU PERETI DE ZIDARIE DIN CARAMIDA PLINA PRESATA
381
1 – Aspecte privind montarea termoizolatiei exterioare la cladiri existente
CONSUMURILE ENERGETICE INTR-O CLADIRE
PIERDERILE DE CALDURA MARI
PRIN ELEMENTELE DE ANVELOPA ALE UNEI CLADIRI
MODERNIZAREA ANVELOPEI CLADIRII

 pereţi exteriori - parte opacă;
 pereţi exteriori - parte vitrată - tâmplăria exterioară.
 planşee de terasă;
382
 planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii de spaţii neîncălzite adiacente

(planşee de pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, ş.a.);
 plăci pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS)
MODERNIZARE TERMICĂ
Ansamblu de măsuri care conduc la îmbunătăţirea izolaţiei termice a anvelopei unei
clădiri existente şi a etanşeităţii la aer, reducând fluxul termic disipat prin conducţie, în scopul
realizării condiţiilor minime de confort şi igienico-sanitare (inclusiv evitarea riscului de
condens superficial şi interstiţial) dar şi a reducerii consumurilor de energie şi implicit a
emisiilor poluante la nivelul stabilit de legislaţia în vigoare, în condiţiile unei investiţii optime
pe întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu performanţa obţinută şi a unei durate
de recuperare a investiţiei cât mai scurte.
MODERNIZARE ENERGETICĂ
Ansamblu de măsuri care conduc la creşterea performanţei energetice a unei clădiri,
analizate independent de comportamentul instalaţiilor şi al utilizatorilor, prin intervenţii atât
asupra anvelopei unei clădiri cât şi asupra instalaţiilor aferente clădirii, în scopul realizării atât
a condiţiilor minime de confort şi igienico-sanitare (inclusiv evitarea riscului de condens
superficial şi interstiţial) cât şi a reducerii consumurilor de energie şi implicit a emisiilor
poluante la nivelul stabilit de legislaţia în vigoare, în condiţiile unei investiţii optime pe întreg
ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu performanţa obţinută şi a unei durate de
recuperare a investiţiei cât mai scurte.
MODERNIZARE TERMICĂ/ENERGETICĂ COMPLEXĂ, INTEGRATĂ, A UNUI

ANSAMBLU DE CLĂDIRI
Ansamblu de măsuri care conduc la îmbunătăţirea performanţei unui ansamblu de
clădiri – evaluată prin analiză multicriterială, ţinînd cont de resursele locale, de condiţiile
climatice, economice, sociale, etc. ale amplasamentului şi de toate cerinţele esenţiale în
domeniul clădirilor pe întreaga durată de viaţă a clădirii, în condiţiile unei investiţii optime pe
întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu performanţa obţinută şi a unei durate de
recuperare a investiţiei cât mai scurte.
383
PREGĂTIREA ACTIVITĂŢILOR DE RIGIDIZARE A STRATULUI

TERMOIZOLANT
Deoarece plăcile de material termoizolant amplasate pe faţada clădirilor sunt supuse
unor variaţii mari de temperatură (noapte-zi‚ iarnă-vară), odată cu dilatarea sau contractarea
plăcilor se produc eforturi suplimentare atât în interiorul materialului termoizolant cât şi în
stratul de mortar adeziv, care, repetate în timp, determină deteriorarea materialelor prin
„oboseală”.
De aici apare necesitatea de a realiza solidarizarea plăcilor cu stratul suport prin lipirea
plăcilor pe o suprafaţă cât mai mare şi prin ancorarea acestora de suport cu ajutorul diblurilor.
Totodată, apare necesitatea de a realiza solidarizarea plăcilor între ele printr-un strat de armare
a suprafeţei exterioare a plăcilor de material termoizolant.
SISTEME MECANICE DE ANCORARE A STRATULUI TERMOIZOLANT LA

STRATUL SUPORT
Sistemele mecanice de ancorare a stratului termoizolant la stratul suport poartă
denumirea generică de dibluri. Acestea sunt realizate din materiale plastice rezistente (pentru
evitarea apariţiei punţilor termice) şi se fixează în stratul suport prin expansiunea porţiunii
terminale a tijei. Expansiunea zonei de ancorare se realizază prin baterea unui cui din material
plastic sau din metal sau prin înfiletarea unui şurub.
Talerul diblului este dimensionat astfel să asigure o presiune asupra materialului
termoizolant în limita de rezistenţă a acestuia. Talerul diblului este dimensionat astfel să
asigure o presiune asupra materialului termoizolant în limita de rezistenţă a acestuia.
În cazul plăcilor termoizolante de vată minerală (MW), deoarece acestea prezintă o
rezistenţă mecanică mai redusă decât cele din polistiren expandat (EPS), suprafaţa talerului se
măreşte cu ajutorul unei rozete rigide de dimensiuni convenabile, de obicei de minim 140 mm
în diamentru.
Totodată, diblurile de ancorare au rolul de a prelua încărcarea ce apare în stratul
termoizolant datorată fenomenului de sucţiune generat de acţiunea vântului în zona colţurilor
clădirilor în special. Datorită circulaţiei curenţilor de aer ce se crează în aceste zone de colţ,
sistemul opac de termiozolare este supus local la o presiune negativă (sucţiune) ce „trage” spre
exterior stratul termoizolant, tinzând să îl îndepărteze de startul suport.
384
Modificarea geometriei plăcii de material termoizolant la Dibluri – sisteme mecanice de ancorare a stratului
variaţiile de temperatură ale mediului exterior termoizolant
În aceste condiţii, atât alegerea corespunzătoare a tipului de diblu, a numărului de

dibluri de ancorare pe unitatea de suprafaţă şi a dispunerii acestora dar mai ales executarea cu
atenţie a montajului acestor dibluri au o importanţă deosebită asupra durabilităţii în timp a
montajului sistemului opac de termoizolare în ansamblul său.
Numărul de dibluri pe unitatea de suprafaţă (buc./m2) este determinat în funcţie de
expunerea la vânt a clădirii respective (clădire izolată, clădiri risipite şi H< 10m sau clădiri în
aglomerări urbane) şi de valoarea vitezei vântului pentru zona geografică (terenul) pe care este
amplasată clădirea.
Drept regulă generală, numărul minim de dibluri pentru ancorarea termoizolaţiei în
câmp curent este de 6 buc./m2 până la înălţimea de 50 m a clădirii. Pentru zonele de colţ ale
clădirii proiectantul lucrării va determina numărul acestora în funcţie de valoarea vitezei
vântului, expunerea terenului şi înălţimea clădirii.
Tipul diblurilor se alege în funcţie de alcătuirea constructivă a stratului suport şi de
grosimea stratului termoizolant, respectiv:
- pentru strat suport din beton monolit, din cărămidă plină sau din cărămidă cu goluri
dispuse vertical şi grosimea izolaţiei mai mică de 10 cm, pot fi folosite dibluri de
expansiune prin batere cu cui din polimeri sau din metal sau dibluri de expansiune prin
înfiletare cu şurub metalic;
- pentru strat suport din beton monolit, din cărămidă plină sau din cărămidă cu goluri
dispuse vertical şi grosimea izolaţiei mai mare de 10 cm, pot fi folosite doar dibluri de
expansiune prin batere cu cui din metal sau dibluri de expansiune prin înfiletare cu
şurub metalic;
385
- pentru strat suport din beton uşor, poros sau din beton celular autoclavizat (BCA) şi
indiferent de grosimea izolaţiei, pot fi folosite doar dibluri de expansiune prin înfiletare
cu şurub metalic;
Trebuie menţionat faptul că diblurile sunt agrementate tehnic doar pentru o anumită
categorie de materiale din alcătuirea constructivă a stratului suport. În consecinţă se interzice
utilizarea diblurilor fără un agrement tehnic valabil sau pentru o altă categorie de material a
stratului suport decât cea pentru care a fost eliberat agrementul tehnic.
Preluarea de către diblul de ancorare a încărcărilor stratului termoizolant provenite din greutatea proprie şi din efectul
de sucţiune al vantului
SCHEME DE AMPLASARE A DIBLURILOR DE ANCORARE ÎN CÂMPUL

STRATULUI TERMOIZOLANT
Datorită faptului că plăcile rigide de material termoizolant (polistiren expandat și vată
minerală) sunt produse la dimensiuni standardizate (1,0x0,5 m de exemplu) în timp s-au impus
două tipuri distincte de amplasare a diblurilor în câmpul stratului termoizolant respectiv în T
și în W. Proiectantul lucrării are obligația de a indica în modul de dispunere a diblurilor (în T
sau în W).
În cazul în care stratul de termoizolare se realizează din fâșii de vată minerală schema
de dispunere a diblurilor tine cont de modul de întrețesere a fâșiilor de vată minerală.
Scheme de amplasare a diblurilor în câmpul stratului termoizolant realizat din plăci și din fâșii de material termoizolant
386
În orice situație se va respecta regula generală de amplasare a minimum 6 dibluri pe

fiecare metru pătrat de suprafață a stratului termoizolant.
Variante ale schemelor de amplasare a diblurilor - de la stânga la dreapta: 6 dibluri pe m2, 8 dibluri pe m2 respectiv 10
dibluri pe m2
În cazul în care din calculele de dimensionare rezultă un număr mai mare de dibluri pe
metru pătrat (în zona colțurilor clădirii de exemplu) proiectantul lucrării poate indica şi o altă
schemă de amplasare a diblurilor.
PROCEDEE DE MONTARE A DIBLURILOR DE ANCORARE

Montarea diblurilor de ancorare se realizează prin efectuarea următoarelor operaţii:
- practicarea găurii de ancorare în stratul termoizolant (stratul de material termoizolant
şi stratul de mortar adeziv) şi în stratul suport;
- curăţarea găurii de ancorare prin suflare cu aer sau prin periere cu o perie specială;
- introducerea diblului în gaura de ancorare şi expandarea acestuia până la îngroparea
completă a talerelui diblului până la faţa exterioară a stratului termoizolant;
- se va verifica prin sondaj rezistenţa la smulgere a diblurilor (un diblu la zece dibluri
montate), iar în cazul în care sunt neancorate se vor îndepărta şi vor fi înlocuite cu alt
diblu fixat la o distanţă de minimum 6 cm faţă de poziţia iniţială (sau conform
prevederilor din proiect) şi se va relua sondajul; golurile abandonate în stratul suport se
vor umple cu mortar adeziv, iar golurile din termoizolaţie se vor umple cu material
termoizolant identic.
Montarea diblurilor de ancorare se realizeză cu respectarea următoarelor reguli
generale:
- executarea găurilor se va efectua numai după uscarea şi întărirea adezivului în timpul
prescris de producător
- găurirea prin percuţie NU se va utiliza în cazul pereţilor din cărămizi cu goluri, din
beton uşor, poros sau din BCA
- diblurile se vor fixa numai în zona în care placa termoizolantă stă pe stratul adeziv
387
- în cazul utilizării termoizolaţiei din plăci de vată minerală diblurile se fixează după
aplicarea unei pelicule din mortar adeziv de asperizare-amorsare a suprafeţelor plăcilor;
pentru ancorarea acestor plăci trebuie să se foloseasca un diblu cu rozeta suplimentară
cu diametrul de minimum 140 mm
- tija diblurilor se va ancora în zid respectând adâncimea şi lungimea de ancorare
prevăzute în documentaţia tehnică specifică (pentru a obţine rezistenţă la smulgere) iar
adâncimea în zid a găurii pentru diblu va depăşi cu cca 10 mm lungimea de ancorare
Trebuie menţionată importanţa fixării diblurilor doar în zonele în care sub placa
termoizolantă există un strat consistent de mortar adeziv în caz contrar se vor introduce în
material eforturi suplimentare şi ancorarea va fi total ineficace. La montarea la nivel cu
suprafaţa a talerelor diblurilor, se va reţine că partea de sus a rozetei diblului trebuie să se
aliniază cu faţa exterioară a stratului termoizolant. Dacă rozeta culisează prea adânc, cavitatea
trebuie nivelată înainte de a instala plasa, ceea ce duce la aplicarea unui strat mai gros de mortar
în zona rozetei şi la riscul de crăpare a acestuia. Dacă rozeta nu culisează suficient de adânc,
va fi necesară instalarea unui strat de armare mai gros pe toată faţada pentru a obţine grosimea
minimă a stratului peste rozetele diblului ceea ce implică costuri suplimentare substanţiale.
La realizarea operaţiei de perforare trebuie respectate valorile de montaj specificate
pentru fiecare tip de diblu (mai ales adâncimea minimă de găurire).
Geometria găurii este importantă pentru capacitatea portantă a diblului. De aceea, gaura
se va realiza întotdeauna perpendicular, fără a schimba direcţia de găurire, amănunt extrem de
important mai ales în cazul straturilor suport din materiale relativ moi, poroase.
Curăţarea găurii de praf de realizează prin suflarea cu aer (cu ajutorul unei pompe), prin
periere sau pur şi simplu trăgând burghiul afară de mai multe ori, înainte de a fixa diblul.
CALCULUL LUNGIMII DIBLURILOR DE ANCORARE ŞI A ADÂNCIMII

GĂURILOR DE ANCORARE
Stabilirea lungimii corecte a diblurilor de ancorare este o condiţie esenţială pentru
obţinerea siguranţei maxime de ancorare a stratului termoizolant. Alegerea diblului cu
lungimea necesară este relativ simplă: lungimea necesară a diblului lD = adâncimea (lungimea)
nominală de ancorare hnom (indicată de producător) + compensarea toleranţelor ttol (a
abaterilor de la planeitate) + grosimea izolaţiei hD asadar lD = hnom + ttol + hD
Totodată, trebuie menţionat faptul că este obligatorie respectarea adâncimii (lungimii)

găurii de ancorare în stratul suport, adâncime recomandată de către producătorul sistemului
388
mecanic de ancorare. În acest context, se consideră necesar a fi făcute următoarele comentarii

în condiţiile utilizării diblurilor a căror lungime este determinată doar din calcule teoretice:
- abaterile de la planeitate ale stratului suport (intrânde sau ieşinde) de regulă sunt
preluate (teoretic) de grosimea stratului de mortar adeziv aplicat pe intradosul plăcilor
de material termoizolant; de aici apare importanţa înregistării şi evidenţierii acestor
abateri de la planeitate atât în procesele verbale de predare-primire a frontului de lucru
cât şi in cele de verificare a lucrărilor ce devin ascunse;
- abaterile ieşinde de la planeitate ale stratului suport vor determina o grosime redusă
a stratului de mortar adeziv şi în consecinţă apare riscul ca zona de expansiune a diblului
să se situeze mult în interiorul stratului suport şi chiar să străpungă stratul suport;
- abaterile intrânde de la planeitate ale stratului suport vor determina o grosime mărită
a stratului de mortar adeziv şi în consecinţă apare riscul ca zona de expansiune a diblului
să se situeze mult în exteriorul stratului suport şi să nu ofere rezistenţa la smulgere
necesară;
Având în vedere faptul că montatorul SOT cunoaşte în detaliu particularităţile frontului

de lucru, acesta are totala responsabilitate de a executa găurile de ancorare la adâncimea
necesară şi de a monta acele dibluri de ancorare cu lungimi ce corespund cel mai bine
condiţiilor existente în frontul de lucru repartizat. În aceste condiţii, se consideră necesar ca la
momentul emiterii comenzii de aprovizonare cu dibluri de armare să se asigure o cantitate de
dibluri (10-15% din total) cu lungimi de ± 1-2 cm faţă de lungimea rezultată din calcule.
Metoda (teoretică) de calculare a lungimii necesare pentru diblurile de ancorare
389
PROCEDEE DE REFACERE A CONTINUITĂŢII STRATULUI TERMOIZOLANT

ÎN ZONA DE MONTARE A DIBLURILOR DE ANCORARE
În vederea refacerii continuităţii stratului termoizolant în zona de montare a diblurilor
de ancorare, de fapt a refacerii proprietăţilor de termoizolare a stratului în aceste zone, se
consideră necesar luarea acelor măsuri astfel încât partea de sus a rozetei diblului trebuie să se
alinieze cu faţa exterioară a stratului termoizolant.
Ancorarea stratului termoizolant cu ajutorul diblurilor presupune executarea cu precizie
şi cu atenţie o succesiune de operaţii relativ simple dar care totuşi fiind repetate de foarte multe
ori pot fi uneori executate neglijent.
În aceste condiţii, producătorii specializaţi de dibluri de ancorare au dezvoltat soluţii de
„îngropare” a diblurilor în stratul de material termoizolant.
Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv mecanic ataşat la maşina electrică de găurit (aceiaşi
cu care s-a executat gaura de ancorare) se realizează un locaş pentru talerul diblului odată cu
expansiunea diblului în stratul suport.
Refacerea continuităţii stratului termoizolant se realizează prin amplasarea unui
„capac” din acelaşi material în locaşul creat anterior ceea ce contribuie substanţial la
diminuarea efectului de punte termică creat de diblul de ancorare.
Un alt exemplu de procedeu de „îngropare” a diblului în stratul termoizolant este cel în
care diblul se „înfiletează” în materialul termoizolant.
Trebuie menţionat faptul că în ambele cazuri prezentate, proprietăţile mecanice ale
materialul termoizolant sunt esenţiale pentru buna funcţionare a sistemelor de „îngropare” a
diblurilor în stratul termoizolant.
Condensarea umidităţii atmosferice în sistemul opac de termoizolare după o noapte rece datorată refacerii
necorespunzătoare a continuităţii stratului termoizolant în zona diblurilor
390
Procedeu de îngropare a diblului şi refacerea continuităţii

cu ajutorul unor capace din acelaşi material
Diblu special şi procedeu de auto-îngropare a diblului în stratul termoizolant

prin înşurubarea diblului în materialul termoizolant
În cazul montării profilelor de colţ cu picurător (lăcrimar) pe muchiile orizontale ale

stratului termoizolant se consideră necesar ca zona de scurgere a apei a profilului să nu fie
acoperită cu mortar de armare şi cu plasă de armare din fibră de sticlă pentru ca această
funcţionalitate să nu fie pierdută sau diminuată.
Majoritatea producătorilor de profile de colţ cu picurător protejează din fabrică cu
bandă adezivă aceste zone, banda adezivă urmând să fie desprinsă la finalizarea lucrărilor de
protejare şi finisare a stratului termoizolant.
391
Schema de rigidizare a muchiei verticale cu un profil de colţ fără plasă din fibră de sticlă ataşată
Rigidizarea stratului termoizolant în zona colţurilor deschiderilor din faţadă

(ferestre şi uşi) – se realizează de regulă prin armarea suplimentară cu fâşii din plasă de armare
din fibră de sticlă cu dimensiuni de 20x40 cm. plasate înclinat la un unghi de 450 faţă de
verticală.
Pentru deschideri de mici dimensiuni în faţadă (guri de aerisire, hote, etc.) şi pentru
străpungeri (coşuri centrale termice, etc.) proiectantul lucrării va preciza în detaliile de execuţie
soluţiile de rigidizarea a stratului termoizolant în aceste zone.
Se consideră necesar ca executarea operaţiilor de rigidizare a stratului termoizolant în
zona deschiderilor şi străpungerilor din faţadă să se realizeze cu cea mai mare atenţie şi cu
respectarea întocmai a indicaţiilor şi instrucţiunilor proiectantului lucrării şi a producătorului
sistemului opac de termoizolare.
Trebuie menţionat că toate zonele rigidizate ale faţadei se vor şlefui manual sau
mecanic cu materiale abrazive pentru obţinerea unei suprafeţe netede fără însă a îndepărta total
stratul de 0,5-2 mm grosime de mortar de armare depus peste plasa de armare din fibră de sticlă.
Armarea suplimentară a colţurilor deschiderilor în faţadă
392
Pierderile energetice ale unui bloc de locuinţe nereabilitat
Structura consumurilor energetice pentru un Structura fondului de locuinţe din România în funcţie de
apartament mediu construit între 1950-1990 vechime
393
Variatia temperaturii la nivelul

Variatia temperaturii la nivelul Variatia temperaturii la nivelul
peretilor cu izolatie termicã
peretilor fãrã izolatie termicã peretilor cu izolatie termicã interioarã
exterioarã
Punti termice - exemple de izolare incorectã a peretilor exteriori
2 – Aspecte privind modelarea actiunilor
DATE CU PRIVIRE LA ACTIUNI
Avand in vedere masinile de gaurit cu percutie, de pe piata, am ajuns la urmatoarele aprecieri:
- forta de percutie:
o 6 kgf – in cazul peretilor din zidarie;
o 10 kgf - in cazul peretilor din b.a.
- Incarcarea propriu zisa – 1.50xforta de percutie:
o 10 kgf - in cazul peretilor din zidarie;
o 15 kgf - in cazul peretilor din b.a.
394
Am ajuns la concluzia ca realizarea unei gauri pentru montarea diblului si tijei dureaza
circa 5 secunde iar pasul de trecere de la o gaura dintr-o pozitie la alta este cam de 5 secunde.
Distantele alese intre gauri/puncte de percutie pentru studiile de caz folosite au fost de circa 30
cm. S-a preferat, dintre multiplele posibilitati, alegerea unei functii de percutie modelata ca in
figura de mai jos, avand in vedere observatiile in situ. Panourile alese au fost de 360x300 cm.
DEFINIREA FUNCTIEI DE “PERCUTIE”

Programul de calcul utilizat a fost ETABS 2015. Punctele de aplicare ale acestor
percutii au fost gandite in urmatoarea schema:
395
Aceste puncte, in pasi de incarcare sunt in numar maxim de 121, pentru cazul panoului
de perete plin. Sigur ca da, in cazul panoului cu gol de fereastra sau al panoului cu gol cuplat
de usea si fereastra sunt mai reduse ca numar.
In ETABS s-au descris 3 modele de calcul structural, cate unul pentru fiecare tip de
perete analizat, si s-au declarat pasii de incarcare.
De asemenea s-a declarat o actiune de tip Time History ca o „insumare” a tuturor

ipotezelor de pasi de incarcare, avand in vedere timpul de inceput si de sfarsit al fiecareia, in
conformitate cu functia de percutie descrisa anterior.
Pentru fiecare studiu de caz au fost selectate un numar maxim de 9 puncte pe panou (8
pentru cele cu goluri si 9 pentru panoul plin) in care s-au colectat raspusuri structurale de tip:
o Spectre de raspuns:
 In acceleratii
 In deplasari
o Time History de:
 Acceleratii;
 Deplasari.
Toate acestea sunt prezentate in ANEXA.
Pentru fiecare punct de gaurire/percutii s-au colectat informatii referitoare la:
 Deformatii;
 Energie disipata
 Energie de distorsiune de tip VM.
Toate acestea sunt prezentate in ANEXA.
396
PUNCTELE IN CARE AU FOST DETERMINATE

SPECTRELE DE RASPUNS SI TIME HISTORY PENTRU DEPLASARI SI ACCELERATII
PANOU CU GOL DE PANOU CU GOL DE USA SI

PANOU PLIN
FEREASTRA FEREASTRA
3 – Concluzii si directii de cercetare in viitor
In urma tuturor investigatiilor numerice efectuate au rezultat concluziile de mai jos:
o Media deformatiilor perpendiculare pe planul peretilor studiati, in urma

analizarii curbelor de tip Time History de deplasari, in cele 8-9 puncte stabilite
initial, este de cca 1.25x10-3 mm (adica 0.00125 mm) – asadar nesemnificativa;
o Media acceleratiilor perpendiculare pe planul peretilor studiati, in urma
analizarii curbelor de tip Time History de acceleratii, in cele 8-9 puncte stabilite
initial, este de cca 1.20x10-3 mm/sec2 (adica 0.0012 mm/sec2) – asadar
nesemnificativa;
 OBSERVATIE 1 – trebuie determinata cu mai mare acuratete forta cu
care se realizeaza percutia. Ne gasind nicaieri date in acest sens. pentru
cazurile studiate, aceasta a fost cpnsiderata practic de 10 kgf.
o Din diagramele de energie, atat disipata cat si de distorsiune, se poate observa
ca orice ciclu de percutie situat la mai putin de 60-70 cm de marginile panoului,
produce atat degradari locale (de obicei superioare ca dimensiuni gaurii
necesare propriu zise) dar si asupra legaturilor de pe contur.
397
Pentru viitor imi propun continuarea studiului, cel putin pe modele similare cu alte
scheme de rezemare pe contur si cu alte valori ale fortelor de percutie. De asemenea pentru
panouri mari de tip tristrat.
Probabil ca pas cu pas metoda o sa fie imbunatatita si raspunsurile structurale obtinute

vor putea conduce la sugestii pertinente cu privire la operatiunile de montare a termoizolatiei
exterioare la cladiri existente.
398
ANEXA
PANOU PLIN DIN ZIDARIE DE CPP. INCASTRARE PE CONTUR. DEFORMATII PAS CU PAS
SUB EFORT MAXIM.
DEFORMATA PAS 1 DEFORMATA PAS 2 DEFORMATA PAS 3
399
400
401
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE FEREASTRA CENTRAT. INCASTRARE PE CONTUR.

DEFORMATII PAS CU PAS SUB EFORT MAXIM
402
403
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE USA SI FEREASTRA. INCASTRARE PE CONTUR.

DEFORMATII PAS CU PAS SUB EFORT MAXIM
404
405
PANOU PLIN DIN ZIDARIE DE CPP. INCASTRARE PE CONTUR.
ENERGIE DISIPATA SUB EFORT MAXIM.
ENERGIE PAS 1 ENERGIE PAS 2 ENERGIE PAS 3
406
407
408
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE FEREASTRA CENTRAT. INCASTRARE PE CONTUR.

409
410
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE FEREASTRA SI USA. INCASTRARE PE CONTUR.

411
412
413
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP PLIN - INCASTRARE PE CONTUR
PUNCTUL 7 PUNCTUL 8 PUNCTUL 9

SPECTRE DE RASPUNS IN ACCELERATII
414

SPECTRE DE RASPUNS IN DEPLASARI

TIME HISTORY DE DEPLASARI
415

TIME HISTORY DE ACCELERATII
ENERGIE INPUT ENERGIE POTENTIALA
ENERGIE CUMULATIVA
416
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE FEREASTRA CENTRAT - INCASTRARE PE CONTUR
GOL DE FEREASTRA

GOL DE FEREASTRA
417

GOL DE FEREASTRA

418
GOL DE FEREASTRA

ENERGIE CUMULATIVA
419
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE FEREASTRA SI USA - INCASTRARE PE CONTUR
GOL DE FEREASTRA SI USA

420


421

ENERGIE CUMULATIVA
422
PANOU PLIN DIN ZIDARIE DE CPP. INCASTRARE PE CONTUR. SVM DE DISTORSIUNE VM

SUB EFORT MAXIM.
SVM PAS 1 SVM PAS 2 SVM PAS 3
423
424
425
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE USA SI FEREASTRA.
INCASTRARE PE CONTUR. SVM DE DISTORSIUNE VM SUB EFORT MAXIM.
426
427
PANOU DIN ZIDARIE DE CPP CU GOL DE USA SI FEREASTRA. INCASTRARE PE CONTUR.

ENERGIE DE DISTORSIUNE VM SUB EFORT MAXIM
428
429
430
CAPITOLUL 9
ASPECTE PRIVIND UTILIZAREA UNOR NUCLEE AVAND DESTINATIA

DE SIGURANTA ANTISEISMICA LA CLADIRI CIVILE
431
1 – Introducere
De cele mai multe ori, atunci când suntem martorii unui eveniment seismic major, mai
mult sau mai puțin panicați, ne dorim sa găsim cat mai repede locul din casa cel mai sigur, in
general nu numai pentru noi ci pentru familia noastră.
Si chiar daca suntem ingineri constructori, având in vedere ca oricând se poate întâmpla
sa apară un seism cu intensitatea superioara ca efect fata de așa numitul „cutremur de
proiectare”, nu ne simțim niciodată complet siguri si confortabil.
Din experiență japoneza ar trebui sa conștientizăm necesitatea existentei unui „pachet
de siguranță” cuprinzând mici stocuri de alimente, apă, medicamente, surse de iluminat si
baterii, aparate radio, îmbrăcăminte, etc… dar câți dintre noi, in realitatea cotidiana țin seama
de aceasta?
De asemenea, actele importante, valori, etc sunt de cele mai multe ori aflate in zone „la
fel de sigure” ca întreagă locuință si de cele mai puține ori la îndemâna.
In țări cu „tradiții” catastrofale, datorate mai cu seamă uraganelor si taifunelor s-au
realizat atât norme specifice cât şi construcții corespunzătoare, speciale pentru supraviețuire si
siguranță (shelter-e; seif rooms, panic rooms, etc) dar acestea in general apar fie la clădiri cu
regim mic de înălțime, unifamiliale – in zonele de subsol, fie chiar la nivelul unor mici
comunități. Aici se găsesc elemente si materiale necesare pentru o anumită perioadă de
supraviețuire (figura 1). Si bineînțeles ca la nivelul acestor societăți omenești există o variată
paletă de astfel de adăposturi, realizate de diverse firme, cu diverse preturi.
Pentru clădiri unifamiliale, de tip vile, pot fi cu ușurință conformate-proiectate-realizate
astfel de adăposturi sau camere de siguranță, inclusiv in cazul utilizării lor în caz de cutremur,
dar ce se poate face in cazul clădirilor mai înalte?
Plecând de la această idee, personală, a domnului profesor Daniel Stoica, ne-am gândit
la o variantă similară utilizabilă inclusiv pentru cazul explicit al clădirilor multietajate, astfel
încât, in fiecare apartament, la fiecare nivel, sa existe practic o astfel de cameră de
siguranță/adăpost in scopul utilizării in caz de cutremur și nu numai.
In mod firesc se poate pune întrebarea: şi care ar fi avantajul ca această cameră de
siguranță este gândită să rămână intactă în cazul unui cutremur major dacă altfel întreagă
clădire o sa se prăbușească?
De aceea, in pasul următor s-a gândit o variantă superioară – ce-ar fi ca toate camerele
de siguranță din fiecare apartament să fie dispuse pe aceiași verticală, in interiorul unor „nuclee
de siguranță” care sa fie practic „decuplate” complet de restul structurii de rezistență?
Astfel s-au considerat nuclee de siguranță realizate din pereți structurali din beton
armat, cu fundații proprii, cu plăci de planșee proprii (la fiecare nivel) cu un sistem separat de
producere a energiei electrice (un generator aflat la subsol), cu un spațiu funcțional gândit sa
satisfacă minimal si simplist nevoile persoanelor salvate, proiectat astfel încât sa ofere o
comportare perfect elastică în cazul unor seisme cu intensitatea superioară celor de proiectare,
astfel încât, chiar daca clădirea (proiectata pentru o comportare elasto-plastică, corectă, pentru
nivelul unui „cutremur de proiectare”) se poate avaria semnificativ, cu colapsuri parțiale/locale
sau generale, nucleele de siguranță sa rămână „in picioare” astfel încât viața ocupanților sa fie
menținută pe o perioadă suficient de lungă, până vor fi mobilizate forțele de reacție post-
seismice.
432
O conformare minimală, pentru spațiul unei camere de siguranță, dispusă la fiecare

nivel al unui nucleu de siguranță este prezentată în figura 2.
Figura 1
In cele ce urmează sunt prezentate câteva aspecte cu privire la camere de
siguranță/adăposturi, desprinse din normele americane (FEMA) precum si românesti (e
adevarat ca pentru orice alt tip de eveniment catastrofal cu excepția seismelor), dar sunt
singurele materiale de inspirație găsite pe plan mondial si national cu privire la astfel de
adaposturi şi pe care, conceptual să putem utiliza mai departe.
Figura 2
2 - Stadiul actual privind proiectare antiseismică a cladirilor

2.1. Analize de tip Pushover (Static Neliniare Biografice)
Analiza static neliniară, sau analiza Pushover, a fost dezvoltată în ultimii douăzeci de
ani și a devenit procedura de analiză preferată pentru proiectare și în de evaluare a performanței
seismice deoarece ca procedura este relativ simplu și consideră comportamentul post-elastic.
Cu toate acestea, procedura implică anumite aproximații și simplificări, ca o anumita variație
este întotdeauna de așteptat să existe în predicția seismică a analizei Pushover.
Deși, în literatura de specialitate, analiza Pushover a arătat că poate surprinde
caracteristicile de răspuns structurale esențiale sub acțiune seismică, acuratețea și fiabilitatea
433
analizei Pushover în estimarea cerințelor seismice la nivel mondial și local pentru toate
structurile au fost un subiect de discuție și proceduri îmbunătățite Pushover au fost a propuse
pentru a depăși anumite limitări ale procedurilor tradiționale Pushover. Cu toate acestea,
procedurile îmbunătățite sunt în mare parte exigențe de calcul și conceptual complexe ca
utilizarea unor astfel de proceduri să fie practice în profesie de inginerie și în coduri.
Cum analiza tradițională Pushover este utilizată pe scară largă în scopuri de proiectare
și de performanță seismică , limitele sale, punctele sale slabe și acuratețea predicțiilor sale în
aplicare de rutină ar trebui să fie identificate prin studierea factorilor care afectează previziunile
Pushover.
Cu alte cuvinte, aplicabilitatea analizei Pushover în estimarea cerințelor seismice ar
trebui să fie investigată pentru structuri mici, medii si înalte, prin identificarea anumitor
probleme, cum ar fi comportamentul modelarii parții neliniare, schema de calcul a procedurii,
variații în predicțiile diferitelor cazuri de încărcare utilizate în analiza Pushover tradițională,
eficiența cazurilor de încărcare laterale în reprezentarea efectelor modurilor superioare și
estimarea exactă a deplasării țintă la care procedura Pushover se efectuează.
S-a ales pentru realizarea modelelor de calcul structural programul de calcul ETABS
pentru că acest program efectuează în condiţii bune analiza de tip pushover pentru structuri în
cadre de beton armat.
Această analiză presupune impunerea progresivă a unor deplasări asupra structurii pănă
se formează un mecanism de plastificare. Pe măsură ce cresc deplasările structurii, se dezvoltă
progresiv articulaţii plastice.
2.2. Definirea articulaţiilor plastice potenţiale
Articulaţiile plastice folosite sunt de două tipuri:
 articulaţii plastice de grindă( articulaţii de moment încovoietor 𝑀3 )
 articulaţii plastice de stâlp (articulaţii de moment încovoietor 𝑀3 şi forţă axială N)
Rotirile în articulaţiile plastice folosite pentru a delimita intervalele de performanţe au fost
stabilite în funcţie de cerinţele din FEMA 273.
Pentru a putea verifica plastificarea fiecărui capăt de bară s-au introdus pe fiecare grindă
câte 2 articulaţii.
Definirea articulaţiilor plastice pentru grinzi Definirea articulaţiilor plastice pentru stalpi
434
În cazul articulaţiilor plastice la stâlpi trebuie definită curba de interacţiune M-N.

Aceasta se va introduce prin puncte.
2.3. Definirea cazurilor de analiză neliniară
Analiza Pushover presupune două ipoteze:
 ipoteză în care structura este încărcată gravitaţional corespunzător grupării speciale
de încărcări.
 ipoteză în care structura este încărcată orizontal progresiv. Această ipoteză rulează
după cea din încărcăre gravitaţională.
Definirea cazului de incarcare gravitationala Definirea cazului de incarcare gravitationala
Aceste cazuri de analiză neliniară pleacă de la condiţiile iniţiale 0, adică structurile sunt
neîncărcate.
Acest caz nu mai porneşte de la condiţiile iniţiale ci de la cazul neliniar PUSHGRAV.
Se aproximează iniţial o deplasare ţintă, deplasare care este calculată ulterior.
Numărul maxim de paşi şi numărul de paşi nuli sunt parametrii care controlează timpul
de rulare. Atunci când s-a atins numărul maxim sau numărul de paşi nuli analiza se opreşte.
Prin Null Step se înţelege că o articulaţie plastică a curs şi a determinat şi curgerea
altor articulaţii plastice.
3 - Studii de caz realizate pentru determinarea modului de comportare al

cladirilor prevazute cu nuclee de salvare sau siguranta
3.1. Stabilirea planului de cercetare
Initial s-au gandit o serie de structuri idealizate, pentru cladiri de locuit, in urmatoarele
ipoteze:
- Cladiri de locuit, in prima ipoteza, fara existenta nucleelor de salvare sau siguranta:
o cladiri cu structura din cadre de beton armat:
 forma in plan:
 patrata (punct);
 regim de inaltime (pentru inaltimi de nivel de 3 m):
435
 ag=0.30g;
- Cladiri de locuit, in ipoteza a doua, cu existenta nucleelor de salvare sau siguranta:
o cladiri cu structura din cadre de beton armat:
 forma in plan:
 patrata (punct);
 regim de inaltime (pentru inaltimi de nivel de 3 m):
 ag=0.30g si 0.40g.
- Nucleele de salvare sau siguranta au fost dimensionate pentru cele 3 regimuri de
inaltime astfel incat daca avem cladiri amplasate la origine in zona cu ag=0.30g
sa poata ramane in stadiul elastic inclusiv pentru doua niveluri de intensitate
seismica mai sus. In cazul nostru pentru ag=0.40g.
3.2. Date despre structurile cladirilor alese
S-au stabilit incarcarile permanente utile pentru placile de planseu (exclusiv greutatea
proprie a acestora care este considerata automat de ETABS; incarcarile uniform distribuite pe
grinzi, din peretii de inchidere de fatada si partitiile din interior; s-au predimensionat
elementele structurale dupa cum urmeaza (cadrele din beton armat pentru ag=0.30g iar nucleele
pentru ag=0.40g).
Dimensiuni elemente structurale

Grinzi – 25x60 cm
Placile de planseu 15 cm grosime
Stalpi de colt [cm]
60x60 75x75 90x90
Stalpi marginali [cm]
60x60 75x75 90x90
Stalpi centrali [cm]
60x60 85x85 100x100
Grosime nuclee de salvare sau siguranta [cm]
40 45 50
436
3.3. Etape de lucru

Au fost stabilite urmatoarele etape principale de calcul:
- Etapa I:
o Dupa predimensionarea elementelor structurale, s-au realizat separat
calcule conform metodei A din P100/1-2013, in scopul determinarii
armarilor elementelor structurale verticale si orizontale ale structurilor de
tip cadre din b.a. (fara considerarea nucleelor) pentru ag=0.30g; pentru
toate regimurile de inaltime;
o S-au realizat calcule conform metodei A din P100/1-2013 in scopul
determinarii armarilor nucleelor din b.a. pentru o comportare elastica
inclusiv la ag=0.40g; pentru toate regimurile de inaltime.
- Etapa a II-a:
o S-au realizat calcule de tip static neliniar biografice (Pushover) pentru
cladirile cu structura in cadre din b.a. pentru toate regimurile de inaltime,
fara considerarea nucleelor de salvare/siguranta din b.a.
- Etapa a III-a:
o S-au realizat calcule de tip static neliniar biografice (Pushover) pentru
cladirile cu structura in cadre din b.a. pentru toate regimurile de inaltime,
fara considerarea nuckleelor din b.a.
Studiul 1 de caz:
Cladire P+4E (5 niveluri) cu structura in cadre din beton armat
- Structura initiala, fara nucleele de salvare
Plan structura Model ETABS – vedere plan
Model ETABS – vedere 3D Mod 1 de vibratie T=0.3366 sec
437
Mod 2 de vibratie T=0.3366 sec Mod 3 de vibratie T=0.3164 sec
Deformata seism X Deformata seism Y
Cadru marginal - Pushover – pas 0 Cadru marginal - Pushover – pas 1
438
439
Cadru central - Pushover – pas 0 Cadru central - Pushover – pas 1
440
Deformata seism x max=0.42x6.75=2.835 cm Rotire seism x max=0.387x6.75=2.61‰
441
Forta taietoare seism x max=3820 kN Moment de rasturnare max=40500 kNm
Curba forta taietoare deplasare Spectrul de capacitati
detaliu detaliu
Studiul 2 de caz:
- Structura finala, cu nucleele de salvare
442
Mod 1 de vibratie nuclee T=0.095 Mod 2 de vibratie nuclee T=0.095
443
444
445
446
Nucleu de siguranta - Pushover – pas 0 Nucleu de siguranta - Pushover – pas 1
447
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0 1 2 3 4 5
5 5
4
4
3
3 2
2 1
1
Teta(‰) Teta,adm(‰)
Deformatii nuclee de salvare [cm] Rotiri relative nuclee de salvare [‰]
detaliu detaliu
Potential Kinetic Input
6 400
350
300
1 250
0 10 20 30 40 200
-4 150
100
Accel 0.20g Accel 0.40g 50
0
0 10 20 30 40 50
Accelerograma Vrancea NS 1977 Time History de Energie
448
Studiul 3 de caz:
449
450
451
452
detaliu detaliu
453
Studiul 4 de caz:
454
455
456
457
458

0 1 2 3 4
0 1 2 3 4 5
10
10
8
7
6
4
4
1
2
detaliu detaliu
Potential Kinetic Input
6
4000
1 3000
0 10 20 30 40 2000
-4
1000
0 20 40 60
459
Studiul 5 de caz:
460
461
462
463
Deformata seism x max=2.74x6.75=18.50 cm Rotire seism x max=0.741x6.75=5‰
detaliu detaliu
464
Studiul 6 de caz:
465
466
467
468
Deformata seism x max=2.74x6.75=18.50 cm Rotire seism x max=0.741x6.75=5‰
469

0 5 10 15 0 1 2 3 4 5
15 15
12 11
9 7
3
6
3
detaliu detaliu
6 Potential Kinetic Input
15000
1
10000
0 10 20 30 40
5000
-4

0 20 40 60
470
6 - Concluzii partiale cu privire la raspunsurile structurale obtinute in

urma calculelor static neliniare biografice (pushover)
6.1. Determinarea curbelor de capacitate
STRUCTURA CU 5 NIVELURI
BASE B- IO- LS- CP- C- D-
STEP DISPLACEMENT IDEAL A-B >E TOTAL
FORCE IO LS CP C D E
0 0.000 0.00 0.00 1198 2 0 0 0 0 0 0 1200
1 0.003 3816.59 1126 74 0 0 0 0 0 0 1200
2 0.006 5971.37 1076 124 0 0 0 0 0 0 1200
3 0.007 6559.52 960 240 0 0 0 0 0 0 1200
4 0.022 9044.86 946 254 0 0 0 0 0 0 1200
5 0.025 9188.78 9188.78 862 178 160 0 0 0 0 0 1200
6 0.063 10194.48 852 184 164 0 0 0 0 0 1200
7 0.064 10207.83 846 158 196 0 0 0 0 0 1200
8 0.068 10245.11 820 126 2 248 0 4 0 0 1200
9 0.163 10786.16 10786.16 820 126 2 248 0 0 4 0 1200
10 0.163 10448.56 820 126 2 248 0 0 4 0 1200
11 0.163 10498.35 820 126 2 248 0 0 4 0 1200
12 0.163 10546.28 820 126 2 248 0 0 4 0 1200
13 0.163 10565.62 820 126 2 248 0 0 4 0 1200
14 0.163 10575.21 818 128 2 248 0 0 4 0 1200
15 0.164 10580.40 818 126 4 240 0 8 4 0 1200
16 0.167 10600.57 818 126 4 232 0 4 16 0 1200
17 0.167 9760.97 816 128 4 232 0 0 20 0 1200
18 0.167 9502.01 816 128 4 230 0 2 20 0 1200
19 0.167 9595.40 814 130 4 228 0 2 22 0 1200
20 0.166 7879.47 1200 0 0 0 0 0 0 0 1200
0 0.000 0.00 0.00 2398 2 0 0 0 0 0 0 2400
1 0.007 3981.72 2258 142 0 0 0 0 0 0 2400
2 0.011 6074.73 2088 312 0 0 0 0 0 0 2400
3 0.018 7243.23 1876 524 0 0 0 0 0 0 2400
4 0.062 10352.05 10352.05 1854 546 0 0 0 0 0 0 2400
5 0.064 10423.85 1838 562 0 0 0 0 0 0 2400
6 0.067 10493.93 1764 320 316 0 0 0 0 0 2400
7 0.120 10932.71 1742 304 354 0 0 0 0 0 2400
8 0.133 10987.88 1738 304 358 0 0 0 0 0 2400
9 0.135 10993.65 1736 306 358 0 0 0 0 0 2400
10 0.136 10994.28 1734 304 362 0 0 0 0 0 2400
11 0.137 10997.92 1730 306 364 0 0 0 0 0 2400
12 0.139 10997.73 1726 114 292 268 0 0 0 0 2400
13 0.239 10917.24 1722 36 12 626 0 4 0 0 2400
14 0.406 10780.72 10780.72 1682 76 12 626 0 0 4 0 2400
15 0.362 2000.00 2400 0 0 0 0 0 0 0 2400
0 0.000 0.00 0.00 3596 4 0 0 0 0 0 0 3600
1 0.009 5415.12 3356 244 0 0 0 0 0 0 3600
2 0.014 7598.05 2982 618 0 0 0 0 0 0 3600
3 0.034 10357.98 2804 796 0 0 0 0 0 0 3600
4 0.072 13081.69 2772 828 0 0 0 0 0 0 3600
5 0.077 13255.58 13255.58 2678 806 116 0 0 0 0 0 3600
6 0.118 13751.73 2664 766 170 0 0 0 0 0 3600
7 0.130 13830.29 2660 754 186 0 0 0 0 0 3600
8 0.134 13843.55 2658 52 700 190 0 0 0 0 3600
9 0.284 14162.83 2658 6 98 838 0 0 0 0 3600
10 0.434 14482.04 2658 6 0 922 0 14 0 0 3600
11 0.540 14708.19 14708.19 2658 6 0 924 0 6 6 0 3600
12 0.531 9610.18 3600 0 0 0 0 0 0 0 3600
471
12000.00
10000.00
8000.00
6000.00
4000.00
2000.00
0.00
0.000 0.020 0.040 0.060 0.080 0.100 0.120 0.140 0.160 0.180
Curba de capacitate MDOF – cladire cu 5 niveluri

14000.00
12000.00
10000.00
8000.00
6000.00
4000.00
2000.00
0.00
0.000 0.050 0.100 0.150 0.200 0.250 0.300 0.350 0.400 0.450

16000.00
14000.00
12000.00
10000.00
8000.00
6000.00
4000.00
2000.00
0.00
0.000 0.100 0.200 0.300 0.400 0.500 0.600
472
6.2. Determinarea ductilitatii de deplasare de sistem capabila

DEPLASARE DEPLASARE LA
STRUCTURA 
ULTIMA CURGERE
5 NIVELURI 0.163 0.025 6.64
10 NIVELURI 0.406 0.062 6.50
15 NIVELURI 0.540 0.077 7.03
7 - Concluzii finale si directii viitoare posibile de studiu

7.1. Concluzii finale
 În urma analizelor statice liniare şi neliniare s-a constatat că structurile cladirilor
initiale, au fost corect proiectate;
 Se observa in momentul in care se considera un cutremur superior (ag=0.40g)
cutremurului de proiectare (ag=0.30g) ca apar si unele articulatii plastice in alte zone
ale stalpilor nu numai la baza (in conditiile in care se considera ca toate ipotezele
anterioare proiectarii si dupa executie sunt corecte);
 Se poate vedea cu usurinta ca in acest caz, nucleele de salvare/siguranta raman in stadiul
elastic;
 Din punctul meu de vedere, lucrarea de față și-a atins scopul propus. Am realizat o
scurtă trecere în revistă a acestei idei, pe baza lipsei de date bibliografice similare,
constatandu-se ca nucleele de salvare/siguranta raspund corect ideii generale de la care
s-a pornit;
 Desi lucrarea pe ipotezele realizate si-a atins scopul sigur ca sunt necesare si alte studii
similare, pentru alte tipuri de cladiri, inclusiv cu alte tipuri de structuri (chiar si alte
materiale decat betonul armat, pentru structura propriu zisa), regimuri de inaltime, zone
seismice;
 Sunt de asemenea necesare si calcule suplimentare cu interactiune teren structura;
 De asemenea trebuiesc elucidate si o serie de aspecte tehnice si tehnologice
suplimentare;
7.2. Direcţii viitoare posibile de studiu

Domeniul suficient de vast și de complex nu a permis abordarea tuturor subiectelor de
interes pentru calculul acestor structuri, datorită perioadei de timp relativ limitată pentru
pregătirea lucrării prin comparație cu cantitatea foarte mare de informație ce trebuie luată în
calcul. Subiectul însă este de interes și are un grad de noutate practică astfel încât poate fi
continuat si in alte lucrari sau studii. În acest sens direcțiile de cercetare pe care le-aș lua în
calcul pentru o viitoare abordare sunt:
 Alte tipuri de structuri; regimuri de inaltime; forme in plan;
 Interactiune teren structura;
 Aspecte tehnice si tehnologice de considerat.
473
CAPITOLUL 10
INFLUENTA PRODUSA DE CONSTRUIREA CLADIRILOR NOI

ASUPRA MEDIULUI CONSTRUIT EXISTENT
474
1 - Introducere
1.1 Aspecte generale:

În contextul dezvoltării actuale a centrelor urbane, orașele devin din ce in ce mai
aglomerate, existând necesitatea continuă de realizare a unor construcții înalte în zonele deja
aglomerate din punct de vedere al spațiului construit. Noi ca ingineri, avem datoria de a vedea
dincolo de clădirea pe care dorim să o realizăm, să ne punem problema dacă execuția noii
construcții va afecta clădirile invecinate, clădiri care pot fi monumente istorice, locuințe
colective, școli sau spitale. Știm ca pot apara erori care duc la efecte grave asupra stucturilor,
precum tasări, deplasări, deformații, consecințe care sunt greu de remediat. Înainte de a incepe
realizarea unei construcții trebuie să stabilim zona de influență și să studiem efectele realizării
acesteia, cât și metodele de atenuare ale efectelor negative ce pot aparea.
Fig. 1.1. - Clădirea de birouri “Cathedral Plaza”;
Sunt numeroase cazurile în care după realizarea unor construcții s-au semnalat degradări,
deformații ale clădirilor invecinate, acest lucru încheindu-se cu despăgubiri sau chiar cu
obigativitatea demolării construcției. Din nefericire, multe dintre acestea sunt doar pentru
atragerea unor avantaje materiale. Din acest motiv, pentru lucrare au fost considerate cazuri
concrete de studiu, pentru a observa aceasta influenta reala.
Cathedral Plaza este un complex de 19 etaje de birouri din centrul Bucureștiului, situat la
intersecția străzilor General Berthelot și Luterană. Terenul este deținut de fondul de investiții
american Miller Global, fiind cumpărat în anul 1998, iar dezvoltatorul proiectului este
Willbrook Management.
Proiectantul de arhitectură al clădirii a fost arhitectul Vladimir Arsene iar pentru partea
de structură Popp si Asociatii. Înălțimea de 75 de metri pe care turnul de birouri o are îi asigură
locul cinci în clasamentul celor mai înalte clădiri din București. Din suprafața totală constuită
de 23 000 de m².
475
Deseori in ultimii ani au aparut divergente intre proprietarii acestei cladiri si proprietarii
Catedralei Catolice Sfantul Iosif, privind influentele pe care noua construcție le produce cladirii
existente a catedralei. S-au efectuat numeroase expertize pentru a studia dacă clădirea de birouri
afectează structura catedralei, luându-se in calcul chiar demolarea acesteia. Pentru a evita astfel
de situații este necesară stabilirea influențelor pe care o construcție le poate avea asupra celor
invecinate din faza de proiect.
Astfel de situații sunt intalnite in aglomerațiile urbane în care densitatea construcțiilor
este foarte mare, fiecare investitor incercand să valorifice cat mai mult din spațiul construibil
deținut. O astfel de zona din București este prezentată in imaginile următoare:
Fig. 1.2. - Zonă aglomerată din București;
Fig. 1.3. - Amplasamentul unei clădiri de birouri 3S+P+11E;
476
În imediata vecinătate a amplasamentului propus se găsesc numeroase clădiri asupa

cărora trebuie studiată influența realizării noii construcții precum: locuințe unifamiliale, clădiri
de birouri, Mall-ul Promenada.
Conform legistației în vigoare, în astfel de cazuri se atribuie proiectantului
responsabilitatea stabilirii zonei de influență, astfel proiectantul având responsabilitatea
stabilirii acesteia și precizarea măsurilor care trebuiesc luate pentru siguranța construcțiilor
aflate în zonă.
De asemenea, este specificat faptul că în cazul în care limita zonei de influenţă se extinde
dincolo de limita de proprietate, ca urmare a soluţiei propuse, este obligatorie obţinerea
acordului în formă notarială şi liber consimţit, dat de către proprietarul fondului construit cu
care se învecinează construcţia. Acest lucru este greu de realizat, mai ales atunci când există
mai multe construcţii învecinate, sau alături se găsesc blocuri de apartamente, cu o multitudine
de proprietari. Refuzul de a acorda notarial permisiunea de a construi are multe cauze:
necunoaştere, teamă, dar şi rea voinţă sau, mai grav, chiar încercări de extorcare. Prin urmare,
în aceste condiţii, construirea va fi aproape imposibilă, cu consecinţe greu de imaginat pentru
viitorul investiţiilor imobiliare în oraşe, deci cu grave atingeri economice. Pe de altă parte, noi
ca ingineri nu putem în niciun caz garata că prin obținerea unui acord notarial de la vecini
construcțiile invecinate nu vor fi afectate, deci corect ar fi stabilirea zonei de influență și a
interacțiunii cu structurile existente pentru a vedea în ce măsură sunt afectate construcțiile.
2 - Concepte utilizate privind modelarea interacțiunii teren structura
2.1. Ipoteze generale de calcul:

Metoda cea mai simplă de a reprezenta terenul de fundare este aceea de mediu liniar
elastic continuu, unde masivul semiinfinit se presupune că este omogen și izotrop. Acțiunea
clădirilor asupra terenului de fundare se face resimțită pe o suprafață egală cu lățimea
construcției pe toate laturile și pe o adancime egală cu 1.5-3.0 ori lătimea construcției. Astfel
se poate modela terenul de fundare ca un bloc de pământ având caracteristicile prezentate in
studiul geotehnic și dimensiuni suficient de mari pentru a se face resimțită inflența clădirilor.
Un alt model propus de literatura de specialitate este acela in care terenul are o structură
stratificată. In acest model fiecare strat este divizat in substraturi reprezentate printr-un model
parametric. Acest model parametric este compus din resoarte distribuite si plăci orizontale
fictive ce conectează partea superioară si inferioară a resoartelor. Pentru tasările verticale ale
terenului resoartele sunt verticale, in timp ce placile sunt membrane orizontale. Pe de altă parte
pentru comportarea orizontală a terenului resoartele sunt orizontale, iar elementele fictive
orizontale sunt reprezentate de o placă aflată in stare plană de eforturi.
Acest model parametric conține trei parametrii pentru elementele verticale, care sunt:
constanta resortului, eforturile din membrană si parametrul de masă al terenului și patru
parametrii pentru cazul orizontal: constanta resortului, doi parametrii aparținand placii fictive
și parametrul de masă. Pentru definirea planseelor si a fundațiilor se foloseste medelul de
diafragma rigidă pentru a facilita conexiunea structurii de teren.
477
Fig. 2.1. - Modelarea simplificată a interacțiunii teren structură;
Un alt model propus pentru modelarea interacțiunii teren structură (SSI) este modelul în
care terenul este divizat in straturi subțiri, iar fiecărui strat ii corespund anumite proprietăți
specifice. Aceste proprietăți se referă la grosimea stratului și la elasticitate. O dată adaugandu-
se structura se creaza un model de analiză 3D.
Fig. 2.2. - Modelarea spațială a interacțiunii teren structură;
În timpul unui cutremur structura interacționează cu terenul de fundare provocând

deformații ale acestuia. Aceste deformații cauzează deplasări ale reazemelor la interfața dintre
fundații si teren facând ca structura să se comporte diferit față de cazul initial. O astfel de
interacțiune duce la schimbări majore în ceea ce privește comportarea structurii cât și a
terenului de fundare.
Cercetările curente inceracă să inteleagă efectele interacțiunii teren-structură pentru a
găsi cele mai bune recomandări cu privire la introducerea nivelelor subterane in modelul de
calcul. Pentru a vedea acest lucru trebuie introduse în modelul de calcul atât structura cât și
terenul ținând cont de proprietățile terenului de fundare folosind metoda elementului finit.
478
Se propune un model pentru modelarea interacțiunii teren structură (SSI). In acest model
terenul este divizat in straturi subțiri, iar fiecărui strat ii corespund proprietățile specifice
precum modeul de elasticitate “E”, coeficientul lui Poisson, greutate specifică, grosimea
stratului de pămant. Prin adăugarea structurii se creaza un model de analiză 3D.
2.2.Modelul de calcul propus folosind starea plană de eforturi:

Pentru studierea influenței clădirilor învecinate am creat modele 2D si am făcut analiza
asupra situației inițiale, si a situației propuse asupra influenței unei construcții noi asupra celor
existente. Analiza numerică s-a facut folosind programul ETABS 2015 considerand cladirea
fundată pe un masiv semiinfinit.
Fig. 2.3. - Modelarea plană a interacțiunii teren structură - exemplu
Pentru acuratețea calculului distanța de la clădire pană la marginea masivului trebuie

considerată suficient de mare pentru a pune in evidență zona de influență. Astfel am considerat
terenul de fundare pe o zonă de două ori mai mare decât cea a dimensiunilor construcțiilor atat
pe direcție orizontală cat si pe directia verticală.
Metoda noua de calcul simplificat, inca in cercetare, presupune:
- Realizarea de sectiuni tipice (fasii) pe toate directiile si zonele necesare, cu latime de 1m;
- Pentru cladirile existente se fac calcule separate care sa ofere raspunsurile structurale
corespunzatoare acestor directii – urmand ca in urma experientei capatate, pentru diverse
tipuri si tipologii de cladiri acestea sa fie estimate cu mare usurinta si cu suficienta
exactitate;
- Pentru terenul de fundatie, corespunzator fasiei de 1 m alese pentru calcule, se vor avea in
vedere studiile geotehnice corecte si exacte efectuate pe amplasamente;
- In cazul in care pentru unele constructii (noi sau existente) exista piloti, se determina
capacitatile acestora la cota nivelului inferior;
Terenul s-a modelat sub formă de elemente finite de tip “shell” având grosimea egală cu
1m, cu latimea si inaltimea variabile in functie de dimensiunile cladirilor analizate si a terenului
liber stanga-dreapta si pe verticala. Acesta se consideră un mediu liniar, elastic, izotrop,
caracteristicile acestuia legate de modul de elasticitate (“E”), densitate(“”), greutate specifică
479
(“”) fiind cele date de studiul geotehnic. Pentru toate tipurile de teren, mai puțin pentru roca
de bază s-a considerat coeficientul lui Poisson 0,20 și o amortizare de 2%.
In cazul cladirilor existente sau noi, vecine, s-au realizat initial modelari corespunzatoare,
iterative (pentru latime de 1 m) astfel incat atat greutatile totale ale acestora, la baza, cat si
modurile fundamentale de vibratie sunt echivalente cu cele ale cladirii complete. Astfel, pentru
a indeplinii această condiție s-a considerat un material specific pentru fiecare structură
adăugată in modelul de calcul.
3 - Studiul de caz 1: posibilitatea realizării unei construcții S+P+2E intr-o

zonă aglomerată din București
3.1.Prezentarea situației actuale:
Obiectivul studiului este acela de a studia posibilitatea de realizare a lucrărilor de
construire a unei clădiri cu S+P+2E care va fi amplasată intr-o zonă urbană astfel încât să nu
fie afectate structurile de rezistență si stabilitatea clădirilor invecinate existente in zonă.
În imaginea alăturată este prezentat amplasamentul viitoarei construcții urmând să se
studieze influența acesteia asupra clădirilor invecinate.
Fig. 3.1. - Prezentarea situației existente;
o Bloc 1:
- Este un imobil de locuinte cu S+P+10E realizat din mai multe tronsoane, pe o lungime
mare;
- Structura de rezistență a clădirii este cu pereți structurali din b.a. si panouri mari pentru
pereții exteriori de inchidere;
- Clădirea existentă nu este perfect paralelă cu viitorul imobil care se va realiza, distanța
medie fiind de cca. 45 de m;
480
- Subsolul este realizat cu pereti din b.a. iar fundatiile sunt din beton armat;
- Cota de fundare a acestei cladiri, fata de nivelul terenului natural, este de cca -2.50 m.
o Clădire 1:
- Clădire parter si pod inalt cu structură de rezistență din zidărie nearmată la parter si din
lemn la zona de pod înalt;
- Fundații din beton aflate la o cota de cca. -1.00 m față de nivelul terenului natural;
- Distanța medie până la clădirea propusă este de cca. 12 m.
Fig. 3.2. - Clădirea 1 asupra căreia se studiază influența noii clădiri;
o Clădire 2:
- Clădire P+1E cu structura de rezistență din zidărie confinată de bca;
- Fundații din beton aflate la o cota de cca -0.75 m față de nivelul terenului natural;
- Distanța medie până la cladirea ce urmează a fi realizată este de minim 1 m;
- Clădirea a fost realizată la sfarsitul secolului precedent;

o Clădirile 3-4:
- Regim de inălțime S+P+1E, respectiv S+P+2E+M cu structura din zidărie confinată si
cadre din b.a.;
- Adâncimea de fundare este de circa -2.50 m față de cota terenului natural;
481
- Fundațiile sunt continue din beton armat;

- Distanța medie față de cladirea nouă este de cca. 17 m.
Fig. 3.5 - Clădirea 4 asupra căreia se studiază influența noii clădiri;
Se pot observa cu usurință urmatoarele aspecte sintetice:

o Blocul 1 este dispus la cca. 45 de m de noua clădire si are cota de fundare -2.50 m
față de terenul natural;
o Clădirea 1 este dispusă la cca. 12 m si are cota de fundare -1.00 m;
o Clădirea 2 este dispusă la cel putin 1 m (cu exceptia unei zone reduse la care distanta
este de circa 25 cm) si are cota de fundare la -0.75 m;
o Clădirea 3 si cladirea 4 sunt dispuse la cca. 17 m si au adancimea de fundare de -
2.50 m;
482
o Clădirea care urmeză a se construi are regim de inălțime S+P+2E si are cota de
fundare la cca.1.60m (-2.70 m numai local in zona liftului);
3.2. Prezentarea situației propuse:

Având in vedere propunerea de clădire nouă cu S+P+2E care urmează a se executa, tipul
de structură și materialele din care se va executa, se pot face următoarele constatări si
observații, atât pentru această clădire cât și pentru toate clădirile învecinate:
o Clădirea propusă este cu structură duală, cu rigiditate relativ mare la acțiunea
forțelor orizontale din vânt și seism;
o Substructura și structura de fundare a acesteia sunt de tip cutie rigidă cu rigiditate
și rezistență sporită in comparație cu suprastructura;
o Având in vedere locația, regimul de înălțime și materialele utilizate la structura de
rezistență se consideră ca efectul acțiunilor laterale din seism sunt superioare celor
din acțiunea vântului.
Pentru clădirile învecinate există urmatoarele structuri de rezistență:
 La blocul 1 – cu S+P+10E – structura de rezistență cu pereți din b.a. atât pentru
suprastructură cât și pentru infrastructură. Infrastructura este o cutie rigidă si
rezistentă in comparație cu suprastructura.
 La cladirea 1, P+Pod inalt structura din zidărie de tip ZNA pentru parter si de lemn
la podul inalt. Fundatii beton.
 La cladirea 2, P+1E structura din zidărie confinată de b.c.a. Fundații continue din
beton armat.
 La clădirile 3 și 4 cu regim de înălțime parter si S+P+2E+M, zidărie confinată și cadre
din beton armat. Infrastructurile sunt rigide si rezistente din beton armat.
 Noua clădire s-a proiectat in concordanta P100/1-2013.
Metode de calcul aplicate la evaluare:

 Pentru evaluarea influenței clădirii noi asupra clădirilor invecinate s-au aplicat
metode de calcul cu diverse niveluri de precizie:
 Calcule 3D, cu programul ETABS, pentru noua clădire in scopul identificarii
răspunsurilor structurale de sistem necesare calibrarii celorlalte modele si metode de
evaluare;
 Calcule manuale pentru determinarea zonei de influență si/sau a zonei active;
 Calcule 2D, cu programul ETABS, pentru determinarea tasărilor si a stării de eforturi
in masivul de teren, in 3 variante:
o Varianta initială, teren fara sarcini;
o Varianta actuala, cu cladirile existente pe amplasament;
o Varianta finala, cu realizarea noii cladiri;
Ca date de bază s-a avut in vedere documentația din studiul geotehnic de pe amplasament.
3.3. Aspecte privind calculul manual al zonei de influență:

Pentru toate studiile de caz analizate s-au realizat evaluari numerice manuale, propuse
de codurile, normativele si stanfardele aflate in vigoare, exemplificat numai pentru acest
studiu, dar valabile si pentru celelalte.
În „Normativ privind cerinţele de proiectare şi execuţie a excavaţiilor în zone urbane”,
indicativ NP 120-06, aduce multe clarificări în abordarea problematicii excavaţiilor adânci,
483
definind, printre altele, noţiuni ca: surse de risc asociate excavaţiilor adânci, zona de influenţă
a excavaţiei, etc. Se atribuie proiectantului responsabilitatea stabilizării zonei de influenţă:
“Proiectantul excavaţiei adânci va stabili zona de influenţă a excavaţiei,…. şi va preciza
măsurile care trebuiesc luate pentru siguranţa construcţiilor aflate în zona de influenţă, a căror
stabilitate şi deformaţii nu trebuie să fie afectată”.
Totuşi, în cadrul acestui normativ apar şi unele formulări discutabile, dintre care una
produce multă confuzie şi conduce la situaţii practice fără ieşire: “În condiţiile în care limita
zonei de influenţă se extinde dincolo de limita de proprietate, ca urmare a soluţiei propuse, este
obligatorie obţinerea acordului în formă notarială şi liber consimţit, dat de către proprietarul
fondului construit cu care se învecinează construcţia”. Dincolo de aspectul neobişnuit care
include o prevedere cu caracter juridic într-o reglementare tehnică, prevederea este cel puţin
periculoasă, chiar gravă, în condiţiile în care cvasitotalitatea excavaţiilor în zone urbane dens
construite depăşesc ca influenţă limita de proprietate.
Acest acord notarial este imposibil de obţinut, mai ales atunci când există mai multe
construcţii învecinate, sau alături se găsesc blocuri de apartamente, cu o multitudine de
proprietari. Refuzul de a acorda notarial permisiunea de a construi are multe cauze:
necunoaştere, teamă, dar şi rea voinţă sau, mai grav, chiar încercări de extorcare.
Este știut faptul că zona de influenţă se extinde în afara oricărei construcţii, iar ea trebuie
declarată şi asumată si nu are legatură cu un acord notarial. Responsabilitatea noastră ca
ingineri este de a stabili dacă influenţa construirii unui nou edificiu va afecta rezistenţa şi
stabilitatea construcţiilor învecinate şi nicidecum să ne ocupăm de acorduri notariale.
Considerăm că deja avem experienţa evaluării acestei influenţe prin calcul.
Influenţa reciprocă a unor construcţii apropiate, exercitată prin intermediul terenului de
fundare, este un element de care trebuie să se ţină seama în evaluarea comportării structurilor
respective. Această constatare se reflectă parţial şi în prevederile normelor româneşti din
deceniile precedente.
Astfel în standardul referitor la calculul terenului în cazul fundării directe (STAS3300/2-
85) se recomandă metode de calcul al deplasărilor verticale (tasărilor) terenului situat în afara
unei fundaţii de suprafaţă, în urma încărcării acesteia. Nu se precizează distanţele până la care
trebuie avute în vedere aceste tasări, dar se indică adâncimea zonei active – Z0 în care se
manifestă fenomenele de deformare sub fundaţia considerată.
Se remarcă faptul că, din cauza lipsei unei experienţe, coroborate cu măsurători în situ la
lucrări conţinând excavaţii adânci realizate în apropierea unor structurii existente (mai ales
construcţii civile), reglementările tehnice din perioada amintită nu cuprind exigenţe şi nici
metode pentru evaluarea efectului produs de execuţia şi încărcările transmise de noile
construcţii asupra clădirilor învecinate.
Definirea existenţei unei zone de influenţă a oricărei construcţii în terenul de fundare, în
corelare şi cu prevederile normei europene de proiectare geotehnică Eurocod 7- Partea 1, recent
adoptată ca standard român, atrage atenţia asupra necesităţii luării în considerare a tuturor
fenomenelor care pot apărea în terenul de fundare şi a influenţei asupra construcţiilor învecinate
care se găsesc în această zonă. În cazul excavaţiilor adânci pentru construcţii factorii care pot
influenţa semnificativ clădirile existente în vecinătate sunt legaţi atât de execuţie (excavare,
lucrări de sprijinire, epuismente, etc.) cât şi de încărcarea terenului transmisă de noua structură.
484
Fig. 3.6. - Schema de calcul a tasărilor și definirea zonei active;
În cele ce urmează se prezintă unele posibilităţi de tratare a acestei probleme complexe,

bazate pe metodele mecanicii pământurilor. Pentru rezistenţa şi stabilitatea unei construcţii
existente în zona de influenţă a unei structurii noi sunt semnificative mărimea şi evoluţia în
timp a tasărilor (deplasărilor verticale) induse în terenul de fundare de noua construcţie.
În cele mai frecvente cazuri, tasările suplimentare “S” provocate de execuţia şi încărcarea
noii structuri, în terenul adiacent, sunt constituite din următoarele componente principale:
“s=s1+sH+s2” (1)
în care:
 “s1” - tasări cauzate de execuţia excavaţiilor;
 “sH” - tasări provocate de schimbarea regimului apelor subterane (epuismente,
ecranare, etc);
 “s2” - tasări datorate încărcării transmise la teren de noua construcţie.
În continuare sunt descrise câteva metode simplificate pentru evaluarea componentelor
tasării din relaţia (1) precum şi rezultatele aplicării unor metode mai perfecţionate de calcul.
Se prezintă datele concrete obţinute pentru câteva situaţii proprii condiţiilor geotehnice ale
oraşului Bucureşti.
Pentru tasari datorate deformării lucrărilor de sprijinire – componenta “s1”:
a) Sprijiniri încastrate în baza săpăturii (fără şpraiţuri).
Acest sistem de susţinere este justificat, în condiţiile geotehnice din Bucureşti, pentru
construcţiile cu 1...2 subsoluri, când excavaţia (cu adâncimea Df <5...6 m) nu coboară sub
nivelul apei subterane. Sprijinirea poate fi realizată din şiruri de piloţi (cvasitangenţi, cu
interspaţii) sau de tip „berlinez” (fig. 3.7).
485
Prisma de pământ care produce presiunea activă “Pa” pe sprijinire delimitează şi zona de
influenţă a excavaţiei (distanţa “Li” ).
Fig. 3.7. - Zona de influenţă a unei sprijinirii încastrate în baza excavaţiei;
Pentru asigurarea încastrării în baza săpăturii trebuie realizată mobilizarea rezistenţei

pasive “Pp” (sau a unei fracţiuni a acesteia - în vederea limitării deformaţiilor). Se cunoaşte
faptul că deplasarea peretelui spre masiv, pentru mobilizarea integrală a valorii “Pp”, este
relativ mare, chiar pentru pământuri compacte: între 0,05Dp şi 0,10Dp (conform recomandărilor
din norma europeană). În schimb pentru mobilizarea unei rezistenţe egale cu 0,5 Pp sunt
necesare deplasări mult mai mici δf =(0,01...0,02) Dp.
Având în vedere că tasarea “s” a suprafeţei terenului adiacent excavaţiei depinde de
deplasarea orizontală maximă a peretelui δmax apare raţional să se limiteze δf la situaţia
corespunzătoare mobilizării parţiale a presiunii pasive (cel mai frecvent la 0,5 Pp). Observaţiile
realizate asupra unui nou număr de excavaţii sprijinite arată că, in mod acoperitor, se poate
accepta dependenţa: s1max=0.50max.
Fig. 3.8. - Exemplu de calcul al tasărilor provocate de rotirea sprijinirii libere la partea superioară;
486
În exemplul din fig.3.8. se arată că tasarea maximă calculată a terenului în imediata

vecinătate a sprijinirii este s1max ≈ 35 mm şi ea scade liniar până la limita zonei de influenţă. În
mod curent asemenea valori ale tasării nu pot fi acceptate pentru construcţii existente, având
fundaţii de suprafaţă în apropierea excavaţiei.
b) Sprijiniri rezemate (şpraiţuite) la partea superioară.
Fig.3.9. - Exemplu de calcul al tasărilor produse de deplasarea sprijinirii rezemate la partea superioară;
La acest procedeu de execuţie se recurge tocmai pentru a reduce tasările în imediata

vecinătate a excavaţiei şi pentru a îmbunătăţii comportarea statică a elementelor sprijinirii prin
micşorarea semnificativă a momentelor încovoietoare. Din exemplul arătat în fig. 3.9 (unde
δmax ≈ 0,005 Dp, conform tabelului C2 din standardul indicat, rezultă că tasările calculate la
suprafaţa terenului adiacent sunt cu mult inferioare celor prezentate în fig. 3.8.
Efectul încărcării noii construcţii – componenta “ S2”:
Încărcarea transmisă de sistemul de fundare al noii construcţii produce deformaţii în
terenul de fundare, care se extind în afara amprizei acesteia. În fig. 3.10 este prezentat,
orientativ, volumul de pământ în care eforturile verticale de compresiune conduc la tasări
semnificative pentru cazurile curente. Desigur mărimea acestui „bulb de influenţă” variază în
funcţie de presiunea “p” transmisă de noua fundaţie şi de parametrii de deformabilitate ai
straturilor.
Fig. 3.10. - Linia de egal efort unitar vertical sub o fundație continuă;
487
Tasările admisibile pentru construcţiile existente în vecinătatea structurilor noi

recomandate în standardele româneşti.
În standardul referitor la calculul terenului în cazul fundării directe (STAS 3300/2-85) se
indică necesitatea verificării prin calcul a deplasărilor şi a deformaţiilor construcţiilor datorate
deformării (tasării) terenului de fundare şi limitarea acestora, pentru asigurarea exploatării
normale sau neatingerea stării limită ultime a structurii.
În Anexa C din standardul amintit se dau „valori orientative ale deplasărilor sau
deformaţiilor admise pentru construcţii neadaptate în mod special la tasări”, care asigură
neatingerea stării limită de exploatare normală.
Fig. 3.11. - Deplasări şi deformaţii provocate de tasarea terenului de fundare conform STAS3300/2-85
Pentru tipurile de clădiri care există în mod frecvent în vecinătatea construcţiilor noi
realizate în zone urbane, se recomandă următoarele valori admisibile (fig.3.11):
a) Construcţii civile şi industriale cu structura de rezistenţă în cadre:
 cadre din beton armat fără umplutură;
o tasarea absolută maximă, smax=8 cm;
o tasarea relativă, Δs/L=2‰;
 cadre din beton armat cu umplutură din zidărie;
o smax=8 cm;
o Δs/L=1‰;
b) Construcţii multietajate cu ziduri portante:
 din panouri mari:
o tasarea medie, sm=10 cm;
o încovoierea relativă, f /L=7‰;
 din zidărie (blocuri sau cărămidă) fără armare:
o sm=15 cm;
o f /L=1‰;
488
 din zidărie armată sau cu centuri armate:

o sm=15 cm;
o f /L=1.2‰;
Valori recomandate în normele europene (SR EN 1997-1:2006):

În Eurocod 7, adoptat recent ca standard român, sunt indicate aceleaşi categorii de
deplasări datorate tasării terenului, fără a se specifica valorile acceptabile pentru majoritatea
lor.
Fig.3.12. - Deplasări şi deformaţii ale fundaţiilor definite în SR EN 1997-1:2006;
Singurele precizări se referă la următoarele valori (fig.3.12):

a) Rotirea relativă (deformaţia unghiulară):
 pentru neatingerea stării limită de exploatare normală: tgmax 1/ 200...1/ 300 cu
tgβmax=(recomandabil 1/500);
 pentru starea limită ultimă: tgβmax =1/150
b) Tasarea totală a fundaţiei izolate: smax=50 mm (se admite depăşirea acestei limite cu
condiţia nedepăşirii valorii tgβmax)
c) Se recomandă înjumătăţirea valorilor limită indicate la punctele (a) şi (b) dacă tasările
construcţiei au valorile maxime la capetele acesteia (deformaţii în formă de „şa”).
In cazul nostru, privind calculele simplificate manuale se obtin urmatoarele

rezultate:
 cu privire la zona de influență:
o s=s1+s2 (consideram sH=0)
o s1max=0.5max=0.50*20=10mm maxim
o med=26° de unde rezulta tg(45-0.5med)=tg(45-0.5*26)=tg22=0.404
 LI=0.404*4=1.61m si putem concluziona ca zona de influenta afecteaza cladirea 2 de
la limita de proprietate;
 s2=spm/2=4/2=2 mm unde spm=tasarea sprijinirii berlineze;
 s=s1+s2=10+2=12 mm maxim – asadar, din calculele manuale rezulta ca tasarea
maxima suplimentara poate sa ajunga la maxim 12 mm.
489
Cu privire la determinarea zonei active:

Pentru fundații cu formă dreptunghiulară in plan, adâncimea zonei active se determină
folosind graficele din figurile 3.13, 3.14 si 3.15 după cum urmează:
 se calculeaza raportul laturilor n=L/B (in cazul nostru L=14.15 m iar B=10.75 m si
astfel n=1.32;
 corespunzător raportului n, lățimii de fundație B=10.75 m si efortului unitar net mediu
pe fundație (in cazul nostru, in urma calculelor 3D rezultă o incărcare totala la interfata
teren-fundatie de 17 270 kN, suprafața fundației de tip radier general este de cca 160
mp rezultând o presiune medie de cca 110 kPa) Pn=110kPa din fig. 3.13 se determina
coeficientul Ko20 egal cu 1.10;
Fig. 3.13;
 in funcție de adâncimea de fundare Df=2.5 m si de lățimea tălpii B=10.75 m a fundației

se determină din fig. 3.14 coeficientul de corectie DK°=-0.05
Fig. 3.14;
 in funcție de valoarea medie a greutății volumice a terenului de fundare gmed si de

lațimea fundației din fig. 3.15 se determină coeficientul de corecție Co = 1.05.
490
Fig. 3.15;
 Se determină adâncimea zonei active cu relația: zo=Co(Ko20+ DK°)B si deci, in cazul

clădirii noi care se va realiza rezultă o adâncime a zonei active zo =1.05(1.10-
0.05)10.75=11.85m.
 Pentru clădirea nouă, care se va proiecta si realiza, in mod teoretic adâncimea zonei
active este de circa 3B adica 3x10.75=32,25 m dar din calculele realizate in concordanta
cu STAS3300/2-85 aceasta rezulta ca fiind de 11.85m (adica cca 36.75%).
 De asemenea, teoretic, zona de influenta este de B/2 adică circa 5.375 m, dar din
calculele manuale realizate anterior a rezultat de circa 1.61 m (adica cca 30%).
3.4.Identificarea răspunsurilor structurale:
Fig. 3.16. - Model de calcul structural – vedere 1;
491
Fig. 3.17. - Modul 1 de vibratie T=0.26 s;
492
Fig. 3.20. - Drift nenormalizat seism X;
Fig. 3.21. - Drift nenormalizat seism Y;
493
Fig. 3.22. - Forte taietoare de nivel;
Fig. 3.23. - Momente de rasturnare;
494
4 - Calcule 2d privind stabilirea zonei de influență
Fig. 4.1. - Diagrama tasărilor pe Fig. 4.3. - Diagrama tasărilor în Fig. 4.5. - Diagrama tasărilor în
terenul liber; situația existentă; situația propusă;
Fig. 4.2. - Graficul tasărilor pe Fig. 4.4. - Graficul tasărilor in Fig. 4.6. - Graficul tasărilor in
terenul liber; situația existentă; situația propusă;
În urma analizei tasărilor din gruparea fundametală se poate abserva faptul că aceasta
variază de la valori de 12 mm pentru trenul liber, neîncărcat, ajungând la valori de 31mm in
zona blocului, respectiv 14mm în zona clădirilor 2,3 și 15mm in zona clădirii 4 pentru stadiul
actual. În stadiul propus tasările cresc pană la 14mm în zona clădirii 1 si 15mm în zona
clădirilor 2, 3 și 4.
Stadiul zero
Stadiul actual Stadiul viitor
Teren neincarcat
Tasare gravitationala
Deformatii mod 1
Deformatii mod 2
495
Deformatii mod 3
Deformatii mod 4
Deformatii mod 5
Deformatii mod 6
Deformatii mod 7
Deformatii mod 8
Deformatii mod 9
496
Deformatii mod 10
Deformatii mod 11
Deformatii mod 12
Fig. 4.7. - Diagramele de tasări în cele trei situații analizate pentru modurile proprii;
Tasare [mm]
Ipoteza Bloc 1 Cladirea 1 Cladirea 2 Cladirile 3 si 4
GF S Max GF S Max GF S Max GF S Max
Teren liber 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5 10.5
Stadiul actual 31 38 38 13.6 13.6 13.6 13.9 13.8 13.9 14.8 14.6 14.8
Tasare efectiva
20.5 27.5 27.5 3.1 3.1 3.1 3.4 3.3 3.4 4.3 4.1 4.3
actuala
Tasare viitoare 31.0 38.0 38.0 14.0 14.0 14.0 15.2 15.0 15.2 15.0 14.8 15.0
Tasare
0 0 0 0.4 0.4 0.4 1.3 1.2 1.3 0.2 0.2 0.2
suplimentara
Tasare
suplimentara 1.3 mm<<80-100 mm
maxima
Tasare medie
0<<80-100 0.40<<80-100 1.30 <<80-100 0.20<<80-100
suplimentara
Tasare admisibila
conform STAS 80 mm pentru structurile cu cadre respectiv 100 mm pentru structurile cu pereti
3300/2-85
Procent fata de
0 0 0 0.40 0.40 0.40 1.30 1.20 1.30 0.20 0.20 0.20
admisibil
Procent (%) 0 0 0 12.9 12.9 12.9 38.2 36.4 38.2 0.05 0.05 0.05
Tasare calcul
12 mm<<80 - 100 mm
manual
Tab. 4.1- Comparare tasări rezultate
497
Asadar, din calculele cu programe de calcul automate, cu interactiune teren structura,

rezultă tasări suplimentare de aproape 10 de ori mai mici față de calculele simplificate,
manuale. Pentru a fi acoperitor, in sensul siguranței structurale, se consideră o tasare medie
suplimentară dupa cum urmeaza:
 circa 0 mm la blocul 1;
 circa 0.4 mm la cladirea 1;
 circa 6.6 mm la cladirea 2;
 circa 0.2 mm la cladirile 3 si 4;
In conformitate cu prevederile Tabelului 20, Anexa C din STAS3300/0-85 valorile
admisibile sunt de 80-100 mm pentru acest tip de structuri, asadar valorile medii considerate
sunt sub 8.25% din valoarea maxima admisibila prevazuta in norma.
Fig. 4.8. - Tasări inițiale la adancimea de -1.00m, -6.00m, -10.00m, -14.00m;
Fig. 4.9. - Tasări finale la adancimea de -1.00m, -6.00m, -10.00m, -14.00m;
498
Fig.4.10. - Comparație tasări la adancimea de -1.00m, -6.00m, -10.00m, -14.00m;
Eforturi principale S11 gravitational
Eforturi generalizate SVM gravitational
499
Eforturi generalizate SVM mod 1

Fig. 4.11. - Diagramele de eforturi în teren cele trei situații analizate pentru modurile proprii;
Fig. 4.12. - Graficul eforturilor pe terenul liber;
500
Fig. 4.13. - Graficul eforturilor in situația existentă;
Fig. 4.14. - Graficul eforturilor in situația propusă;
Din analiza graficului distribuției de eforturi în terenul de fundare observăm că noua

situație nu modifică starea de eforturi în terenul de fundare aferent construcțiilor invecinate,
influența facându-se simțită doar local in terenul de fundare aferent noii construcții.
Concluzii și recomandări:
Având in vedere toate cele descrise anterior, răspunsurile structurale teoretice si practice
obținute atat cu metode de calcul manuale cât si automate, se pot formula mai intai următoarele
concluzii si apoi un set de recomandări:
- Zona de influență, pentru ansamblul clădirii noi care se va proiecta si realiza este de cca
1.61m fata de sprijinirea de tip berlinez;
- Clădirile invecinate sunt la minimum 1.0 m (cladirea 2) respectiv maximum 45 m
(blocul 1);
- Tasările suplimentare mediate superior, in urma calculelor manuale si automate sunt
dupa cum urmeaza:
501
o circa 0 mm la blocul 1;
o circa 0.4 mm la cladirea 1;
o circa 6.6 mm la cladirea 2;
o circa 0.2 mm la cladirile 3 si 4;
- Toate tasările suplimentare care pot sa apara la clădirile din jur (indiferent ca au fost
calculate maximal manual sau automat) sunt sub limitele admisibile oferite in Tabelul
20, Anexa C din STAS3300/0-85 si anume de 80-100 mm;
- Nu sunt necesare masuri suplimentare de punere in siguranta a cladirilor invecinate,
acceptand ca sprijinirea berlineza s-a realizat in concordanta cu proiectul corespunzator.
5 - Studiul de caz 2: posibilitatea realizării unei clădiri 3S+P+11E intr-o

zonă aglomerată din București
Obiectivul lucrării este acela de a studia posibilitatea realizării unei construcții
3S+P+11E astfel încat sa nu fie afectate structurile de rezistență si stabilitatea clădirilor
invecinate existente in zonă. Conform fig. 5.1 se poate observa că zona este una aglomerată
din punct de vedere al costrucțiilor fiind necesară calcularea influențelor asupra clădirilor
învecinate după cum urmează:
Fig. 5.1. - Zona studiată pentru determinarea influențelor noii clădiri
o Cele 3 vile (notate Vila 1, Vila 2 si Vila 3):

o Proiectul acestora este realizat pentru un singur tronson, care se regaseste numai la vila
3;
o Vilele 1 si 2 au fiecare cate doua tronsoane dispuse in oglindă;
502
o Dimensiunile in plan ale unui tronson: 10.25 m paralel cu incinta respectiv 7.75 m
perpendicular pe incinta;
o Tronsoanele sunt realizate separat, cu structura proprie atât la fundații, substructura si
suprastructura;
o Acoperisul este de tip șarpantă de lemn cu invelitoare din țiglă;
o Rostul intre fetele exterioare ale celor doua tronsoane este de cca 5 cm;
o Proiectul pentru aceste clădiri este realizat in 2002 așadar perioada de execuție trebuie
sa fi fost intre 2002-2003;
o Fiecare tronson are subsol, parter, etaj si mansardă;
o Cotele nivelurilor, raportate la cota 0.00 a clădirii sunt: pardoseala subsolului -3.02 m;
cota planșeului peste subsol: 0.00; cota planșeului peste parter +3.195 m (3.195 m
inalțime); cota planșeului peste etaj +6.39 (3.195 m inalțime) iar cota maximă a
mansardei este de +10.36 (3.97 m inalțime);
o Fundațiile sunt realizate sub forma de tălpi dispuse pe două direcții, alcatuite dintr-un
bloc de beton simplu (C8/10) cu dimensiunile de 80 cm (latime) si 50 cm (inaltime)
respectiv un cuzinet din beton armat (C12/15) cu dimensiunile de 60 cm (lațime)
respectiv 30 cm (inalțime) armati cu 8 bare 12 (4 sus si 4 jos) longitudinal din PC52
respectiv cu etrieri 10/20 din OB37. Restul structurii este realizat cu beton C16/20.
o Perimetral substructura este realizată cu pereti din b.a. cu grosime de 25 de cm, armati
cu bare verticale 10/20 si cu bare orizontale 10/15 PC52 iar in rest sunt cadre din b.a.
(ca si suprastructura) cu stalpi avand dimensiunile de 25x25, 35x35, 35x50 cm si grinzi
25x45, 25x50 si 30x60 cm;
o Având in vederea ca suprastructura este in cadre din b.a., prin introducerea la
substructura a unor pereti perimetrali din b.a. se poate aprecia ca infrastructura este mai
rigidă si mai rezistentă față de suprastructură.
o Deoarece rostul dintre tronsoane nu a fost evidențiat la realizarea finisajelor fațadelor,
in acest moment se poate citi pe toata verticala la ambele vile 1 si 2 (realizate din cate
doua tronsoane fiecare, in oglinda) o crapatura care marcheaza existența fizica a
acestuia;
o Diferenta de nivel intre CTN vile si CTN RomEnergo actuala este de circa 1.00 m. Cota
terenului natural, fata de cota 0.00 a cladirilor este la -0.57 cm.
o Distanțele față de limita de proprietate sunt de cca 3.60 m la Vila 1, 3.50 m la Vila 2
respectiv 3.00 m la Vila 3;
o Distanța de la clădiri la peretele mulat este cuprinsa intre 6.50 m (vila 1) si 6.25 m (vila
3);
o Numerele cadastrale sunt IE 211951 pentru prima vila cu doua tronsoane; IE 202413
pentru a doua vila cu doua tronsoane respectiv IE 202415 pentru cea de a treia vila cu
un tronson;
o In spatele acestor vile mai exista inca un pachet de 8 vile, din care 3 similare vilelor 1
si 2, una similara vilei 3 si celelalte 4 cu un altfel de partiu;
o Cladire 2S+P+6E – Calea Floreasca nr. 246 D:

o Pentru această cladire cu o formă aproximativa de L in plan, proiectul dateaza din
ianuarie 2011, asadar se presupune ca s-a realizat in 2011-2012;
o Structura de rezistență este duală, din b.a.;
o Clădirea este prevazută partial cu două subsoluri, partial cu unul singur, față de cota
terenului natural cotele de fundare variind intre -5.20 si -7.90 m;
o Egalizarile sunt din beton simplu C8/10 iar restul structurii de rezistenta, din b.a.
(inclusiv radierul) este realizata din beton C25/30 armat cu hotel de tip BST500S;
o Distanta fata de peretele de incinta este de circa 5.50 m;
503
o Pentru realizarea infrastructurii s-au utilizat sprijiniri de tip berlinez;
o Mall-ul Promenada Floreasca City Center – 3S+P+2E – Calea Floreasca nr. 246 B:
o Cota de excavație pentru realizare radierului este de -13.40 m;
o Cota etajului 2 este +17.90;
o Suprafața in plan – 17200 m2;
o Suprafața desfasurată – 23000 m2;
o Structura in cadre din b.a.;
o Expertiza dateaza din 2012, asadar clădirea s-a realizat intre 2012 si 2013;
o S-au realizat pereți mulați cu grosime de 80 cm;
o Distanța intre cladiri este de maxim 2.60 m;
Fig. 5.2. - Planul construcției studiate;

Se pot observa cu usurință urmatoarele aspecte sintetice:
o Vilele 1, 2 si 3 – sunt dispuse la circa 6.375 metri in medie față de peretele de incintă (de
la circa 6.25 m vila 3 la circa 6.50 m vila 1);
o Asadar, distanța de la vile până la peretele de incintă este in medie de circa 6.375 m.
Adâncimea de fundare, in corelație cu cota naturală a proprietații Romenergo este de circa
-4.25 m la toate vilele;
o Cladirea 2S+P+6E – Calea Floreasca nr. 246 D – se afla situata la circa 5.5 m față de limita
peretelui de incinta. Adâncimea de fundare, in corelație cu cota naturală a proprietății
Romenergo este de circa -7.90 m;
o Cladirea Mall-ului Promenada Floreasca City Center – 3S+P+2E – din Calea Floreasca
nr. 246 B se afla situată la circa 2.60 m (minim) față de limita peretelui de incintă.
Adâncimea de fundare, in corelație cu cota naturală a proprietății Romenergo este de circa
-13.40 m;
504
5.2.Prezentarea situației propuse:

Având in vedere propunerea de clădire noua cu 3S+P+11E care urmează a se executa, tipul
de structură si materialele din care se va executa, se pot face urmatoarele constatari si
observații, atât pentru această cladire cât si pentru toate clădirile invecinate:
o Clădirea propusă este cu structură duală, cu rigiditate relativ mare la acțiunea forțelor
orizontale din vânt si seism;
o Substructura si structura de fundare a acesteia sunt de tip cutie rigidă si rezistentă in
comparație cu suprastructura;
o Având in vedere locația, regimul de inălțime si materialele utilizate la structura de
rezistență se consideră ca efectul acțiunilor laterale din seism sunt superioare celor din
acțiunea vântului;
o Pentru clădirile invecinate există urmatoarele structuri de rezistență:
o La cele 3 vile – cu S+P+E+M – structura de rezistență cu cadre din b.a. pentru
suprastructură iar pentru infrastructură cadre din b.a., pereți perimetrali din b.a.,
fundații continui cu blocuri de beton simplu si cuzineți din b.a. Infrastructura este o
cutie rigidă si rezistentă in comparație cu suprastructura.
o La cladirea 2S+P+6E – Calea Floreasca nr. 246 D – structura duală din b.a. la
suprastructura, pereți perimetrali din b.a. si structură duala plus radier din b.a. la
infrastructură. Infrastructura este o cutie rigidă si rezistentă in comparație cu
suprastructura.
o La cladirea Mall-ului Promenada Floreasca City Center – 3S+P+2E – din Calea
Floreasca nr. 246 B – structura in cadre din b.a. la suprastructura, pereti perimetrali,
cadre din b.a. si radier la infrastructura. Infrastructura este o cutie rigida si rezistenta
in comparatie cu suprastructura.
o Toate cladirile au la baza proiectarii coduri de proiectare asemanatoare cu cele existente in
acest moment, iar cladirea noua o sa fie proiectata in concordanta chiar cu codurile in
vigoare la aceasta data.
o Pentru amplasamentul actual, majoritatea cladirilor au fost proiectate pentru o acceleratie
orizontala de proiectare cu ag=0.24g si Tc=1.6 sec. si  = 2.75.
o Noua cladire s-a proiectat in concordanta cu acelasi cod.
o Nu au fost facute incercari nedistructive pe amplasamente fiind vorba de cladiri realizate
dupa 2002.
o Pentru evaluarea influentei cladirii noi asupra cladirilor invecinate s-au aplicat
metode de calcul cu diverse niveluri de precizie:
 Calcule 3D, cu programul ETABS, pentru noua cladire in scopul
identificarii raspunsurilor structurale de sistem necesare calibrarii celorlalte
modele si metode de evaluare;
 Calcule manuale pentru determinarea zonei de influenta si/sau a zonei
active;
 Calcule 2D, cu programul ETABS, pentru determinarea tasarilor si a starii
de eforturi in masivul de teren, in 3 variante:
 Varianta initiala, teren fara sarcini;
 Varianta actuala, cu cladirile existente pe amplasament;
 Varianta finala, cu demolarea cladirii existente si realizarea noii
cladiri Romenergo.
o Ca date de baza s-a avut in vedere documentatia din studiul geotehnic de pe
amplasament.
505
5.3.Identificarea răspunsurilor structurale:
506
507
Fig. 5.18. - Deplasari absolute de nivel nenormalizate seism X;
Fig. 5.19. - Deplasari absolute de nivel nenormalizate seism Y;
508
Fig. 5.20. - Forte taietoare de nivel;
Fig. 5.21. - Momente de rasturnare;
509
6 - Calculul 2D privind stabilirea zonei de influență
Fig. 6.1. - Diagrama tasărilor pe terenul liber;
Fig. 6.2. - Diagrama tasărilor în situația actuală;
Fig. 6.3. - Diagrama tasărilor în situația propusă;
Stadiul zero
Stadiul actual Stadiul viitor
Teren neincarcat
Tasare gravitationala
510
Deformatii mod 1
Deformatii mod 2
Deformatii mod 3
Deformatii mod 4
Deformatii mod 5
Deformatii mod 6
Deformatii mod 7
511
Deformatii mod 8
Deformatii mod 9
Deformatii mod 10
Deformatii mod 11
Deformatii mod 12
Fig. 6.4. - Diagramele de tasări în cele trei situații analizate pentru modurile proprii;
512
In urma calculelor cu programe de calcul au rezultat urmatoarele aspecte, cu

privire la tasarile suplimentare ale cladirilor invecinate:
Tasare potentiala [mm]
Ipoteza Cladirea noua Cladire 2S+P+6E

Vile 1, 2 si 3 Promenada Mall
Romenergo Calea Floreasca nr. 246 D
Teren liber 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50 6.50
Stadiul actual 8.40 8.50 8.40 - - - 8.10 7.20 6.60 8.30 7.50 7.00
Tasare efectiva
1.90 2.00 1.90 - - - 1.60 0.70 0.10 1.70 1.00 0.50
actuala
Tasare viitoare 9.50 10.10 10.70 15.20 15.10 14.90 8.20 7.40 6.50 8.50 8.00 7.00
Tasare
0.90 1.60 1.50 8.70 8.60 8.40 0.10 0.20 0.10 0.20 0.50 0.00
suplimentara
Tasare
suplimentara 1.6mm<<80 mm adica 2%
maxima
Tasare medie
1.33<80 adica 1.7% 8.57<80 adica 10.7% 0.13<80 adica 0.1% 0.23<80 adica 0.3%
suplimentara
Tasarile suplimentare Tasarile suplimentare

sunt absolut sunt absolut Tasarile suplimentare sunt absolut
Observatii
nesemnificative, sub nesemnificative, sub nesemnificative, sub 2%
2% 2%
Tasare
admisibila
conform 80 mm
STAS 3300/2-85
Procent fata de
1.13 2.00 1.88 - - - 0.13 0.25 0.13 0.25 0.63 0.00
admisibil (%)
Procent (%) 15.8 15.6 15.8 - - - 1.6 1.8 1.9 2.8 3.0 3.3
Tasare calcul
30 mm<80 mm
manual
Tab. 6.1- Comparare tasări rezultate
Așadar, din calculele cu programe de calcul automate, cu interacțiune teren structură,

rezultă tasări suplimentare de aproape 20 de ori mai mici față de calculele simplificate,
manuale.
In conformitate cu prevederile STAS 3300/2-85 valorile admisibile sunt de 80 mm pentru
acest tip de structuri, așadar valorile medii considerate sunt sub 2% din valoarea maximă
admisibilă prevazuta in normă.
513
Eforturi generalizate SVM gravitational
514
Fig. 6.5. - Diagramele de eforturi în teren cele trei situații analizate pentru modurile proprii;
Fig. 6.6. - Graficul eforturilor pe terenul liber;
Fig. 6.7. - Graficul eforturilor in situația existentă;
Fig. 6.8. - Graficul eforturilor in situația propusă;
515
Concluzii si recomandări:
Având in vedere toate cele descrise anterior, răspunsurile structurale teoretice si practice
obținute atât cu metode de calcul manuale cât si automate, se pot formula mai intâi urmatoarele
concluzii si apoi un set de recomandări:
o Clădirile invecinate sunt la minimum 2.60 m (Mall-ul Promenada) respectiv maximum
6.375 m (vilele 1, 2 si 3);
o Tasările suplimentare mediate superior, in urma calculelor automate sunt de aproape 20 de
ori mai mici față de calculele simplificate, manuale. In conformitate cu prevederile STAS
3300/2-85 valorile admisibile sunt de 80 mm pentru acest tip de structuri, așadar valorile
medii considerate sunt sub 2% din valoarea maxima admisibila prevazută în normă.
o Toate tasările suplimentare care pot sa apară la clădirile din jur (indiferent ca au fost
calculate maximal manual sau automat) sunt sub limitele admisibile oferite in tabelul 20,
Anexa C a STAS3300/0-85 si anume de 80 mm;
o Acceptand ca peretele de incinta s-a realizat in concordanta cu proiectul specific, nu sunt
necesare masuri suplimentare de punere in siguranta a cladirilor invecinate.
7 - Studiul de caz 3: posibilitatea realizării unei clădiri D+P+2E+3,4ER

intr-o zonă aglomerată din București
Obiectivul studiului este acela de a studia posibilitatea de realizare a lucrărilor de
construire a unei clădiri cu D+P+2E+3,4ER care va fi amplasată intr-o zonă urbană astfel încât
să nu fie afectate structurile de rezistență si stabilitatea clădirilor invecinate existente in zonă.
În imaginea alăturată este prezentat amplasamentul viitoarei construcții urmând să se
studieze influența acesteia asupra clădirilor invecinate. Vecinătățile existente la ora actuală sunt
următoarele:
Fig. 7.1. - Zona studiată pentru determinarea influențelor noii clădiri
516
o S+P+1+M
o P+2E
o P+2E
Documentatie avuta la dispozitie:
o Studiul geotehnic;
o Fotografii legate de clădirile invecinate;
o Planuri cadastrale;
o Planuri de arhitectură referitoare la cladirea S+P+2E+3,4ER;
Evaluarea situatiei actuale:
Având in vedere propunerea de consolidare si extindere cu D+P+2E+3ER+4ER care

urmează a se executa, tipul de structură si materialele din care se va executa, se pot face
urmatoarele constatări si observații, atât pentru această clădire cât si pentru toate clădirile
invecinate:
- Consolidarea si extinderea propusă este cu structură duală, cu rigiditate relativ mare la

acțiunea forțelor orizontale din vânt si seism;
- Substructura si structura de fundare a acesteia sunt de tip cutie rigidă si rezistentă in
comparație cu suprastructura;
- Având in vedere locația, regimul de inălțime si materialele utilizate la structura de
rezistență se consideră că efectul acțiunilor laterale din seism sunt superioare celor din
acțiunea vântului;
Pentru cladirile invecinate exista urmatoarele structuri de rezistenta:
- S+P+1+M – zidărie de tip ZNA;

- P+2E– zidărie de tip ZNA;
- P+2E– zidărie de tip ZNA – se recomandă realizarea unui ecran de tip sprijinire
berlineză;
- Noua clădire s-a proiectat in concordanță cu P100/1-2013;
- Nu au fost facute incercari nedistructive pe amplasamente.
- Pentru evaluarea influenței clădirii noi asupra clădirilor invecinate s-au aplicat metode
de calcul cu diverse niveluri de precizie:
o Calcule 3D, cu programul ETABS, pentru clădirea cu consolidare si supraetajare
in scopul identificării răspunsurilor structurale de sistem necesare calibrării
celorlalte modele si metode de evaluare;
o Calcule 2D, cu programul ETABS, pentru determinarea tasărilor si a stării de
eforturi in masivul de teren, in 2 variante:
 Varianta actuală, cu clădirile existente pe amplasament;
 Varianta finală, cu realizarea noii clădiri.
517
- Ca date de bază s-a avut in vedere documentația din studiul geotehnic de pe

amplasament.
Aspecte privind zona de influenta a noii cladiri asupra cladirilor invecinate:
In standardul referitor la calculul terenului în cazul fundării directe (STAS 3300/2-85) se

recomandă metode de calcul al deplasărilor verticale (tasărilor) terenului situat în afara unei
fundaţii de suprafaţă, în urma încărcării acesteia. Nu se precizează distanţele până la care
trebuie avute în vedere aceste tasări, dar se indică adâncimea zonei active – Z0 în care se
manifestă fenomenele de deformare sub fundaţia considerată.
Grupul de standarde referitoare la proiectarea fundaţiilor pe piloţi (STAS 2561/3,4 - 90)

nu tratează în nici un fel problema influenţei unor asemenea fundaţii de adâncime în afara
amprizei acestora.
Se remarcă faptul că, din cauza lipsei unei experienţe, coroborate cu măsurători în situ la
lucrări conţinând excavaţii adânci realizate în apropierea unor structurii existente (mai ales
construcţii civile), reglementările tehnice din perioada amintită nu cuprind exigenţe şi nici
metode pentru evaluarea efectului produs de execuţia şi încărcările transmise de noile
construcţii asupra clădirilor învecinate. Numai normativul NP 074-2002 privind principiile,
exigenţele şi metodele investigaţiei geotehnice a terenului de fundare introduce noţiunea de
zonă de influenţă a construcţiei, care cuprinde întregul volum din teren „...în care se resimte
influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să influenţeze acea
construcţie”.
7.2.Calculul privind stabilirea zonei de influență:
Fig. 7.2. – Secțiuni propuse pentru determinarea influențelor noii clădiri
518
SECTIUNEA 1-1
INITIAL CU EXTINDERE
MODEL DE CALCUL STRUCTURAL
MODUL DE VIBRATIE 1
MODUL DE VIBRATIE 2
MODUL DE VIBRATIE 3
MODUL DE VIBRATIE 4
519
MODUL DE VIBRATIE 5
EFORTURI PRINCIPALE S11
ENERGIA DE DISTORSIUNE
520
DEPLASARI INFASURATOARE
DEPLASARI ACTIUNE SEISMICA X
DEPLASARI ACTIUNI GRAVITATIONALE

Fig. 7.3. – Deplasări și eforturi in Secțiunea 1-1;
SECTIUNEA 2-2
521
MODUL DE VIBRATIE 1
MODUL DE VIBRATIE 2
MODUL DE VIBRATIE 3
MODUL DE VIBRATIE 4
MODUL DE VIBRATIE 5
522
523

SECTIUNEA 3-3
MODUL DE VIBRATIE 1
524
MODUL DE VIBRATIE 2
MODUL DE VIBRATIE 3
MODUL DE VIBRATIE 4
MODUL DE VIBRATIE 5
525
526

SECTIUNEA 4-4
MODUL DE VIBRATIE 1
MODUL DE VIBRATIE 2
MODUL DE VIBRATIE 3
527
MODUL DE VIBRATIE 4
MODUL DE VIBRATIE 5
528

529
8 - Concluzii
In urma studiilor efectuate privind influenta realizarii structurilor noi asupra celor deja
existente pe amplasament s-a constatat ca acestea influenteaza cladirile invecinate chiar daca
se creeză un ecran de protecție (sprijiniri, pereti mulati sau piloți).
Majoritatea specialistilor romani sustin ca acest lucru nu este posibil, dar avand in vedere
studiul bibliografic realizat, din literatura internationala de specialitate, rezulta ca EXISTA o
influenta (mai mica sau mai mare) a cladirilor noi asupra cladirilor existente indiferent de
ECRANELE de protectie realizate.
Aceste influențe au fost analizate atat printr-un calcul manual conform standardul
referitor la calculul terenului în cazul fundării directe (STAS 3300/2-85) dar, si printr-un calcul
automat 2D, metoda elaborata, utilizand programul ETABS si creându-se modele plane pentru
a le pune in evidentă.
In urma calculului manual efectuat pentru a determina zona de influență a noii constructii
și modul in care aceasta influențează caladirile din jur s-au constat tasari ce respecta valorile
maxime admisibile impuse de STAS 3300/2-85. Totuși ca ingineri ar trebui să ne punem
problema dacă intr-adevăr situarea valorilor efective in intervalul de valorile admisibile din
acest normativ ne da siguranta ca nu există efecte defavorabile asupra construcțiilor.
Reamintesc faptul ca valorile maxime ale tasărilor sunt cuprinse intre 8cm pentru structuri
in cadre de beton armat, ajungand la 10 cm la clădirile multietajate cu pereti din panouri
mari, respectiv la 15 cm pentru clădirile cu pereți structurali din zidărie – valori admisibile
care, din punctul nostru de vedere, sunt exagerate. Ar trebui să ne gandim la o metodă de
verificare a efectului acestori tasări si eventual la o reactualizare a tasărilor efective.
Prin metoda de calcul automat 2D, propusa, in urma studierii temeinice a vastei
bibliografii existente la acest moment, s-a incercat crearea unor modele care să puna in
evidență, intr-un mod cat mai apropiat de realitate, interactiunea clădirilor cu terenul de
fundare.
Principiul metodei este acela de a face sectiuni cu lățimea de un metru prin construcții si
teren pentru a vedea cum interacționează cu terenul de fundare. Initial se propune o sectiune in
care este cuprins doar terenul, dupa care este prezentată situația existenta, iar in final situația
propusă (trecand pas cu pas prin interactiunea teren structura in functie de istoria realizarii in
timp de noi cladiri).
Pentru ca valorile obținute prin această metodă să fie cat mai apropiate de realitate un
prim pas este de a “calibra” sistemul, astfel incat construcțiile introduse să aibă aceeași
comportare (perioadă proprie de vibrație, incărcare uniform distribuită pe fașia considerată) ca
și structurile reale. Acest lucru se face prin iteratii succesive, precedente, variind modulul de
elasticitate al materialului, densitatea și greutate specifică.
Un alt parametru esențial asupra căruia trebuie acordată atenție il constituie terenul de
fundare. Acesta se introduce in model tinând cont de caracteristicile amplasamentului date prin
studiul geotehnic. După ce avem siguranța că sistemul astfel creat corespunde cu situația reală
se poate trece la interpretarea rezultatelor. Din acest punct de vedere, modelul INCA poate sa
fie studiat si imbunatatit, plecand de la zone de influenta cuprinse intre 1.5-3 B (B=dimensiunea
in plan, pe directia considerata, a cladirilor), pe orizontala si verticala. De asemenea trebuie sa
se tina cont de existenta eventualilor piloti la cladiri existente sau pentru cladirile noi.
530
Modelul astfel conceput pune in evidență variația tasărilor si zona pe care se face
resimțită noua construcție. De asemenea se pot interpreta eforturile existente in terenul de
fundare si compara cu presiunea convenționala a terenului pentru a observa apariția zonelor
plastice in terenul de fundare.
Pentru acuratețea datelor obținute prin acest procedeu este necesar ca secțiunea să
cuprindă o suprafață suficient de mare din terenul de fundare pentru a vedea zona pe care se
face resimțită influența construcțiilor. De asemenea studiul geotehnic trebuie sa furnizeze toate
datele necesare modelării terenului de fundare, iar comportarea structurilor să fie pusă in
evidență cat mai aproape de modul real.
Rezultatele obținute prin această metodă pun in evidență faptul că tasările suplimentare
mediate superior sunt de aproape 10-20 de ori mai mici față de calculele simplificate, manuale.
In conformitate cu prevederile STAS 3300/2-85 valorile admisibile sunt cuprinse intre 8 si 15
cm, in functie de diverse tipuri de cladiri existente.
Pe baza experienței acumulate zilnic, se incearcă imbunătățirea acestei metode pentru a
furniza rezultate cat mai exacte si apropiate de cele determinate in timp.
Ca direcții de cercetare se propune varierea dimensiunilor masivului de pământ, a
rezemarilor la capete si compararea rezultatelor pentru a pune in evidență tasările (conform
noilor legi, se doreste urmarirea in timp a tasarilor cladirilor).
De asemenea se incearcă reducerea numărului de iterații și a secțiunilor caracteristice
necesare calibrării metodei.
531
BIBLIOGRAFIE
532
 Lucian Pana – Curs „Construcţii din lemn”

 Dan Diaconu – Şotropa: Bazele securităţii la incendiu in construcţii, editura
Universităţii Tehnice din Iaşi, 2014
 SREN 1995-1-1-2004, Cap.6
 Frangi Andrea: Fire resistance assessment of timber structures
 American Wood Council: Tehnical Report 10
 PTE-FOC-01.08, realizata in conformitate cu standardele SR EN 1363-1:2012:
„Incercari de rezistenta la foc. Partea 1: Conditii generale” si cu SR EN 1365-3: 2002
„Incercari la foc pentru elemente de constructii portante. Partea 3: Grinzi”
 SR-EN 1991-1-1 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale,
greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri:. 2004
 CR 0/2005 Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii. 2005.
 CSI. ETABS Nonlinear V 9.7.4-User manual.
 Toader, T.N and Steopoaie, A. Analiza de tip pushover (Calcul static
neliniar/biografic).
s.l.:https://www.academia.edu/7005067/ANALIZA_DE_TIP_PUSHOVER_CALCU
L_STATIC_NELINIAR_BIOGRAFIC_Traian-Nicu_TOADER_1
 SR-EN 1998-1-2004 Proiectare structurilor pentru rezistenta la cutremur. 2004.
 Europe, Star Seismic. Design check of BRBF system according to Eurocode 8: Use of
pushover analysis. s.l. : www.starseismic.eu
 Ioannis N. Psycharis - Displacement-Based-Seismic Design - NATIONAL
TECHNICAL UNIVERSITY OF ATHENS LABORATORY FOR EARTHQUAKE
ENGINEERING
 Pallavi Taywade, Santosh Shejwal - Structural Design of a Glass Facade
 WONG WAN SIE - Analysis and Design of Curtain Wall Systems for High Rise
Buildings
 D. Stoica – Note de curs
 SR-EN 1991-1-1 Eurocod 1: Acţiuni asupra structurilor. Partea 1-1: Acţiuni generale,
greutăţi specifice, greutăţi proprii, încărcări utile pentru clădiri:. 2004
 CR 0/2005 Cod de proiectare. Bazele proiectării structurilor în construcţii. 2005.
 Toader, T.N and Steopoaie, A. Analiza de tip pushover (Calcul static
neliniar/biografic).
s.l.:https://www.academia.edu/7005067/ANALIZA_DE_TIP_PUSHOVER_CALCU
L_STATIC_NELINIAR_BIOGRAFIC_Traian-Nicu_TOADER_1.
 SR-EN 1998-1-2004 Proiectare structurilor pentru rezistenta la cutremur. 2004.
 Europe, Star Seismic. Design check of BRBF system according to Eurocode 8 :Use of
pushover analysis. s.l. : www.starseismic.eu
 Peter Fajfar – A nonlinear analysis method for performance based seismic design –
Earthquake Spectra – Vol. 16, No. 3, pp. 573-592, August 2000.
 Ioannis N. Psycharis - Displacement-Based-Seismic Design - NATIONAL
TECHNICAL UNIVERSITY OF ATHENS LABORATORY FOR EARTHQUAKE
ENGINEERING
533
 M.J.N. Priestley, G.M. Calvi, M.J, Kowalsky - Displacement-Based-Seismic Design –

IUSS Press, Pavia, Italy – 2007
 STU - CONNETTORI IDRAULICI - RITEGNI FLUIDODINAMICI SHOCK
TRANSMITTER UNITS – Algasism – Alga Italy
 Programe automate utilizate:
o Computers and Structures, Inc: ETABS;
o Computers an Structures, Inc: SAP2000;
o Nemetschek: SCIA Engineer 16;
o SINEL (program de calcul spectral);
o Microsoft Office: Excel;
o Microsoft Office: Word.
 ACI (318). 1989. Building code requirements for reinforced concrete. American
Concrete Institute, Detroit, USA
 Al-Chaar, G., and Mehrabi, A. B. a. M., T. (2008). "Finite element interface
modelling and experimental verification of masonry-infilled R/C frames."
 Asteris, P. G. (2008). "Finite element micro-modelling of infilled frames."
 Barnaure M, Stoica DN (2015) - Analysis of masonry infilled RC frame structures
under lateral loading.
 Barnaure M., A. Ghita, D. Stoica - Seismic performance of masonry-infilled RC
frames
 Basha S., Kaushik H. (2016), Behavior and failure mechanisms of masonry-infilled
RC frames (in low-rise buildings) subject to lateral loading
 Dolsek M., Fajfar P. (2008), The effect of masonry infills on the seismic response of a
four-storey reinforced concrete frame – a deterministic assessment,
 Dawe, J. L., Liu, Y., and Seah, C. K. (2001). "A parametric study of masonry infilled
steel frames."
 Dawe, J. L., and Seah, C. K. (1989). "Behaviour of masonry infilled steel frames."
Canadian Journal of Civil Engineering,
 Dawe, J. L., Seah, C. K., and Liu, Y. (2001). "A computer model for predicting
infilled frame behaviour.”
 Daniel Stoica - Constructii civile. Probleme si solutii moderne – Editura Matrix 2014
 Daniel Stoica – Structuri din zidarie. Probleme si solutii moderne – Editura Matrix
2015
 Farid Nemati- Macro model for solid and perforated masonry infill shear walls.
 FEMA 356 code
 Flanagan, D. P., and T. Belytschko, (1981). "A Uniform Strain Hexahedron and
Quadrilateral with Orthogonal Hourglass Control."
 Flanagan, R. D., and Bennett, R. M. (2001). "In-plane analysis of masonry infill
materials."
 Flanagan, R. D., and Bennett, R. M. (1999). "In-plane behavior of structural clay tile
infilled frames."
534
 Goutam Mondal and Sudhir K Jain Design of non-structural elements for buildings: A
review of codal provisions
 Koutromanos, I., Stavridis, A., Shing, P. B., and Willam, K. (2011). "Numerical
modelling of masonry-infilled RC frames subjected to seismic loads."
 Liauw, T. C. (1972). "An approximate method of analysis for infilled frames with and
without opening Lourenҫo, P. B. (1996). Computational Strategies for Masonry
Structures
 Mainstone, R. J. (1971). "On the stiffnesses and strengths of infilled frames."
 Mehrabi A. B., Shing P. B. (1997). Finite Element Modeling of Masonry-Infilled RC
Frames. Journal of Structural Engineering, ASCE.
 Murty, C.V.R., (2005), Earthquake Tips – Learning Earthquake Design and
Construction
 Murty, C.V.R., Charleson, A.W and Sanyal, S.A.,- Earthquake Design Concepts for
Teachres of Architecture Colleges
 Mehrabi, A. B., Shing, P. B., Schuller, M. P., and Noland, J. L. (1994). "Performance
of Masonry-Infilled R/C Frames under In-Plane Lateral Loads."
 Mehrabi, A. B., and Shing, P. B. (1997). "Finite element modelling of masonry-
infilled RC frames."
 Mehrabi, A. B., Shing, P. B., Schuller, M. P., and Noland, J. L. (1996). "Experimental
evaluation of masonry-infilled RC frames."
 Mohammed Ashraf Nazief -Finite Element Characterization of the Behaviour of
Masonry Infill Shear Walls With and Without Openings
 Nikhil Agrawal, Pooja Raut - Analysis of Masonry Infilled R.C.Frame with&without
Opening Including Soft Storey by using “Equivalent Diagonal Strut Method
 Saneinejad, A., and Hobbs, B. (1995). "Inelastic design of infilled frames."
 Shing, P. B., Stavridis, A., Koutromanos, I., Willam, K., Blackard, B., Kyriakides, M.
A., Billington, S. L., and Arnold, S. (2009). "Seismic performance of non-ductile RC
frames with brick infill."
 Siamak Sattar , Abbie B. Liel - Seismic performance of reinforced concrete frame
structures with and without masonry infill walls
 Smith, B. S., and Carter, C. (1969). "A Method of Analysis for Infilled Frames."
 Stafford-Smith, B., and Coull, H. (1991). "Chapter 8: Infilled-Frame Structures."
 Stavridis, A., and Shing, P. B. (2010). "Finite-element modelling of nonlinear
behavior of masonry-infilled RC frames."
 Tasnimi, A. A., and Mohebkhah, A. (2011). "Investigation on the behavior of brick-
infilled steel frames with openings, experimental and analytical approaches."
 Taylor, R. L. (2007). FEAP -A finite element analysis program
 UBC (1991) Uniform Building Code. International Conference of Building Officials,
Whittier, California, USA
 The Seismic Performance of Reinforced Concrete Frame Buildings with Masonry
Infill Walls- Earthquake Engineering Research Institute, International Association for
Earthquake Engineering
535
 Wael Basiouny and Ahmed Ghobarah - Modeling of masonry infill panels for
dynamic analysis
 Van der Pluijm, R. (1992). "Material properties of masonry and its component under
tension and shear."
 Zeinkiewicz, O.C. and Taylor, R.L. (2000). The Finite Element Method.
 Zucchini, A. Lourenço, P.B. (2002). A Micro-Mechanical Model for the
Homogenization of Masonry.
 American Society of Civil Engineers. ASCE / SEI 7-02. Minimum Design Loads for
Buildings to Resist Progressive Collapse. Virginia, 2002.
 Eurocod 1 – Actiuni asupra structurilor – Partea1-7: Actiuni generale – Actiuni
accidentale
 Carper K.L. (2006). “Editor’s Note: Mitigation the risk for progressive
disproportionate structural collapse” J. Perform. Constr. Facil., 20 (4), 305-306
 Griffiths, H., Pugsley, A. G., and Saunders, O. (1968). “Report of the inquiry into the
collapse of flats at Ronan Point, Canning Town. Her Majesty’s Stationery Office”,
London.
 Delatte, N. J. (2009). “Beyond failure: Forensic case studies for civil engineers.
American Society of Civil Engineers (ASCE)”, Reston, Virginia, 97-106.
 Leyendecker, Edgar V. and Fattal, S. George (1977), “Investigation of the Skyline
Plaza Collapse in Fairfax County, Virginia, U.S. Department of Commerce”,
Washington D.C., (1-32, 34, 39-45, 65-67, 76-77,80-86)
 Delatte, N. J. (2009). “Beyond failure: Forensic Case Studies for Civil Engineers.
American Society of Civil Engineers (ASCE)”, Reston, Virginia, (144-149)
 Ross, Steven S. (1984)” Construction Disasters: Design Failures, Causes, and
Prevention, McGraw-Hill Inc”., New York, NY, (266-273)
 Corley, W. G., Sozen, M. A., Thorton, C. H., and Mlakar, P. F. (1996). “The
Oklahoma City Bombing: Improving Building Performance through Multi-hazard
Mitigation.” FEMA Bulletin 277, Federal Emergency Management Agency.
Washington D.C.
 FEMA 277, The Oklahoma City Bombing Report (August 1996) “Improving
Building performance through multi-hazard mitigation.”
 “Learning from Construction Failures: Applied Forensic Engineering”
 CR 1-1-3/2012”Cod de proiectare evaluarea acţiunii zăpezii asupra construcţiilor”
 CR 1-1-4/2012 “Cod de proiectare Evaluare a acțiunii vântului asupra construcțiilor”
 P100-1/2013 “Cod de proiectare seismică – partea I – prevederi de proiectare pentru
clădiri indicativ P100-1”
 Nagy Gyorgy Tamas (2015) “ Proiect beton armat-îndrumător”
 Radu Pascu, “ Comportarea şi Calculul Elementelor Din Beton Armat”, Bucureşti
2008
 D. Zamfirescu-Prezentare „Calcul neliniar”;
 C. Arion- „Curs Risc și vulnerabilitate seismică”;
536
 SR-EN-1992-1-2004- Proiectarea structurilor de beton Partea 1-1: Reguli generale și

reguli pentru clădiri;
 P100-1-2013-COD DE PROIECTARE SEISMICĂ–PARTEA I – PREVEDERI DE
PROIECTARE PENTRU CLĂDIRI;
 P100-3-2008 COD DE PROIECTARE SEISMICĂ–PARTEA A III-A–PREVEDERI
PENTRU EVALUAREA SEISMICĂ A CLĂDIRILOR EXISTENTE;
 Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al
limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), Univers Enciclopedic Gold, 2009
 Jan Wurm, Glass structures design and construction of self-supporting skins,
Birkhäuser Verlag AG, Berlin, 2007
 Articol „Tehnologia sticlei plane”,
https://www.lucrarelacomanda.ro/articole/tehnologia-sticlei-plane/
 Articol „Sticla pentru ferestre, obținere și fabricare”,
http://www.hellfenster.com/sticla-pentru-ferestreobtinere-si-fabricare/
 Rodica Țică, Anca Duță, Dana Perniu, Luminița Isac, Curs Chimie Generală, Editura
Universităţii „Tranislvania”, Brașov, 2002
 Articol „Chimia sticlelor”,
http://www.scritub.com/stiinta/chimie/STICLA1051121811.php
 Cristian Ghenea, Radu Cruciat, Ovidiu Bogdan, Elena Tulei, Dan Cretu, Raport de
încercări experimentale, UTCB, 2011
 Elena Brișan, Articol „Utilizarea sticlei in constructii, frumusetea detaliilor
arhitecturale”, 2007, http://old.constructiv.ro/content/utilizarea-sticlei-constructii-
frumusetea-detaliilor-arhitecturale
 Articol „Mărfuri din sticlă”, http://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-
nealimentare/ marfuri-din-sticla.html
 Normativ privind criteriile de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru
circulaţia pietonală în construcţii, indicativ NP 063-02
 M. Feldmann, R. Kasper, B. Abeln, P. Cruz, J. Belis, J. Beyer, J. Colvin, F. Ensslen,
M. Eliasova, L. Galuppi, A. Geßler, C. Grenier, A. Haese, H. Hoegner, R. Kruijs, K.
Langosch, Ch. Louter, G. Manara, T. Morgan, J. Neugebauer, V. Rajcic, G. Royer-
Carfagni, J. Schneider, S. Schula, G. Siebert, Z. Sulcova, F. Wellershoff, R. Zarnic,
Guidance for European Structural Design of Glass Components, Luxembourg:
Publications Office of the European Union, 2014
 D. Honfi, M. Overend, Glass structures – learning from experts, Taylor & Francis
Group, London, 2013
537

Constructii Civile - Probleme Si Solutii Moderne II PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Constructii Civile - Probleme Si Solutii Moderne II PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Daniel STOICA

PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II

PROBLEME SI SOLUTII MODERNE II

STUDIU PRIVIND COMPORTAREA PLANSEELOR DE TIP POROTHERM

1.2. Descrierea structurilor

Studiu caz Tip structura Regim de inaltime Tip planseu

ag - valoarea acceleraţiei terenului pentru proiectare, specifică amplasamentului;

T1- perioada proprie fundamemtală de vibraţie a clădirii în planul ce conţine direcţia

2. Proiectarea planşeelor ceramice porotherm

2.2. Reguli privind proiectarea si realizarea planseelor POROTHERM

2.2.2. Descrierea sistemului - planseu POROTHERM cu grinzi precomprimate,

2.3. Tipuri de elemente utilizate la planseele Porotherm

În funcţie de valorile incarcarilor de calcul si de necesarul de capacitate de rezistenta,

a) structura simpla de grinzi b) structura dubla de grinzi

Figura 2.3a si b – Dispunerea conectorilor in lungul grinzilor PTH (F175 – F425)

Dimensiuni 250 x 370 x 170 mm

Figura. 2.5 - Bloc ceramic pentru planseu Porotherm 60

Dimensiuni 250 x 520 x 170 mm

Tabelul 2.2 Caracteristicile generale pentru grosimi ale suprabetonarii de 6cm

2.4.3. Calculul incarcarilor

(g) Aceasta incarcare totala se transforma in incarcare uniform distribuita pe m2 de

2.4.4. Exemplu de calcul a incarcarilor uniform distribuite pe plansee si pe grinzile

Element gn( daN/m2) n gc( daN/m2)

gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m

𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si

qc =516.6+ 60.0 = 576.6daN/m =5.76kN/m (pentru distanta intre grinzi de 60cm)

Element qn( daN/m2) n qc( daN/m2)

* valoare orientativa ce se calculeaza conform relatiior de mai sus Coeficienţii incarcarilor

gn = greutatea grinzii PTH - 16 daN/m

gs = greutatea suprabetonarii grinzii PTH (exclusiv grosimea suprabetonarii curente

𝑔𝑐,𝑔𝑟𝑖𝑛𝑑𝑎 = 1.35(𝑔𝑛 + 𝑔 𝑠 ) = 1.35(16 + 28) = 60 𝑑𝑎𝑁/𝑚 si

Verificarea secţiunii grinzilor PTH la încovoiere

Unde l0 este distanta intre fetele reazemelor (grinzi sau pereti).

Pentru exemplul de incarcari de mai sus de la cap IM.3.1 vom avea:

Cazul A (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)

Lungimea de calcul l=5.30 m

Cazul B (pentru distatanta intre grinzi de 60cm)

Lungimea de calcul l=5.3m

𝛾𝑅 este coeficientul global de siguranta pentru SLU (𝛾𝑅 = 1,10)

Structura simpla Structura dubla de

Greutate totala grinda

cm cm Kg/buc buc buc kNm kN/m kNm kN/m

Pentru valorile deschiderilor corespunzătoare coloanelor marcate cu ** se recomanda utilizarea

M = moment maxim capabil corespunzator incarcarii limita de exploatare

q = incarcarea limita asociata momentului maxim capabil

Pentru calcule acoperitoare, avand in vedere ca marirea grosimii suprabetonarii conduce la o

De exemplu, pentru grinzile cu 19 sarme de precomprimare F575-F725 cresterea grosimii

Conform precizarilor producatorului, otelul de precomprimare este caracterizat prin

- rezistenta la intindere – valoare specificata - fpk = 1960 N/mm

Calculam capacitatea de rezistenta la incovoiere cu relatia (6) de mai sus:

ap = aria unei sarme de precomprimare Ф2.5 mm;

γc = 1.5 – coeficient partial de siguranta pentru beton

Inaltimea zonei comprimate va fi:

yc = FA/(beffxfcd) =286368/(720x13.3) = 29.90 mm;

2.5. Verificarea sectiunii grinzilor PTH la forta taietoare

E din SR EN 15037-1:2008 pct. E5.

𝜏𝑠𝑑 = 𝑉𝑆𝑑 /𝑏𝑧 ≤ 0.03𝑓𝑐𝑘[N/mm2]

VSd= forta taietoare de calcul in sectiunea verificata – [N]

τSd= efortul unitar de lunecare de calcul in MPa [1MPa = 1N/mm2]

z = bratul de parghie al cuplului de forte interior la starea limita de rezistenta (SLU); in

Ii= momentul de inertie al sectiunii ideale de beton - [mm4];

Se considera doua niveluri la care se face verificarea si anume – centrul de greutate

Fig. 2.8- Sectiune reala-structura simpla de grinzi