ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

17 METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

- este o procedură iterativă

17.1 DEFINIȚII ȘI TERMINOLOGIE. CONCEPTE

CONVENȚIA DE SEMNE

Momentul antiorar de la capătul elementelui se consideră pozitiv

Moment antiorar pe capătul elementului se aplică orar pe nod – rezultă momentul ce rotește
orar în nod se consideră pozitiv.

RIGIDITATEA ELEMENTULUI LA ÎNCOVOIERE

Se consideră un element (grindă) cu secțiune prismatică

- element articulat - încastrat (capătul îndepărtat încastrat)

Fie capătul A al grinzii articulat și capătul

îndepărtat B încastrat. Aplicând un moment M capătului A grinda se rotește (deformează) cu
un unghi θ în articulația A dezvoltându-se un moment M AB în capătul B

Relația dintre momentul aplicat și rotirea θ se poate stabili folosind relațiile rotire – deplasare,
deduse în cadrul metodei rotire deplasare. Astfel considerând:

Rezultă:

relația moment – rotire

Rigidtatea la rotire (la moment), Ḱ , a elementului este definită ca și momentul care trebuie
aplicat la capătul elementului astfel încât să rezulte o rotire egală cu 1 a acelui capăt. Rezultă
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

Când modulul de elasticitate pentru toate elementele este același (E constant) este mai
convenabil să lucrăm cu rigiditatea relativă la încovoiere K.

K se obține împărțind Ḱ la 4 E. Rezultă

- element articulat - articulat (capătul îndepărtat încastrat)

Relația moment – rotire din capătul A al lementului folosind ecuațiile rotire deplasare este:

De unde rezultă rigiditatea la încovoiere

Se constată că teoretic rigiditatea la încovoiere a elementului prin înlocuirea reazemului

îndepărtat din încastrare în articulație, se reduce cu 25% (cu un sfert).

Când avem E constant în toate elementele structurii folosim rigiditatea relativă la încovoiere K:

.................................................................................................................................................................................

Rezumat:

- Relația moment aplicat – rotire de nod:

- rigiditatea la încovoiere a elementului (OBSP: la rotire a nodului??)

ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

- rigiditatea relativă la încovoiere a elementului (OBSP: la rotire a nodului??) aplicabilă

pentru structuri având elementele ce au același modul de elasticitate.

MOMENTUL TRANSMIS (CARRYOVER MOMENT)

- elementul articulat – încastrat

Când se aplică un moment în articulația A se dezvoltă un moment în încastrarea B ( M BA ¿

Acest moment ce se dezvoltă la celălalt capăt al grinzii datorită unui moment aplicat la capătul
opus se numește moment transmis (carryover moment)

Tot aplicând relațiile dezvoltate pentru metoda rotire – deplasare rezultă:

Din relația momnent deplasare din capătul A rezultă o relație pentru tetta care înlocuit în
relația de sus va da relația:

Asta înseamnă că jumătate din momentul aplicat în capătul A se

transmite la capătul B (încastrare). Direcția momentului transmis este aceeași cu a
momentului aplicat.

..........

- element articulat - articulat

În acest caz momentul transmis este zero (0) – adică nu se transmite nimic mai departe din
momentul aplicat în capătul A la capătul îndepărtat B (articulat).

..........

Raportul dintre momentul transmis și momentul aplicat se numește carryover factor (COF)
(factorul de trasmitere) și reprezintă fracțiunea din momentul aplicat care se transmite
capătului opus al elementului.

COF pentru element articulat încastrat este 1/2

COF pentru element articulat încastrat este 0

ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

..........

FACTORI DE DISTRIBUȚIE (notați cu DF)

Ne zic cum trebuie să distribuim momentul aplicat într-un nod între elementele ce intră în nod.
Altfel spus ce fracțiune a momentului aplicat este aplicat (rezistat de) fiecărui element ce intră
într-un nod.

Rigiditatea la rotire a unui nod este definit ca momentul necesar pentru a cauza o rotire egală
cu 1 a acelui nod

Factorul de distribuție DF pentru capătul unui element care este rigid conectat de nodul
adiacent este egal cu raportul rigidității relative la încovoiere a elementului și suma
rigidităților relative la încovoiere a tuturor elementelor ce intră în nod:

Mai mult momentul ditribuit la (sau rezistat de) un capăt conectat rigid a
unui element este egal cu factorul de distribuție pentru acel capăt al elementului înmulțit cu
negativul momentului aplicat în nodul adiacent.

EXEMPLU.
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

MOMENTE ÎN ÎNCASTRARE PERFECTĂ

Vezi tabele cu relații pentru situații uzuale de încărcare.

Efectul tasprilor de reazeme / efectul deplasării laterale a nodurilor

Se iau în considerare prin intermediul momentelor de încastrare perfectă care se dezvoltă

darotiră acestor tipuri de acțiuni. Pentru a calcula momentele de încastrare perfectă (FEM)
considerăm elementul încastrat la capete.

Deplasarea pe verticală a nodului A cu o cantitate ∆

Această deplasare ∆
cauzează rotirea de corp rigid ψ a grinzii (chord rotation)

Δ
ψ=
L

Aplicând relațile rotire – depalsare și considerând:

θ A =0 ; θ B=0−avem încastrări în capeterezultă rotirile sunt blocate

FEM AB =0 ; FEM BA =0−nu avem încărcări ce acționează de−alungul elementului

rezultă momentele de încastrare perfectă rezultate în urma deplasării pe orizontală a

reazemului A.

−6 EI Δ
FEM Δ AB =FEM Δ BA =
L2

Aici deplasarea Δ cauzează o rotire de corp rigid în sens antiorar astfel cele două FEM
acționează în sens orar (negativ) pentru a menține o rotire zero a nodurilor elementului.

Dacă depalsez reazemul B pe verticală cu cantitatea Δ rezultă:

+6 EI Δ
FEM Δ AB=FEM Δ BA =
L2

Aici deplasarea Δ cauzează o rotire de corp rigid în sens orar astfel cele două FEM acționează în
sens antiorar (pozitiv) pentru a menține o rotire zero a nodurilor elementului.
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

OBS: Mărimea și direcția celor două momente de încastrare perfectă datorită deplasării Δ este
aceeași.

CONCEPTUL METODEI DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

- presupunem inițial că toate nodurile libere a se roti au rotirea restricționată prin

încastrări imaginare.
- forțele exterioare (sau cedări de reazeme etc.) sunt aplicate pe strucutra considerată cu
noduri încastrate perfect – se calculează FEM (fix end moments = momentele de
încastrare perfectă)
- momentele obținute nu sunt în echilibru – iar anumite noduri sunt libere a se roti în
realitate.
- pe urmă se impun condiții de echilibru în noduri care se satisfac iterativ prin permiterea
rotirii unui fiecărui nod pe rând (OBSĂ: nodul căruia îi permitem rotirea în realitate
trebuie să se poată roti), restul nodurilor structurii rămânând blocate
- Se selectează un nod care nu este în echiliburu, pe urmă nodului i se permite rotirea sub
acțiunea momentelor neechilibrate până când se atinge echilibrul nodului.
- rotirea nodului induce momente la capetele elementelor conectate în nod. astfel de
momente se numesc momente distribuite – valoarea lor fiind determinată prin
înmulțirea negativului momentului neechilibrat cu factorul de distribuție de la capătul
conectat în nod al elementului.
- Aceste momente rezultate în urma distribuției descrise anterior sunt transmise mai
departe (o parte din ele) – carry over- la nodurile adiacente
- Nodul care acum este în echilibru se fixează la loc în poziția lui rotită
- pe urmă trecem la alt nod neechilibrat se desface blocajul, se echilibrează, se blochează
la loc în poziția de echilibru.
- procedura se repetă până când toate nodurile sstructurii sun echilibrate cu succes (cu
mici marje de eroare = momentele neechilibrate sun neglijabile)
- momentul final de la capătul unui element se obține prin însumarea algebrică a
momentelor de încastrare perfectă și a tuturor momentelor distribuite și transmise de
la capătul fiecărui element.

Procesul iterativ descris mai sus se numește procesul de distribuire a momentelor.

Știind momentele de la capetele unui element – se poate determina forța tăietoare din nod și
forța axială prin ecuații de echilibru.
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

APLICARAREA PRACTICĂ A METODEI DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

Un alt mod de aplicare a metodei distribuției momentelor (un mod mai rapid) este de a
echilibra simultan (în același pas) toate nodurile structurii libere să se rotească.

Pe urmă toate momentele momentele ce se transmit la capetele celelalte ale barei sunt
calculate simultan în umrătorul pas.

Acest proces se repetă până când valoarea momenteleor neechilibrate din noduri devine foarte
mică (neglijabilă).

ALGORITMUL DE CALCUL – ECHILIBRAREA SIMULTANĂ A NODURILOR

Pas_1 Calculez factorii de distribuție

Pas_2 Caclulez momentele de încastrare perfectă

Pas_3 Echilibrez simultan nodurile. Aplic un moment cu semn contrar momentului

neechilibrat.

Pas_4 Transfer momentele (Caryover)

Reped Pas_3 și Pas_4 până ce momentele neechilibrate au valori neglijabile

Calculez momentele finale – adunând pentru fiecare capăt de element momentele din rândul
corespunzător de tabel.
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

ANALIZA GRINZILOR CONTINUE

PAS.1 – Calculez factorii de distribuție pentru fiecare nod liber să se rotească, pentru fiecare
element conectat rigid în nod.

PAS.2 – Calculez momentele de încastrare perfectă, presupunând că toate nodurile libere să se

rotească sunt fixe. Momentele de încastrare perfectă ce acționează în sens antiorar se
consideră pozitive.

PAS.3 – Se echilibrează toate nodurile libere să se rotească aplicând procesul de distribuție a

momentelor astfel:

a) În fiecare nod se evaluează momentul neechilbrat iar valoarea negativă a acestui

moment se distribuie la elementele ce intră rigid în nod.
b) Valorile obținute se transmit mai departe la celălalt capăt de element (carry over
moment)
c) Se repetă pașii a) și b) până când toate nodurile libere sunt echilibrate simultan sau
până când în nodurile libere apar momente neechilibrate neglijabile.

PAS.4 – Se determină momentele finale de la capetele elementelor prin însumarea algebrică a

momentului de încastrare perfectă și toate momenteleor distribuite și transmise de la capetele
ficărui element.

Dacă distribuția momentelor s-a făcut corect atunci momentele finale trebuie să satisfacă
ecuațiile de echilibru în fiecare nod al structurii care este liber a se roti.

PAS.5 – Se calculează forțele tăietoare de al capetele elementelor considerând echilibrul

elementelor structurii.

PAS.6 – Se determină reacțiunile din reazeme considerând echilibrul nodurilor. Sumă de forță
pe y-y.

PAS.7 – Se trasează diagramele de forță tăietoare respectiv moment încovoietor.

PARTICULARITĂȚI

A. Grinzi continue simplu rezemate la capete.

Analiza acestor grinzi se poate simplifica semnificativ folosind rigiditatea relativă redusă la
încovoiere K=3 I /4 L pentru deschiderile adiacente marginilor simplu rezemate ale grinzii.
(OBSP: adică să nu blocăm nodurile de capăt în procesul de aplicare a metode distribuției
momentelor)

Când folosim rigiditatea redusă, nodurile de la capetele simplu rezemate/articualte ale grinzii
sunt echilibrate doar o singură dată după care ele sunt lăsate libere să se rotească (unclamped)
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

astfel încât să nu se mai paotă transmite momente către aceste noduri în momentul echilibrării
nodurilor interioare.

B. Grinzi continue cu console la capete.

Partea de consolă nu contribuie la rigiditatea de rotire a penultimului nod (nod C) astfel

factorul de distribuție pentru consolă este zero ( DF CD =0 ¿ .

Astfel nodul C este tratat ca și un

reazem simplu rezemat în analiză.

Dar momentul de la capătul C a consolei afectează echilibrul nodului C (momentul neechilibrat

din C) și trebuie inclus împreună cu c eclelalte FEM în analiză.

FEM
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

ANALIZA CADRELOR CU NODURI FIXE

Spre dosebire de grinzile continue, într-un nod se pot întâlni mai mult de 2 elemente.

Calculul fiind mai greoi rebuie să se facă ordonat evidențiind fiecare pas foarte clar pentru ca
să nu apară greșeli.
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

ANALIZA CADRELOR CU NODURI DEPLASABILE

IPOTEZĂ: Elementele cadrului se presupun a fi inextensibile

IPOTEZĂ: Deformații se presupun ca fiind mici. Ipoteza micilor deformații

Datorită acestor 2 ipoteze nodurile unite cu un element se vor depalsa cu aceeași cantitate.

Fie un cadru cu noduri deplasabile. Analiza prin metoda distribuției momentului pentru astfel
de structuri se va face în 2 etape:

Etapa_1

Pas_1 Transformăm cadrul într-un cadru cu noduri fixe blocând prin intermediul unui reazem
imaginar deplasarea laterală posibilă a cadrului.

PAS_2 Aplicăm firțele exterioare pe cadrul obținut și prin intermediul MDM calculăm
momentele de la capetele elementelor aferente acestei confirgurații de încărcare/rezemare.
(rezultă setul de momente de capăt M For . Ext . )

PAS_3 Știind momentele de la capetele elementelor, aplicând ecuații de echilibru evaluăm

valoarea reacțiunii R din reazemul imaginar.

Etapa_2

PAS_4 Supunem cadrul inițial o forța (reacțiunea) R – aplicată în punctul unde avem reazemul
imaginar dar având direcție opusă celei calculate la PAS_3 și calculăm momentele de la capetele
elementului pentru acest caz de încărcare / rezemare

OBS:

Deoarece MDM nu se poate folosi în mod direct pentru a calcula momentele de la capetele
elementelor rezultate din aplicarea directă a forței R, se va face o abordare indirectă unde
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

cadrul este supus la o depalsarea arbitrară cunoscută ∆ ' cauzată de o forță necunoscută Q ce
acționează pe direcția forței R considerată la PAS_4.

Din relațiile FEM stablite pentru deplasări de reazeme rezultă FEM pentru capetele
elementelor cadrului dintr-un astfel de caz de încărcare.

Mod de lucru:

- în loc să presupunem o valoarea arbitrară pentru deplasarea ∆ ' pentru a calcula FEM,
este mai convenabi lsă presupunem o valoare numerică arbitrară pentru unul din FEM
și pe urmă pe baza acelei valori să se calculeze ∆ ' pe baza expresiilor stabilite pentru
momentele de încastrare perfectă pentru încărcarea din deplasări de reazeme.
- deplasarea ∆ ' astfel calculată se înlocuiește în expresia FEM pentru celelalte capete de
elemente ale structurii.
- știind FEM ale structurii se poate aplica (distribuim aceste momente folsoind metoda
distribuției momentelor) MDM

Aplicăm MDM rezutând momentele la captele elemetnelor din cazul de încărcare rezultat din
aplicarea deplasării laterale ∆ '. (rezultă setul de momente de capăt M Q)

PAS_5 Pe baza momenteleor obținute folosind ecuațiile de echilibru se evaluează forța Q

necesară pentru a se produce depalsarea ∆ '

PAS_6 Știind forța Q și momentele corespunzătoare M Q putem calcula momentele de capăt M R

rezultate în urma aplicării forței laterale R astfel:

M R= ( QR )∗M Q

PAS_7 Pentru a obține momentele finale de la capetele elementelor suprapunem momentele

determinate în Etapa_1 ( M For . Ext . ) cu cele determinate în Etapa_2 ( M R )

( QR )∗M
M =M For. Ext . + M R =M For . Ext . + Q

PAS_8 Știind momentele finale de la capetele elemetnelor se pot calcula folosind ecuațiile de
echilibru datele necesare pentru trasarea diagramelor M, T, N.
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

ANALIZA CADRELOR MULTIETAJATE CU NODURI DEPLASABILE

Procedura prezentată pentru cadre cu noduri deplasarbile se poate extinde și pentru cadre
multietajate cu noduri deplasabile, astfel:

Etapa_1

PAS_1 Se blochează fiecare deplasare laterală posibilă (deplasarea fiecărui nivel) printr-un
reazem imaginar.

Se aplică MDM și secalculează momentele de la capetele elementelor pe cadrul cu noduri fixe

rezultat în urma blocării deplasărilor de nivel. Rezultă distribuția M 0

Se evaluează reacțiunile din reazemele imaginare prin intermediul relațiilor de echilibru.

Rezultă R1, R2

Etapa_2

Relaxăm pe rând fiecare reazem fictiv aplicând o deplasare arbitrară pe direcția reacțiunii din
reazem (celalalte deplasări posibile rămân blocate / o dată doar un reazem fictiv este
îndepărtat).

OBSP: în mod normal procedura este să aplicăm pe rând reacțiunile determinate în Etapa_1 și
să calculăm distribuția momentelor pentru cazul aplicării separate a fiecărei reacțiuni în parte
– dar simulăm această procedură prin considerarea unei deplasări impuse pentru a putea
evalua momentele de încastrare perfectă necesare pentru a putea aplica MDM
ANALIZA STRUCTURALĂ CLASICĂ / METODA DISTRIBUȚIEI MOMENTULUI

OBS: tot așa impunem un FEM și calculăm deplasarea aferentă pe care o folosim la calcularea
FEM a celorlalte capete de bare. Știind FEM în fiecare caz aplicăm MDM și distribuim
momentele de încastrare perfectă obținute între elementele structurii. Rezultă pentru cadrul
din figură M Q 1 și M Q 2.

Pe urmă pentru fiecare caz calculăm forța necesară pentru a produce deplasarea propusă,
respectiv reacțiunile din reazemele fictive rămase – aplcând ecuațiile de echilibru.

Aceste lucruri le repetăm pentru fiecare deplasare de nivel posibilă a cadrului.

Aplicând ecuațiile de echilibru pe noduri unde avem reazeme fictive rezultă pentru fiecare nod
o relație de forma:

- de exemplu pentru cadrul considerat ca model com avea:

Pentru blocajul 1 (din nodul D)

−R1 +c 1∗Q11 −c 2∗Q 12=0

Pentru blocajul 2 (din nodul F)

−R2−c1∗Q 21+ c2∗Q22=0

Termenii c sunt constantele relației

Pentru fiecare nod rezultă o ecuație, astfel formându-se un sistem de ecuații a cărui
necunoscute sunt constantele c. De exemplu:

−R1 +c 1∗Q11 −c 2∗Q 12=0

−R2−c1∗Q 21+ c2∗Q 22=0

Rezolvând sistemul deteminăm valoarea constanteleo c și astfel putem determina valoarea

momenteleor finale suprapunând momentele (din fiecare caz de încărcare considerat) astfel:

M =M 0 +c 1∗M Q 1 +c 2∗M Q 2

OBS: Analiza cadrelor multietajate prin metoda distribuției momentelui poate lua mult timp,
poate deveni destul de complicată și greoaie, astfel pentru analiza cadrelor multietajate și a
structurilor complexe se face pe calculator prin aplicarea automată a formulării matriceale a
metodei deplasărilor.

- Se aplică n+1 distribuții de moment unde n este numărul de deplasări laterale de nivel
posibile ale cadrului.