COTAREA DESENELOR:
Pentru a realiza cotarea unui element desenat este important să cunoaștem poziționarea comenzii
’’DIMENSION’’ în fereastra de lucru a programului AutoCad.
Comanda ’’DIMENSION’’ este situată în bara de meniu din partea superioară a ferestrei și prezintă o serie
de instrumente necesare pentru cotare, fiecare cu caracteristici diferite.
AutoCAD-ul prezintă următoarele caracteristici ale procesului de cotare:
realizează cotarea pentru cinci tipuri de elemente de bază: segmente de dreapta, cercuri, arce,
unghiuri şi linii de indicaţie
măsoară automat distanţele
construieşte automat liniile de cotă şi cele ajutătoare
scrie automat deasupra sau pe linia de cotă valoarea măsurată
permite introducerea toleranţelor pe desen
dispune de facilităţi de setare a stilului de cotare.
Cotarea presupune un ansamblu de elemente, respectiv:
puncte de referință (first/ second extension line origin): acestea indică unde începe şi unde se termină
dimensiunea care se cotează, fiind recomandată activarea ’’Object Snap’’ pentru indicarea acestor puncte.
Linii ajutătoare (Extension line): liniile dintre punctele de referință și linia de cotă
Linia de cotă (Dimension line): între liniile ajutătoare
Săgețile liniilor de cotă (Arrowheads): sunt cele care apar la ambele capete ale liniei de cotă, marcând
începutul acesteia, respectiv sfârșitul
Textul cotei: care conţine distanţa sau unghiul dintre punctele de referinţa pentru cotare.
CREAREA ȘI MODIFICAREA STILURILOR DE COTARE:
În mod curent, există 60 de variabile care controlează felul în care este afişată o cotă. Cu ajutorul ferestrelor
de dialog se pot defini diferite stiluri de cotare într-un mod simplu, fără a fi nevoie să se introducă de la tastatură
aceste variabile, pentru a fi modificate.
Elementele cotării pot fi modificate prin accesarea ferestrei MODIFY din sectiunea DIMENSION STYLE.
În imaginea de mai jos, este afișată o nouă fereastră de dialog New Dimension Style, cu mai multe pagini,
care se pot selecta din partea superioară a ferestrei. Este prezentată pagina Lines care permite definirea şi
modificarea geometriei cotelor.
In sectiunea SYMBOLS AND ARROWS se pot controla forma primului vârf de săgeată, forma celui de-al
doilea vârf de săgeată, dimensiunea vârfului săgeții.
CENTER MARKS permite sau nu afișarea mărcii centrului și totodată, dimensiunea acestuia.
DIMENSION BREAK setează dimensiunea spațiului dintre cote.
ARC LENGHT SYMBOL controlează afișarea simbolului arcului într-o dimensiune a lungimii arcului.
Radius Jog Dimension controlează afișarea dimensiunilor razei jogged (în zig-zag), dimensiunile razei jogged
fiind adesea create atunci când punctul central al unui cerc sau arc este situat în afara paginii.
Fereastra TEXT permite definirea parametrilor legați de textul cotei, respectiv stilul de scriere, culoarea si
înălțimea, poziția față de linia de cotă.
Secțiunea FIT controlează opțiunile de plasare a textului cotei, în cazul în care acesta nu încape între liniile
ajutătoare, respectiv permite scoaterea în exterior a textului, a săgeților, suprimarea săgeților etc.
Paginile Primary Units şi Alternate Units permit definirea formatului unităţilor de măsură pentru cote,
respectiv exponenţial, zecimal, tehnic, pentru arhitectura şi fracţional.
Se poate stabili precizia cotei (numărul de zecimale), suprimarea zerourilor din faţa sau de la sfârşitul valorii,
formatul de reprezentare al unghiurilor, etc.
Toleranţele dimensionale se pot introduce într-o cotă prin accesarea paginii Tolerances din ferestrele
prezentate. Toleranţele dimensionale se utilizează atunci când un element trebuie să se încadreze între anumite
limite. Astfel, se poate selecta una din cele cinci opţiuni de afişare a toleranţelor:
None (dezactivează toate casetele de editare a toleranţei)
Symmetrical (afişează simbolul urmat de o valoare pentru toleranţă, introdusă în caseta Upper
Value)
Deviation (permite afişarea valorilor diferite pentru abaterea superioară şi inferioară admise)
Limits (afişează două valori în locul unui text de cotă – cota superioară este cea iniţială la care a fost
adunată valoarea Upper Value, iar cea inferioară este cea iniţială din care a fost scăzută valoarea
Lower Value)
Basic (pentru crearea unor cote de bază, valoarea cotei apare într-o casetă).
