T.C.D.

Laborator 8

Măsurarea bătăii radiale la roţi dinţate

Noţiuni teoretice Bătaia radială a danturii este un indice de precizie din cadrul criteriului
cinematicşi se produce datorită necoencidenţei dintre axa alezajului de montaj a roţii şi axa
danturii.
Bătaia radială (br) reprezintă variaţia maximă a distanţelor măsurate de la coarda
constantă până la axa de rotaţie a roţii. Cauzele principale de apariţie a bătăii radiale le
constituie aşezarea excentrică a semofabricatului în timpul operaţie de danturare, bătaia şi
erorile de profil ale sculelor aşchietoare, etc.

a b

Fig. 1
a) distanţa de la oxa de rotaţie 0, la coardele constante
b) .qwert

În figura (a) sunt reprezentate distanţele de la axa de rotaţie 0, până la coarda constantă.
Coarda constantă reprezintă distanţa A-B dintre punctele de contact ale flancurilorcremalierei
şi flancurile dintelui roţii, atunci când cremaliera angrenează fără joc roata dinţată.
Bătaia radială se compune din excentricitatea dublă a danturii faţă de axa alezajului şi din
variaţia grosimii dinţilor măsurată pe un cerc.
Toleranţa bătăii radiale (Fr) este standardizată, valorile ei corespund treptelor de
precizie3,4,5,...12 şi se aleg din STAS 6273-81, în funcţie de treapta de precizie, modulul
normal, diametrul de divizare.
Valorile distanţelor R1, R2, ..Rz nu pot fi determinate direct deoarece nu pot fi cunoscute
coardele constante şi axa de rotaţie. De aceea distanţele R se exprimă în funcţie de o valoare
Rc )care poate fi oricare din cele Rz distanţe) şi de abaterile respective conform relaţiilor:

R1 = R0 ± 1
R2 = R0 ± 2
.
.
.
Rz = R0 ± z

Din relaţii extragem distanţele limită:

R max = R0 +  max
R min = R0 +  min

Făcând diferenţa => br = R max - R min =  max -  min

 T.C.D.
Laborator 8

Deci metoda de măsurare este relativa având ca schema de principiu desenul 2 care consta
din: un profil sferic (1) se introduce in golul dinţilor astfel încât sa se sprijine pe flancuri.
Pentru poziţia data când distanta de la punctul de contact al palpatorului pana la axa rotii este
R0 aparatul ortotest se reglează la ‚,0”. Se retrage apoi palpatorul in afara rotii, permitand
rotirea libera a acesteia cu un dinte, când palpatorul este adus in golul următor. Se da drumul
palpatorului si partea sferica vine in contact cu flancurile. Daca in aceasta pozitie ortotestul
indica ,,0” atunci => R1 = R0 Daca ortotestul indica ± 1 => R1 = R0 + 1 .
Se procedează astfel pana când sunt parcurşi toţi dinţii.

Valorile prescrise ale danturii sunt prezentate in tabel si se refera la: modulul rotii (mm),
numărul de dinţi (z), unghiul de angrenare () , clasa de precizie si toleranta bataii radiale.

Nr. Dinti Modul Unghi de angrenare Clasa de precizie Bataia radiala Tbr
[z ] [ mm ] [ grade ] si jocul [ m ]
32 4 200 7 - JC 56

Rezultatele măsurătorii

Nr.
Dinti 1 2 3 . . . . . . . . . z
[z ]
1 z
br =  max -  min
 T.C.D.
Laborator 8
Prelucrarea rezultatelor măsurătorii.

Pe baza rezultatelor obtinute la masurare, utilizand o anumita prelucrare se pun in evidenta

marimile:
- bataia radiala a danturii (br)
- excentritatea danturii (e)
- variatia grosimii dintilor sau a golurilor, pe circumferinta rotii, respectiv a variatiei
jocului dintre flancuri

Excentritatea are o variatie sinusoidala si se alege de forma:

2x
y  e sin(  x= 1, 2 ,...., z
2
Sistemul de referinta se alege ca sa corespunda cu linia medie. Se calculeaza media abaterilor
citite la aparatul de masura.
z
1
    i
z i 1
Se pune condiţia ca forta sinusoidala sa aproximeze cat mai bine valorile 1 =1 - 
In acest scop se foloseste media celor mai mici patrate care consta din:
z

 ( y   1)
i 1
2
 min

2
z
2
 [e sin(
i 1 2
    1)]


0
e


0

Rezolvand sistemul de ecuatii se obtin marimile e si F. In acest fel s-a obtinut excentritatea
danturii e