Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE ŞI MECANISME DE MECANICĂ FINĂ - Partea I

Din cele prezentate mai sus rezultă că se pot utiliza diferite scule pentru prelucrarea
danturii, după cum se prezintă şi în figura 2.15.1.

2.16 Verificarea roților dințate și precizia mecanismelor cu roți dințate

Valoarea adevărată a unei mărimi este imposibil de determinat, deoarece orice
măsurare este practic afectată, mai mult sau mai puţin, de erori, datorate
imperfecţiunii mijloacelor de măsurare, condiţiilor de mediu, unor perturbaţii
exterioare, operatorului etc. În practică se acceptă în locul valorii adevărate o valoare
determinată cu o incertitudine suficient de mică, denumita valoare convenţional
adevărată. De aici rezultă importanţa cunoaşterii, pentru o măsurare efectuată în
anumite condiţii şi cu anumite mijloace de măsurare, erorii maxime care poate fi
comisă.
În practică, se observă ca întotdeauna valoarea numerică reala X a unei mărimi fizice
măsurate este diferită de valoarea Xm indicată de aparatul de măsurare. Aceasta
eroare, care apare în procesul de măsurare, se numeşte eroare de măsurare şi se
notează în general prin ∆X , figura 2.16.1.

∆X = X m - X

Prin incertitudine de măsurare se înţelege intervalul în care se estimează, cu o

anumită probabilitate, că se află valoarea adevărată a măsurandului. Precizarea
acesteia face utilizabil sau nu rezultatul măsurării. De exemplu, o prelucrare
mecanică cunoscută cu o incertitudine de ± 0,1 mm este inutilă dacă pentru
prelucrarea mecanică s-a cerut iniţial o precizie de ±0,01 mm. În lipsa acestor
precizări, rezultatul poate să nu prezinte interes practic în utilizare.

Precizia de execuţie a angrenajelor este strâns legată de condiţiile de utilizare a

acestora, cu atât mai mult cu cât vitezele şi momentele sunt la valori ridicate.
Definirea preciziei este legată de determinarea anumitor elemente măsurabile. La
angrenaje aceste elemente sunt foarte numeroase, unele aparţinând roţilor, altele
aparţinând ansamblului în care acestea sunt montate.

Erorile de execuţie ale roţilor dinţate depind de modul de prelucrare a acestora şi

se referă la elemente ca: pasul, diametrul de divizare / bază, grosimea dintelui,
profilul dintelui, excentricitatea cercului de divizare, cercul de capăt, înclinarea
dintelui, etc.

49
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE ŞI MECANISME DE MECANICĂ FINĂ - Partea I

Figura 2.16.1 Eroarea de măsurare, ∆

Erorile de montaj influenţează distanţa dintre axe şi paralelismul (sau

perpendicularitatea) acestora. Mai trebuie adăugate şi alte influenţe ca: rigiditatea
ansamblului pe care sunt fixate lagărele, jocurile din lagăre, etc.
Condiţiile în care se verifică roţile dinţate trebuie să fie riguros controlate.
Determinarea experimentală a incertitudinii de măsurare se va realiza cu succes dacă
se va ţine seama de următoarele elemente:
− identitatea roţii etalon;
− materialul roţii etalon;
− condiţiile de mediu;
− principiul de măsurare;
− asigurarea condiţiilor de repetabilitate a măsurătorilor.

În aceste estimări experimentale nu se iau în consideraţie abaterile de formă sau de

rugozitate. De aceea incertitudinea de măsurarea este valabilă numai pentru locul în
care a fost măsurată şu nu se poate considera valabilă la nivelul întregii roţi dinţate.
Dacă este necesar ca incertitudinea de măsurare să fie determinată experimental la
nivelul întregii roţi dinţate, atunci se va determina influenţa abaterilor de formă figura
2.16.2.a) şi de rugozitate , figura 2.16.2.b), separat şi apoi se va ţine seama de acestea
în final.

a) b)
Figura 2.16.2 Abaterile de formă și de rugozitate

50
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE ŞI MECANISME DE MECANICĂ FINĂ - Partea I

Se cunoaște faptul că precizia unui aparat depinde de o mulțime de parametrii printre

care și precizia mecansimului cu roți dințate ce intră în componența aparatului.
Eroarea totală de poziție a mecanismelor cu roți dințate [6] se determină în raport cu
următorii parametrii:
 jocurile dintre flancurile dinților;
 eroarea de transmitere, cauzată de erorile de poziție și de montaj.

Ȋn ceea ce privește jocul dintre flancurile dinților, fiecare roată dințată generează un
joc ce are două componente:
→ o componentă constantă care este cauzată în mare măsură modului de
proiectare și de execuție a roții, fiind introdusă în mod deliberat pentru a se
evita blocajul angrenajului;
→ o componentă variabilă cauzată de excentricitățile existente în sistem (spre
exemplu: excentricitatea danturii, excentricitatea lagărelor, excentricitatea
arborilor, excentricitatea roții la montaj) dar și de alți factori cum ar fi: variația
grosimii dinților, deformarea arborilor, influența mediului ambiant
(temperatură, umiditate), erorilor de profil;

Ȋn practică este destul de dificil de determinat efectiv aceste jocuri. De aceea, s-au
dezvoltat metode și mijloace de măsurare pentru a evalua precizia roților dințate. O
soluție este verificarea angrenării pe două flancuri care are la bază un echipament ca
cel prezentat în figura 2.16.3. Parametrii ce definesc precizia roților dințate se
stabilesc în funcție de variația distanței dintre axe. Principiul acestei metode este
prezentat în figura 2.16.4. Variația distanței între axe este determinată cu ajutorul
unui traductor inductiv liniar Heidenhain.

Variația distanței de măsurat între axe, la o rotație completă a roții, !

 este diferența dintre valoarea maximă și valoarea minimă a distanței dintre axe, a,
!

care apare la o rotație completă a roții ce trebuie verificată, în condițiile contactului

ferm ale flancurilor acesteia cu cele două flancuri ale roții etalon, (DIN3960/3963).

Variația distanței de măsurat între axe, la o rotație cu un dinte a roții, "!

"! este valoarea abaterii corespunzătoare unui pas, 360°/z, în cadrul unei angrenări
complete a tuturor dinților roții de verificat, (DIN3960/3963).

Bătaia radială a danturii, #!

# este valoarea bătăii radiale ce reprezintă diferența între distanța maximă și distanța
!

minimă dintre centrele celor două roți.

Parametrii ce caracterizează precizia roții dințate se pot reprezenta fie în coordonate
carteziene, figura 2.16.5, fie în coordonate polare, figura 2.16.6.

51
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE ŞI MECANISME DE MECANICĂ FINĂ - Partea I

Figura 2.16.3 Aparat pentru verificarea angrenării pe două flancuri

Figura 2.16.4 Principiul de funcționare al aparatului pentru verificarea angrenării pe

două flancuri

52
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE ŞI MECANISME DE MECANICĂ FINĂ - Partea I

Figura 2.16.5 Parametrii roții dințate în coordonate carteziene

Figura 2.16.6 Parametrii roții dințate în coordonate polare

După realizarea practică a roților dințate, se pune problema preciziei pe care roțile o
au. Există mai multe elemente, denumite parametrii de calitate ai roților dințate, ce
trebuie măsurate sau determinate. Ȋn figura 2.16.7 este prezentată o schemă de
urmărire a acestor parametrii. Prin parametrii de calitate se înțeleg dimensiunile
roților sau dinților, forma dinților și poziția danturii față de axa de rotație. Pentru
fiecare tip de roți dințate există aparate pentru controlul acestora. Astfel, STAS 8079
se referă la aparatele pentru controlul roților dințate cilindrice. Aparatele se clasifică
în funcție de următoarele criterii:
1. după destinație, funcție de indicii de precizie verificați cu ajutorul lor, aparatele
pentru controlul roților dințate cilindrice se clasifică în 16 grupe;
2. după construcție, aparatele pentru controlul roților dințate cilindrice se clasifică
în 2 tipuri: tip PC (aparate portabile) și tip SC aparate stabile (fixe);
53
 Ciprian Ion Rizescu – ELEMENTE ŞI MECANISME DE MECANICĂ FINĂ - Partea I

3. după dimensiunile danturii verificate, aparatele pentru controlul roților dințate

cilindrice se execută în una până la patru tipo-dimensiuni (notate în ordine
crescătoare cu cifrele romane I…IV);
4. după precizia de măsurare, aparatele pentru controlul roților dințate cilindrice
se clasifică în 2 clase de precizie: A și B, clasa A fiind de precizie mai ridicată.

Figura 2.16.7. Parametrii de calitate ai roților dințate

54