Nr. Înregistrare.....................din.....................

Proiect
Examen certificare calificare profesională
nivel 4

Domeniu: Mecanic
Calificarea profesională: TEHNICIAN MECANIC PENTRU ÎNTREȚINERE
ȘI REPARAȚII

Tema proiectului: ASAMBLAREA ANGRENAJELOR CU ROȚI DINȚATE

CILINDRICE

Îndrumător: Întocmit:
PROF. ȘERBĂNOIU MIHAELA

2017

CUPRINS

2
ARGUMENT………………………………………………..…………………………………….....3

CAPITOLUL I: Tipuri constructive de transmisii prin roți dințate …..………....….

…....................................................................................................6

CAPITOLUL II: Asamblarea angrenajelor cu roți dințate cilindrice …….……......

…......................................................................................................21

CAPITOLUL III: Întreținerea angrenajelor cu roți dințate cilindrice ………….......….

…..................................................................................................30

CAPITOLUL IV: Norme de tehnica securității muncii la asamblarea angrenajelor cu

roți dințate cilindrice ………………….…….………....................................................32

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………….......…..34

ANEXE.................………………………………………………………………………….........35

2
2
 ARGUMENT

Asamblarea angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice reprezintǎ tema lucrǎrii de fațǎ care
trateazǎ diferite aspecte privind aceste angrenajele, și anume : caracteristicile și elementele
componente ale acestor angrenaje, metodele de asamblare și întreținere și, nu în ultimul rând,
normele privind tehnica securitǎții muncii.
Importanța temei alese constǎ în faptul cǎ angrenajele cu roți dințate cilindrice joacǎ
un rol important în sistemele tehnice datoritǎ rǎspândirii largi a ariei de utilizare, prezentând atât
avantaje, cât și dezavantaje, acestea fiind expuse în paginile urmǎtoare.
Structura: aceastǎ lucrare este alcǎtuitǎ din 4 capitole, dupǎ cum urmeazǎ :
• Cap.1 Tipuri constructive de transmisie prin roți dințate – în care sunt expuse generalitǎți ale
transmisiilor cu roți dințate, printre care: elemente componente și generalitǎti constructive,
clasificarea, rolul și condițiile tehnologice;
• Cap.2 Asamblarea angrenajelor cu roți dințate cilindrice – care prezintǎ etapele procesului
tehnologic de asamblare în general și metode de asamblare a angrenajelor cu roți dințate
cilindrice în mod particular;
• Cap.3 Întreținerea angrenajelor cu roți dințate cilindrice – privind formele de deteriorare și
etapele procesului tehnologic de întretinere și reparare a angrenajelor cu roți dințate cilindrice;
• Cap.4 Norme de securitate și sănătate în muncă – in care sunt surprinse principalele normele
de securitate a muncii in atelierele de prelucrari mecanice.

Angrenajul se definește ca fiind mecanismul format dintr-o pereche de elemente

profilate, danturate numite roți dințate.
Angrenarea este procesul din care două roți dințate își transmit reciproc mișcarea prin
acțiunea dinților aflați succesiv in contact.
Prin angrenaj se transmit puteri şi mişcări de rotaţie între doi arbori, sau în unele cazuri,
numai mişcarea de rotaţie (de exemplu:angrenajul de reglaj).
Angrenajele cu roţi dinţate cilindrice pot asigura transmiterea unor puteri mari între
arbori și asigură un raport de transmitere constant.

3
 Dinții roții conducătoare pătrund între cei ai roții conduse și îi apasă succesiv, realizând
o presiune de contact prin care se realizează angrenarea.

Domeniul de utilizare al angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice:

 se utilizează la mecanisme de precizie
 se utilizează la mecanisme de măsurat
 se utilizează la mecanisme planetare
 se utilizează la mașini de calculat

Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în mod regulat
pe suprafeţele teoretice numite suprafeţe de rostogolire. Dantura reprezintă o suprafaţă profilată,
constituită dintr-o succesiune de goluri şi dinţi dispusă pe suprafaţa periferică a unei roţi de
transmisie. În angrenare, dinţii unei roţi pătrund în golurile dintre dinţii celeilalte roţi.
Se numesc roţi dințate, roţile care au pe periferia lor o serie de ridicături de aceeaşi forma
şi mărime, numite dinţii sau dantura roţii. Dinţii sunt separaţi între ei prin goluri, în care intră
dinţii roţii pereche.
Condițiile de bază pe care trebuie să le îndeplinească materialele utilizate la
confecționarea roților dințate sunt rezistența mare la oboseală prin încovoiere și la presiune de
contact. La alegerea angrenajelor se va ține cont de sarcina maximă pentru care sunt calculate și
de caracteristicile mediului în care lucrează. Flancurile profilului angrenajelor trebuie să
urmărească curbe geometrice care să asigure un raport de transmitere constant.

Asamblarea angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice. Operaţia de asamblare este

unitatea de bază la planificarea producţiei, prin stabilirea corectă a duratei şi a succesiunii
operaţiilor, influenţând direct productivitatea şi preţul de cost şi presupune realizarea
următoarelor operaţii principale: pregătirea roţilor, a arborilor şi a carcaselor în care se
montează, asamblarea roţii pe arbore şi verificarea angrenării.
Majoritatea aparatelor maşinilor şi utilajelor se compun dintr-o serie de piese şi
subansambluri. În foarte multe cazuri acestea trebuie să se încadreze în anumite limite de abateri
dimensionale de care se va ţine cont la execuţia şi asamblarea lor.
4
 Procesul tehnologic de asamblare presupune îmbinarea a două sau mai multe piese
prelucrate într-o succesiune de operații. Procesul de asamblare reprezintă etapa finală a unui
proces tehnologic şi se execută în aceeaşi secţie sau întreprindere sau la locul de montaj al
produsului respectiv.
Piesele supuse asamblării sunt pregătite în ordinea dată de desenul de ansamblu din
procesul de execuţie. Lucrările de asamblare se execută în secţii specializate, utilizând scule,
dispozitive și verificatoare, specifice fiecǎrui domeniu.
Toate subansamblele maşinilor unelte din industria constructoare de maşini sunt supuse
proceselor de asamblare atât la construirea acestora cât şi în cadrul lucrărilor de întreţinere şi
reparaţii. Organele ce se asamblează într-un atelier pot fi : lagăre diverse, arbori drepţi sau cotiţi,
arbori din mai multe bucăţi, roţi dinţate cilindrice sau conice, roţi melcate, cremaliere, roţi de
curea, de cablu, mecanisme bielă-manivelă, etc.
Un domeniu important al lucrărilor de asamblare îl reprezintă asamblarea construcţiilor
metalice prin sudare, nituire sau filet. În atelierele de întreţinere personalul calificat execută
lucrări de montare-demontare, recondiţionare a pieselor uzate sau înlocuirea pieselor distruse.
O asamblare corectă conduce la o funcţionare bună în timpul rodării astfel încât să se
elimine abaterile de formă, cauzele de uzare sau fenomenul de gripare. Montajul incorect sau
prelucrarea imprecisă a roților conduc la o uzură rapidă a angrenajului.

CAPITOLUL I

Tipuri constructive de transmisii prin roți dințate

5
 Clasificarea angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice se realizează în funcție de
caracteristicile constructive prezentate:

1. După poziţia relativă a axelor de rotaţie:

 angrenaje cu axe paralele - Fig. 1: a, b, c, d, e

 angrenaje cu axe concurente - Fig. 2

 angrenaje cu axe încrucişate - Fig. 3

Fig. 1

2. După forma roţilor componente:

 angrenaje cilindrice - Fig. 1: a, b, c, d, e

 angrenaje conice - Fig. 2

6
  angrenaje hiperboloidale:

 elicoidale - Fig. 3
 melcate - Fig. 1: b
 hipoide - Fig. 1: c
 angrenajul roată - cremalieră - Fig. 1: c

Fig. 2

Fig. 3

3. După tipul angrenării:

 angrenaje exterioare - Fig. 1: a, d, e

 angrenaje interioare - Fig. 1: b

7
4. După direcţia dinţilor:

 angrenaje cu dantură dreaptă - Fig. 1: a, b - Fig. 2: a

 angrenaje cu dantură înclinată - Fig. 1: d - Fig. 2: b

 angrenaje cu dantură curbă - Fig. 2: c - Fig. 3: c

 angrenaje cu dantură în V - Fig. 1: e

5. După forma profilului dinţilor:

 profil evolventic

 profil cicloidal

8
  profil în arc de cerc

6. După posibilităţile de mişcare a axelor roţilor:

 cu axe fixe

 cu axe mobile (planetare)

Roţi dinţate cilindrice

Se numesc roţi dinţate, roţile care au pe periferia lor o serie de ridicături de aceeaşi
forma şi mărime, numite dinţii sau dantura roţii. Dinţii sunt separaţi între ei prin goluri, în care
9
intră dinţii roţii pereche. Transmisia alcătuită din cel puţin o pereche de roţi dinţate angrenate se
numește angrenaj. În general, prin angrenaj se transmit puteri şi mişcări de rotaţie între doi
arbori, sau în unele cazuri, numai mişcarea de rotaţie (de exemplu:angrenajul de reglaj).
Pentru ca transmiterea mişcării de la o roată la cealaltă să fie neîntreruptă, se cere ca
întrepătrunderea şi contactul dinţilor să se facă după anumite reguli. Relaţiile cinematice dintre
dinţii în contact sunt cuprinse în noţiunea de angrenare.

Materiale şi tratamente utilizate în construcţia roţilor dinţate.

La alegerea materialului trebuie să se ţină seama de o serie de factori:

 sarcina care încarcă angrenajul

 durata de funcţionare impusă

10
  caracteristicile mecanice ale materialelor

 modul de obţinere a semifabricatului;

 tehnologia de execuţie

 eficienţa economică

 condiţiile de funcţionare

Fontele asigură angrenajelor o amortizare bună la vibraţii şi calităţi antifricţiune. Se

folosesc la construcţia roţilor melcate şi a roţilor dinţate de dimensiuni mari, încărcate cu sarcini
mici şi care funcţionează la viteze reduse. Se pot folosi fontele cenuşii cu grafit lamelar (Fc 200,
Fc 400), fontele cu grafit nodular (Fgn 600-2, Fgn 700-2), fontele maleabile (Fmp 700-2) şi
fontele aliate.
Bronzurile (aliaje ale cuprului cu staniu) se folosesc în construcţia roţilor melcate,
datorită calităţilor antifricţiune foarte bune. Fiind deficitare şi foarte scumpe, bronzurile se
folosesc numai pentru confecţionarea coroanei roţii melcate, corpul acesteia fiind executat din
fontă sau oţel.
Materialele plastice au elasticitate mărită, dar caracteristici mecanice reduse, utilizându-
se în construcţia roţilor dinţate puţin solicitate. Se folosesc la realizarea angrenajelor mai puţin
precise, dar care necesită o funcţionare silenţioasă – datorită elasticităţii mari, se asigură
compensarea erorilor de execuţie şi montaj – la roţile care lucrează în medii corosive şi la roţile
la care ungerea cu uleiuri minerale nu este posibilă (industria alimentară, textilă, aparate de birou
şi de uz casnic).
Oţelurile sunt materialele cele mai utilizate în construcţia roţilor dinţate. Oţelurile, în
funcţie de proprietăţile lor mecanice şi de prelucrabilitate, se împart în oţeluri moi (cu duritate
superficială < 350 HB) şi oţeluri dure (cu duritate superficială > 350 HB). Oţelurile de uz general
pentru construcţii şi oţelurile turnate în piese nu se tratează termic, fiind utilizate la angrenajele
încărcate cu sarcini mici şi/sau la care nu se impun restricţii de gabarit, vitezele de funcţionare
fiind mici (OL 50, OL 60 şi, respectiv, OT 50, OT 60 etc.).
Oţelurile de îmbunătăţire au conţinutul de carbon > 0,25℅, fiind folosite în construcţia
roţilor dinţate încărcate cu sarcini mici sau medii. Îmbunătăţirea este tratamentul termic care
constă într-o călire urmată de revenire înaltă.
11
 Prin acest tratament se obţine o duritate medie a suprafeţelor active şi se asigură o bună
structură a materialului, caracteristicile mecanice obţinute fiind dependente de dimensiunile roţii.
Îmbunătăţirea se realizează înainte de danturare, obţinându-se, după tratament, durităţi mai mici
de 350 HB.
Cele mai utilizate oţeluri de îmbunătăţire sunt: OLC 45, OLC 55, 40 Cr10, 33 MoCr 11
etc.).Oţelurile de cementare au conţinutul de carbon < 0,25%. Cementarea este un tratament
termochimic, care constă în îmbogăţirea în carbon a stratului superficial al flancului dinţilor,
fiind urmată de călire şi revenire joasă. În urma călirii, se obţine o duritate mare a stratului
superficial (52…62 HRC) şi un miez care îşi păstrează tenacitatea. Prin cementare se obţine o
creştere semnificativă a rezistenţei la contact a flancului dinţilor şi o creştere, într-o măsură mai
mică, a rezistenţei la încovoiere. Danturarea se execută înaintea tratamentului, după tratament
dantura trebuind rectificată, pentru eliminarea deformaţiilor mari care apar în urma
tratamentului.
Cele mai utilizate oţeluri de cementare sunt: OLC 15, OLC 20, 15 Cr 08, 18 MoCr 10
etc.). Oţelurile de cementare se recomandă la angrenajele puternic solicitate şi când se impun
restricţii de gabarit.

Avantajele angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice:

 raport de transmitere constant
 siguranţă în exploatare
 durabilitate ridicată
 randament ridicat
 posibilitatea utilizării pentru un domeniu larg de puteri, viteze şi rapoarte de transmitere.

Dezavantajele angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice:

 tehnologie complicată
 precizii mari de execuţie şi montaj
 zgomot caracteristic
 vibraţii în funcţionare

12
Elemente de tehnologie

Prelucrarea danturii roţilor dinţate cilindrice se realizează prin frezare (prin copiere) sau
prin rulare (rostogolire). Frezarea prin copiere se realizează cu scule profilate după forma golului
dintre dinţi: freză disc (fig.4, a) sau freză deget (fig.4, b).
Productivitatea redusă şi erorile de execuţie, caracteristice acestui procedeu, au
determinat utilizarea sa pe scară redusă.

Fig. 4 - Prelucrarea prin rulare a danturii

Prelucrarea prin rulare a danturii se realizează prin frezare cu: freză melc (fig.4, c) sau
prin mortezare cu cuţit pieptene (fig.4, d) sau cuţit roată (fig.4, e) – pentru danturi exterioare şi
prin mortezare cu cuţit roată (fig.4, f) – pentru danturi interioare. Prin acest procedeu, danturarea
se realizează simulând procesul angrenării, acesta realizându-se între sculă şi semifabricat. Se
asigură, prin acest procedeu, o productivitate şi o precizie superioare procedeului de danturare
prin copiere, dar şi între aceste procedee de prelucrare prin rulare există diferenţe în ceea ce
priveşte productivitatea şi precizia de execuţie. Astfel, o productivitate ridicată se obţine prin

13
prelucrarea cu freză melc, formată din mai multe cremaliere înfăşurate pe un cilindru, după una
(freză melc cu un început) sau mai multe elice (freză melc cu mai multe începuturi).
Tehnologic, însă, se realizează mai greu decât scula cuţit-pieptene (de fapt o cremalieră
generatoare), aceasta având şi avantajul unei confecţionări mai precise. Cuţitul-roată se
confecţionează mai greu tehnologic (datorită flancului evolventic al dinţilor), însă asigură viteze
mari de aşchiere şi este singurul utilizat la prelucrarea prin rulare a danturilor interioare (fig.4, f).

Roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi

Angrenajele cu roţi dinţate cilindrice sunt cele mai folosite în construcţia maşinilor. Dacă
roţile angrenajului au dantura pe periferia exterioară, atunci arborii puși în mişcare prin aceste
roţi au sensuri contrarii de rotaţie.
Buna funcţionare a angrenajelor este determinată în principal de precizia prelucrării
danturii. O influenţă importantă exercită modul de funcţionare şi rigiditatea arborilor, a lagărelor,
montajul. Principalele erori ale execuţiei danturii sunt cele ale profilului dinţilor şi abaterile
pasului, care influenţează cinematica angrenajului, deoarece valoarea instantanee a raportului
de transmitere devine variabilă. Acest fapt provoacă în timpul angrenării apariţia unor sarcini
suplimentare urmate de zgomot şi de repartiţia neuniformă a sarcinii pe întreaga lungime a
dinţilor aflaţi în contact liniar.
Precizia prelucrării angrenajelor este reglementată prin STAS care prevede 12 clase de
precizie pe baza următoarelor criterii: cinematică, funcţionarea lină şi contactul dinţilor.
Clasa de precizie se alege în funcţie de destinaţia angrenajului, cele mai utilizate clase de
precizie pentru angrenaje fiind clasele : 5, 6, 7,8.
La calculul angrenajelor cilindrice este necesar să se ţină seama de condiţiile de montaj :
precizia de prelucrare, tratamentul termic, de ungere, condiţiile de exploatare, viteza periferică,
sarcina de transmis, durata de exploatare, masa roţilor dinţate etc. Aceşti factori influenţează
capacitatea portantă a angrenajelor şi majoritatea lor se stabilesc pe baza a numeroase încercări
experimentale. O metodă de calcul completă trebuie să cuprindă în relaţii matematice
fenomenele ce se petrec în procesul angrenării, în mod cât mai fidel.
Dantura cu profil evolventic. Cele mai utilizate în practică sunt roţile dinţate cu profil
evolventic, deoarece oferă următoarele avantaje remarcabile, neîntâlnite la celelalte profiluri:

14
- caracteristicile evolventice depind numai de mărimea cercului de bază;
- orice roată de profil evolventic poate angrena cu o altă roată din familia profilurilor
evolventice având aceiaşi parametri de bază a şi m ;
- angrenarea rămâne corectă chiar dacă distanţa dintre axe A nu rămâne riguros exactă (în acest
caz se modifică puţin α);
- prelucrarea danturii cu profil evolventic poate fi realizată fără dificultăţi, utilizându-se scule
cu profil drept (neevolventic).
Un astfel de profil a fost propus de savantul Euler sub denumirea angrenaj cu profil
evolventic.
Rostogolindu-se dreapta care generează evolventă într-un sens sau celălalt, se obţin două
evolvente identice. Luând ca origine a evolventelor punctele M şi Mv aceste curbe se
intersectează în punctul şi definesc profilul dintelui. Dreapta VO reprezintă axa de simetrie a
profilului evolventic al danturii.
Mărimi diferite ale cercului de bază Rb determine curbe evolvente cu caracteristici
diferite.

Roţi dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi

Roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi prezintă unele particularităţi legate de

cinematica angrenării, care trebuie luate în considerare la calculul de rezistenţă.
Pentru aceste angrenaje, liniile de contact, care reprezintă intersecţii ale flancurilor
dinţilor cu planul de angrenare, sunt drepte dispuse înclinat pe înălţimea dintelui.
Modul de angrenare pentru acest angrenaj exclude poziţiile de angrenare singulare,
deoarece în orice poziţie de angrenare se găsesc mai mulţi dinţi în contact (fig.5 ). Consecinţa
acestui fapt este concretizată în avantajele legate de silențiozitatea angrenajului şi de mărimea
capacităţii portante a acestuia.

15
 Fig. 5 - Elemente de cinematică la angrenaje cu dinţi înclinaţi
Metoda de calcul a roţilor dințate cu dinţi inclinaţi ce se va trata în cele ce urmează, este
cea propusă de ISO pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi, care poate fi aplicată şi în acest
caz, ţinând seama de faptul că un angrenaj cu dinţi înclinaţi poate fi înlocuit cu un angrenaj
echivalent care să aibă dinţii drepţi.
Pentru a găsi angrenajul echivalent, se consideră o roată dinţată cilindrică cu dinţi
înclinaţi secţionată cu un plan normal NN pe linia elicoidală de pe cilindrul de divizare, care
trece prin punct P.
Planul NN intersectează cilindrul de divizare după o elipsă, iar flancurile dinţilor în acest
plan nu sunt evolvente. In acest plan NN, angrenarea are loc pe o porţiune de elipsa
corespunzătoare cu 2.. .3 paşi normali. Ca urmare, flancurile dinţilor se consideră că aparţin unei
roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a elipsei în punctul P.
Practic, se poate considera că flancurile dinţilor acestei roţi sunt evolventice. Roata dinţată

16
cilindrică din planul NN, are dinţi drepţi şi înlocuieşte roata cilindrică cu dinţii înclinaţi într-o
secţiune normală; de aceea se numeşte roata echivalentă.
Se poate găsi analog şi cealaltă roată dinţată echivalentă a roţii dinţate cilindrice cu dinţi
înclinaţi, pereche şi se obţine astfel angrenajul cilindric cu dinţi drepţi, echivalent angrenajului
real cu dinţi înclinaţi.
Între elementele roţii cu dinţi înclinaţi şi cele ale roţii echivalente se pot stabili relaţii de
calcul.
Raza de curbură a elipsei în punctul P este data de relaţia:
a2
E= b
Unde:
a - este semiaxa mare a elipsei;
b - semiaxa mică a elipsei.

Înlocuind valorile pentru a şi b din figura 1 în relaţia de mai sus se obţine :

2 Dd2 Dd

E = 4 cos  0 Dd 2 cos 2  0
2

Sau, diametrul cercului de divizare al roţii echivalente va fi :

Dd
Dde = cos  0
2

Pasul roţii echivalente este pn = p, cos 0.

Modulul roţii echivalente, mn - mf cos 0, este identic cu modulul roţii identice cu dinţi
înclinaţi din plan normal pe dinte. Relațiile de mai sus s-au utilizat notațiile :
- pasul normal al rotii cu dinți înclinaţi
- pasul frontal al roţii cu dinţi înclinaţi
- modulul normal al roţii dinţate cu dinţi înclinaţi
- modulul frontal al roţii dinţate cu dinţi înclinaţi

17
 - unghiul de înclinare al dinţilor de la cremaliera generatoare
- unghiul de înclinare al dinţilor pe cilindrul de divizare, d = 0
Numărul de dinţi al roţii dinţate cilindrice cu dinţi drepţi se determină din relaţie, scrisă
astfel:
mf z mn z

Mnzr= cos  0 cos 2  0
2
;
z
= cos  0
2
Ze

Principalele elemente geometrice ale roţii dinţate şi ale angrenajului.

Înălţimea dinţilor h este limitată spre vârf de cercul exterior cu raza Re > Rb, iar în interior,
de cercul interior Ri < Rb (fig.6). Diferenţa Rb — Ri = c se numeşte joc la fund. El este necesar
pentru ca vârful dinţilor unei roti să nu atingă roata pereche din zona diametrului interior dintre
dinţi, spre a nu bloca angrenajul.
Cercul de rostogolire trece aproximativ pe la jumătatea distanţei dintre cercul de bază şi
cel exterior (măsurată în direcţia razei). Capul dintelui reprezintă distanţa a dintre cercul de
rostogolire şi cel interior. Între aceste mărimi există relaţia a + b = h. Deoarece flancul dintelui
coboară puţin şi cercul de bază, b > a. Zona activă a flancului dintelui este cuprinsă între Do şi
De.

18
Fig. 6: Elementele de bază; 1-5 creşterea profilului danturii în funcţie de modul

Pasul circular p se obţine prin măsurarea lungimii arcului pe cercul de rostogolire (numit şi
cerc de divizare de raza Rr) între flancurile de acelaşi sens a doi dinţi alăturaţi (fig.6).
Între lungimea cercului de divizare Dr, numărul de dinţi z al unei dinţate şi pasul p
există legătura:
 D
Dr  r
- zp =Dr =, deci z= p m

Din aceste relaţii se poate scrie expresia pasului p, a modulului m, a diametrului cercului
de rostogolire Dr (în mm) şi a numărului de dinţi z.
Dr p Dr
p= z ; m=  ; Dr = mz ; z= m

Modulul m, numit şi pas diametral; şi numărul de dinţi z al fiecărei roţi dinţate sunt
parametrii de baza în calculul mecanismelor cu roţi dinţate.

19
Pentru asigurarea angrenării dinţilor, perechea de roţi trebuie construită cu acelaşi pas p = p1 =
p
p2, Deoarece m =  , rezultă că cele două roţi au şi acelaşi modul m.

Pasul p şi diametrul cercul de rostogolire Dr se folosesc în calcule pentru determinarea

altor parametri de bază ai angrenajului.
Raportul de transmisie poate fi exprimat prin raportul numerelor de dinţi ai celor două
roţi z1 şi z2 Deoarece i = Dr/Dr2, iar Dr = zm (m fiind acelaşi pentru cele două roţi), rezultă:
Dr 2 z 2 p z 2
 
i= D r 1 z1 p z1

20
 CAPITOLUL II

Asamblarea angrenajelor cu roți dințate cilindrice

Operaţiile principale care se efectuează la asamblarea angrenajelor cu roţi dinţate cilindrice

sunt următoarele:

 pregătirea roților, a arborilor și a carcaselor în care se montează

 asamblarea roții din două bucăți

 asamblarea roții pe arbore

 verificarea angrenării

Pregătirea roților, arborilor și a carcaselor

Înainte de asamblare se verifică:

- precizia dimensională, rugozitatea suprafețelor și eventualele deformări ale roților dințate, ale
arborilor sau ale carcaselor ( nu se admit ovalități sau conicități ale alezajului sau ale arborelui
peste limitele prescrise în documentația tehnică)

- la carcase, după ajustarea planului de separație (în cazul celor din două bucăți) și verificarea
dimensională a alezajelor în care se montează arborele, se verifică distanța dintre axe (cu
micrometrul, cu șublerul, cu calibre speciale) și paralelismul acestora - fig. 7; cu ajutorul unui
ceas comparator al cărui suport se află în legătură cu primul dorn, iar palpatorul palpează cel de-
al doilea dorn

21
Fig. 7 - Verificarea distanţei dintre axe şi a paralelismului alezajelor:
1 - carcasa; 2 - bucşa; 3 şi 4 - dornuri calibrate; 5 - micrometru de interior.

Pentru angrenarea corectă a două roţi dinţate este necesar ca axele lor să fie în acelaşi
plan, să fie paralele, iar distanţa dintre ele să fie egală cu suma razelor de rostogolire a celor
două roţi.
Distanţa dintre axe se verifică cu micrometrul, cu șublerul, cu calibre speciale sau cu
dispozitive special construite.
Pentru măsurarea distanţei dintre axe se pot folosi arbori-etalon sau chiar arbori pe care
urmează a fi montate roţile dinţate. Măsurarea se face cu micrometrul şi chiar cu şublerul, dacă
precizia de măsurare satisface câmpul de toleranţă al distanţei dintre axe.
Metoda de măsurare, folosindu-se arbori-etalon, se utilizează când nu se cere o precizie
prea mare, deoarece jocurile dintre etalon şi lagărele în care se aşază influenţează rezultatele
măsurătorilor.

22
 Pentru verificări de poziţie si în cazul unei producţii de serie se utilizează dispozitive
speciale, pentru măsurarea distanţei dintre axe şi pentru verificarea perpendicularităţii
suprafeţelor frontale ale carcaselor, cu axa alezajului.

Asamblarea roților pe arbore

Asamblarea roților dințate pe arbori poate fi realizată în mai multe moduri, în funcție de forma
geometrică a părții arborelui pe care se montează roata, de momentul de răsucire transmis de la
arbore la roată, de soluția adoptată pentru împiedicarea deplasării axiale, etc.

Pe suprafețe cilindrice:
 cu ajustaj blocat
 cu ajustaj forțat
 cu ajustaj aderent
 presat ușor

Etape:
 se montează până în canalul arborelui (acolo unde este cazul)
 se introduce roata dințată pe suprafața cilindrică de centrare a arborelui( manual, cu
dispozitive speciale sau cu prese, în cazul roților de dimensiuni mari)
 fixarea roții pe arbore, în următoarele moduri:

1. cu pana și piulița; centrarea se face pe alezaj cilindric, iar momentul de răsucire se

transmite prin pană disc, asigurarea împotriva deplasării axiale se face cu șaiba și piulița
2. prin caneluri și piulița; centrarea și transmiterea momentului se face prin intermediul
canelurii, asigurarea împotriva deplasării axiale se face cu șaiba si piulița
3. cu pana pe con și asiguratǎ cu piulița; centrarea se face pe con, transmiterea momentului
de răsucire se face prin pana-disc
4. prin strângere cu șuruburi de gulerul arborelui; centrarea se realizează pe alezaj cilindric,
iar transmiterea momentului de răsucire se face prin bolțurile introduse în gulerul arborelui și
locașurile din roata dințată

23
5. prin ajustaj aderent sau blocat și fixat axial cu un șurub sau cu un știft; centrarea se face
pe capătul cilindric al arborelui, iar momentul de răsucire este transmis prin intermediul știftului
sau șurubului care trece prin butucul roții și prin arbore

Fig. 8 - Schema presării roţilor dinţate pe arbore

În figura 9 este prezentat un dispozitiv folosit în cazul asamblării unei roţi dinţate pe un
arbore cotit. Principiul de utilizare al acestui dispozitiv este următorul : roata dinţată 1 se
montează pe placa de reazem 2 şi, prin rotirea şurubului cu mâner 4, este împinsă spre umărul
arborelui cotit de-a lungul tijelor de ghidare 3.

24
Fig. 9 - Montarea roţii dinţate pe arbore cu autorul unei bucşe

Defectele cele mai frecvente care apar după asamblarea roţii pe arbore sunt următoarele:
- montarea necorespunzătoare a roţii dinţate, datorită neatenţiei, în special la începutul
introducerii arborelui în alezaj sau datorită dispozitivului de asamblare care nu asigură o ghidare
corectă
- respectiv legănarea roţii pe arbore, care este rezultatul prelucrării necorespunzătoare a
alezajului roţii dinţate, respectiv diametrul alezajului creşte într-o parte sau de la centru în
ambele părţi, având forma conică sau dublă conică
- deformarea roţii ce apare datorită strângerii prea mari dintre alezaj şi arbore sau datorită
- ovalităţii arborelui, având ca efect bătaia radială a roţii
- contact neetanş între roată şi gulerul arborelui datorită faptului că presarea nu este
suficientă 
- bătăi radiale şi frontale datorate unor prelungiri necorespunzătoare, existenţei unei
excentricităţi, neparalelismului dintre axa alezajului şi axa cercului de rostogolire al roţii etc.

25
 Roţile dinţate funcţionează normal dacă la montarea lor se asigură: paralelismul arborilor,
coincidenţa centrelor de greutate ale roţilor dinţate cu axele lor de rotaţie şi respectarea distanţei
dintre axele arborilor.
Controlul arborelui, cu roata dinţată montată, constă în verificarea bătăilor radiale şi
frontale, cu ajutorul unui dispozitiv special (fig. 10).
Pentru aceasta, arborele 1 se aşează pe prismele 2, iar acestea pe masa de control 3. Se
reglează înălţimea prismelor pentru ca arborele să fie perfect orizontal, folosindu-se
comparatorul 4. Apoi, între dinţii roţii 5 se introduce calibrul 6, peste care se aşează palpatorul
7, reglat în poziţia zero.
Se învârteşte roata dinţată cu 2-3 dinţi şi se măsoară abaterea faţă de poziţia zero. Bătaia
radială nu trebuie să fie mai mare de 0,025-0,075 mm.
Bătaia frontală se măsoară cu comparatorul 8 şi nu trebuie să fie; mai mare de 0,10-0,15
mm.
În cazul în care bătăile frontale şi radiale depăşesc valorile admisibile, roata dinţată se
demontează de pe arbore şi se presează din nou, însă rotită cu un unghi oarecare faţă de poziţia
iniţială.
Dacă şi după aplicarea acestui procedeu, abaterile sunt mai mari decât cele admisibile,
atunci roata se demontează şi se înlocuiește cu alta.
După aceste verificări, se montează arborii în lagăre şi se efectuează controlul angrenării.

26
Fig. 10 - Verificarea montării roţilor dinţate.

Verificarea angrenării

Controlul calităţii asamblării grupului de repere în cadrul subansamblului sau

ansamblului se face prin verificarea petei de contact.
Pentru a efectua acest control, danturile celor două roţi ale angrenajului supus verificării,
sunt mai întâi spălate şi degresate, după care flancurile dinţilor roţii dinţate conducătoare se
vopsesc cu un strat subţire de albastru de Paris sau amestec de negru de fum cu petrol. Apoi,
roata conducătoare se roteşte încet, de preferinţă manual, urmărindu-se amprentele lăsate pe
flancurile dinţilor roţii dinţate conduse (fig. 11).
Se consideră că angrenarea este bună, şi deci roţile sunt corect montate (fig.11, a), dacă
pata de contact acoperă partea centrală a dinţilor (40-60o/ 0 din înălţime şi 50-70% din lăţimea
dinţilor). Pata de contact reprezentată în figura 10, c deşi are o poziţie centrală, este plasată prea
aproape de fundul dintelui, ceea ce dovedeşte că alezajele lagărelor sunt coaxiale, însă distanţa
dintre axe este prea mică.
Dimpotrivă, pata reprezentată în figura 11, c, dovedeşte, că alezajele sunt coaxiale,
distanţa dintre axe este însă prea mare. Petele de contact deplasate lateral (fig. 11, d şi e) indică
o angrenare necorespunzătoare, fie datorită neparalelismului axelor celor doi arbori, fie datorită
montării greşite a roţilor pe arbori.

27
Fig. 11 - Controlul asamblării angrenajelor cu ajutorul petelor de contact

In practică, calitatea angrenării şi modul de funcţionare a angrenajului se apreciază şi

după zgomotul produs. Roţile dinţate care angrenează între ele trebuie să se rotească lin, iar
zgomotul produs de ele să fie permanent uniform.
Zgomotul prea mare sau schimbător se produce totdeauna din cauza erorilor de execuţie
sau de montare a roţilor dinţate.
În funcţie de caracterul zgomotului produs în timpul funcţionării se stabilesc cauzele care
le generează şi anume:
- zgomotul pulsat se datoreazǎ excentricităţii roţilor
- vâjâitul puternic şi şocurile se datoreazǎ pasului mare şi profilului neuniform
- scârţâitul este generat de asperităţile de pe profilul dinţilor

Tot pentru o funcţionare liniştită şi corectă, jocurile laterale şi cele radiale trebuie să aibă
valori optime. Mărimea acestor jocuri este funcţie de distanţa dintre axe şi precizia de prelucrare
a roţilor.
Jocurile laterale mari duc la şocuri, uzura rapidă şi chiar ruperea dinţilor.

28
 Jocul radial depinde de modul de prelucrare a dinţilor şi se ia 0,15-0,30 din valoarea
modulului.
Jocul dintre flancurile roţilor dinţate în angrenare se poate verifica manual, reglând roţile
conjugate la distanţa teoretică dintre axe şi determinând jocul total printr-un calibru de interstiţii
sau sârmă de plumb. Prin rotirea manuală a roţilor, sârma se turteşte între dinţi. Grosimea
sârmelor turtite se măsoară cu micrometrul. Jocurile pot fi controlate mai precis cu ajutorul unor
dispozitive speciale.

29
 CAPITOLUL III

Întreținerea angrenajelor cu roți dințate cilindrice

Întreținerea este ansamblul de operaţii ce vizează menţinerea maşinilor, a instalaţiilor şi a

utilajelor în condiţii normale de funcţionare între două reparaţii consecutive, reducând riscul apariţiei
întreruperilor în funcţionare.
Este necesar ca periodic să se verifice şi starea accesoriilor din dotarea maşinii, utilajului şi a
instalaţiei respective, chiar dacă sunt situaţii când unele dintre acestea sunt folosite mai rar.
Activitatea de întreţinere şi reparare a utilajelor este impusă de faptul că, pe parcursul folosirii
lor productive, acestea sunt supuse procesului de uzură fizică şi morală. Ca urmare, a procesului de uzură
fizică, are loc un proces de pierdere treptată a valorii de întrebuinţare a utilajului, şi în final o pierdere a
capacităţii de satisfacere a nevoii sociale pentru care a fost creat.
Obţinerea unei durate de funcţionare normale cât mai lungi se poate realiza prin încetinirea
procesului de uzare fizică a pieselor componente, aceasta asigurându-se prin: exploatarea maşinilor,
utilajelor şi instalaţiilor la sarcina normală (prin evitarea supraîncărcărilor), întreţinerea corectă şi curăţirea
zilnică, ungerea pieselor în mişcare, observarea continuă a stării şi funcţionării lor, lucrul de bună calitate a
echipelor de întreţinere şi reparaţii şi executarea reparaţiilor la timp, conform prescripţiilor întreprinderii
constructoare.

Realizarea unor activităţi de întreţinere corespunzătoare a utilajelor are o serie de avantaje,

dintre care mai importante sunt:

 creşterea perioadei de timp în care utilajul este în stare de funcţionare şi realizarea producţiei
conform graficelor

 creşterea randamentului şi a preciziei de funcţionare a utilajelor

 reducerea costurilor de producţie şi, implicit, creşterea eficienţei activităţii de producţie

Ungerea angrenajelor se realizează mai greu, deoarece suprafețele de contact ale roților fiind
mici şi presiunea specificǎ relativ mare, lubrifiantul este îndepărtat de pe locul de ungere. În plus,
datorita forței centrifuge care apare in timpul funcționarii roților dințate, lubrifiantul are tendința de a
30
fi îndepărtat, astfel cǎ filmul de ulei este destul de greu de menținut. De aceea, lubrifianții trebuie în
primul rând sa aibă o aderențǎ mare.

Lubrifianții folosiți sunt uleiurile minerale și unsorile consistente care trebuie sǎ asigure
continuitatea filmului de lubrifiant de pe flancurile dinților în contact și sǎ micșoreze zgomotul produs
în timpul funcționǎrii. Sistemele de ungere folosite sunt ungerea prin barbotare și ungerea sub presiune
(în circuit deschis sau închis).

CAPITOLUL IV

31
 Norme de tehnica securității muncii la asamblarea angrenajelor cu
roți dințate cilindrice

Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi înlăturarea cauzelor care pot provoca

accidente de muncǎ şi îmbolnăviri profesionale trebuie luate o serie de măsurări și sarcini ce
revin atât conducătorului locului de muncă, dar şi lucrătorului.

Norme de tehnica securității muncii la asamblarea angrenajelor:

 asigurarea iluminatului, încălzirii şi a ventilaţiei în atelier

 maşinile şi instalaţiile să fie echipate cu instrucţiuni de folosire

 să fie asigurată legarea la pământ şi la nul a tuturor maşinilor acţionate electric

 maşinile să fie echipate cu ecrane de protecţie conform normelor de protecţie a muncii

 atelierele să fie echipate în locuri vizibile cu mijloace de combatere a incendiilor

 atelierul să fie dotat cu mijloace de ridicare pentru manipularea pieselor mai mari de 20
kg

 muncitorii să poarte echipament bine ajustat pe corp cu mânecile încheiate, iar părul să
fie acoperit sau legat

 înainte de începerea lucrului va fi controlată starea maşinilor, a dispozitivelor de pornire-

oprire şi inversare a sensului de mişcare

 se va verifica înaintea lucrului dacă atmosfera nu este încărcată cu vapori de benzină sau
alte gaze inflamabile sau toxice

 la terminarea lucrului se deconectează legăturile electrice de la prize, maşinile vor fi

oprite, sculele se vor aşeza la locul lor, iar materialele şi piesele vor fi stivuite în locuri
indicate

32
 muncitorii nu se vor spăla pe mâini cu emulsie de răcire şi nu se vor şterge pe mâini cu
bumbacul utilizat la curăţirea maşinii. Dacă pentru spălarea maşinilor a fost necesară
utilizarea produselor uşor inflamabile se vor folosi imediat apa şi săpun

 ciocanele trebuie să aibă cozi de lemn de esenţă tare, fără noduri sau crăpături; este
interzis lucrul cu ciocanele, nicovalele care au fisuri, ştirbituri, spărturi sau deformări în
formǎ de floare

 la folosirea trasatoarelor se cere atenţie pentru a nu produce înţepături, iar după utilizare
vor fi aşezate în truse speciale

33
 BIBLIOGRAFIE

 Aurel Ciocîrlea Vasilecu, Mariana Constantin - Asamblarea, întreținerea

și repararea mașinilor și instalațiilor - Editura ALL EDUCATIONAL
2002

 Ruxandra Noia, Liliana Tenescu - Organe de mașini și mecanisme -

Editura Sigma 2002

 Aurel Ciocîrlea Vasilecu, Mariana Constantin - Sisteme de transmitere a

mișcării - Editura CD PRESS 2007

 Auxiliar Curricular - Lucrări de întreținere și reparații 2008

34
 ANEXE

Transmisie cu roţi dinţate

35
Reductor cu două trepte

Angrenare roti dinţate

36
37