CURS 18

DENSITATEA LEMNULUI
►FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DENSITATEA
LEMNULUI
CURS 18
FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ DENSITATEA LEMNULUI

Specia lemnoasă
Specia lemnoasă influenţează densitatea lemnului ca urmare a
deosebirilor privind natura, mărimea şi proporţia de participare
a elementelor anatomice în componenţa acestuia.
Astfel, pentru aceleaşi condiţii de vegetaţie, speciile lemnoase
prezintă densităţi diferite.
Aprecierea sau compararea diferitelor specii se face în funcţie de
densitatea absolută (densitatea lemnului anhidru – ρ0).
CURS 18
Speciile lemnoase se clasifică în şase grupe:

 specii de lemn foarte grele (ρ0800 kg/m3);

 specii de lemn grele (ρ0=701-800 kg/m3);
 specii de lemn semigrele (ρ0=601-700 kg/m3);
 specii de lemn semiuşoare (ρ0=501-600 kg/m3);
 specii de lemn uşoare (ρ0=401-500 kg/m3);
 specii de lemn foarte uşoare (ρ0400 kg/m3).

Lemnul cu densitatea cea mai mare este cel de guaiac (ρ16=1302

kg/m3), iar cel cu densitatea cea mai mică este cel de balsa (ρ0=116
kg/m3).
CURS 18
La speciile lemnoase europene, valorile densităţii sunt cuprinse
între 250 şi 1000 kg/m3.
La speciile forestiere din România, densitatea lemnului uscat la
aer (ρ15) variază între 350 şi 980 kg/m3.

Specia Densitatea absolută Specia Densitatea absolută

ρ0 ( kg/m3) ρ0 ( kg/m3)
Răşino Pin strob 380 Foioase Paltin de munte 610
ase
Brad, molid 410 Cireş 620
Pin silvestru 490 Ulm de câmp 630
Larice 600 Nuc comun 640
Tisă 670 Mesteacăn 680
Pin de baltă 780 Frasin 690
Foioas Plop negru 390 Fag, gorun, stejar 700
e
Plop tremurător 430 Salcâm 730

Salcie albă 490 Carpen 780

Tei 540 Corn 990

CURS 18
Structura lemnului
Densitatea lemnului este influenţată atât de structura
microscopică, cât şi de structura macroscopică.
Din punct de vedere al structurii microscopice, densitatea
lemnului depinde de grosimea pereţilor celulari, de natura şi
proporţia elementelor anatomice.

Tipul celulei (elemente anatomice) Grosimea membranei celulare, gmc

(μm)

Traheide timpurii 0,85 – 4,2

Traheide târzii 3,3 – 11,5

Fibre 2– 7

Elemente de vase 1,5 – 3

Celule de parenchim 2– 4
CURS 18
Speciile care au o proporţie mare de elemente anatomice cu pereţi
groşi şi lumen îngust, prezintă densităţi mult mai mari faţă de
speciile care au un conţinut mare în elemente anatomice cu pereţi
subţiri.

● la lemnul de guaiac, care are densitatea cea mai mare,

proporţia de fibre (elemente anatomice cu pereţi groşi) este de
70-80%, în raport cu proporţia de vase (3-5%) şi proporţia de
celule de parenchim (7-10%), elemente anatomice cu pereţi
subţiri.
● lemnul de balsa, considerat cel mai uşor, are proporţia de fibre
de numai 4%, proporţia de vase de 9%, proporţia de parenchim
radial de 11-13%, iar proporţia de parenchim lemnos
longitudinal de 74%.
CURS 18
Caracterele macroscopice care au o influenţă importantă asupra
densităţii lemnului sunt: proporţia de lemn târziu, lăţimea
inelelor anuale precum şi prezenţa duramenului şi alburnului în
secţiunea transversală a arborilor.
1. Proporţia de lemn târziu influenţează pozitiv densitatea
lemnului prin însăşi diferenţa dintre densităţile lemnului târziu şi
timpuriu.
Astfel, lemnul târziu fiind alcătuit din celule cu pereţi groşi şi
lumen îngust, are densitatea mai mare decât a lemnului
timpuriu.
Raportul între densitatea lemnului târziu şi timpuriu este
cuprins între 1,5 - 3, diferit funcţie de specie.
CURS 18
Densitatea creşte cu creşterea proporţiei de lemn târziu, liniar
(pin) sau după o curbă (frasin).
Poporţia mai mare de lemn târziu asociată şi cu unele modificări
cauzate de presiunea din membranele celulare conduc la creşterea
densităţii lemnului la baza şi sub coroana arborilor

2. Lăţimea inelelor anuale influenţează densitatea în mod diferit, în

funcţie de specia lemnoasă:
● La speciile de răşinoase, odată cu creşterea lăţimii inelelor
anuale, densitatea lemnului scade, motivul fiind micşorarea
proporţiei de lemn târziu, respectiv a proporţiei de traheide cu
pereţi groşi
CURS 18
- lăţimea mică a inelelor anuale (1-2 mm), în cazul unor specii de
răşinoase, îndeosebi la brad şi molid, asigură lemnului calităţi
mecanice ridicate, bazate pe densitatea sporită a lemnului.
- la lăţimi de peste 3 mm, calitatea lemnului începe să scadă, iar
la lăţimi de peste 5 mm, proprietăţile mecanice devin
necorespunzătoare, datorită scăderii accentuate a densităţii.

● La speciile de foioase cu porii dispuşi tipic inelar şi la fag (foios

cu porii uniform împrăştiaţi), creşterea lăţimii inelelor anuale
este însoţită de majorarea densităţii întrucât creşte şi proporţia
de lemn târziu şi odată cu aceasta se măreşte proporţia de celule
cu pereţi groşi (fibre) care au rol de rezistenţă.
CURS 18
● Celelalte specii de foioase cu porii împrăştiaţi se comportă
asemănător cu lemnul de răşinoase. Astfel, la plop densitatea
scade cu creşterea lăţimii inelelor anuale, după o curbă
asemănătoare cu a lemnului de molid.
CURS 18
3. Variaţia densităţii pe secţiunea transversală a arborilor - depinde
de existenţa celor două zone distincte de duramen (în partea
centrală) şi alburn (la periferie).
În general, densitatea lemnului din duramen este mai mare decât
densitatea lemnului din alburn.

[ex: în urma cercetărilor efectuate asupra densităţii convenţionale,

la arborii de stejar de 15 ani, s-a constat că aceasta are valori mai
mari în zona centrală a secţiunii transversale, în duramen (550
kg/m3) şi mai mici în zona periferică, în alburn (510 kg/m3)].
CURS 18
Poziţia lemnului in cuprinsul arborelui
Lemnul din cele trei părţi principale ale arborelui (trunchi, crăci
şi rădăcină) prezintă particularităţi diferite din punct de vedere al
structurii şi compoziţiei chimice, particularităţi care se răsfrâng şi
asupra densităţii acestuia.
● lemnul din crăci are densitatea mult mai mare decât lemnul
provenit din trunchi
- la molid, densitatea lemnului din crăci este de două ori mai
mare decât a lemnului din trunchi;
- la foioase, diferenţa este ceva mai mică.

● lemnul din rădăcină are densitatea cea mai mică, în raport cu

lemnul din trunchi şi din crăci.
CURS 18
● lemnul din trunchi, privit separat, are densitatea variabilă atât
pe înălţime cât şi pe secţiunea transversală a acestuia (pe rază).
Această variaţie este însă diferită în funcţie de specie:
- la molid, densitatea este constantă pe întreaga înălţime a
trunchiului;
- la pin şi mesteacăn, densitatea scade constant de la baza
trunchiului spre coroană:
- la larice şi brad, densitatea are o scădere uşoară de la bază spre
coroană, dar creşte din nou sub coroană.
- lemnul din trunchiurile arborilor de fag şi stejar prezintă o
densitate maximă la baza trunchiului, rămânând apoi constantă
pe o înălţime relativ mare, pentru a creşte din nou sub coroană.
CURS 18
Variaţia densităţii pe raza trunchiului depinde de asemenea de
specia lemnoasă:
- în general, la speciile de răşinoase, densitatea creşte de la
măduvă spre coajă;
- la speciile de foioase cu porii dispuşi tipic inelar, aceasta scade
pe aceeaşi direcţie;
- la unele specii însă (pin, larice), densitatea maximă se
înregistrează la o anumită distanţă de măduvă.

În strânsă legătură cu variaţia densităţii în secţiunea transversală

a trunchiului este şi vârsta arborilor, care influenţează densitatea
diferenţiat funcţie de specie:
CURS 18
- la lemnul de pin silvestru, densitatea creşte până la vârsta de
circa 50 ani, după care înregistrează o scădere;
- la molid, are loc o creştere a densităţii până la vârsta de 105 ani,
după care se micşorează;
- la stejar şi la fag, densitatea scade constant cu vârsta arborilor;

Condiţiile de vegetaţie

Clima, dispunerea faţă de punctele cardinale, altitudinea, tipul

solului, tipul şi consistenţa arboretelor, joacă un rol important în
ceea ce priveşte variaţia densităţii, influenţând sensibil valoarea
acesteia.
CURS 18
- ● În general, lemnul arborilor crescuţi pe soluri bogate, în
condiţii optime de vegetaţie, are densitatea cea mai mare, pe când
la arborii crescuţi pe soluri sărace, în condiţii climatice secetoase
sau prea reci, densitatea este cea mai mică.
● Lemnul arborilor crescuţi pe soluri mlăştinoase, are densitatea
mică în raport cu cea a arborilor crescuţi pe soluri normale.
● Speciile de răşinoase în condiţii de vegetaţie mai puţin
favorabile, densitatea este mai mare, în timp ce la speciile de
foioase (mesteacăn, plop tremurător), densitatea în aceleaşi
condiţii este mai mică.
[la speciile de răşinoase măsurile silviculturale care urmăresc
sporirea creşterii arborilor (aplicarea de îngrăşăminte) au ca efect
micşorarea densităţii].
CURS 18
-
● În cadrul arealului natural de dezvoltare, la speciile de
răşinoase, densitatea lemnului creşte cu altitudinea până la o
anumită limită, după care scade, pe când la foioase (ex. fag),
densitatea scade cu altitudinea.
● În ceea ce priveşte latitudinea, se poate afirma că la răşinoase,
densitatea creşte de la sud spre nord, iar la foioase, aceasta scade
în aceeaşi direcţie.