CURS 17

DENSITATEA LEMNULUI

DENSITATEA LEMNULUI MASIV APARENT

CURS 17
Densitatea convenţională (ρc)
Densitatea convenţională, reprezintă masa lemnului anhidru
(U=0) care se găseşte în unitatea de volum maxim al lemnului
(U≥Usf) şi se determină cu ajutorul relaţiei:

m0
c  , [kg/m3; g/cm3]
vmax
în care: Vmax este volumul lemnului la umiditatea egală cu punctul
de saturaţie a fibrei sau superioară acestuia.

Pentru aceeaşi specie, densitatea convenţională are valoarea cea

mai mică, dintre diferitele tipuri de densităţi.
CURS 17
Valoarea densităţii convenţionale exprimă în orice moment
cantitatea de lemn absolut uscat sau de elemente anatomice
uscate care se află într-o unitate de volum, la lemnul proaspăt
doborât (densitate de bază.
Acest lucru are o însemnătate deosebită în industria prelucrării
lemnului, respectiv:
- la fabricarea plăcilor din fibre de lemn,
- la fabricarea hârtiei şi a pastei mecanice.

Densitatea convenţională este un parametru des utilizat în calcule

la procesele de tratare termică a lemnului, uscare şi impregnare.
Densitatea convenţională are însemnătate deosebită şi ca termen
de comparaţie între diverse specii lemnoase.
CURS 17
Pornind de la valoarea densităţii convenţionale şi luând în
considerare mărimea volumului de lemn pe picior (Vmax) la
arborii în picioare, se poate determina biomasa (substanţa uscată)
produsă de un anumit arboret:

m0 = Vmax  ρc

În funcţie de cerinţe, biomasa poate fi recalculată ulterior pentru

diferite umidităţi de referinţă ale lemnului.

Densitatea convenţională, spre deosebire de alte densităţi ale

lemnului, nu este influenţată de umiditate.
CURS 17
Densitatea parţială ( U ' )
Densitatea parţială este dată de raportul dintre masa probei în
stare absolut uscată şi volumul său aflat la o anumită umiditate.

m0
U '  , [kg/m3; g/cm3]
vU

Valoarea minimă a densităţii parţiale se înregistrează când

umiditatea lemnului este egală sau mai mare decât punctul de
saturaţie a fibrei (U30%) şi volumul acestuia este maxim.
În acest caz, densitatea parţială este egală cu densitatea
convenţională.
CURS 17
Densitatea lemnului cu volum spaţiat (  sp )
Prin lemn cu volum spaţiat se înţelege lemnul rotund şi despicat,
fasonat în steri, precum şi cel sub formă de particule (tocătură,
rumeguş, aşchii).
În primul caz se determină masa sterului, iar în al doilea caz
densitatea în vrac.

Densitatea lemnului cu volum spaţiat se determină cu relaţia

generală:
m
 sp  3
, [kg/ msp ; g/ cmsp3 ]
vsp
în care:
- m este masa lemnului de steri sau sub formă de particule;
- Vsp este volumul spaţiat al acestora.
CURS 17
O formă particulară de exprimare a acestei densităţi o reprezintă
masa sterului care are ca unitate de măsură (kg/st).
Masa sterului prezintă însemnătate pentru lemnul destinat spre
mangalizare, pentru combustibil sau pentru distilare uscată.
Astfel:
- la lemnul de steri pentru mangalizare şi combustibil, masa
sterului este normată în funcţie de specia lemnoasă după cum
urmează:
• ρst = 500 kg/st – pentru lemn de fag;
• ρst = 485 kg/st – pentru foioase moi;
• ρst = 350 kg/st – pentru răşinoase.
- în cazul lemnului pentru distilare uscată, masa sterului este de
max. 525 kg/st.
CURS 17
Masa sterului, aşa după cum reiese din datele menţionate, este
influenţată de:
- specia lemnoasă;
- tipul sortimentului fasonat;
- umiditatea lemnului;
- timpul scurs de la doborârea arborilor.

Densitatea în vrac (ρvrac) este egală cu masa unei cantităţi de lemn

sub formă de particule care are volumul spaţiat de 1m3. Ea se
3
exprimă în ( kg / msp ) şi prezintă importanţă pentru industria
celulozei şi hârtiei.
CURS 17
Densitatea în vrac este influenţată de dimensiunile şi forma
particulelor, ambele dependente la rândul lor de tipul utilajului
folosit la prelucrare.
Alţi factori de influenţă sunt: specia şi umiditatea lemnului.

Este important de menţionat că în timpul transportului, dar şi

după o perioadă mai lungă de depozitare, prin tasarea
particulelor, densitatea în vrac suferă modificări importante.
CURS 17
DETERMINAREA DENSITĂŢII LEMNULUI
Densitatea lemnului se determină prin calcul, utilizând relaţiile
corespunzătoare fiecărui tip de densitate. În toate cazurile trebuie
cunoscute masa şi volumul probelor.

Determinarea densităţii substanţei lemnoase

Densitatea substanţei lemnoase se calculează cu relaţia:

msl
 sl  , [kg/m3 , g/cm3]
Vsl
Pentru determinare se foloseşte lemn mărunţit foarte fin, a cărui
masă se poate determina destul de exact, prin cântărire la o
balanţă analitică.
CURS 17
Volumul substanţei lemnoase se determină însă cu dificultate, de
aceea se foloseşte metoda picnometrului (vezi laborator).
Determinările efectuate cu ajutorul picnometrului, folosind ca
lichid de imersie toluenul, conduc la valori ale densităţii substanţei
lemnoase egale cu 1,44 – 1,46 g/cm3.

Determinarea densităţii lemnului masiv aparent

Pentru fiecare tip de densitate se face calculul raportând masa (în

kg; g) stabilită prin cântărire, la volum (în m3; cm3) stabilit pe
baza celor trei dimensiuni (L x l x g), utilizând, după caz, una din
relaţiile.
m0
0 
V0
CURS 17
Pentru determinarea densităţii, în cazul probelor cu formă
neregulată, volumul epruvetelor se stabileşte prin scufundarea
acestora în apă sau mercur, măsurându-se volumul lichidului
dislocuit, cu o precizie de 0,01 cm3. Se foloseşte volumometrul cu
apă sau volumometrul cu mercur.

Datorită higroscopicităţii lemnului, aplicarea procedeului

scufundării în apă, va fi însoţită de erori. În vederea reducerii
acestora, se poate aplica un strat izolator foarte subţire de
parafină sau ulei, pe suprafaţa epruvetelor.

Determinarea densităţii lemnului cu volum spaţiat

Masa sterului se determină prin cântărire, lemnul fiind stivuit în
figuri geometrice şi având un volum spaţiat exprimat în steri.
Pentru cântărire se foloseşte o basculă zecimală obişnuită (sarcina
maximă de 500 kg, cu precizia de 0,5 kg).
CURS 17
Densitatea în vrac se determină prin cântărirea unei cantităţi cu
volumul spaţiat de 1 m3 (rumeguş, aşchii, tocătură).
Pentru cântărire se foloseşte o ladă cu volumul interior de 1 m3 .

Calculul densităţii în vrac se efectuează cu relaţia:

m Lp  m Lg
 vrac  , (kg/m3; g/cm3)
Vsp

în care: - mLp este masa lăzii cu particule;

- mLg este masa lăzii goale;
- Vsp este volumul spaţiat (1m3sp).