CURS 20+21

►Poprietăţile mecanice ale lemnului.

Factori de influenţă
CURS 20+21
Poprietăţile mecanice ale lemnului. Factori de influenţă

Lemnul ca material anizotrop-ortotrop

Datorită structurii complexe și neuniforme, lemnul poate fi
descris ca material anizotrop-ortotrop, proprietățile sale fiind
diferite după trei direcții principale de elasticitate, trei axe
reciproc perpendiculare - longitudinală, radială și tangențială -
paralele cu secțiunile principale prin lemn.

- axa longitudinală L este paralelă cu fibrele lemnului;

- axa radială R este perpendiculară pe fibrele lemnului, în
direcție radială;
- axa tangențială T este perpendiculară pe fibrele lemnului,
tangentă la inelele anuale.
CURS 20+21
În raport cu cele trei secțiuni principale prin lemn (transversală,
longitudinală - radială și longitudinală - tangențială) rezultă trei
plane de anizotropie elastică: tangențial - radial TR, longitudinal -
radial LR și longitudinal - tangențial LT.
CURS 20+21

Similar cu alte corpuri solide, lemnul supus acţiunii unor forţe

exterioare îşi schimbă forma şi dimensiunile, se deformează.

După îndepărtarea forţelor, materialul poate să revină la forma

şi dimensiunile iniţiale, dacă solicitarea a rămas în domeniul
elastic, sau deformaţiile pot dispare parţial sau total, dacă
solicitarea este în domeniul elasto-plastic, respectiv în domeniul
plastic.

• proprietatea materialelor de a reveni la forma şi dimensiunile

iniţiale, după îndepărtarea forţelor care au produs deformarea,
se numeşte elasticitate;
• proprietatea acestora de a înregistra, sub anumite forţe,
deformaţii permanente, se numeşte plasticitate.
CURS 20+21
Principalele proprietăţi mecanice ale lemnului sunt:
♦ Rezistenţa lemnului la compresiune paralelă cu fibrele lemnului, σcII;
♦ Rezistenţa lemnului la compresiune perpendiculară pe fibrele lemnului, σc┴;
♦ Rezistenţa lemnului la tracţiune paralelă cu fibrele lemnului, σtrII;
♦ Modulul de elasticitate la încovoiere statică, EtrI;
♦ Rezistenţa lemnului la tracţiune perpendiculară pe fibrele lemnului, σtr┴;
♦ Rezistenţa lemnului la încovoiere statică, σi;
♦ Modulul de elasticitate la încovoiere statică, Ei;
♦ Rezistenţa lemnului la încovoiere dinamică cu şoc, K;
♦ Rezistenţa lemnului la forfecare, τf;
♦ Rezistenţa lemnului la despicare, σd;
♦ Rezistenţa lemnului la răsucire sau torsiune, τras;
♦ Rezistenţa lemnului la smulgerea cuielor şi şuruburilor, Rc;
♦ Duritatea lemnului, HB, HJ
CURS 20+21
Proprietăţile mecanice ale lemnului, respectiv proprietăţile
elastice, plastice şi de rezistenţă, depind de un număr mare de
factori, atât datorită caracteristicilor de structură cât şi datorită
direcţiei, mărimii, naturii, duratei şi vitezei de aplicare a forţelor.

Astfel, principalii factori de influenţă sunt:

- tipul de solicitare;
- structura lemnului;
- densitatea, umiditatea şi temperatura lemnului;
- direcţia de solicitare, forma şi mărimea elementelor solicitate.

1. Tipul de solicitare
Aceeaşi probă de lemn va avea rezistenţe diferite în funcţie de
tipul de solicitare (statică sau dinamică).
CURS 20+21
Rezistenţele mecanice sunt diferite în raport cu natura sarcinilor:
statice – când cresc lent şi uniform şi dinamice.

• Sarcinile dinamice pot să acţioneze cu intensitate constantă sau

variabilă, în acelaşi sens sau alternativ (oscilatoriu), continuu,
periodic sau brusc.

• Acţiunea sarcinilor asupra aceleiaşi piese se poate desfăşura pe o

perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp.
Astfel:
- lemnul prezintă rezistenţe mai mari la tracţiune paralelă,
compresiune paralelă şi încovoiere statică;
- lemnul prezintă rezistenţe mai mici la despicare, forfecare şi
tracţiune perpendiculară.
CURS 20+21
2. Structura lemnului
Proprietăţile mecanice ale lemnului sunt influenţate atât de
structura macroscopică cât şi de structura microscopică.
Din punct de vedere microscopic, influenţează comportarea
acestuia le diferite solicitări.
- tipul şi caracteristicile elementelor anatomice componente,
îndeosebi grosimea membranei celulare, mărimea lumenului, şi
proporţia de participare;
- modul de aranjare şi distribuţia elementelor anatomice în
structura lemnului.

Din punct de vedere macroscopic:

- lăţimea inelelor anuale şi proporţia de lemn târziu.
• lemnul târziu este mai dur şi mai rezistent, dar mai puţin elastic
decât lemnul timpuriu.
CURS 20+21
• proporţia de lemn târziu influenţează pozitiv densitatea lemnului
şi implicit proprietăţile mecanice ale acestuia.

3. Densitatea lemnului
Între caracteristicile de structură, densitate şi rezistenţele
mecanice ale lemnului există o strânsă corelaţie. Cu creşterea
densităţii toate proprietăţile lemnului se majorează după o funcţie
liniară sau parabolică.

4. Umiditatea şi temperatura
Umiditatea şi temperatura sunt parametri care influenţează foarte
mult proprietăţile lemnului.
• Ca o regulă generală, rezistenţele mecanice ale lemnului scad de
la o valoare maximă, înregistrată la starea anhidră (U=0%), până
la o valoare minimă, atinsă la punctul de saturaţie a fibrei (Psf).
CURS 20+21
Influenţa densităţii - variaţiile rezistenţelor la încovoiere,
respectiv, la tracţiune paralelă cu fibrele .
CURS 20+21
Faţă de aceste precizări generale, există numeroase excepţii:

Pentru a obţine valori concludente şi comparabile pentru

rezistenţele mecanice, se recomandă ca epruvetele să fie testate la
aceleaşi condiţii de umiditate şi temperatură, corespunzătoare
condiţiilor normale de utilizare a lemnului.

(t=20±2 0C şi umiditatea relativă a aerului φ = 65±5% , astfel ca

umiditatea epruvetelor să fie de U=12±3%)
CURS 20+21
De la Psf, indiferent de umiditate, valorile rezistenţelor rămân
practic constante, dacă solicitările sunt la temperaturi pozitive,
normale.
• La punctul de saturaţie a fibrei rezistenţele mecanice sunt cu
circa 15-70% mai mici, faţă de valorile înregistrate la starea
anhidră a lemnului, în funcţie de specie şi tipul de solicitare.
• Umiditatea prezintă influenţă mai mică în cazul solicitărilor
dinamice.

5. Direcţia de solicitare
Direcţiei de solicitare în raport cu structura lemnului (direcţia
fibrelor lemnului şi poziţia inelelor anuale) poate fi:
• paralelă cu fibrele;
• perpendiculară pe fibre – radială sau tangenţială.
CURS 20+21
În funcţie de tipul solicitării lemnul este mai dur şi mai rezistent
paralel cu fibrele şi mai puţin rezistent în direcţie perpendicular pe
fibre.

• Rezistenţele lemnului se schimbă foarte mult în raport cu forma

şi dimensiunile pieselor. Astfel, la piesele cu dimensiuni mari,
influenţa este mai puternică, datorită prezenţei inevitabile a
defectelor.

Datorită multitudinii de factori care influenţează proprietăţile

mecanice ale lemnului, pentru determinarea acestora se folosesc
epruvete de mici dimensiuni, fără defecte, obţinute şi testate
după metode riguroase, standardizate, pe un număr suficient de
probe.