CANALE DE NAVIGAȚIE

CLASIFICARE

– canale de ocolire sau laterale, destinate ocolirii unor obstacole;

– canale de joncțiune, destinate stabilirii unei legături de transport între bazinele
a două sau mai multe râuri;
– canale de acces sau penetrație, care sunt legături scurte de la o cale navigabilă
către diverse obiective (de ex.: centre industriale, baze de materii prime,
orașe,..).
Realizarea unui canal de navigație trebuie să fie precedată de studii care să
justifice:
– necesitatea realizării căii
– posibilitatea realizării căii
– alegerea economică a soluției

TRASEUL ÎN PLAN ȘI PROFILUL LONGITUDINAL AL CANALULUI NAVIGABIL

La stabilirea traseului unui canal trebuie să se țină cont, în afară de factorul tehnic
și economic și de alți factori; și anume:
– modul de funcționare al canalului
– posibilitățile de întreținere
– siguranța lucrării
– interesele agriculturii privind furnizarea apei pentru irigații
– posibilitățile de alimentare a canalului și de curgere a apei.
Toate aceste considerente trebuie avute în vedere la operația de trasare a axei
canalului.
Secțiunea transversală a canalelor de navigație se caracterizează prin mărime și
formă
Mărimea necesară liberei navigații nu poate fi mai mică decât mărimea gabaritului
de apă (Bga x hga).

ΩC ≥ Bga hga

1
 Secțiunea transversală trebuie să îndeplinească și condiția:
ΩC = n∙ϰ
unde:
n – coeficient de blocaj (sau de profil)
ϰ – secțiunea transversală a convoiului de calcul (sau a navei)

Această condiție trebuie îndeplinită pentru a se asigura că secțiunea canalului este

suficient de mare pentru ca rezistența la înaintare și efectele circulației navelor asupra
canalului, să fie minime.

𝛺𝑎
𝑛= 𝜘

unde: ΩC – secțiunea udată a canalului [m2]

ϰ–

De exemplu:
– pentru canalul Rin – Main – Dunăre : n = 7,4
– pentru canalul Dunăre – Marea Neagră : n = 7

Forma secțiunii transversale a canalului poate fi:

– dreptunghiulară (a)
– trapezoidală (b)
– parabolică (c)
(poligonală)

Forma parabolică corespunde cel mai bine profilului de echilibru natural al albiilor,
dar este greu de executat și de aceea se înlocuiește cu forma poligonală, cu înclinări
variabile ale taluzurilor.

2
 VITEZA ECONOMICĂ DE CIRCULAȚIE

– este viteza la care, pentru o secțiune transversală dată, prețul de cost al

transportului efectuat cu o navă sau cu un convoi, este minim.
Valoarea minimă a prețului de cost ( p ), indică secțiunea ( Ω ) la care cheltuielile
de transport referitoare la flotă, sunt cele mai mici.

EFECTELE CIRCULAȚIEI NAVELOR ASUPRA CANALELOR

Circulația navelor în canale dă naștere la următoarele efecte:

– valuri de însoțire, care exercită o acțiune mecanică asupra malurilor (eroziune);
– coborâri de scurtă durată ale nivelului de apă, pe lungimea navei, care
generează pe de o parte, un curent de întoarcere, iar pe de altă parte presiuni
suplimentare pe taluzul canalului;
– curenți elicoidali provocați de elementele de propulsie ale navei și care
acționează asupra fundului canalului.

3
 PROTECȚIA TALUZURILOR FAȚĂ DE ACȚIUNEA VALURILOR

Execuția unei protecții de orice tip: din plăci, pereu, anrocamente, etc.,
necesită un calcul de verificare a stabilității pe taluz la acțiunea de deplasare
a valurilor.
Fenomenul cel mai periculos din punct de vedere al erodării unei
protecții, apare în special la retragerea valului de pe taluz când, pe fața
superioară are loc descărcarea rapidă de presiune a elementului, însoțită de
acțiunea forțelor hidrodinamice frontale (P), iar pe fața interioară, din cauza
coborârii cu întârziere a nivelului de apă înfiltrat, apare o subpresiune (w)
alături de tendința de antrenare (de sucționare) a particulelor mărunte de sol
(teren).

Îmbrăcăminţile de beton şi piatră sunt cel mai des utilizate, deoarece

sunt cele mai sigure în orice climat şi condiţii de lucru. Impermeabilizarea
părții inferioare a fundului albiei se poate face cu straturi de argilă, bentonită
sau materiale geosintetice (geomembrane sau bentofix) pentru reducerea
consecinţelor produse de pierderile de apă prin înfiltraţii. Dacă terenul este
nisipos sau prezintă fenomenul de clivaj (alunecare a straturilor, terenuri ne-
4
coezive), se recomandă acoperirea cu anrocamente (piatră spartă aruncată)
a întregului taluz până la fundul canalului.
Cele mai indicate tipuri de îmbrăcăminți sunt cele rugoase, permeabile,
așezate pe taluzuri cu înclinare redusă. Anrocamentele și pereurile se
comportă bine la acțiunea dinamică a valurilor și au durată lungă de folosință
dacă sunt corect dimensionate și executate; astfel, este importantă
respectarea următoarelor condiții:
– asigurarea părții inferioare a îmbrăcăminții;

– dimensionarea corectă a îmbrăcăminții;

– alcătuirea corectă a filtrului invers.

Există mai multe metode și formule de calcul a dimensiunilor

elementelor componente ale unei îmbrăcăminți din piatră pentru protecția
digurilor, aflate sub acțiunea valurilor. Din analiza comparativă a acestor
formule, rezultă că structura cea mai rațională a formulelor care stabilesc
greutatea elementelor de piatră, trebuie să fie de forma:
𝐾3 𝑦𝑎 3
𝐺= ⋅. ⋅ 𝑦𝑝 ⋅ ℎ3 unde:
𝜑(𝑚) 𝑦𝑝 −𝑦𝑎

K – este un coeficient specific tipului de îmbrăcăminte;

K = 1,93 – pentru anrocamente
K = 1,70 – pentru pereu
φ(m) – este o expresie care caracterizează influența înclinării
taluzului asupra stabilității elementului;
yP – greutatea specifică a pietrei din îmbrăcăminte;
ya – greutatea specifică a apei;
h – înălțimea de calcul a valului

Din această formulă se poate obține diametrul sferei echivalente (a

elementelor de piatră), diametru notat cu D:
5
 3 6G 3 𝐺
𝐷=√ = 1,25 ⋅ √
𝜋𝑦 𝑝 𝑦 𝑝

Pentru a preveni migrarea particulelor de teren de sub îmbrăcăminte,

în timpul retragerii valului de pe taluz sau în timpul oscilațiilor nivelului de
apă la circulația navelor, îmbrăcămințile din anrocamente, pereuri și plăci
prefabricate trebuie așezate pe unul sau mai multe straturi de piatră sortată,
dispuse în ordinea crescândă a granulației.
O astfel de configurație se poate observa în figura de mai jos:

1 – îmbrăcăminte de piatră
2 – pietriș
3 – grinzi (din lemn, beton armat, etc,)
4 – piloni

Numărul straturilor depinde de diametrul D al pietrelor din

îmbrăcăminte (sau lățimea Δb a rostului dintre plăci) și de diametrul d0 al
particulelor de pământ ce formează taluzul. Se cere ca diametrul mediu al
ultimului strat filtrant dn să satisfacă condiția:

6
 𝑑𝑛 ⩾ 0,2 ⋅ 𝐷𝑎,𝑝
sau
𝑑𝑛 ⩾ 2 ⋅ 𝛥𝑏
pentru a nu exista pericolul ieșirii elementelor stratului (de bază al taluzului)
prin spațiile libere ale îmbrăcăminții.

ZONA DE PROTECȚIE A TALUZULUI

Zpr = Zs + ΔH + Zi

Zs = zona de protecție superioară

Zi = zona de protecție inferioară
NMnav = nivel maxim navigabil
Nmnav = nivel minim navigabil
7
 ECLUZE DE NAVIGAȚIE

Ecluza de navigație este o construcție hidrotehnică destinată

circulației navelor între două biefuri (amonte și aval) cu niveluri diferite de
apă; servește la trecerea navelor de la un nivel de apă la altul, în dreptul
treptelor de cădere.
Bieful este sectorul de fluviu cuprins între două baraje sau două trepte
de cădere succesive. Bieful situat în amonte de baraj se numește bief
amonte, iar cel din aval de baraj, bief aval.
Dimensiunile de baza ale unei ecluze sunt : lungimea, lățimea și
adâncimea apei în sas.
Lungimea utilă a unei ecluze - este lungimea de la porțile amonte
până la porțile din aval.
Lățimea utilă a unei ecluze - este distanța măsurată între pereții eclu-
zei perpendicular pe aceștia.
Avant - port este suprafața de apă amenajată(protejată cu diguri) a
căii navigabile care se află în prelungirea sasului ecluzei și servește la facil-
itatea condițiilor de trecere prin ecluză, la staționarea și așteptarea navelor
și convoaielor în vederea ecluzării. Digurile porturilor de așteptare feresc
navele de acțiunea curenților puternici din aval de baraj, de valuri și vânt.
Pentru a permite acostarea navelor se construiesc estacade în bieful
amonte, unde adâncimile sunt mai mari.
Față de baraj, ecluza poate fi amplasată în amonte, în aval sau într-o
poziție intermediară.
Trecerea navelor prin ecluză se numește ecluzare.
Principalele părți componente ale ecluzei sunt:
– sasul sau camera ecluzei

– capetele ecluzei (amonte și aval)

– porturile de așteptare (amonte și aval)

8
Ecluza Porțile de Fier II

9
Ecluza Agigea

10