Porturi

Porturile sunt suprafeţe de apă şi uscat amenajate unde acostează navele pentru operaţii
comerciale, tehnice şi pentru adăpostire.

Condiţiile pentru amplasarea porturilor sunt:

- existenţa unui adăpost natural cât mai bun (vor fi folosite în acest scop golfurile);
- suprafeţele de apă şi uscat să corespundă volumului de operaţii care se desfăşoară în port;
- existenţa unei adâncimi naturale suficiente pentru deplasarea în siguranţă a navelor.

În funcţie de destinaţie porturile pot fi: - de mărfuri;

- de călători;
- mixte;
- cu alte destinaţii.

Din punct de vedere al navelor care: pot intra în porturi avem: - fluviale;
- maritime.

Porturile sunt compuse din: - acvatoriu (suprafaţa de apă) radă, bazine;

- o suprafaţă de teren.

Suprafaţa de teren este formata din: - frontul de operaţii cu danele de acostare;

- depozitele de mărfuri;
- clădirile de exploatare (administrative (şi sociale);
- căile de comunicaţie internă (căi ferate, şosele).

În continuare este prezentată o vedere generală a unui port la mare.

lac  3 lcn
2 bac  (5  6) bcn

4 4
3 5 5 5

1 3

bac 6 
acces nave
 lac

vv

1
 1 – acvatoriu;
2 – suprafaţa de uscat;
3 – diguri de apărare;
4. – moluri;
5. – bazine de acostare a navelor la dane;
6 – zona de întoarcere a navei.
lac – lungimea de acces în port sau distanţa minimă de oprire a navei. Accesul navelor în port
se face sub protecţia construcţiilor de apărare;
lcn – lungimea de calcul a navei;
bac – lăţimea şenalului de acces;
bcn – lăţimea de calcul a navei;
vv – viteza vânturilor dominante;
 - unghiul dintre direcţia vânturilor dominante şi direcţia de intrare în port
  30...50, max 70;
 - unghiul dintre direcţia ţărmului şi cea a drumului de acces în port. Are o valoare minimă
de 30 şi este necesar pentru va nava care se aproprie să nu fie aruncată de furtună pe mal.
În interiorul acvatoriului se amenajează moluri, iar pe moluri se amenajează cheiuri.
Lungimea cheiului (frontului) ocupată de nava acostată pentru operaţii delimitează dana.
Danele, cheiurile şi chiar molurile sunt specializate pe fel de mărfuri (şi categorii).
Rada portului sau avanportul, reprezintă suprafaţa de apă adăpostită de diguri împotriva
valurilor, curenţilor, gheţurilor sau înnisipării. În radă navele staţionează şi manevrează înainte de
intrarea sau plecarea din portul propriu-zis. În radă se mai pot executa şi operaţii de transbordare,
aprovizionare cu apă, alimente, combustibil.
Radele pot fi: naturale, artificiale sau mixte şi apar probleme la radele porturilor fluviale,
datorită suprafeţei reduse.
Suprafaţa acvatoriului trebuie să asigure şi întoarcerea navelor.
Raza minimă a drumului parcurs de nave pentru manevre în porturile maritime variază între
1,5 lcn şi 4,5 lcn.
Cercul de întoarcere este suprafaţa din acvatoriu rezervată navelor, pentru ca prin rotirea lor în
jurul unui punct sau prin alte manevre să-şi poată schimba direcţia de înaintare; aceasta poate
realiza manevrarea cu mijloacele proprii ale navei, manevrare prin utilizarea ancorelor sau cu
ajutorul remorcherelor.

l cn
2

30

60
r
0

2
 a) Întoarcerea prin mijloacele proprii ale navelor

r  Rtg 30  0,58R .

Diametrul cercului de întoarcere va fi: (se consideră R = 3 lcn)

 l 
D  2 r  cn   2(0,58R  0,5l cn )  4,5l cn
 2 

b) Prin utilizarea ancorelor nava se roteşte singură în juriul ancorei şi se obţine:

D = 2 lcn.

lcn

c) Atunci când manevra se face cu două remorchere, dintre care unul trage de pupă şi celălalt
de provă în sens invers, diametrul cercului de întoarcere va fi:
D  1,5 lcn.

Faţă de valorile minime indicate în cele 3 cazuri este necesar să se adauge o rezervă de
siguranţă, care depinde de la port la port.

Bazinele au în mod obişnuit o formă dreptunghiulară sau trapezoidală şi mai rar triunghiulară.
Gruparea bazinelor se poate face în schemă tip dinţi de pieptene sau schemă tip radial.
Lăţimea bazinelor este în funcţie de numărul navelor pe care le adăposteşte, de exemplu:
a) bazine în care nu se face întoarcerea navelor iar lungimea lor nu depăşeşte de 4 ori
lungimea unei nave;
b) bazine la care în mijloc se fac şi operaţii de transbordări, iar lungimea acestora depăşeşte
de 4 ori lungimea unei nave.
În funcţie de rolul lor, bazinele pot fi: de manevră, de operare, cu destinaţii speciale (pentru
şantiere navale, nave tehnice etc.). Dacă portul nu are radă adăpostită sau nu are amenajat un
avanport, atunci primul bazin de la intrare serveşte ca bazin de manevră.
Bazinele se execută astfel încât să permită intrarea uşoară a navelor. Lungimea bazinelor este
de max. 1,5 … 2 km. Şi minim 200 – 300m. Lăţimea lor trebuie să permită operarea mărfurilor pe
ambele laturi ale bazinului şi eventuala manevrare cu ajutorul remorcherelor.

Determinarea lăţimii bazinelor lungi.

3
 bcn bcn
10  15 m
lb1 2bcn

bcn lb2
2bcn

bcn

a) b)

Stabilirea lăţimii bazinului se face în funcţie de cerinţele de navigaţie şi de exploatare. Dacă

bazinul este lung şi se admite întoarcerea navelor, atunci lăţimea bazinului se determină după
schema a). De asemenea, trebuie ca în bazin să se poată circula în ambele sensuri şi atunci lăţimea
se determină ca în figura b).
Lăţimea bazinului se determină în final ca:
max lb1 , lb 2 , astfel încât să fie respectate ambele condiţii.

Determinarea lăţimii bazinelor scurte

În acest caz lăţimea bazinului trebuie să asigure ieşirea navei de la dană sub un unghi de 45
şi să permită circulaţia unei nave printre cele acostate la cheu.
Aceste condiţii sunt îndeplinite dacă lăţimea are cel puţin valoarea 4bcn.

bcn

2bcn

bcn
45

Elementele portului care interestează în exploatare sunt:

- Adâncimea acvatoriului Hmin.,
H min  Tmax  hr .
Tmax este pescajul celei mai mari nave.
hr – rezerva de navigaţie care se compune din rezerva de navigaţie sub chilă (element
principal al scheletului navei, dispus pe fundul acesteia în plan longitudinal), rezerva de valuri,
rezerva de viteză şi rezerva pentru depuneri.
- Suprafaţa acvatoriului Smin.

4
 Smin  N max  s  S.
Nmax este numărul maxim de nave care se pot afla la un moment dat în port;
s – suprafaţa de apă ocupată de o navă;
S – rezerva de suprafaţa de apă necesară manevrelor şi pentru siguranţă.

Frontul de acostare cuprinde totalitatea amenajărilor efectuate de-a lungul malurilor

acvatoriului pentru acostarea navelor şi executarea operaţiilor de încărcare – descărcare a mărfurilor
şi tranzitului de pasageri.
În profil transversal fronturile se pot prezenta sub una din următoarele forme:

T T T T T

T
a) cu taluz b) vertical c) mixt d) mixt e) platforme etajate

Profilul cu taluz este cel mai economic, lucrează bine la împingerea gheţii, care ridicându-se
pe taluz se rupe. Acostarea navelor se face mai greu o dată cu scăderea nivelului apei, datorită
depărtării navei de chei.
Profilul vertical este mai scump de 3 – 5 ori, mai greu de executat dar prezintă avantaje pentru
exploatare.
Acest neajuns se înlătură prin folosirea estacadelor sau pontoanelor.

estacadă

punte

ponton

5
 Între capacităţile sectoarelor de activitate (capacitatea danelor, capacitatea depozitelor şi
magaziilor, capacitatea drumurilor de acces) şi capacitatea navelor care operează în port trebuie să
fie o corelare cât mai deplină pentru a înlătura locurile înguste şi a evita excesul de investiţii în
anumite situaţii. În general, trebuie ca activitatea portuară să asigure o trecere cât mai rapidă a
mărfurilor prin port, pentru a asigura un timp de tranzit minim.
Fronturile de acostare se numesc şi fronturi de dane, deoarece unitatea divizionară a frontului
de acostare este dana portuară. Dana reprezintă porţiunea de cheu şi platformă din dreptul navei
acostate, unde se desfăşoară activitatea de descărcare / încărcare a acesteia. În vederea scurgerii
apelor rezultate din precipitaţii, platformele frontului de operare au o pantă de 2  spre apă.
Danele portuare sunt dotate cu instalaţii electrice, linii de cale ferată, căi de acces rutier,
magazii şi platforme, macarale şi alte utilaje portuare. Danele sunt marcate cu numere sau litere,
pentru a putea fi identificate cu uşurinţă pe planuri. În funcţie de specializarea lor danele pot fi de:
pasageri, mărfuri generale, cereale, minereu, cereale, produse petroliere etc.
Lungimea unei dane se determină cu relaţia:

Ld  Ln  am,

linii cale ferată din spate

Mag.

Mac.
linii cale ferată din faţă

a a
Ln Ln Ln
Ld Ld Ld

unde Ln reprezintă lungimea navei de referinţă, în m:

a – 10 …20 m, distanţa de siguranţă dintre navele alăturate. Valoarea lui a este în funcţie de
lungimea navei:
Ln  85m, a  10m
pentru 85m  Ln  150m, a  15m
Ln  150m, a  20m.
Lungimea navei de referinţă este lungimea maximă a navei care poate fi primită în portul
respectiv. Lungimea navelor maritime variază de obicei între 150 – 350 m, iar lungimea navelor
fluviale este de aproximativ 100 m.
Danele operative sunt destinate exclusiv operaţiilor de încărcare – descărcare a mărfurilor în /
din nave, ele fiind dotate cu utilaje de cheu.
Numărul de dane operative (Ndo) se poate determina astfel:

6
 kqa
N do  dane,
Pd
unde qa reprezintă cantitatea anuală de marfă de un anumit tip care trebuie să treacă prin port
(t/an);
Pd – productivitatea anuală a danei (t/an);
k – coeficientul de neuniformitate a cantitaţilor de marfă manipulate, k  1.
Dane neoperative. La danele operative din port se adaugă şi un număr de dane neoperative,
necesare pentru staţionarea navelor tehnice, navelor comerciale (în vederea alimentării cu carburant,
apă, alimente) a navelor din flota constructorului etc. Lungimea totală a danelor neoperative poate
ajunge la 50  din cea a danelor operative.
Danele neoperative nu sunt dotate cu utilaje de cheu. În cazuri extreme, la aceste dane se pot
efectua operaţii de încărcare – descărcare, dar numai cu instalaţiile specializate ale navelor.