Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

C1. SISTEME INFORMATICE PENTRU TRANSPORTURI.

MODELARE. IMPLEMENTARE. EXPLOATARE.

1.1 Provocarea informaţiei

Din cele mai îndepărtate timpuri, societatea umană a fost preocupată de înregistrarea faptelor şi
aspectelor din viaţa cotidiană. Stau mărturie în acest sens descoperirile arheologice din diverse locuri şi
sub diferite forme (picturi rupestre, tăbliţele de lut, papirusuri, etc.), unele dintre ele cu o vechime de
peste şase milenii. Dincolo de valoarea istorică sau culturală a acestora, transcede interesul pentru
consemnarea aspectelor activităţilor socio-economice: recensăminte, taxe şi impozite percepute,
contracte comerciale, volumul producţiei, nivelul stocurilor, etc.
Necesitatea de a culege, organiza, gestiona şi transmite aceste înregistrări a condus, de-a lungul
evoluţiei societăţii umane, la dezvoltarea unor tehnici specifice. Bell (1976) distinge etapele din istoria
civilizaţiei tocmai prin caracterul fundamental al comunicaţiei umane: a vorbi, a scrie, a tipări, a
comunica de la distanţă. Dacă anterior, sociologii caracterizau societatea modernă drept post-
industrială, ancorându-se încă în trecut, dominaţi de o anumită incertitudine, astăz, ci o definesc fără
echivoc drept societate informaţională. A şti devine produsul principal al economiilor avansate.
Spre deosebire de industria oţelului, automobilelor şi altele cu ponderi însemnate în PIB-ul ţărilor
industrializate, industria informaţiei nu a cunoscut niciodată un oligopol. Ea este mai curând una
cerebral-intensivă decât una capital-intensivă.
Conform lui Naisbatt (1984), există cinci lucruri importante legate de trecerea de la societatea
industrială către cea informaţională:
• Societatea informaţională este o realitate economică, nu o abstracţie intelecuală, deşi uneori este
destul de greu de cuantificat contribuţia sectorului informaţiei.
• Inovaţiile din sistemul de comunicare şi prelucrare a informaţiei accelerează ritmul schimbării,
înlăturând privilegiul informaţional.
• Noile tehnologii informaţionale se aplică mai întâi la vechile sarcini iondustriale, apoi dau
naştere unor activităţii, procese şi produse noi.
• Sistemul educaţional trebuie să se bazeze pe o instruire cât mai mai intensivă.
• Tehnologia noii ere informaţionale nu este absolută. Ea va avea succes sau va eşua conform
relaţiei înaltă tehnologie – înalte reacţie.
Uriaşa cantitate de date care trebuie culese, stocate şi prelucrate pentru fundamentarea unor
decizii corecte şi rapide, de la nivelul microstructurilor societăţii până la ansamblul ei, conferă în
perioada actuală un rol decisiv tehnicii de calcul şi informaticii. Industria informaţiei angajează
investiţii uriaşe şi determină autorităţile publice (pe plan mondial sau internaţional) să elaboreze
strategii coerente în acest domeniu, dată fiind importanţa pe care stăpânirea informaţiei o are în
activitatea de cercetare ştiinţifică, educaţională, industrială, financiară, comercială, politică sau militară.
S-a ajuns chiar la conceptul de ,,război informaţional”, care ar paraliza mai repede şi mai eficient
activitatea unei societăţi în comparaţie cu acţiunile convenţionale.
Orice avans, ca şi orice rămânere în urmă în acest domeniu influenţează celelalte aspecte ale vieţii
sociale. Considerentele anterioare explică atenţia acordată perfecţionării sistemelor de prelucrare
automată a datelor, care au permis un salt fără precedent în organizarea şi gestionarea acestora. În

1|Page
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

prezent, băncile de date moderne înregistrează aspectele din cele mai diverse domenii – ştiinţă,
economie, cultură, viaţă socială, apărare, etc. Formele de înregistrare variază de la date primare, până
la obiecte complexe (texte, hărţi, secvenţe audio, video).
În urma procesului de globalizare şi prin extinderea reţelei Internet, sistemele de gestiune a
bazelor de date permit accesul rapid şi sigur la volume imense de date dispersate în întreaga lume. Deşi
aceste sisteme au apărut şi s-au dezvoltat mai târziu decât sistemele de operare sau complilatoarele,
evoluţia din ultimii ani conduce la o integrare a funcţiunilor sistemelor de gestiune a bazelor de date cu
cele ale limbajelor de programare de nivel înalt. Simbioza lor oferă aplicaţiilor flexibilitate şi capacitate
de execuţie a unor operaţii din ce în ce mai complexe.
1.2. Date şi informaţii
În limbajul cotidian, noţiunile de dată şi informaţie sunt percepute ca sinonime. Atunci când ne
referim însă la sistemele informatice, trebuie făcută distincţie între cei doi termeni. Sistemele de calcul
nu prelucrează informaţii ci date.
Prin dată se înţelege forma de reprezentare a informaţiei în vederea stocării, prelucrării şi
transmiterii acesteia. Informaţia este rezultatul interpretării datelor de către un anumit subiect, rezultat
care aduce o precizare într-o problemă ce comportă un anumit grad de incertitudine, conferind
subiectului capacitate de decizie (Arsac, 1973). În această accepţiune, informaţia apare ca o noţiune
primară, aşa cum este mulţimea în matematică sau energia fizică.
Datele se transformă în informaţie numai în urma interacţiunii lor cu un sistem capabil să le
interpreteze şi să le utilizeze. Prin urmare, datele au un caracter obiectiv, pe când informaţia, datorită
procesului de interpretare, are de cele mai multe ori un caracter subiectiv. Informaţia nu poate fi
concepută în afara unui proces de schimb între două sisteme. Din acest motiv, informaţia trebuie să fie
disponibilă în timp util, să reflecte realitatea, să fie necontradictorie, cu o redundanţă minimă şi să aibă
forma adecvată necesităţilor factorului decizional (Arsac, 1973; Raicu, 1992).
Îndeplinirea condiţiilor de mai sus implică, în societatea modernă, culegerea, prelucrarea şi
transmiterera unui volum din ce în ce mai mare de date.
1.3. Sistemul informaţional
Orice organizaţie este constituită prin reunirea a trei subsisteme interdependente (fig. 1.1.):
• sistemul operaţional;
• sistemul informaţional;
• sistemul decizional.

Subsistem decizional

Decizii Informaţii
Mediul extern

Flux informaţional
Subsistem informaţional

Decizii Date
Fluxuri materiale şi
finaciare
Subsistem operaţional

Figura 1.1. Interpretarea subsistemelor organizaţiei

2|Page
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

Subsistemul operaţional, la nivelul căruia se desfăşoară activităţile specifice domeniului de

activitate al fiecărei organizaţii, este răspunzător de culegerea datelor care sunt ulterior transmise
subsistemului informaţional, în vederea generării informaţiilor utilizate în fundamentarea deciziilor la
nivelul subsistemului decizional. Subsistemul informaţional îşi procură date şi din mediul extern,
(macromediul şi micromediul organizaţiei) prin intermediul cărora se derulează relaţiile cu partenerii
socio-economici.
Ansamblul informaţiilor, surselor, nivelurilor consumatoare, canalelor de comunicaţie,
procedurilor şi mijloacelor de prelucrare a informaţiilor constituie sistemul informaţional al unei
organizaţii. (Raicu, 1992).În funcţie de responsabilităţile fiecărui utilizator, sistemul informaţional
trebuie să-i asigure toate informaţiile necesare.
Calitatea informaţiei se analizează după trei coordonate (Stanciu et al, 2002):
• Analiza cognitivă (de conţinut):
 acurateţea – informaţia reflectă realitatea;
 relevanţă – informaţia oferă elementele de cunoaştere necesare;
 copletitudine – informaţia este completă şi înlătură nedeterminarea;
 scop.
• Analiza formei de prezentare:
 claritate;
 nivel de detaliere – informaţia este sintetizată în raport cu beneficiarul acesteia;
 ordonare – informaţia respectă o logică a prezentării;
 modalitate grafică de prezentare;
 suport de prezentare.
• Analiza temporală
 oportunitate – informaţia este obţinută în timp util astfel încât decizia luată să corespundă unei
situaţii prezente;
 actualizare permanentă – prin acest mecanism se asigură acurateţea informaţiei;
 disponibilitate – informaţia este diferită ori de câte ori este nevoie;
 valabilitate – exprimă intervalul de timp de-a lungul căruia informaţia este valabilă.

• acurateţele
Analiză
cognitivă • relevanţei

• completitudine

• claritate • oportunitate
Analiza • nivelul de detaliere Analiza
• actualizare
formei temporală
• ordonare • disponibilitate
• prelucrare grafică
Figura 1.2. Aspecte relevante în evaluarea calităţii informaţiei
3|Page
 Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

C2. SISTEME INFORMATICE PENTRU TRANSPORTURI.

MODELARE. IMPLEMENTARE. EXPLOATARE (Continuare)

2.1. Sistemul informatic.

2.1.1. Tipologie.

Sistemul informatic al unei organizaţii reprezintă partea automatizată cu ajutorul tenicilor de

calcul din cadrul sistemului informaţional.
Acesta permite realizarea activităţilor de culegere, stocare, prelucrare şi transmitere a datelor şi
de difuzare a informaţiilor obţinute prin utilizarea tehnologiei informaţiei.
În funcţie de destinaţia informaţiei furnizate, se disting:
• sisteme informatice destinate nivelului operaţional (Operational Systems);
• sisteme informatice destinate conducerii (Management Support Systems);
Sistemele informatice destinate nivelului operaţional cuprind:
• sisteme destinate activităţilor de birotică;
• sistemele destinate procesării tranzacţiilor;
• sisteme pentru controlul proceselor;
În cadrul sistemelor informatice destinate conducerii sunt incluse:
• sisteme suport ale executivului;
• sisteme suport de decizie;
• sisteme destinate conducerii curente.
Datele de intrare, tipul prelucrărilor, rezultatele oferite şi principalii utilizatori pentru fiecare tip
de sistem informatic sunt reliefate în tabelul 2.1.
Tipuri de sisteme Date de intrare Prelucrări Ieşiri Utilizatori
informatice
Date primare Actualizări, Situaţii Conducătorii
TPS privind tranzacţiile sortări, generări sintetice şi serviciilor funcţionale
de rapoarte analitice

Date primare, Proicesarea documentelor, Documente, Funcţionari, contabili

OAS documente, comunicaţii, PIM corespondenţ
secvenţe video (Personal Information ă, mesaje
şi audio Management)
Specificaţii de proiectare, baze Modelări, simulări Modele, Personal tehnic
KWS de cunoştiinţe tehnico-ştiinţifice proiecte, (ingineri, proiectanţi)
schiţe
Volum mare de Prelucrări pe Situaţii Managerii pe domenii
MIS date (provenit baza unor modele simple, sintetice,
de la TPS, KWS) analize rapoarte
privind
abaterile, etc.
Volum mic de Prelucrări pe baza unor Situaţii şi Managerii, Consiliul
DDS date (provenit modele analitice de analiză analize de administraţie
de la TPS, MIS, KWS) decizionale
Date (interne şi Grafice, simulări, Analize şi Managerii, Consiliul
ESS externe) agregate prelucrări interactive prognoze de administraţie
Tabelul 2.1. preluat după lucrarea lui K. Laudron şi J. Laudron.

4|Page
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

Sub aspectul rolului pe care îl are tehnica de calcul în conducerea sistemului se deosebesc:
• sisteme informatice cu rol informativ, calculatorul pregăteşte informaţii punctuale şi
sintetizatoare în vederea luării deciziei prin metode folosite de către factorul uman;
• sisteme informatice cu rol directiv, calculatorul pregăteşte alternativa de urmat, evaluând
consecinţele diferitelor opţiuni pe care operatorul uman le analizează şi le soretază în funcţie de
experienţă, intuiţie şi alte priorităţi care nu au fost incluse în cadrul programelor de calcul;
• sisteme informatice cu rol activ deciziile de rutină sunt programate şi transferate calculatorului.
2.2. Principii şi strategii de proiectare a sistemelor informatice.
Realizarea unui sistem informatic reprezintă un proces la care participă diferite entităţi
organizaţionale, cu funcţiuni specifice, cu executarea unor activităţi într-o ordine cronologică stabilită.
Etapele de iniţializare şi necesităţile de realizare ale unui sistem informatic sunt redate în figura
2.1.:
Definirea cerinţelor
utilizatorilor

Specificarea cerinţelor şi a
arhitecturii sistemului

Cerinţe Cerinţe Cerinţe Cerinţe privind

hardware software software personalul şi
de bază aplicativ organizarea

Proiectare de
detaliu Instalare produse Elaborarea Proiectarea
hardware şi software specificaţiei de metodelor de
de bază definire a instruire şi a
componentelor documentaţiei
tehnice
Elaborare
program Elaborarea
programelor pentru
fiecare aplicaţie

Integrare şi
Integrare şi
testare
testare o
aplicaţie

Integrare şi
testare sistem

Implementar
e şi testare Punere în
funcţionare şi
testare
Exploatare şi Exploatarea şi întreţinerea
întreţinere sistemului informatic
Figura 2.1. Etape de realizare a sistemelor informatice
5|Page
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

Arhitectura sistemului informatic trebuie să fie corelată cu structura organizatorică şi cu strategia

firmei deoarece ea susţine un proces productiv şi o anumită viziune managerială.
Definirea arhitecturii este urmată de stabilirea cerinţelor privind infrastructura sistemului
informatic care să permită derularea procesului de culegere, stocare, prelucrare şi transmitere a datelor
şi de difuzarea informaţiilor.În cadrul infrastructurii se includ atât mijloacele tehnice (hardware şi
software), cât şi resursele umane partajate de aplicaţiile de detaliu ale sistemului informatic.
În cadrul sistemului informatic, sunt proiectate programe corespunzătoare unui domeniu de
activitate distinctă.
Procesul de specializare al aplicaţiilor continuă până la nivelul de detaliu stabilit de utilizator.
Exemplu 1.1.
Componente specializate ale sistemului IRIS (Integrate Railway Information System).
Sistemul IRIS reprezintă o soluţie integrată (echipamente de prelucrare şi transmitere a datelor,
software de sistem şi aplicaţii specializate), concepută pentru gestiunea unor activităţi ale
componentelor feroviare naţionale.
Principalele componente integrate ale sistemului IRIS sunt:
• subsistemul pentru managementul infrastructurii (IRIS - IMA);
• subsistemul pentru managementul materialului rulant (IRIS - RSMA);
• subsistemul pentru managementul circulaţiei trenurilor (IRIS – ATLAS , IRIS – CRONOS,
IRIS - FOCUS);
• subsistemul pentru managementul transporturilor de mărfuri şi călători (IRIS - ARGUS);
• subsistemul de management al activităţii comerciale în transportul de mărfuri (IRIS -
MERCUR);
• subsistemul de rezervări emitere electronică a legitimaţiilor de călătorie (XSELL).
• Subsistemul pentru managementul infrastructurii (IRIS - IMA)
IRIS – IMA are următoarele funcţiuni principale:
- gestiunea elementelor infrastructurii feroviare;
- gestiunea activităţilor de întreţinere;
- gestiunea proiectelor de reparaţii/înlocuiri/dezvoltare a infrastructurii feroviare;
- evidenţa cheltuielilor şi a costurilor de întreţinere;
- cadastru feroviar.
Subsistemul IRIS – IMA conţine două pachete de programe (MPSI şi Geo Rail) care permit
utilizatorilor accesul la date atât direct, prin intermediul bazelor de date relaţionale, cât şi prin planul
geografic.
Aplicaţia ,MPSI asigură gestiunea bazelor de date relaţionale prin mijloacele fixe, managementul
activităţilor de întreţinere, al proiectelor de reparaţii/dezvoltare a infrastructurii şi al cheltuielilor şi
costurilor de întreţinere. Baza de date centrală este accesată de la 130 de unităţi de întreţinere a
infrastructurii. Utilizatorii au acces la caracteristicile tehnice ale componentelor infrastructurii, istoricul
lucrărilor. Cheltuileile efectuate sunt trimise direct către modulele finaciar-contabile generale ale
companiei, permiţând un management al exploatării mult mai eficient la nivel de unitate de întreţinere
şi pentru conducerea instituţiei.
Aplicaţia Geo Rail este un instrument GIS pentru managementul cadastrului feroviar.
Înregistrarea datelor geografice are la bază două surse – planurile cadastrale pe suport de hârtie şi
captarea datelor din spaţiu. Datele din MPSI pot fi vizualizate pe hârtiile din Geo Rail, orice obiect al
infrastructurii feroviare având o dublă reprezentare – una relaţională şi un a geografică.
• Subsistemul pentru managemnetul materialului rulant (IRIS - RSMA)
Componentele subsistemului IRIS – RSMA îndeplinesc următoarele funcţiuni:
- gestiunea componenteleor materialului rulant;

6|Page
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

- gestiunea lucrărilor de întreţinere;

- managementul materialelor;
- evidenţa cheltuielilor şi gestionarea costurilor de întreţinere;
- managementul documentaţiei tehnice.
Subsistemul include două aplicaţii – Spar 200 şi Meridio.
Aplicaţia Spar 2000 asigură evidenţa materialului rulant în timp real (în circulaţie, la reparaţii,
scos din uz, etc.), localizarea materialului rulant (în circulaţie, în depouri/ateliere, etc.), cheltuieli şi
costuri de întreţinere, evidenţa materialelor pentru întreţinere, managementul resurselor umane.
Aplicaţia Meridio este utilizată pentru managementul documentaţiei tehnice a materialului
rulanmt. Ea este integrată cu Auto CAD 2000, GTXRaster, CAD şi SQL 2000. Documentele existente
pe suport de hârtie sunt scanate şi stocate într-o bază de date specializată.

• Subsistemele pentru managementul circulaţiei trenurilor (IRIS – ATLAS / CRONOS / FOCUS)

IRIS – ATLAS este utilizat pentru crearea graficelor de circulaţie a trenurilor şi întocmirea
programelor de circulaţie.
Modificările pe termen scurt apărute în grafic (exemplu: închirieri de linii, anularea unor
trenuri)sunt înregistrate pentru perioada corespunzătoare.
Zilnic, programul de circulaţie este transmis către aplicaţia IRIS CRONOS, astfel încât să se
poată raporta circulaţia trenurilor.
Pe baza datelor furnizate de IRIS – ATZLAS, aplicaţia IRIS – CRONOS întocmeşte lista
trenurilor care circulă prin fiecare staţie de cale ferată şi o transmite clienţilor CRONOS din staţii.
Operatorii subsistemului CRONOS înregistrează ora de sosire, plecare sau de trecere a fiecărui
tren, conform programului real de circulaţie. Aplicaţia are rutine specializate pentru transmiterea
dispoziţiilor de circulaţie şi raportarea cauzelor întârzierilor.
Subsistemul IRIS – FOCUS permite vizualizarea circulaţiei trenurilor pe întreaga reţea feroviară,
pe baza datelor furnizate de cronos.
Utilizatorii au la dispoziţie mai multe metode de vizualizare.
• harta reţelei feroviare în care trenurile sunt afişate în conformitate cu circulaţia în timp real;
• graficul de circulaţie pentru o anumită secţie de circulaţie (se afişează traseele realizate cu 6 ore
în urmă şi cele planificate pentru următoarele 2 ore);
• hărţi schematice ale staţiilor şi secţiilor cu poziţia curentă a trenurilor aflate în circulaţie;
• liste ale trenurilor în circulaţie, actualizete permanent în funcţie de raportări.
• Subsistemul pentru managementul transportului de mărfuri şi călători (IRIS - ARGUS)
Subsistemul conţine înregistrări pentru vagoanele de mărfuri şi călători şi locomotivele care
staţionează sau se află în mişcare pe reţeaua feroviară, inclusiv vagoanele străine intrate/ieşite prin
staţiile de frontieră. Baza de date este comună cu a aplicaţiei IRIS – MERCUR. Informaţiile sunt stocate
în modulul curent timp de o lună, după care se arhivează într-o bază de date istorică.
Aplicaţia ARGUS dispune de posibilităţi de reprezentare grafică a hărţilor staţiilor şi afişarea cu
ajutorul pictogramelor a vehiculelor aflate pe fiecare linie din staţii, cât şi starea acestora (vagon
încărcat, gol, străin, transporturi speciale, agabaritice, etc.).
• Subsistemul de management al activităţii comerciale în transportul de mărfuri (IRIS -
MERCUR)
Funcţiunile principale ale subsistemului sunt:
• gestiunea fişierelor de clienţi, mărfuri, distanţe comerciale, tarife;
• gestiunea contractelor de transport şi a comenzilor pentru vagoane goale;
• emiterea şi actualizarea documentelor de transport (scrisori de trăsură);

7|Page
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

• asigurarea interfeţei pentru decontări internaţionale;

• evidenţa fluxurilor de numerar şi raportarea către sistemul financiar-contabil;
• prelucrarea informaţiilor privind evenimentele din parcurs, furnizate de sistemul ARGUS.
Subsistemul permite emiterea scrisorilor de trăsură şi calcularea tarifelor de transport şi accesorii
datorate în conformitate cu condiţiile de transport.
• Subsistemul de rezervări şi emitere elecronică a legitimaţiilor de călătorie (XSELL)
Sistemul este operaţional în majoritatea staţiilor de cale ferată şi a agenţiilor de voiaj din ţară.
Sistemul asigură o gestiune centralizată la nivel naţional a rezervărilor şi a legitimaţiilor de călătorie
emise.
Avanatajele sistemului sunt:
• ameliorarea calităţii servirii călătorilor;
• asigurarea rezervării şi eliminarea conflictelor generate de sistemele anterioare de rezervare;
• tarifare corectă;
• standardizarea legitimaţiilor de călătorie şi oferirea unor informaţii clare beneficiarilor;
• gestiune financiară clară, sigură rapidă;
• reducerea efortului personalului;
• oferirea de date statistice pentru sprijinirea procesului decizional.
Sistemele informatice din transporturi pot fi realizate pe baza unor strategii care ţin cont de
obiectivele urmărite: un grad ridicat de integrare a componentelor, proiectarea unor sisteme
generalizabile, accesul rapid la date, reducerea duratei de realizare a sistemului şi a costurilor de
proiectare, etc.
În conceperea sistemelor informatice s-au cristalizat următoarele strategii:
• strategia ascendentă (bottom-up);
• strategia desendentă (top-down);
• strategia mixtă;
• Strategia ascendentă
Acest tip de strategie se bazează pe iniţiativa de la nivelul fiecărui compartiment de activitate al
organizaţiei. Realizarea sistemului informatic presupune parcurgerea următoarelor etape:
• Realizarea de aplicaţii independente la nivelul fiecărui domeniu de gestiune. Aceste aplicaţii
incipiente sunt realizate ca suport pentru nivelul tranzacţional şi operativ, având atribuţii în gestiunea
tranzacţiilor, actualizarea fişierelor, furnizarea periodică de rapoarte predefinite.
• Integrarea fişierelor interconectate logic într-o bază de date unică. Datorită mecanismului de
integrare, sistemul dispune de noi facilităţi de integrare a bazelor de date, prin interogări predefinite sau
,,ad-hoc”.
• Conceperea şi adăugarea unor modele şi proceduri de decizie pentru nivelul conducerii tactice.
Modelele de decizie având ca date de intrare informaţiile sintetizate din baza de date curentă
oferă soluţii pentru problemele pe termen scurt şi mediu, cu care organizaţia se confruntă (exemplu:
sisteme de îndrumare a vagoanelor goale, reconfigurarea traseelor pe care se deplasează parcul activ de
autocamioane, parcursul personalului).
• Realizarea de modele şi proceduri destinate nivelului strategic de conducere.
La acest nivel sunt testate consecinţele pe termen lung pe care le au deciziile luate. Bazele de
date operative, modelele de prognoză, sistemele de tip CAD/CAM, modelele de simulare sunt integrate
pentru a furniza strategii de dezvoltare la nivelul companiilor din transporturi sau la nivelul sistemului
în ansamblu.
Avantajele strategiei ascendente sunt:

8|Page
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

• identificarea clară a cerinţelor fiecărui compartiment în parte şi extinderea graduală a sistemului

în concordanţă cu acestea;
• extinderea sistemului se relizează printr-o colaborare între proiectant şi utilizator, beneficiind
de experienţa acumulată anterior;
• rapiditatea cu care utilizatorii de pe nivelurile inferioare beneficiază de rezultate oferite de
sistem;
• reducerea riscurilor de proiectare a unui sistem informatic extins, care să nu funcţioneze
corespunzător la punerea în funcţiune şi corectarea rapidă a erorilor în funcţionare.
Strategia ascendentă prezintă însă şi a serie de dezavantaje:
• efort suplimentar pentru integrarea componentelor dezvoltate în manieră individuală
(armonizare infrastructură hardware, comunicare între componentele software);
• adăugarea unor componente noi sistemului determină uneori reproiectarea aplicaţiilor vechi
(parţial sau total);
• este dificilă estimarea duratelor şi costurilor de realizare a întregului sistem în fazele incipiente;
• deficienţe de comunicare între proiectanţă în cazul unor durate mari de realizare a sistemului
datorită modificărilor survenite în echipa de proiectare.
• Strategia descendentă
Strategia descendentă are la bază principiul descompunerii sistemului informatic în componente
cu un grad de complexitate mai redus, procesul urmând o structură ierarhică desendentă, pe mai multe
niveluri de detaliere.
Etapele de implementare a strategiei descendente sunt:
• Analiza obiectivelor speifice organizaţiei, a interacţiunii cu mediul extern şi a restricţiilor în
desfăşurarea activităţii;
• Identificarea principalelor activităţi din organizaţie şi a modului de comunicare dintre acestea;
• Analiza mecanismelor decizionale pe diferite niveluri de conducere (operativă, tactică,
strategică);
• Identificarea tipurilor de informaţii necesare procesului decizional corespunzător fiecărei
activităţi sau funcţiuni (grup de activătăţi);
• Definirea modelului de ansamblu al sistemului informatic, stabilirea subsistemelor componente
şi a aplicaţiilor reunite în fiecare subsistem;
• Stabilirea priorităţilor de realiazre a componentelor sistemului;
• Realizarea şi implementarea eşalonată a componentelor.
Aplicarea strategiei descendente conferă o serie de avntaje:
• Analiza globală a obiectivelor şi a structurii organizaţiei permite definirea de la început a
funţiunilor fiecărei componente a sistemului informatic, astfel încât să se asigure o integrare a tuturor
componentelor şi o eficientizare a sistemului informaţional-decizional;
• Este asigurată integrarea logică a datelor reunite într-o bază de date utilizată în comun de
aplicaţiile din sistem, cu toate avantajele rezultate (coerenţă, corectitudine, reducerea redundanţei,
eliminarea anomaliilor de exploatare);
• Integrarea aplicaţiilor creşte performanţele de exploatare (exemplu: durate de căutare/răspuns
minime, eliminarea erorilor);
• Sunt evitate reproiectările succesive ale aplicaţiilor, deoarece funcţiunile acestora şi integrarea
cu celelalte componente sunt stabilite din primele etape de proiectare;
• Duratele şi costurile de realizare se pot aprecia de o manieră mult mai riguroasă comparativ cu
strategia asecendentă.
Dezavantajele strategiei descendente sunt:

9|Page
 Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

• Necesitatea cunoaşterii aprofundate a sistemului organizaţiei, a procesului informaţional-

decizional şi a legăturilor dintre compartimente în vederea proiectării de ansamblu a sistemului
informatic;
• Etapele de anliză şi proiectare conduc la o perioadă de aşteptare a utilizatorului până la punerea
în funcţiune a primelor aplicaţii ale sistemului.
• Strategia mixtă
Strategia mixtă combină cele două strategii anterioare, bazânndu-se pe avantajele conferite de
fiecare dintre ele. Strategia descendentă este aplicată pentru definirea structurii de ansamblu a
sistemului informatic, urmând ca stabilirea priorităţilor, proiectarea, realizarea şi integrarea
componentelor să urmeze principiile strategiei asecendente.
Indiferent de strategia adoptată, sistemul informatic trebuie să asigure anumite caracteristici de
calitate (Fig. 2.2.).

Necesităţi şi oportunităţi

Utilitate Eficacitate

Eficienţă
Fiabilitatea echipamentelor

Fiabilitate Fiabilitatea programelor de

calcul

Acurateţea operatorilor umani

Funcţionalitate

Integrare tehnică
Integrare internă
Integrare funcţională

Modularitate

Portabilitate
Flexibilitate
Extensibilitate

Transportabilitate
Fig. 2.2. Caracteristici calitative ale sistemelor informatice

10 | P a g e
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

C3. SISTEME INFORMATICE PENTRU TRANSPORTURI.

MODELARE. IMPLEMENTARE. EXPLOATARE (Continuare)

3.1. Metode de proiectare a sistemelor informatice

Metodele de proiectare a sistemelor informatice au evoluat odată cu modificarea elementului care
stă la baza construirii întregii arhitecturi.
Astfel se disting:
• metode ierarhice;
• metode sistemice;
• metode orientate pe obiecte.
• Metode ierarhice
La baza proiectării sistemelor informatice prin metodele ierarhice stau funcţiunile pe care
acesteaq trebuie să le îndeplinească, în cocncordanţă cu atribuţiile organizaţiei pe care le servesc.
Fiecare funcţie este subdivizată ierahic în funcţie de nivelul inferior, procesul continuând până la
definirea unor componente elementare uşor de programat.
Rezultă astfel o structură arborescentă ierarhică (Fig. 3.1.).

F1

F11 F12 F13

F111 F112 F121 F122 F123 F131 F132

Fig. 3.1. Descompunerea funcţiilor-structura ierarhică

Modele ierarhice sunt relativ simple, însă dezavantajul major rezultă din faptul că ele se
concentrează în principal pe analiza funcţională şi pe prelucrările datelor, în condiţiile în care acestea
au cea mai mare volatilitate. Modelarea datelor ocupă un rol secundar.
• Metode sistemice
Reprezentative pentru acestea sunt metodele MERISE, AXIAL şi Information Engineering.
Sistemul informatic este tratat sub două aspecte disjuncte-date şi prelucrări, analizate şi modelate
independent.
Comparativ cu metodele ierarhice, cele sistemice oferă prioritate în modelarea datelor în raport
cu prelucrările, şi să implementează cele trei niveluri de abstractizare: fizic, conceptual, extern.
Sistem informatic

Date Prelucrări
Model extern Model extern
Model Model
conceptual conceptual
Model fizic Model fizic
Fig. 3.2. Separarea datelor şi a prelucrărilor în modele sistemice
11 | P a g e
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

La nivelul fizic sunt stabilite detalii de ordin tehnic privind sistemul informatic, alegerea
modelului de date şi definirea procedurilor.
Nivelul conceptual stabileşte structura datelor, legăturile dintre acestea, restricţiile de
comportament şi regulile de gestiune.
Nivelul extern evidenţiază particularităţile funcţionale din cadrul organizaţiei, oferind imagini
externe asupra conţinutului informaţional în acord cu atribuţiile diferiţilor utilizatori. De asemenea,
prelucările aflate la dispoziţia utilizatorilor sunt în conformitate cu poziţia pe care o ocupă în cadrul
organizaţiei.
Avanztajele metodelor sistemice rezultă din promovarea sistemelor de gestiune a bazelor de date
şi separarea totală date şi prelucrări.
Astfel, bazele de date pot fi acesate de componente dezvoltate pe platforme de program diferite.
• Metode orientate pe obiecte
În cadrul metodelor de proiectare orientate pe obiecte, sistemul informatic este conceput ca un
ansamblu de obiecte autonome care interacţionează între ele. Datele şi prelucrările se regăsesc
implementate în cadrul aceleiaşi structuri-obiectul propriu-zis, şi sunt inaccesibile celorlalte obiecte.
Comportamentul fiecărui obiect este dat de ansamblul metodelor pe care acesta le încorporează.
Metodele orientate pe obiecte au avantajul rentabilizării componentelor definitorii pentru obiecte de
către aplicaţii diverse, cât şi posibilitatea creării de obiecte complexe prin numitor comun pentru
metodele orientate pe obiecte-Unified Modeling Language (UML).

3.2. Etapele procesului de normalizare a relațiilor

Obţinerea modelului relaţional al unei baze de date prin procesul de normalizare presupune
descompunerea schemei de relaţie iniţiale, care conţine toate atributele, în scheme echivalente, aflate în
diferitele forme normale. Metoda se bazează pe primele trei forme normale şi constă în parcurgerea
următoarelor etape:
1. Inventarierea atributelor
În baza documentaţiei utilizată în proiectarea BDR, se preiau atributele în circuitul
informaţional.
Sursele datelor sunt dintre cele mai diverse, în funcţie de realitatea modelată (documente
financiar-contabile, documentaţii tehnice, contracte de transport, etc.).
2. Specificarea regulilor de gestiune
Regulile de gestiune au un rol major în stabilirea restricţiilor structurale şi de comportament. Pe
baza lor se definesc cheile primare, dependenţele funcţionale, restricţiile de comportament.
Exemple: -codul mărfurilor este unic;
-o scrisoare de trăsură pentru expediţii în vagoane complete are un unic expeditor şi
un unic destinatar;
-cu o schimbare de coletărie se pot expedia mai multe colete.
De asemenea, relaţiile de calcul ale unor atribute se includ în categoria regulilor de gestiune.
Exemple: -Masa brută=Masă Netă+Tara;
-Tarif=Masa  Distanţa  Tarif Unitar.
3. Elaborarea dicţionarului de date
Atributele selectate în prima etapă sunt incluse într-un dicţionar de date, respectând următoarele
principii:
• un atribut apare o singură dată în dicţionar;
• atributele sinonime sunt eliminate.

12 | P a g e
Informatică și Cibernetică în Transporturi I – CURS1,2,3

4. Stabilirea dependenţelor funcţionale

În acest scop se realizează matricea dependenţelor funcţionale, care conţine pe linii şi coloane
atributele din dicţionarul de date. Dependenţele funcţionale dintre atribute sunt reprezentate în matrice
prin valoarea 1, iar dependenţele tranzitive prin 1T.
Pentru atributele rămase izolate, se vor identifica grupuri de câmpuri care constituie
determinanţi ai acestora. În exemplul anterior, atributele Regim Schimb, Stare Vagon şi Marfă au ca
determinanţi grupul de atribute (Nr. Tren, Data Formare, Nr. Vagon). Grupurile de atribute determinate
se trec pe linii şi coloane suplimentare, alături de atributele singulare. (Tab. 2.1.).
Atributele sau grupurile de atribute determinate devin chei candidate. Cheile candidate ce vor
aparţine aceluiaşi tabel sunt caracterizate prin dependenţe funcţionale reciproce.
Cheile candidate sunt Nr. Tren, nr. Vagon şi atributul compus (Nr. Tren, Data Formării, Nr.
Vagon).
Dintre cheile candidate sunt Nr. Tren, Nr. Vagon şi atributul compus (Nr. Tren, Data Formării,
Nr. Vagon).
Dintre cheile candidate se selectează cheile primare. Între cheile candidate nu există dependenţe
funcţionale reciproce, prin urmare, ele aparţin unor tabele distincte. Cheile candidate sunt în acest caz şi
chei primare.
Fiecare cheie primară şi atributele determinate direct formează o relaţie în baza de date (tabel).
Relaţiile bazei de date sunt:
TREN (Nr. Tren, Staţie Formare, Staţie Destinaţie);
VAGON (Nr. Vagon, Nr. Tren, Data Formare, Regim Schimb, Stare Vagon, Marfă).
Se stabilesc cheile externe care leagă relaţiile între ele.
Cheia externă în tabela VAGON este compusă din atributele (Nr. Tren, Dată Formare).

13 | P a g e