1.

Informatica şi obiectul său de studiu

2. Date-informaţii-cunoştinţe

3. Societatea informaţională. Tehnologii

informaţionale şi comunicaţionale

1
1. Informatica şi obiectul său de studiu
• Termenul de informatică, a fost adoptat pentru prima dată în 1967,
de către Academia Franceză.
• În acel moment, informatica a fost definită ca:
"Ştiinţa care se ocupă cu tratarea informaţiei,
numai din punct de vedere formal sau semantic".
• Viaţa a lărgit acest concept. În momentul de faţă nici un specialist
nu priveşte informatica decât în conexiune cu calculatorul, indiferent
de ce spune Academia Franceză. Astăzi, informatica este definită ca
fiind:
Ştiinţa care se ocupă cu studiul şi elaborarea
metodelor de prelucrare a informaţiei, utilizând pentru
aceasta tehnica de calcul, sau componente ale acesteia.
• În stadiul actual de maturizare a informaticii, aceasta trebuie să
urmărească două obiective majore:
- să realizeze prin metodele şi tehnicile sale, sisteme
informatice performante prin care să asigure accesul larg la
informaţie;
- să asigure utilizarea eficientă a tuturor resurselor sistemelor
de calcul. 2
 Informatica şi-a găsit cu uşurinţă o largă aplicabilitate pentru
activităţile specifice sistemului economic si juridic, având rol
automatizare a gestiunii patrimoniului şi a operaţiunilor derulate
de către organismele economice şi/sau financiar-bancare.

3
 2. Date-informaţii-cunoştinţe
 Activitatea economică, indiferent de forma sa de desfăşurare este
generatoare de informaţii. Cu cât această activitate este mai complexă şi mai
dinamică, cu atât volumul de informaţii creşte şi se diversifică, necesitând un
instrument modern de prelucrare a lor.
 O informaţie semnifică o triadă a elementelor:
Entitate - obiectul informaţiei
Atribut - elementul de descriere a entităţii respective, caracterul sau
o proprietate
Valoare - măsură a proprietăţii
Exemplu: informaţia privind adresa unui client: A.I.Cuza, nr.13
Entitatea - client, Atributul - adresa, Valoarea – A.I.Cuza, nr.13.
 Pentru a fi eficientă, informaţia trebuie să fie:
- fundamentată ştiinţific
- oportună
- captată la timp şi de cine trebuie
- clară şi să nu fie contradictorie.

4
 Datele reprezintă materia primă din care se obţin informaţiile. O
însumare în timp a tuturor informaţiilor dobândite într-un anumit
domeniu reprezintă cunoştinţele.

Datele constituie suportul formal al informaţiei, acestea se

concretizează în cifre, litere, simboluri, coduri şi alte semne plasate
pe suporţi tehnici de date.

Concluzionând, trebuie să reţinem că:

• data este o resursă obiectivă şi statică;
• informaţia constituie un ansamblu de date semnificative şi are valoare în
raport cu un scop (o problemă);
• cunoştinţa este subiectivă, dinamică, creată în cadrul interacţiunii sociale
dintre individ şi organizaţie, legată de un anumit context şi are un caracter
relativ, în măsura în care derivă din capacitatea creativă a omului.
5
 3. Societatea informaţională. Tehnologii
informaţionale şi comunicaţionale
• Societatea bazată pe informaţie, este definiţia cea mai simplă şi la
îndemâna tuturor, a societăţii informaţionale
• Informaţia conferă celui care o posedă putere. Cu cât agentul economic
deţine mai multe informaţii şi cu cât posedă capacitatea de a le utiliza în mod
eficace, cu atât acesta deţine mai multă putere.
• La nivelul fiecărui stadiu de dezvoltare al societăţii se poate spune că aceasta
s-a bazat pe un anumit gen de informaţie. Astfel, putem să ne oprim asupra
următoarelor momente: ABAC-ul (3000 î.ch), hârtia (50 î.ch), tiparniţa (1452),
ziarul (1700), telegraful (1837), fotografia (1839), telefonul (1876),
electricitatea (1882), filmul (1891), radio-televiziunea (1920-1936), robotul
(1921), calculatorul (1946). Toate aceste momente şi-au adus contribuţia la o
mai bună utilizare a informaţiei în societate.

6
• Ajungând la momentul 1946, care a însemnat utilizarea pe scară largă a
calculatorului, este necesar să punctăm următoarele caracteristici
interesante:
- viteză şi precizie la prelucrarea datelor;
- capacitate mare de stocare a informaţiilor într-un volum redus;
- repetabilitate nelimitată a documentelor realizate (tipărire/ distribuire/
publicare);
- posibilitatea de a modifica şi/sau a reutiliza informaţiile;
- organizarea flexibilă a sarcinilor;
- interoperabilitate cu alte domenii/activităţi;
- comunicaţii facile;
- crearea şi folosirea de biblioteci specifice (structuralitatea
informaţiilor);
- flexibilitate la evoluţia tehnologiilor, etc.
• Cu alte cuvinte, putem afirma acum că: societatea informaţională nu
este altceva de cât societatea omenească normală, din toate timpurile, cu
amprenta de modernism informaţional specifică avalanşei informaţionale.
• Tehnologiile informaţionale conduc la modificări ample, în sensul
manipulării şi utilizării informaţiei, oferind posibilitatea managementului să
obţină şi să utilizeze mai multe informaţii, de mai bună calitate.
• În literatura de specialitate nu există unanimitate în definirea
tehnologiilor informaţionale, dar trebuie să înţelegem prin acestea, colecţii
de domenii tehnologice, care se dezvoltă simultan şi interdependent.
• Tehnologiile informaţionale permit pregătirea, colectarea, transportul,
regăsirea, memorarea, accesul, prezentarea şi transformarea informaţiei
sub orice format (text, grafică, imagine, video şi voce). Aceste mişcări pot
avea loc între oameni, între oameni şi echipamente şi/sau între
echipamente.
• Aşadar, Tehnologiile Informaţionale şi Comunicaţionale se bazează în
principal pe următoarele componente, care se întrepătrund, sau se
completează: reţele, sistemele EDI (Electronic Data Interchange), Internet,
Intranet, tehnologia client/server, poşta electronică (e-mail), comerţ
electronic (e-commerce), groupware, multimedia.