Elaborat de: Leşanu Alina

Muntean Adriana
Profesor : Stratu Olesea
 Noi toti traim în prezent sentimentul unei
urgente, deoarece revolutia tehnologica care ne
înconjoara si tehnologia societatii informationale
ce a patruns deja în multe activitati, fac parte din
viata noastra cotidiana.
 Însa, o dezvoltare autentica a unei societati nu
este posibila, decât daca se bazeaza pe un
ansamblu de tehnologii evoluate, dupa cum
progresul acestor tehnologii nu ar putea fi
conceput în afara unui proces social, dinamic,
evolutiv.
 Din Evul Mediu si pâna în prezent, istoria tehnicii de calcul este legata si
conditionata de câteva mari descoperiri stiintifice. Astfel, revolutia cauzata de
inventia lui Gutenberg, la începutul secolului al XVI-lea, a însemnat trecerea de la
manuscris la tipar, ceea ce a facilitat intensificarea circularii informatiei scrise si a
stat câteva secole mai târziu, la baza construirii perifericelor de iesire ale
calculatoarelor electronice.
 Însă, primul calculator mecanic a fost construit de
Blaise Pascal şi constă din roti dintate conectate în serie ce
efectuau operatii de adunare si scadere, afisând rezultatele
în cele sase ferestre ale sale. Un rol deosebit în dezvoltarea
tehnicii de calcul îi revine si lui Leibnitz Gottfried,
matematician si fizician englez, care în 1671 a construit
prima masina de calcul capabila sa realizeze cele 4 operatii
aritmetice.
 Un moment important în
dezvoltarea tehnicii de calcul
l-a constituit inventarea în
S.U.A. de catre inginerul
Herman Hollerith a masinii
de tabulat care functiona pe
baza introducerii datelor cu
ajutorul cartelelor perforate.
Acesta şi-a înfiinţat şi
propria sa companie care să
producă la scara industrială
astfel de maşini, companie
care mai târziu, în 1924 avea
sa devină International
Business Machines (I.B.M.)
Corporation.
 Între 1930 si 1946 un numar important de
descoperiri stiintifice în domeniul matematicii,
fizicii, ingineriei electrice si statisticii, facute de
universitari, au contribuit la aparitia primului
calculator electronic ENIAC, în 1946, creat de
catre John Manéhly, fizician de la Universitatea
din Pensylvania si J. Prosper Eckert, inginer la
aceeasi universitate.
 Prima generatie (1938-1953) s-a caracterizat prin utilizarea tuburilor
electronice. Aceste prime calculatoare au fost destinate calculelor stiintifice si
comerciale, programarea realizându-se în limbaj masina, având la dispozitie
aproximativ 100 instructiuni simple.
 În generatia a doua (1954-1963) s-a folosit tranzistorul pentru realizarea
circuitelor logice, calculatoarele din aceasta generatie posedând aproximativ 100
instructiuni complexe, memorie magnetica si dispozitive periferice.
 Generatia a treia (1964-1973) este definita prin utilizarea circuitelor integrate,
calculatoarele caracterizându-se prin posibilitati sporite de adresare a memoriei
principale si secundare, diversificarea dispozitivelor periferice, sisteme de operare
complexe, disponibilitatea a numeroase limbaje de nivel înalt si foarte înalt.
 Calculatoarele generatiei a patra (1974-prezent) sunt construite pe baza
circuitelor integrate pe scara larga si foarte larga (LSI si VLSI), iar prin folosirea
microprocesorului si a microprogramarii se confera masinilor un set complex de
instructiuni si un grad sporit de flexibilitate.
 Prezentul si viitorul apropiat apartin generatiei a cincea si se caracterizeaza
prin circuite integrate specializate, multiprocesoare paralele si prelucrarea
cunostintelor.
 Într-un asemenea context, al unui real progres tehnic si
tehnologic, desi costurile echipamentelor de calcul si
comunicatie scad semnificativ, echipamentele fiind
miniaturizate, performantele (viteza de lucru, capacitatea de
memorare, etc.) sunt majorate la maxim. Odata cu cresterea
complexitatii si a performantelor produselor si serviciilor
cerute de societatea moderna nu mai este suficienta numai
"aplicarea sistematica a cunostintelor", ci se impune tot mai
mult necesitatea folosirii inovative a acestora.
 Orice societate, fie ca este vorba de societate la nivel micro sau
macroeconomic, fie ca este la nivelul întregii lumi, nu poate exista fara
informatii şi fără comunicarea lor. Obţinerea şi transmiterea informaţiei
presupun existenţa unui sistem care sa asigure atât culegerea si prelucrarea
datelor, cât si diseminarea lor. Sistemul este (sau ar trebui sa fie) grefat pe
structura organizationala a societatii în care functioneaza, presupunând un
ansamblu organizat de resurse necesare atingerii obiectivelor pentru care a fost
creat.
În ultimul timp, a devenit o realitate dependenta dintre nevoia de
informatii, existenta unui sistem care sa asigure furnizarea acestora si
dezvoltarea societatii, în general.Sistemul care poate oferii informatiile cerute
este sistemul informational, un adevarat producator si distribuitor de informatii.
El este cel care preia datele din mediul intern si extern al organizatiei în care
functioneaza, le prelucreaza si le distribuie celor care au nevoie de informatiile
obtinute, sub diferite forme.
Are loc, astfel, un ciclu, care poate fi comparat cu ciclul economic "
Bani - Marfa - Bani " , in care elementele componente sunt :

INFORMAŢIE (DATĂ) - DECIZIE - INFORMAŢIE .

 Sistemul informaţional economic reprezintă un ansamblu organizat
de informaţii economice complexe, care se obţin prin prelucrare de date
furnizate din anumite surse şi care sînt necesare pentru organizarea,
conducerea şi desfăşurarea activităţii economice.

 În prezent, luarea deciziilor la nivelul agenţilor economici se

bazează pe informaţia privind situaţia financiară şi rezultatele activităţii
întreprinderii, care este furnizată de sistemul informaţional de culegere,
prelucrare, generalizare şi transmitere a datelor numit contabilitate.
Contabilitatea culege informaţiile primare, le prelucrează aplicînd
metodele şi procedeele sale specifice şi le prezintă utilizatorilor sub formă
de rapoarte financiare.
 În cadrul informării economice aria informaţiilor contabilităţii este foarte
întinsă, ele apărând ca informaţii specifice, particulare, rezultate din interpretarea şi
prelucrarea prin intermediul logicii contabile a mişcărilor de valori provocate de
activităţile creatoare.
„Contabilitate, sursă principală de informaţii la nivelul întreprinderii” face
totodată dovada unor calităţi incontestabile care îi măresc eficienţa în managementul
modern. Obiectivele contabilităţii agenţilor economici pot fi formulate astfel:
 înregistrarea cronologică şi sistematică a mişcărilor patrimoniale;

 asigurarea integrităţii patrimoniului;

 urmărirea şi furnizarea rezultatelor obţinute atât pentru necesităţile proprii, cât şi

pentru informarea asociaţilor sau acţionarilor, clienţilor şi furnizorilor, băncilor,
organelor fiscale şi a altor persoane juridice şi fizice;
 furnizarea informaţiilor necesare întocmirii documentelor de sinteză contabilă.
 Rolul informaţiilor contabilităţii este de a asigura o
dezvoltare stabilă, precum şi realizarea ciclurilor ce
caracterizează finalitatea activităţilor cu cât mai puţine
perturbaţii.
 Producerea informaţiilor contabile la nivelul unei entităţi
economice este asigurată de către practicienii profesionişti
în domeniu, proces ce se desfăşoară în mod organizat, în
cadrul sistemului informaţional contabil. Acest tip de
informaţii trebuie să satisfacă anumite nevoi, să aibă deci
utilitate pentru toţi cei care formează categoria
utilizatorilor, produselor contabilităţii, fapt pentru care
difuzarea lor trebuie să se constituie într-un proces dinamic
şi raţional, rod al negocierii şi compromisurilor între
întreprinderea şi factorii externi.
 Pornind de la beneficiarii informaţiilor contabile, acestea
pot fi delimitate în două categorii:
 (A)interne, respectiv informaţii adresate conducătorilor şi
executanţilor din cadrul entităţii şi cu un grad de agregare
variabil, funcţie de amplasarea ierarhică a utilizatorilor;
 (B) externe, destinate altor agenţi economici, instituţii, bănci,
suprasisteme etc. cu un grad de agregare şi de formalizare
foarte ridicat şi, de asemenea, foarte selective.
Informaţiile interne de evidenţă contabilă se referă mai
ales la aspectele economice ale activităţilor întreprinderii şi sunt
utilizate cu precădere de manageri în fundamentarea de decizii
tactice şi curente. Ele se caracterizează prin aceea că sunt
precise, complete şi continue, comparate şi corelate, analitice şi
sintetice.
 Considerăm că în timp informaţiile contabilităţii s-au
impus atât prin valoarea cognitivă ridicată, cât şi prin
ponderea ce o deţin în volumul total al informaţiilor economice
şi în prezent contabilitatea are un rol deosebit în cunoaşterea şi
analiza multilaterală a fenomenelor şi proceselor constituind de
fapt baza elaborării deciziilor.
Funcţionarea adecvată a oricărei firme, realizarea
obiectivelor cuprinse în previziunile sale, nu este posibilă doar prin
contribuţia organizării sale structurale, care constituie scheletul sau
armătura ei de rezistenţă, fiind necesar, totodată, un sistem
informaţional, care poate fi comparat cu aparatul circulator din
corpul omenesc. El oferă materia primă informaţională necesară în
stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor manageriale, a sarcinilor,
competenţelor şi responsabilităţilor atât manageriale, cât şi de
execuţie.
 Contabilul modern este implicat nu numai în ţinerea
registrelor (evidenţa contabilă), ci şi într-o serie de activităţi ce
implică planificare, soluţionare a unor probleme, control,
orientare a acţiunilor, evaluare, verificare şi audit. Contabilul de
azi ţine cont de necesităţile fundamentale ale utilizatorilor
informaţiei contabile, fie interni, fie externi, iar contabilitatea
reprezintă un sistem informaţional care cuantifică, prelucrează şi
comunică (transmite) informaţii financiare despre o entitate
economică identificabilă. Prin contabilitate se realizează legătura
dintre activităţile economice şi factorii decizionali.
 În acest context, se poate considera că pentru un viitor imprevizibil,
informaţia contabilă va constitui componenta cea mai importantă a
sistemului informaţional economic de la nivelul fiecărei întreprinderi şi
aceasta pentru faptul că „fiecare dintre părţile interesate în mersul
întreprinderii recurge la informaţie contabilă, deoarece este singura sursă care
poate furniza imaginea activităţii şi a situaţiei sale, plecând de la fluxurile şi
masele monetare, care pentru o perioadă dată au interesat-o.”
În opinia noastră, contabilitatea trebuie să contribuie la realizarea
a trei mari obiective şi anume:
 stabilirea unui diagnostic corect al entităţi;

 găsirea unor noi căi care să pună în evidenţă rapid anomaliile şi

deficienţele care apar;
 sprijinirea managerilor în alegerea soluţiilor optime.

Considerăm că aceste trei obiective pot fi realizate numai în

măsura în care se operează cu informaţii contabile de calitate, rod al
muncii unor profesionişti în domeniu.