Sunteți pe pagina 1din 45

UNIVERSITATEA ”TITU MAIORESCU” BUCUREŞTI

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ECONOMICE

INFORMATICĂ JURIDICĂ

2017-2018
Informatică juridică - Curs universitar

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................... 2
I. INFORMATICA JURIDICĂ .............................................................................................. 4
1.1 Arhitectura sistemului birotic pentru activitatea juridică ............................................. 4
1.2 Periferice ............................................................................................................................. 8
1.3 Sistemul de operare .......................................................................................................... 11
1.4 Limbaje de programare ................................................................................................... 18
II. DOCUMENTARE JURIDICA AUTOMATIZATA ..................................................... 20
2.1. Prezentarea principalelor aspecte legale implicate de utilizarea largă a tehnologiilor
informaţiei în societate. .......................................................................................................... 20
2.2. Prezentarea portalului instanțelor de judecată din România ..................................... 23
III. PROBLEME JURIDICE PRIVIND COMERȚUL ELECTRONIC ȘI
CRIMINALITATEA ÎN SOCIETATEA INFORMAŢIEI ................................................ 28
3.1. Probleme juridice legate de comerţul electronic .......................................................... 28
3.2. Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate intelectuală în
societatea informaţională şi protecţia concurenţei în Internet .......................................... 29
3.3. Probleme ridicate criminalitatea în societatea informaţiei. ........................................ 29
Anexa 1: Concepte cheie ........................................................................................................ 44

INTRODUCERE

2
Informatică juridică - Curs universitar

În actuala eră digitală, informatica, producerea şi transmiterea informaţiei au devenit


priorităţi incontestabile dar cu largi aplicaţii în viaţa ştiinţifică, economică, juridică, medicală
şi socială.
Introducerea calculatoarelor în virtual fiecare dimensiune a societăţii a schimbat
semnificativ modul în care oamenii şi organizaţiile obţin sau diseminează informaţii sau
desfăşoară afaceri, permiţând o mai mare eficienţă, un control operational sporit şi un acces
eficient şi la informaţii.
Calculatoarele au devenit indispensabile in dezvoltarea diverselor activitati la toate
nivelurile societatii omenesti. Nici o alta inventie, la acest inceput de mileniu, nu a avut un
impact atat de puternic asupra vietii cotidiene.
Stiinta care se ocupa de proiectarea si gestionarea calculatoarelor, cat si de activitatiile
conexe acestora se numeste informatica.
Aportul informaticii este superior posibilitatilor umane in ceea ce priveste numarul
foarte mare de parametrii care poate fi investigat in timpi scurti (msec si μsec) in scopul
relationarii acestora functie de criterii diverse solicitate de utilizatori.
In aceste situatii nu este vorba doar de gasirea unor referinte sau informatii pentru
constituirea unei documentatii, ci de realizarea unor scenarii dedicate diferitelor domenii ale
dreptului. Rezultatele acestui mod de abordare a dreptului se caracterizeaza prin :
Precizie in identificarea si calificarea notiunilor tratate ;
Rigurozitate a terminologiei juridice utilizate ;
Structurarea modului de gandire in scopul utilizarii acestor tehnologii.
Informatica juridică este constituită din metodele si tehnicile care au ca obiect
prelucarea asistată de calculator a informatiei din domeniul juridic. Domeniul informaticii
juridice cuprinde subdomenii foarte diferite : informatica juridica documentara, informatica
juridica de gestiune, informatica juridica de asistare in luarea deciziilor,
In functie de rolul jucat de diferite institutii ale statului in elaborarea si difuzarea
dreptului se vorbeste despre informatica parlamentara, jurisdictionala sau administrativa
Informatica reprezinta un factor considerabil de optimizare a activitatii juridice
moderne. Bancile de date din domeniul juridic corespund astfel unei evolutii a pietii, in care,
in paralel cu sistemele mari, se dezvolta instrumente orientate, destinate satisfacerii unor
necesitati riguros definite.
De asemenea, nevoia de comunicare a juristilor presupune legarea intre ele a bancilor
de date in cadrul unor retele specializate utilizand suportul furnizat de retelele nationale si
transnationale de calculatoare ( incusiv Internet-ul).

3
Informatică juridică - Curs universitar

Alături de multe beneficii, însă, calculatoarele şi interconectarea acestora prezintă şi


aspecte negative, cum ar fi apariţia unor noi tipuri de infracţiuni (spre exemplu, distribuirea de
viruşi informatici), precum şi posibilitatea de comitere a unor infracţiuni tradiţionale prin
intermediul noilor tehnologii (spre exemplu, frauda sau falsul)1.
Comiterea de fraude informatice este favorizata de faptul ca sistemele informatice sunt
slab protejate, atat din cauza evolutiei tehnologice, cat si din puct de vedere al solutiilor de
securitate. Toate dezvoltarile, cum ar fi informatica distribuita, structurile client-server,
interconectarea retelelor de calculatoare, progresele in domeniul software-ului si multimedia
favorizeaza, fara voie, comiterea de fraude informatice.
Criminalitatea informatica are, adesea, si un caracter transfrontanier. Aceasta este
ratiunea pentru care tarile industrializate si organizatiile internationale au elaborat norme
internationale in acest domeniu. Din pacate, infractiunile savarsite cu ajutorul calculatorului
au inceput sa fie luate in serios doar de curand in Romania.
În aceast curs, ne propunem să discutăm despre folosirea calculatoarelor de catre
juristi, comert electronic, precum si despre riscul criminalitatii informatice: cine sunt
potenţialii atacatori şi care sunt motivaţiile acestora, care sunt tipurile de ameninţări,
vulnerabilităţi şi expuneri, precum si infractiunile informatice.

I. INFORMATICA JURIDICĂ

1.1 Arhitectura sistemului de calcul pentru activitatea juridică

1
(Vasiu şi Vasiu, 2004)
4
Informatică juridică - Curs universitar

Sistemul informatic pentru domeniul juridic este un concept informatic ce semnifica


un ansamblu interconectat de echipamente şi programe, de mijloace hard şi soft, având ca
obiectiv procesarea informaţiei în activitatea juridică, ce îşi exercită funcţiile sale în
interdependenţă, atât cu sistemele informatice profesionale, cât şi cu sistemele de
telecomunicaţii, între care creează un ansamblu de legături funcţionale.
Din definiţie rezultă existenţa a trei componente, suficiente pentru a putea explica
structura şi funcţiile sistemului juridic, organizarea şi funcţionarea acestuia. Aceste elemente
fundamentale sunt următoarele: echipamentul, programele şi informaţiile.
Acestea au roluri diferite în economia sistemului informatic, astfel, dacă echipamentul
(componenta hard), constituie instrumentul fizic utilizat în activitatea juridică, programele
(componentă soft), reprezintă instrumentul logic al acesteia, în timp ce baza de informaţii din
domeniul juridic oferă obiectul supus procesării cu ajutorul mijloacelor amintite.
Aceste elemente sunt prezentate grafic în fig. 1.1.

Fig. 1.1. Structura sistemului informatic pentru domeniul juridic

Calculatorul este în esenţă, un ansamblu de componente cu funcţionare specifică


având ca scop prelucrarea datelor. Așa cum am amintit, componentele ansamblului, se împart
în două mari categorii:

5
Informatică juridică - Curs universitar

1) hardware (aparatura propriu-zisă),


2) software (instrucţiuni, date care formează programe, aplicaţii).
Componenta hardware reprezintă ansamblul elementelor fizice, care compun
calculatorul electronic: circuite electrice, componente electronice, dispozitive mecanice şi alte
elemente materiale ce intră în structura fizică a calculatorului electronic.
Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentând "inteligenţa
calculatorului", prin care se asigură funcţionarea şi exploatarea sistemului de calcul.
Prin intermediul acestor programe, utilizatorul are posibilitatea de a comunica cu
calculatorul, introducând date, programe şi comenzi, primind rezultatele prelucrării şi diverse
mesaje. O parte din date, rezultate sau programe pot fi memorate pentru prelucrări ulterioare.
Componentele hardware sunt asamblate fizic pentru a îndeplini următoarele funcţii de
bază:
- funcţia de introducere a datelor şi programelor;
- funcţia de prelucrare;
- funcţia de memorare;
- funcţia de afişare a mesajelor şi rezultatelor.
Arhitectura unui sistem de calcul defineşte ansamblul integrat de unităţi funcţionale,
în conformitate cu un set de principii şi reguli standardizate, formând un tot unitar şi având
ca scop realizarea funcţiilor sistemului la un anumit standard de performanţă.
Componentele funcţionale ce formează arhitectura unui sistem de calcul sunt (fig.
1.2.):
a) unitatea centrală (UC) care cuprinde:
- unitatea de comandă-control (UCC);
- unitatea aritmetico-logică (UAL);
- memoria internă (MI);
b) unităţi de memorie (memoria externă);
c) unităţile de intrare-ieşire.

6
Informatică juridică - Curs universitar

Fig. 1.2. Arhitectura generală a unui sistem de calcul

Unitatea aritmetico-logică (UAL) efectuează operaţiile aritmeticologice, iar unitatea


de comandă-control dirijează şi controlează toate operaţiile efectuate de calculator. Cele două
unităţi alcătuiesc împreună unitatea centrală de prelucrare (UCP) - denumită şi procesor.
Tehnologia actuală de fabricaţie într-o formă miniaturizată, i-a conferit acestuia denumirea de
microprocesor.
Configuraţia sistemului de calcul desemnează, mulţimea tuturor componentelor
concret asamblate şi conectate pentru a realiza un sistem de calcul, privite din punct de
vedere al caracteristicilor tehnice şi funcţionale.
Configuraţia oricărui sistem de calcul se înscrie între două limite: o limită inferioară -
numită configuraţie de bază - definită de numărul minim necesar de componente pentru ca
sistemul de calcul să fie operaţional şi o limită maximă rezultată prin adăugarea de noi
componente, până la limita maximă admisă de unitatea centrală. Între cele două limite se
poate realiza orice altă configuraţie admisă, pentru a răspunde cât mai bine cerinţelor
utilizatorului.
Putem privi configuraţia unui sistem de calcul atât din punct de vedere al structurii
externe, cât şi din punct de vedere al structurii interne.
Structura configuraţiei externe, cuprinde toate componentele fizice distincte care sunt
conectate la unitatea centrală prin intermediul porturilor şi controllerelor.
Componenta fizică a sistemului informatic juridic reprezintă ansamblul de
echipamente format din următoarele trei subdiviziuni.

7
Informatică juridică - Curs universitar

a)Unitatea centrală a sistemului birotic este reprezentată de cele mai multe ori de
unitatea centrală a unui calculator electronic compatibil PC, interfaţă pentru comunicaţii
telefonice, telefax, telecopiator, interfaţă audio şi video;
b)Unităţile de intrare - ieşire ale sistemului juridic conţin, atât periferice comune cu
sistemele informatice profesionale, cât şi periferice specifice tratării textelor, documentelor,
imaginii şi sunetului.
c) Echipamentul pentru comunicaţii include totalitatea dispozitivelor tehnice de
conectare, codificare, decodificare, transmitere şi recepţie locală sau la distanţă, a informaţiei
utilizate în activitatea juridică.

1.2 Periferice
Unităţile de intrare, unităţile de ieşire şi unităţile de memorie externă se mai numesc şi
unităţi periferice. Dintre perifericele de intrare necesare bunei funcționări a unui sistem
informatic juridic amintim:
scanner-ul pentru înregistrarea digitală a imaginilor aflate pe documente;
aparatul telefonic şi interfaţă telefonică pentru receptarea şi înregistrarea digitală a
comunicaţiilor analogice sau digitale, a mesajelor sonore sau teletransmisiilor de date;
aparatul telefax şi interfaţă telefax pentru înregistrarea electronică şi digitală a
documentelor recepţionate sau pentru scrierea lor directă la imprimantă fax;
interfaţă de intrare telecopiator pentru recepţionarea, locală sau de la distanţa a
imaginilor ţip document;
interfaţă video pentru recepţionarea imaginilor şi sunetului transmise prin reţele
locale de televiziune cu circuit închis sau prin sistemele de comunicaţie T.V. la distanţă;
microfonul şi interfaţa pentru sunet adecvată, constituie perifericul de introducere a
sunetului captat direct din realitate: dispoziţii şi mesaje, comentarii şi rapoarte, interviuri,
tratative, conferinţe etc.;
camera de luat vederi şi interfaţa audio-video necesară, reprezintă perifericul de
intrare pentru sunet şi imagine, înregistrate digital direct din realitate. Camera de luat vederi
poate fi utilizată şi pentru înregistrarea digitală a imaginilor de pe documente, având o
calitate mai redusă decât a scanner-ului dar cu o viteză incomparabil mai mare.
lectorul optic de microfilme şi interfaţa specifică, transferă pe ecran sau monitor
imaginile documentelor înregistrate optic pe peliculă sub formă de microfilm, documente
aflate în arhivă ca parte a memoriei externe a sistemului juridic.

8
Informatică juridică - Curs universitar

Perifericele de ieşire ale unui sistem informatic juridic sunt:


imprimanta, pentru traspunerea pe hârtie a datelor, textelor, documentelor sau
desenelor. Imprimarea se poate realiza în alb-negru sau color.
plotter-ul, pentru trasarea de schiţe tehnice, planuri, desene de specialitate în alb-
negru sau color;
aparatul telefonic şi interfaţa sa cu sistemul informatic, pentru transmiterea de mesaje
direct sau înregistrate digital sub forma fişierelor acustice aflate în memoria calculatorului
electronic;
aparatul telefax si interfaţa sa specifică, pentru transmiterea la distanţă a
documentelor tip fax, în regim imediat, direct din document, sau în regim memorat, prin
lectura documentului aflat în memoria internă sau externă a calculatorului electronic;
interfaţa de ieşire telecopiator, pentru transmiterea imaginilor fixe (documente)
memorate digital, fie local către un copiator tip xerox, fie la distanţă prin reţele pentru
comunicaţii de date, către un copiator;
imprimanta pentru microfilm şi interfaţa sa, realizează transferul documentelor din
memoria internă a sistemului informatic în memoria sa externă, sub numele de arhivă pe
microfilm, cu avantajul înregistrării unui volum mare de informaţii pe unitatea de suport;
interfaţa video pentru transmiterea de imagine şi sunet prin reţele locale de
televiziune cu circuit închis sau prin sisteme de televiziune la distanţă. De asemenea, aici se
includ dispozitivele de consultare audiovizuală locală: monitoare, ecrane electronice, incinte
acustice, amplificatoare de sunet etc.
interfaţa audio, pentru transmiterea de sunet în reţele locale, în reţele pentru
transmitere la distanţă a sunetului şi vocii sau pentru consultare locală a informaţiei sonore
(memorate sau în curs de recepţie) cu dispozitive electronice de tipul amplificatoarelor de
sunet, incinte acustice, speaker (difuzorul calculatorului) etc.;
La calculatoarele personale, unitatea standard de intrare este tastatura, iar unitatea
standard de ieşire este monitorul.
Hard-discul şi memory stick-ul fac parte din unităţile de memorie externă.

9
Informatică juridică - Curs universitar

Fig. 1.3 Dispozitive de intrare:2,3,4,5,6,7 ; Dispozitive de iersire: 8,9,10,11,12

Indiferent de gradul de complexitate a configuraţiei fizice a unui sistem juridic, acesta


nu poate funcţiona fără existenţa subsistemului de programe care constituie componenta
logică a sistemului juridic.
Software-ul este format din următoarele grupe mari de programe:
1) programe de baza (sisteme de operare);
2) programe de aplicatii.
Sistemul de informaţii al sistemului juridic oferă obiectul supus prelucrării (elemente
de intrare) în activitatea juridică asistată de calculator şi in acelaşi timp, conţine multitudinea
de rezultate intermediare precum şi rezultatele finale ale activităţii juridic (elemente de ieşire).
Informaţiile de intrare pot proveni din mai multe surse:
direct din realitate, introduse prin tastare (date, texte), scanare (documente, faxuri),
înregistrare audio (microfon) sau video (camera de luat vederi);
preluate din reţelele de date şi comunicaţii, locale sau la distanţă (date, texte,
documente, sunet şi imagine);
rezultate intermediare ale unor prelucrări anterioare sau în curs de desfăşurare;
memoria externă şt arhiva electronică sau pe microfilm a sistemului juridic.
Informaţiile de ieşire ale sistemului juridic au mai multe destinaţii:
consultare on-line, prin afişare imediată la terminal (date, grafice, texte, documente),
desenare la plotter (desene, schiţe, planuri), redare audio (speaker), redare video (monitor,
ecran);
transmitere, locală sau la distanţă, prin sistemele de comunicaţii locale şi
telecomunicaţii de date, texte, sunet şi imagine;

10
Informatică juridică - Curs universitar

păstrare temporară în memoria internă sau externă în vederea unor prelucrări


imediate;
păstrare pe termen mediu în memoria externă (disc magnetic) pentru consultări
ulterioare;
păstrare pe termen îndelungat, prin arhivare pe suport magnetic (disc flexibil) sau
grafic (microfilm);
Din cele de mai sus se poate concluziona ca funcţionarea unui sistem informatic
juridic este posibilă numai prin funcţionarea sincronă şi intercorelată a celor trei subsisteme
ale acestuia: echipamentele, programele şi informaţiile.

1.3 Sistemul de operare

Componenta software include toată gama de produse de programare, uzual formată


din sistem de operare, drivere și programe de aplicație.
Un sistem de operare, prescurtat OS (Operating System), reprezintă un produs de tip
software care este parte componentă a unui sistem, echipament sau aparat computerizat, și
care se ocupă de gestionarea și coordonarea activităţilor acestuia.
Sistemul de operare este componenta software cea mai importantă a unui calculator și
este constituit dintr-un ansamblu de programe.
Sistemul de operare, după inițializarea încărcării sale în memoria RAM prin programul
numit bootstrap, are rolul de a administra resursele sistemului și oferă baza pentru realizarea
programelor de aplicație .
Sistemul de operare poate fi considerat că reprezentând interfaţa dintre componentele
hard și utilizator.
În mod tradițional, sistemul de operare este constituit din trei componente :
1. Kernel ( Nucleu ) – include funcțiile de nivel jos care vor fi încărcate în
memorie după execuția procesului de inițializare a calculatorului . Un exemplu ar fi modulul
care realizează controlul fluxului de date între memorie și unitățile de intrare/ieșire .
2. Shell-ul sau interpretorul de comenzi – asigură interfața între utilizator și
calculator .
3. Sistemul de fișiere – reprezintă, pe scurt, modalitatea de organizare a fișierelor
pe disc. Există o diversitate de sisteme de fișiere( FAT16, FAT32, NTFS pentru sistemul de
operare Windows) .

11
Informatică juridică - Curs universitar

Obiectivele generale ale unui sistem de operare sunt:


 automatizarea operațiilor standard în toate etapele de exploatare a sistemului de
calcul;
 minimizarea efortului uman pentru utilizarea sistemului de calcul;
 optimizarea utilizării resurselor sistemului de calcul;
 cresterea eficienței globale în utilizarea sistemului de calcul prin creșterea vitezei de
execuție a prelucrarilor, reducerea timpului de răspuns al sistemului la solicitările
utilizatorilor și creșterea gradului de utilizare a resurselor prin utilizarea lor la capacitate
maximă.
Funcțiile prin intermediul cărora sistemul de operare realizează aceste obiective sunt:
 funcția de instalare automată a unui nou sistem de operare pe un sistem de calcul;
 funcția de încărcare în memoria internă a sistemului de operare, la pornirea
sistemului de calcul;
 funcția de configurare dinamică a sistemului de operare, conform cu modificările
intervenite în structura hardware sau cu necesitățile de exploatare a sistemului. De exemplu,
sistemul de operare DOS se poate configura dinamic prin intermediul fișierului CONFIG.SYS
care se consulta la fiecare încărcare a sistemului de operare și care permite instalarea altor
drivere de echipamente decât cele standard și definirea unor parametri de funcționare ai
sistemului, permițând astfel modificarea, extinderea sau îmbunătățirea capacităților de
funcționare ale sistemului de operare, în cadrul arhitecturii de baza a sistemului de calcul;
 efectuarea operațiilor de intrare / ieșire la nivel fizic, pentru a permite utilizatorului
tratarea echipamentelor periferice la nivel logic, adică independent de caracteristicile
constructive ale lor. Această funcție permite degrevarea utilizatorului de sarcina tratării
specifice a fiecărui tip de echipament periferic în parte. De exemplu, orice tip de imprimantă
este tratat în același mod de către utilizator; caracteristicile specifice fiecărui tip în parte sunt
tratate de programul specializat de accesare la nivel fizic al echipamentului, numit driver de
imprimantă și de componentă sistemului de operare care tratează operațiile de ieșire prin
intermediul imprimantei: driverul portului paralel ;
 oferirea unei interfețe cu utilizatorul, prin intermediul unui limbaj specific, numit
limbajul de comandă al sistemului de operare; prin intermediul acestui limbaj, utilizatorul
transmite comenzi sistemului de operare; ele sunt traduse și lansate în execuție de programul
interpretor de comenzi al sistemului de operare. În sistemele de operare mai noi, interfață cu
utilizatorul este asigurată folosind metode grafice evoluate și principii noi de comunicare,

12
Informatică juridică - Curs universitar

rezultatul fiind o modalitate mult mai "prietenoasă" de dialog cu utilizatorul; o astfel de


interfață se numește interfață grafică cu utilizatorul (Graphical User Interface);
 controlul execuției programelor: sistemul de operare încarcă programul în memoria
internă, pentru execuție, îl lansează în execuție, urmărește execuția în toate etapele sale și
încheie execuția programului;
 gestionarea alocării resurselor sistemului de calcul: sistemul de operare gestionează
alocarea timpului UCP, a memoriei interne, accesul la fișiere, accesul la echipamentele
periferice,etc. pe toată durata execuției unui program, în scopul utilizării cât mai eficiente a
acestor resurse. În cazul în care este posibilă executarea simultană a mai multor programe,
sistemul de operare realizează alocarea resurselor între programe pe baza unor criterii de
alocare, în scopul optimizării execuției programelor, conform obiectivelor de eficientă de mai
sus;
 asigurarea protecției între utilizatori, acolo unde sistemul de operare permite
accesul concomitent al mai multor utilizatori (programe) la resursele sistemului de calcul, și
asigurarea protecției între programe, fie că este vorba de programe utilizator sau programe ale
sistemului de operare. Această protecție se referă la evitarea cazurilor de interferență între mai
multe programe în execuție, care ar putea duce la alterarea zonelor de program din memoria
internă sau la alterarea, de către un program, a datelor utilizate de un alt program;
 tratarea erorilor: sistemul de operare poate trata erori la nivelul mașinii fizice (de
exemplu: erori de citire / scriere în memoria externă, erori de acces la un echipament periferic,
lipsa din configurația sistemului de calcul a unui echipament, etc.) sau erori logice, care pot să
apară în timpul executării unui program (de exemplu: operații interzise, că împărțirea la 0,
tentativă de acces în zone protejate ale memoriei interne, tentativă de execuție a unor
instrucțiuni privilegiate, etc.);
 funcții auxiliare, cum ar fi: contabilizarea activității sistemului de calcul, jurnalizarea
comenzilor adresate interpretorului de comenzi al SO, jurnalizarea erorilor, etc.
Dupa configurația hardware deservită, sistemele de operare sunt:
A) Sisteme de operare pentru microcalculatoare:
 sunt puternic interactive, cu un limbaj de comandă accesibil sau cu interfața
grafică utilizator
 unele sunt monouser și monotasking (MS-DOS), altele multitasking
(Windows), eventual și multiuser (Unix);
 sunt ușor configurabile, oferind proceduri automate pentru încărcarea sau
pentru instalarea sistemului de operare;
13
Informatică juridică - Curs universitar

 ocupă un spațiu redus în memoria internă;


 suportă dezvoltări pentru a permite conectarea în rețele de calculatoare sau ca
terminale la sisteme de calcul mari;
 au funcția de gestionare a informației dezvoltată în direcția manevrării unui
număr mare de fișiere de dimensiuni mici;
B) Sisteme de operare pentru minicalculatoare:
 sunt interactive, multiuser și multitasking;
 folosesc un limbaj de comandă pentru utilizatori avizați;
 procedurile de încărcare la conectarea sistemului și de instalare a sistemului de
operare sunt mai laborioase;
 sunt mai rigide, în cazul modificării configurației hardware;
 asigura un sistem de priorități de execuție dezvoltat;
 orientate pentru lucrul cu mai mulți utilizatori, oferind un sistem complex de
protecție a informației;
 orientate pentru lucrul cu multe terminale, putând îndeplini funcția de
concentrator de date;
C) Sisteme de operare pentru calculatoare mainframe:
 seriale sau interactive, multitasking;
 limbaj de comandă pentru utilizatori specializați;
 gestionează un număr mare de echipamente periferice;
 orientate pentru prelucrări complexe și pentru volume mari de date.
În prezent se constată tendința de apropiere a performanțelor microcalculatoarelor de
cele ale calculatoarelor superioare lor, în paralel cu tendința de apropiere a performanțelor
sistemelor de operare pentru sisteme de calcul mari de cele ale sistemelor de operare pentru
mini sau microcalculatoare.
În același timp, se realizează o integrare funcțională tot mai accentuată a diferitelor
tipuri de sisteme de calcul în platforme de lucru comune, de obicei prin conectarea acestora în
rețele de calculatoare. Cel mai elocvent exemplu în această direcție este rețeaua Internet care
realizează legătură între cele mai diferite tipuri de sisteme de calcul, funcționând sub controlul
unor sisteme de operare diverse.
Din punctul de vedere al dezvoltării sistemului de operare, tendința actuală este de
dezvoltare a sistemelor de operare portabile, adică acele sisteme de operare care funcționează
pe platforme hardware diferite. Un exemplu în acest sens este sistemul de operare UNIX.

14
Informatică juridică - Curs universitar

O altă direcție este dezvoltarea de familii de sisteme de operare, de exemplu familia


sistemelor de operare Windows, în care au fost dezvoltate sisteme de operare interactive,
multitasking, asigurând și funcțiile pentru lucrul în rețea de calculatoare.
Microsoft WINDOWS este un sistem de operare ce realizează un mediu prin
intermediul căruia se poate lucra cu calculatorul, mediu bazat pe imagini (pictograme) şi
meniuri, organizate în casete denumite ferestre.
Acest mediu este numit şi interfaţă grafică pentru utilizator. Funcţiile sistemului
WINDOWS
• gestionarea fişierelor - se pot afişa liste cu fişierele şi dosarele care există pe
calculator, se poate efectua mutarea, copierea şi ştergerea lor
• lansarea aplicaţiilor cu uşurinţă, folosind pictogramele şi meniurile
• detectarea erorilor din sistem
Microsoft WINDOWS 10 este cel mai nou sistem de operare. La aproape 30 de ani
de când Windows 1.0 a văzut lumina zilei, Microsoft a încercat să aducă cel mai bun sistem
de operare pe care l-a făcut vreodată, croit pe nevoile utilizatorului modern care își dorește
productivitate sporită.
Microsoft a depus eforturi considerabile pentru a face din Windows 10, un sistem de
operare ușor de îndrăgit pentru utilizatorii veniți de la Windows 7 și cu suficientă inovație
pentru a justifica pe deplin nevoia de upgrade. Deși păstrează multe asemănări cu
predecesorul ( Windows 8 ), Windows 10 este în fapt un hibrid de Windows 7 adaptat, cu un
nou design și alt mod de organizare.
Perfecționat cu sprijinul unei comunități formate din peste cinci milioane de utilizatori
recrutați în programul de testare Windows Insider, Windows 10 vine cu motive convingătoare
în justificarea upgrade-ului de la Windows 8.1, și chiar Windows 7.
Windows 10 este stilizat în mare parte precum mai vechiul sau predecesor, Windows 7
întrucât sistemul Windows 8 nu a fost foarte apreciat din cauza interfaței mai puțin
prietenoasă. Față de Windows 7, Windows 10 are în meniul „start” așa numitele „tiles” care
oferă utilizatorilor scurtături către rețelele sociale, office, e-mail, site-uri vizitate frecvent,
calendar și altele, făcând interfață mai complexă și în același timp mai utilă.
Din fericire, Windows 10 aduce cu sine multe caracteristici şi opţiuni noi foarte
interesante: începând cu Meniul Start care are un design nou, continuând cu o experienţă
desktop mai bună și ajungând la Cortana (un asistent digital personal) ori Microsoft Edge (cel
mai modern browser web creat de Microsoft în ultimii ani).
1. Windows 10 este gratuit .

15
Informatică juridică - Curs universitar

Urmând eșecului înregistrat cu Windows 8, Microsoft are nevoie că Windows 10 să


ajungă rapid la cât mai mulți utilizatori, iar pentru asta oficialii companiei sunt dispuși la
compromisuri, oferind Windows 10 că upgrade gratuit pentru toți utilizatorii Windows 8.x și
Windows 7 dispuși să îl instaleze. Oferta de upgrade gratuit nu include utilizatorii de
Windows RT, și nici utilizatorii business.
2. Windows 10 are o interfață desktop familiară
Venind de la Windows 7, perioada de acomodare cu Windows 10 va fi scurtă : butonul
Start Menu este poziționat că în versiunile mai vechi, desktop-ul este mereu vizibil iar
interfață duală care a dat atâtea bătăi de cap utilizatorilor de Windows 8 a fost abandonată.
Încă de actualitate, aplicațiile cu interfață Modern UI rulează acum în ferestre separate, simplu
de gestionat pe desktop-ul Windows.
3. Meniul START a fost îmbunătățit
Windows 10 vine cu Start Menu complet funcțional. Mai mult decât o copie a celui în
Windows 7, noul Start Menu include lista cu aplicații recente, scurtături pentru funcții și
directoare des accesate, respectiv lista All apps în care putem găsi aplicațiile instalate. Live
tiles-urile sunt în continuare prezente, însă acestea folosesc mult mai eficient spațiul
disponibil. Noul Start Menu este complet personalizabil, utilizatorii putând repoziționa și
elimina după bunul plac selecții din liste, respectiv ajusta dimensiunea acestuia trăgând de
margini cu ajutorul cursorului. Dacă dorim, putem merge până la a elimina toate live tiles-
urile din Start Menu, rămânând doar cu lista de aplicatii.
4. Windows 10 are suport pentru desktop-uri virtuale
Incepând cu Windows 10 nu mai este nevoie să ne descurcăm cu un singur desktop pe
care sunt îngrămădite toate aplicațiile. Acum putem avea mai multe ecrane virtuale între care
comutăm după cum avem nevoie.
5. Introduce noul browser Microsoft Edge, înlocuitorul lui Internet Explorer
Disponibil exclusiv pentru Windows 10, Microsoft Edge este un web browser cu
adevărat modern. Cu interfață minimalistă și având în spate un motor de randare complet
refăcut, Microsoft Edge pune siguranță și viteză la navigare pe primul loc.
De asemenea, poate fi folosit şi pentru a face notiţe direct pe paginile web. Se adaugă
şi faptul că este integrat cu Cortana şi îţi poate oferi informaţii şi căutări personalizate. În
plus, de la Anniversary Update pentru Windows 10, el oferă suport şi pentru extensii, la fel că
Firefox, Google Chrome sau Opera.
6. Asistare inteligentă cu Cortana.

16
Informatică juridică - Curs universitar

Windows 10 introduce asistarea inteligentă pentru laptopuri și calculatoare, precum la


telefoanele Windows, grație aplicației Cortana. Cortana este ca un asistent personal și este la
un click distanță în secțiunea de căutare din Taskbar. Cortana te va ajută să controlezi
elemente de pe pc sau laptop folosind vocea. Poți deasemenea să programezi întâlniri,
evenimente, remindere în calendarul Cortana.
Faptul că Windows va lansa versiuni atât pentru Android cât și pentru iPhone, va ajuta
utilizatorii care doresc sincronizarea datelor.
7. Continuum peste tot: pe mobil și pe desktop
Continuum înseamnă că poţi să modifici instantaneu modul în care Windows 10 arată
şi funcţionează, în funcţie de dispozitivul pe care îl foloseşti şi modul în care îl foloseşti. În
termenii Windows 10, Continuum este numit Tablet Mode (Mod Tabletă) şi funcţionează
astfel: să zicem că, de exemplu, ai un dispozitiv hibrid şi, la un moment dat, vrei să îi laşi
tastatură pe birou şi să pleci cu componentă de tabletă a dispozitivului.
Windows 10 detectează automat această schimbare şi comută la Modul Tabletă, adică
va elimina bară de activităţi normală, va transformă Meniul Start într-un ecran Start ş.a.m.d.
De asemenea, aplicaţiile vor fi deschise acum pe tot ecranul. Toate astea doar pentru a
face mai uşoară interacţiunea ta cu dispozitivul. Reţine că am menţionat doar un exemplu.
Continuum funcţionează la fel în multe alte situaţii, că de exemplu atunci când conectezi un
ecran şi o tastatură la smartphone-ul tău cu Windows 10.
8. Totul devine controlabil din Centrul de Acțiune
Orice utilizator de smartphone ştie ce şi cât de utile sunt notificările şi acţiunile rapide.
Microsoft aduce aceste caracteristici pe toate dispozitivele cu Windows 10.
Notificările tale sunt aşezate împreună în noul Centru de acţiune, care glisează din
partea dreaptă a ecranului. Notificările te ţin la curent cu tot ce se întâmplă pe dispozitivul tău,
în timp ce acţiunile rapide te ajută să deschizi uşor şi rapid tot felul de caracteristici precum
Modul Tabletă, Wi-Fi, VPN ş.a.m.d.
9. Spune „ Hello „ lui Windows !
Microsoft le-a promis utilizatorilor că, la un moment dat, nu vor mai avea nevoie de o
parolă sau de un cod PIN pentru a se conecta la dispozitivele acestora. Windows 10 deja poate
face acest lucru cu ajutorul noii sale caracteristici Windows Hello. Hello foloseşte faţa, irisul
sau amprenta drept metode de autentificare biometrică în Windows. Singurul neajuns, dacă îl
putem consideră astfel, este faptul că ai nevoie de hardware specializat pentru că Windows
Hello să funcţioneze pe dispozitivul propriu.

17
Informatică juridică - Curs universitar

Sistemele de operare ale viitorului vor pune la dispoziție tot ceea ce va fi de interes
pentru utilizator, informațiile fiind chiar pre-procesate în “cloud” pentru a oferi o mai buna
informare. Tocmai de aceea, este posibil ca dezvoltarea aplicațiilor să devină doar un concept
învechit, în sensul în care, sistemele de operare le vor permite utilizatorilor să își colecteze
propriile aplicații, bazate pe ceea ce iși dorește utilizatorul să facă în acel moment .
În principiu, sistemele de operare vor avea ca obiectiv facilitarea operării unui sistem
de calcul, cu o interfață flexibilă, unde ecranul computerului este posibil să nu mai aibă
ferestre și iconițe, ci pur și simplu un desktop 3D, unde vor fi prezente toate informațiile
disponibile necesare utilizatorului .

1.4 Limbaje de programare

Programul informatic este reprezentarea sau implementarea unui algoritm într-un


cod sursă, scris într-un anumit limbaj de programare. O colecție de programe individuale
alcătuite pentru îndeplinirea unui scop comun se numește de obicei software.[a] Programul
este un produs finit al activității de programare informatică. Considerat formal, un program
informatic este un transformator de aserțiuni ce descriu proprietățile datelor corecte: atât ale
datelor de intrare în sistem, cât și cele ale datelor de ieșire din sistem. De obicei programele se
creează pentru un anumit tip de calculator sau aparat „inteligent”. Tot de obicei, o condiție
pentru funcționare este și ca pe calculator să existe un sistem de operare (SO).
Pentru ca un program să fie eficient (de ex. să livreze rezultatele în scurt timp), el
trebuie să aibă la bază un algoritm eficient, iar tehnicile de implementare și programare să fie
și ele eficiente.
Sarcinile și funcțiile programelor au crescut și cresc permanent, simultan cu
dezvoltarea hardului și a sistemelor de operare. Și totuși, pentru rezolvarea unor probleme
complexe nu este suficient un singur program. Este nevoie de mai multe programe, care
atunci, împreună, se numesc „aplicație”.
Pentru a manageria baza de date din domeniul juridic, este necesar un limbaj de
interogare, care să permită utilizatorului să acceseze datele.
SQL este limbajul standardizat ANSI şi ISO, utilizat de majoritatea sistemelor ce
manevrează baze de date relaţionale.
La scurt timp după ce E. F. Codd a descris structura bazei de date relaţionale, în
colectivul de la IBM s-a realizat un prototip de sistem de management al bazelor de date

18
Informatică juridică - Curs universitar

relaţionale, împreună cu un limbaj dedicat (pentru a crea şi a opera cu bazele de date


relaţionale), numit SEQUEL (Structured English QUEry Language).
Expresiile din SEQUEL seamănă cu propoziţiile din limba engleză, fiind desigur mai
structurate. In paralel firma IBM a scos pe piaţă produse cu baze de date relaţionale, bazate pe
System R. Dar cu un limbaj puţin diferit de SEQUEL. Astfel că, l-a botezat SQL, eliminând
vocalele din Sequel şi trecând la pronunţia "es-qu-el".
Chiar dacă sunt autori care consideră că SQL provine de la Structured Query
Language, asta nu-i adevărat. Iar SQL nu are nimic de a face cu limbajele de programare
structurată, precum Pascal sau C++. SQL este un limbaj care interacţionează cu bazele de date
fiind conceput in mod special în acest scop.
Spre deosebire de alte limbaje de programare, SQL se compune din foarte puţine
cuvinte. Aceasta se explica prin faptul ca SQL este conceput pentru a asigura o modalitate
simpla si eficienta de a citi si de a scrie o baza de date. Aproape toate bazele de date
importante accepta limbajul SQL, aşa ca învăţarea lui va permite sa interacţionaţi cu ele.
În 1976, a apărut un nou limbaj SEQUEL 2 care a fost declarat limbajul de interogare
al SGBD System/R. In 1979, Corporaţia Oracle introduce prima implementare a SQL în
variantă comercială. Denumirea limbajului este schimbată de Chamberlin în SQL (Structured
Query Language) în anul 1980. Prin revizuire, SQL-1 apare în 1989 ca fiind limbajul
fundamental al SGBD relaţionale. În 1992, apare versiunea SQL-2 care oferă noi facilităţi
cum ar fi: joncţiune externă, implementarea restricţiei referenţiale, modificarea schemei bazei
de date, etc.
Cel mai recent standard este SQL-3 care a fost lansat în anul 1999, acesta este
considerat un limbaj complet în vederea definirii şi gestiunii obiectelor complexe. Se
consideră că prin publicarea standardului propus în acest an a fost depăşită bariera
relaţionalului, el fiind mult mai mult decât un instrument de consultare a bazelor de date.
Organizaţia Internaţională de Standarde (ISO) a adoptat de asemenea SQL ca limbaj
standard pentru RDBMS. Toate RDBMS-urile suportă unele forme de SQL şi toţi vânzătorii
de astfel de sisteme s-au aliniat sau intenţionează să se alinieze la standardele ANSI. Asta nu
înseamnă că nu mai apar diferenţe. Chiar şi la produsele aceleaşi firme, Microsoft Access şi
SQL Server, pot fi semnalate diferenţe în implementarea limbajului SQL.
SQL poate fi folosit în două moduri:
- direct la terminal, adică în mod comandă (interactiv, sau batch)
- în cadrul unor programe scrise într-un limbaj de programare, precum C++, sau
Visual Basic.

19
Informatică juridică - Curs universitar

II. DOCUMENTAREA JURIDICĂ AUTOMATIZATĂ

2.1. Aspecte legale implicate de utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei în societate.

Societatea informaţiei bazată pe cunoaştere are un impact profund asupra sistemului


economic, social, politic şi juridic. Ceea ce preocupă acum toate societăţile moderne (inclusiv
România) este nu numai cum să utilizeze mai eficient şi să dezvolte continuu domeniul
tehnologiei informaţiei, ci şi să stabilească cadrul legal în care să se dezvolte interacţiunile în
acest domeniu.
Noua civilizaţie informatică se bazează pe disponibilitatea şi accesibilitatea
informaţiei. Informaţia a devenit o proprietate naţională vitală, cu o valoare strategică: dacă
nu este protejată prin drept, poate fi cucerită sau distrusă.
Prin urmare, implementarea societății informaţionale în România, componentă
relevantă a dezvoltării şi ca o condiţie indispensabilă a integrării în UE, nu a înseamnat numai
modernizarea şi extinderea infrastructurii informaţionale şi de comunicaţie, cât mai ales
acoperirea vidului legislativ înregistrat cu privire la activităţile de informatică, la procesul de
informatizare şi în general în domeniul tehnologiilor informaţiei.
Schimbarea, adaptarea sistemului de drept al României la noul tip de societate, a fost
impusă de armonizarea cu cerinţele de reglementare europene şi internaţionale și a reprezentat
răspunsul concret al ţării noastre la condiţiile de acceptare a României în structurile europene
şi euroatlantice.
Tehnologiile informaţiei, tip de fenomen caracteristic dezvoltării contemporane a
relaţiilor şi instrumentelor de realizare şi consolidare a lor, nu au dobândit până în prezent în
România o fundamentare la nivel de reglementare.
România nu se putea integra intr-o societate informaţională europeană şi globală, dacă
nu avea un sistem de drept corespunzător, or, e bine ştiut, în societatea
informaţională/Cyberspace, este nevoie de un drept specific evoluat.
Esenţial este că tot dreptul, valabil în mare parte de pe vremea romanilor, trebuie
radical schimbat; la societate nouă, legi noi, altfel nu se poate aşterne decât anarhia.
Dreptul este chemat prin urmare să facă faţă consecinţelor pe care le aduce dezvoltarea
tehnologiei. Proprietatea nu se mai dobândeşte prin mancipaţiune ca în dreptul roman, mai
mult, cei doi parteneri poate că nici nu ajung să se privească, cei doi pot încheia astăzi

20
Informatică juridică - Curs universitar

contracte prin Internet. Caz în care ei nu se află de cele mai multe ori sub aceeaşi jurisdicţie,
semnătura grafologică este înlocuită cu cea electronică, iar modalităţile de plată sunt diferite.
Deci, pentru a încuraja exploatarea noilor tehnologii, dreptul trebuie să ţină pasul cu
tehnica şi să facă faţă tuturor provocărilor, atât în domeniul normelor materiale cât şi cele
procesuale.
Societatea informaţională – atât de bine reflectată prin mediul Internet – este un
domeniu atât de nou şi diferit, încât practic nu mai există precedente în acest sens, şi, fără că
problemele juridice pe care le ridică sunt dificile, chiar dacă avem la îndemână conceptele şi
instituţiile dreptului clasic care si-au dovedit valabilitatea de-a lungul vremurilor. Este un
domeniu în care soluţiile tehnice şi cele juridice sunt foarte strâns legate una de alta.
Societatea informaţională, bazată pe cunoaştere, nu poate avea decât un drept care, prin
esenţă, să-i semene.
Dreptul informatic îşi găseşte o prelungire firească intr-un drept al informării şi
comunicării. În mod tradiţional, dreptul informării este conceput în strânsă legătură cu
libertatea de exprimare, iar obiectul său este limitat la ceea ce devine public prin mijlocirea
diverselor raporturi: scris, imagine şi sunet.
Or, informaţia, a cărei definire a ajuns una dintre dificultăţile timpului nostru din
cauza numărului mare de forme pe care le îmbracă, trebuie înţeleasă intr-o manieră largă: ea
este cea pe care întrebările si administraţiile o acumulează pentru propriile nevoi şi la care au
acces în anumite condiţii.
Tot ea este şi cea care circulă între persoanele particulare sau publice în virtutea unor
contracte sau acorduri şi care nu este divulgată. La aceasta se adaugă faptul că, la rândul ei,
organizarea reţelelor informatice pe care circulă informaţia nu este neutră.
Aşa cum se observă, acesta este obiectul (foarte vast) al dreptului informării şi
comunicării, cel care înlocuieşte actualul sistem de drept public şi privat, şi căruia va trebui să
i se găsească în curând un ansamblu coerent.
Dreptului informatic i se alătură (şi are un loc bine determinat) tot ceea ce ţine de
tratarea (prelucrarea) datelor şi serviciilor dedicate informaţiei.
Datorită specificităţii, noi reguli juridice se adaugă continuu celor existente în
domeniul tehnologiei informaţiei. Unele au legătură chiar cu modalităţile de organizare a
acestor activităţi de comunicare. Egalitatea de acces, normalizarea, interconexiunea vor fi
obiective greu de atins.
Dreptul erei digitale sau virtuale va fi unul greu de prins în tipare la fel ca şi resursa
esenţială a lumii pe care o reflectă: informaţia.

21
Informatică juridică - Curs universitar

Probleme ridicate de reglementarea legală a societăţii informaţionale bazate pe


cunoaştere.
1. Se constată, în primul rând, necesitatea schimbării paradigmelor legale
tradiţionale, care-si pierd esenţa în noul tip de societate informaţională.
2. În al doilea rând, se remarcă pe lângă tipurile de reglementare clasice şi unul
nou la care se face recurs datorită specificităţii noului tip de societate: autoreglementarea.
Autoreglementarea – ca un element complementar al reglementărilor legale este tot mai des
utilizată, cu precădere in SUA, care de departe are cel mai avansat sistem de drept informatic,
ceea ce duce, în situaţii determinate, la devansarea legislaţiei statale. Intră aici, îndeosebi,
reglementările pe care diferitele comunităţi de furnizori de servicii Internet le elaborează şi le
impun în interiorul lor, mai cu seamă în interesul protecţiei consumatorilor.
3. În ultimul rând (dar de fapt cea mai importantă în acest context) se pune
problema armonizării legislaţiei internaţionale în societatea informaţiei.
Armonizarea legislaţiei internaţionale în societatea informaţională vizează, în
principal: protecţia prin drept de autor, confidenţialitatea datelor şi a regulilor antitrust,
prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, precum şi promovarea standardelor
tehnice care să asigure intercomunicarea noilor reţele de comunicaţii.
Dreptul la libera exprimare, alături de dreptul la informaţie este de fapt materializarea
gândirii neîncorsetate a omului, deziderat din totdeauna al omenirii.
Societatea informaţională, reprezentată atât de fidel prin reţeaua Internet, a deschis
mai mult decât orice calea îndeplinirii acestor drepturi, pentru că obiectul de activitate al
acestei reţele este tocmai traficul de informaţii. În acelaşi timp, dreptul la secretul
comunicaţiilor sau dreptul la viaţa intimă este unul din drepturile fundamentale ale omului
care poate fi încălcat foarte uşor în societatea informaţională (prin reţeaua Internet, în special).
Securitatea sau supravegherea statului sunt scuzele obişnuite invocate de guverne
pentru justificarea îngrădirii libere a comunicării umane.
Secretul comunicaţiilor se referă la toate tipurile de comunicaţii interpersonale în
societatea informaţională. Pentru a asigura acest deziderat trebuie ca legislaţia să cuprindă
norme corespunzătoare în acest domeniu, prevăzute cu sancţiuni pentru cei ce le încalcă.
Toţi cei ce produc, furnizează şi utilizează produse informatice sau care prestează
servicii informatice sunt obligaţi (prin lege) să asigure pe cei care le folosesc produsele sau
serviciile lor că ele nu sunt de natură să afecteze drepturile omului şi libertăţile individuale,
luând măsurile corespunzătoare.

22
Informatică juridică - Curs universitar

Este recunoscut faptul că informatizarea nu este o tehnică politică neutră: ea participă


cu o dinamică proprie care favorizează întărirea centrelor de putere (instituţiile statului şi
marile întreprinderi sau corporaţii) în dauna libertăţilor individuale.
Conflictul între libertatea de exprimare şi secretul comunicaţiilor pe de o parte, şi
interesul public, pe de altă parte, nu poate fi stins decât printr-o legislaţie adecvată pe care
România a elaborat-o în contextul integrării în UE, având în vedere și experienţa
internaţională în domeniu (vezi, spre exemplu, Marea Britanie – Data Protection Act, 1984;
Legea franceză; SUA – Communication Decency Act 1995, etc.).

2.2. Prezentarea portalului instanțelor de judecată din România

Înacest context, a fost implementată utilizarea de instrumente electronice în cadrul


portalului instanţelor, pentru gestionarea procedurilor de comunicare a citaţiilor şi inserarea a
unui motor de căutare generală.
Fiecare instanţă din România are un site în cadrul portalului instanțelor de judecată
http://portal.just.ro/.

Fig. 2.1 Portalul instanțelor de judecată din România


Informaţiile din aceste site-uri sunt introduse şi întreţinute direct de către personalul
instanţelor, cu excepţia informaţiilor despre dosare şi şedinţe. Aceste informaţii sunt preluate
automat din sistemul de gestiune a dosarului în instanţă - ECRIS CDMS. La nivel central
(MJ) sunt întreţinute (adăugate, actualizate, şterse etc.) informaţiile despre circumscripţii
(coduri poştale).

23
Informatică juridică - Curs universitar

Informaţiile despre dosare şi şedinţe sunt actualizate automat, zilnic, la nivelul central
(baza de date a portalului) de la nivelul instanţelor de judecată (baza de date a ECRIS CDMS
din acea instanţă). Apoi, informaţiile actualizate sunt indexate de motorul de căutare aferent
portalului pentru a fi rapid găsite în momentul căutării.
Informaţiile cele mai actuale despre dosare (raportate la aplicaţia internă de gestiune a
dosarului în instanţă ECRIS CDMS) sunt cele disponibile în aplicaţia ECRIS Infokiosk ce
poate fi accesată de pe terminalele infokiosk prezente în fiecare instanţă.
Portalul conţine informaţii despre dosarele care sunt pe rolul instanţei, nu şi cele
despre dosarele care au fost pe rol şi care acum sunt în arhiva „pasivă” a instanţei.
În aplicaţiile Portal şi Infokiosk nu sunt disponibile informaţii despre toate dosarele
din instanţe, o parte din aceste dosare fiind confidenţiale (de ex. dosarele având ca obiect
adopţia). Pentru respectarea legislaţiei în vigoare privind protecţia datelor cu caracter
personal, prin intermediul portalului sau aplicaţiei infokisok nu se pot oferi alte informaţii (de
ex. CNP, CUI) decât cele care sunt deja în pagina de detalii dosar.
Manualul de utilizare al portalului2 contine pas cu pas etapele pentru documentarea
juridică și este prezentat în anexă.3
Sectiunea generală a portalului conține:
- harta si lista instantelor organizata pe zonele de jurisdictie a curtilor de apel
- cautarea in portal
- circumscriptiile (atlasul judiciar) cu posibilitatea de cautare a instantelor sub
jurisdictia carora se afla o anumita adresa
- citarea prin publicitate cu posibilitatea de cautare a citatiilor pentru o persoana
a carui domiciliu nu este cunoscut
- jurisprudenta relevanta cu posibilitate de cautare dupa informatiile asociate
(titlu, numar, continut)
- ghiduri utile justitiabililor
- o descriere a serviciului de acces programatic la datele despre sedintele si
dosarele din instante
- o descriere a portalului si a proiectului
- termenii si conditiile de utilizare a portalului
- harta site-ului
- informatii de contact

2
Manual de utilizare portal.doc.
3
Anexa 1

24
Informatică juridică - Curs universitar

Sectiunea instantelor poate fi accesată din harta sau lista instanțelor. Pentru fiecare
instanță există o sectiune dedicată ce contine informații specifice acelei instanțe:
- prezentare
- organizare
- circumscriptie (atlas judiciar)
- dosare
- sedinte
- jurisprudenta
- rapoarte
- informatii de interes public
- concursuri (doar pentru curti de apel)
- achizitii publice (doar pentru curti de apel si tribunale)
- bine de stiut
- contact
Informatiile noi sau actualizate despre dosare, sedinte de judecată, solutii la sedintele
de judecata, parti din dosare, cai de atac, citatii se colecteaza zilnic din instante, dupa orele de
program, si devin disponibile imediat pentru afisare in paginile de sedinte si dosare, iar pentru
cautare devin disponibile incepand cu ziua urmatoare.
Informaţiile despre dosare se pot obţine şi interogând direct baza de date centralizată a
portalului (cu timpi mai mari de răspuns la căutare) sau accesând direct
linkul: http://portal.just.ro/SitePages/dosare.aspx
Funcţia de căutare permite identificarea informaţiilor aflate în portal. Se pot căuta
dosare, şedinţe, citaţii, informaţii despre instanţe, etc. Căutarea se face pe baza unuia sau mai
multor cuvinte folosite ca şi criterii de căutare.
Pentru identificarea cu uşurinţă a informaţiilor dorite şi a elimina rezultatele
nerelevante facem următoarele recomandări:
a se evita utilizarea doar a cuvintelor generale, des întâlnite, a numelor comune;
pentru căutarea dosarelor după numele unei părţi din dosar se va folosi numele întreg
(nume şi prenume);
chiar dacă se va folosi numele întreg (nume şi prenume) este posibil să existe un
număr foarte mare de dosare în lista de rezultate, astfel se pot folosi criterii suplimentare cum
ar fi anul dosarului, numele instanţei, obiectul sau materia dosarului;
se pot căuta dosare şi după numărul de dosar, anul dosarului, numele instanţei,
obiectul sau materia dosarului;
25
Informatică juridică - Curs universitar

în cazul când se cunoaşte instanţa pe rolul căreia se află dosarul se va utiliza funcţia de
căutare dosare din site-ul respectivei instanţe, ca de exemplu:
http://portal.just.ro/2/SitePages/dosare.aspx pentru Curtea de Apel Bucureşti
în cazul căutării unor informaţii specifice precum şedinte dintr-o anumită zi, a
citaţiilor sau a jurisprudenţei relevante, se pot folosi căutările dedicate acestora, ca de
exemplu: http://portal.just.ro/2/SitePages/Lista_Sedinte.aspx pentru şedinţele de la Curtea de
Apel Bucureşti sau http://portal.just.ro/2/SitePages/citare.aspx pentru citaţiile de la Curtea
de Apel Bucureşti, sau http://portal.just.ro/2/SitePages/jurisprudenta.aspx pentru
jurisprudenţa de la Curtea de Apel Bucureşti
dacă în urma unei căutări se obţine un număr mare de rezultate, acestea se pot filtra
după site-ul instanţei în care apar sau după categoria de informaţii în care apare (dosare,
citaţii, etc.), se pot filtra după data modificării (informaţii recente, mai vehi de o sapămână,
mai vechi de luna, etc.)
Arhitectura software a acestui portal se bazează pe produsele Microsoft SharePoint
2010 şi Microsoft SQL Server 2008 R2. Site-urile instanţelor sunt găzduite în MS SharePoint,
iar informaţiile aferente dosarelor într-o bază de date separată. Toate aceste informaţii sunt
indexate de motorul Microsoft SharePoint FASTSearch, care este de altfel responsabil cu
răspunsul la majoritatea căutărilor din acest portal.
Această versiune a portalului se oferă entităţilor interesate acces la datele despre
dosare prin intermediul unui serviciu web4. Mai multe detalii despre acesta, cât şi un exemplu
de utilizare se pot găsi în pagina.
Serviciul web portal.just.ro permite accesul la datele despre dosare, părţi şi şedinţe de
judecată. Adresa serviciului web este: http://portalquery.just.ro/query.asmx. Serviciul web
permite accesul la date folosind două metode de interogare:
căutare dosare și căutare şedinţe.
Căutarea dosarelor se face dupa următorii parametri de interogare:
- număr dosar;
- obiect dosar;
- nume parte;
- instanţă;
- perioadă (dosare dintr-un interval de timp)

4
Acces programatic la date

26
Informatică juridică - Curs universitar

La o interogare se pot folosi combinaţii de parametri. Se va completa obligatoriu cel


puţin unul din parametrii: număr dosar, obiect dosar, nume parte. (lista rezultată la o
interogare va conţine maxim 1000 dosare).
Informaţiile obţinute sunt:
- numărul dosarului (format numar unic)
- număr în format vechi (dacă există)
- data dosarului
- instanţa dosarului
- departamentul (secţia)
- categoria cazului
- stadiul procesual al dosarului
- lista de parţi din dosar
- lista de termene ale dosarului
- lista de căi de atac
Căutarea şedinţelor se face dupa următorii parametri de interogare:
- data şedinţă (obligatoriu)
- instanţa (obligatoriu)
Informaţiile obţinute sunt:
- departamentul (secţia)
- numele completului de judectă
- data şedinţei
- ora şedinţei
- lista de dosare din şedinţă
Serviciul Web a fost creat folosind platforma .NET 3.5 şi ASP.NET. Astfel, cei care
utilizeaza aceste servicii folosind .NET se vor putea integra uşor. Totuşi, nu ar trebui să fie
nici o dificultate pentru apelul acestor servicii folosind orice altă platformă de dezvoltare
software (PHP, Java, etc.).
Documentaţia detaliată a seviciului poate fi consultată accesănd documentul:
Documentarea serviciului web de conectare programatică la date şi export.doc
Un exemplu de aplicaţie .NET Windows Forms ce apelează serviciul web poate fi
consultat accesând linkul: PortalWSClient.zip

27
Informatică juridică - Curs universitar

III. PROBLEME JURIDICE PRIVIND COMERȚUL ELECTRONIC ȘI


CRIMINALITATEA ÎN SOCIETATEA INFORMAŢIEI
3.1. Probleme juridice legate de comerţul electronic

Creşterea exponenţială a Internet-ului a fost văzută de diverse medii de afaceri ca o


oportunitate deosebită; alături de oportunităţile de afaceri deosebite, Internetul prezintă o serie
de dezavantaje sau „capcane” de care trebuie să se ţină seama pentru a evita pierderile, în
primul rând cele financiare.
Cele mai mari ameninţări care se ridică în faţa comerţului electronic sunt:
securitatea tranzacţiilor;
lipsa unor reglementări juridice clare şi armonizate global.
Rezolvarea acestor probleme şi transformarea comerţului electronic intr-o adevărată
oportunitate pentru România se bazează pe:
elaborarea unui cadru legal adecvat pentru afaceri în Internet care să cuprindă nu
numai legea comerţului electronic şi cea a semnăturii electronice, ci şi reglementări
referitoare la banii electronici, fiscalitatea în Internet şi modul de încheiere a contractelor în
Internet.
crearea unei infrastructuri informatice corespunzătoare pentru asigurarea securităţii
informatice;
elaborarea unor reglementări specifice în domeniul securităţii informatice (pe plan
internaţional asistăm chiar la crearea unei ramuri de drept cu titlul dreptul securităţii
informatice).
„Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o
semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la
momentul respectiv şi generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii
electronice, este asimilat, în ceea ce priveşte condiţiile şi efectele sale, cu înscrisul sub
semnătură privată.”5 Semnând electronic, se oferă valoare legală oricărui tip de document
electronic:
Contracte și anexe la contracte;
Acte adiționale
Documente bancare
Rapoarte și note de comandă

5
Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică

28
Informatică juridică - Curs universitar

Orice alt document electronic

3.2. Probleme juridice ridicate de apărarea dreptului de proprietate intelectuală în


societatea informaţională şi protecţia concurenţei în Internet

Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe din 26 martie 1996, arată că


legiuitorul român a optat pentru considerarea dreptului de autor ca principal sistem de
protecţie pentru programele de calculator.
Realitatea a dovedit că acest mod de protecţie nu a dat rezultatele aşteptate, România
continuând să se numere printre ţările cu cea mai ridicată piraterie de software din lume.
Desigur, în lumea întreagă, programele pentru calculator sunt protejate în diferite moduri,
căutându-se, în continuare, o protecţie specifică.
Pentru o adevărată eficacitate în domeniu, pe plan legislativ, România ar trebui să
completeze actuala reglementare cu una nouă, care pe lângă definirea unor concepte specifice
cum ar fi: cod sursă, cod obiect, mnemonice etc. (greu de înţeles de către cei care aplică
legea) să precizeze şi ocrotirea, pe lângă, programele de calculator a: sistemelor informatice
cu caracter de creaţie, a bazelor de date şi datelor informatice, precum şi a operelor create cu
ajutorul calculatorului.
În plus, durata pe care se acordă protecţia trebuie sa fie mai redusă decât cea acordată
până acum (după modelul apărării creaţiei literare sau artistice) datorită specificităţii
domeniului tehnologiilor informaţiei şi pentru a nu opri progresul în acest domeniu. România
poate deja să împrumute modelul legislaţiilor înaintate în domeniu care au redus durata
protecţiei specifice în domeniu pentru argumentele de mai sus.

3.3. Probleme ridicate criminalitatea în societatea informaţiei.


Dezvoltarea vertiginoasă a tehnologiei a creat, pe lângă numeroase beneficii şi crime
cu un conţinut înalt sofisticat, fiind necesară o legislaţie specifică.
România este o ţară periculoasă pentru comunitatea internaţională (vezi caracterul
transfrontalier al criminalităţii informatice), motiv pentru care a fost somată să-şi completeze
normativul juridic penal.
Deşi în societatea informaţională varietatea crimelor este mare (şi va fi şi mai mare pe
măsură ce tehnologia va progresa), considerăm că, următoarele fapte infracţionale sunt cele
mai frecvente şi ar trebui, prin urmare, avute în vedere de legiuitorul penal român:
frauda informatică și falsul informatic
fapte ce prejudiciază datele sau programele pentru calculator

29
Informatică juridică - Curs universitar

sabotajul informatic
accesul și intercepţia neautorizată
pirateria software
spionajul informatic
defăimarea prin Internet
distribuirea de materiale obscene în Internet
spam-ul
urmarirea/hartuirea in Internet (cyberstalking)
cybersquatting.
Într-unul din domeniile cele mai grave, cel al criminalităţii informatice, Naţiunile
Unite au elaborat chiar un manual şi au fost enunţate câteva principii de armonizare a
legislaţiei penale în domeniu şi de care, şi România trebuie să ţină seama:
subsidiaritatea represiunii penale (crearea de noi categorii de infracţiuni sau
modificarea legilor naţionale existente numai dacă alte măsuri sunt ineficiente, pentru
prevenirea unei inflaţii de norme penale);
completarea listelor de infracţiuni prevăzute în Recomandarea 9/89 a Consiliului
Europei sau în Manualul Naţiunilor Unite referitor la crima comisă cu ajutorul
calculatorului şi prevederea acestor infracţiuni în legislaţiile naţionale, ţinându-se cont de
dezvoltarea tehnologiilor informaţiei;
ocrotirea prin mijloace nepenale a materiei, mai ales când relaţiile dintre părţi se
bazează pe existenţa unui contract (vezi comerţul electronic);
ocrotirea sistemelor informatice să nu constituie o piedică pentru libera circulaţie a
informaţiilor în cadrul societăţii;
să nu fie limitat dreptul de acces al cetăţenilor (prin mijloace legale, desigur) la
informaţiile privind propria persoană, când acestea nu sunt deţinute de un terţ.
Consiliul Europei a adoptat Recomandarea R(89)9 asupra criminalitatii in relatia cu
calculatorul si a publicat un raport ce contine o lista minimala si o lista facultativa de
infractiuni informatice. Statele membre au ținut seama de aceste modele in elaborarea legilor
nationale, realizându-se astfel o armonizare europeana privind criminalitatea informatica.
Legea nr. 21/1999, pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor a introdus pentru
prima oara in legislatia romana notiunea de "infractiuni savarsite prin intermediul
calculatoarelor".
Lista minimala cuprinde urmatoarele fapte :
1. Frauda informatica.

30
Informatică juridică - Curs universitar

2. Falsul informatic.
3. Prejudiciile aduse datelor sau programelor pentru calculator.
4. Sabotajul informatic.
5. Accesul neautorizat.
6. Interceptarea neautorizata.
7. Reproducerea neautorizata de programe pentru calculator protejate.
8. Reproducerea neautorizata a unei topografii protejate.
1. Frauda informatica
Activele inmagazinate si administrate utilizand sistemele informatice - ca de exemplu
fondurile electronice , depozitele , gestiunea stocurilor si conturilor, ghiseele automate - au
devenit tinta manipularilor de proprietate, la fel ca si in cazul formelor clasice.
In practica juridica s-a ajuns la concluzia ca aceste infractiuni sunt greu de identificat
si imposibil de urmarit din cauza numeroaselor lacune ale dreptului penal clasic.
In consecinta, trebuie formulat un text aparte cu denumirea de frauda informatica si
anume : intrarea, alterarea, stergerea sau supraimprimarea de date sau de programe pentru
calculator sau orice alta ingerinta intr-un tratament informatic care ii influenteaza rezultatul,
cauzand un prejudiciu economic sau material in intentia de a obtine un avantaj economic
nelegitim pentru sine sau pentru altul.
Obiectul juridic al infractiunii il constituie proprietatea, precum si increderea,
siguranta si fiabilitatea transferurilor efectuate.
Obiectul material al infractiunii il constituie entitatea materiala: discul flexibil, discul
compact, hard-discul, pe care sunt inscrise date si programe.
Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi orice persoana care indeplineste
conditiile generale prevazute de lege, dar practic manipularile sunt comise cel mai des de
initiati, de angajati si care, de obicei, sunt facilitate de insuficienta controalelor.
Latura obiectiva - elementul material - se realizeaza prin intrarea, alterarea,stergerea
sau suprimarea, la care se adauga actul general de ingerinta intr-o prelucrare informatica.
Intrarea se refera la datele adunate pe calculator si priveste atat introducerea de date
inexacte, cat si introducerea neautorizata de date exacte.
Alterarea cuprinde modificarile, variatiile si schimbarile partiale.
Stergerea reprezinta scoaterea datelor ce figureaza pe un suport ( memory stick-ul sau
hard-disk). Suprimarea consta in retinerea si ascunderea de date, aceste date nefiind introduse
in prelucrare cand este nevoie de ele, pentru a fi prelucrate.

31
Informatică juridică - Curs universitar

Latura subiectiva: Vinovatia la aceasta infractiune se prezinta sub forma intentiei atat
directe (manevra frauduloasa directa), cat si indirecte (manevra frauduloasa eventuala)
2. Falsul informatic
Majoritatea legislatiilor penale nationale in materie de fals prevad ca afirmatiile sau
declaratiile care figureaza intr-un document sa poata fi descifrate cu ochiul liber, astfel ele nu
se aplica datelor informatice, creand serioase lacune.
Prin fals informatic se intelege : intrarea, alterarea, stergerea sau supraimprimarea de
date sau de programe pentru calculator, orice alta ingerinta intr-un tratament informatic in
conditii care, conform dreptului national, ar constitui infractiunea de falsificare.
Obiectul juridic al infractiunii este reprezentat de aceleasi valori, care sunt protejate de
dreptul traditional in materie de fals: securitatea si fiabilitatea documentelor.
Obiectul material al infractiunii consta in suportul (listing, memory stick-ul, disc
hard) pe care sunt inscrise datele sau programele pentru calculator supuse activitatii
infractionale.
Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana responsabila penal, dar de obicei
manipularile frauduloase sunt efectuate de initiati care au acces, prin natura serviciului, la date
si programe pentru calculator.
Latura obiectiva (elementul material) se realizeaza prin introducerea neautorizata de
date, ajungandu-se la situatia de fabricare a unui document fals, sau prin alterarile ulterioare,
corespunzand falsificarii unui document autentic.
Latura subiectiva. Forma de vinovatie este intentia directa sau indirecta si corespunde
celei ce se aplica falsificarii de documente in maniera clasica.
3. Fapte care prejudiciaza datele sau programele pentru calculator
Datorita importantei economice a datelor si programelor pentru calculator, a
dependentei societatii fata de informatizare, sabotajul informatic, stergerea neautorizata,
prejudicierea datelor constituie un pericol, deosebit pentru societate.
Prin fapte care prejudiciaza datele sau programele pentru calculator se intelege:
stergerea, aducerea de daune, deteriorarea sau suprimarea fara drept a datelor sau a
programelor pentru calculator.
Obiectul juridic consta in increderea in buna functionare sau buna utilizare a datelor
sau programelor pentru calculator.
Obiectul material al infractiunii consta in suportul material pe care se afla datele sau
programele pentru calculator afectate.
Subiectul activ poate fi oricare persoana responsabila penal.

32
Informatică juridică - Curs universitar

Latura obiectiva. Realizarea elementului material al infractiunii implica efecte


negative asupra starii datelor, in ceea ce priveste capacitatea de a functiona in maniera
prevazuta [initial].
Stergerea de date este echivalenta cu distrugerea de obiecte materiale (distrugerea
suportului magnetic care contine datele, modificarea tabelei de alocare a fisierelor etc.).
Aducerea de daune si deteriorarea, ca acte de suprapunere, privesc alterarea in sens
negativ a continutului informatic al datelor si al programelor.
Apare notiunea de suprimare de date, atunci cand autorul face sa dispara datele fara ca
ele sa fie sterse. Datele nu mai sunt accesibile persoanelor autorizate, acestea neputandu-se
servi de ele.
Latura subiectiva se realizeaza sub forma intentiei. In majoritatea cazurilor, autorul
cauta sa aduca daune. Daunele informatice sunt adesea motivate de dorinta de razbunare a
unui angajat, de motivatii politice sau ideologice (acte teroriste) sau din dorinta de a atrage
atentia publicului sau a unor firme.
4. Sabotajul informatic
Perturbarea functionarii sistemelor informatice si ale celor de telecomunicatii pot avea
consecinte mult mai nefaste decat alterarea datelor sau a programelor pentru calculator.
Pericolele care rezulta in economie, in caz de sabotaj informatic, sunt considerate
superioare celor ce rezulta din alte cazuri de sabotaj economic.
Prin sabotaj informatic se intelege: intrarea, alterarea, stergerea sau suprimarea de
date sau de programe pentru calculator, ori intentia de a impiedica functionarea unui sistem
informatic sau de telecomunicatii.
Obiectul juridic. Interesul juridic protejat este reprezentat de interesul proprietarului
si/sau utilizatorului unui sistem informatic si/sau sistem de telecomunicatii ca acestea sa
functioneze corect, la parametrii normali.
Subiectul activ poate fi orice persoana responsabila penal, cu precizarea ca autorii sunt
specialisti in calculatoare care, prin natura serviciului lor, au acces la sistemele informatizate.
Latura obiectiva (elementul material) se realizeaza prin orice tip de ingerinta intr-un
sistem informatic.
In legatura cu mijloacele de comitere a unui "sabotaj informatic", ar putea reprezenta
provocarea oricarui tip de daune materiale unui calculator (intreruperea alimentarii cu energie
electrica a unui calculator, intreruperea fara autorizatie a functionarii unui sistem
informatic/telcomunicatii, .).

33
Informatică juridică - Curs universitar

Textul propus de comitetul de experti in criminalitatea legat de calculator lasa statelor


membre grija de a identifica [determina] in ce masura functionarea este impiedicata
(partial/total, temporar/perma-nent), facand indispensabila o reparatie.
Latura subiectiva . Sub aspect subiectiv, "sabotajul informatic" se savarseste cu
intentie directa sau indirecta.
Autorul acestei infractiuni impiedica functionarea unui sistem informatic /
telecomunicatii fara a fi interesat de tipul de sistem.
5. Accesul neautorizat
Datorita progreselor informaticii in societa-tile comerciale si in administratie
datele economice si administrative sunt stocate pe suportul magnetic al sistemelor
informatice (hard-disc-uri, CD-uri, dischete). Proliferarea calculatoarelor personale (PC-urile)
si marile progrese ale telecomunicatiilor, fenomene care permit stabilirea "dialogului" intre
calculatoare aflate in diferite zone ale lumii, se afla la originea tuturor noilor probleme.
Aceste noi fenomene au creat personajul numit "hacker", care incearca sa acceseze
neautorizat calculatoarele unei organizatii/ institutii sau firme cu care nu are nici o legatura.
Conectarea la aceste calculatoare se face de la distanta prin intermediul unui PC si unui
modem in general prin Internet, avand ca infrastructura reteaua publica de telecomunicatii.
Trebuie amintit aici si pericolul acestor infractiuni prin caracterul lor transfrontanier.
Aceste acte faciliteaza accesul la date confidentiale, de care "hacker"-
ul se poate folosi in interes personal, aducand o atingere "domiciliului informatic", care
ar trebui sa beneficieze de aceeasi protectie a dreptului penal ca si in cazul vietii private
[domiciliul personal].
Accesul neautorizat consta in accesul fara drept la un sistem informatic sau la o retea
de calculatoare prin violarea regulilor de securitate.
Obiectul juridic este reprezentat de securitatea sistemului informatic, de
inviolabilitatea - sa spunem a "domiciliului informatic".
Obiectul material al infractiunii este reprezentat de entitatile care reprezinta sistemele
informatice si/sau retelele de telecomunicatii.
Subiectul activ: oricare persoana responsabila penal, fara a avea o calitate speciala
pentru aceasta. Autor va fi expertul in calculatoare si in retele de calculatoare si de
telecomunicatii (denumit hacker), cunoscator al masurilor de securitate pentru protectia
calculatoarelor sau retelelor de calculatoare.
Latura obiectiva [elementul material al infractiunii]: accesul fara drept intr-un sistem
de calcul sau intr-o retea de calculatoare.

34
Informatică juridică - Curs universitar

Se considera acces fara drept nu numai daca a fost obtinut de o persoana care si-a
depasit atributiile, ci si daca nu a fost autorizat de cel care administreaza datele dintr-un
calculator sau dintr-o retea de calculatoare. Ca masuri de protectie sunt recomandate protectia
mecanica sau logica (parolele, programe de protectie automata sau de criptare).
Latura subiectiva. Infractiunea de acces neautorizat se comite cu intentie directa sau
indirecta. Se poate nuanta represiunea limitand campul de aplicare a dispozitiei referitor la
comportamentul delincventului (intentii necinstite sau daunatoare).
6. Interceptia neautorizata
Supravegherea sistemelor de transmisie de date la distanta si/sau interceptare de date
in cursul transmisiei sunt elementele efective ale interceptiei neautorizate in acest domeniu.
Este vorba de o forma noua si moderna de ascultare si de inregistrare a celor ascultate.
Interceptia neautorizata consta in interceptia fara drept si cu mijloace tehnice de
comunicatii cu destinatie, cu provenienta in cadrul unui sistem de calcul sau al unei retele de
calculatoare.
Obiectul juridic este reprezentat de dreptul la o viata privata neperturbata
(salvgardarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale) si de dreptul la exclusivitate al
comunicatiilor datelor.
Obiectul material al infractiunii rezida in suportul material prin care se realizeaza
comunicatiile si in transferul de date pe calea telecomunicatiilor publice sau private.
Subiectul activ: orice persoana responsabila penal.
Latura obiectiva. Interceptia prin mijloace tehnice cuprinde ascultarea continutului
comunicatiilor, obtinerea continutului datelor fie direct - accesand sistemul de calcul si
folosindu-l, fie indirect - recurgand la procedee electronice de ascultare clandestine.
O alta cerinta pentru existenta infractiunii este ca faptuitorul sa fi actionat fara drept.
Latura subiectiva. Infractiunea de interceptare neautorizata ca si infractiunea de acces
neautorizat nu pot fi sanctionate decat daca sunt comise intentionat.
7. Reproducerea neautorizata a unui program protejat, pentru calculator
Spionajul informatic este calat cu prioritate pe programele pentru calculator.
Investitiile foarte mari facute in competente si experiente, costurile mari de elaborare si
testare ale programelor pentru calculator care merita sa fie protejate prin dreptul de proprietate
intelectuala, pe de e o parte, si usurinta si cheltuielile minime cu care se pot copia aceste
programe, pe de alta parte, constituie factorii care favorizeaza infractiunile de acest gen.
Statisticile arata ca pirateria software reprezinta cea mai mare parte a crimelor informatice
(85-90% din total).

35
Informatică juridică - Curs universitar

Apare evidenta optiunea de a se prevedea nu numai o protectie specifica dreptului


civil, ci si o protectie penala contra reproducerii neautorizate de programe pentru calculator si
difuzarii acestor copii. Reproducerea neautorizata a unui program pentru calculator consta in
reproducerea, difuzarea sau comunicarea in public, fara drept, a unui program pentru
calculator protejat prin lege.
Obiectul juridic: garantia autorului sau titularului drepturilor de autor ca nu va regreta
investitiile consacrate elaborarii programelor pentru calculator.
Obiectul material este reprezentat de suportul material pe care se concretizeaza
programele pentru calculator ce constituie obiectul protectiei.
Prin program pentru calculator se intelege un ansamblu de instructiuni capabile, cand
sunt introduse in memoria calculatorului, sa permita unei masini cu functii de prelucrare a
informatiei (calculator) sa execute sau sa produca o anumita functie, o anumita sarcina sau un
anumit rezultat. Programul pentru calculator este protejat daca raspunde conditiei de
originalitate. Obiectul de protejat nu este ideea matematica sau tehnica (algoritmul), ci
materializarea acesteia intr-un program inregistrat.
Subiectul activ poate fi orice persoana responsabila penal; autorul trebuie sa aiba totusi
o pregatire minimala in domeniul informaticii.
Latura obiectiva: Reproducerea trebuie sa dispuna de un suport pentru fixare. Se
poate considera ca reproducerea (conform legislatiei relative la drepturile de autor) consta in
incarcarea unui program de pe un suport exterior in memoria interna a calculatorului.
Distribuirea consta in acte de vanzare sau de inchiriere sau difuzare de copii.
Prin piraterie software se intelege copierea, reproducerea, folosirea si fabricarea
programelor pentru calculator protejate prin dreptul de autor.
Exista mai multe forme ale pirateriei software:
a. Softlifting. Aceasta forma de piraterie apare atunci cand sunt realizate copii
suplimentare intr-o organizatie sau de catre persoane fizice. Schimbul de discuri intre
persoane fizice se include in aceasta categorie.
b. Hard-disc loading. Se intalneste la anumiti distribuitori de calculatoare ce incarca
ilegal programe pe discurile dure ale calculatoarelor, pentru a face oferta mai interesanta.
c. Contrafacere. Reprezinta duplicarea ilegala, vanzarea produselor protejate prin
dreptul de autor, adeseori intr-o forma care face ca acestea sa para legitime.
d. Bulletin Board Piracy (B B P). Aceasta forma apare cand produsele software
protejate prin dreptul de autor sunt distribuite utilizatorilor conectati prin modem.

36
Informatică juridică - Curs universitar

e. Inchiriere: apare cand produsele software sunt instalate pe un calculator care


se inchiriaza sau chiar sunt inchiriate direct.
Latura subiectiva: Reproducerea neautorizata a unui program pentru calculator va fi
considerat infractiune numai daca faptuitorul a actionat cu intentie.
8. Reproducerea neautorizata a unei topografii
Tehnologia semiconductorilor are o importanta deosebita pentru dezvoltarea
industriala. Functiile acestora depind de dezvoltarea si comercializarea circuitelor integrate
care se bazeaza pe topografiile lor (design-ul lor). Punerea la punct a acestor topografii si a
circuitelor integrate necesita resurse considerabile umane si financiare.
Aceste topografii si circuitele echivalente pot fi copiate la preturi foarte mici. Fara o
protectie juridica, pentru eliminarea fabricatiei si a comercializarii unor copii neautorizate, va
rezulta o scadere a investitiilor consacrate dezvoltarii de circuite integrate.
Obiectul juridic general este reprezentat de securitatea informatiilor precum si toate
relatiile sociale care se nasc in jurul acestei valori.
Obiectul juridic special - valorile sociale privind proprietatea asupra solutiilor
originale.
Obiectul material il constituie circuitul integrat in care se materializeaza topografiile
protejate de lege. Prin topografii intelegem o serie de imagini, legate intre ele, reprezentind
configuratia tridimensionala a straturilor ce compun un circuit integrat. Topografia este
protejata daca rezulta din efortul intelectual al creatorului sau si nu este curenta in sectorul
circuitelor integrate.
Subiectul activ poate fi orice persoana responsabila penal, textul de lege nementionand
cerinta unei calitati speciale (totusi in mod logic infractiunea poate fi savarsita de o persoana
cu cunostinte in domeniul informatic).
Subiectul pasiv: persoana impotriva careia se indreapta activitatea infractionala.
Latura obiectiva: Elementul material consta in opertiunile de vanzare, inchiriere sau
orice alte acte de distribuire comerciala fara autorizatie. Pentru invatamant si cercetare, latura
obiectiva (elementul material) poate consta in reproducerea privata cu scop necomercial.
Dreptul exclusiv de exploatare comerciala (nu si de reproducere) expira dupa ce
topografia sau circuitul integrat fost pus pe piata cu consimtamantul creatorului. Urmarea
imediata si legatura de cauzalizare sunt comune tuturor infractiunilor de acest gen.
Latura subiectiva : Infractiunea nu trebuie sa poata fi sanctionata decat daca
faptuitorul a actionat intentionat.
Lista facultativa cuprinde:

37
Informatică juridică - Curs universitar

1. Utilizarea neautorizata a unui calculator.


2. Utilizarea neautorizata a unui program de calculator.
3. Alterarea datelor sau programelor pentru calculator.
4. Spionajul informatic.
1.Utilizarea neautorizata a unui calculator
Cazurile de utilizare neautorizata a sistemelor (furtul de servicii informatice si de timp
la calculator) sunt rare, dar se estimeaza ca aceste cazuri nesemnalate sunt numeroase.
Principalii autori sunt dintre angajati, cadre didactice si studenti.
In unele cazuri, utilizarea neautorizata determina un prejudiciu economic considerabil,
atunci cand numerele de cont ale societatii sau calculatoarele luate cu chirie sunt utilizate in
circumstante in care timpul-masina este facturat de societate.
Utilizarea neautorizata a unui calculator consta in utilizarea fara drept a unui
calculator sau a unei retele de calculatoare:
1. fie acceptand un risc notabil de a cauza un prejudiciu unei persoane cu drept de
a utiliza sistemul (calculatorul),
2. fie de a aduce atingere functionarii sistemului, cauzand un prejudiciu persoanei
care are dreptul de a utiliza sistemul, aducand atingere sistemului ori functionarii lui.
Obiectul juridic
 Obiectul juridic general: securitatea si buna functionare ale sistemelor de calcul.
 Obiectul juridic special: ocrotirea proprietatii intelectuale.
Obiectul material este reprezentat de calculator si retele de calculatoare (hardware
folosit neautorizat), impotriva carora se indreapta activitatea infractionala.
Subiectul activ: orice persoana responsabila penal. Autorii predilecti sunt cei care in
activitatea de serviciu vin in contact cu sistemele informatice.
Latura obiectiva: Elementul material: fapta de utilizare ilicita a calculatorului.
Simpla utilizare ilicita a unui calculator nu merita sanctiune cand nu exista risc real de
prejudiciu sau de daune temporare asupra unui calculator.
Actul de utilizare poate fi interpretat in sens larg, iar campul de aplicare al infractiunii
este limitat si de alte elemente suplimentare. Trebuie ca delicventul sa fi actionat fara drept
atunci cand utilizatorul nu a primit nici o autorizatie, sau cand a depasit autorizatia primita.
Rezultatul: producerea prejudiciului.
Legatura de cauzalitate este o legatura obiectiva, necesara ca de la cauza la efect.
 Varianta restransa: utilizarea neautorizata sa fi avut loc cu adevarat ca prejudiciu sau
ca dauna

38
Informatică juridică - Curs universitar

 varianta mai larga: utilizarea neautorizata sa fi creat riscul de prejudiciu sau de dauna
sau respectivul contravenient sa fi actionat cu intentia de a cauza un prejudiciu sau o dauna.
Latura subiectiva: Forma de vinovatie cu care se comite aceasta infractiune este
intentia.
2. Utilizarea neautorizata a unui program protejat pentru calculator
Utilizarea neautorizata a unui program protejat pentru calculator, deci fara
consimtamantul autorului programului, constituie un comportament la fel de grav ca si
tainuirea de marfuri furate.
Utilizarea fara drept a unui program protejat de lege si care este reprodus fara drept, cu
intentia fie de a obtine un avantaj economic ilicit pentru sine sau pentru altcineva, fie de a
cauza un prejudiciu titularului mai sus-mentionatului drept.
Obiectul juridic general este comun tuturor infractiunilor specifice informaticii.
Obiectul juridic special: ocrotirea relatiilor sociale si a valorilor privind dreptul de
proprietate asupra programelor si securitatea informatiilor.
Utilizarea fara drept a unui program pentru calculator produce mai multa atingere
drepturilor autorului programului pentru calculator decat lectura unei carti tiparite prin
violarea copyright-ului. Riscul de prejudiciu economic legat de utilizarea neautorizata a unui
program pentru calculator este cu mult mai important decat violarea copyright-ului sau a unui
drept conferit de un brevet.
Obiectul juridic material: programul stocat pe suport magnetic. Infractiunea vizeaza
programele pentru calculator care au fost reproduse fara drept, precum si toate formele de
utilizare fara drept.
Subiectul activ este orice persoana responsabila penal.
Latura obiectiva: Elementul material: actiunea, respectiv, utilizarea fara
drept (autorizatie) a programelor.
Rezultatul infractiunii: prejudiciul material si moral produs in patrimoniul subiectului
pas. Legatura de cauzalitate: obiectiva, necesara, dintre elementul material si rezultatul
infractiunii.
Latura subiectiva : Infractiunea mentionata mai sus se comite numai cu intentie.
3. Alterarea datelor/programelor pentru calculator
Actele calificate drept alterari sau modificari se afla in corelatie cu interpretarea celor
care sunt cu termenul de daune, deteriorari. Interpretarea acestor categorii din punct de vedere
obiectiv largeste aria de aplicare a actelor calificate drept alterarea datelor sau programelor.

39
Informatică juridică - Curs universitar

Legislatiile nationale penale fac referinte, pe langa actele de distrugere de date si


aducerea de daune acestora, si la cazurile de alterare.
Obiectul juridic: Interesul juridic protejat in cazul alterarii fara drept a
datelor/programelor pentru calculator este reprezentat de protectia impotriva oricarei ingerinte
neautorizate.
Obiectul material, este reprezentat de suportul in care se materializeaza datele sau
programele pentru calculator.
Subiectul activ : orice persoana care indeplineste conditiile cerute de lege pentru
subiectul unei infractiuni, fara a fi nevoie de o calitate speciala a acestuia.
Latura obiectiva (elementul material) se realizeaza prin actiunea de alterare
neautorizata de date sau de programe pentru calculator.
Notiunea de alterare este utilizata in sens de modificare sau de schimbare si implica
cerinta ca acest act sa fie comis ilegitim. Alterarea trebuie sa fie de natura sa modifice
continutul informativ al datelor sau al programelor pentru calculator, in general in detrimentul
celui interesat. Cateva exemple de alterare: adagarea de noi date sau combinarea cu alte date.
Latura subiectiva : Forma de vinovatie cu care se savarseste infractiunea este
intotdeauna intentia - directa sau indirecta
4. Spionajul informatic
Revolutia din domeniul informaticii a facut posibila crearea de baze de date pe o scara
larga care permit analiza datelor in moduri variate si sofisticate. In acelasi timp, apare si
pericolul unor manipulari subtile si adesea invizibile, printre care spionajul electronic.
Unul dintre cele mai importante domenii in care se manifesta criminalitatea
informatica este furtul de informatii comerciale (liste de produse, liste de preturi, liste de
furnizori, liste de clienti, studii de marketing, managementul intreprinderilor etc.).
Razboiul inceputului de secol XXI este acela al informatiilor, spionajul
informatic dicteaza de obicei succesul in afaceri. In tarile puternic dezvoltate tehnologic, a fi
spion informatic (specialist in informatii concurentiale - competitor intelligence) este o
adevarata meserie.
Prin spionaj informatic se intelege: obtinerea, prin mijloace ilegitime, sau divulgarea,
transferul sau folosirea fara drept ori fara nici o alta justificare legala a unui secret comercial
sau industrial, in intentia de a cauza un prejudiciu economic persoanei care detine dreptul
asupra secretului sau de a obtine pentru sine sau pentru altul avantaje economice ilicite.

40
Informatică juridică - Curs universitar

Legislatia referitoare la brevete, la drepturile de autor la proprietatea industriala, la


marcile de fabrica, se considera ca fiind incapabila sa asigure protectia know-how-ului
precum si a competentelor tehnice si comerciale confidentiale.
Obiectul juridic: Interesul juridic protejat il constituie secretele comerciale. Violarile
de secrete comerciale sunt considerate ca violari ale unor interese comerciale private.
Secretele comerciale fac obiectul protectiei.
Aceste fapte sunt in mod obiectiv secrete, adica nu sunt nici evidente, nici publice. In
domeniul comercial exista secrete a caror pastrare e la fel de indispensabila intreprinderii.
Textul de lege mentioneaza in mod expres doua tipuri de secrete: secrete comerciale si secrete
industriale.
Obiectul material este reprezentat de entitatile materiale in care se concretizeaza
secrete comerciale si industriale (discuri magnetice, CD-uri etc.) referitoare la liste de
produse, liste de preturi, liste de clienti s.a.
Subiectul activ este orice persoana responsabila penal - deoarece textul de lege nu
mentioneaza nici o calitate speciala a acesteia.
Totusi, aceasta infractiune este savarsita in mod special de persoane calificate in
domeniu (spioni informatici - specialisti in informatii concurentiale).
Latura obiectiva: Comportamentul infractional consta in divulgarea secretelor
comerciale, transferul sau utilizarea fara drept sau obtinerea lor prin mijloace nelegitime.
Referitor la divulgarea si utilizarea unor secrete comerciale/industriale, textul de lege
ii vizeaza pe fostii angajati ai institutiilor in discutie, persoane care lucreaza in institutie
(inclusiv cadrele superioare), persoanele care iau cunostinta despre secrete
comerciale/industriale prin efectuarea unor controale sau chiar persoanele care iau cunostinta
de secrete ca urmare a unor comunicatii.
Utilizarea unui secret se refera la exploatarea lui in scop comercial in vederea obtinerii
unui profit. Infractiunea de obtinere a datelor prin mijloace ilegitime se inscrie in tendinta
internationala de intarire a protectiei penale contra spionajului. Legea nu incrimineaza, totusi,
toate formele de spionaj economic, limitindu-se la cazurile evidente.
Latura subiectiva: In cazul spionajului economic se cere ca infractiunea sa fie comisa
intentionat, iar faptuitorul sa fi actionat in dorinta de a cauza un prejudiciu economic sau de a
obtine un avantaj economic ilicit.

41
Informatică juridică - Curs universitar

BIBLIOGRAFIE

1) Anechitoaie C., Introducere în dreptul proprietăţii intelectuale, Bucureşti, Editura


Bren, 2006
2) Ariton V., Reţele de calculatoare, Editura Evrika Galati, 1999
3) Bolun I., s.a., Bazele informaticii aplicate, Iasi, Editura Bonitas, 2005
4) Dodescu, Gh.; Vasilescu, A.; Oancea, B., Sisteme de operare Unix şi Windows,
Bucureşti, Editura Economică, 2003
5) Enache Ionuț-Ștefan, Investigarea fraudelor din domeniul proprietății intelectuale,
Editura Romived Publishers, Bacău, 2011
6) Florea Bujorel, Infracțiuni contra drepturilor de creație intelectuală, Editura
Universul Juridic, București, 2015
7) Fehily C., Microsoft Windows Vista - Ghid vizual, Teora, 2008
8) Floarea Nastase ; Razvan Daniel Zota. Sisteme de calcul si operare – Editura ASE,
2004 ;
9) Johnson S., Microsoft Windows 7. Ceea ce aveti nevoie, atunci cand aveti nevoie, Ed.
Niculescu, 2010
10) Odom W., Primii paşi în reţele de calculatoare, Bucureşti, Editura Corint, 2004
11) Oprea D., Protecţia şi securitatea informaţiilor, Iaşi, Editura Polirom, 2003
12) Patriciu, Victor-Valeriu, Ene-Pietrosanu, Monica, Semnături electronice şi securitate
informatică, Ed. All, 2006;
13) Popescu A., Despre afacerile online şi problemele lor juridice, Bucureşti, Ed.
Universul Juridic, 2009
14) Thomas T., Primii paşi în securitatea reţelelor, Bucureşti, Editura Corint, 2005
15) Tudoroi D., Birotica, Iaşi, Editura Şt. Lupaşcu, 2001
16) Vasiu, L. şi Vasiu, I., Dissecting Computer Fraud: From Definitional Issues to a
Taxonomy. In Proceedings of the 37th Hawaii International Conference on System
Sciences, Hawaii, USA. IEEE Computer, 2004,
17) Vasiu I., Vasiu L., Riscul de atac electronic asupra sistemelor de informaţii, în
“Fenomene şi procese cu risc major la scară natională”, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 2004
1) Vasiu, L. şi Vasiu, I. A Taxonomy of Malware Use in the Perpetration of Computer-
related Fraud. In U.E. Gattiker (Ed.), EICAR 2004 Conference CDrom:Best Paper
Proceedings. Copenhagen: EICAR e.V. , 2004;

42
Informatică juridică - Curs universitar

2) Vasiu, I., Vasiu, L. , Informatică juridică şi drept informatic 2005, Ed. Albastră, Cluj
2005.
3) Vasiu I., Vasiu L., Prevenirea criminalităţii informatice, Ed. Hamangiu, 2006
4) Vasiu I., Vasiu L., Criminalitatea in cyberspatiu, Universul Juridic, Bucureşti, 2011
5) Vătuiu Teodora, Vătuiu Teodora, Bazele Informaticii, Editura Focus, Petroşani, 2003
6) Vătuiu T., Vătuiu V., Birotica XP Professional, Ed. Universitas, Petroşani, 2005
7) Vătuiu Teodora, Elemente de birotică cu aplicaţii, Ed. Universitas, Petroşani, 2008,
ISBN 978-973-741-085-6, 250 pag;
8) Vătuiu Teodora, Bazele informaticii economice, Ed. Privirea, Bucureşti, 2008, ISBN
978-973-1936-01-7, 334 pag;
9) Vătuiu Teodora, Popeanga Vasile, Baze de date. Aspecte conceptuale şi operaţionale,
Ed. Editura “Academica Brâncuşi”, 2013
10) Vlădoiu N., Protecţia informaţiilor de la concept la implementare, Bucuresti, Editura
Tritonic, 2005,
11) Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, publicată în M.Of. al României, în
vigoare de la 31 iulie 2001 până la 29 aprilie 2014, fiind înlocuită prin republicarea
(r1) din Monitorul Oficial, Partea I nr. 316 din 30 aprilie 2014.
12) Legea nr. 365/2002 privind comerțul electronic, publicată în M.Of. al României. În
vigoare de la 05 iulie 2002, până la 28 noiembrie 2006, fiind înlocuită prin
republicarea (r1) din Monitorul Oficial, Partea I nr. 959 din 29 noiembrie 2006.
13) http://www.legi-internet.ro/jurisprudenta-it-romania.html
14) Directiva 1999/93/CE din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar
pentru semnaturile electronice
15) Directiva 2000/31/CE din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor
societatii informationale, in special comertului electronic, pe piata interna (directiva
privind comertul electronic)

43
Informatică juridică - Curs universitar

Anexa 1

Concepte cheie

accesul neautorizat reprezintă accesul fără drept la un sistem sau la o reţea informatică
prin violarea regulilor de securitate.
confidenţialitatea datelor – atribut al datelor ce caracterizează accesul lor restrâns
pentru un anumit grup de utilizatori
criminalitatea informatică – totalitatea infracţiunilor comise cu ajutorul calculatorului
sau în mediul informatizat
documentul electronic (înscris electronic), reprezintă o colecţie de date în format
electronic între care există relaţii logice şi funcţionale, care redau litere, cifre sau orice
alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi citite prin mijlocirea unui
program informatic sau a altui procedeu similar.
dreptul comerţului electronic – totalitatea reglementărilor legale referitoare la
activităţile comerciale care implică transferul de date şi realizarea unei tranzacţii
financiare prin intermediul unei reţele electronice precum Internetul.
drept informatic sau dreptul societăţii informaţionale este un sistem unitar de reguli
juridice aplicabile tehnologiilor specifice informaticii, precum şi acelei părţi a
comunicaţiei aferente transferului de informaţie în reţelele informatice
dreptul securităţii informatice – totalitatea regulilor juridice care se referă la
asigurarea securităţii sistemelor informatice şi a datelor şi informaţiilor cuprinse în
aceste sisteme faţă de evenimente care le-ar putea afecta integralitatea.
frauda informatică – reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau supraimprimarea de
date sau de programe pentru calculator sau orice altă ingerinţă într-un tratament
informatic care îi influenţează rezultatul, cauzând chiar prin aceasta un prejudiciu
44
Informatică juridică - Curs universitar

economic sau material în intenţia de a obţine un avantaj economic nelegitim pentru sine
sau pentru altul
funcţionarea licită a bazei sau băncii de date se referă la modalitatea legală în
virtutea căreia organizaţia proprietar sau deţinător a bazei de date prestează servicii
informatice.
intercepţia neautorizată, constă în intercepţia fără drept şi cu mijloace tehnice de
comunicaţii cu destinaţie, cu provenienţă şi în interiorul unui sistem sau reţele
informatice
pirateria software constă în reproducerea, difuzarea sau comunicarea în public, fără
drept, a unui program pentru calculator, protejat de lege
sabotajul informatic, reprezintă intrarea, alterarea, ştergerea sau supraimprimarea de
date sau de programe pentru calculator ori ingerinţa în sisteme informatice cu intenţia
de a împiedica funcţionarea unui sistem informatic sau a unui sistem de telecomunicaţii.
semnătura electronică, reprezintă o colecţie de date în format electronic incorporate,
ataşate sau asociate unui înscris în format electronic cu intenţia de a produce efecte
juridice şi care permite identificarea formală a semnatarului.
spionajul informatic, constă în obţinerea prin mijloace ilegitime sau divulgarea,
transferul sau folosirea fără drept ori fără nici o altă justificare legală a unui secret
comercial sau industrial, în intenţia de a cauza un prejudiciu economic persoanei care
deţine dreptul asupra secretului sau de a obţine pentru sine ori pentru altul avantaje
economice ilicite.

45