UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA” BACĂU

FACULTATEA DE MANAGEMENT
SPECIALIZAREA MANAGEMENT

TEHNOLOGIILE INFORMATIONALE SI IMPACTUL

LOR ASUPRA ACTIVITATILOR ECONOMICE

Coordonator ştiinţific
Profesor: Ovidiu Bontaş

Absolvent:
Roşeţ Anca Nicoleta

BACĂU
2010

Cuprins :
cuprins
 Introducere

Unul dintre factorii care influenţează evoluţia societăţii informaţionale este reprezentat de
tehnologiile informaţionale.
Prin fuziunea informaticii cu telecomunicaţiile, birotica, robotica s-a realizat un conglomerat de
industrii şi servicii cunoscute sub numele de tehnologie informaţională (Information Technology) sau după
alţi autori tehnologie informaţională şi de comunicaţii (Information and Communication Technology - ICT)
sau noile tehnologii informaţionale (New Information Technology - NTI).
O definiţie mai cuprinzătoare consideră tehnologia informaţională o paradigmă a dezvoltării
tehnico-economice ce include comunicaţiile, fotonica, informatica, sistemele de fabricaţie, reţelele, softul,
echipamentele de stocare a informaţiei şi memoriile.
Tehnologiile informaţionale cuprind procesele, metodele, tehnicile şi operaţiile necesare
prelucrării automate a datelor. Ele întrunesc un bogat set de funcţii, aspecte, activităţi care pot fi grupate în
următoarele categorii:
 colectarea, reprezentarea, înregistrarea (scrierea) şi identificarea (citirea) informaţiilor;
 organizarea în memorie şi păstrarea informaţiilor;
 prelucrarea informaţiilor;
 căutarea şi extragerea informaţiilor;
 transmiterea informaţiilor;
 securitatea informaţiilor;
 redarea informaţiilor.
Tehnologiile informaţionale prezintă anumite particularităţi1:
 Sunt tehnologii multiforme care se pot adapta majorităţii activităţilor umane. Tehnologia
informatică s-a pulverizat într-o multitudine de activităţi, ramuri industriale şi servicii, mărindu-şi
considerabil portofoliul de aplicaţii;
 Sunt tehnologii complexe în care serviciile ocupă o parte considerabilă. Prin utilizarea
acestora în cadrul unei organizaţii, specialiştii interni sau externi recurg foarte des la serviciile de
asistenţă. Acest lucru se întâmplă mai ales în faza de implementare, decât în faza operaţională. Nevoile
întreprinderilor şi ale indivizilor se schimbă, tehnologia progresează şi câmpul de aplicare a tehnologiilor
informaţionale se lărgeşte continuu. În cazul achiziţionării unui produs complex, orice cumpărător sau
utilizator IT trebuie să se informeze pentru a înţelege tendinţele şi presiunile la care trebuie să facă faţă;
 Sistemele informaţionale nu pot transforma singure maniera de funcţionare a unei
organizaţii, ele reprezintă doar un mecanism catalizator. Indivizii lucrează cu tehnologiile informaţionale
la toate nivelurile ierarhice pentru a-şi realiza obiectivele propuse. Dar deseori aceştia consideră sistemele
informatice ca fiind “cutia neagră” a organizaţiei, neînţelegând de fapt în totalitate rolul şi avantajele
utilizării noilor tehnologii. De aceea, se impune o colaborare permanentă între informaticieni şi utilizatori
la nivelul unei firme.
Denumirile pentru noua configuratie spre care evolueaza societatea avansata din punct de vedere
industrial au fost si sunt numeroase: societate telematica, societate informationala, societate a
comunicatiilor, societate a cunoasterii, societate a constiintei etc. In spatele tuturor acestor denumiri se
ascunde teza ca un nou impuls tehnologic – tehnologia digitala – va conduce la inlocuirea treptata a actualei
societati industriale.
Informatia, care este astazi disponibila, in special, prin Internet, a devenit alaturi de materia
prima, munca si capital, cel de al patrulea si cel mai important factor economic.
Informatia, care este astazi disponibila, in special, prin Internet, a devenit alaturi de materia
prima, munca si capital, cel de al patrulea si cel mai important factor economic si prezinta, in principal,
urmatoarele aspecte:
1 Gunton, T., Technologies des systemes d`information, Masson, Paris,1993, p.7
 a) Este o resursa a organizatiilor si persoanelor fizice, care poate fi utilizata in comun fara a se
consuma, devenind principala sursa de bunastare a firmei si a individului;
b) Sta la baza unor noi ramuri economice cu o rapida dezvoltare si revolutioneaza activitati
fundamentale ale societatii umane: afacerile, invatamantul, guvernarea, managementul intreprinderii etc.
c) Se banalizeaza: orice tip de informatie - alfanumerica, grafica, cartografica, imagine fixa sau
mobila, voce - poate fi reprezentata numeric si orice prelucrare numerica poate fi definita pe baza notiunii de
suma si a logicii binare.
In prezent exista tendinta de a se afirma ca noi traim in era controlului si a calculului
postnumeric, o era bazata pe numeroase discipline noi menite sa realizeze procesarea cunostintelor, al caror
volum global creste exponential. Cunoasterea este informatie cu inteles si/sau informatie in actiune. In
contradictie cu legea entropiei, potrivit careia, in decursul timpului, informatiile se disperseaza si se uita,
omul este singura fiinta vie, identificata pana in prezent, care de secole si milenii isi transmite experientele
de la o generatie la alta, la inceput prin vorbire, mai tarziu, prin scris, apoi prin tipar, prin radiotelefonie, iar
in prezent prin tehnologia informatiei si comunicatiilor.
Este greu, daca nu imposibil, sa se traseze granite precise si stabile intre noile domenii de soft
computing ca: sisteme fuzzy, retele neurale, algoritmi genetici, sisteme haotice, realitate virtuala, sistemele
expert, care tind sa fie inlocuite, si sistemele inteligente care combina creativ noile abordari tehnologice si
iau locul clasicelor sisteme automate de prelucrare a semnalelor si datelor.
( NOUA ECONOMIE SI TEHNOLOGIA INFORMATIEI SI COMUNICATIILOR prof. dr.
ing. Stefan Iancu)
Informatica economică reprezintă un ansamblu de mijloace tehnice (bazate pe calculator) şi
umane destinate culegerii, stocării, prelucrării şi transmiterii informaţiilor în scopul eficientizării
managementului, a altor activităţi economice din firme, precum şi a planificării afacerilor2.
Astăzi, utilizând microcalculatoarele şi programe foarte uşor de utilizat, orice economist,
indiferent de compartimentul (finanţe, contabilitate, marketing etc) în care îşi desfăşoară activitatea şi
nivelul ierarhic la care se află, vine în contact direct cu datele legate de operaţiunile pe care le gestionează.
Cu actualul suport din partea tehnologiilor informaţionale, utilizatorii pot căuta şi extrage informaţiile
necesare fundamentării deciziilor, pot procesa documente, transmite electronic documente, consulta bănci
de date, ba chiar pot crea programe de aplicaţii de mai mare sau mai mică anvergură.

Capitolul 1

Tehnologii informationale

2 Lucy, T., Management Information Systems, DP. Publications Ltt, 1991

1.1 Premise ale trecerii la societatea informationala

Societatea informationala presupune utilizarea intensiva a informatiei în toate sferele activitatii si

existentei umane, cu impact economico-social semnificativ. Noile tehnologii informationale sunt utilizate
atât la nivel individual, cât si în cadrul organizatiilor cu o flexibilitate ridicata, rezultata din independenta
activitatii umane în raport cu spatiul si timpul. De aceea, o implementare corecta a societatii informationale
presupune convergenta a trei factori cheie: tehnologia informatiei, tehnologia comunicatiilor si productia de
multimedia.
[ANCI] [Ducheyne, 1996] [McConnell et al., 1996] [***eE]
([***eE] eEurope – An nformation Society for All, Communication on a Commission
Initiative for the Special European Council of Lisbon, 23-24 martie 2000)
Dezvoltarea rapida a tehnologiei informatiei în ultimii ani a avut un impact crescând asupra
societatii si a economiei globale, aducând în prim plan schimbari fundamentale ale modelelor de productie si
distributie, conditiilor comerciale, ocuparii fortei de munca si vietii cotidiene. La începutul unui nou
mileniu, economia mondiala se afla într-un proces de trecere de la societatea predominant industriala la un
nou set de reguli – societatea informationala, care conduce la aparitia a ceea ce se numeste noua economie.
Premisele trecerii la societatea informationala sunt dictate de dinamica foarte puternica a noii economii, în
care tehnologiile digitale fac tot mai facile si mai ieftine accesarea, procesarea, stocarea si transmiterea
informatiilor. Acest volum imens de informatii disponibile creeaza oportunitati de exploatare a lor prin
crearea de noi produse si servicii, prin dezvoltarea de noi activitati si sporirea numarului de locuri de munca.
Noua economie, specifica societatii informationale, transforma informatia digitala în valoare economica si
sociala, creând noi industrii, modificându- le pe cele existente si afectând profund viata tuturor cetatenilor.
De asemenea, premisele trecerii la societatea informationala rezida si în caracteristicile acesteia, care sunt
exprimate din mai multe puncte de vedere, de la global spre individual:
Ø din punct de vedere politic, societatea informationala este una democratica;
Ø din punct de vedere administrativ, ofera posibilitati de dezvoltare pentru afaceri si
administratie publica;
Ø din punct de vedere social, ofera populatiei acces facil la educatie prin dezvoltarea
infrastructur ii informationale si de comunicatii;
Ø din punct de vedere juridic, modifica natura muncii, creând conditii pentru desfasurarea
activitatilor specifice erei informationale;
Ø din punct de vedere economic, determina cresterea potentialului de afaceri si a productivitatii
muncii;
Ø din punct de vedere cultural, este o societate bazata pe cunoastere, asigurând consacrarea
valorilor umane (traditie, religie, relatii interumane etc.);
Ø din punct de vedere individual, permite valorificarea inteligentei cu investitii mici.
Experienta arata ca noile tehnologii conduc la crestere economica si la creare de locuri de munca
(companiile legate de Internet totalizeaza astazi peste 6 milioane de locuri de munca directe, fara a tine cont
de efectele considerabile ale angajarii indirecte).
Dezvoltarea tehnologiilor digitale, în contextul muncii flexibile, al pietelor de
capital si al reducerii impedimentelor de ordin legislativ în calea concurentei, conduce la
cresterea productivitatii si ofera posibilitatea unei dezvoltari economice de lunga durata, puternica si
neinflationista. De asemenea, aceasta dezvoltare economica trebuie armonizata cu promovarea mostenirii
culturale, îmbinând cultura digitala cu avantajele telecomunicatiilor.
Cercetatorii, oamenii de afaceri si politicienii au nevoie de “know how” pentru a transforma
activitatile care influenteaza principalele valori legate de munca, religie, relatii interumane, petrecere a
timpului liber etc. Aceste valori constituie motorul
bunei functionari a unei societati si pot, eventual, determina natura proceselor si institutiilor din
societatea respectiva.
 Analizând factorii cheie a caror convergenta defineste aproape complet o societate a informatiei,
se observa ca TIC constituie motorul functional al unei implementari corecte a societatii informationale si al
trecerii spre noua era tehnologica, spre noua economie în general. Noua economie trebuie înteleasa în sensul
transformarii activitatilor economice, care are loc pe masura ce tehnologiile digitale fac accesarea,
prelucrarea si stocarea informatiei din ce în ce mai usoare si mai ieftine. În acest context, pot fi formulate cel
putin trei modalitati de descriere a noii economii:
economie digitala;
economie de retea;
economie bazata pe informatie.
În prezent, TIC reprezinta cel mai important sector industrial al tranzitiei de la societatea bazata
pe productia de masa, spre societatea informationala caracterizata de globalizare, flexibilitate si mobilitate.
Impactul unic al TIC consta în rolul pe care acesta îl joaca pentru transformarea economiei si a societatii ca
întreg. Tehnologiile si retelele globale de comunicatii transforma activitatile economice, conducând la
cresterea productivitatii muncii, la crearea de noi oportunitati economice si la aparitia de noi locuri de
munca. Se estimeaza ca industriile TIC se dezvolta cu cel putin 5% mai repede decât alte sectoare, având o
contributie majora la cresterea economica generala. Volumul imens de informatii schimba modul de
functionare a pietelor, ducând la restructurarea activitatilor economice si la deschiderea de noi oportunitati
de creare a bunastarii prin exploatarea informatiilor disponibile.
În general, sistemul informational este definit ca un ansamblu de oameni, masini, programe si
procedee, al carui tel este de a furniza informatiile necesare functionarii unei întreprinderi sau organism.
În contextul acestei definitii, contabilitatea reprezinta principala componenta a sistemului
informational, orientat spre cunoasterea valorilor economice dintr-o organizatie. În aceasta calitate,
contabilitatea se constituie într-un subsistem informational, care cuprinde un ansamblu de elemente
interdependente ce asigura culegerea, prelucrarea, stocarea, analiza si transmiterea informatiilor privind
efectele tranzactiilor si a altor evenimente asupra starii si miscarii elementelor patrimoniale, a situatiei
financiare si a performantei unei organizatii, în scopul informarii utilizatorilor interni si externi.
1.2. Societatea informaţională

Creşterea complexităţii fenomenelor economico-sociale, determinată de progresul rapid al ştiinţei

şi tehnologiei, impune utilizarea unui volum tot mai mare de informaţii în procesul de fundamentare a
deciziilor. În aceste condiţii putem vorbi despre trecerea de la societatea industrială, bazată pe utilizarea
extensivă şi intensivă a factorilor de producţie (munca, pământul şi capitalul), către societatea bazată pe
informaţie.
Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă
calitativ superior  care implică folosirea intensivă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane,
cu un impact economic şi social major. Aceasta  permite accesul larg al membrilor săi la informaţie, un nou
mod de lucru şi de cunoaştere, amplifică posibilitatea globalizării economice şi a creşterii coeziunii sociale.
După jumătate de secol de progrese tehnologice şi de informatizare, cercetătorii 3 au făcut câteva
predicţii pentru mileniu în care am intrat:
a) Calculatorul se va regăsi în toate domeniile de activitate şi în tot ce ne înconjoară:
telefoane, motoare, pereţi, lămpi de iluminare, ochi (organe) etc. Viitorul calculator se va numi
MicroSystem şi va fi în 2047 de 100 mii de ori mai puternic decât cele din 1997.
b) Spaţiul în care vom trăi se va numi Cyberspace, iar societatea va fi complet informatizată
în condiţiile în care un cip va cuprinde reţele întregi la costuri foarte mici. Nu este de ignorat în acest sens
realitatea virtuală (oraşe, clădiri, computere, întâmplări etc.). Cyberspace-ul se va dezvolta o dată cu evoluţia
platformelor de lucru, hard-ului şi soft-ului şi tehnologiei avansate din domeniul reţelelor de calculatoare şi
transferului de date.
c) Software-ul şi hardware-ul se vor bucura de realizările fantastice ale tehnologiilor de
vârf din domeniul industrial, transferului de date, informaţii şi cunoştinţe. Va fi tot mai sesizabilă tenta de
,,inteligism” repartizat pe cele două componente. Scopul va fi înţelegerea mediului şi a vorbitului.
3Denning, P.J., Metcalfe, R.M. (eds), Beyond Calculation. The Next Fifty Years of Computing, Copernicus, Springer-
Verlag, New York, 1997
 d) În perioada pe care au supus-o analizei se preconizează apariţia unor noi generaţii de
calculatoare din 15 în 15 ani, dar cel puţin două generaţii de calculatoare îşi vor face simţită prezenţa,
inclusiv aşa-numitele reţele de calculatoare specializate (BAN —body area network) ca o extrapolare a
actualelor WAN şi LAN. Aceste reţele vor fi utilizate cu predilecţie în organismele vii şi vor face legătura
între diverse organe.
În urma progreselor înregistrate se va ajunge la:
 convergenţă şi inter-operabilitate totală între toate reţelele;
 MicroSisteme — sisteme-pe-un-Cip;
 calculatoare web;
 calculatoarele scalabile care vor înlocui serverele multiprocesor nescalabile;
 calculatoare cu gestiune autonomă contra utilizării sistemelor manager;
 teleprezenţa utilizată la locul de muncă;
 calculatoare, echipamente şi aplicaţii care recunosc limbajul vocal;
 televiziune: sinteză, analiză, percepere şi înţelegere;
 roboţi care văd şi ştiu poziţia lor în spaţiu şi care sunt asistaţi de microsisteme;
 Body Nets — Interconectarea tuturor calculatoarelor care le posedă;
 dispariţia PC-ului va permite încorporarea lor în diferite obiecte ca simple
componente.
Consecinţele sociale ale unei asemenea dezvoltări sunt greu de imaginat. Inovarea în domeniul
acestor tehnologii nu poate să ducă decât la o evoluţie în adevăratul sens al cuvântului. Cert este faptul că
vom deţine mult mai multă informaţie şi cunoaştere din diverse domenii.
Astfel, la baza societăţii de mâine va sta informaţia şi comunicaţiile mijlocite de calculator. Un
grafic de trecere spre societatea global informaţională este dat de O’Brien 4 care consideră că omenirea,
pentru a ajunge în acest punct, trebuie să parcurgă un număr de patru stadii, şi anume: stadiul întreprinderii
informatizate, corespunzător perioadei 1970-2010; stadiul muncitorilor cunoscători interconectaţi, care a
început din 1980; stadiul societăţii globale interconectate, declanşat în jurul anilor 1992-1993; stadiul
societăţii globale informaţionale, care va începe după 2010.

Fig.1.1. - Cele patru valuri ale tehnologiei informaţionale5

După cum se observă, omenirea nu a parcurs încă nici măcar primul stadiu, dar a început deja
alte două, pentru ca din 2010 să înceapă şi cel de-al patrulea stadiu. Cu alte cuvinte până în 2010 societatea
omenească se află într-un continuu proces de tranziţie către acest globalism informaţional. Astfel, amprenta
de modernism devine şi mai evidentă în apropierea anului 2010, când primul val al simplei informatizări va
4 O’Brien, JA., Management Information Systems. Managing Information Technology in the Internetworked Entreprise,
McGraw-Hill, Boston, 1999
5 Ghilic-Micu, B., Stoica, M., eActivităţile în societatea informaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2002
fi depăşit şi se va face simţit din ce în ce mai mult cel de-al patrulea val, cel al ,,Societăţii global
informaţionale".
B.H. Boar6 consideră că tehnologiile informaţionale permit pregătirea, colectarea, transportul,
regăsirea, memorarea, accesul, prezentarea şi transformarea sub orice format (voce, grafică, text, video şi
imagine). Aceste mişcări pot avea loc între oameni, între oameni şi echipamente şi/sau între echipamente.
În prezent economia mondială evoluează de la o societate în esenţă industrială către o societate
informaţională globală. Rezultatul acestei evoluţii, numit adesea noua economie, se caracterizează printr-un
enorm potenţial de dezvoltare, de integrare şi de utilizare şi se bazează, în principal, pe produse şi activităţi
intelectual-intensive. Noile tehnologii permit accesul, prelucrarea, stocarea şi transmiterea informaţiilor din
ce în ce mai ieftin şi mai uşor, iar noua economie se bazează pe transformarea informaţiilor digitale în valori
economice şi sociale, fapt ce conduce la crearea de noi întreprinderi şi a unui impact considerabil asupra
vieţii cetăţenilor.
Conceptul de "societate informaţională" lansat în cadrul Cartei Albe pentru Creştere,
Competitivitate şi Locuri de muncă în 1993, descrie o viziune morală şi socială a reglementărilor, bazată pe
"schimbare", o schimbare interactivă, ca valoare morală centrală.
Summit-ul european de la Lisabona din martie 2000 a stabilit un nou scop strategic pentru
Europa în următorul deceniu: să devină cea mai competitivă şi dinamică economie, bazată pe cunoştinţe,
asigurând condiţiile pentru ocuparea totală a forţei de muncă şi întărirea coeziunii sociale. O guvernare
democratică presupune să se adopte decizii, ce vor fi încuviinţate de majoritatea societăţii şi ar trebui să ştie
cum vor reacţiona diferite pături ale societăţii, diferite comunităţi etnice, culturale, profesionale şi politice.
Aceste posibilităţi pot fi oferite cetăţenilor şi puterii în Societatea informaţională prin sistemul "guvernarea
electronică".
Se vorbeşte mult în ultimii ani şi la noi despre societatea informaţională. Pentru România,
“Societatea Informaţională” este unica şansă de a reduce marile decalaje de dezvoltare care despart ţara
noastră de ţările industrializate. În ultimii 150 de ani, România a cunoscut mai multe etape de modernizare
instituţională care, paradoxal şi dureros, nu au fost însoţite, în ciuda unor perioade de creştere economică şi
de progres social, de o micşorare semnificativă a decalajelor tehnologice şi de dezvoltare. Am risipit resurse,
nu am folosit eficient capitalul uman, dezvoltarea a fost în salturi şi prea puţin durabilă. Polarizării sociale,
faliei care îi desparte pe bogaţi de săraci i se adaugă astăzi ceea ce se numeşte, “Digital Divide”, decalajul
între cei care au acces la cunoştinţe, la informaţii, la educaţie de calitate, şi cei care nu au acest acces.
“Digital Divide” poate accentua procesul de sărăcire, dacă nu se vor lua măsuri de contracarare a
lui. Din această perspectivă, “Societatea Informaţională”, trebuie să se constituie într-un accelerator al
proceselor de dezvoltare durabilă la nivel global, pentru micşorarea decalajelor dintre ţările bogate şi cele
sărace şi într-un instrument al bunei guvernări.

1.3. Sistemele informatice economice

În cadrul disciplinelor economice, Sistemele informatice economice, reprezintă un set de

metodologii complexe având la bază conceptul de sistem şi metoda abordării sistemice orientate spre analiza
şi proiectarea sistemelor informatice complexe, în vederea îmbunătăţirii performanţelor acestora.
Paul Licker (Universitatea Calgary) defineşte sistemele informatice economice ca o disciplină
a managementului resurselor informaţionale aflată la confluenţa preocupărilor din domeniul ştiinţei
calculatoarelor, a tehnicii informaţionale şi a teoriei generale a sistemelor (TGS). Această disciplină
porneşte de la necesităţile informaţional-decizionale ale managerilor-utilizatori şi pe baza principiului
analizei structurale a sistemelor îndeplineşte două funcţii de bază:
a) realizează aşa numitele aplicaţii-utilizator necesare conducerii cu maximă profitabilitate a
activităţii sistemelor analizate;

6 Boar, B.H., The Art of Strategic Planning/or Information Technologies, 2nd edition, John Wiley & Sons, Inc., New York, 2001
 b) se constituie într-o metodologie care să permită întreţinerea resurselor informaţionale ale
sistemului pe baza unor analize economico-financiare de tip cost-beneficiu în cadrul ciclului de viaţă al
sistemului în dezvoltare.
Astfel, putem defini disciplina de sisteme informatice ca totalitatea metodelor ştiinţifice şi
euristice de investigare, modelare, proiectare şi de soluţionare pe această bază a problemelor axate pe
abordarea sistemică a proceselor şi fenomenelor din economie, tehnică, natură şi societate în general.
Apariţia şi dezvoltarea sistemelor informatice economice ca disciplină sistemică, s-a datorat în
bună măsură cazuisticii deosebit de diversificate a problemelor reale din practica economică cu care se
confruntă factorii decizionali din unităţile economice. Acestea au condus la necesitatea analizei şi realizării
unor sisteme manageriale bazate pe tehnici informaţionale de vârf, cum sunt: sistemele-suport pentru
asistarea deciziilor, sistemele expert, dezvoltarea inteligenţei artificiale etc.
În concluzie, se poate afirma că, obiectul sistemelor informatice economice, îl constituie studiul
sistemelor reale (economice, tehnice, financiar-bancare, social-politice etc.) la nivel microeconomic sau
macroeconomic, în vederea proiectării sau reproiectării unor sisteme mai performante.
Poziţia pe care o deţin sistemele informatice economice, în cadrul managementului ştiinţific,
conexiunile/interdependenţele cu celelalte componente, se reflectă în dublul ei caracter. În primul rând,
sistemele informatice economice este o disciplină economică de sinteză. Caracterul economic decurge din
faptul că abordează probleme de natură economică, din ponderea mare pe care o au conceptele şi metodele
economice pe care le foloseşte, precum şi din menirea ei de a creşte eficienţa economică a firmelor supuse
analizei. De asemenea, este o disciplină de sinteză deoarece preia o serie de categorii economice şi de
metode de la alte discipline înrudite, din domeniul ştiinţei managementului.
În al doilea rând, sisteme informatice economice are un caracter multidisciplinar, determinat de
integrarea sa în ansamblul disciplinelor managementului ştiinţific şi de utilizarea, în acest context, a unor
concepte, modele, metode şi tehnici din alte discipline (matematice, statistice, juridice, psihologice etc.) pe
care le adaptează şi le foloseşte într-o manieră sistemică specifică, corespunzătoare particularităţilor şi
condiţiilor concrete ale analizei.
În figura 1.2. sunt ilustrate cele mai importante discipline implicate. La modul general, se poate
face o delimitare a domeniilor de interes în abordări tehnice şi abordări comportamentale. Sistemele
informaţionale sunt sisteme socio-tehnice.

Abordări
Tehnice

Fig.1.2. Abordări ale SI în economie

Ştiinţa managementului este orientată pe dezvoltarea unor modele pentru procesul decizional şi
practici manageriale.
 Cercetările operaţionale sunt concentrate pe tehnici matematice pentru optimizarea luării
deciziilor, în problemele de organizare şi de conducere a unităţilor economice la diferite nivele, utilizând în
acest scop modelarea matematică.
Prin metodele şi tehnicile de modelare şi de rezolvare a unor probleme din domenii specifice
activităţii întreprinderilor (programarea producţiei, aprovizionare-desfacere, gestiunea stocurilor, revizii-
reparaţii, marketing, gestiunea calităţii ş.a.), puse la dispoziţia analizei şi proiectării sistemelor, cercetarea
operaţională constituie un instrument de bază în analiza sistemică.
Un element esenţial al sistemelor informatice economice îl constituie utilizarea unor metode şi
tehnici ale teorie deciziei şi logicii decizionale în investigarea sistemului existent, în identificarea
mecanismului informaţional-decizional, precum şi în luarea unor decizii eficiente privind proiectarea noului
sistem.

1.4 Abordarea sistemică a mediului de afaceri

Conceptul de bază cu care operează sistemele informatice economice îl constituie noţiunea de

sistem, ce face parte din vocabularul de bază al oricărei limbi moderne.
În cadrul teoriei sistemelor sunt integrate elemente din multiple şi variate discipline ale cercetării
umane. Obiectivul teoriei sistemice este de a prelua de la fiecare domeniu de cercetare specific acele
elemente generale ale cunoaşterii, ce pot fi adoptate şi aplicate pe o întinsă arie transdisciplinară.
Un sistem se poate defini ca un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între care
se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, cu scopul atingerii unui anumit
obiectiv comun, prin utilizarea unui ansamblu de resurse materiale, informaţionale, energetice şi
umane.Conform teoriei sistemelor orice organism economic este un sistem deoarece:
 prezintă o structură proprie constând dintr-o mulţime de elemente constitutive care
interacţionează între ele pe principii funcţionale;
 fluxurile existente între componentele organizatorice implică resursele organismului
economic: fluxuri materiale (de materii prime, semifabricate, produse finite etc), fluxuri financiare şi fluxuri
informaţionale;
 mulţimea componentelor organizatorice şi interacţiunea dintre acestea urmăresc realizarea
unui anumit obiectiv global: funcţionarea întreprinderii în condiţii optime.
Orice sistem este caracterizat prin aceea că este legat de mediul ambiant, are o anumită structură,
funcţionează după anumite reguli şi urmăreşte un anumit scop. Datele se găsesc într-o circulaţie permanentă
între oamenii care transmit informaţii şi cei care le primesc. Acest drum se numeşte flux informaţional. În
ceea ce priveşte scopul sau obiectivul sistemului, acesta trebuie văzut ca raţiunea pentru care a fost construit
sistemul, motivul pentru care au fost grupate elementele respective.
Sistemul alcătuit din unul sau mai multe elemente îl putem considera ca subsistem al unui sistem
mai complex (hipersistem/suprasistem). Relaţiile dintre elemente includ şi comunicaţiile dintre ele şi
limitează comportamentul acestora în cadrul sistemului. În acest sens, sistemul trebuie izolat pentru a pune
în evidenţă restricţiile care există, care acţionează şi influenţează comportamentul elementelor din sistem. În
descrierea unui sistem se vor evidenţia totdeauna elementele componente, relaţiile dintre acestea şi scopul
sistemului.
Conexiunea sistemului cu mediul său este reliefată de mulţimea elementelor care alcătuiesc
intrările (input-uri) şi ieşirile (output-uri). Complexitatea conexiunilor la nivel de sistem este dată de
complexitatea rezultatului compunerii conexiunilor interne, existente între subsisteme şi mediu, respectiv,
între sistem şi mediul acestuia.
Conexiunile externe, esenţiale pentru desfăşurarea normală a activităţilor unei întreprinderi
productive, sunt materializate în special, prin fluxurile de resurse materiale achiziţionate de la furnizori, prin
fluxurile de produse şi servicii livrate anumitor segmente de piaţă, precum şi prin fluxurile informaţionale
recepţionate din mediu sau transmise în mediu (piaţa, instituţii guvernamentale, competitori etc.).
 Relaţiile dintre elemente influenţează scopurile sistemului şi restricţionează comportamentul lor
în realizarea obiectivului, precum şi comportamentul sistemului în raport cu mediul.
Astfel, în interiorul unei societăţi comerciale şi între aceasta şi mediu, anumite relaţii şi
comportamente sunt permise, iar altele interzise, acestea fiind precizate în mod expres prin legislaţie,
regulamente de organizare şi funcţionare, regulamente de ordine interioară, norme metodologice, normative,
decrete etc., sau presupuse în mod implicit prin respectarea unor legi nescrise, cum ar fi modul de prezentare
şi de acţiune al unui funcţionar care lucrează cu publicul.
Este practic imposibil de a determina obiectivele sistemului doar din interiorul lui, fără a observa
interacţiunea cu mediul şi comportamentul lui în acest caz. Scopurile sistemului pot fi cunoscute numai din
afara acestuia. De aici, poate fi observată interacţiunea sistemului cu mediul şi poate fi înţeles
comportamentul elementelor sale.
Expresia amplificării interdependenţelor cu mediul, o reprezintă accentuarea caracterului deschis
al întreprinderii privită ca sistem cibernetic, evidenţiat prin fluxurile de intrare (materiale, informaţionale,
umane, energetice etc.) şi cele de ieşire (bunuri materiale, servicii etc.) prin care se conectează cu mediul
ambiant.
În funcţie de probabilitatea producerii evenimentelor putem considera:
 medii deterministe (certe), în care probabilitatea producerii evenimentelor poate fi maximă
(evenimente certe);
 medii cu perturbaţii (riscante), în care probabilitatea de realizare a evenimentelor sunt
cunoscute;
 medii turbulente (incerte), în care probabilităţile de realizare a evenimentelor sunt
necunoscute.
Majoritatea sistemelor economice reale au medii nedeterministe în care evenimentele se produc
cu probabilităţi care sunt foarte greu de estimat.
Cum fiecare sistem are elemente specializate în fundamentarea unor decizii de conducere, rezultă
că, elaborarea strategiilor de funcţionare a sistemului în raport cu mediul său, este în ultimă instanţă o
problemă decizională.
Studierea mediului ambiant şi a multiplelor conexiuni dintre mediu şi unitatea economică,
facilitează cunoaşterea dependenţelor complexe existente între acestea, a influenţelor/impactului mediului
asupra eficienţei economico-sociale a unităţii economice respective, de care trebuie să se ţină cont în
procesul de management şi de fundamentare a strategiilor sale.
Sistemele pot fi caracterizate din mai multe puncte de vedere:
1.În funcţie de tipul elementelor pe care le conţin avem sisteme ,,tari” care au graniţă şi
componente clar-identificabile şi pot fi analizate mecanic, determinist rigide (hard systems) şi sisteme
,,moi”, flexibile (soft systems) care sunt greu definibile şi caracterizabile, în materie de graniţe, componente
şi interacţiuni.
2. O altă caracteristică se referă la evoluţia stării sistemului. Starea este un ansamblu minimal de
proprietăţi ale sistemului care permite caracterizarea acestuia, în vederea analizei sale de către observator.
Un sistem este static dacă starea sa este constantă şi dinamic dacă este supus schimbărilor.
3. O a treia caracteristică priveşte tipurile de legături ce se pot stabili între sistem şi mediul său.
Dacă schimbările produse în mediul înconjurător nu afectează sistemul, se spune despre sistem că este
închis, altfel, este deschis.
4. În funcţie de comportamentul sistemului faţă de schimbări, atât cele interne, cât şi cele externe,
un sistem poate fi reactiv sau activ. Un sistem este reactiv dacă, fiind confruntat cu schimbarea stării uneia
sau mai multora dintre componentele sale şi/sau a mediului în care este plasat, reacţionează de o manieră
previzibilă. Un sistem este activ dacă acţionează chiar şi atunci când nu intervin schimbări în starea mediului
şi a componentelor sale.
5. O altă caracteristică priveşte modul în care sistemul îşi poate atinge obiectivele. Un sistem are
unul sau mai multe obiective. La rândul lor, componentele unui sistem pot avea propriile obiective. Se spune
despre sistem că este coerent, dacă fiecare componentă a sa are cel puţin un obiectiv în comun cu sistemul
în ansamblu. Când singurul obiectiv al unui sistem este de a se păstra într-o stare de echilibru predefinită, un
sistem este determinist. Un sistem este determinat dacă, indiferent de starea sa şi a mediului, reacţionează
pentru a-şi atinge obiectivele. Atunci când un sistem reacţionează diferenţiat la schimbări, în vederea
atingerii obiectivelor, ba chiar îşi modifică obiectivele în funcţie de natura schimbărilor, sistemul este unul
adaptiv.
6. Una dintre caracteristicile esenţiale ale sistemelor, mai ales ale celor legate de activitatea
umană, ţine de prezenţa sau absenţa unei componente specializate în exercitarea controlului activităţii
sistemului. Funcţia de autocontrol se manifestă prin retroacţiune sau feedback. În funcţie de semnalele
captate de la subsisteme, semnale care constituie ieşiri ale acestora, se poate determina măsura în care
activitatea sistemului se îndepărtează de obiectivele fixate, şi astfel pot fi operate corecţii asupra intrărilor
subsistemelor sau se pot modifica stările uneia sau mai multor componente.
 Capitolul 2
Sisteme informationale

În practica întâlnim doua concepte legate de informatie si anume sistemul informaţional

si sistemul informatic.
Sistemul informaţional este ansamblul de elemente implicate în procesul de
colectare, transmisie, prelucrare, etc. de informatii.
Rolul sistemului informaţional este de a transmite informatia între diferite elemente . De
exemplu, în cadrul unei unitati economice, rolul sistemului informaţional este de a asigura persoanele din
conducere cu informatii necesare pentru luarea diferitelor decizii economice sau de alta natura.
În cadrul sistemului informaţional se regasesc: informatia vehiculata, documentele purtatoare de
informatii, personalul, mijloace de comunicare, sisteme de prelucrare a informatiei, etc.
Printre posibile activitati desfasurate în cadrul acestui sistem, pot fi enumerate: achizitionarea de
informatii din sistemul de baza, completarea documentelor si transferul acestora între diferite
compartimente, centralizarea datelor, etc.
În cadrul sistemului informaţional, majoritatea activitatilor se pot desfasura cu ajutorul tehnicii
de calcul. Se pot prelucra datele primare si apoi, rezultatul poate fi transferat mai departe, catre alt
compartiment spre prelucrare.
Transferul se poate face si el pe cale electronica, prin intermediul unei retele de calculatoare sau
cu ajutorul modemului.
Ansamblul de elemente implicate în tot acest proces de prelucrare si transmitere a datelor pe
cale electronica alcatuiesc un sistem informatic.
Într-un sistem informatic intră: calculatoare, sisteme de transmisie a datelor, alte
componente hardware, software-ul, datele prelucrate, personalul ce exploateaza tehnica de calcul , teoriile
ce stau la baza algoritmilor de prelucrare etc.
Se poate spune că sistemul informaţional este inclus în sistemul informatic, acesta din urma fiind
o componenta esentiala a primului.
Una din caracteristicile societatii moderne este vehicularea unei cantitati mari de informatii de
natura diferita. Expertii tind sa acrediteze ideea ca, în prezent, ne aflam în stadiul unei societati
informaţionale în plina dezvoltare. Nivelul de organizare sociala si gradul de procesare a informatiei,
conditioneaza exactitatea si viteza de reactie a subsistemelor sociale, precum si a componentelor lor
organizationale, la schimbarile rapide de stare ale societatii. Ca urmare, preocuparile pentru optimizarea
continua a comunicarii constituie un obiectiv principal al proceselor de conducere macro si
microeconomica.

2.1. COMPONENTELE SISTEMULU

SISTEMULUI INFORMAŢIONAL

Sistemul informaţional poate fi considerat ca una din principalele componente a conducerii

în timp real a întreprinderii comerciale.
Realizarea actului conducerii depinde de fiabilitatea lui, iar buna lui functionare depinde
de calitatea elementelor sale componente.
In sensul cel mai general componentele sistemului informaţional sunt:
A. resursele informaţionale
B. circuitele si fluxurile informaţionale
C. procedurile si mijloacele de tratare a informatiilor.
A. Resursele informaţionale
Resursele informaţionale reprezintă componenta a cărei calitate tinde sa conditioneze într-
o masura crescânda continutul si eficienta de ansamblu a întreprinderii comerciale.
Ele pot fi definite ca reprezentând ansamblul sistemic al informatiilor generate,
obtinute, disponibile si refolosibile din întreprinderea comerciala.
Resursele informaţionale conditioneaza într-o masura semnificativa, atât manifestarea functiilor
întreprinderii comerciale, cât si proiectarea structurilor organizatorice pe care aceste functii se bazeaza.
Astfel, domeniile de resurse informaţionale majore privind functiile întreprinderii pot fi sintetizate dupa
cum urmeaza:
 functia comerciala – gasirea celor mai bune segmente de furnizori, valorificarea spatiilor
de stocare si comercializare, administrarea vânzarilor;
 functia de cercetare - dezvoltare - planificarea strategica, investitiile pentru dezvoltare,
temele de cercetare;
 functia de marketing - cercetarea pietei, strategia de reclama, planificarea vânzarilor,
analiza acestora;
 functia financiar - contabila - planificarea profitului, stabilirea capitalului, contabilitatea
cheltuielilor, contabilitatea veniturilor;
 functia de personal - recrutare, selectie, angajare, formare si perfectionare, salarizare,
promovare, probleme sociale;
 functia de productie - prestari servicii, ambalare, portionare etc.

Componenta elementara a resurselor informaţionale, informatia constituie rezultatul

prelucrarii datelor dupa anumite proceduri logice.
B. Fluxurile si circuitele informaţionale
Fluxurile si circuitele informaţionale sunt cea de a doua componenta a sistemului informaţional
al întreprinderii comerciale. Orice sistem informaţional se caracterizeaza, în fiecare parte a lui, prin
doua concepte: emitator si receptor (beneficiar).Emitatorul este sursa de producere a informatiei care
apoi este procesata sau modificata (blocul 1 din fig. 1.1) si transmisa receptorului.
Cantitatea de informatii vehiculata (transmisa si procesata) între emitator si receptor se
numeste flux informaţional iar traiectoria pe care o parcurge informatia se numeste circuit
informaţional.
Caracteristica principala a fluxurilor si circuitelor în întreprinde rile comerciale, consta în
maximizarea fluxurilor informaţionale în conditiile în care circuitele informaţionale înregistreaza o
tendinta clara de scurtare, prin eliminarea sau evitarea punctelor intermediare. Ideea de baza este ca
maximum de informatie utila trebuie sa fie transferata de la emitator la beneficiarul informaţional pe
calea cea mai scurta.
C. Procedurile si mijloacele de tratare a informatiei
Cea de a treia componenta a sistemelor informaţionale o constituie procedurile si mijloacele de
tratare a informatiei cu ajutorul carora resursa informaţionala este prelucrata si adaptata potrivit
nevoilor manageriale. Ele sunt strict dependente de forma de organizare a sistemului informaţional
precum si de baza materiala de care dispuneîntreprinde rea comerciala.
Procedurile informaţionale includ metodele si tehnicile de culegere, înregistrare, transmitere si
prelucrare, operatiile componente, suportii, formulele, modelele si mijloacele de tratare a
informatiilor.
Suportii informaţionali utilizati variaza în functie de natura sistemului informaţional existent.
Astfel, într-un sistem informaţional simplu, practicat îndeosebi de întreprinderile comerciale mici si
mijlocii, care se caracterizeaza prin circulatia informatiilor de la emitor la receptor în starea în care au fost
emise, cei mai frecvent întâlniti suporti de informatii sunt: chitantiere, facturiere, registre, contracte, etc..
În cadrul sistemelor informaţionale complexe, folosite de catre întreprinderile comerciale mari,
în care datele circula prelucrate cu ajutorul unor mijloace mecanizate sau automatizate
folosind echipamente adecvate si personal specializat, sunt utilizati, pe lânga suportii mentionati mai
sus si suporti magnetici pentru informatii: benzi magnetice, dischete, CD, discuri optice, etc.
Se pot defini astfel, relatiile care stau la baza stabilirii nivelurilor de performanta (cifra
de afaceri, venitul net, profitul) sau a gradului de realizare/nerealizare a acestor niveluri de performanta.

2.2 CONDITII DE EXISTENT

EXISTENTA ALE UNUI SISTEM INFORMAŢIONAL
FIABIL
Preocuparile referitoare la operativitatea deciziei manageriale si, în acest, context la
perfectionarea sistemelor informaţionale nu sunt noi. Înca din anii ’50 ca urmare a cresterii marimii
intreprinderilor si a complexitatii proceselor de conducere, a aparut necesitatea îmbunatatirii,
rationalizarii si perfectionarii sistemelor informaţionale. In acest context, ideea care s-a degajat a fost
aceea ca un sistem informaţional, fara a fi exhaustiv, trebuiesa raspunda cerintei de rationalizare a
informatiei în vederea cresterii calitatii procesului decizional. În conditiile în care, managerii
întreprinderilor comerciale se afla permanent în fata situatiei de a lua decizii în conditii de risc, se pun în
fata proiectantii de sisteme informaţionale au obligatia de a satisface doua conditii de baza:
 asigurarea unei prelucrari corecte a informatiei din domeniile care tin de certitudine (cele
referitoare la organizarea proceselor internede stocare, transport si comercializare);
 oferirea unor estimatii cât mai apropiate de evolutia reala pentru fenomenele care se
gasesc sub incidenta riscului (dinamica pietei, cote de piata, evolutia proceselor inflationiste,
etc.).Realizarea acestor conditii impune la rândul ei realizarea altor doua categorii mari de restrictii:
 impunerea unor cerinte care sa asigure corectitudinea si viabilitatea informatiei;
 eliminarea deficientelor majore existente în sistemul informaţional în functiune.

2.2.1. Cerinte necesare pentru asigurarea corectitudiniisi viabilitatii informatiei

Sunt elemente care conditioneaza perceperea realista a proceselor la care se refera informatiile în
calitatea lor de componente primare ale sistemului informaţional. Dintre acestea enumeram:
 asigurarea de informatii reale cu privire la modul de desfasurare a proceselor din
interiorul întreprinderii comerciale; cerinta se gaseste în strânsa corelatiecu caracteristicile socio-economice
proprii firmei respective si mediului în care ea opereaza; calitatea informatiilor reprezinta, în acest context,
un element definitoriu pentru realismul deciziilor, precum si pentru obtinerea pe termen lung a unor
performante economice ridicate;
 multilateralitatea informatiei; aceasta constituie o cerinta generata de complexitatea
proceselor si fenomenelor care au loc în firmele comerciale.
Întelegerea, analiza si perceperea proceselor în care întreprinderea este implicata, din multiple
puncte de vedere, necesita informatii multilaterale, în masura sa reliefeze: aspectele reprezentative de
natura economica, tehnica, umana sau stiintifica;
 concizia si capacitatea de sinteza a informatiilor; aceasta reprezinta o cerinta a carei
existenta este impusa de riguroasa selectare a celor mai semnificative informatii din punct de vedere
al gradului de noutate si al importantei pentru activitatea firmei. Dat fiind timpul limitat de care
dispun managerii pentru rezolvarea problemelor pe care le incumba conducerea întreprinderilor
comerciale, prezentarea informatiilor trebuie sa îmbrace o forma cât mai concisa, economica;
  precizia si siguranta informatiilor; aceasta necesita o identificare corecta a elementelor
esentiale noi, si asigurarea cu exactitate a caracterului concis , sintetic si multilateral al informatiilor;
 oportunitatea informatiei, care consta în utilizarea informatiei corespunzator destinatiei
sale în timp util; caracteristica este impusa, pe de o parte, de cunoasterea exacta a
destinatarului informatiei (care poate fi cel care a cules si înregistrat informatia în forma
sa primara, sau un alt executant sau manager), iar pe alta parte, de faptul ca utilizarea
informatiei conform destinatiei sale este conditionata de ajungerea sa la beneficiar în timp optim
pentru luarea deciziei sau declansarea actiunii vizate;
 operativitatea tratarii informatiilor; ea este impusa de reducerea perioadelor legate de
initierea, luarea si implementarea deciziilor si, ca urmare, sporeste însemnatatea tratarii
cât mai rapide a informatiilor, stiut fiind faptul ca o informatie oricât de valoroasa ar fi, devine
total sau partial inutila, daca ajunge la utilizator dupa ce procesul caruia i-a fost nemijlocit destinata s-a
finalizat;
 dinamismul informatiilor, care este impus, pe de o parte, de tendinta de comprimare a
perioadelor în care se desfasoara procesele manageriale si ele de executie, iar pe de alta parte, de
necesitatea ca informatiile sa reflecte evolutia procesele de munca si problematica întreprinderii
comerciale în evolutia lor si, mai ales, de anticiparea evolutiei acestora;
 adaptarea informatiilor la specificitatea personalului implicat; se refera la formalizarea
informatiilor în raport cu nivelul de întelegere si calificare a personalului care o utilizeaza;
 eficienta informatiilor; aceastapresupune evaluarea rezultatelor transpunerii
informatiilor în decizie;
 fiabilitatea informatiilor; se refera la asigurarea disponibilitatii informatiilor în raport cu
coordonatele care prezinta interes pentru decident;
 adecvarea informatiei, la nevoile impuse de luarea deciziilor la respectivul nivelul
ierarhic.

2.2.2. Eliminarea deficientelor majore existente în sistemul informaţional în

functiune
Ea constituie cea de a doua conditie a reproiectarii sistemelor informaţionale. Un sistem
informaţional proiectat într-o anumita perioada de timp poate deveni de-a lungul timpului ineficient,
datorita cresterii numarului de activitati, volumului de informatii, supraaglomerarii punctelor de decizie,
aparitiei unor goluri sau paralelisme, etc. Cele mai frecvente disfunctionalitati ce apar într-un sistem
informaţional sunt: distorsiunea, filtrajul, redundanta si supraîncarcarea circuitelor informaţionale.
Distorsiunea informatiilor consta în modificarea partiala, neintentionata a continutului,
a mesajului unei informatii în procesul culegerii, prelucrarii si transmiterii de la emitator la
receptor1. Printre cauzele generatoare de distorsiuni enumeram: nerealizarea unei coordonari corecte,
neomogenitate în pregatirea personalului implicat în vehicularea informatiei, slaba pregatire a celor care
emit informatii, utilizarea de suporti informaţionali de calitate necorespunzatoare, probleme de
manipulare a suportilor de informatii în procesul transmiterii lor, etc.
Filtrajul reprezinta o modificare voita a mesajului sau continutului informatiilor de-a
lungul
fluxului informaţional pe care acestea îl parcurg. Spre deosebire de distorsiune, filtrajul
introduce elementul volitiv, manifestat prin interventia pe parcursul crearii, transmiterii si prelucrarii
informatiilor
a unor persoane, care au interesul ca beneficiarul informatiei sa primeasca un mesaj eronat,
partial sau total. Atât distorsiunea, cât si filtrajul, influenteaza în mod negativ beneficiarii de informatii, ca
urmare a dezinformarii lor partiale sau integrale, cu efect asupra proceselor manageriale.
Redundanta consta în înregistrarea, transmiterea si prelucrarea repetata a unor informatii. Ea este
o deficienta tipica a sistemului informaţional, determinata de lipsa de corelare a diferitelor functii,
posturi sau compartimente din cadrul structurii organizatorice, de absenta coordonarii sau coordonarea
defectuoasa a anumitor componente ale sistemului managerial.
 Ea se produce ca efect al nerespectarii principiului unitatii de decizie si actiune (principiul de
baza al proiectarii structurilor organizatorice). Situatia cea mai frecventa a aparitiei redundantei este
aceea a solicitarii de cereri de informatii fara respectarea nivelurilor ierarhice.
Supraîncarcarea circuitelor informaţionale cu informatii este, de fapt, un efect al redundantei,
sau al nerespectarii caracterului piramidal a sistemului informaţional. Principalele ei cauze sunt:
proiectarea defectuoasa a sistemului informaţional actual, lacunele în pregatirea unor manageri si
executanti, tendinta de supraevaluare a realizarilor si actiunilor întreprinse.

2.3. PRINCIPII CARE STAU LA BAZ

BAZA PROIECTARII (REPROIECTARII)
SISTEMELOR INFORMAŢIONALE
Procesele de elaborare a sistemelor informaţionale sunt procese complexe, cu activitati integrate
care trebuie sa fie subordonate unei conceptii unitare si unei metodologii de abordare bazate pe
respectarea cu strictete a unui complex de principii.
Aceste principii, unanim acceptate de specialistii recunoscuti din dome nu, sunt urmatoarele:
 Managementul este
sistemul de nivel cel mai
general al firmei
comerciale; el
subordoneaza
proiectarea si
functionarea sistemelor
informaţionale. In
calitatea sa de subsistem
al sistemului managerial,
sistemul informaţional
asigura baza
informaţionala pentru
activitatile manageriale
si de executie si, ca
urmare, el trebuie sa
reflecte toata gama
de
obiective ale firmei
(strategice, tactice,
derivate) care intra în
competenta sistemului
managerial. Sistemul
informaţional trebuie
sa
asigure o corelare
strânsa între sistemul
decizional al firmei
comerciale si
structura organizatorica
a
acesteia.
 Unitatea metodologica a
tratarii informatiilor
este un principiu a
carui
 respectare asigura
compatibilitatea tuturor
componentelor sistemului,
oferind premisele integrarii
informatiilor în sistemul
decizional, al asigurarii
rigurozitatii, si facilitarii
controlului managementului
asupra functionarii sale.
Caracteristica esentiala oferita
de acest principiu est
omogenitatea.
 Focalizarea eforturilor în
demersul proiectarii catre
identificarea si eliminarea
abaterilor majore de la
obiectivele programate a fi
realizate. Abaterile majore
apar, de regula, în procesul de
raportare de la nivelurile
inferioare de decizie, catre
cele superioare. O micsorare a
frecventei si dimensiunii situatiilor
informaţionale (raportarilor) ar
putea, în acest context, sa
determine o simplificare si o
cresterii a rapiditatii de reactie a
sistemului informaţional.
 Conditionat de principiu
precedent este si principiul
asigurarii unui timp de reactie în
concordanta cu cerintele
sistemului managerial. El deriva
din faptul ca nici un sistem
informaţional al unei întreprinderi
comerciale nu este omogen
din punctde vedere al
culegerii, prelucrarii si
transmisiei
informatiei, deoarece în structura
oricaruia se gasesc componente
manuale alaturi de componente
automatizate, care determina
aparitia unor timpi diferiti de
reactie. Problema cheie pentru
proiectanti este de a gasi solutia
cea mai buna de combinare a
acestora pentru ca sistemul
informaţional sa poata face fata, ca
rapiditate si ritmicitate, nevoilor
 sistemului managerial.
 Legat de acesta este principiul flexibilitatii, potrivit caruia sistemul
informaţional trebuie sa fie suficient de elastic pentru a putea face fata unor modificari ale
caracteristicilor sale functionale potrivit nevoilor noi care pot apare.
 Principiul valorificarii la maximum a fondului de informatii primare în
informatiile finale, deriva din necesitatea unei bune fundamentari a deciziei economice care
impune o foarte clara modalitate de constructie a informatiilor finale, subsecvente deciziei,
bazata pe proceduri informaţionale în masura sa utilizeze cu maximum de randament baza
de informatii primare.
 Principiul eficientei, care este de fapt un principiu general al activitatii
economice potrivit caruia, în procesele de proiectare trebuie avut în vedere obtinerea unui
nivel maxim de rezultate cu eforturi cât mai mici. El impune o evaluare continua a
acestui raport, cu mentionarea metodologiilor în masura sa asigure obtinerea unor niveluri locale
optime, în termenii deciziei manageriale.
 Capitolul 3
Sistemul informaţional al întreprinderii moderne

În condiţiile societăţii informatizate, o întreprindere modernă nu poate supravieţui

fără să dispună de informaţii în timp real, provenite atât din interiorul, cât şi din exteriorul său.
Sarcina de colectare, prelucrare, stocare şi furnizare a informaţiilor şi cunoştinţelor revine
sistemului informaţional al unei întreprinderi. Drept urmare, din punct de vedere informaţional, o
întreprindere modernă trebuie să fie cuplată la cele mai moderne tehnologii informaţionale şi de
comunicare ale momentului la care ne raportăm.

3.1. Aspecte de ordin conceptual

Prin sistem informaţional înţelegem un ansamblu de resurse materiale şi financiare

care utilizează tehnologiile informaţionale pentru a culege, prelucra, stoca, regăsi, transmite şi
vizualiza informaţiile utilizate în procesele ce au loc în perimetrul unei întreprinderi. Atunci când
ne referim la procesele economice care au loc într-o întreprindere, vorbim de sistem
informaţional economic.
Din punct de vedere economic, întreprinderea reprezintă entitatea de baza creatoare
de valori în cadrul unei economii naţionale. În concepţie sistemică, întreprinderea este
considerată ca fiind un sistem deschis de intrări, cu procese/prelucrări, cu ieşiri şi cu un sistem
propriu de autocontrol. Specialistul francez, J.-G. Merigot caracterizează întreprinderea ca
fiind:
realitate ce se prezintă sub forme diferite şi în continuă mişcare, care este
influenţată de domeniul de activitate, de mărimea acesteia, de forma juridică etc.;
realitate vie, datorată faptului că este creată, menţinută în viaţă prin funcţiile sale
fundamentale, că se dezvoltă şi cunoaşte dificultăţi ce pot să o ducă la faliment;
realitate multidimensională, prin faptul că este un centru de producţie şi de
repartiţie a veniturilor, un loc de muncă şi de acţiune în comun şi o reţea de relaţii complexe cu
mediul său;
realitate unitară, adică un întreg cu propria sa identitate.7
Alţi autori francezi, P. Lauzel si R. Teller, definesc întreprinderea ca fiind “o
grupare umană ierarhizată, care pune în operă mijloace intelectuale, fizice şi financiare pentru
extragerea, transformarea, transportarea şi distribuirea bogăţiei sau producerea de servicii, în
conformitate cu obiectivele definite de o echipă de conducere ce face să se intervină în vederea
motivării profitului şi utilităţii sociale.
În literatura de specialitate8 se consideră noţiunea de sistem informaţional ca fiind de
dată recenta (sfârşitul anilor ’60 – începutul anilor ‘70) şi ca rezultat al dezvoltării informaticii de
gestiune şi a construirii sistemelor automatizate. De aceea, în ultimul timp se discută despre
sisteme informaţionale de gestiune/administrare. În acest sens, este necesar să se definească
conceptul de proces de gestiune/administrare, care presupune un ansamblu de activităţi
ordonate în timp, în scopul asigurării unei bune funcţionări a întreprinderii.
Structura unui sistem informaţional presupune existenţa unei baze materiale , a unor
proceduri/aplicaţii specializate şi a unui personal specializat.
Funcţiile sistemului informaţional sunt analizate din punct de vedere al activităţilor derulate
pentru crearea, depozitarea, tratarea datelor şi transmiterea informaţiilor.
Finalitatea unui sistem de informare constă în faptul că membrii unei organizaţii sunt
ajutaţi în realizarea şi evaluarea sarcinilor lor. Cu alte cuvinte, se obţin informaţii care sunt
necesare pentru realizarea activităţilor operaţionale şi administrarea eficientă a resurselor.

7 Merigot, J.-G., Qu’est-ce-que l’entreprise? , Encyclopédie du management, Tome I, Vuibert, 1992, conf. Greniei, C.,
Bonnebouche, J., Systéme d’information comptable, Foucher, Paris, 1998, p. 13.
8 Grenier, C., Bonnebouche, J., Systéme d’informations comptable, Foucher, Paris, 1998, p. 21.

2
 În conceperea şi realizarea unui sistem informaţional se disting două niveluri:
nivelul conceptual şi nivelul operaţional. La nivel conceptual se urmăreşte înţelegerea a ceea ce
este de făcut, în timp ce la nivel operaţional trebuie să se urmărească aspectele tehnice de
realizare a obiectivelor stabilite la nivel conceptual.

3.2. Structura sistemului informaţional al

unei întreprinderi

Din punct de vedere organizaţional, o întreprindere poate fi structurată după una

din următoarele logici: ierarhic-piramidală. ierarhic-funcţională, funcţională, pe centre de
venituri, geografic, matricială, în reţea9 şi conglomerat.10
Cu alte cuvinte, un sistem informaţional este definit ca o combinaţie organizată de
oameni, echipamente, programe, reţele de comunicaţii şi resurse de date care colectează,
transformă şi distribuie informaţii într-o organizaţie.11
În acelaşi sens, Daniel Boussard (şi colab) consideră întreprinderea ca fiind rezultatul
interacţiunii a trei subsisteme : operaţional, de conducere şi informaţional ..(vezi figura 1.3.)

Figura 3.3. Viziunea sistematică asupra întreprinderii (Prelucrare după Boussard, D., Eglem, J.Y., ş.a., Les
mécanismes de l’entreprise, Montchrestien, Paris, 1990, p. 10)
Cu alte cuvinte, sistemul informaţional al întreprinderii reprezintă acel ansamblu
de mijloace tehnice şi informaţionale orientate/specializate în colectarea, procesarea, stocarea,
accesarea şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre procesele ce au loc în perimetrul unei
întreprinderi.
Definirea unui sistem informaţional este strâns legată de conceptul de proces şi, în
mod direct, de cel de activitate. C. Grenier şi J. Bonnebouche12 definesc procesul ca fiind un
ansamblu de activităţi care se derulează succesiv sau simultan pentru a produce un rezultat cu o
anumită valoare pentru un client.

9 Labourdette, A., Les économistes face â la théorie des organisations, RFG, nr. 96/93, Nov-Dec., p. 23; Oprean V. ş.a.,
Structuri organizatorice de piaţă, în Tribuna Economică, nr. 34/1992, p. 8; Bratu, I., Structurile organizatorice – tipologii vechi,
noi, şi … adaptate, în Tribuna Economică nr. 28/1993, p. 27.
10 Nica, P., Prodan, A., Iftimescu, A., Management, Editura Sanvialy, Iaşi, 1996, p. 247.
11 O’Brien, J.A., Op. cit., P. 9.
12 Grenier, C., Bonnebouche, J., Systéme d’information comptable, Foucher, Paris, 1998, p. 16-17.

3
 Figura 1.4. Structura funcţională a sistemului informaţional din întreprindere

Organizaţiile pot fi considerate ca un sistem care tratează fluxuri materiale şi fluxuri

informaţionale, în vederea atingerii obiectivelor impuse de obiectul de activitate.
Am văzut că prin sistem informaţional înţelegem un ansamblu de fluxuri
informaţionale, de operaţii care le presupun şi de mijloace puse în operă pentru a le obţine,
prelucra, stoca sau transmite, oricare ar fi natura acestor mijloace.
În condiţiile în care mijloacele şi instrumentele de tratare sunt de natura
calculatoarelor, iar resursele umane au cunoştinţe limitate sau în acest domeniu, atunci avem un
sistem informatic ce este inclus sistemului informaţional.
Natura precisă a fluxurilor schimbate cu mediul depinde de finalitatea acţiunilor
desfăşurate în organizaţie şi de opţiunile sale strategice luate, cum ar fi: gama de produse, piaţa
servită, canale de distribuţie, alegeri/variante tehnologice, structuri financiare, surse de finanţare
etc.
Fiecare din fluxurile de natură materială sunt preluate în interiorul sistemului
informaţional al organizaţiei de către subsistemele care asigură funcţiuni specifice. Fiecare dintre
ele pot, la rândul lor, să fie descompuse în alte subsisteme. Acesta este motivul pentru care vom
folosi, în cele ce urmează, pentru subsistem notaţia de sistem.
Sistemul logistic şi de producţie
Acest sistem stă la baza dezvoltării continue a activităţii dintr-o organizaţie. În acest
sens, sistemul logistic şi de producţie are ca obiectiv asigurarea continuă în prelucrarea fluxurilor
de stocuri care vin de la furnizori şi până la distribuirea lor către clienţii întreprinderii. Sistemul
logistic propriu-zis asigură aprovizionarea unităţilor de producţie, logistica producţiei,
depozitarea în depozite de produse finite şi semifabricate şi distribuţia fizică până clienţi.
Principalele operaţii desfăşurate în cadrul sistemului logistic şi de producţie pot fi
structurate astfel:
-primirea comenzilor;
-centralizarea şi prelucrarea comenzilor;
-dispozitive de livrare – livrarea produselor/prestarea serviciilor;

4
 -pregătirea documentelor de transport;
-facturarea;
-gestiunea stocurilor de produse finite;
-calculul necesarului de produse, subansamble, piese, materii prime ş.a.;
-elaborarea planului de producţie pe unităţi de producţie;
-lansarea în fabricaţie;
-gestiunea stocurilor de materii prime şi materiale;
-comenzi date furnizorilor;
-raportări către sistemul de marketing;
-raportări către contabilitate;
-statistica vânzărilor etc.
Sistemele informaţionale asociate acestei funcţii privesc execuţia operaţiilor,
gestiunea lor şi crearea de mijloace logistice şi de producţie.
Sistemul de marketing
Acest sistem asigură mai multe funcţii, după cum urmează:
-studiul pieţelor;
-conceperea produselor;
-stabilirea politicii de comercializare a produselor;
-desfacerea produselor pe o piaţă;
-stabilirea canalelor de distribuţie.
Sistemul financiar – contabil
În cadrul acestui sistem se pot distinge trei categorii de operaţii, şi anume: operaţii ce
caracterizează activitatea de exploatare, operaţii cu caracter financiar şi operaţii cu caracter
excepţional. De asemenea, în cadrul sistemului financiar-contabil distingem două componente
informaţionale: sistemul de prelucrări şi sistemul de analiză financiară.
C1. Prelucrări contabile
Sistemul informaţional contabil se raportează la operaţiuni specifice celor două
categorii de operaţii care, în final, se orientează spre fluxuri şi stocuri de bani, de creanţe şi
datorii. Se pot delimita aici:
 operaţiuni cu conturi clienţi: apariţie, decontare, regularizare;
 operaţiuni cu conturi furnizori: apariţie, decontare, regularizare;
 contabilitatea generală: stabilirea contului de rezultat şi a bilanţului pe baza
informaţiilor preluate de la alte sisteme;
 contabilitatea analitică, care permite determinarea costului, a modului de realizare a
încasărilor şi a plăţilor pe fiecare centru de venit şi cheltuială.
C2. Analiza financiară
Sistemul de analiză financiară este cel ce pune la dispoziţia sistemului de control şi
gestiune strategică informaţii de natură contabilă prelucrate în vederea obţinerii de indicatori
economico-financiari necesari în realizarea diagnosticului financiar.
Tot acest sistem furnizează analize necesare luării unor decizii de natură financiară,
cum sunt:
 realizarea de investiţii prin analiza şi evaluarea proiectelor de investiţii din punct
de vedere financiar (rata internă de rentabilitate – RIR, valoarea actuală netă - VAN);
 evaluarea financiară a partenerilor de afaceri prin diagnostic financiar adecvat;
 realizarea de analiză şi simulări prin analiza factorială a indicatorilor aferenţi;
 colaborarea la realizarea de studii de caz (planuri de afaceri, studii de piaţă etc.).
Din punct de vedere al analizai financiare, interesează, în acest scop, următoarele
categorii de indicatori:
INDICATORI DE ANALIZĂ
INDICATORI DE STRUCTURĂ
INDICATORI DE ECHILIBRU

5
 - Indicatori ai fondului de rulment
- Indicatori ai trezoreriei
INDICATORI DE GESTIUNE
- Viteza de rotaţie a capitalurilor;
- Viteza de rotaţie a stocurilor;
- Viteza de rotaţie a creanţelor şi datoriilor de exploatare.
INDICATORI DE RENTABILITĂŢI
EVALUAREA RENTABILITĂŢII
Sistemul de gestiune a personalului
Gestiunea personalului implică, pe de o parte, prelucrarea receptivă pentru efectuarea
plăţilor şi, pe de altă parte, stabilirea bazei de date privind personalul şi posturile de lucru care să
permită facilitarea viitoarelor prelucrări, efectuarea de cercetări sau de simulări cu privire la
posibilele influenţe.
Sistemul de planificare, control şi gestiune strategică
Ideea principală ce stă la baza fiecărei activităţi şi sistem de informare aferent constă
în faptul că aceasta presupun activităţi de planificare şi de control.
Instrumentele principale de lucru sunt bugetele şi planificările activităţilor pe termen
mijlociu şi lung elaborate de celelalte sisteme şi coroborate într-un buget general la nivelul
entităţii economice. Pe baza acestor informaţii se realizează controlul încadrării subsistemelor în
termenele şi cheltuielile prevăzute, precumm şi analiza abaterilor de la aceste prevederi.
Acest sistem primeşte informaţii şi rapoarte de la toate celelalte subsisteme şi le
stabileşte strategia şi obiectivele de atins.

3.3. Evoluţia sistemelor informatice din întreprinderi

Tendinţe posibile în informatica de gestiune

Se desprind, în principiu, următoarele tendinţe principale în informatica de gestiune

pentru viitorii ani:
Într-o primă perioadă se va constata o extindere a domeniului aplicativ specific
informaticii de gestiune, prin acoperirea a 90-95% din sarcinile posibile de informatizat, în timp
ce un procent de 4-4,5% vor fi activităţi susţinute de procesoarele de texte. Diferenţa de 0,5-1%
vor fi activităţi greu de formalizat şi vor consta în luarea de notiţe, anumite înregistrări statistice
pentru gestiunea proceselor industriale, expertize ultra-specializate în care factorul uman are o
pondere însemnată, anumite activităţi artistice, domenii în care există o reticenţă a specialiştilor
în utilizarea calculatorului etc.;
Dotarea proceselor industriale cu senzori ultra-specializaţi va duce la
 informatica de gestiune în timp real, care să ofere informaţii oportune altor sisteme
din cadrul organizaţiei;
 Utilizarea pe scară largă a aplicaţiilor inteligente;
 Dezvoltarea bazelor de cunoştinţe ale întreprinderii inteligente;
 Integrarea pe verticală şi orizontală a aplicaţiilor specifice domeniului gestiunii cu
domeniul tehnic, organizatoric şi de conducere.

3.4. Sistemul informaţional contabil parte componentă a

sistemului informaţional al întreprinderii moderne

Atunci când se discută despre sistemul informaţional al unei întreprinderi, de fapt, se

vorbeşte despre un ansamblu de sisteme informaţionale. După cum am prezentat şi în paragraful
precedent, sistemul informaţional contabil (SIC) este unul dintre cele cinci sisteme ale unei
întreprinderi. Putem spune că SIC este cel mai extins din toate subsistemele informaţionale ale
6
întreprinderii, ca urmare a volumului mare de informaţii de natură contabilă (peste 40%), iar în
plus SIC ocupă un loc central în cadrul sistemului informaţional. Astfel, literatura de specialitate
relevă faptul că peste 80% din informaţia care circula în cadrul sistemului informaţional al unei
organizaţii este de natură economică, iar din acesta 47% este de natură contabilă.13
Sistemul informaţional contabil se defineşte ca fiind “un set de resurse umane şi de
capital dintr-o organizaţie, care se ocupă cu pregătirea informaţiilor contabile şi, de asemenea,
de informaţiile obţinute prin colectarea şi prelucrarea tranzacţiilor economice. Aceste informaţii
sunt făcute disponibile tuturor nivelurilor conducerii pentru realizarea planificării şi a
controlului activităţilor organizaţiilor economice”.14
În consens cu definiţia dată sistemelor informaţionale, definim ca fiind un ansamblu de
mijloace tehnice şi informaţionale orientate/specializate în colectarea, procesarea, stocarea,
accesarea şi transmiterea datelor şi informaţiilor despre procesele contabile ce au loc în
perimetrul unei întreprinderi.
Locul SIC în cadrul sistemului informaţional al unei întreprinderi este prezentat în figura
1.5. în care legăturile între componente reprezintă:
Prelucrarea informaţiilor din exteriorul şi din interiorul întreprinderii pe baza de
documente;

Figura 1.5. Locul contabilităţii în cadrul sistemului informaţional al unei întreprinderi 15

Prelucrarea şi stocarea informaţiilor prin operaţii specifice ce au la baza documentele contabile pe

parcursul unei perioade de gestiune, obţinându-se în final situaţiile de sinteză financiar-contabile;
În timpul perioadei de gestiune au loc schimburi de informaţii între componentele
contabilitate-financiar, între contabilitate-alte compartimente şi între contabilitate-exterior;
În orice moment organele de control financiar-contabil pot controla şi îndruma
activitatea ce se desfăşoară în SIC;

13 Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilitaţii, Editura Graphix, Iaşi, 1995, p. 14.
14 Oprea, D., Oprea, D., p. 31.
15 Ţubui, Al., Locul contabilităţii în cadrul sistemului informaţional economic al întreprinderii, în Tribuna Economică, nr.
17/1993.

7
 La sfârşitul perioadei se elaborează situaţiile financiar contabile, care vor constitui
viitoarele ieşiri informaţionale, cu condiţia ca acestea să capete acordul organelor de control şi
decizionale.

3.4.1. Structura sistemului informaţional contabil în

cadrul întreprinderii

Urmare a rolului deosebit de important pa care îl are SIC în cadrul sistemului

informaţional al întreprinderii, în organizarea acestuia este recomandabil să se cunoască
principalele componente şi circuite informaţionale specifice, pentru a se ajunge la obţinerea unor
informaţii clare, complete, relevante şi la costuri eficiente.
În cadrul SIC există posibilitatea structurării acestuia folosind diferite criterii.
Un prim criteriu îl reprezintă structura pe cele doua paliere specifice contabilităţii, caz în
care avem:
 subsistemul contabilităţii de manageriale/gestiune, care oferă informaţii contabile
utilizatorilor interni;
 subsistemul contabilităţii financiare, care oferă informaţii contabile utilizatorilor
externi;
Acest criteriu de structurare este susţinut din punct de vedere teoretic ca în cazul
sistemelor moniste cele două sisteme nu există.16
După criteriul circuitelor contabile ce se pot configura în cadrul SIC vom avea:
 componenta cumpărări – vânzării;
 componenta încasări – plăţi;
 componenta producţie – stocuri – imobilizări;
 componenta operaţii diverse.
Dacă avem în vedere criteriul etapelor procesului de producţie, componentele sunt:
 aprovizionare;
 producţie;
 stocuri;
 desfacere;
 terţi;
 trezorerie.

Putem considera drept criteriu de delimitare în cadrul SIC natura elementelor

patrimoniale, caz în care vom avea:
 componenta capitaluri;
 componenta imobilizări;
 componenta stocuri;
 componenta terţi;
 componenta trezorerie;
 componenta venituri şi cheltuieli;
 componenta extra-bilanţieră.
Daca avem în vedere tipul activităţii desfăşurate în cadrul SIC delimităm:
 componenta activităţii de exploatare;
 componenta activităţii financiare;
 componenta activităţii excepţionale.
Desigur că, din toate aceste criterii, multe au caracter teoretic; totuşi considerăm ca un rol
deosebit de important în structura sistemului informaţional contabil pentru o întreprindere îl are

16 Facem precizarea că sistemele moniste de contabilitate nu pun la dispoziţie conturi separate pentru contabilitatea de
gestiune.

8
şi mărimea întreprinderii,17 la care adăugăm metoda de tehnică contabilă practică, precum şi
folosirea sau nu a unui produs informatic pentru contabilitate. În cazul in care se foloseşte un
asemenea produs informatic, trebuie să se ţine cont şi de facilităţile pe care acesta le pune la
dispoziţia întreprinderii.

3.4.2. Elemente de bază în cadrul SIC

Din punct de vedere structural, în sistemul contabilităţii delimităm două cadre: conceptual
şi aplicativ.
Cadrul conceptual stă la baza subsistemelor din interiorul cadrului aplicativ şi cunoaşte
la rândul său o împărţire în: subsistemul conceptual cognitiv, care cuprinde teoriile, principiile,
tehnicile şi metodele contabilităţii; subsistemul conceptual normativ, care cuprinde normele,
regulile cu caracter general adoptate de organismul profesional în contabilitate.
La rândul său, cadrul aplicativ reprezintă o aplicare în practică a cadrului conceptual
ţinând cont de normele specifice fiecărui domeniu.
Cadrul conceptual stă la baza subsistemelor din interiorul cadrului aplicativ. La rândul
său, cadrul aplicativ cunoaşte următoarea descompunere:
Contabilitatea generală sau financiară permite înregistrarea activităţii economice a
unui agent economic în vederea obţinerii conturilor anuale. Contabilitatea generala constituie un
instrument de informare a beneficiarilor externi de informaţii financiar-contabile. În categoria
beneficiarilor externi sunt incluşi: statul, organismele sociale, partenerii, concurenţa, instituţiile
financiar-bancare, investitorii independenţi, organizaţiile sindicale etc.;
Contabilitatea de gestiune constituie o tehnică de înregistrare şi de tratare prin
intermediul căreia se realizează o analiză şi un control al costurilor în cadrul unei întreprinderi.
Operaţiile de bază constau în reclasări, în regrupări şi în calcule de repartizare şi sunt aplicate
informaţiilor contabile elementare.
Contabilitatea de inflaţie permite retratarea informaţiilor contabilităţii exprimate în
costuri istorice, în costuri curente sau actuale;
Contabilitatea evenimenţială sau a evenimentelor. Acest subsistem vizează stocarea
informaţiilor brute dintr-un anumit domeniu ce se referă la anumite evenimente din viaţa
întreprinderii folosind calculatorul. Cu ajutorul principiilor contabilităţii se poate obţine un bilanţ
pe baza informaţiilor colectate şi prelucrate, fără intenţia de a le utiliza decât ca sursă de
informare adiţională în vederea estimării unor posibile evenimente viitoare. Contabilitatea
previzională sau bugetară se ocupă de obţinerea unor documente contabile previzionale (cont
de rezultat previzional. Bilanţ previzional) şi a unor planuri şi bugete pornind de la previziuni
(trezorerie, aprovizionare, vânzări etc.). Acest subsistem lucrează cu o “carte-mare previzională”,
în care se înregistrează evenimentele viitoare la data lor de evaluare unde previziunea le situează.
Contabilitatea ecologică (green accounting) are ca scop obţinerea unui bilanţ ecologic.
Corespunzător celor două părţi bilanţiere vom avea: pentru ACTIV INTRĂRI, iar pentru
PASIV  IEŞIRI.
Contabilitatea naţională se ocupă de colectarea şi prelucrarea datelor la nivel
macroeconomic în vederea obţinerii indicatorilor macroeconomici.
Pentru o întreprindere, dintre toate aceste subsisteme specializate ale contabilităţii,
interesează în mod deosebit subsistemul informaţional al contabilităţii financiare şi cel al
contabilităţii de gestiune. Primul dintre aceste subsisteme are ca finalitate publicarea
informaţiilor destinate terţilor, inclusiv statul, iar cel de-al doilea este orientat spre obţinerea de
informaţii necesare beneficiarilor interni din întreprindere. Aceste două sisteme au ca punct de
plecare înregistrările aferente operaţiunilor economice, pe care le interpretează de o manieră
complementară.

17 Există multe cazuri când de toate aceste componente ala sistemului informaţional contabil se ocupă un singur om, care
rezolvă toate problemele ce pot să apară pe linie contabilă.

9
 O caracteristică importantă a SIC constă în faptul că acesta este supus unor restricţii de
natură juridică şi socială, ca urmare a faptului că o parte din informaţiile contabile stau la baza
evaluărilor fiscale în relaţiile cu statul, iar o alta parte din aceste informaţii se publică pentru
utilizatorii externi de informaţii.
Din punct de vedere economic, SIC are ca finalitate o reprezentare valorică a averii unei
întreprinderi, deoarece toate instrumentele contabilităţii au ca singur obiectiv de a arăta şi de a
face vizibile aspecte majore cu privire la realitatea economică din aceasta. SIC are un caracter
normativ şi reglementat, deoarece contabilitatea are rolul de a asigura desfăşurarea normală a
tranzacţiilor, de a produce informaţii destinate a fi făcute publice pentru acţionari, creditori,
salariaţi, furnizori, clienţi şi organisme fiscale.

3.4.3.Principalele circuite contabile

Organizarea şi funcţionarea normală a SIC constă în parcurgerea, perioadă de perioadă, a

următorului plan cadru de acţiune, care reprezintă, în esenţă, un model de tratare a datelor
contabile.

Figura 1.6. Model de prelucrare a datelor contabile

Modul de prelucrare a datelor în cadrul SIC se aplică pentru toate categoriile de operaţiuni
specifice contabilităţii financiare şi de gestiune. Ansamblul de operaţiuni din cadrul unei
perioade de gestiune se grupează în trei circuite principale: de exploatare, de investiţii şi de
finanţare. Fiecărui circuit în parte îi corespund operaţii cu un grad mai mare sau mai mic de
repetabilitate. Schema de lucru pentru aceste operaţii cu corespondenţă de categorii de elemente
patrimoniale.

Circuite contabile specifice operaţiilor de exploatare

În categoria operaţiilor de exploatare sunt incluse cumpărările, vânzările, terţii, veniturile
şi cheltuielile. În cadrul acestor operaţii delimităm următoarele circuite contabile:
 stocuri: achiziţie, transfer, consum, obţinere, vânzare, operaţii speciale;
 terţi – furnizori: recepţie, plăţi, compensări, transferări;
10
  terţi – clienţi: facturare, încasare, compensări, transferări;
 terţi – personal şi organisme sociale: înregistrări datorii, compensări, plăţi, operaţii
speciale;
 terţi – bugetul statului: înregistrări de datorii, compensări, plăţi, operaţii speciale;
 alţi terţi: creare datorie-creanţă, compensări-regularizări, plăţi-încasări, operaţii
speciale;
 venituri şi cheltuieli: cea mai mare parte apar în contrapartidă la circuitele contabile
de mai sus, iar altele în circuitele contabile de investiţii sau finanţare.

Circuite contabile specifice operaţiilor de investiţii

Circuitul investiţional se referă la ansamblul de operaţii ce privesc imobilizările corporale,
imobilizările necorporale şi cele financiare. Astfel, operaţiile de investiţii se referă la acele fapte
economico-juridice ce afectează fie în sensul majorării, fie în sensul diminuării, activele
imobilizate ale întreprinderii. În cadrul acestor circuite delimităm operaţii referitoare la:
 active imobilizate: investiţii, cedare, stocare din folosinţă, vânzare, transferuri;
 amortizările şi provizioanele aferente activelor imobilizate: constituire, diminuare,
suplimentare, anulare, scoatere din evidenţă.

Circuite contabile specifice operaţiilor de finanţare

Operaţiile de finanţare privesc în mod special structura capitalurilor întreprinderii prin
prisma echilibrului dintre capitalurile proprii şi cele împrumutate, politica de dividende şi
deciziile de finanţare. În aceste condiţii trezoreria este afectată în mod direct:
 de aportul acţionarilor;
 de datoriile financiare contractate.
Circuitele contabile avute în vedere sunt cele ce rezultă din analiza surselor de finanţare,
care pot fi din:
 capitaluri proprii: Capital, Rezerve, Subvenţii şi Provizioane reglementate;
 datorii financiare: împrumuturi obligatare, împrumuturi de la instituţiile financiar-
bancare şi alte împrumuturi.
Pentru fiecare din componentele de mai sus există operaţii specifice ce formează circuitul
capitalurilor proprii, după cum urmează:
Capitaluri proprii: Capital (majorare, diminuare, operaţii speciale), Rezerve (constituire,
diminuare, transfer), Subvenţii (obţinere, transfer), şi Provizioane reglementate (constituire,
diminuare, anulare, suplimentare).
Datorii financiare: împrumuturi obligatare (contractare, rambursare, răscumpărare,
conversie), împrumuturi de la instituţii financiar-bancare (contractare, rambursare, conversie) şi
alte împrumuturi (contractare, rambursare, conversie).

Circuitul contabil specific operaţiilor de trezorerie

După cum am văzut deja în circuitele analizate anterior, constatăm că activităţile de
exploatare, de investiţii şi cele de finanţare care au loc în cadrul unei întreprinderi determină
influenţe asupra nivelului de trezorerie. Corespunzător celor trei tipuri de circuite, există fluxuri
de intrare şi fluxuri de ieşire de disponibilităţi, ceea ce va conduce, în final, la obţinerea unui flux
de disponibilităţi net pe total întreprindere şi care poartă numele de cash-flow.
Astfel, delimităm circuitele contabile pentru:
 mijloace băneşti necesare finanţării unor activităţi financiare, pentru obţinerea cărora
se apelează la proprietari şi/sau instituţii financiare pentru perioade mai lungi de
timp;
 realizarea unor investiţii corporale/necorporale, pentru care se apelează în primul
rând la furnizori, la parteneri şi la surse specifice activităţilor de investiţii;

11
  derularea activităţilor specifice de exploatare, pentru care se poate apele la furnizori,
la creditori şi la credite pe termen scurt.

3.4.4. Arhitectura sistemului informaţional contabil informatizat

În principiu, arhitectura unui SIC se referă la arhitectura sa propriu-zisă şi la nivelul de

organizare contabilă, şi, de aceea, se pot distinge mai multe tipuri de arhitecturi.18
1. SIC autonom: schema de ansamblu a unui asemenea sistem este următoarea:

Figura 1.7. Modelul unui SIC autohton

Se observă că cele patru componente ce fac obiectul contabilităţii primare trimit

informaţiile sub format electronic sau sub formă de liste la Compartimentul Contabilitate, unde,
împreuna cu operaţiile diverse ale perioadei, sunt prelucrate şi stocate în baza de date a
compartimentului contabilităţii, din care, la cerere, se pot extrage informaţiile solicitate de
utilizatori.
2. SIC parţial-integrat
Un asemenea sistem parţial-integrat este specific tuturor întreprinderilor care au pornit pe
drumul informatizării şi care, din motive financiare şi/sau organizaţionale, nu au reuşit să ajungă
la stadiul de prelucrare integrată a datelor şi informaţiilor. Trebuie să remarcăm faptul că
majoritatea întreprinderilor din România (peste 60%) se încadrează în acest caz.
3. SIC integrat
Într-un SIC integrat, modulele contabile sunt dificil de localizat, deoarece ele devin
componente alături de alte module specifice sistemului informaţional al întreprinderii. Cu alte
cuvinte, într-un asemenea produs informatic descrierea multidimensională a evenimentului o
singură dată asigură date pentru toate sistemele informaţionale ale întreprinderii, inclusiv cel
contabil, ceea ce înseamnă, în fapt, existenţa unei contabilităţi multi - criteriale şi evenimenţiale.

3.5. Caracteristicile viitoarei contabilităţi

Temeiul documentar este oferit de lucrarea lui Henning Kirkegaard, numită Improving
Accounting Reliability. Solvency, Insolvendy, and Future Cash Flows care, într-un capitol întreg,

18 Preluate şi prelucrate după Grenier, C., Bonnebouche, J., Sistéme d’information comptable, Foucher, Paris, 1998, p. 336
ş.u.

12
analizează din punct de vedere filozofic acest viitor al contabilităţii. Iată, în sinteză, care ar trebui
să fie caracteristicile unei asemenea contabilităţi:19
un sistem informaţional contabil trebuie să fie în acelaşi timp un sistem complex şi
dinamic,20 adică un sistem cu componente multiple, cu ieşiri specifice fiecărui utilizator de
informaţii, cu interfeţe de lucru şi comunicare cu sistemele informaţionale complementare dintr-
o întreprindere. Altfel spus, este un sistem complex care înregistrează schimbări în permanenţă.
Toate acestea susţin ideea unui sistem complex în continuă mişcare;
SIC trebuie să fie un sistem deschis şi interactiv. Aceste două caracteristici vin în
completarea dinamicii şi complexităţii prezentate anterior. Prin faptul că SIC înregistrează fapte
din realitatea zilnică a întreprinderii se poate susţine ideea de sistem deschis, pentru că, dacă ar fi
altfel, atunci nimeni nu ar folosi rezultatele sistemului informaţional. Caracterul interactiv se
justifică prin faptul că SIC se află la graniţa dintre interiorul şi exteriorul întreprinderii. În
condiţiile tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii moderne această caracteristică va deveni
din ce în ce mai evidentă;
SIC trebuie să fie un sistem în timp-real, ceea ce presupune că atât contabilitatea de
gestiune, cât şi cea financiară trebuie să se cupleze conceptual şi practic la toate tehnologiile
informaţionale şi de comunicaţii moderne. Numai astfel se poate atinge acest scop. Lucrul
presupune că, în viitor, tehnologiile informaţionale moderne sa fie folosite pe scară largă în
economie, ceea ce va conduce la înlocuirea luării deciziilor bazate pe cunoştinţe reale.
În încheierea acestor caracteristici ale viitorului SIC, H. Kirkegaard formulează câteva
întrebări legate de neputinţa contabilităţii şi anume: Va putea viitorul SIC să descrie în termeni
proprii frumuseţea? Este posibil ca printr-un model matematic contabilitatea să recupereze din
pierderea legăturii cu realitatea? Este posibil ca un viitor SIC să poarte acum viitoarele plăţi în
bilanţ?

3.5.1. Sistemul informaţional contabil al unei întreprinderi virtuale

Actuala neteconomie21 spre care ne îndreptam cu toţii pune accentul pe întreprinderea

virtuală şi pe organizarea actorilor în aşa zise reţele de prosumatori, în care intermediarii dispar,
în care se elimină barierele de timp şi spaţiu în care va rămâne doar problema fluidizării
fluxurilor de valori şi de materiale.
Sistemul informaţional al întreprinderii virtuale va fi constituit dintr-un ansamblu de
sisteme informaţionale ale întreprinderii-celulă, ca parte componentă a întreprinderii virtuale.
Sistemul informaţional al întreprinderii-celule se va extinde cu o interfaţă a
utilizatorilor şi cu sistemul de servicii globale.
Ambele componente vor fi preluate fie într-un sistem informaţional de comunicaţii
separat de sistemele informaţionale existente, fie că se vor include în cadrul sistemului
informaţional al întreprinderii.
În aceste condiţii, sistemul informaţional contabil al întreprinderii-celule din cadrul
întreprinderii virtuale va fi cuplat la cele două noi componente ca oricare alt sistem
informaţional.
Cum sistemul informaţional contabil al întreprinderii-celula vor fi parţial-integrate sau
integrate, nu rămâne de rezolvat decât construirea de proceduri pentru SIC care să aibă
implementate toate mutaţiile discutate mai înainte Credem că în toate aceste discuţii un rol
important îl va avea proprietatea, deoarece în acest moment cunoaştem cu toţii că prima tentativă
de întreprindere virtuală ar putea să fie considerate grupurile de societăţi cu sisteme

19 Aceste idei sunt preluate (şi în acelaşi timp completate şi comentate de noi) după Kirkegaard, H., Improving Accounting
Realiability. Solvency, Insolvency, and Future Cash Flows, Quorum Books, Westport, 1997, p. 295 ş.u.
20 Autorul foloseşte denumirea de contabilitate în partidă dublă. Noi o să folosim conceptul de SIC, deoarece în întreprinderi
se foloseşte numai contabilitatea in partidă dublă, iar în acest moment contabilitatea se comportă din ce în ce mai mult ca un
sistem informaţional, pentru că primeşte, prelucrează, colectează, stochează şi transmite informaţii.
21 Pentru amănunte, vezi Georgescu, M., Op. cit., p. 125.

13
informaţionale contabile integrate şi cu o reţea de comunicaţii privată de tip Extranet. În măsura
în care ele îşi facturează reciproc servicii şi produse, deja discutăm despre o reţea de
întreprinderi.

3.5.2. Externalizarea serviciilor din domeniul financiar-contabil

În limba română pentru conceptul de “outsourcing” se foloseşte “externalizarea

serviciilor”. Extinderea reţelei Internet, globalizarea mediului economic şi creşterea
performanţelor tehnice ale echipamentelor va conduce şi în ţările cu un nivel economic de
dezvoltare mai redus la o creştere progresivă a fenomenului de externalizare a serviciilor de către
organizaţii. Outsourcing-ul a devenit o modalitate cunoscută de rezolvare a unor subprobleme
specifice sistemului informaţional al unei organizării, deoarece a condus la reducerea a doi
parametri deosebit de importanţi pentru acestea: timpul de rezolvare şi fondurile alocate.
Literatura de specialitate defineşte outsourcing-ul ca reprezentând acea practică, prin care
organizaţiile contractează centre specializate în prestarea de servicii informatice, în reţele de
telecomunicaţii sau dezvoltări de aplicaţii cu scopul de a transforma o parte/funcţiune din propriu
sistem informaţional.22
Principalele avantaje ale externalizării serviciilor sunt:
 se cunosc mai exact costurile pe fiecare componentă a sistemului informaţional;
 se reduce numărul de licenţe, precum şi cheltuielile de întreţinere;
 beneficiarii acestor servicii se concentrează spre afacerea lor propriu-zisă;
 are loc diminuarea ciclului de implementări pentru diverse componente
informaţionale;
 se reduc personalul şi cheltuielile fixe;
 există o mai mare accesibilitate la know-how;
 cresc posibilităţile de implementare a standardelor.
Pentru comparaţia cu avantajele prezentate mai sus, reţinem trei dezavantaje majore:
 pierderea controlului asupra unor operaţiuni;
 pierderea experienţei propriilor angajaţi;
 există riscul pierderii avantajelor competitive.

CAPITOLUL 4
22 Laudon, K.C., Laudon, J.P., Management Information Systems. Organization and Technology in the Networked
Enterprise, Prentice Hall, New Jersey, 2000, p. 381.

14
STUDIU DE CAZ PRIVIND EVALUAREA PRODUSULUI INFORMATIC
PENTRU CONTABILITATE ŞI GESTIUNE, WinMENTOR

4.1. PREZENTARE GENERALĂ WinMENTOR

Pachetul de programe WinMENTOR, realizat în mediul de programare vizuală Delphi,

a fost creat special pentru lucrul în reţea şi poate fi instalat pe calculatoare cu sistem de operare
Windows '95/'98/ME/NT/2000/XP.
Clienţii WinMENTOR beneficiază de certificate de licenţă care atestă dreptul de
utilizare a programelor achiziţionate.
Utilizatorului i se asigură instalare, consultanţă în vederea configurării conform
domeniului specific de activitate al firmei şi instruirea unui operator la cumpărarea
programului. Toate acestea sunt incluse în preţul de livrare.
Asistenţa tehnică permanentă post-instalare, cu personal specializat, oferă certitudinea
utilizării pachetului de programe la întreaga sa capacitate.
Protejarea programului prin cheie de protecţie hard asigură independenţă totală,
deoarece programele nu mai sunt legate prin protecţie software de sistemul de calcul.
Compact-discul sau dischetele de instalare pot fi folosite fără restricţie.
Versiunea demonstrativă se instalează gratuit şi este însoţită de ghidul de utilizare în
format electronic. Această variantă poate fi utilizată nelimitat şi foloseşte ca date de intrare
notele contabile.
WinMENTOR este destinat utilizării de către firme cu profil de comerţ en-gros şi en-
detail, producţie industrială şi agricolă, construcţii, audit financiar-contabil, alimentaţie publică,
servicii, etc.
Pachetul de programe este astfel conceput încât poate fi folosit şi de către persoane
neiniţiate în contabilitate, odată ce configurarea iniţiată a fost definitivată sub îndrumarea
coordonatorului compartimentului economic. În momentul introducerii datelor din documentele
în machete, programul generează automat înregistrările contabile aferente, acestea putând fi
vizualizate imediat.
WinMENTOR poate ţine evidenţa pentru un număr nelimitat de firme. Pentru fiecare
firmă în parte se poate configura modul de realizare a înregistrărilor contabile, astfel încât
acestea să fie conforme cu activitatea sa specifică.
Nu este necesară o conexiune fizică între calculatoarele utilizatorului. În cazul în care
activitatea sa se desfăşoară în mai multe puncte de lucru, pachetul de programe permite
introducerea datelor în fiecare dintre ele şi apoi transferul pe un calculator central (aflat, de
obicei, la sediul firmei, la serviciul de contabilitate). Datele transferate sunt cuplate logic, după
cuplare având aceleaşi proprietăţi ca şi cele introduse pe calculatorul central.
Baza de date în format Paradox este interogată prin fraze SQL, iar arhivarea datelor de
lucru prin algoritmi Unix este deosebit de compactă.

Cerinţe hardware / software

Evidenţa contabilă

WinMENTOR asigură posibilitatea introducerii planului de conturi specific fiecărui tip

de firmă. Cu aceste adaptări putem folosi analitice pe un număr nelimitat de niveluri. Programul
calculează automat coeficientul diferenţelor de preţ la mărfuri, închide automat conturile de
venituri şi cele de cheltuieli, conturile de TVA. Pentru firmele asociate în participaţiune,
programul asigură distribuirea procentuală a veniturilor şi cheltuielilor. Întrucât înregistrările
contabile sunt efectuate automat, programul compune şi explicaţiile acestora, detaliate conform

15
opţiunii utilizatorului. Înregistrările contabile efectuate automat de program pot fi completate,
eventual, cu note contabile diverse (ex: pentru cheltuieli de constituire, repartizarea profitului,
impozit pe dividende). Este posibilă şi obţinerea unei balanţe cumulate pentru firmele din
cadrul unui grup.

Mijloace fixe

Modul permite calculul automat al amortizării mijloacelor fixe şi obiectelor de inventar,

aflate în gestiunea societăţii utilizatorului în regim liniar, accelerat sau degresiv. Facilităţi de
calcul: posibilitatea modificării duratei de utilizare a mijlocului fix în timpul ciclului de
amortizare, posibilitatea reevaluării amortizării mijloacelor fixe şi a valorii de inventar, etc.

Stocuri

WinMENTOR rezolvă integral problema stocurilor, în strânsă legătură cu aspectul

contabil. Iată câteva caracteristici:
 evidenţa multi-gestiune cantitativ-valorică sau global-valorică;
 descărcarea automată din stoc pe baza metodelor de gestiune cunoscute: FIFO,
LIFO, CMP, identificarea specifică;
 nomenclatorul articolelor de stoc este compact (pentru intrări cu preţuri diferite la
acelaşi articol nu se creează posturi noi în nomenclator);
 posibilitatea înregistrării automate a patru taxe asociate pentru fiecare articol de stoc
în parte;
 identificarea rapidă a articolelor din stoc prin folosirea claselor de încadrare şi a
atributelor de caracterizare;
 folosirea de unităţi de măsură multiple, cu transformarea automată a cantităţii şi a
preţului de bază parităţilor specificate;
 evidenţa de serii, termene de garanţie şi date de expirare;
 calculul coeficientului de diferenţe de preţ în cazul evidenţei global-valorice.
Rezolvarea documentelor legate de înregistrarea stocurilor şi a serviciilor se face pe
machete specializate, cu aspect asemănător cu cel al formularelor tipizate. Posibilităţi:
 intrări de stocuri sau servicii pe facturi, avize de expediţie, bonuri de achiziţie, cu
evidenţierea diferenţelor constatate la recepţie şi tipărirea de note de recepţie
corespunzătoare;
 intrări din import (DVI) şi calcul automat al preţului de import, cu toate
componentele acestuia (transport, asigurare, taxe şi comisioane vamale, accize, etc.);
 intrări din producţia proprie;
 ieşiri spre consum, cu preluare automată a consumurilor specifice aferente
comenzilor interne lansate în producţia şi tipărirea de bonuri de consum;
 vânzări de mărfuri sau produse din stoc sau vânzări de servicii evidenţiate de agenţii
de vânzări, cu tipărirea facturilor sau avizelor de expediţie;
 vânzări la export, cu tipărirea de invoice;
 transfer de articole din stoc între gestiuni, modificări de stoc (modificarea preţului
de înregistrare, măriri sau diminuări de stoc), cu tipărirea de note de transfer sau avize de
expediţie;
 evidenţa comenzilor emise de către furnizori şi a comenzilor de la clienţi, cu tipărire
de facturi proformă;
 evidenţa facturilor nesosite, aferente intrărilor pe avize de la furnizori şi a facturilor
de întocmit, posibilitatea tipăririi facturilor corespunzătoare avizelor emise.
WinMENTOR înregistrează orice tip de discount, cu posibilitatea de distribuire la
preţuri a discounturilor de la furnizori şi generarea automată de discounturi pentru vânzări în

16
funcţie de valoarea facturii, volumul tranzacţiilor încheiate cu clientul, cantitatea facturată către
un client sau termenul de plată a facturii. Pentru toate tipurile de documente de vânzare se pot
urmări termene de plată şi majorări de întârziere la plată.

Furnizori şi clienţi

WinMENTOR dă posibilitatea împărţirii în clase de încadrare, în funcţie de necesităţile

curente de operare, pentru identificarea rapidă a partenerilor.
Pachetul de programe păstrează în nomenclatorul de parteneri o singură înregistrare,
indiferent de moneda tranzacţiei sau tipul contabil al partenerilor (furnizori, furnizori de
imobilizări, furnizori plătiţi în avans, furnizori-facturi nesosite, clienţi, încasări în avans de la
clienţi, clienţi-facturi de întocmit); în funcţie de macheta în care este utilizat un partener, fie el
furnizor sau client, programul identifică tipul contabil potrivit pentru a trata corect cazul propus
spre rezolvare.
Pe baza creditelor acordate clienţilor, WinMENTOR semnalează situaţiile în care pe un
document de ieşire este depăşit plafonul de creditare acordat unui client.
Programul permite acordarea de discounturi automate pentru fiecare articol din stoc sau
serviciu vândut în funcţie de volumul tranzacţiilor înregistrat în decursul timpului cu un client.
Se pot consulta în orice moment fişe lunare sau anuale de clienţi şi furnizori în lei sau
valută, balanţe de furnizori sau clienţi, situaţia furnizorilor neachitaţi sau a clienţilor datornici.
WinMENTOR permite lucrul cu parteneri externi (cu care se efectuează tranzacţii în
valută), precum şi efectuarea operaţiunilor de compensare cu terţii, pe bază de proces verbal de
compensare.
Stingerea obligaţiilor de plată sau încasare pentru parteneri poate fi făcută şi într-o
monedă diferită de cea care a generat obligaţia respectivă.
Lista încasărilor lunare de la clienţi, permite evidenţa stingerii obligaţiilor de încasare pe
clase de parteneri sau pe agenţi de vânzări care au intermediat vânzările.

Încasări şi plăţi

WinMENTOR permite legarea plăţilor şi încasărilor de documente primare care au

generat obligaţia de plată sau încasare. Problema plăţilor şi încasărilor în valută este rezolvată
complet, cu înregistrarea automată a diferenţelor de curs valutar.
De asemenea, programul permite:
- evidenţierea operaţiunile bancare aflate in curs (cambie, cec, bilet la ordin etc.);
- gestionează complet avansurile de trezorerie prin plăţi, restituiri si justificarea sumelor
cheltuite;
- tipăreşte registre de casa şi de bancă în lei sau valută, sumele în curs de decontare pot fi
tipărite separat pentru încasări sau plăţi în curs, cu evidenţierea datei reale sau probabile de
decontare.

Producţia

Creat pentru a veni în întimpinarea utilizatorilor ce şi-au dezvoltat activitatea de

producţie, modulul oferă posibilitatea asistării utilizatorului în următoarele etape:
 pregătirea fabricaţiei-încărcarea consumului de materiale şi de manopera pe produs;
 lansarea în producţie-elaborarea comenzilor interne de producţie şi generarea
programului lunar de fabricaţie;
 urmărirea consumurilor de materiale şi manopera, a producţiei realizate;
 transmiterea realizărilor lunare ale angajaţilor în modului SALARII în vederea
furnizării indicatorilor impliciţi de realizare a salariilor în acord;

17
  postcalculul producţiei lunare realizate conform programului de fabricaţie (cu
preluarea datelor din modulul SALARII în ceea ce priveşte consumurile de manoperă);
 evidenţa realizării producţiei-abateri realizate la nivel de comanda internă în ceea ce
priveşte consumurile de materiale şi manoperă, stadiul realizării programului de fabricaţie
lunar, situaţia realizării comenzilor de la clienţi, etc.

SALARII

Oferă posibilitatea calculului salariilor angajaţilor, lăsând utilizatorului să opteze între

înregistrarea lor contabilă direct în modulul de bază WinMENTOR şi includerea lor manuală
prin note contabile.
În afară de această posibilitate, care permite funcţionarea modulului independent de
produsul de baza WinMENTOR, acest modul are facilităţi de configurare a contribuţiilor,
indemnizaţiilor, sporurilor şi reţinerilor, ce ii conferă un grad ridicat de adaptabilitate la
cerinţele utilizatorului şi la modificările de legislaţie. Adăugând gradul ridicat de configurare a
listelor specifice, rezultă un instrument ideal pentru optimizarea activităţii de evidenţă a
personalului şi calcul al salariilor.
Integrat în produsul de baza WinMENTOR, modulul permite preluarea realizărilor din
producţie pentru angajaţii salarizaţi în acord, calculând automat indicele de realizare a salariului
şi oferind date pentru calculul costurilor pe produs realizat.
Există, de asemenea, posibilitatea de a exporta fişele fiscale şi declaraţiile către CAS în
format electronic, în fişiere de tip txt.

CASA DE MARCAT

Modulul se adresează utilizatorilor de case de marcat "OPTIMA" (off-line, emulare

tastatură), "HIT" (off-line), "OPTIMUS" (off-line) şi "SAPEL" (off-line pe memoria extinsă,
emulare tastatură). Funcţii principale:
 preluarea stocurilor gestiunilor pe care le deserveste (directing stoc la început sau
ulterior de pe tranzacţiile de recepţie sau transfer intern);
 editarea raportului "Z", împreuna cu generarea monetarului şi modificarea efectiva a
stocului din WinMENTOR;
 furnizarea raportului privind vânzările din casa în orice moment al zilei fără să
întrerupă funcţionarea casei de marcat sau să influenţeze în vreun fel funcţionarea ei;
 înregistrarea automată în contabilitate a monetarelor operate.
LISTE ŞI RAPOARTE

Pentru a rezolva problemele legate de marea varietate de imprimante aflate pe piaţa de

produse hardware, programul permite listare în mod grafic (imprimante laser sau cu jet) sau
mod text (imprimante cu ace). Astfel, pentru cei ce deţin imprimante care nu pot tipări în mod
text liste în format landscape, modul grafic permite imprimarea pe formate A4 pentru orice listă,
indiferent de lăţime.
Ordonarea după valorile crescătoare din oricare coloană, gruparea liniilor după valori
comune din coloane, impunerea de condiţii de filtrare a liniilor din listă, centralizarea automată
si alte operaţii asemănătoare pot fi configurate de utilizator în funcţie de necesităţile apărute în
exploatarea pachetului de programe.
Foarte important este faptul că, în situaţia în care aceeaşi listă necesită grupări, filtrări şi
configurări diferite pentru a răspunde unor cerinţe diverse, utilizatorul poate salva variante ale
listei originale, astfel încât denumirea specificată apare în meniul modului de liste la acelaşi
nivel cu lista originală livrată odată cu WinMENTOR.
Câteva dintre listele ce pot fi obţinute:

18
  liste contabile: balanţa de verificare în lei sau valută, registrul jurnal de înregistrări
contabile, fişe analitice de cont, fişe şah de cont, cartea mare, realizări pe activităţi în lei
sau valută, deconturi de asociere în participaţiune, declaraţii privind obligaţii de plată la
bugetul de stat, ş.a.;
 liste de TVA: jurnal de cumpărături, jurnal de vânzări, registrul de încasări din
magazin, declaraţiile de TVA;
 liste pentru casă şi bancă: registre de casă şi bancă (lei sau valută), liste de plăţi şi
încasări în curs de decontare (cambie, cec, bilet la ordin), etc.;
 stocuri: liste de intrări de la furnizori (inclusiv importuri, cu detalierea modului de
calcul a preţului de import) sau din producţie proprie, liste de consumuri, liste de vânzări,
fişe de magazie, balanţa stocurilor, raport de gestiune, ş.a.;
 liste de furnizori/ clienţi/avansuri de trezorerie : fişa de furnizori/clienţi, balanţa
de furnizori/clienţi, fişa de avans spre decontare, balanţa avansurilor spre decontare, lista
furnizori neachitaţi, clienţi datornici, lista încasărilor de la clienţi.

Variante WinMENTOR
Varianta "Standard" a pachetului WinMENTOR oferă posibilitatea evidenţierii
stocurilor atât valoric cât şi cantitativ. Pentru a avea accesul la toate facilităţile pe care
WinMENTOR le poate oferi, se recomandă varianta "Extins".
În afară de evidenţa contabilă (prezentată în ambele variante WinMENTOR), evidenţa
global-valorică şi de cea cantitativ-valorică (în varianta "Standard"), varianta "Extins" dă
accesul la: generarea de rapoarte noi (cu integrare automată în meniul de liste), rapoarte
manageriale în valută, termene de plată şi majorări de întârziere, evidenţa vânzărilor pe agenţi,
evidenţa profitului pe activităţi, comenzi către furnizori, comenzi de la clienţi, comenzi interne
de fabricaţie, consumuri specifice, discounturi automate la facturare, limitarea vânzărilor pe
bază de credite acordate clienţilor, evidenţa stocurilor cu serii, termene de expirare, certificate
de calitate, împărţirea articolelor din stoc, parteneri, gestiuni pe clase de caracterizare,
diferenţierea articolelor din stoc după atribute specifice, facturarea abonamentelor, raportarea
datoriilor la bugetul de stat, accesul la modulul de bugete şi proiecte obiective, grafice, etc.
Module suplimentare
 MIFIX- mijloace fixe;
 CASA DE MARCAT (OPTIMA, HIT, OPTIMUS, EURO, DATECS ş.a.);
 SALARII;
 PRODUCTIE;
 EXPERT (modul de analiză economică şi bugetare previzională);
 COMERCIAL;
 STOCURI-COMENZI ON-LINE (pe fiecare locaţie);
 RESTAURANTE (pe fiecare locaţie);
 DOC-IMP-SERVER (import documente - pe fiecare locaţie).

4.2. Studiu de caz privind evaluarea produsului informatic în bază

MENTOR

Studiul de caz privind evaluarea produsului informatic pentru contabilitate şi gestiune a

fost realizat prin efectuarea unui eşantion de prezentare a gradului de satisfacere a utilizatorilor
privind produsul informatic în bază MENTOR.
Pentru aceasta, am ales la întâmplare un număr de 32 de firme care utilizează programul
WinMENTOR, la care am efectuat o grilă de evaluare a produsului informatic.
Acest studiu a fost efectuat pe o perioada de 7 luni (respectiv octombrie 2006 –aprilie
2007) pe toate modulele oferite de acest program.
19
 Grila de evaluare a fost completată prin oferirea de note pentru fiecare modul în parte pe
luni, acest lucru fiind evidenţiat într-un grafic care va fi prezentat spre sfârşitul acestui capitol.
În continuare vom prezenta lista de firme la care s-a efectuat analiza produsului
informatic “MENTOR”.
Tabel 4.1. Lista firmelor la care s-a efectuat studiul privind produsul informatic în bază MENTOR.
Nr. DOMENIUL PRINCIPAL DE
DENUMIRE FIRMĂ LOCALITATE
crt. ACTIVITATE
1 SC.NERACOMPUTERS. SRL IAŞI Import-export
2 SC.TAREK COMP SRL. IAŞI Producţie
3 SC. DAFORA MEDIAŞ SA. MEDIAŞ-SIBIU Construcţii
4 SC. MARY LUX SRL. BRAŞOV Transport intern
5 SC. FERSATEX SRL. IAŞI Producţie
6 SC. WIEBRAEXIM SRL. BRAŞOV Fabrică de betoniere
7 SC. ALPIN 2003 SRL. BRAŞOV Hotel
8 SC. DORIPESCO SRL HĂLCIU-BRAŞOV Extracţie pietriş-nisip
9 SC. PHEONIX STAR SRL. MEDIAŞ-SIBIU Florărie
10 SC. IRCON SRL. IAŞI Restaurant

11 SC. R&G OPTIM SRL IAŞI Amanet

Fabrica de calculatoare şi alte
12 SC. GENERAL NUMERIC SRL BRAŞOV
echipamente electronice
13 SC POSITIV MEDIA SRL IAŞI Magazin telefoane mobile
GRĂDINIŢA CU PROGRAM
14 IAŞI
NORMAL NR.1
15 SC. ALMAX CONT SRL IAŞI Comerţ
16 SC. TAVI&FLORI PROD COM SRL MEDIAŞ-SIBIU Producţie de panificaţie
17 SC. AEROTRAVEL SRL. SIBIU Transport persoane
18 SC. A.T.R. ŞERBAN SRL BRAŞOV Transport rutier de mărfuri
19 SC. HAEFFLER ROMANIA SRL BRAŞOV Producţie piese accesorii auto
20 SC. MARISPUC SRL BRAŞOV Producţie de patiserie
21 SC. BRIGHT DENTIS SRL IAŞI Producţie dentară
22 SC. COMPOSIT SRL IAŞI Producţie
23 SC. MASSIVBAU SRL IAŞI Producţie
Fabr. bijuterii şi art. similare-
24 SC. DIAMANTUL SRL BRAŞOV
metale preţioase
SC. CONSTRUCŢII HIDROTEHNICE
25 IAŞI Construcţii hidrotehnice
SRL
SC. ZAHARIA FELIX GHEORGHIŢĂ
26 IAŞI Notariat
SRL
27 SC. MEDIA COMERŢ SRL AŢEL-SIBIU Magazin alimentar
28 SC. TENI PROD SRL AŢEL-SIBIU Magazin alimentar+ bar
29 SC. AUTOMECANICA MEDIAŞ SRL MEDIAŞ-SIBIU Producţie automobile
30 SC. VOLKSBANK ROMANIA SA MEDIAŞ-SIBIU Bancă
31 SC. JOB CONSULTIBG SRL IAŞI Relaţii cu publicul
32 SC LUX TAXI SRL MEDIAŞ-SIBIU Taximetrie

4.3. Diagnosticul pe baza analizei produsului-program pentru contabilitate şi

gestiune WinMENTOR

Pentru a evidenţia maniera de lucru a produsului-program WinMENTOR în cele ce

urmează forma finală în care pot fi expuse datele generate.

20
 Tabel 4.2. Aprecierea lunară a modulelor produsului WinMENTOR

Stocuri
Evidenta Mjloace Furnizori Încasări si Casa de Liste si DOC-IMP-
Stocuri Producţie Salarii Expert Comercial comenzi Restaurante
contabila fixe si clienţi plaţi marcat rapoarte SERVER
on-line
Oct.
92.81 91.25 93 91.25 92.97 93.12 91.94 85 88.93 100 89.29 91.25 92.5 90
2008
Nov.
93.75 90.94 91.8 90.93 92.97 88.75 88.71 89 88.57 100 87.14 86.25 92.5 86.67
2008
Dec.
90.31 90.31 92.1 88.44 91.1 91.25 87.74 86 92.5 100 90 88.75 90 83.33
2008
Ian.
92.81 89.38 92.9 90 91.86 92.5 88.44 76 90 95 78.57 85 95 90
2009
Febr.
93.44 90.94 91.4 90.63 90.63 81.88 90 82 88.21 95 78.57 92.5 97.5 80
2009
Mart.
93.75 92.19 90.4 90 92.5 91.25 91.56 82 88.21 100 76.43 87.5 100 96.97
2009
Apr.
93.44 92.81 92.5 91.56 87.5 90.63 91.25 82 88.93 100 78.57 91.25 100 90
2009
Media pe
92.9 91.12 92 90.4 91.36 89.91 89.95 83.14 89.34 98.57 82.65 88.93 95.36 88.14
modul

Evaluarea calitatii exploatarii modulelor programului MENTOR

100
98.57

95 95.36

92.9
92.01 Octombrie 2008
91.12 91.36
90.4 Noiembrie 2008
90 89.91 89.95
89.34 Decembrie 2008
88.93
88.14 Ianuarie 2009
Februarie 2009
Martie 2009
85
Aprilie 2009
83.14 Media
82.65

80

75 21
-
-
 Evaluarea calitatii exploatarii modulelor programului MENTOR

100
98,57

95 95,36

92,9
92,01 Octombrie 2006
91,12 91,36
90,4 Noiembrie 2006
90 89,91 89,95
89,34 Decembrie 2006
88,93
88,14 Ianuarie 2007
Februarie 2007

85 Martie 2007
Aprilie 2007
83,14
82,65 Media

80

75

22
 Din analiza efectuata la cele 32 de firme participante la acest studiu efectuat de noi,
rezultă că, produsul informatic analizat este cotat favorabil pe piaţa românească într-un
procent de 90,27%.
Având în vedere ca grila noastră de evaluare punctează produsul informatic cu 100
pentru satisfacere foarte bună, cu 70 pentru bine, cu 40 pentru satisfăcător, un procent de
90,27% indică un grad destul de mare de apreciere a utilizatorului, apropiindu-se de 100%.
Această situaţie determină plasarea pachetului de programe WinMENTOR în fruntea
clasamentului programelor informatice pentru contabilitate şi gestiune, făcând abstracţie de
la programele realizate prin efort propriu în cadrul firmelor privind evidenţa contabilă, de
către specialişti.
Aşadar:
 în luna octombrie 2008 cel mai slab cotat modul a fost “Casa de marcat ”
cu un procent de 85%, iar cel mai bun a fost “Producţia” cu 93,12%;
 în noiembrie 2008 cel mai mic procent s-a înregistrat la modulul “DOC-
IMP-SERVER” cu 86,67%, iar cel mai bun procent, satisfăcând utilizatorii 100% a fost
modulul “Expert”;
 în decembrie 2008 de asemenea cel mai slab procent a fost înregistrat tot la
modulul“DOC-IMP-SERVER”, iar cel mai bun la modulul “Expert” cu 100%
satisfacere;
 în ianuarie 2009 spre surprinderea tuturor, în această lună, s-a înregistrat cel
mai mic procentaj din toată această analiză. “Casa de marcat” a fost cea mai slab cotată
cu un procentaj de 76%. De asemenea în această lună, s-au înregistrat cele mai mici
procentaje pe total. Nici un modul dintre cele 14 oferite de acest program nu a fost
apreciat 100% de utilizatori;
 în februarie 2009 cel mai slab cotat modul a fost “DOC-IMP-SERVER” cu
80%, iar cel mai bine cotat cu un punctaj de 97,50% a fost modulul “Restaurante”;
 în martie 2009 la fel, şi în această lună s-a înregistrat un record minum de
76,43% obţinut de modulul “Comercial”, dar acordul general de 100% a fost dat pentru
modulul “Expert”, care de altfel a înregistrat cele mai bune procente pe tot parcursul
studiului;
 în aprilie 2009 ultima lună în care s-a efectuat acest studiu, cel mai mic
procent a fost de 78,57% a modulului “Comercial”, dar în această lună, s-au înregistrat
cele mai mari punctaje pe total, majoritatea fiind de peste 90%.
Dacă efectuăm un clasament pe module, pe locul I s-ar afla modulul Expert cu un
procentaj de 98,57%;
locul II – Restaurante;
locul III - Evidenţă contabilă;
locul IV - Stocuri;
locul V - Încasări şi plăţi;
locul VI – Mijloace fixe;
locul VII – Furnizori şi clienţi;
locul VIII – Salarii;
locul IX – Producţie;
locul X – Liste şi rapoarte;

23
 locul XI – Stocuri comenzi on-line;
locul XII - DOC-IMP-SERVER;
locul XIII – Casa de marcat;
locul XIV – Comercial.

Sintetizând aceste concluzii rezultă o tendinţă clară şi constantă de evoluţie privind:

 Casa de marcat a avut o evoluţie nesatisfăcătoare ceea ce a condus la ideea ca
acest modul a fost slab apreciat de către utilizatori;
 DOC-IMP-SERVER la fel şi acest modul a fost slab apreciat de către utilizatori
având o evoluţie aproape constantă în fiecare lună;
 Expert a fost, pe tot parcursul studiului cel mai bine apreciat de către utilizatori
cu un procent de 100%, excepţie făcând lunile ianuarie şi februarie când a obţinut
doar 95%.
Această analiză a fost pusă la înştiinţarea firmei MENTOR din judeţul Iaşi, care a
fost mulţumită de aceste rezultate şi le-a apreciat ca fiind pertinente.
Reprezentantul firmei WinMENTOR ne-a oferit şi câteva cauze care au dus la funcţionarea
defectuoasă a acestui produs-program, şi anume:
 tehnologie (calculatoare neactualizate, vechi);
 lipsa sistemului de împământare a instalaţiei electrice la firmele utilizatoare;
 lipsa personalului neinstruit, etc.
Pe lângă acest studiu care a constat în completarea grilei de evaluare, am mai
solicitat şi câteva argumente pro şi contra produsului-program WinMENTOR şi
anume:
Argumente pro:
 interfaţa de lucru a pachetului de programe pentru gestiune şi contabilitate
este prietenoasă şi particulară;
 în urma salvării se pot vizualiza articolele completate anterior;
 nu permite introducerea datelor eronat;
 este un program complet.
Argumente contra:
Singurul lucru care încă nu a fost realizat de WinMENTOR este acela de salvare
automată a datelor în cazul întreruperii curentului electric.

În concluzie, WinMENTOR - produsul-program- pentru contabilitate şi gestiune

poate fi utilizat de orice societate mică şi mijlocie cu orice obiect de activitate. Acesta
acoperă toate funcţiile contabilităţii şi chiar face legătura spre domeniul managementului
financiar, prin informaţiile pe care le poate furniza. Se poate folosi în evidenţa operativă
primară şi gestionară, în calculaţia costurilor prin diferite metode, în contabilitatea sintetică
şi cea analitică, în domeniul analizei economico-financiară, în gestiunea resurselor umane,
în gestiunea fluxurilor de trezorerie, în analiza pe bază de bilanţ şi în gestiunea firmei.
Grupul de utilizatori specifici produsului WinMENTOR este foarte numeros. Intră în
categoria utilizatorilor personalul care se ocupă de evidenţa operativ-contabilă (gestionari,
casieri, şefi de formaţii de lucru, normatori, economişti de secţie, etc.), personalul implicat
în evidenţa contabilă la nivel sintetic şi analitic, managerii de pe diferite niveluri, specialişti

24
în gestiunea formei. La toţi aceşti utilizatori se adaugă utilizatorii educaţiei din instituţii de
învăţământ de stat şi privat.

25
 CONCLUZII

În contextul dezvoltării afacerilor folosirea programelor pentru ţinerea contabilităţii

firmei şi nu numai a devenit o necesitate pentru succesul oricărei firme orientată spre profit.
Utilizarea unui soft corespunzător şi potrivit afacerii desfăşurate are multiple avantaje, dintre care
putem aminti: reducerea timpului de răspuns pentru obţinerea informaţiilor preţioase
managementului financiar-contabil din firmă, reducerea volumului de muncă, reducerea costurilor
legate de personalul însărcinat cu gestiunea financiară, reducerea costurilor cu păstrarea informaţiilor
financiare (consum redus de hârtie, cu spaţiu de depozitare etc).
În ultimul deceniu majoritatea firmelor din România au achiziţionat cel puţin o soluţie
informatică pentru contabilitate. Rezultatele unui studiu efectuat asupra pieţei de software din
România relevă faptul că achiziţionarea unui soft de contabilitate se află încă în topul preferinţelor
majorităţii firmelor mici şi mijlocii din România.
Majoritatea soft-urilor de contabilitate oferă o structură standard a modulului principal şi
posibilitatea adăugării de alte module necesare diverselor operaţii: gestiunea mijloacelor fixe, lucrul
cu casa, modul pentru analiză financiară etc. Chiar dacă majoritatea firmelor producătoare de
aplicaţii pentru contabilitate promit compatibilitatea soft-ului oferit cu orice tip de afacere de obicei
acest lucru nu este în totalitate adevărat. De exemplu, un studiu efectuat pe piaţa programelor de
contabilitate relevă o compatibilitate mai mare în folosirea programului Winmentor pentru
societăţile en-gros şi en-detail. Acelaşi studiu indica o compatibilitate minimă a programului pentru
ţinerea evidenţei contabile la companiile de turism. Aşadar, evaluarea soluţiilor informatice pentru
contabilitate trebuie să ţină cont de cerinţele şi de evaluările a utilizatorilor direcţi ale programelor.
Referindu-ne la programul de contabilitate Winmentor considerăm că acesta se află încă
în topul preferinţelor societăţilor comerciale pentru ţinerea evidenţei contabile. Aplicaţia acoperă
toate funcţiile contabilităţii, oferind informaţii importante managementului financiar din cadrul
societăţilor. O critică adusă programului se referă la imposibilitatea introducerii mai uşoare a datelor
de intrare prin folosirea echipamentelor/dispozitivelor periferice. O asemenea facilitate ar reduce şi
mai mult timpul alocat introducerii datelor în program precum şi numărul erorilor umane legate de
introducerea eronată de date.
Perfecţionarea programelor contabile trebuie să ţină cont de opiniile, indicaţiile şi
sugestiile utilizatorilor direcţi, a celor care exploatează programul. Numai printr-un efort conjugat
cu dorinţa de creare a unui instrument puternic de gestionare a informaţiilor financiar-contabile se
va realiza o această perfecţionare a programului şi modulelor suplimentare Winmentor.
De remarcat sunt şi ofertele de e-contabilitate pe care le oferă diferite firme în România.
Prin externalizarea serviciului de contabilitate, societatea care apelează la o astfel de variantă va
avea acces la situaţiile financiare proprii prin intermediul Internetului. Chiar dacă serviciile de
contabilitate online nu sunt foarte agreate de un procent foarte mare de firme din România, pe viitor
se estimează că tot mai multe societăţi vor apela la o astfel de soluţie. Un avantaj în plus faţă de
externalizarea tradiţională a serviciilor de contabilitate îl constituie posibilitatea cunoaşterii curente
a situaţiei firmei folosind mediul on-line, de aici venind şi denumirea de contabilitate online.
Tendinţele ultimilor ani se manifestă şi pe linia achiziţionării de sisteme ERP care au
integrate şi module specifice evidenţei financiar-contabile. Problemele achiziţiei se leagă de
criteriile care stau la baza alegerii unui astfel de produs. De obicei, se constată că fără o consultanţă
de specialitate, companiile eşuează în achiziţionarea unor soluţii nepotrivite cu tipul de afacere şi cu
cerinţele viitorilor utilizatori, urmând ca în anii următori firmele să abandoneze sistemul respectiv în
favoarea altora.
În ciuda acestor deficienţe, viitorul programelor de contabilitate este promiţător, în
următorii ani majoritatea firmelor care vor dori să-şi ţină evidenţa contabilă proprie vor apela la o

26
soluţie informatică pentru contabilitate fie prin achiziţionarea unui soft specializat fie folosind o
metodă on-line.

Lucrarea şi-a propus să ofere o imagine de ansamblu asupra sistemului informaţional

contabil al întreprinderii moderne, asupra utilizării produselor informatice în domeniul
contabilităţii şi a evaluării sistemelor şi produselor informatice.
În acest scop, lucrarea este structurată pe patru capitole, ce se referă sintetic la
sistemul informaţional contabil al întreprinderii moderne, utilizarea produselor informatice
în domeniul contabilităţii, evaluarea produsului informatic şi, în final, pe baza celor
studiate, realizarea unui studiu de caz privind evaluarea produsului informatic
WinMENTOR.
Pentru realizarea studiului de impact a acestui produs informatic complex am ales la
întâmplare un număr de 32 de firme care utilizează programul WinMENTOR, la care am
efectuat o grilă de evaluare a produsului informatic. Acest studiu a fost efectuat pe o perioada
de 7 luni (respectiv octombrie 2006 –aprilie 2007), pentru toate modulele oferite de acest
program.
Sintetizând observaţiile efectuate asupra impactului suitei de programe
WinMENTOR, putem concluziona că există o tendinţă clară şi constantă privind:
 modulul Casa de marcat a avut o evoluţie nesatisfăcătoare ceea ce a condus la
ideea ca acest modul a fost slab apreciat de către utilizatori şi că firma
proiectantă poate îmbunătăţi produsul sub acest aspect;
 modulul DOC-IMP-SERVER acest modul a fost, de asemenea, slab apreciat de
către utilizatori având o evoluţie aproape constantă în fiecare lună;
 modulul Expert a fost, pe tot parcursul studiului cel mai bine apreciat de către
utilizatori cu un procent de 100%, excepţie făcând lunile ianuarie şi februarie
când a obţinut doar 95%.
    -nesincronizarea sinteticului cu analiticul;
 
    -nu atentioneaza daca debitul nu este egal cu creditul;
 
    -nu sesizeaza daca in registrul de casa gasim valori negative;
 
    -nu permite contabilitate in partida simpla;
 
    -declatratiile 100,102 si bilantul nu ies automat din program
În urma acestui studiu putem concluziona că există aspecte pozitive (interfaţa de
lucru a pachetului de programe pentru gestiune şi contabilitate este prietenoasă şi
particulară; în urma salvării se pot vizualiza articolele completate anterior; nu permite
introducerea datelor eronat; este un program complet), dar şi negative (salvare automată a
datelor) ale programului WinMENTOR.
Trebuie specificat că per-ansamblu programul respectiv a fost apreciat favorabil,
obţinând o medie de 90,27 puncte din 100 posibile.
În concluzie, WinMENTOR - produsul-program- pentru contabilitate şi gestiune
poate fi utilizat cu succes şi pe deplin satisfăcător de orice societate mică şi mijlocie,
oricare ar fi obiectul de activitate al acesteia.

27
 BIBLIOGRAFIE

1. Airinei, D. ş.a., Medii de programare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002;

2. Andone, I. (coord), Dezvoltarea sistemelor inteligente în economie. Metodologie şi studii de caz, Editura
Economică, Bucureşti, 2001;
3. Andone, I., Sisteme inteligente hibride. Teorie. Studii de caz pentru aplicaţii economice. Ghidul dezvoltatorul,
Editura Economică, Bucureşti, 2002;
4. Boar, B., H., The Art of Strategic Planning for Information Technologies, 2nd edition, John Wiley & Sons, Inc.,
New York, 2001;
5. Davidescu, N. D., Tratat de contabilitate informatizată, Tribuna economică, Bucureşti, 2001;
6. Donaldson, S., Siegel, S, Successful Software Development, Pretince Hall PTR 2nd edition, 2000 la
http://search.safaribooksonline.com .;
7. Dumitru, F., Sistemul informaţional contabil în întreprinderea modernă, Editura Junimea, Iaşi, 2001;
8. Georgescu, M., Piaţa în tranzacţie. Tranziţia în piaţă, Sedcom Libris, Iaşi, 2002;
9. Ivan, I., strategii pentru informatizarea societăţii româneşti,` în Sisteme informaţionale. Edicaţie. Cercetare.
Arhitecturi. Instrumente, la Conferinţa internaţională Globalizarea şi educaţia economică universitară, Iaşi, 24-
26 octombrie 2002;
10. Laudon, C. K, Laudon, P. J., Management information systems. Organization and Technology in the
Networked Enterprise, 6th edition, Pretince Hall, 2000;
11. Meşniţă, G. Sisteme informaţionale contabile în contextul globalizării, Editura Junimea, Iaşi, 2002;
12. Niţchi, Şt. I., Niţchi-Avram, R., Rolul agentului într-o lume digitală, în Sisteme informaţionale. Educaţie.
Cercetare. Arhitecturi. Instrumente, la Conferinţa internaţională Globalizarea şi educaţia economică
universitară, Iaşi, 24-26 octombrie 2002;
13. Roşca, Gh. I., Bodea, C., Apostol, C., Zamfir, G., Integrarea aplicaţiilor în indistria asistată, Editura
Economică, Bucureşti, 2001;
14. Tabără, N., Contabilitate naşională, Edişia a II-a, Editura Moldova, Iaşi, 2001;
15. Ţugui, A., Necesitatea utilizării tehnologiilor informaţionale în acticităţile profesionoştilor contabili din
România, în volumul Congresul al XII-lea al CECCAR, Bucureşti, septembrie, 2002;
16. Alexandru Al. Ţugui Produse informatice generalizate pentru contabilitate, Corpul experţilor contabili şi
contabililor autorizaţi din România, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003;
17. Rusu I., Sisteme informaţionale de gestiune, Editura Funda]iei Ştefan Lupaşcu, Iaşi, 2007;
18. www.ciel.ro
19. http://sunset.usc.edu;
20. http://sunset.usc.edu/research/cocomosuite/index.html.;
21. http://cauxroundtable.org/PP_ROLE.htm;
22. http://www.anu.edu.au.

Bibliografie
Cărţi

23. Airinei, D. ş.a., Medii de programare, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002;
24. Airinei, D., Fotache, M., Oprea, D., Meşniţă, G., Sisteme informaţionale pentru afaceri, Editura Polirom, Iaşi,
2002;
25. Andone, I., Tabără, N., Contabilitatea şi utilizarea tehnologiilor web, Editura Academiei Române, Bucureşti,
2006
26. Andone, I. (coord), Dezvoltarea sistemelor inteligente în economie. Metodologie şi studii de caz, Editura
Economică, Bucureşti, 2001;

28
27. Andone, I., Sisteme inteligente hibride. Teorie. Studii de caz pentru aplicaţii economice. Ghidul dezvoltatorul,
Editura Economică, Bucureşti, 2002;
28. Boar, B., H., The Art of Strategic Planning for Information Technologies, 2nd edition, John Wiley & Sons, Inc.,
New York, 2001;
29. Davidescu, N. D., Tratat de contabilitate informatizată, Tribuna economică, Bucureşti, 2001;
30. Donaldson, S., Siegel, S, Successful Software Development, Pretince Hall PTR 2nd edition, 2000 la
http://search.safaribooksonline.com.;
31. Dumitriu, F., Sistemul informaţional contabil în întreprinderea modernă, Editura Junimea, Iaşi, 2001;
32. Georgescu, M., Piaţa în tranzacţie. Tranziţia în piaţă, Sedcom Libris, Iaşi, 2002;
33. Ivan, I., Strategii pentru informatizarea societăţii româneşti,` în Sisteme informaţionale. Educaţie. Cercetare.
Arhitecturi. Instrumente, la Conferinţa internaţională Globalizarea şi educaţia economică universitară, Iaşi, 24-
26 octombrie 2002;
34. Laudon, C. K, Laudon, P. J., Management information systems. Organization and Technology in the
Networked Enterprise, 6th edition, Pretince Hall, 2000;
35. Meşniţă, G., Sisteme informaţionale contabile în contextul globalizării, Editura Junimea, Iaşi, 2002;
36. Niţchi, Şt. I., Niţchi-Avram, R., Rolul agentului într-o lume digitală, în Sisteme informaţionale. Educaţie.
Cercetare. Arhitecturi. Instrumente, la Conferinţa internaţională Globalizarea şi educaţia economică
universitară, Iaşi, 24-26 octombrie 2002;
37. Oprea, D., Meşniţă, G., Dumitriu, F., Analiza sistelelor informţtionale, Editura Universitatii “A.I. Cuza”, Iasi,
2005;
38. Oprea, D., Premisele şi consecinţele informatizării contabilităţii, Editura Graphix, Iasi, 1995;
39. Oprea, D., Meşniţă, G., Sisteme informaţionale pentru manageri, Editura Polirom, Iaşi, 2002;
40. Roşca, Gh. I., Bodea, C., Apostol, C., Zamfir, G., Integrarea aplicaţiilor în industria asistată, Editura
Economică, Bucureşti, 2001;
41. Tabără, N., Contabilitate naţională, Ediţia a II-a, Editura Moldova, Iaşi, 2001;
42. Ţugui, A., Necesitatea utilizării tehnologiilor informaţionale în activităţile profesioniştilor contabili din
România, în volumul Congresul al XII-lea al CECCAR, Bucureşti, septembrie, 2002;
43. Ţugui, A., Produse informatice generalizate pentru contabilitate, Corpul experţilor contabili şi contabililor
autorizaţi din România, Editura CECCAR, Bucureşti, 2003;
44. Rusu I., Sisteme informaţionale de gestiune, Editura Fundaţiei Ştefan Lupaşcu, Iaşi, 2007.

Referinţe Internet
1. „Facturarea electronică a fost reglementată”,
http://www.sfin.ro/srticol_10081/facturarea_electronică_a_fost_reglementată.html;
2. Catană D, Softuri care îţi iau afacerea la bani mărunţi, http://www.capital.ro/articol/softuri-care-x163-i-iau-
afacerea-la-bani-m-x103-run-x163-i-107169.html;
3. Jones K., Mai mult decât contabilitate: Strategii software pentru dezvoltarea firmelor mici,
http://www.microsoft.com/romania/dynamics/product/beyond_bookkeeping.mspx;
4. www.ciel.ro;
5. http://sunset.usc.edu;
6. http://sunset.usc.edu/research/cocomosuite/index.html.;

29
 7. http://cauxroundtable.org/PP_ROLE.htm;
8. www.anu.edu.au.
9. www.winmentor.ro

Articole
.
1. Grama, A., Fotache, D., ICT and ERP Applications challenges in Roumanian SMEs, în Analele ştiinţifice ale
Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi, Ştiinţe economice, Tomul LIV, Editura “Universităţii Alexandru Ioan
Cuza”, Iaşi.
2. Dumitriu, F., Evoluţia soluţiilor de implementare a sistemelor informaţionale în Analele Universitare
"Alexandru Ioan Cuza", Iaşi, Vol. 0, Nr. 0, Ian 2003.

Legi
1. *** Ministerul Finantelor, Norme Metodologice pentru întocmirea şi utilizarea formularelor tipizate,
comune pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiară şi contabilă, precum şi
modelele acestora, Monitorul Oficial nr. 391 bis, din 3 martie 1998;
2. *** Legea facturării electronice. Lege privind înregistrarea operaţiunilor comerciale prin mijloace
electronice 260/2007.

30