Sunteți pe pagina 1din 53

Capitolul I - ROLUL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE APROFUNDATE

ÎN MANAGEMENTUL AGENłILOR ECONOMICI

1.1. Definirea analizei economico-financiare aprofundate

Activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită, implică


cunoaşterea proceselor de activitate economică, a factorilor de influenŃă şi a cauzelor
care determină anumite situaŃii şi este realizată prin intermediul analizei economico-
financiare. Prin analiza economico-financiară se urmăreşte "în general activitatea
economico-financiară a agenŃilor economici la nivelul micro sau macroeconomic, pe
care o cercetează dintr-un unghi de vedere propriu şi anume din punctul de vedere al
rezultatelor utilizării resurselor umane, materiale şi financiare, în scopul descoperirii
şi valorificării posibilităŃilor de perfecŃionare în viitor"1. Ca instrument al conducerii
analiza economico-financiară "se află într-o legătură organică cu funcŃiile
întreprinderii şi cu funcŃiile (atributele) conducerii care se exercită asupra tuturor
funcŃiilor întreprinderii"2. Prin intermediul analizei economico-financiare, conducerea
întreprinderilor urmăreşte obŃinerea de răspunsuri la o serie de întrebări, cum ar fi:
- Cum se apreciază structura utilităŃilor şi resurselor?
- Cum sunt asigurate echilibrele financiare?
- Dacă întreprinderea probează eficacitatea de utilizare a resurselor
economice şi financiare?
- Care sunt rezultatele obŃinute de întreprindere şi dacă sunt satisfăctoare?
- Care sunt performanŃele şi obiectivele dorite?
Analiza economico-financiară este unul dintre instrumentele de bază ale
managementului modern performant, o disciplină indispensabilă acesteia. Rolul
analizei este considerabil amplificat în contextul mecanismelor pieŃii odată cu
creşterea gradului de complexitate a activităŃii economice şi financiare a
întreprinderii, cu profunde implicaŃii în procesul de conducere, care nu se mai poate
realiza numai pe bază de experienŃă şi rutină, necesitând în plus analize pertinente
care să stea la baza deciziilor operative şi strategice.
Complexitatea fenomenelor economice imprimă analizei economico-financiare
aprofundate un dublu caracter, pe de o parte, disciplină cu fundamentare teoretică,
cu un corp de principii generale, o disciplină a logicii care poate fi aplicată
interpretării tuturor problemelor economice trecute sau prezente şi, pe de altă parte,
activitate practică permanentă care oferă răspuns la întrebări privind relaŃiile de
cauzalitate dintre fenomene şi factori. Pe baza explicării cauzelor şi factorilor care au
modificat indicatorii, analiza formulează legităŃi şi principii de interpretate care trebuie
generalizate.
Analiza are metodă generală de cercetare a fenomenelor din natură şi
societate, ceea ce înseamnă descompunerea acestora în părŃile lor componente, în
elementele lor simple, pentru a fi studiate şi descoperite relaŃiile de cauzalitate prin
procedee specifice domeniului cercetat; analiza economico-financiară aprofundată
vizează activităŃile cu caracter economic, consumatoare de resurse şi generatoare
de rezultate.
___________
1. Petrescu Silvia, Mironiuc Marilena, Analiză economico-financiară, Editura Tiparul, Iaşi, 2002, p.22
2. Stănescu C., Işfănescu A., Băicuşi A., Analiza economico-financiară, Editura Economică, Bucureşti,
1996, p.20

1
1.2. Locul, rolul şi funcŃiile analizei economico-financiare aprofundate

Analiza economico-financiară aprofundată constituie un instrument operaŃional


de urmărire şi valorificare a funcŃionării sistemului economic, în scopul descoperirii
disfuncŃionalităŃilor apărute în subsistemele acesteia, precum şi depistarea cauzelor
care conduc la disfuncŃionalităŃi.
FuncŃionarea întreprinderii ca sistem depinde de funcŃionarea unui ansamblu
de subsisteme, corelate prin legături structural-funcŃionale, care oferă informaŃii
pentru realizarea unui proces de decizii care să asigure reglarea funcŃionării normale
a sistemului. În acest sens rolul analizei economico-financiare aprofundate este în
depistarea cauzelor perturbatoare ale stării de normalitate, în vederea iniŃierii
măsurilor de redresare. Este necesară utilizarea funcŃiilor analizei economico-
financiare aprofundate după cum urmează:
a. Diagnoză şi reglarea activităŃii întreprinderii care se realizează prin
intermediul analizei diagnostic, care presupune o cercetare amplă şi completă în
depistarea cauzelor şi a eventualelor acŃiuni ale factorilor perturbatori în funcŃionarea
firmei. Prin diagnoză, analiza economico-financiară aprofundată localizează punctele
"tari" şi punctele "slabe" din cadrul sistemului studiat, sensibilizând centrele de
decizie pentru a lua măsurile de reglare.
b. Descoperirea şi mobilizarea rezervelor interne urmăreşte depistarea
depăşirii nivelului programat al consumului de resurse: materiale, umane şi financiare
şi utilizarea eficientă a acestora pentru creşterea rentabilităŃii întreprinderii.
c. Întărirea autonomiei economico-financiare decurge din faptul că prin
intermediul acestei funcŃii se urmăreşte prevenirea, descoperirea şi lichidarea
fenomenelor şi cauzelor generatoare de rezultate negative. Analiza economico-
financiară aprofundată "este o dimensiune a autonomiei agentului economic prin
faptul că prin tot ce întreprinde vizează maximizarea veniturilor şi minimizarea
cheltuielilor procesului de activitate economică a firmei". Autonomia reprezintă
libertatea de mişcare a întreprinderii în mediul economic, iar fundamentarea deciziilor
este realizată şi pe baza informaŃiilor oferite de analiza economico-financiară
aprofundată.
d. Administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru
economico-financiar permanent şi a unei rentabilităŃi competitive. Prin analiza
economico-financiară aprofundată, centrele de decizie urmăresc în cadrul
întreprinderii administrarea eficientă a patrimoniului, asigurarea unui echilibru
economico-financiar permanent şi a unei rentabilităŃi competitive. Această funcŃie
contribuie la: utilizarea eficientă a resurselor financiare, înlăturarea cheltuielilor
neeconomicoase, controlul realizării cifrei de afaceri şi a modului de finanŃare a
activităŃii de exploatare a firmei.
e. Verificarea modului de realizare a obiectivelor prestabilite prin planul de
afaceri şi crearea bazei pentru elaborarea strategiilor pe termen scurt, mediu şi lung.
Exercitarea acestei funcŃii impune un anumit tip de analiză şi se corelează cu funcŃia
analizei de a oferi informaŃiile necesare fundamentării deciziilor pe criterii de eficienŃă
în toate etapele.
łinând cont de funcŃiile analizei economico-financiare şi de implicaŃiile
acesteia în centrele de decizie se poate determina locul pe care îl ocupă analiza în
sistemul de management al firmei:

2
Organe de conducere

Compartimente funcŃionale
specializate

Analiza economico-
financiară a realizării
realizarea obiecti- obiectivelor planul obiectivelor
velor (informaŃii de stare) (informaŃii de plan
şi norme)

Procese economice ca obiect


al conducerii

1.3. Tipuri de analize economice utilizate în studiul fenomenelor economice

Necesitatea analizei economice a fost determinată de cercetarea complexă a


fenomenelor şi proceselor economice, a factorilor de influenŃă asupra acestora şi
stabilirii relaŃiilor cauză-efect asupra modificării conŃinutului obiectivelor studiate, în
vederea stabilirii deciziilor pentru activitatea viitoare a domeniului cercetat. Prin
obiectul de studiu, analiza economică vizează activităŃile cu caracter economic,
consumatoare de resurse şi generatoare de rezultate. Datorită complexităŃii
fenomenelor şi proceselor economice, tipul de analiză economică utilizat în studiul
acestora este stabilit de anumite criterii:
a. După nivelul la care se desfăşoară există:
- analiză microeconomică, care studiază activitatea individuală a
întreprinderii în realizarea proceselor economice şi determinarea
rezultatelor, precum şi relaŃiile acesteia pe diferite pieŃe;
- analiza macroeconomică studiază comportamentul agenŃilor economici
grupaŃi în categorii omogene (sector, ramură, economie naŃională,
economie mondială), operând preponderent cu mărimi globale sau
agregate.
b. După raportul între momentul efectuării analizei şi al desfăşurării există:
- analiza post-factum (ex-post) care se bazează pe variabile cunoscute,
certe, studiind fenomenul la sfârşitul perioadei şi vizează trecutul şi
prezentul acesteia;
- analiza previzională (perspectivă) presupune determinarea evoluŃiei
viitoare a unui fenomen economic pe baza cercetării factorilor, având la
bază variabile presupuse (incerte), stabilite pe relaŃii de cauzalitate.
c. După natura însuşirilor fenomenului analizat:
- analiza cantitativă cercetează fenomenul prin evaluări cantitative
exprimate prin greutate, grad, suprafaŃă, volum, număr, durată etc.,
stabilind astfel influenŃa factorilor asupra rezultatelor;
- analiza calitativă urmăreşte esenŃa fenomenului şi serveşte la elaborarea
de modele în care sunt stabilite legăturile cauză-efect ale influenŃei
factorilor asupra elementelor fenomenului analizat.
d. După evoluŃia timpului în analiza fenomenului există:

3
- analiza statică, care studiază fenomenele la un moment dat, făcând
abstacŃie de timp şi evidenŃiază relaŃiile dintre elementele şi factorii care
determină o anumită poziŃie a fenomenelor cercetate;
- analiza dinamică urmăreşte fenomenul economic (care prin natura sa nu
este static) în evoluŃie şi scoate în evidenŃă legătura dintre poziŃiile care s-
au succedat sau se vor succeda, pe baza cercetării factorilor care
determină schimbările pozionale.
e. După orizontul de timp al analizelor dinamice există:
- analiză de scurtă durată (pe termen scurt) care vizează perioadele sub un
an (semestru, trimestru, lună) şi serveşte managementului operativ;
- analiză de lungă durată care vizează perioade de peste un an şi serveşte
managementului strategic.
f. După criteriile de studiere a fenomenului cercetat, în practica uzuală se pot
efectua o serie de analize cu scop special:
- analiza economică: vizează funcŃiunea de exploatare, independent de
funcŃiunea financiară;
- analiza tehnico-economică: corelează aspectele tehnice cu aspecte
economice ale fenomenului cercetat;
- analiza financiară: vizează cu precădere situaŃia financiară, rentabilitatea
şi riscurile întreprinderii;
- analiza economico-financiară aprofundată: studiază corelaŃiile dintre
activitatea de exploatare şi activitatea financiară, conducând la
elaborarea diagnosticului economico-financiar.
g. După obiectul analizat există:
- analiza pe ramuri, pe unităŃi organizatorice (trusturi, holdinguri, societăŃi
comerciale, secŃii etc.);
- analiza pe probleme (cifra de afaceri, valoarea adăugată, cheltuieli de
exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli extraordinare, cheltuieli
salariale, rentabilitate etc.).
Criteriile de clasificare a tipurilor de analiză nu sunt epuizate, acestea
multiplicându-se odată cu evoluŃia complexităŃii economice şi de producŃie a
sectorului de activitate analizate.

1.4. Etape în realizarea analizei economico-financiare aprofundate

Complexitatea activităŃilor desfăşurate în cadrul firmelor, caracterul dinamic şi


agresiv al mediului economic fac analiza economico-financiară aprofundată să
devină un sistem complex de tratare a informaŃiilor economice curente şi de
perspectivă ce urmăreşte:
- ameliorarea managementului pe baza unui diagnostic general prestabil;
- adoptarea unor decizii optime privind serviciul datoriei firmei;
- stabilirea unor decizii corespunzătoare privind activitatea bursieră a
firmei;
- analiza comparativă în timp şi spaŃiu a performanŃelor firmei cu cele ale
altor întreprinderi.
Pentru realizarea procesului de analiză economico-financiară aprofundată
care să corespundă obiectivelor stabilite, trebuie să parcurgem următoarele etape:
a. Culegerea şi cercetarea amănunŃită a tuturor datelor şi informaŃiilor
necesare analizei, utilizând un sistem de date şi informaŃii care trebuie să reflecte cât
mai complet situaŃia întreprinderii, apelând la surse interne şi surse externe.

4
Sursele interne provin din sistemul informaŃional contabil, financiar şi statistic
al întreprinderii şi se referă la datele contabilităŃii financiare şi de gestiune, rapoarte
statistice diverse, precum şi alte informaŃii extra-contabile.
Sursele externe provin din afara întreprinderii şi cuprind informaŃii generale pe
plan economic, fiscal şi monetar, informaŃii privind sectorul de activitate al
întreprinderii, precum şi informaŃii de ordin juridic şi legislativ.
b. Verificarea generală a datelor şi informaŃiilor extrase din diverse formulare,
atât din punct de vedere al comparabilităŃiilor, cât şi din cel al respectării legislaŃiei în
vigoare. Se recurge la simplificarea materialului analitic prin rotunjirea valorilor cifrice
şi eliminarea seriilor mici.
c. Efectuarea analizei propriu-zise, prin aplicarea metodologiei proprii în
trepte, se formulează concluzii şi se întocmeşte un raport final de analiză, care se
anexează documentelor de sinteză. Concluziile analizei se pot valorifica şi prin
diagnosticul economico-financiar, ceea ce confirmă utilitatea analizei în decizia
managerului.

1.5. Metoda analizei economico-financiare aprofundate

Ca orice ştiinŃă, analiza economico-financiară aprofundată are metodă proprie


de cercetare ce include un ansamblu de trepte metodologice şi procedee tehnice
utilizate în realizarea obiectivului, legate de: stabilirea şi cuantificarea relaŃiilor
cauzale între indicatorii economico-financiari şi factorii determinanŃi.
Metoda proprie a analizei cuprinde patru trepte succesive:
1. Compararea ca metodă de analiză calitativă vizează obŃinerea unei abateri
a indicatorului faŃă de valoarea de referinŃă luată ca bază de comparaŃie. Abaterea
rezultată din comparaŃie trebuie separată pe cauze generatoare şi interpretată prin
prisma factorilor.
2. Descompunerea este o metodă de analiză calitativă deductivă, de la
general la particular, de la întreg la parte. Metoda permite detalierea şi separarea
factorilor care determină indicatorul, asigurând profunzime studiului şi permiŃând
localizarea cauzelor prin prisma factorilor ce trebuie selectaŃi şi interpretaŃi.
Descompunerea poate fi făcută din mai multe puncte de vedere: după timpul de
formare a rezultatelor, după locul lor de formare, după elementele structurale care îi
compun.
3. Stabilirea influenŃei factorilor cuprinde mai multe procedee cantitative de
cuantificare a acŃiunii fiecărui factor asupra indicatorului, ceea ce constituie elementul
central al analizei.
Stabilirea influenŃei factorilor este realizată prin unitatea a două laturi distincte:
precizare a sistemului de legături cauzale între factori şi indicator şi cuantificarea
influenŃei factorilor asupra abaterii indicatorilor. Între factori pot exista două tipuri de
legături: deterministe (funcŃionale) şi de corelaŃie (stocastice). Legăturile deterministe
(funcŃionale) sunt exprimate prin operaŃii matematice (produs, raport, sumă,
diferenŃă), dependenŃele fiind stricte, iar influenŃele factorilor putându-se calcula cu
precizie. În cazul legăturilor de corelaŃie dependenŃele pot fi doar estimate statistic
prin metode de analiză regresională, ele având un anumit grad de probabilitate.
4. Generalizarea rezultatelor este o metodă inductivă de cercetare de la
particular la general, care vizează reunirea părŃilor componente studiate pe trepte
anterioare într-un tot unitar. Generalizarea reŃine ceea ce este fundamental şi tipic,
elementele esenŃiale trebuind separate de cele nesemnificative, colaterale.

5
1.6. Procedee de calcul utilizate în analiza economico-financiară aprofundată

În scopul cuantificării influenŃei factorilor asupra modificării indicatorului se


utilizează mai multe procedee de calcul, în funcŃie de natura legăturii dintre factori,
după cum urmează:
1. În cazul relaŃiilor deterministe, sub formă de produs sau raport se utilizează
substituŃia în lanŃ, care se bazează pe patru reguli de bază:
a. Ierarhizarea ştiinŃifică a factorilor, după natură şi importanŃă;
b. Începerea substituirii cu factorii cantitativi (principali) şi continuarea ei cu
factorii calitativi (secundari);
c. Succesiunea substituirilor: fiecare factor este considerat variabil în momentul
substituirii, ceilalŃi fiind menŃinuŃi constanŃi;
d. MenŃinerea factorului substituit ca stare până la capăt.

a
R = a · b · c sau R =
b
diferenŃă R = a + b - c

2. În cazul relaŃiilor de tip stocastic când factorii nu pot fi măsuraŃi cantitativ,


influenŃele acestora se stabilesc prin corelaŃia statistică pe baza analizei
regresionale: utilizarea corectă a corelaŃiei în analiza economico-financiară
aprofundată este condiŃionată de stăpânirea metodologiei statistice, vizând
cunoaşterea temeinică a bazelor matematice şi logice ale acesteia şi interpretarea
corectă a valorii coeficientului corelaŃiei.

6
Capitolul 2 - ANALIZA ECONOMICĂ PRIVIND ACTIVITATEA
DE PRODUCłIE ŞI COMERCIALIZARE

2.1. Sistemul de indicatori valorici utilizaŃi pentru caracterizarea activităŃii de


producŃie şi comercializare

În analiza economică-financiară aprofundată se utilizează un sistem de


indicatori valorici meniŃi în dimensionarea activităŃii de producŃie şi comercializare,
după cum urmează:
a. Cifra de afaceri este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază
capacitatea unei întreprinderi de a obŃine venituri din operaŃiunile comerciale curente.
Cifra de afaceri face parte din categoria indicatorilor de rezultate economico-
financiare, contribuind la diagnosticarea şi evaluarea economică a întreprinderii, la
estimarea eficienŃei managementului practicat.
b. ProducŃia obŃinută destinată livrării (Qf) indicator care este denumit şi
producŃia marfă fabricată.
ProducŃia marfă fabricată se poate determina pe baza următoarei relaŃii:
Qf = Vpf + Vle + Vsp, unde:
Qf - producŃia destinată livrării;
Vpf - valoarea produselor fabricate (produse finite semifabricate destinate livrării şi
produse reziduale);
Vle - valoarea lucrărilor executate;
Vsp - valoarea serviciilor prestate.
ProducŃia destinată livrării este un indicator care se utilizează în stabilirea
corelării cu indicatorii de efort în vederea calculării eficienŃei activităŃii întreprinderii.
c. ProducŃia exerciŃiului sau producŃia globală (Qe) reflectă în expresie
valorică, volumul toal al activităŃii de producŃie desfăşurate de către o firmă pe
perioada unui exerciŃiu financiar. Acest indicator este calculat şi utilizat în analiza
activităŃii întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaŃie unde producŃia neterminată are un
volum însemnat, iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de
timp.
ProducŃia exerciŃiului este formată din producŃia vândută (cifra de afaceri),
variaŃia producŃiei stocate şi producŃia imobilizată.
Qe = Qv + ∆Qs + Qi, unde:
Qv - producŃia vândută (exclusiv TVA);
∆Qs - variaŃia producŃiei stocate;
Qi - producŃia imobilizată.
d. Valoarea adăugată (VA) reprezintă surplusul de venituri peste valoarea
consumurilor provenind de la terŃi, respectiv bogăŃia creată prin valorificarea
resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii. Acest indicator este
indicator de performanŃă economico-financiară şi, totodată, indicator utilizat în
sistemul fiscalităŃii.
e. Valoarea adăugată netă (Van) exprimă valoarea nou-creată într-o perioadă
de timp şi se determină deducând din valoarea adăugată cheltuielile cu amortizarea.

2.2. Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obŃinute din activităŃi comerciale


curente, fiind unul dintre cei mai importanŃi indicatori de măsurare a performanŃelor

7
economice ale unei întreprinderi. Ca indicatori de analiză, valoarea cifrei de afaceri
permite determinarea poziŃiei pe piaŃă a unei firme, oferă informaŃii despre dinamica
activităŃii, şansele de extindere a afacerii sau importanŃa întreprinderii în cadrul
sectorului.
Pentru analiza cifrei de afaceri se folosesc indicatorii operaŃionali precum:
- cifra de afaceri netă (CA), indicator format din totalitatea veniturilor obŃinute
din vânzarea bunurilor, lucrările executate şi serviciile prestate aflate în activitatea
curentă a întreprinderii inclusiv subvenŃiile pentru exploatare;
- cifra de afaceri medie, denumită şi preŃ mediu de vânzare, care reprezintă
venitul obŃinut pe o unitate de produs sau serviciu şi se determină pe baza relaŃiei:
CA
CA = , în care Q reprezintă volumul fizic al vânzărilor;
Q
- cifra de afaceri marginală (CAm) reflectă variaŃia veniturilor din vânzări
generată de creşterea cu o unitate a volumului fizic al vânzărilor:
∆CA CA 1 − CA o
CAm = = ;
∆Q Qi − Q o
- cifra de afaceri critică (CAcr) evidenŃiază pragul de rentabilitate a
întreprinderii şi constituie acel nivel al veniturilor din vânzări necesar acoperirii
integrale a cheltuielilor de exploatare. RelaŃia de calcul a fost stabilită pornind de la
ipoteza de bază, conform căreia profitul este nul în momentul atingerii pragului de
rentabilitate, iar cheltuielile totale în raport cu volumul de activitate se grupează în
cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile:
Ch f
CAcr = , unde:
1- R v
Chf - cheltuieli fixe;
Rv - rata cheltuielilor variabile, respectiv cheltuielile variabile medii la un leu cifră de
afaceri, respectiv:
C
Rv = v
CA

2.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri

Caracterizarea evoluŃiei cifrei de afaceri este realizată prin analiza dinamicii


acesteia pe baza:
a. modificărilor (abaterilor) absolute cu bază fixă (BF) sau în lanŃ (BL):
∆CABF = CAcr - CAo sau ∆CABL = CAn - CAn-i
b. indicilor cu bază fixă sau în lanŃ:
CA n CA n
ICABF = x 100 sau ICABL = x 100
CA o CA n -i
c. ritmul mediu anual de creştere:
CA n
R = ( n -i - 1) x 100
CA o
Studiul cifrei de afaceri (vânzărilor) pe o perioadă mai mare de timp oferă
informaŃii despre activitatea întreprinderii şi tendinŃa ei, prin încadrarea acesteia sau
a obiectului de activitate (produs/serviciu) în una dintre fazele ciclului de viaŃă:
lansare, creştere, maturitate, declin.
Pentru a avea relevanŃă în stabilirea strategiei de dezvoltare a întreprinderii,
dinamica societăŃii analizate trebuie comparată cu dinamica pieŃii, respectiv a
sectorului de activitate.

8
2.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri

În analiza economică financiară, o importanŃă deosebită în determinarea


cauzelor şi eliminarea rezervelor în creşterea cifrei de afaceri o are studierea
structurii vânzărilor.
Analiza structurată se poate realiza pe diverse trepte:
- pe tipuri de activităŃi, unde se determină contribuŃia activităŃilor
întreprinderii la realizarea cifrei de afaceri (de exemplu: producŃie, prestări
servicii, turism, comerŃ ş.a.);
- pe grupe de produse (mărfuri), având în vedere nomenclatorul de
produse realizate de întreprindere;
- pe tipuri de clienŃi. Aceşti parteneri condiŃionează dimensiunea şi
performanŃele activităŃii oricărei întreprinderi.
Metodologia de diagnosticare a activităŃii întreprinderii, în funcŃie de structura
cifrei de afaceri este completă şi constă din:
a. determinarea ponderii deŃinute de diferite elemente (produse, mărfuri,
servicii, activităŃii, secŃii) în totalul cifrei de afaceri, utilizându-se mărimile relative de
structură:
Ca i
gi = x 100, unde:
CA
gi - ponderea deŃinută de categoria "i" în totalul cifrei de afaceri;
Cai - cifra de afaceri realizată de categoria "i";
CA - cifra de afaceri totală.
b. efectuarea de comparaŃii ale structurii activităŃii economice aferente mai
multor exerciŃii financiare, caz în care se utilizează coeficientul de structură Gini-
Struck.
2
n∑ g i - i
G= , unde:
n -1
n - numărul de termeni ai seriei;
gi - structura vânzărilor pe categorii de activităŃi, grupe de produse, unităŃi operative
ş.a.
Coeficientul de concentrare Gini-Sturck poate lua valorile care aparŃine
intervalului (0; 1), semnificaŃia acestora fiind:
- G→1, atunci în structura activităŃii întreprinderii un nr.redus de elemente
componente deŃine o pondere foarte importantă în cifra de afaceri, gradul de
concentrare a activităŃii este ridicat;
- G→0, vânzările sunt repartizate relativ uniform între categoriile de structurare
a activităŃii.

2.2.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Scopul analizei factoriale este pentru determinarea aportului diferiŃilor factori


de influenŃă asupra modificării cifrei de afaceri, precum şi identificarea soluŃiilor
pentru redresarea activităŃii sau îmbunătăŃirea performanŃelor viitoare.
Pentru întreprinderile de producŃie cu profil industrial se utilizează mai multe
categorii de modele, precum:
a1. Modele care exprimă corelaŃia dintre resursele umane şi cifra de
afaceri:
Q CA
CA = Ns x f x , unde:
Ns Qf
CA - cifra de afaceri;
9
Ns - nr.mediu al personalului;
Qf - producŃia obŃinută destinată livrării;
Qf
- productivitatea medie anuală a muncii (calculată pe baza producŃiei
Ns
destinate livrării).

Dinamica indicatorului:
Q CA i Q CA o
∆CA = Ns1 • f1 ⋅ − N s1 ⋅ fo ⋅ (influenŃa factorilor)
N s1 Q fi N so Q fo
EficienŃa activităŃii întreprinderii este realizată dacă:
IQ
IQf > INs ⇒ f > 0
IN s
I
De asemenea: ICA > IQf ⇒ CA > 0
IQ f
N op Q f Q CA
a2. CA = Ns x x x f x , unde:
N s N op N op Q f
Nop - nr.mediu al personalului operativ;
N op
- ponderea personalului operativ în totalul personalului salariat;
Ns
Qf
- productivitatea medie a personalului operativ.
N op
EficienŃa activităŃii creşte atunci când ponderea personalului Nop este crescută
în cadrul N.
a3. CA = Ns · Nz · Nh · Wh , unde:
Ns - nr.de salariaŃi;
Nz - nr.de zile lucrate;
Nh - nr.de ore lucrate;
Wh - productivitatea medie a muncii...
b. Modele de analiză care exprimă corelaŃia dintre potenŃialul tehnic al
întreprinderii şi cifra de afaceri.
M Q CA
b1. CA = Ns x f x f x
Ns M f Qf
M M ' Q CA
b2. CA = Ns x f x f x f x , unde:
Ns M f M f ' Qf
Mf - valoarea medie a mijloacelor fixe;
Mf' - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive;
Mf
- gradul de înzestrare a muncii;
Ns
Mf'
- ponderea mijloacelor fixe direct productive în totalul mijloacelor fixe (compoziŃia
Mf
tehnologică a mijloacelor fixe);
Qf
- randamentul mijloacelor fixe direct productive (producŃia obŃinută destinată
Mf'
livrării la un leu mijloace fixe).

10
Gradul de înzestrare tehnică a muncii este pentru întreprindere un indicator
relevant, care reflectă materializarea efortului investiŃional al acesteia. Într-o
economie concurenŃială, cel mai bine plasat va fi agentul economic care are un grad
de înzestrare ridicat.
c. Modele care exprimă corelaŃia dintre cifra de afaceri şi gradul de asigurare
a forŃei de muncă cu active circulante (stocuri de materii prime, materiale etc.):
S CA
CA = Ns x t x
N s St'
St
Raportul evidenŃiază valoarea medie a stocurilor aferentă unui salariat
Ns
sau gradul de asigurare cu stocuri a angajaŃilor.
CA
Raportul exprimă viteza de rotaŃie a activelor circulante exprimată ca
St'
St
nr.de rotaŃii şi se corelează perfect cu , oferind o imagine asupra eficienŃei
Ns
muncii, a calităŃii şi structurii stocurilor.
d. Modele care exprimă corelaŃia dintre volumul producŃiei vândute şi cifra de
afaceri.
Modelele de analiză factorilaă a cifrei de afaceri sunt construite în funcŃie de
caracterul producŃiei, astfel:
a. În cazul în care producŃia vândută este omogenă, fiind diferenŃiată doar pe
modele, sortimente, calităŃi etc., se foloseşte modelul:
n

∑g x p
i =1
i i
CA = Q x p, iar p = , unde:
100
Q - volumul fizic al producŃiei vândute;
p - preŃul mediu de vânzare unitar;
gi - structura producŃiei vândute pe produse;
pi - preŃul de vânzare aferent producŃiei de tip "i".
b. Cînd producŃia vândută nu are caracter omogen, modelul de analiză devine:
CA = ∑qvi x pi , în care:
qvi - volumul producŃiei vândute pentru produsele de tip "i".

2.2.4. Analiza cotei de piaŃă


Evaluarea poziŃiei concurenŃiale a întreprinderii este o operaŃiune complexă
care se realizează prin utilizarea unui set divers de metode şi instrumente. Pe baza
utilizării indicatorului cifră de afaceri se poate determina poziŃia concurenŃială a
întreprinderii la un moment dat, folosind indicatorul cotă de piaŃă.
Cota de piaŃă permite poziŃionarea societăŃii în cadrul sectorului de activitate
sau în raport cu concurenŃii săi.
Principalii indicatori utilizaŃi în analiza cotei de piaŃă sunt:
a. Cota de piaŃă absolută sau globală (Cabs) exprimă poziŃia întreprinderii pe
piaŃa (sectorul/ramura) pe care acŃionază:
CA
Cabs = n i x 100 , unde:
∑ CA i
i =1
CAi - cifra de afaceri a întreprinderii analizate;

11
n

∑ CA
i =1
i - cifra de afaceri totală a sectorului/ramurii.

b. Cota de piaŃă relativă (Crel) exprimă poziŃia întreprinderii în raport cu liderii


de piaŃă, prin utilizarea uneia dintre relaŃiile:
CA i
Crel = x 100 , unde:
CA L
CAL - cifra de afaceri a celui mai important concurent de pe piaŃă.
Pentru poziŃionarea corectă a întreprinderii în mediul său concurenŃial sunt
necesare informaŃii suplimentare privind:
1. principalii concurenŃi direcŃi;
2. activitatea globală a întreprinderii (performanŃe);
3. situaŃia cifrei de afaceri pe fiecare cuplu de produs-piaŃă;
4. tipul de clientelă şi repartiŃia cifrei de afaceri după acest criteriu.

2.3. Analiza valorii adăugate


2.3.1. Definirea şi analiza dinamicii şi structurii valorii adăugate

Valoarea adăugată este unul din cei mai importanŃi indicatori de reflectare a
performanŃelor economico-financiare ale unei firme. Pe baza valorii adăugate
considerăm că poate fi apreciată adevărata dimensiune a activităŃii unei firme, fiind
expresia rolului acesteia în mediul economic. Spre deosebire de cifra de afaceri, care
include şi valoarea cumpărărilor de materii prime, materiale şi servicii care se
regăsesc în cifra de afaceri a firmelor furnizoare, valoarea adăugată cuprinde numai
echivalentul activităŃii întreprinderii în cauză.
Valoarea adăugată poate fi determinată prin două metode:
a. Metoda sintetică, conform căreia din volumul total al activităŃii de producŃie
şi comercializare a firmei se scad consumurile intermediare de la terŃi. În cazul în
care firma desfăşoară numai activitate de producŃie, valoarea adăugată se determină
astfel:
VA = Qe - M , unde:
M - consumurile intermediare de la terŃi aferente activităŃii de producŃie.
În situaŃia în care întreprinderea desfăşoară, pe lângă activitatea de producŃie
şi activitate de comerŃ, valoarea adăugată se stabileşte astfel:
VA = (Qe + Mc) - M' , unde:
Mc - marja comercială;
M' - consumurile intermediare de la terŃi (pentru firmele cu activitate de producŃie şi
comercializare).
b. Metoda de repartiŃie (aditivă), potrivit căreia valoarea adăugată este
rezultatul însumării următoarelor elemente: salarii şi contribuŃii privind asigurările şi
protecŃia socială, amortizare, provizioane aferente exploatării, dobânzi, impozite şi
taxe (exclusiv impozitul pe profit), rezultatul exploatării recalculat (rezultatul aferent
cifrei de afaceri din care se scad dobânzile).
Abordând valoarea adăugată potrivit acestei metode, rezultă că ea serveşte la
remunerarea următorilor subiecŃi (parteneri sociali): salariaŃi, acŃionari, stat, instituŃiile
care acordă credite întreprinderi etc.
Valoarea adăugată poate fi analizată din punct de vedere metodologic atât în
mărimi absolute, pe baza evoluŃiei elementelor componente, cât şi în mărimi relative,
sub forma ratelor valorii adăugate.
În cazul întreprinderilor industriale, pot fi considerate ca operaŃionale
următoarele rate:
a. rata medie a valorii adăugate aferentă cifrei de afaceri:

12
VA
Rva = x 100
CA
Această rată reflectă ponderea valorii adăugate în cifra de afaceri şi măsoară
gradul de integrare pe verticală a întreprinderilor cu activităŃi de producŃie şi
comercializare. Pe baza acestui indicator se poate aprecia strategia industrială a
întreprinderii, respectiv gradul de utilizare a factorilor de producŃie. În cazul în care
gradul de integrare se apropie de 1, atunci în întreprindere se parcurg un număr
mare de etape pentru obŃinerea produsului finit. Aprecierea eficienŃei integrării se
impune a fi făcută în corelaŃie cu riscul din exploatare, care depinde îndeosebi de
mărimea cheltuielilor fixe şi rentabilitatea întreprinderii.
b. Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se
construiesc pe baza elementelor comparate ale valorii adăugate, determinată potrivit
metodei aditive şi servesc la efectuarea de comparaŃii sectoriale şi între exerciŃii
financiare.
Ratele de structură (remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea
deŃinută de fiecare element component (ca expresie a remunerării partenerilor
sociali) la valoarea adăugată.
c. Rata valorii adăugate la 100 lei sau 1.000 lei active imobilizate, constituie în
fapt un indicator de eficienŃă economică. Creşterea potenŃialului tehnic al muncii
crează premizele obŃinerii de efecte care, prin nivelul lor, reflectă utilizarea eficientă a
acestuia.

2.3.2. Analiza factorială a valorii adăugate

Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza pe baza


modelelor:
M
a. Va = Qe(1 - ) = Qe x va
Qe
Q VA
b. Va = Ns · e · = Ns x W a x va
Ns Qe
M f M f' Q VA
c. Va = Ns · · · e ·
N s M f M f' Q e
Qe - producŃia exerciŃiului.
va - valoarea adăugată medie la 1 leu producŃie a exerciŃiului.

2.4. Analiza producŃiei fizice

2.4.1. Analiza realizării progrmaului de producŃie fizică pe sortimente

ProducŃia fizică reprezintă totalitatea valorilor de întrebuninŃare rezultate din


activitatea productivă şi care pot fi puse în circuitul economic, în scopul satisfacerii
într-o manieră durabilă a nevoilor pieŃii.
Sarcinile analizei programului de producŃie pe sortimente constau în relevarea
atât a gradului de realizare a obligaŃiilor asumate prin contractele încheiate cu
beneficiarii, cât şi a modului de satisfacere a criteriului eficacităŃii în alocarea şi
utilizarea potenŃialului intern al întreprinderii.
Realizarea analizei programului de producŃie pe sortimente se face prin:
a. indicii individuali de îndeplinire a programului de producŃie pe fiecare
sortiment în parte. La nivelul fiecărui sortiment, procedeul de analiză recomandat
este indicele volumului fizic al producŃiei, stabilit pe baza relaŃiei:

13
qi
iq = 100 , unde:
qo
q - volumul fizic al producŃiei obŃinute.
Rolul indicilor volumului fizic este de a semnala sortimentele şi proporŃia de
realizare sau nerealizare a programului de fabricaŃie.
b. Coeficientul mediu de sortiment (Ks).
Acest procedeu se utilizează pentru a caracteriza gradul de realizare a
programului de fabricaŃie pe total întreprindere, în cazul unei producŃii eterogene.
Coeficientul mediu de sortiment se stabileşte având în vedere principiul de
bază conform căruia nu se acceptă compensarea nerealizărilor înregistrate la
anumite sortimente de către depăşirile de la alte sortimente, ceea ce face ca nivelul
coeficientului să fie egal sau mai mic decât 1 sau 100 (Ks ≤ 1 sau 100).
Principalele modalităŃi de determinare a coeficientului mediu de sortiment sunt
următoarele:

b1. Ks =
∑ qminp o , unde:
∑ qopo
∑qminpo - valoarea recalculată a producŃiei fabricate în limitele programate, care se
stabileşte comparând valoarea efectivă cu valoarea programată a
producŃiei pe fiecare sortiment, luândus-e în calcul valoarea minimă;
∑qopo - valoarea programată a producŃiei fabricate.

b2. Ks =
∑ ∆qp , unde:
∑ qopo
∑|∆qp| - reprezintă suma abaterilor negative pe sortimente, respectiv suma
nerealizărilor faŃă de programul de fabricaŃie.
c. Coeficientul de nomenclatură (Kn).
Prin calcularea sa se determină, din punct de vedere fizic, gradul de realizare
a programului de producŃie la nivel de întreprindere, utilizând relaŃia:
n
Kn = 1 - , unde:
N
N - numărul total al sortimentelor (poziŃiilor) din nomenclatorul de fabricaŃie;
n - numărul sortimentelor (poziŃiilor) la care programul de producŃie nu a fost realizat.
Necesitatea utilizării coeficientului de nomenclatură se justifică prin situaŃiile
îmtâlnite în activitatea practică a întreprinderilor, cum ar fi:
- neîndeplinirea programului de fabricaŃie la un singur sortiment, dar într-o
proporŃie foarte mare;
- neîndeplinirea programului de fabricaŃie la mai multe sortimente, dar în
proporŃie mai mică.
Acest coeficient acordă aceeaşi importanŃă tuturor produselor, indiferent de
ponderea lor în volumul producŃiei, ceea ce-i conferă o valoare informaŃională mai
limitată decât a coeficientului mediu de sortiment.

2.4.2. Analiza structurii producŃiei fizice

Prin structura producŃiei se înŃelege ponderea pe care o deŃine fiecare


sortiment în totalul producŃiei. Pentru caracterizarea modului de realizare a
programului de producŃie din punctul de vedere al structurii, în procesul de analiză se
utilizează următoarele procedee:
a. ponderile (se compară ponderile efective cu cele programate pe fiecare
sortiment în parte, iar orice abatere rezultată, în sensul creşterii sau scăderii, denotă
nerespectarea structurii stabilite prin program);

14
b. coeficientul mediu de structură sau sortiment (Ka)
Mărimea coeficientului mediu de structură poate fi egală sau mai mică decât 1
sau 100 (Ka ≤ 1 sau 100), în următoarele situaŃii:
- coeficientul este egal cu 1 sau 100, situaŃie în care programul de
producŃie a fost îndeplinit de 100%, depăşit sau neîndeplinit în aceeaşi
proporŃie la toate sortimentele prevăzute în nomenclatorul de fabricaŃie al
întreprinderii;
- coeficientul este mai mic decât 1 sau 100 când programul pe sortimente a
fost realizat în proporŃii diferite.
Coeficientul mediu de structură se determină la nivel de întreprindere pe baza
relaŃiei:
n

∑ q minp
i =1
i o
Ka = n
, unde:
∑q p
i =1
i o

∑qiminpo - valoarea producŃiei executată în contul structurii programate.

2.5. Analiza calităŃii produselor

Calitatea este definită ca fiind gradul în care un produs, prin totalitatea


caracteristicilor tehnice, eocnomice, sociale şi de exploatare, satisface nevoia pentru
care a fost creat.
Calitatea se formează în procesle de concepŃie şi execuŃie şi se verifică în
procesul de consumare a bunurilor şi serviciilor, unde se manifestă caracteristicile:
- tehnice, care reprezintă însuşiri proprii valorii de întrebuniŃare;
- de disponibilitate, în sensul de a-şi realiza funcŃiile de-a lungul ciclului de
viaŃă;
- economice şi tehnico-economice (randament, cost, preŃ);
- psihosenzoriale, determinate de efecte estetice, organoleptice,
ergometrice;
- socio-economice (efecte asupra mediului, a sănătăŃii etc.).
Analiza calităŃii produselor este realizată prin:
a. coeficientul mediu de calitate pe produs (Ki) care reprezintă media
aritmetică ponderală între volumul producŃiei (qi) sau ponderea fiecărui sortiment în
totalul producŃiei (gi) şi coeficientul de calitate (Ki).
n n

∑q pi =1
i i ∑g p
i =1
i i
Ki = n
sau p =
100
∑ qi
i =1
SituaŃia este favorabilă pentru întreprindere când coeficientul mediu de calitate
pe produs tinde către 1 (Ki → 1, simbol al calităŃii superioare).
b. preŃul mediu de vânzare (p)
n n

∑ qipi
i =1
∑g p
i =1
i i
p= n
sau p = , unde:
100
∑q
i =1
i

pi - preŃul unitar al produselor din clasa de calitate "i".


Nivelul calităŃii pe baza preŃului mediu de vânzare (Kp) poate fi relevat prin
raportul dintre preŃul mediu de vânzare (pi) şi cel aferent bazei de comparaŃie (po).

15
pi
Kp =
po
Când Kp > 1, aceasta reflectă o îmbunătăŃire a calităŃi producŃiei pe produs
(pi > po), ca efect al creşterii ponderii producŃiei de calitate superioară în totalul
producŃiei aferente produsului analizat.
c. rata defectelor
n

∑ nd
i =1
i ⋅ np i
Rdf = , unde:
Np
ndi - nr.de produse pe categorii de defecte;
npi - nr.de puncte pe categorii de defecte;
Np - nr.de produse supuse verificării.
Rata efectivă a defectelor se compară cu rata admisibilă pentru acea
categorie de produse.
d. rata gradului de disponibilitate a produsului (Rd)
1 t
Rd = , iar α = nf , unde:
1+ α tn
tnf - timpul de nefuncŃionare a unui produs pe durata de viaŃă economică;
tn - timpul normal de funcŃionare a produsului.
Cu cât Rd < 1, cu atât calitatea produsului este mai nesatisfăcătoare.

2.6. Analiza producŃiei exerciŃiului

ProducŃia exerciŃiului este indicatorul care dimensionează întreaga activitarte


desfăşurată de întreprindere în cursul unui exerciŃiu, fiind utilă şi necesară în analiza
volumului activităŃii întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaŃie, unde finalizarea
produselor are o durată relativ mare (peste o lună) şi în consecinŃă, producŃia
neterminată (în curs de execuŃie) deŃine o pondere mare.
ProducŃia exerciŃiului (Pex) se compune din bunurile şi serviciile produse de
întreprindere, indiferent de destinaŃie: vânzare, stocare sau imobilizare, fiind
apreciată ca o producŃie gloabală a exerciŃiului financiar.
ProducŃia exerciŃiului se determină prin însumarea producŃiei vândute (Pv) cu
producŃia stocată (Ps) şi cu producŃia imobilizată (Pi):
Pex = Pv + Ps + Pi
ProducŃia vândută cuprinde produsele vândute şi serviciile prestate la preŃ de
facturare (exclusiv taxa pe valoare adăugată).
ProducŃia stocată cuprinde variaŃia stocurilor de produse finite, producŃie
neterminată şi este diferenŃa dintre structurile finale (Sf) şi stocurile iniŃiale (Si):
∆S = Sf - Si (±)
ProducŃia imobilizată cuprinde lucrările efectuate de întreprindere, fără a fi
destinate pieŃii, fiind supuse conservării şi folosirii în interes propriu, cum sunt:
imobilizările corporale şi necorporale realizate în regie proprie şi alte investiŃii
efectuate prin efort propriu.
Deşi totalizează volumul activităŃii întreprinderii în cursul unui exerciŃiu
financiar, producŃia exerciŃiului prezintă dezavantajul neomogenizării elementelor
luate în calcul, ceea ce afectează comparabilitatea: producŃia vândută este evaluată
la preŃuri de vânzare (exclusiv TVA), producŃia stocată care poate cuprinde şi
provizioanele pentru depreciere şi producŃia imobilizată sunt evaluate în costuri.

16
Capitolul 3 - ANALIZA POTENłIALULUI INTERN AL ÎNTREPRINDERII

3.1. Analiza gestiunii resurselor umane

Resursele umane, alături de mijloacele fixe, obiectele de inventar, precum şi


alături de pământ, terenul agricol, participă direct la realizarea procesului de
producŃie, având un rol decisiv atât în obŃinerea bunurilor materiale, în executarea de
lucrări şi prestarea de servicii, cât şi în managementul activităŃilor firmei şi
eficientizarea acestora.

3.1.1. Analiza cantitativă a resurselor umane

Aprecierea cantitativă a forŃei de muncă poate să fie realizată prin:


- nr.de salariaŃi la un moment dat reprezintă efectivul de salariaŃi şi se
urmăreşte la începutul şi la sfârşitul perioadei de gestiune. Acest indicator indică
nr.de salariaŃi angajaŃi cu contracte individuale de muncă, pe durată determinată sau
nedeterminată, existenŃi la un moment dat (începutul sau sfârşitul anului);
- nr.de personal la un moment dat exprimă nr.de salariaŃi la o anumită dată, la
care se adaugă şi nr.de persoane cu contract de prestări servicii, colaborare,
convenŃii etc.;
- numărul mediu de salariaŃi este un indicator calculat ca urmare a mişcării
personalului (în cursul anului au loc intrări şi ieşiri de salariaŃi) şi este apreciat ca fiind
indicator de flux. Numărul mediu de salariaŃi se calculează ca o medie aritmetică
simplă a efectivului zilnic de salariaŃi. Se poate calcula la nivelul unei luni, unui
trimestru sau la nivelul anului;
- nr.mediu de personal se calculează ca o medie aritmetică simplă a
efectivului zilnic de personal (salariaŃi plus colaboratori);
- nr.maxim admisibil de personal reprezintă limita superioară a nr.de personal.

3.1.2. Analiza mobilităŃii şi stabilităŃii resurselor umane

La nivelul întreprinderii, analiza mobilităŃii şi stabilităŃii forŃei de muncă se


realizează cu ajutorul unor indicatori specifici:
a. Indicatori ai mobilităŃii forŃei de muncă:
- coeficientul mediu al intrărilor de personal:
I
Ci = , unde:
Np
I - total intrări de personal în cursul perioadei;
Np - nr.mediu de personal.
- coeficientul mediu al ieşirilor de personal:
E
Ce = , unde:
Np
E - total ieşiri de personal (din cauze normale) în cursul perioadei.
- coeficientul mediu al mişcării totale de personal:
I+E
Cm =
Np

17
- coeficientul fluctuaŃiei forŃei de muncă:
E
Cf = N , unde:
Np
EN - total ieşiri de personal din motive nejustificate, în cursul perioadei.

3.1.3. Analiza calificării personalului

Calitatea forŃei de muncă se exprimă prin gradul de calificare a personalului şi


prezintă importanŃă în utilizarea eficientă a acestuia, concordanŃa dintre calificare şi
tehnologia de fabricaŃie fiind condiŃia de bază a asigurării calităŃii producŃiei şi a
veniturilor salariale ale personalului.
Analiza calificării personalului vizează aspecte privind:
1. Structura personalului după formele de obŃinere a calificării profesionale.
Acest aspect se stabileşte prin metoda grupărilor din statistică şi vizează provenienŃa
acestora din: şcoli profesionale, licee de specialitate, ucenicie la locul de muncă,
cursuri specializare, învăŃământ superior etc.
2. Gradul de calificare medie a muncitorilor şi concordanŃa acestuia cu
cerinŃele tehnologiei de fabricaŃie. Analiza gradului de calificare a muncitorilor
permite caracterizarea de ansamblu a calităŃii forŃei de muncă pe baza coeficientului
mediu determinat astfel:
n n

∑ NiKi
i =1
∑g K
i =1
i i
KM = = = , unde:
Ni 100
Ni - nr.de muncitori cu categoria de calificare "i";
Ki - categoria de calificare (1-7);
gi - structura muncitorilor pe categorii.
Cu cât coeficientul Km este mai apropiat de categoria superioară, cu atât
calificarea medie a muncitorilor este mai ridicată.
ConcordanŃa dintre calificarea medie şi tehnologia de fabricaŃie, condiŃie a
utilizării raŃionale a personalului şi asigurării câştigului salarial, rezultă din
compararea categoriei medii a muncitorilor (KM) cu categoria lucrărilor (KL):
n n

∑ Vi K i
i =1
∑g K
i =1
i i
KL = n
= , unde:
100
∑V
i =1
i

Vi - volumul de lucrări pe categorii de calificare;


SL - structura lucrărilor pe categorii.
Din comparaŃie pot rezulta următoarele situaŃii:
K
a. KM = KL sau M = 1 - concordanŃa optimă.
KL
K
b. KM > KL sau M > 1 - discordanŃă în defavoarea muncitorilor.
KL
K
c. KM < KL sau M < 1 - discordanŃă în defavoarea lucrărilor.
KL
Orice neconcordanŃă între calificarea medie a muncitorilor şi categoria medie
a lucrărilor are ca efect majorarea costurilor de producŃie, fie ca urmare a subutilizării
personalului din punct de vedere al calificării, fie ca urmare a unei calificări
insuficiente a personalului şi este generatoare de rebuturi în procesul de producŃie.

18
3.1.4. Analiza utilizării timpului de muncă

Utilizarea deplină a forŃei de muncă impune folosirea integrală a fondului de


timp, în calitate de factor extensiv de creştere a producŃiei.
Fondul anual de timp se evaluează în om-zile şi în om-ore şi este evidenŃiat în
balanŃa timpului de muncă, în care sunt înscrise următoarele categorii de timp:
1. Timp calendaristic: Tc = N · 365 (om-zile) = N · 365 · 24 (om-ore);
2. Timp maxim disponibil: Tdisp = Tc (sărbători + zile de repaus legal);
3. Timp efectiv: Te - Tdisp - Întreruperi totale (om-ore).
Pe baza elementelor din balanŃa timpului de muncă se determină următorii
indicatori ce caracterizează folosirea timpului de muncă:
a. Gradul de utilizare a timpului disponibil:
T
Gd = e · 100 (%)
Tdisp
b. Durata medie a anului de muncă în zile:
T (om - zile)
Z= e
N
c. Durata medie a zilei de muncă:
T (om - ore)
N= e
Te (om - zile)

3.1.5. Analiza productivităŃii muncii

Utilizarea raŃională a resurselor umane vizează şi productivitatea muncii, ca


indicator de evaluare a eficienŃei muncii omeneşti. Ca indicator de eficienŃă,
productivitatea muncii reflectă randamentul de utilizare a forŃei de muncă, prin
comensurarea efectului economic (producŃia, beneficiul) cu efortul depus (nr.de
personal, timpul de lucru).
Productivitatea muncii poate fi definită printr-un sistem de indicatori direcŃi şi
indirecŃi şi marginali:
a. Indicatorii direcŃi exprimă cantitatea de produse obŃinute în unitatea de timp
sau de o persoană şi se determină ca raport între volumul producŃiei (Q) şi consumul
de muncă (L): W m = Q/L.
b. Indicatorii indirecŃi exprimă consumul de muncă încorporat în unitatea de
producŃie şi se calculează prin raportul: W m = L/Q.
În funcŃie de modul de evaluare deosebim:
Q
1. Productivitatea medie anuală: W a = (lei, unităŃi naturale/ persoană).
N
Q
2. Productivitatea medie zilnică: W o = (lei, unităŃi materiale/om-zi).
T(om - zile)
Q
3. Productivitatea medie orară: W h =
T(om - ore)
Indicatorii marginali ai productivităŃii muncii reflectă variaŃiile factorilor şi se
determină prin raportul: W m = ∆Q/∆L, respectiv ∆L/∆Q.

3.2. Analiza gestiunii resurselor materiale

Problemele de bază ale analizei gestiunii resurselor materiale se referă la


asigurarea cantitativă, calitativă şi eficienŃa utilizării lor privind gestiunea: mijloacelor
fixe şi stocurilor de materiale.

19
3.2.1. Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Aprecierea corectă a potenŃialului întreprinderii şi a eficienŃei utilizării acestuia
necesită luarea în considerare a tuturor elementelor de mijloace fixe care sunt
achiziŃionate pentru a fi utilizate în cursul activităŃii de exploatare, în corelaŃie cu
cheltuielile şi efectele rezultate.
Una dintre problemele de bază privind analiza gestiunii mijloacelor fixe este
aprecierea volumului mijloacelor fixe realizat pe baza datelor furnizate de situaŃiile
financiare, corelate cu informaŃiile privind imobilizările utilizate care nu fac parte din
patrimoniul întreprinderii.
Analiza dinamicii mijloacelor fixe se face pe baza valorilor de intrare în
gestiune sau a valorii medii a mijloacelor fixe, evaluate în preŃuri comparabile.
Valoarea medie a mijloacelor fixe se calculează pe baza valorii existente la începutul
exerciŃiului financiar şi a modificărilor intervenite pe parcursul acestuia, ponderate cu
timpul de utilizare sau neutilizare, în funcŃie de datele la care acestea au intrat sau au
ieşit din patrimoniul întreprinderii:
n V x n n V x n
ij lfi ij lfni
Mf = Si + I - E , I = ∑ , E= ∑ , unde:
i =1 12 i =1 12
Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;
Si - existentul de mijloace fixe la începutul perioadei analizate;
I - valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe;
E - valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe;
Vij - valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe categorii;
nlfi - nr.de luni de funcŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii în cursul exerciŃiului
financiar;
nlfni - nr.de luni de nefuncŃionare a mijloacelor fixe, pe categorii în cursul exerciŃiului
financiar.
Diagnosticarea dinamicii mijloacelor fixe presupune construirea unui sistem de
indicatori care să reflecte fluxurile înregistrate în cursul perioadei analizate:
- coeficientul intrărilor de mijloace fixe (Ki) evidenŃiază efortul întreprinderii de
menŃinere şi creştere a potenŃialului tehnic:
I
Ki = , unde:
Mf
I - valoarea intrărilor de mijloace fixe;
Mf - valoarea mijloacelor fixe totale.
- coeficientul ieşirilor de mijloace fixe (KE) - evidenŃiază procesul de
dezinvestire, fie ca urmare a ineficienŃei menŃinerii mijlocului fix în procesul de
producŃie prin diminuarea parametrilor funcŃionali, fie ca urmare a inutilităŃii acestuia
în procesul de producŃie respectiv:
E
KE = , unde:
Mf
E - valoarea ieşirilor de mijloace fixe.
- coeficientul mişcării totale (KMT) - evidenŃiază fluxurile totale ale mijloacelor
fixe în perioada analizată:
I+E
KMT =
Mf
Analiza structurii potenŃialului tehnic relevă politica de investiŃii, precum şi
modul de organizare şi administrare a societăŃii, efectele pe care le generează
asupra performanŃelor acesteia.
Principalii indicatori utilizaŃi în caracterizarea structurală a potenŃialului
productiv al întreprinderii sunt:

20
- coeficientul de structură pe categorii de mijloace fixe:
m
Ks = fi , unde:
Mf
i - reprezintă categoria mijlocului fix;
mfi - valoarea mijloacelor fixe pe categorii structurale.
- compoziŃia tehnologică a captialului fix (KT) evidenŃiază modul de gestionare
a potenŃialului tehnic al întreprinderii:
M '
KT = f , unde:
Mf
Mf' - valoarea mijloacelor fixe active.
Calitatea potenŃialului tehnic, sursă potenŃială de performanŃă, poate fi
apreciată având în vedere gradul de amortizare a mijloacelor fixe, determinat pe
baza relaŃiei:
Amortizare
Gradul de amortizare = x 100
Valoarea bruta a mijloacelor fixe
Un alt indicator de apreciere a calităŃii mijloacelor fixe îl reprezintă coeficientul
de reînoire a mijloacelor fixe, determinat ca raport între valoarea achiziŃiilor aferente
perioadei şi valoarea globală brută a mijloacelor fixe:
Valoarea de achizitie a mijloacelor fixe noi
Coeficientul de reînoire =
Valoarea bruta a mijloacelor fixe totale
Acest coeficient permite evaluarea eforturilor investiŃionale, a orientării politicii
investiŃionale prin:
- investiŃii de menŃinere a capacităŃii productive - când achiziŃiile noi sunt la
nivelul ieşirilor;
- investiŃii de creştere - mărirea capacităŃii de producŃie a întreprinderii
(investiŃii suplimentare).
Aprecierea eficienŃei deciziei de investiŃii presupune corelaŃii cu celelalte
caracteristici operaŃionale de exploatare şi în primul rând cu personalul prin
indicatorul:
Valoarea medie a mijloacelor fixe
Gradul de înzestrare tehnică =
Nr.mediu de salariati
Accentuarea progresului tehnic şi avantajele concurenŃiale pe care le
determină impun o permanentă racordare a întreprinderii la creşterea gradului de
mecanizare şi automatizare a potenŃialului tehnic şi a gradului de înzestrare tehnică
pe categroii de mijloace fixe şi salariaŃi.
O caracteristică de bază a întreprinderii trebuie să fie flexibilitatea, care
reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi adapta caracteristicile operaŃionale şi
organizaŃionale la mutaŃiile pieŃii, presupunând un grad de polivalenŃă a utilajelor şi
personalului, posibilitatea segmentării echipamentelor.
Un obiectiv de bază al analizei gestiunii mijloacelor fixe îl constituie analiza
utilizării potenŃialului tehnic. Acest indicator exprimă gradul de utilizare a capacităŃii
de producŃie (GUcp), calculat ca raport între producŃia obŃinută (Q) şi capacitatea
maximă de producŃie (Qmax).
Q
GUcp =
Q max
Acest indicator este folosit în determinarea costului subactivităŃii, respectiv a
costului neutilizării utilajelor.
Capacitatea maximă de producŃie reprezintă producŃia maximă ce poate fi
obŃinută într-o anumită perioadă de timp, utilizând echipamentele la randamentul
prevăzut prin construcŃie şi în condiŃii optime de organizare a producŃiei.

21
Principalele caracteristici ale capacităŃii de producŃie, ce decurg din definirea
acesteia, sunt:
- structura mijloacelor fixe;
- gradul de utilizare a timpului;
- randamentul mijloacelor fixe.
Analiza factorială a utilizării capacităŃii de producŃie evidenŃiază distinct
influenŃa utilizării extensive şi intensive a mijloacelor fixe.
N Tni r
GUcp = na x x i , unde:
Nn Tnmax rmax
Nna - nr.de utilaje active;
Nn - nr.total de utilaje instalate.
NU a
GUD = x 100 - gradul de folosire a dotării tehnice
Nn
Tni - timpul efectiv lucrat al utilajelor;
Tnmax - fondul de timp maxim disponibil al utilajelor;
ri - randamentul efectiv;
rmax - randamentul maxim al echipamentului.
Timpul nelucrat va fi analizat pe cauze şi pe termene.
Principalele cauze ale utilizării incomplete a timpului de lucru al
echipamentelor sunt:
- lipsa de comenzi, lipsa de materiale, lipsa de forŃă de muncă calificată;
- defecŃiuni mecanice şi electrice, prelungirea timpului pentru reparaŃii.
Randamentul echipamentului (Ru) reprezintă producŃia (fizică sau valorică)
obŃinută pe utilaj:
Q
ru =
Nn
În analiza economică a eficienŃei potenŃialului tehnic, un indicator semnificativ
îl constituie randamentul marginal (rmarg) ce evidenŃiază variaŃia producŃiei (∆Q) la
creşterea cu o unitate a consumului de resursă analizată (∆T).
∆Q
rmarg =
∆T
Aprecierea eficienŃei utilizării mijloacelor fixe se realizează pe baza unui
sistem corelat al efectelor (producŃia marfă fabricată, cifra de afaceri, valoarea
adăugată, profitul) cu eforturile (valoarea medie a mijloacelor fixe, valoarea medie a
mijloacelor fixe active).
În funcŃie de specificul activităŃii, pe baza unor indicatori proprii, se pot
determina rate de eficienŃă specifice, printre care menŃionăm:
a. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de producŃia obŃinută destinată
vânzării:
Qf M ' Q Qf
x 100 = f · max · x 100
Mf Mf M f ' Q max
Mf '
- compoziŃia tehnologică a capacităŃilor de producŃie;
Mf
Q max
- eficienŃa mijloacelor fixe active;
Mf '
Qf
- eficienŃa utilizării mijloacelor fixe.
Q max
b. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de cifra de afaceri:

22
CA M ' Q CA
x 100 = f · f · x 100
Mf Mf Mf ' Qf
Mf '
- compoziŃia tehnologică a capacităŃilor de producŃie;
Mf
Qf
- eficienŃa mijloacelor fixe;
Mf '
CA
- gradul de valorificare a producŃiei.
Qf
c. eficienŃa mijloacelor fixe exprimată în funcŃie de profitul aferent cifrei de
afaceri:
P M ' Q CA P
x 100 = f · f · x x 100
Mf Mf Mf ' Qf CA
P
- profitul mediu la un leu cifră de afaceri.
CA

3.2.2. Analiza stocurilor de materiale

Scopul analizei este de identificare a posibilităŃilor întreprinderii de a asigura


principalele categorii de materii prime şi materiale care se consumă în mod curent în
cadrul activităŃii de bază. În acest context, o importanŃă deosebită o are sistemul
relaŃional dintre întreprindere şi furnizori. Activitatea de aprovizionare este un proces
dinamic, neîntrerupt, manifestat atât în etapa de programare, cât şi în cea de
realizare efectivă.
În cadrul analizei stocurilor de materiale se urmăreşte:
1. Analiza procesului de aprovizionare cu referire la:
- asigurarea acoperirii cu contracte a necesarului de aprovizionat;
- realizarea programului de aprovizionare pe total şi pe categorii de
resurse;
- asigurarea necesarului de producŃie.
2. Analiza stocurilor de materii prime şi materiale.
În acest context se va efectua analiza stocurilor pentru a preveni
supradimensionarea acestora care ar conduce la realizarea de cheltuieli cu
depozitarea şi păstrarea acestora, precum şi imobilizarea de resurse financiare.
De asemenea, se va urmări evoluŃia stocurilor comparativ cu dinamica cifrei
de afaceri, pentru a stabili dacă mărimea acestora a avut influenŃă favorabilă asupra
volumului producŃiei şi al vânzărilor.
Un rol important îl are analiza evoluŃiei stocurilor în raport cu baza de
raportare (stoc normat, stoc mediu, stoc maxim). Prin sistemul de gestionare a
stocurilor trebuie identificate în orice moment mărimea acestora la toate grupele de
materiale şi abaterile de la limita prestabilită.
Un aspect deosebit în analiza stocurilor trebuie să-l constituie analiza gradului
de mobilizare a stocurilor şi gruparea lor în: stocuri normale, cu mişcare lentă, fără
mişcare şi stocuri disponibile. În acest caz, se determină durata de imobilizare a
stocului (Di) exprimată în zile, pe baza relaŃiei:
S
Di = · 360 , unde:
E
S - stocul mediu anual;
E - ieşirile de materiale din magazie pentru consumuri interne.

23
Capitolul 4 - ANALIZA CHELTUIELILOR ÎNTREPRINDERII

Prin analiza cheltuielilor întreprinderii se urmăreşte modul cum sunt utilizate


resursele (materiale, umane, financiare) şi impactul alocării acestora asupra
performanŃelor întreprinderii.
Conform reglementărilor contabile în vigoare, cheltuielile reprezintă diminuări
ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează
în reduceri ale capialului propriu, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora
către acŃionari.

4.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii

Orice activitate economică presupune consumuri de resurse umane, materiale


şi financiare care se înregistrează potrivit principiilor organizării contabilităŃii
financiare şi contabilităŃii de gestiune, în conturi specifice. La încheierea exerciŃiului
financiar se întocmesc documentele de sinteză contabile, care furnizează informaŃii
privind volumul resurselor consumate, dar şi eficienŃa acestui consum.
Analiza cheltuielilor întreprinderii se realizează utilizând informaŃiile din contul
de profit şi pierdere. În acest document de sinteză contabilă cheltuielile şi rezultatele
întreprinderii sunt structurate după natura activităŃii, respectiv: exploatare, financiare
şi extraordinare. La rândul lor, cheltuielile sunt analizate având în vedere tot structura
după natura activităŃii.
O corelaŃie specifică se stabileşte între ansamblul consumurilor generate de
activitatea firmei, respectiv cheltuielile totale şi ansamblul fluxurilor financiare,
respectiv veniturile totale. Studierea în profunzime a tuturor acestor corelaŃii cu
metode specifice poate aduce informaŃii valoroase managementului, dar şi
creditorilor sau altor categorii de utilizatori.
Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale se poate realiza utilizând rata
cheltuielilor totale, al cărui studiu se poate efectua prin metoda abaterilor de la
valorile programate. Studiul va favoriza desprinderea unor concluzii şi stabilirea unor
măsuri necesare creşterii performanŃelor economico-financiare ale întreprinderii.
RelaŃia de calcul a indicatorului rata de eficienŃă a cheltuielilor totale (cheltuieli
la 1.000 lei venituri totale) este:
n

∑ ch
i =n
i
RCT = n
x 1.000 , sau
∑V
i =1
i

n
1000
∑g c i i
Ch i
RCT = i =1
→ Ci1000 = x 1.000 , unde:
100 Vi

Ci1000 - rata de eficienŃă a cheltuielilor pe structură;


Chi - cheltuielile pe structură (exploatare, financiare);
Vi - veniturile pe structură (exploatare, financiare);
gi - structura veniturilor.

24
4.2. Analiza nivelului cheltuielilor la 1.000 lei venituri din activitatea de
exploatare

Cheltuielile de exploatare deŃin ponderea cea mai mare în structura


cheltuielilor firmei, ceea ce necesită o analiză detaliată pentru a descoperi noi
rezerve de reducere a acestora. Aceste cheltuieli sunt generate de ciclul de
exploatare şi au în vedere operaŃiuni de aprovizionare cu materii prime şi materiale,
depozitarea acestora, folosirea lor în cadrul procesului de producŃie, stocarea
semifabricatelor, produselor finite şi vânzarea acestora, precum şi achiziŃionarea de
mărfuri şi ambalaje şi vânzarea lor.
Aprecierea evoluŃiei acestor cheltuieli se realizează cu ajutorul indicatorului
"rata de eficienŃă a cheltuielilor de exploatare" (cheltuieli la 1.000 lei venituri din
exploatare).
Rata de eficienŃă a cheltuielilor de exploatare se determină pe baza relaŃiei:
n
1000

Ch e ∑
i =1
g i rcej
Rce = x 1.000 sau Rce = ,
Ve 100
Ch j
rcej1000 = · 1.000 , unde:
Vj
gi - structura veniturilor din exploatare;
rcej1000 - rata de eficienŃă a cheltuielilor pe tipuri de venituri din exploatare;
Chj - cheltuieli aferente activităŃilor componente ale ciclului de exploatare;
Vj - venituri pe tipuri de activităŃi ale ciclului de exploatare.

4.3. Analiza diagnostic a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri

Analiza structurală a cheltuielilor de exploatare la 1.000 lei reflectă faptul că


principala componentă a acestora o constituie cheltuielile la 1.000 lei cifră de afaceri,
care se urmăresc atât în dinamică cât şi pe structură.
Analiza factorială a cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri se face prin
utilizarea următorului model de analiză:
n

1000
∑q
i =1
vi ⋅ ci
C = n
· 1.000 , unde:
∑q
i =1
vi ⋅ pi

qv - volumul fizic al producŃiei vândute pe produse;


g - structura producŃiei vândute pe produse;
p - preŃul mediu de vânzare unitar (exclusiv TVA);
c - costul complet unitar.
n

1000
∑q
i =1
vi ⋅ ci
C = n
· 1.000 , unde:
∑q
i =1
vi ⋅ pi ⋅ Ip

Ip - indicele de inflaŃie.

25
4.3.1. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile la 1.000 lei cifră de
afaceri

Cheltuielie variabile la 1.000 lei cifră de afaceri sunt definite ca parte a


cheltuielilor de producŃie care se modifică în funcŃie de volumul fizic al producŃiei şi
care pot fi direct proporŃionale, progresiv variabile şi regresiv variabile. Încadrarea
acestor cheltuieli într-o anumită grupă se face pe baza comportamentului lor în raport
cu dinamica volumului producŃiei.
Pornind de la structura cheltuielilor întreprinderii, cheltuielile variabile la 1.000
lei cifră de afaceri se determină după următoarea relaŃie:
n

1000
∑q
i =1
vi ⋅ c vi
C = n
· 1.000 , unde:
∑q
i =1
vi ⋅ pi

cvi - cheltuieli variabile pe categorii de produse.

4.3.2. Analiza eficienŃei cheltuielilor fixe

Cheltuielile fixe sau constante se apreciază în funcŃie de comportamentul pe


care îl au faŃă de modificarea volumului fizic de producŃie. Acestea rămân aceleaşi
indiferent de gradul de folosire a capacităŃii de producŃie a întreprinderii. Cheltuielile
fixe cuprind următoarele categorii de cheltuieli:
- cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe;
- cheltuieli cu serviciile telefonice;
- cheltuieli cu abonamente radio-tv;
- primele de asigurare;
- impozite şi taxe legale.
Aceste cheltuieli sunt legate nemijlocit de existenŃa întreprinderii şi se
înregistrează chiar şi atunci când activitatea este oprită temporar.
O altă categorie de cheltuieli fixe se află într-o anumită relaŃie cu gradul de
folosire a capacităŃii de producŃie a întreprinderii. Aici sunt cuprinse salariile
personalului de conducere, TESA, cheltuieli cu deservirea secŃiilor, cheltuieli cu
protecŃia mediului înconjurător, cheltuielile de birou şi alte cheltuieli administrativ-
gospodăreşti.
EficienŃa cheltuielilor fixe se apreciază prin nivelul lor la 1.000 lei venituri din
exploatare sau cifră de afaceri.
Ch f
Cf1000 = x 1.000 , unde:
∑ q vp
Chf - suma cheltuielilor fixe;
∑qvp - cifra de afaceri;
Cf1000 - cheltuieli fixe la 1.000 lei.

4.4. Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale

Cheltuielile materiale deŃin, în funcŃie de profiul întreprinderii, o pondere


ridicată în cadrul cheltuielilor de exploatare. Acestea cuprind următoarele elemente:
cheltuieli cu materiile prime şi materiale consumabile, cheltuieli cu energia, apa şi
alte utilităŃi, amortizarea mijloacelor fixe şi alte cheltuieli materiale.
Analiza diagnostic a cheltuielilor materiale urmăreşte atât pe total, cât şi pe
elementele componente, evoluŃiile acestora şi intervine ori de câte ori se constată
abateri faŃă de anumite normative sau prevederi.

26
Cheltuielile materiale se analizează în dinamică şi pe structură, la nivelul
întregii producŃii şi pe principalele produse:
- analiza factorială a cheltuielior cu materialele la 1.000 lei cifră de afaceri;
n n

∑ q vi ⋅ c m ∑q vi ⋅ c s ⋅ p'
Cm1000 = i =1
n
· 1.000 sau i =1
n

∑q
i =1
vi ⋅ p i ∑q i =1
vi ⋅ pi

- cheltuielile cu amortizarea au un caracter convenŃional-constant şi sunt


condiŃionate de dinamica volumului producŃiei ca efect al creşterii gradului de utilizare
a mijloacelor fixe:

CA
Vi
A
1. Ca1000 = x 1.000 Mf Vmi
CA
Vme
A
g
C
c

T
CA
Wh
1000 A
2. Ca = x 1.000 Mf
CA
A g
C
c

1. InfluenŃa modificării cifrei de afaceri:


A Ao
∆CA = ( o - ) 1.000
CA i CA o
1.1. InfluenŃa modificării timpului lucrat:
Ao Ao
∆T = - x 1.000
T1 ⋅ Wh o To ⋅ Wh o
1.2. InfluenŃa modificării producŃiei orare:
Ao Ao
∆W = - x 1.000
T1 ⋅ Wh 1 T1 ⋅ Wh o
2. InfluenŃa modificării sumei amortizării:
A Ao
∆A = ( i - ) 1.000
CA i CA 1
2.1. InfluenŃa modificării valorii medii a mijloacelor fixe:
(Mf i − Mf o ) x c o
∆V = 100
CA 1

27
2.1.1. InfluenŃa valorii iniŃiale a mijloacelor fixe:
(Vi i − Vi o ) x c o
∆Vi = 100 x 1.000
CA 1
2.1.2. InfluenŃa valorii medii a intrărilor de mijloace fixe:
(Vm i − Vmi o ) x c o
∆Vmi = 100 x 1.000
CA 1
2.1.3. InfluenŃa valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe:
(Vmc i − Vmc o ) x c o
∆Vi = 100 x 1.000
CA 1
2.2. InfluenŃa modificării cotei medii de amortizare:
Mf i (c1 - c o )
∆c = 100 x 1.000 , din care:
CA 1
2.2.1. InfluenŃa modificării structurii mijloacelor fixe:
Mf i (c1 - c o )
∆g = 100 x 1.000
CA 1
2.2.2. InfluenŃa modificării cotei de amortizare pe categorii de mijloace
fixe:
Mf i (c1 - c' )
∆C = 100 x 1.000
CA 1
În analiza factorială mai poate fi utilizat şi un alt model de analiză factorială a
cheltuielilor cu amortizarea la 1.000 lei cifră de afaceri:
Mf
CA
Mf A
Cd1000 = x x 1.000 g
CA Mf
C
c
Mf
unde: - reprezintă eficienŃa utilizării mijloacelor fixe reflectată prin valoarea
CA
mijloacelor fixe la 1 leu cifră de afaceri (inversul cifrei de afaceri la 1 leu
mijloace fixe).
Activitatea de eficienŃă când ICA > IA.
- Analiza eficienŃei cheltuielilor cu personalul este realizată prin utilizarea
modelelor:
Ns
1. Cs = Ns x S E
S
Sh
As E
2. Cs = Ns x S Wa
S Wh
S

28
CA C
3. Cs = Ns x x s
Ns CA
Ns - nr.mediu de personal;
S - salariul mediu anual;
T - timpul mediu lucrat;
S - salariul mediu orar;
S - salariul mediu la 1 leu cifră de afaceri.
Analiza cheltuielilor cu personalul poate să fie realizată şi prin modelul:
Cp N Cp
Cp1000 = x 1.000 = s x , unde:
Ve Ve Ns
Ns - nr.mediu scriptic de personal;
Ve - veniturile din exploatare;
Cp - cheltuieli cu personalul.
- Analiza cheltuileilor cu dobânzile bancare
Dobânzile reprezintă costuri ale capitalului împrumutat care fac parte din
categoria cheltuielilor financiare şi prezintă interes pentru analiza economică, întrucât
reducerea lor se regăseşte în creşterea rezultatului financiar.
Pentru analiza eficienŃei cheltuielilor cu dobânzile se folosesc următoarele
modele:
A c x K x pd
S 100 2
a. Cd1000 = d x 1.000 = x 1.000 , unde:
CA CA
Cd1000 - cheltuieli cu dobânzile la 1.000 lei cifră de afaceri:
Sd - suma cheltuielilor cu dobînzile;
Ac - soldul mediu al activelor circulante;
K - cota medie de participare a creditului la acoperirea activelor circulante;
Cr - sodul mediu al creditelor pe termen scurt;
pd - rata medie a dobânzii.
A C S
b. Cd1000 = c x r x d x 1.000
CA Ac Cr
C S
c. Cd1000 = r x d x 1.000
CA Cr

4.5. Analiza costului marginal

În literatura de specialitate costul marginal este definit ca fiind costul unei


unităŃi adiŃionale dintr-un produs şi se calculează prin raportarea creşterii cheltuielilor
totale (∆Ct) la creşterea producŃiei (∆q), utilizându-se următoarea relaŃie:
Ct i − Ct o ∆CT
Cmg = =
qi − qo ∆q
Dacă:
Cm < c - zona randamentelor crescătoare;
C = c - zona optimă;
Cm > c - zona randamentelor descrescătoare.

29
Capitolul 5 - ANALIZA FINANCIARĂ A RENTABILITĂłII PE BAZA
CONTULUI DE PROFIT ŞI PIERDERE

5.1. Rentabilitatea - criteriu de performanŃă

În esenŃă, rentabilitatea este denumită ca fiind o cetegorie economică prin


care se exprimă capacitatea întreprinderii de a obŃine profit, ceea ce reflectă
performanŃa acesteia. Realizarea acestui obiectiv este condiŃionată de desfăşurarea
unei activităŃi rentabile, care să permită remunerarea factorilor de producŃie şi a
capitalurilor utilizate, indiferent de provenienŃă. Rentabilitatea unei afaceri rezultă din
comensurarea efectelor concretizate în venituri cu eforturile depuse reflectate în
cheltuielile aferente.
După modul în care se realizează comparaŃia între efecte şi eforturi, în analiza
rentabilităŃii se utilizează două serii de indicatori de evaluare: în mărimi absolute şi în
mărimi relative. Indicatorii în mărimi absolute se obŃin ca marje (diferenŃe) între
venituri şi cheltuieli, iar indicatorii în mărimi relative se obŃin ca rate (rapoarte) între
rezultate şi cheltuieli sau capitaluri utilizate. În mărimi relative, ratele caracterizează
real gradul de rentabilitate, exprimând în modul cel mai sintetic eficienŃa utilizării
capitalurilor.
Analiza rentabilităŃii se realizează pe baza datelor din contul de rezultat profit
şi piredere, situaŃia financiară anuală redactată în termeni de flux, care cuprinde
ansamblul fluxurilor patrimoniale ce permit crearea bogăŃiei plecând de la ansamblul
cheltuielilor şi veniturilor.
Prezentarea contului de rezultat poate fi realizată în două moduri: după natură
şi după funcŃii (destinaŃii).
În prima variantă contul de rezultat este redat sub formă de tabel, în debit
înregistrând cheltuielile, iar în credit, veniturile.
Structura contului de profit şi pierdere sub formă tabelară permite
determinarea marjelor de rentabilitate pe cinci niveluri:

Debit Contul de profit şi pierdere Credit


Cheltuieli pe tipuri de activităŃi Venituri pe tipuri de activităŃi
1. Cheltuieli de exploatare 1. Venituri din exploatare
+ A. Rezultatul din exploatare (-)
2. Cheltuieli financiare 2. Venituri financiare
(+) B. Rezultatul financiar (-)
(+) C. Rezultatul curent (-)
3. Cheltuieli extraordinare 3. Venituri extraordinare
(+) D. Rezultatul extraordinar (-)
Cheltuieli totale Venituri totale
(+) D. Rezultatul extraordinar (-)
Cheltuieli totale Venituri totale
(+) Rezultatul brut (C+D) (-)
Impozitul pe profit
(+) F. Rezultatul net al exerciŃiului (-)

30
Analiza contului de profit şi pierdere după destinaŃie este realizată pe baza
Notei explicative 4 "Analiza rezultatului din exploatare care prezintă structura
rezultatului după destinaŃie".

5.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Contul de rezultat al exerciŃiului furnizează date care pot fi analizate pentru a


obŃine indicatorii necesari gestiunii, prin intermediul Tabloului soldurilor intermediare
de gestiune, solduri care pot fi împărŃite în două categorii; S.I.G. - activitate şi S.I.G. -
rentabilitate.

5.2.1. Soldurile intermediare de gestiune - activitate

Din punct de vedere al analizei economice soldurile intermediare de gestiune


caracteristice exploatării sunt indicatori valorici ai producŃiei şi comercializării după
cum urmează:
1. Cifra de afaceri (CA) exprimă volumul afacerilor realizate cu terŃii cu ocazia
activităŃii curente a întreprinderii şi se determină cu ajutorul relaŃiei:
CA = Vânzări de mărfuri (activitatea comercială + prestări servicii) (Vmf) +
+ ProducŃia vândută (activitatea industrială) (Pv)
2. Marja comercială (Mc) este suplimentul de valoare adusă de întreprindere
prin activitatea de comercializare (produse şi mărfuri cumpărate şi revândute), fiind
element al valorii adăugate şi se determină cu ajutorul relaŃiei:
Mc = Vânzări de mărfuri (Vmf) - Costul mărfurilor (Chmf)
3. ProducŃia exerciŃiului (Pex) cuprinde bunurile şi serviciille produse de
întreprindere în cursul exerciŃiului, indiferent de destinaŃie, fiind egală cu suma:
Pex = ProducŃia vândută (Pv) + ProducŃia stocată (±∆S) + ProducŃia
imobilizată (Pi)
4. Valoarea adăugată (Vad) exprimă ceea ce adaugă întreprinderea la circuitul
economic prin propria activitate şi se calculează cu relaŃia:
Vad = Marja comercială (Mc) + ProducŃia exerciŃiului (Pex) - Consumurile
intermediare (Ci)
În analiza economică, aceste solduri intermediare de gestiune caracterizează
performanŃa întreprinderii în activitaea de producŃie şi comercială şi stabilesc
legătura între activitatea economică şi rezultatul final.

5.2.2. Soldurile intermediare de gestiune - rentabilitate

1. Excedentul brut (InsuficienŃa) de exploatare (EBE) este rezultatul realizat


din activitatea curentă a întreprinderii care permite să se măsoare capacitatea de a
genera şi conserva fonduri în condiŃii de funcŃionare, fiind independent de politica
financiară în domeniul amortizării. Se calculează cu ajutorul relaŃiei:
EBE = Valoarea adăugată (Vad) + SubvenŃii de exploatare (Sbv) -
Impozite, taxe, vărsăminte asimilate (I+Tx) - Cheltuieli cu
personalul (Chp)
2. Rezultatul din exploatare (Rexp) măsoară peformanŃa comercială şi
industrială a întreprinderii, este independent de politica financiară şi fiscală, dar Ńine
cont de amortizare şi provizioane şi se determină cu relaŃia:
Rexp = Excedentul brut (EBE) + Alte venituri din exploatare (Ave) -
Amortizări şi provizioane (A) - Alte cheltuieli din exploatare (Achexp)
Acest rezultat mai poate fi determinat şi prin diferenŃa:
Rexp = Venituri din exploatare (Vexp) - Cheltuieli de exploatare (Chexp)

31
3. Rezultatul financiar (Rfin) este rezultatul din activitatea financiară,
cuprinzând elemente de fluxuri financiare şi elemente ce corespund riscurilor
ataşate, fiind intermediar între rezultatul de exploatare şi rezultatul curent:
Rfin = Venituri financiare - Cheltuieli financiare
4. Rezultatul curent (Rcrt) Ńine cont de politica de finanŃare a întreprinderii, nu
este influenŃat de elemente extraordinare sau fiscale pure şi este egal cu suma:
Rcrt = Rexp + Rfin = Rexp + (Venituri financiare - Cheltuieli financiare)
5. Rezultatul extraordinar (Rextr) provine din activitatea neobişnuită a
întreprinderii, nefiind legat de activitatea curentă şi se determină ca diferenŃă:
Rextr = Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare
6. Rezultatul brut al exerciŃiului (Rbr) constituie soldul rezidual între veniturile
totale şi cheltuielile totale şi se determină ca diferenŃă:
Rbr = Venituri totale - Cheltuieli totale
7. Rezultatul net al exerciŃiului (Rnet) constituie soldul final după aplicarea cotei
de impozit (i) asupra rezultatului brut, conform relaŃiei:
Rnet = Rbr - Impozitul pe profit = Rbr (1-i)

5.2.3. Capacitatea de autofinanŃare şi autofinanŃarea

Capacitatea de autofinanŃare (CAF) sau marja brută de autofinanŃare, este un


sold rezidual de flux semnificativ pentru întreprindere şi se obŃine ca diferenŃă între
fluxurile de intrare şi fluxurile de ieşire generate de operaŃiunile curente de gestiune
ce lasă la dispoziŃia întreprinderii resurse proprii disponibile pentru finanŃarea
diverselor necesităŃi, rezultatul exerciŃiului după impozitare şi cheltuielile care nu au
antrenat plăŃi (amortizări, provizioane).
Capacitatea de autofinanŃare se poate determina prin două metode:
1. Prin metoda fluxurilor pornind de la excedentul brut al exploatării (EBE):
CAF = EBE + Transferuri de cheltuieli + Alte venituri din exploatare -
Alte cheltuieli de exploatare ± Cote părŃi din rezultat din
operaŃiunile făcute în comun + Venituri financiare - Cheltuieli
financiare + Venituri extraordinare - Cheltuieli extraordinare -
Participarea salariaŃilor la profit - Impozitul pe profit
Această metodă pune în evidenŃă originea capacităŃii de autofinanŃare
corectând excedentul brut de exploatare cu veniturile şi cheltuielile care sunt la
originea fluxurilor de trezorerie.
2. Prin metoda aditivă, pornind de la rezultatul net al exerciŃiului (Rnet):
CAF = Rezultatul net + Amortizări şi provizioane - Reluări amortizări şi
provizioane + Valoarea contabilă a elementelor de activ cedate -
Venituri din cesiuni de elemente de activ - SubvenŃii investiŃii
virate în contul de rezultat - Participarea salariaŃilor la profit
În legătură cu capacitatea de autofinanŃare se impun următoarele precizări:
a. Este un flux de trezorerie efectivă sau potenŃială care cuprinde inexactităŃi
şi este eterogen în conŃinut, deoarece include mai multe feluri de resurse: unele ce
rămân timp scurt în întreprindere, iar altele disponibile durabil pentru a asigura
finanŃări structurale, precum şi operaŃiuni (cheltuieli şi venituri) extraordinare.
b. Trebuie să concure la menŃinerea valorii întreprinderii, fiind un factor de
creştere a acesteia prin propriile mijloace, putând să dispună de capitaluri
suplimentare, prin apelarea la împrumut.
c. Utilitatea CAF vizează: finanŃarea (totală sau parŃială) a noilor investiŃii;
întărirea fondului de rulment; rambursarea împrumutului la termen pentru
completarea mijloacelor de finanŃare a programului de investiŃii; a investiŃiilor,
distribuirea de dividende.

32
AutofinanŃarea (AF) constituie partea din capacitatea de autofinanŃare care
rămâne la dispoziŃia întreprinderii după deducerea dividendelor distribuite:
AF = CAF - Dividende distribuite
AutofinanŃarea reprezintă îmbogăŃirea întreprinderii, fiind un mijloc de
finanŃare pe care aceasta îl găseşte în propriile forŃe, care îi va întări structura
financiară, mărind fondul de rulment. Ea constituie o resursă proprie de care dispune
întreprinderea prin prezenŃa capitalurilor proprii, a căror absenŃă conduce la
dezechilibrarea structurii bilanŃului.

5.3. Analiza ratei rentabilităŃii

Rata rentabilităŃii caracterizează gradul de rentabilitate, singurul care


diferenŃiază întreprinderi cu acelaşi beneficiu, dar cu rentabilităŃi diferite, ca urmare a
unor costuri diferite. Rata rentabilităŃii se determină pe baza datelor din contul de
rezultat sau din bilanŃ, prin raportarea unui rezultat (excedentul brut al exploatării,
rezultatul din exploatare, rezultatul exerciŃiului) la un indicator ce exprimă efortul
depus (costuri, cifră de afaceri, capital investit, capital propriu).

5.3.1. Analiza ratei rentabilităŃii resurselor consumate

Rata rentabilităŃii resurselor consumate caracterizează gradul de eficienŃă al


consumului de factori de producŃie reflectat în costuri şi se determină prin raportarea
beneficiului aferent cifrei de afaceri la costurile aferente acesteia.
În funcŃie de componenŃa cifrei de afaceri - producŃie vândută şi vânzările de
măruri - analiza vizează atât factori specifici rentabilităŃii activităŃii de producŃie, cât şi
factori specifici rentabilităŃii activităŃii de comercializare.
Rata rentabilităŃii resurselor consumate privind producŃia vândută poate fi
calculată în două moduri:

1. Pe total producŃie: Rc =
B
100 =
∑ q(s)p - ∑ q(s) ⋅ c · 100 (%)
Ct ∑ q(s) ⋅ c
p-c
∑ s ⋅ rc ∑s ⋅ c
⋅ 100
2. Prin calculul pe produs: Rc = = (%) , în care:
100 100
s - structura sortimentală a vânzărilor;
rc - rata rentabilităŃii produselor;
p - preŃul mediu unitar al produselor;
c - costul unitar al produselor.
Se constată că volumul fizic al producŃiei vândute nu influenŃează direct rata
rentabilităŃii, în relaŃia de calcul fiind factor de ponderare.
Pentru sectorul unde se desfăşoară activitate de vânzare a mărfurilor, rata
rentabilităŃii resurselor consumate este determinată pe baza modelului de calcul:
B R(A - N)
Rrc = 100 = 100 = (A - N) (%), unde:
R R
R - desfacerile (rulajul) de mărfuri;
A - cota procentuală medie de adaus comercial;
N - nielul mediu relativ al cheltuielilor de circulaŃie.

5.4. ModalităŃi de evaluare a resurselor


Evaluarea riscurilor se referă la evaluarea riscurilor ce însoŃesc activitatea
curentă: riscul de exploatare (economic), riscul financiar (de îndatorare), riscul total
(global).

33
5.4.1. Evaluarea riscului de exploatare

Riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaŃiile rezultatului exploatării


în funcŃie de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de
exploatare (fixe şi variabile).
a. O primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja
de securitate şi intervalul de siguranŃă care reflectă poziŃia cifrei de afaceri faŃă de
pragul de rentabilitate.
Marja de securitate (Ms) reflectă posibilitatea întreprinderii ca să-şi desfăşoare
activitatea în condiŃii de siguranŃă:
Ms = CA - CAcritică (lei), unde:
Ch f Ch f
CAcritică = , unde qc = pe unitatea de produs
p-v p-v
Chf - cheltuieli fixe;
p - valoarea producŃiei vândute;
v- cheltuieli variabile.
sau CAcritică = Chv + Chf , în condiŃiile în care se realizează profit: CA = Chv + Chf + Bo
şi devine critică când Bo = 0.
Indicele de rentabilitate exprimă marja de securitate în procente din cifra de
afaceri denumit şi sporul de eficienŃă (Se):
CA critica
Se = 100 (%)
CA
Prin evaluarea riscului de exploatare se utilizează şi intervalul de siguranŃă,
denumit şi indicator de poziŃie care exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica
producŃia şi de a se adapta la condiŃiile pieŃii. Cu cât valoarea lui este mai mare, cu
atât flexibilitatea întreprinderii este mai ridicată şi prin urmare riscul economic este
mai redus. Intervalul de siguranŃă (Is) este determinat prin relaŃia de calcul:
q -q CA - CA critica
Is = v critica · 100 sau Is = · 100 (%)
q critica CA critica
b. Aprecierea şi evaluarea riscului economic se poate realiza pe baza
coeficientului levierului de exploatare (CLE) numit şi grad de echilibrare a funcŃionării
întreprinderii.
Acest coeficient exprimă sensibilitatea rezultatului de exploatare la variaŃiile
vânzărilor, fiind elasticitatea care măsoară creşterea procentuală a acestui rezultat,
ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor, deci:
∆R ex
R ex ∆R ex ⋅ CA
CLE = =
∆CA R ex ⋅ ∆CA
CA
Având în vedere că rezultatul din exploatare provine în cea mai mare parte din
vânzarea producŃiei, factorul CLE poate fi determinat în funcŃie de volumul fizic al
vânzărilor (q) sau în funcŃie de cifra de afaceri (CA).
1. În funcŃie de volumul fizic, CLE este egal cu raportul:
q(p - v) Mc v
CLE = = , în care:
q(p - v) - CP R ex
Mev = CA - Cv = Rexp + Cf = marja costurilor variabile.
Valorile pe care coeficientul levierului de exploatare poate să le obŃină sunt:
Mc v q(c - v)
a. CLE = = → ∞ , deci Rex = 0
R ex 0

34
În aceste condiŃii coeficientul levierului de exploatare este maxim, cheltuielile
fixe absorb în întregime marja costurilor variabile, deci Mcv = Cf, întreprinderea este
supusă falimentului, trebuie reduse cheltuielile fixe.
q(p - v)
b. CLE = = 0 , adică p = v, riscul de exploatare este inexistent.
0
c. Riscul de exploatare este minor în cazul unor cheltuieli fixe relativ mici
neglijabile (Cf → 0) în raport cu cheltuielile variabile, când:
q(p - v)
CLE = =1
q(p - v) - C f
Acest risc este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală
sau cu un utilaj învechit, amortizat şi cu cheltuieli fixe relativ mici.
2. În funcŃie de cifra de afaceri, CLE este raportul:
∆R exp CA
CLE = x
∆CA R exp
Se pot distinge trei situaŃii:
- riscul este maxim, când Rexp = 0, iar CA = CT;
- riscul este inexistent, acunci când Rex = maxim;
- riscul de exploatare scade odată cu reducerea costurilor, ceea ce
presupune în primul rând scăderea ponderii cheltuielilor fixe şi existenŃa
unui decalaj favorabil între creşterea cifrei de afaceri şi creşterea
costurilor totale.

5.4.2. Evaluarea riscului financiar

Riscul financiar sau de capital priveşte structura financiară şi depinde de


modul de finanŃare a activităŃii; dacă aceasta este finanŃată exclusiv din capitaluri
proprii nu comportă niciun risc financiar. Acest risc apare în cazul finanŃării din surse
împrumutate care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi)
şi influenŃează rentabilitatea întreprinderii.
Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaŃiile
rezultatului exploatării şi se estimează prin elasticitatea ERnet/Rnet care poartă
denumirea de coeficient de levier financiar (CLF).
∆R net /R net
CLF =
∆R exp / R exp
ImportanŃa acestui coeficient pentru gestiunea financiară decurge din faptul că
rezultatul net condiŃionează atât beneficiul şi dividendul pe acŃiune, cât şi
autofinanŃarea întreprinderii care cointeresează personalul, acŃionarii şi proprietarii
întreprinderii.
În egală măsură, coeficientul levierului financiar prezintă importanŃă în
diagnosticul financiar, fiind direct legat de gradul de risc financiar asumat de
întreprinderea ce recurge la îndatorare. Costul îndatorării se reflectă în cheltuielile
financiare prezente în costul de profit şi pierdere, nefiind legate direct de activitatea
de exploatare, dar influenŃează rezultatul financiar şi prin acesta rezultatul net al
exerciŃiului.
Pot fi semnalate următoarele situaŃii privind gradul de risc:
1. Risc financiar inexistent:
R exp
CLF = = 0 , când Rexp = 0
R exp − Ch fin
La punctul mort riscul de capital este inexistent, iar rezultatul net poate avea
valoarea maximă, dacă rezultatul financiar şi rezultatul extraordinar sunt pozitive.
35
2. Risc financiar minor:
R exp
CLF = = 1, când Chfin = 0
R exp − Ch fin
La finanŃarea din capitaluri proprii, riscul de capital este minor, iar rezultatul
net evoluează proporŃional cu rezultatul din exploatare.
3. Risc financiar maxim:
R exp
CLF = → ∞ , când Chfin = Rexp
R exp − Ch fin
La finanŃarea din împrumuturi purtătoare de dobânzi care pot absorbi
rezultatul din exploatare, riscul de capital este maxim, fiind iminent riscul de
insolvabilitate.

5.4.3. Evaluarea riscului total (global)

Riscul total (economic-financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar,


caracterizează riscul activităŃii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul
coeficientului levierului total (CLT), prin produsul:
q (p - v) M cv
CLT = CLE · CLF = =
R exp − Ch fin R exp − Ch fin
Riscul total este inexistent când rezultatul exploatării este minim (p = v) şi
maxim în cazul cheltuielilor financiare care îl anulează (Rexp = Chfin).

36
Capitolul 6 - ANALIZA SITUAłIEI FINANCIARE PE BAZA BILANłULUI

În vederea elaborării diagnosticului financiar care să permită măsurarea


rentabilităŃii economice (capitaluri investite), a rentabilităŃii financiare (capitalurilor
proprii), aprecierea condiŃiilor în care sunt realizate echilibrele financiare şi
deducerea gradului de autonomie al întreprinderii, analiza financiară parcurge mai
multe etape care presupun cercetarea unor informaŃii care împiedică continuitatea
activităŃii întreprinderii. Scopul principal al acestui studiu îl constituie adoptarea unor
decizii corective în gestiunea pe termen scurt, mediu şi lung.
BilanŃul are ca obiectiv prezentarea fidelă de informaŃii despre poziŃia
financiară a întreprinderii, capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului,
cu ajutorul resurselor economice controlate (activele), a structurii de finanŃare (datorii
şi capitaluri proprii), precum şi cu ajutorul unor indicatori economico-financiari
importanŃi (lichiditarea şi solvabilitatea).

6.1. Tipuri de bilanŃ utilizate în diagnosticul financiar

În analiza diagnostic se utilizează diverse tipuri de bilanŃ, criteriile de


clasament al activelor şi pasivelor bilanŃului diferă în funcŃie de scopul urmărit în
analiză şi de utilizator, ceea ce a condus la existenŃa unor tipuri (modele) de bilanŃ,
cum ar fi: bilanŃul contabil clasic constituit pe baza unui sistem dublu de clasament în
activ după destinaŃie şi după natură, iar în pasiv după apartenenŃă şi exigibilitate,
bilanŃul financiar, bilanŃul funcŃional, bilanŃul "pool de fonds" (ansamblul resurselor).
BilanŃul financiar (lichiditate-exigibilitate) constituie un suport al analizei
financiare tradiŃionale ce are ca finalitate deservirea patrimoniului întreprinderii în
vederea unei evaluări patrimoniale care poate interesa atât proprietarii, cât şi
creditorii.
Logica bilanŃului financiar se bazează pe criteriul lichidităŃii crescătoare a
activului şi al exigibilităŃii crescătoare a pasivului.
Lichiditatea crescătoare a posturilor de activ este disponibilitatea din ce în ce
mai mare a acestora de a deveni "lichide" şi de a acoperi nevoile întreprinderii. În
activ se află valorile imobilizate, activele cele mai puŃin "lichide", iar la sfârşit
disponibilităŃile, adică activele cele mai "lichide".
Clasarea posturilor de pasiv în ordinea exigibilităŃii crescătoare semnifică
faptul că exigibilitatea unei surse de finanŃare este legată de scadenŃa sa, primele
posturi fiind cele mai lent exigibile (capitalurile proprii), iar ultimele cele mai rapid
exigibile (datoriile pe termen scurt).
ConstrucŃia bilanŃului financiar implică respectarea unor principii şi reguli care
impun ordonarea posturilor de bilanŃ după criteriul pe termen scurt şi pe termen lung.
Printre elementele constitutive ale bilanŃului se face distincŃie între cele care rămân la
dispoziŃia întreprinderii o durată de peste un an şi cele care nu îi aparŃin pe durată de
sub un an.
Schematic, bilanŃul financiar se prezintă astfel:

37
BilanŃ financiar
Activ = Necesar Pasiv = Resurse
Necesar permanent Capitaluri permanente (Cp)
Activ imobilizat net > 1 an 1. Capitaluri proprii (C)
2. Datorii cu scadenŃa > 1 an
Necesar temporar Resurse temporare
1. Activ circulant net < 1 an 1. Datorii cu scadenŃa < 1 an
2. Imobilizări financiare < 1 an 2. Credite bancare (Trezorerie pasivă)
3. DisponibilităŃi (Trezorerie activ)
Total activ Total pasiv

Prezentarea bilanŃului financiar pune în evidenŃă două părŃi distincte pe


orizontală: partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea
elementelor care îl compun (necesarul de finanŃat şi resursele de finanŃare
permanente) şi partea inferioară care reflectă finanŃarea ciclului de activitate
(necesarul de finanŃat pe termen scurt şi resursele temporare de finanŃare).
Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii permite ca printr-o
simplă lectură pe orizontală să se determine echilibrele sau dezechilibrele structurale
ale bilanŃului, atât pe termen lung, cât şi pe termen scurt.
ImportanŃa bilanŃului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el
serveşte la determinarea marjei de securitate financiară prin fondul de rulment care
permite întreprinderii să facă faŃă riscurilor, garantând solvabilitatea acesteia.
Abandonarea principiului de clasament al posturilor în bilanŃul financiar a
condus la apariŃia bilanŃului funcŃional care regrupează posturile de bilanŃ pe marile
funcŃiuni ale întreprinderii (investiŃii, exploatare, finanŃare, trezorerie).
ConstrucŃia bilanŃului funcŃional are la bază un set de principii şi reguli menite
să pună în evidenŃă utilizările şi resursele corespunzătoare fiecărui ciclu de
funcŃionare a întreprinderii, gruparea posturilor fiind legată de operaŃiile realizate în
raport cu natura, destinaŃia sau funcŃia lor. În această prezentare, bilanŃul este
destinat analizei funcŃionale, care constituie o analiză externă.
Un principiu de elaborare a bilanŃului funcŃional se referă la exprimarea
posturilor de bilanŃ la valoarea brută (valoarea de origine a acestora), ceea ce
impune includerea amortismentelor şi provizioanelor în capitalurile proprii, ca resurse
de autofinanŃare a întreprinderii. Rezultă că bilanŃul funcŃional constituie un punct de
plecare ideal pentru o analiză de flux, permiŃând determinarea variaŃiilor de stocuri.
Un alt principiu al bilanŃului funcŃional se referă la conceptul de stabilitate care
are în vedere durata posturilor în patrimoniu: acesta diferă de conceptul permanenŃei
bilanŃului financiar, în sensul că un împrumut pe termen lung va rămâne în
imobilizările financiare, indiferent de scadenŃa sa, iar datoriile pe termen lung nu vor
fi trecute la datorii pe termen scurt, indiferent de scadenŃă.
Al treilea principiu, al afectării, avut în vedere la structurarea posturilor permite
descrierea ciclurilor care compun viaŃa întreprinderii şi a echilibrelor financiare ce
decurg din ele.
Schematic, bilanŃul funcŃional se prezintă astfel:

38
BilanŃul funcŃional
Activ = Utilizări Pasiv = Resurse
I. FuncŃia de investiŃii I. FuncŃia de finanŃare
Utilizări stabile brute Resurse stabile (durabile)
II. FuncŃia de exploatare 1. Capitaluri proprii
1. Activ circulant de exploatare 2. Datorii financiare stabile
2. Activ circulant în afara exploatării
II. FuncŃii de exploatare
III. FuncŃia de trezorerie Datorii de exploatare
Activ circulant financiar Datorii în afara exploatării

Total activ Total pasiv


ImportanŃa bilanŃului funcŃional în analiza financiară decurge din faptul că
permite aprecierea stabilităŃii structurii financiare a întreprinderii prin intermediul
trezoreriei nete şi exprimă interdependenŃa din structura financiară şi natura activităŃii
acesteia.
Ca răspuns adus criticilor bilanŃului financiar şi bilanŃului funcŃional, adepŃii
conceptelor mai noi ale teoriei financiare neoclasice au conceput un alt model de
bilanŃ numit pool de fonds (ansamblu de fonduri). În acest sens, bilanŃul este privit ca
un ansamblu de resurse şi de utilizări, care oferă indicii asupra deciziilor strategice în
materie de investiŃii şi de finanŃare, fără a exista o afectare a unei resurse, a unui
anumit tip de utilizare.
Acest tip de bilanŃ se apropie de bilanŃul funcŃional prin prezenŃa
amortismentelor şi provizioanelor în fondurile proprii, în pasiv.
Schematic, bilanŃul ansamblurilor de fonduri se prezintă astfel:

BilanŃ "Pool de fonds"


Activ = Utilizări Pasiv = Resurse
Portofoliu de active Portofoliu de resurse

I. Utilizări industriale şi comerciale I. Fonduri proprii


1. Imobilizări brute 1. Fonduri proprii externe
2. Active circulante de exploatare 2. Fonduri proprii interne
3. Active circulante în afara exploatării
II. Utilizări financiare II. Datorii
1. Imobilizări financiare 1. Resurse financiare
2. Active circulante (DisponibilităŃi) - Datorii > 1 an
- Credite bancare curente
2. Datorii de exploatare (Datorii < 1 an)

Total activ (Utilizări brute) Total pasiv (Fonduri)


Transpunerea bilanŃului analizat sub forma ansamblului de fonduri reflectă
faptul că acest bilanŃ nu face niciun fel de referire la funcŃiunile întreprinderii şi la
clasificarea posturilor. În pasiv acestea sunt clasate mai întâi după apartenenŃă
(fonduri proprii şi datorii), ceea ce permite să se distingă impactul finanŃării prin
capitaluri proprii de cel al finanŃării prin datorii.
În activ gruparea posturilor în raport cu strategia industrială şi comercială
vizează imobilizările brute non financiare şi activele circulante de exploatare (inclusiv
lichidităŃile necesare pentru exploatare), iar strategia financiară vizează partea de
lichidităŃi care serveşte obiectivelor de tip financiar.

39
Tabloul bilanŃului este egal cu cel al bilanŃului funcŃional. BilanŃul armonizat în
listă (în conformitate cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate şi Directivele
Europene) este apropiat modelului de bilanŃ financiar, ceea ce facilitează analiza
echilibrelor financiare, fără a mai fi necesare alte regrupări de posturi, cu menŃiunea
că ordinea de clasare a resurselor este inversată, datoriile pe termen scurt şi lung
fiind prezentate înaintea capitalurilor proprii.

6.2. Diagnosticul echilibrelor financiare

Echilibrele financiare exprimă egalitatea dintre activele şi pasivele bilanŃiere


prin care se reflectă modul de utilizare a mijloacelor şi resurselor firmei pe termen
scurt şi pe termen lung prin intermediul unor mărimi cum sunt: situaŃia netă, fondul de
rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă.
SituaŃia netă exprimă diferenŃa dintre active şi datorii totale: SN = Active totale
- Datorii totale. În esenŃă, situaŃia netă exprimă valoarea contabilă a drepturilor pe
care le posedă proprietarii asupra întreprinderii, fiind averea acestora şi trebuind să
fie suficientă pentru a asigura funcŃionarea şi independenŃa financiară a întreprinderii.
Comparativ cu capitalurile proprii, situaŃia netă este mai restrictivă, deoarece
exclude subvenŃiile şi provizionanele reglementate. De aceea, situaŃia netă este un
indicator mai relevant, ce exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat, care
interesează atât proprietarii, acŃionarii, cât şi creditorii independenŃi, mai ales în cazul
lichidării acesteia.
SituaŃia netă se calculează punând faŃă în faŃă bunurile şi datoriile de aceeaşi
scadenŃă, astfel:
a. Pe baza bilanŃului financiar situaŃia netă se determină ca diferenŃă:
SituaŃia netă = Total active - Datorii totale - Venituri în avans =
Capitaluri proprii
b. Pe baza bilanŃului contabil armonizat situaŃia netă este diferenŃa:
SituaŃia netă = (Total active - Datorii curente) - Datorii peste un an
SituaŃia netă poate să prezinte două valori:
- pozitivă şi crescătoare - determinată de o gestiune economică sănătoasă,
ce maximizează valoarea întreprinderii (capitalurile proprii);
- negativă - reflecă o stare de prefaliment, fiind consecinŃa încheierii cu
pierderi a exerciŃiilor anterioare, pierderi care au epuizat integral
capitalurile proprii.
Partea neacoperită rămâne exclusiv în sarcina creditorilor, acesta fiind riscul
de insolvabilitate al întreprinderii.
Creşterea situaŃiei nete (activul net) are ca efect creşterea rentabilităŃii şi a
independenŃei financiare, pe baza ei putându-se determina riscul global sau
lichidativ, prin raportul:
SN - Activ fara valoare
< 0,3
Activ
Activul net (capitalurile proprii) reprezintă un indicator esenŃial care dă
dimensiunea gradului de sănătate a întreprinderii, cu referire la menŃinerea
capitalului fizic sau financiar, mai ales în condiŃiile inflaŃiei care îl erodează.
Echilibrul financiar al întreprinderii rezultă din confruntarea maselor mari ale
bilanŃului: fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care
rezultă trezoreria netă.
Prin analiza echilibrului financiar pe baza bilanŃului în optica financiară, se
grupează posturile după criteriul permanenŃei, unde finanŃarea activului cu durata
mai mare de un an din resurse cu scadenŃe peste 1 an, iar finanŃarea activelor sub
un an din resurse scadente sub un an.

40
În consecinŃă, echilibrul financiar este determinat cu ajutorul fondului de
rulment stabilit pe baza relaŃiei:
FRF= Capitaluri permanente (Capitlarui proprii + Datorii pe termen lung
şi mediu) + Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli - Necesar permanent
(Active imobilizate nete)
Această metodă pune în evidenŃă echilibrul financiar pe termen lung, fondul
de rulment reprezentând partea din capitalurile permanente rămasă după finanŃarea
imboilizărilor, pe care întreprinderea o consacră finanŃării activelor circulante. Este
partea din capitaluri cu grad de exigibilitate slab, care serveşte finanŃarea
elementelor de activ cu grad de lichiditate suficient de crescut.
Creşterea fondului de rulment determină creşterea capitalurilor permanente
(emisii de noi acŃiuni, obligaŃiuni, noi împrumuturi pe termen lung) şi de reducerea
imobilizărilor nete (vânzări de titluri, dezinvestire, cesiuni de imobilizări). Creşterea
fondului de rulment conduce la creşterea marjei de securitate, ceea ce arată că o
parte mai însemnată din activele circulante este finanŃară din capitaluri permanente.
Reducerea fondului de rulment este cauzată de scăderea capitalurilor
permanente (rambursări de împrumuturi pe termen lung sau de obligaŃiuni) şi de
creşterea imobilizărilor nete (investiŃii).
Un fond de rulment staŃional reflectă stagnarea întreprinderii care poate fi
temporară sau de durată având diferite cauze.
Partea inferioară a bilanŃului financiar permite determinarea fondului de
rulment financiar ca diferenŃă:
FRF = (Active circulante + Cheltuieli în avans) - (Datorii pe termen scurt
+ Venituri în avans)
În aceste condiŃii, fondul de rulment financiar arată surplusul activelor
circulante nete nefinanŃate din datoriile temporare, evidenŃiind excedentul de
lichiditate potenŃială, ca o marjă de securitate privind solvabilitatea întreprinderii.
BilanŃul armonizat permite determinarea mai rapidă a fondului de rulment în
două moduri:
1. ca diferenŃă: (FRF) = (Total active - Datorii curente) - Active imobilizate
2. direct: (FR) = Active circulante, respectiv datorii curente nete.
Fondul de rulment poate să aibă următoarele valori:
1. fondul de rulment pozitiv şi în creştere reflectă o dinamică favorabilă a
marjei de securitate a întreprinderii (Capitalurile permanente > Imobilizările nete).
2. fondul de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru
întreprindere, care va fi lipsită de capitalurile permanente suficiente să-i asigure
finanŃarea imobilizărilor (Capitaluri permanente < Imobilizări nete) sau (Activul
circulant net < Datorii sub 1 an).
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile temporare generate de
executarea unor operaŃiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă
(cumpărări, vânzări, plăŃi salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puŃin parŃial de
resurse stabile (fondul de rulment net).
Acest necesar se determină ca diferenŃa:
NFR = NecesităŃi ciclice - Resurse ciclice, în care:
NecesităŃi ciclice = Necesar temporar - DisponibilităŃi;
Resurse ciclice = Resurse temporare - Credite de trezorerie.
Pe baza bilanŃului contabil financiar şi a celui armonizat, necesarul de fond de
rulment se determină ca diferenŃă:
NFR = (Active circulante + Cheltuieli în avans) - Casa şi conturi la
bănci) - (Datorii ce trebuie plătite într-un an + Credite bancare + Venituri
în avans)

41
Necesarul de fond de rulment constituie un indicator de echilibru financiar,
care poate fi pozitiv sau negativ, în următoarele condiŃii:
a. Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar faŃă de resursele
temporare ce pot fi imobilizate, fiind o situaŃie normală dacă este consecinŃa unor
investiŃii privind creşterea necesarului de finanŃare a ciclului de exploatare.
În caz contrar NFR > 0, arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor
şi creanŃelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii încasărilor şi
accelerării plăŃilor.
b. NFR < 0, reflectă un surplus de resurse temporare faŃă de capitalurile
circulante, necesităŃile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce pot fi
mobilizate. Această situaŃie este favorabilă dacă este consecinŃa accelerării rotaŃiei
activelor circulante, a urgentării încasărilor şi relaxării plăŃilor.
Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este
mai fluctuant, mai instabil decât fondul de rulment şi depinde de cifra de afaceri,
durata de rotaŃie a stocurilor, decalajul dintre termenul de încasare şi termenul de
plată.
Acest necesar poate fi exprimat şi în zile de vânzare prin intermediul vitezei de
rotaŃie care reflectă decalajul dintre recuperarea creanŃelor şi plata furnizorilor:
NFRz = NFR · 360/CA
Analiza trezoreriei. Trezoreria netă (TN) poate fi determinată pornind de la
egalitatea de bilanŃ: Activ=Pasiv care conduce la confruntarea fondului de rulment
(FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR), din care rezultă echilibrul financiar al
întreprinderii. Este un rezultat al operaŃiunilor ce afectează toate posturile de bilanŃ şi
poate fi determinată din lectura pe orizontală a bilanŃului financiar:
a. a părŃii superioare: TN = FR - NFR;
b. a părŃii inferioare: TN = DisponibilităŃi - Credite de trezorerie sau TN =
Trezoreria activă - Trezoreria pasivă.
Trezoreria activă cuprinde disponibilităŃile curente degajate de funcŃionarea
întreprinderii, la care se adaugă plasamentele rambursabile în orice moment (valori
mobiliare de plasament).
Trezoreria pasivă este reprezentată de creditele bancare curente, soldurile
creditoare la bănci şi efectele scontate (în afara bilanŃului).
c. Pe baza bilanŃului contabil armonizat, trezoreria este dată de diferenŃa:
TN = Active circulante, respectiv Datorii curente - Necesarul de fond de
rulment
Valoarea pozitivă sau negativă a trezoreriei nete este consecinŃa unor
inegalităŃi între fondul de rulment şi necesarul (resursa) de fond de rulment sau a
decalajului dintre dinamica activelor circulante (datorii curente nete) şi a necesarului
de fond de rulment, după cum urmează:
1. Trezoreria pozitivă: TN > 0, când: FR > NFR şi respectiv: DisponibilităŃi >
Credite trezorerie, în următoarele cazuri:
a. FR > 0 şi NFR > 0, dacă NFR este finanŃat în întregime din resurse
permanente;
b. FR > 0 şi NFR < 0, dacă resursele din ciclul de exploatare (NFR < 0) se
adaugă la un excedent de resurse permanente (FR > 0) pentru a degaja un
excedent mare de lichidităŃi, care pot ascunde subutilizări de capitaluri;
c. FR < 0 şi NFR < 0, dacă resursele din exploatare (NFR < 0) acoperă un
excedent crescut de lichidităŃi şi numai o parte a activului imobilizat (FR < 0).
În acest caz, ciclul de exploatare şi o parte din imobilizări sunt finanŃate din
datorii pe termen scurt (furnizori şi avansuri clienŃi), ceea ce impune creşterea
capitalurilor permanente (resurselor stabile).

42
2. Trezoreria negativă (TN < 0), când FR < NFR şi respectiv: DisponibilităŃi <
Credite trezorerie, în următoarele cazuri:
a. FR > 0 şi NFR > 0, dacă NFR este finanŃat parŃial din capitaluri permanente
(FR > 0) şi parŃial din credite bancare care sunt mai mari decât disponibilităŃile,
ceea ce impune aprecierea riscului bancar curent;
b. FR < 0 şi NFR > 0, dacă creditele bancare acoperă o parte din imobilizări (FR
< 0), NFR şi disponibilităŃile (inferioare creditelor de trezorerie), ceea ce
impune reconsiderarea structurii de finanŃare;
c. FR < 0 şi NFR < 0, resursele permanente nu acoperă decât o parte a activului
imobilizat (FR < 0), restul fiind acoperit din datorii pe termen scurt (furnizori,
avansrui clienŃi) şi din credite bancare curente, ceea ce imnpune revederea
structurii finanŃării, fiind crescut riscul dependenŃei financiare de exterior.
În concluzie, trezoreria netă pozitivă reflectă un echilibru financiar pe termen
lung satisfăcător, când fondul de rulment este superior necesarului de fond de
rulment, precum şi un echilibru financiar pe termen scurt, ca urmare a unor
disponibilităŃi băneşti ce devansează creditele bancare de trezorerie.
Pe baza bilanŃului funcŃional, echlibrele financiare pot să fie stabilite prin
structurarea posturilor din bilanŃ, în strânsă legătură cu ciclurile economice care
caracterizează viaŃa întreprinderii: investiŃii, exploatare, finanŃare, trezorerie.
Echilibrul financiar funcŃional impune ca utilizările stabile să fie finanŃate din
resurse durabile, surplusul resurselor durabile faŃă de imobilizările brute
reprezentând fondul de rulment net global (FRNG).
Fondul de rulment net global = Resurse durabile - Utilizări stabile brute
FRNG > 0, arată excedentul de resurse stabile după finanŃarea utilizărilor
stabile, destinat finanŃării ciclului de exploatare, fiind diferenŃa dintre:
FRNG = Activ circulant - (Datorii diverse + Credite bancare de
trezorerie)
Necesarul de fond de rulment (NFR) decurge din confruntarea nevoilor de
finanŃare cu resursele de finanŃare a operaŃiilor respective, fiind diferenŃa:
NFR = Utilizări ciclice - Resurse ciclice
Necesarul de fond de rulment astfel determinat mai poartă numele de necesar
net când este pozitiv, sau resursă netă când este negativ şi are două componente
legate de: activitatea de exploatare şi din afara exploatării.
NFRT = NFRE + NFRAE
NFRE = Active circulante de exploatare - Datorii de exploatare
PlăŃile îl măresc, iar încasările îl reduc.
NFRAE este mai mic faŃă de NFRE şi se obŃine prin diferenŃa:
NFRAE = Alte active circulante - Datorii în afara exploatării
Trezoreria netă (TN) rezultă din confruntarea fondului de rulment net global cu
necesarul de fond de rulment (necesarul net), conform diferenŃei:
TN = FRNG - (NFRE + NFRAE)
Trezoreria netă este legată de operaŃiile financiare pe termen scurt care sunt
evidenŃiate în partea inferioară a bilanŃului funcŃional, fiind diferenŃa:
TN = Necesar de exploatare - Resurse de trezorerie sau
TN = Activ circulant financiar - Credite bancare curente sau
TN = Trezoreria activă - Trezoreria pasivă, în care:
Trezoreria activă = DisponibilităŃi (Casa şi conturi la bănci);
Trezoreria pasivă = Credite bancare de trezorerie.
Trezoreria netă poate fi pozitivă sau negativă, după cum urmează:
a. TN > 0, când FRNG > NFRT sau Necesar trezorerie > Resurse trezorerie;
b. TN < 0, când FRNG < NFRT sau Necesar trezorerie < Resurse trezorerie.

43
O trezorerie netă pozitivă reflectă un excedent al trezoreriei în raport cu
obligaŃiile financiare pe termen scurt, ceea ce asigură întreprinderii posibilitatea de a
face plasamente pe piaŃa de capital.
O trezorerie netă negativă reflectă resurse de trezorerie furnizate de parteneri
financiari (bănci), respectiv credite bancare de trezorerie superioare disponibilităŃilor,
ceea ce reflectă dificultăŃi legate de gestiunea financiară pe termen scurt.

6.3. Diagnosticul ratelor pe baza bilanŃului

Cu ajutorul ratelor se stabilesc raporturi între două posturi de bilanŃ, rezultatul


fiind exprimat sub formă de coeficient, indice sau procent.
Metoda ratelor completează studiul indicatorilor în mărimi absolute şi permite
efectuarea de comparaŃii pentru a situa mai corect întreprinderea în mediul său
concurenŃial prin analizele comparative în spaŃiu sau pentru a-i aprecia evoluŃia prin
analizele comparative în timp.
Pe baza bilanŃului pot fi determinate grupe de cote a căror prezenŃă în
diagnosticul financiar serveşte obiectivelor utilizatorului şi cuprind mai multe
categorii, cum ar fi: ratele de structură, ratele de gestiune, ratele de finanŃare, ratele
de randament şi rentabilitate ş.a.
Ratele de structură a bilanŃului reflectă structura financiară a întreprinderii care
se defineşte prin proporŃiile posturilor din activul şi pasivul bilanŃului în raport cu
totalul acestuia.
Ratele de structură se obŃin în urma analizei pe verticală a bilanŃului şi pun în
evidenŃă caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi: capacitatea activelor de
a se transforma în lichidităŃi, autonomia şi interdependenŃa financiară a întreprinderii,
calitatea echilibrului financiar pe termen scurt ş.a.
Structura activului caracterizează compoziŃia patrimoniului economic al
întreprinderii şi este analizat prin ratele de structură care reflectă apartenenŃa
sectorială şi depind de natura activităŃii întreprinderii, astfel:
Activ imobilizat
a. Ponderea imobilizărilor: Si = . 100 (%), reflectă indirect
Activ
intensitatea capitalistică şi a relaŃiilor finanŃare cu alte unităŃi.
Activ ciruclant
b. Ponderea activului circulant: Sa = . 100 (%), depinde de
Activ
sectorul de activitate şi de durata ciclului de producŃie (prin poderea stocurilor), de
durata termenelor de plată convenite cu clientela (prin ponderea creanŃelor) şi
reflectă esenŃa trezoreriei (prin ponderea lichidităŃilor în patrimoniu).
Structura pasivului degajă politica de finanŃare a întreprinderii, evidenŃiind
gradul de stabilitate a finanŃării şi autonomia financiară pe care le asigură
întreprinderii combinaŃia de resurse având maturităŃi de origini diverse.
Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de
îndatorare a întreprinderii, astfel:
Capitaluri permanente
a. Ponderea capitalurilor permanente: Scp = . 100 (%),
Pasiv
reflectă autonomia financiară globală (prin ponderea capitalurilor proprii), autonomia
la termen a întreprinderii (prin ponderea datoriilor pe termen lung), respectiv
dependenŃa pe termen lung de finanŃare externă.
Datorii pe termen scurt
b. Ponderea datoriilor pe termen scurt: SDTS = . 100 (%)
Pasiv
Cu cât este mai mare ponderea capitalurilor proprii în totalul pasivului, cu atât
este mai mare autonomia şi independenŃa financiară a întreprinderii.

44
Analiza pe verticală a bilanŃului vizează şi condiŃiile dintre posturile din activ şi
din pasiv, structura activului trebuie să fie adecvată structurii pasivului, reflectată prin
intermediul unor rate de sinteză care sunt exprimate prin:
1. Rata de finanŃare stabilă a imobilizărilor:
Capitaluri permanente
Rfsi = ≥ 1, care măsoară stabilitatea
Activ imobilizat
resurselor afectate finanŃării activelor durabile, din care:
a. Rata de finanŃare din resurse proprii:
Capitaluri proprii
Rfrp = ≥ 1, exprimă autonomia financiară de care
Activ imobilizat net
dispune întreprinderea.
b. Rata de finanŃare din resurse străine:
Datorii pe termen lung + mediu
Rfrs = ≥ 1, exprimă gradul de insecuritate
Activ imobilizat
financiară a întreprinderii.
2. Rata de lichiditate generală:
Activ circulant
Rlg = ≥ 1, exprimă gradul de lichiditate potenŃială
Datorii pe termen scurt
(echilibrul financiar pe termen scurt), din care:
a. Rata de lichiditate relativă (redusă):
Activ circulant - Stocuri
Rlr = ≥ 1, exprimă capacitatea de rambursare a
Datorii pe termen scurt
datoriilor pe termen scurt.
b. Rata de lichiditate (trezorerie imediată):
Disponibilitati
Rli = ≥ 1, exprimă aptitudinea de rambursare a
Datorii pe termen scurt
datoriilor cu scadenŃa sub un an.
Ratele de sinteză ale bilanŃului se corelează cu ratele de finanŃare determinate
pe baza lui şi reflectă indirect structura financiară a întreprinderii.
Analiza ratelor de finanŃare. Structura finanŃării.
Analiza ratelor de structură a bilanŃului permite studiul structurii financiare a
întreprinderii, respectiv examinarea modului în care sunt repartizate sursele de
finanŃare a activelor între capitalurile proprii şi aporturile externe, de unde rezultă
autonomia (independenŃa) financiară a întreprinderii.
Structura financiară desemnează compoziŃia pasivului bilanŃului (capitaluri
proprii, datorii) şi modul de finanŃare a activităŃii întreprinderii.
Structura finanŃării reflectată prin ratele de structură a pasivului grupează
posturile bilanŃiere după criteriul scadenŃei, vizând raportul între capitalurile proprii
(C) şi datoriile (D), pasivul fiind egal cu suma:
Pasiv = Capitaluri proprii (C) + Datorii (D), în care D = datorii pe termen
lung (peste 1 an) + Datorii pe termen scurt (sub 1 an), adică:
Pasiv = Capital permanent (Cp) + Datorii pe termen scurt
Definirea structurii financiare implică şi determinarea raportului între fondurile
pe termen lung (capitalurile permanente) şi fondurile pe termen scurt (datoriile sub 1
an), care depinde de natura activelor întreprinderii.
Autonomia financiară reprezintă aptitudinea întreprinderii de a face faŃă
angajamentelor financiare, aceasta măsurându-se cu ajutorul unor rate care exprimă
gradul de îndatorare şi gradul de lichiditate-solvabilitate.
Autonomia financiară poate fi estimată prin mai multe rate, astfel:

45
1. Rata îndatorării globale:
Datorii totale
Rig = ≤ 0,5, exprimă dependenŃa întreprinderii de diverşi
Pasiv
creditori şi şansele de rambursare a datoriilor.
Datorii totale
a. Levierul financiar: LF = , depinde de structura finanŃării şi
Capitaluri proprii
are efecte asupra ratei rentabilităŃii capitalurilor proprii (indicatori de risc financiar).
b. Rata autonomiei financiare:
Capitaluri proprii
Raf = ≥ 1; Raf = 1/LF
Datorii totale
c. Rata îndatorării la termen:
Datorii pe termen lung
Rit = , exprimă dependenŃa faŃă de creditori şi este
Capitaluri proprii
afectată de inflaŃie.
2. Capacitatea de îndatorare:
Capitaluri proprii
Ci = ≥ 0,5, exprimă posibilităŃile de îndatorare ale
Capital permanent
întreprinderii.
3. Capacitatea de rambursare:
CAF
Cr = ≥ 0,25, exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi
Datorii totale
rambursa datoriile totale.
Analiza ratelor de rotaŃie a posturilor de bilanŃ
Ratele de rotaŃie furnizează indicaŃii dinamice deoarece permit să se introducă
o dimensiune temporală în analiza bilanŃului, prin evidenŃierea ritmului de reînnoire a
unor componente ale acesteia.
În acest scop se compară elemente statice de patrimoniu din bilanŃ cu
indicatori din contul de rezultate care exprimă fluxuri caracteristice ale activităŃii de
exploatare, cum ar fi cifra de afaceri (CA), din care rezultă ritmul de reînnoire a
postului din activul sau pasivul bilanŃului.
Ratele astfel determinate caracterizează unul dintre cei mai sintetici indicatori
de eficienŃă, viteza de rotaŃie a posturilor de bilanŃ, prin intermediul numărului de
rotaŃii (N) şi al duratei unei rotaŃii (D).
Principalele rate de rotaŃie a posturilor de bilanŃ sunt următoarele:
CA
1. Nr.de rotaŃii ale activelor: Na = (rotaŃii) şi respectiv:
Activ
T Activ
Durata unei rotaŃii: Da = = . 360 (zile/rotaŃie).
Na CA
CA
2. Nr.de rotaŃii capitaluri propii (C): Nc = (rotaŃii) şi respectiv:
C
Durata unei rotaŃii este exprimată astfel:
T C
Dc = = . 360 (zile/rotaŃie).
Nc CA
3. Nurmărul de rotaŃii active circulante (AC):
CA CA Activ Na
Nac = = x =
Ac Activ Ac Sac
T Ac
Durata unei rotaŃii: Dac = = . 360 (zile/rotaŃie) .
Nac CA

46
CA
4. Numărul de rotaŃii ale activelor: Ns = (rotaŃii), unde
Sm
Si + Sf
Stocul mediu =
2
T Sm
Durata unei rotaŃii: Ds = = . 360 (zile/rotaŃie) .
Ns CA
5. Nr.de rotaŃii ale creanŃelor:
CA
Ncr = (rotaŃii) şi respectiv:
Smcr
Durata de recuperare a creanŃelor:
T Smcr
Dcr = = . 360 (zile) .
Nc CA
6. Nr.de rotaŃii ale furnizorilor:
Cumparari (Aprovizionari)
Nf = (rotaŃii)
Smf
Durata de plată a furnizorilor:
T Smf
Df = = . 360 (zile) .
Smf Cumparari
CA
7. Nr.de rotaŃii ale datoriilor: Nd = (rotaŃii) şi respectiv:
Datorii
Durata de folosire a surselor atrase:
Datorii
Ddat = . 360 (zile) .
CA
Analiza ratelor de rentabilitate
Ratele de rentabilitate spre deosebire de ratele de structură, ratele de
finanŃare şi ratele de rotaŃie servesc la evaluarea performanŃelor întreprinderii într-o
viziune dinamică.
Ratele de rentabilitate rezultă din confruntarea sub formă de raport a unui
indicator (EBE, Rexp, Rbrut, Rnet) cu un indicator ce exprimă fluxul global de
activitate (CA) sau mijloacele utilizate pentru obŃinerea rezultatului (Capitalul
economic sau investit, Capitalul propriu, Costurile de producŃie).
În funcŃie de factorii raportului există două categorii de rate: ratele de marjă şi
ratele de randament şi rentabilitate.
1. Ratele de marjă permit aprecierea eficienŃei întreprinderii în activitatea
comercială şi exprimă profitabilitatea acesteia în raport cu actitatea de exploatare
sau cu activitatea globală, după cum urmează:
- în raport cu exploatarea, există mai multe rate:
Marja comerciala EBE Rexp
R1 = ; R2 = ; R3 =
CA CA CA
- în raport cu activitatea globală, se pot determina următoarele rate:
CAF Rnet
R4 = ; R5 = (rata marjei nete)
CA CA
2. Ratele de randament şi de rentabilitate se pot grupa în două categorii:
- ratele de randament exprimă un raport între un rezultat la o formă de
evaluare a capitalului economic pus în operă de întreprindere, astfel:
EBE
Re1 = (rentabilitatea economică brută) ce
Activul imobilizat brut + NFRE
permite aprecierea performanŃei exploatării şi facilitează comparaŃiile intrasectoariale.

47
EBE
Re2 = exprimă rentabilitatea economică brută şi permite
Activ total
evaluarea performanŃei investiŃiilor şi poate fi introdus într-un lanŃ de rapoarte pentru
calculul randamentului economic al activelor.
Rexp EBE Rexp
Re3 = = .
Activ total Activ total EBE
Randamentul economic al activelor poate fi exprimat şi prin lanŃul de rapoarte:
Rexp CA Ac
Re = · ·
CA Ac Activ
3. Ratele de rentabilitate financiară exprimă capacitatea capitalurilor proprii de
a crea un surplus, după remunerarea capitalurilor împrumutate, care ar permite
remunerarea capitalurilor acŃionarilor (dividende) şi autofinanŃarea întreprinderii.
Rezultatul exercitiului
Rezultatul rentabilităŃii financiare (Rf) = . 100 (%) , care
Capitaluri proprii
oferă o informaŃie privind rata de remunerare a investiŃiilor realizate de acŃionari care
au constituit iniŃial capitalul întreprinderii care au lăsat în rezervă o parte din beneficii.
Rata rentabilităŃii financiare nete (Rfn) şi brute (Rfbr):
Rezultat net Rezultat brut (1 - i)
Rfn = = = Rfbr (1-i), în care:
Capital propriu Capital propriu
i – cota de impozit pe profit.
Pentru stabilirea factorilor de creştere a rentabilităŃii financiare, se recurge la
lanŃul de rate de forma:
Rex Rex CA Ac Pasiv
Rf= = x x x
C CA Ac Activ C
Pasiv C+D D
unde: = =1+ = 1 + LF, reflectă structura finanŃării.
C C C
LF - levier financiar (rata îndatorării).
4. Analiza solvabilităŃii şi lichidităŃii
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face faŃă scadenŃelor pe
termen lung şi mediu şi depinde de mărimrea datoriilor cu asemenea scadenŃe şi de
cheltuielile financiare (Costul îndatorării).
Solvabilitatea se defineşte mai ales în perspectiva unei lichidări a
întreprinderii, dacă se află în încetare de plată ca urmare a lipsei de lichiditate a
bilanŃului. Întreprinderea este solvabilă în măsura în care activul real este suficient
pentru a-i permite plata tuturor datoriilor.
Solvabilitatea este apreciată prin:
1. Activul net contabil: ANC = Total activ - Total datorii. Când ANC > 0, atunci
întreprinderea este solvabilă.
2. Rata solvabilităŃii patrimoniale:
Capital propriu
Rsp = , exprimă ponderea capitalului propriu în pasiv a
Pasiv
cărei valoare numerică trebuie să se încadreze între 0,3-0,5, valorile peste 0,5
reflectând o situaŃie normală.
3. Rata solvabilităŃii generale:
Activul total
Rsg =
Datorii totale

48
Capital propriu
4. Rsg = >1
Datorii pe termen lung
Capacitatea de autofinantare
5. Rsg =
Datorii pe termen lung
Datorii totale (D)
6. Rata îndatorării totale: Rd =
Capital propriu (C)
7. Rata îndatorării pe termen lung:
Datorii > 1an
Rdtl =
Capital propriu
8. Capacitatea de îndatorare:
Capital propriu
Cd = ≥ 0,5
Capital permanent
9. Capacitatea de rambursare:
(CAF)
Cr = > 1/4
Datorii totale
10. Rata cheltuielilor financiare:
Cheltuieli financiare (Chfin)
Rcf =
Rezultatul din exploatare (Rexp)
11. Rata cheltuielilor financiare:
Cheltuieli financiare (Chfm)
Rcf = x 100 < 3%
Cifra de afaceri
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face faŃă obligaŃiilor pe
termen scurt şi reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în
disponibilităŃi. O întreprindere este "lichidă" când resursele degajate de operaŃiunile
curente ale exerciŃiului îi furnizează suficiente disponibilităŃi pentru a face faŃă
scadenŃelor pe termen scurt.
Lichiditatea poate să fie apreciată:
1. Fondul de rulment financiar = Active circulante - Datorii curente (pe termen
scurt)
2. Rata lichidităŃii generale:
Active circulante
Rlg =
Datorii curente
3. Rata lichidităŃii reduse:
Active circulante - Stocuri
Rlr =
Datorii pe termen scurt
4. Rata de lichiditate imediată:
Disponibil itati
Rli = (0,2 - 0,3)
Datorii pe termen scurt

49
Capitolul 7 - ANALIZA FINANCIARĂ PRIN FLUXURI

Studiul contului de rezultat dă o viziune dinamică a activităŃii, deoarece


variabilele sale sunt în principiu fluxuri care decurg din ciclul de exploatare,
permiŃând înŃelegerea modului în care este format rezultatul: veniturile înscrise în
creditul contului constituie fluxuri de intrări, iar cheltuielile înscrise în debit constituie
fluxuri de ieşiri.
O definiŃie clasică a noŃiunii de flux consideră că în general fluxurile sunt
mişcări de valori între agenŃi economici, astfel încât pot exista două categorii de
fluxuri: fluxuri reale, dacă aceste mişcări privesc bunuri materiale şi fluxuri financiare
(sau de fonduri), dacă ele se referă la mijloace economice.
În general se consideră flux orice mişcare generată de o operaŃiune care are
impact asupra trezoreriei: o vânzare, o cumpărare, o plată de salarii, o rambursare
de datorie constituie un flux care afectează trezoreria întreprinderii.

7.1. Analiza tabloului de finanŃare

Tabloul de finanŃare, numit şi tablou al utilizărilor şi resurselor, este utilizat


pentru analiza modificărilor structurii patrimoniale a întreprinderii în cursul unei
perioade prezentând situaŃia resurselor noi şi a utilizărilor acestora.
Tabloul de finanŃare pune în evidenŃă principalul instrument al analizei
dinamice privind echilibrul financiar în termen de flux, conform opticii funcŃionale a
bilanŃului, fiind mai bine adaptat gestiunii previzionale.
Elaborarea tabloului utilizărilor şi resurselor impune o distincŃie clară între
fluxurile patrimoniale, financiare şi fluxurile monetare care se exprimă prin încasări şi
plăŃi, având ca scop evidenŃierea fluxurilor financiare ale utilizărilor şi resurselor
caracteristice activităŃii întreprinderii în cursul exerciŃiului.
Utilizări sunt considerate creşterile posturilor de activ care corespund unor
achiziŃii de bunuri, precum şi reducerile posturilor de pasiv prin diminuarea
capitalurilor proprii (rambursarea unor datorii).
Resurse sunt considerate diminuările de activ care corespund vânzării unui
bun (diminuării unor creanŃe), precum şi creşterile de pasiv care corespund unor
aporturi de capital.

Tabloul de finanŃare
Utilizări Resurse
1. Dividende distribuite 1. CAF
2. AchiziŃii elemente de activ imobilizat 2. Cesiune (reducere) de elemente de
a. Imobilizări corporale activ imobilizat
b. Imobilizări financiare 3. Creştere de capitaluri proprii (aporturi
noi în numerar)
3. Rambursare de datorii financiare 4. Creştere datorii financiare
Creşterea FRNG (± ∆FRNG) -

Ca poziŃie, Tabloul de finanŃare trebuie situat între bilanŃul de deschidere şi


bilanŃul de închidere al exerciŃiului.

50
Tabloul de finanŃare Utilizări-Resurse astfel elaborat premite să se analizeze
politica de investiŃii şi de finanŃare a întreprinderii şi să se verifice dacă principiile
echilibrului financiar au fost respectate în perioada trecută.

7.2. Analiza tabloului fluxurilor de numerar

SituaŃia (tabloul) fluxurilor de numerar ca o componentă a situaŃiilor financiare


anuale, obligatorie în cazul întreprinderilor mari şi opŃională în cazul întreprinderilor
mici şi mijlocii permite o analiză dinamică a echilibrului financiar prin descrierea
operaŃiunilor (exploatare, investiŃii, finanŃare) care au antrenat transformarea
patrimoniului.
SituaŃia fluxurilor de numerar oferă informaŃii referitoare la gradul în care
diferitele activităŃi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de
numerar, aceste fluxuri fiind structurate în trei categorii:
1. Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare.
2. Fluxuri de numerar din activitatea de investiŃii.
3. Fluxuri de numerar din activitatea de finanŃare.
SituaŃia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca
fiind o variabilă centrală, care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităŃi şi de
echivalente, iar variaŃia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăŃi
înregistrate în cursul perioadei.
Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă.
Metoda directă presupune deducerea plăŃilor din încasările aferente ale
exerciŃiului financiar pe tipuri de activităŃi, permite estimarea fluxurilor viitoare de
numerar pe total şi pe activităŃi.
Metoda indirectă diferă în privinŃa fluxurilor de numerar din exploatare, care se
determină corectând rezultatul net cu influenŃele unor operaŃiuni ce nu au caracter
monetar (amortizări, provizioane, diferenŃe de curs valutar), precum şi cu variaŃia
necesarului de fond de rulment net (capital circulant).
La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităŃi, de unde
rezultă numerarul net total, diferenŃa reprezentând variaŃia fluxului de numerar.

51
BIBLIOGRAFIE

Brezeanu, P., Dignostic financiar, Editura Economică, Bucureşti, 2004


Boştinaru, A.,
Prăjişteanu, B.,

Colasse, B., Analiza financiară a întreprinderii (Traducere Neculai


Tabără), Editura Tipo Moldova, Iaşi, 2009

Crecană, C., Rentabilitatea întreprinderilor mici şi mijlocii,


Ed..Economică, Bucureşti, 2000

Georgescu, N., Analiză economico-financiară, Editura A.S.E.,


Robu, V., Bucureşti, 2001

Gheorghiu, Al., Analiză economico-financiară la nivel microeconomic,


Editura Economică, Bucureşti, 2004

Mărgulescu, D., Diagnostic economico-financiar. Concepte-metode-


(coodonator) tehnici, Editura Romcart, Bucureşti, 1994

Mironiuc, M., Analiză economico-financiară, Editura Sedcom Libris,


Iaşi, 2006

Muntean, M., Analiza echilibrului economico-financiar al întreprinderilor


comerciale, Editura Edusoft, Bacău, 2006

Niculescu, M., Diagnostic global-strategic, Editura Economică,


Bucureşti, 1997

Păvăloaia, W., Analiză economico-financiară şi informatică de gestiune,


Editura Moldovia, Bacău, 2000

Petrescu, S., Diagnostic economic-financiar, Editura Sedcom Libris,


Iaşi, 2004

Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, EdiŃia a II-a,


Editura CECCAR, Bucureşti, 2008

Thibaut, J.P., Le diagnostic d'entreprise - Guide practique, Editions


Coureaux, Grenoble, 1989

Vâlceanu, Gh., Analiză economico-financiară, Editura Economică,


Robu, V., Bucureşti, 2004
Georgescu, N.,

52
53