Politici contabile semnificative pentru situatiile financiare interimare

Prezentarea societăţii

S.C. are sediul social în str. .........................., CUI ............., nr. de

înregistrare la Registrul comerţului .......................................................... .
Societatea îşi desfăşoară activitatea la sediul central şi la următoarele puncte de lucru:
.........................
.....................

Societatea are ca obiect principal de activitate ...........şi următoarele obiecte secundare

de activitate:

Societatea are un capital social în sumă de ........... RON împărţit în părţi

sociale/actiuni cu valoare nominala....

Organizarea şi conducerea contabilităţii

Societatea organizează şi conduce contabilitatea financiară potrivit Legii contabilităţii nr.
82/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare
Societatea aplica reglementările contabile privind situaţiile financiare anuale individuale şi
situaţiile financiare anuale consolidate aprobate prin O.M.F.P. nr. 1.802/2014, cu modificările
și completările ulterioare
Contabilitatea financiară asigură înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea,
publicarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi
alte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată.
Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine administratorului.

În cadrul societăţii contabilitatea se organizează şi se conduce:

Prin compartiment distinct condus de către directorul economic/ contabilul-şef.
Sau
Pe bază de contract de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiat cu persoane
fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România.
Înregistrarea în contabilitate a operaţiilor se face utilizându-se sistemele informatice de
prelucrare automată a datelor.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională.
Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în
valută.
Exerciţiul financiar este anul calendaristic.

Principii contabile generale

 Societatea îşi continuă în mod normal funcţionarea, conform principiului continuităţii
activităţii fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activităţii.

 Metodele de evaluare şi politicile contabile se aplică în mod consecvent de la un

exerciţiu financiar la altul.

 Se respecta principiul prudenţei conform căruia, activele şi veniturile nu trebuie să fie

supraevaluate, iar datoriile şi cheltuielile, subevaluate.

 Veniturile şi cheltuielile aferente exerciţiului financiar, se inregistreaza indiferent de

data încasării veniturilor sau data plăţii cheltuielilor.

 Orice compensare între elementele de active şi datorii sau între elementele de venituri
şi cheltuieli este interzisă. Toate creanţele şi datoriile trebuie înregistrate distinct în
contabilitate, pe bază de documente justificative. Eventualele compensări între creanţe
şi datorii faţă de aceeaşi entitate efectuate cu respectarea prevederilor legale pot fi
înregistrate numai după contabilizarea veniturilor şi a cheltuielilor corespunzătoare. În
notele explicative se va prezenta valoarea brută a creanţelor şi datoriilor care au făcut
obiectul compensării.

La prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilanţ şi din contul de profit şi pierdere
se ţine seama de fondul economic al tranzacţiei sau al operaţiunii raportate, şi nu numai de
forma juridică a acestora. Evenimentele şi operaţiunile economico-financiare trebuie
evidenţiate în contabilitate aşa cum acestea se produc, în baza documentelor justificative.

Politici contabile privind imobilizările

Se recunosc în categoria activelor imobilizate acele active care îndeplinesc următoarele
criterii de recunoaştere:
- sunt active generatoare de beneficii economice viitoare;
- sunt deţinute pe o perioadă mai mare de un an;
Imobilizările corporale sunt active care:
- sunt deţinute de o societate pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau prestarea de
servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative;
şi
- sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Opţional – societatea poate stabili un plafon valoric pentru recunoaşterea activelor ca
imobilizări corporale.
 - au o valoare de intrare mai mare de .......... lei (de exemplu: 2.500 lei – valoarea
fiscală).
În categoria imobilizărilor se recunosc şi elementele de imobilizări corporale achiziţionate
din motive de siguranţă sau legate de mediu.
Evaluarea iniţială
Imobilizările corporale sunt evaluate iniţial la cost. Acesta este costul de achiziţie sau costul
de producţie, în funcţie de modalitatea de intrare în societate a imobilizării corporale.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează
în sensul reducerii costul de achiziţie al imobilizărilor.
Dacă reducerile comerciale înscrise pe factura de achiziţie acoperă în totalitate
contravaloarea bunurilor achiziţionate, acestea se înregistrează în contabilitate la valoarea
justă, pe seama veniturilor în avans in contul 475 Subvenţii pentru investiţii.
Cheltuieli ulterioare
Cheltuielile ulterioare efectuate în legătură cu o imobilizare corporală sunt cheltuieli ale
perioadei în care sunt executate sau majorează valoarea imobilizării respective, în funcţie de
beneficiile economice aferente acestor cheltuieli.
Evaluarea ulterioara

Varianta 1
Imobilizările corporale se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările
cumulate de valoare, respectiv amortizarea cumulată şi ajustările pentru pierderea din
depreciere cumulate.
Evaluarea imobilizărilor corporale, cu ocazia inventarierii, se face la valoarea de inventar,
stabilită de comisia de inventariere sau de evaluatori autorizaţi, potrivit legii.
Fac obiectul evaluării şi imobilizările în curs de execuţie.

Varianta 2
Imobilizările corporale se prezintă în bilanţ la valoarea reevaluată a acestora.
Imobilizările corporale se reevaluează la un interval de.......... ani.
În anii în care nu se efectuează reevaluări, imobilizările corporale sunt prezentate în
situaţiile financiare anuale la valoarea stabilită la ultima reevaluare minus amortizarea
cumulată şi ajustările cumulate pentru pierdere din depreciere.
Amortizarea si durata de utilizare economica
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare
punerii în funcţiune şi până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare.
Societatea calculează şi înregistrează în contabilitate amortizarea imobilizărilor
corporale concesionate, închiriate sau date în locaţie de gestiune.
Investiţiile efectuate la imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de
închiriere, locaţie de gestiune, administrare sau alte contracte similare se supun amortizării pe
durata contractului respectiv.
La expirarea contractului, valoarea investiţiilor efectuate şi a amortizării
corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării.
Terenurile nu se amortizează.
Metoda de amortizare utilizata este cea liniara /degresiva/ accelerata pentru urmatoarele
categorii de imobilizari:
Cladiri – metoda liniara durata de viata intre (20- 50 ani de exemplu)
Utilaje - metoda liniara/degresiva/accelerata durata de viata intre
Echipamente productie - metoda liniara/degresiva/accelerata durata de viata intre
Autoturisme metoda liniara durata de viata intre
Tehnica de calcul metoda liniara durata de viata intre
Durata de viaţă stabilită iniţial se va revizui ori de câte ori apar modificări ale
condiţiilor de utilizare estimate iniţial.

Casarea, cedarea, scoaterea din funcţiune

Imobilizările corporale se scot din evidenţă la cedare sau casare atunci când niciun
beneficiu economic viitor nu mai este aşteptat din utilizarea ulterioară a acestora.
Dacă în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale a fost recunoscut costul unei
înlocuiri a unei componente, se va scoate din evidenţă valoarea contabilă a părţii înlocuite, cu
amortizarea aferentă acesteia.
Imobilizările achiziţionate în baza unui contract de leasing
Imobilizările corporale deţinute în baza unui contract de leasing se înregistrează în
contabilitate în funcţie de prevederile contractelor de leasing încheiate.
Bunurile achiziţionate în baza unui contract de leasing financiar sunt recunoscute în
contabilitate ca imobilizări.
Bunurile luate în leasing operaţional sunt evidenţiate în conturi de evidenţă din afara
bilanţului.
Sumele plătite sau de plătit conform prevederilor contractuale se înregistrează ca o cheltuială
în contul de profit şi pierdere, conform contabilităţii de angajamente, la termenele stabilite
prin contracte.
Imobilizări necorporale
Un activ necorporal este recunoscut atunci cand:
- se estimează că beneficiile economice viitoare care sunt atribuibile activului vor fi
obţinute de către societate; şi
- costul activului poate fi evaluat în mod fidel.
O imobilizare necorporală se înregistrează iniţial la costul de achiziţie sau de
producţie, în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniu.
Cheltuielile de dezvoltare se recunosc la costul de producţie al acestora.
Cheltuielile de dezvoltare care se recunosc ca imobilizări necorporale cheltuielile de
dezvoltare se amortizează pe perioada contractului sau pe durata de utilizare, după caz.
Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare
reprezentând aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi se înregistrează în conturile de
imobilizări necorporale la costul de achiziţie.
Brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi alte active similare se
amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea lor.

Concesiunile
Daca contractul de concesiune nu prevede o valoare amortizabilă a concesiunii, ci
doar plata unor redevenţe lunare, concesiunea nu se poate recunoaşte ca activ.
Daca contractul de concesiune prevede o durată şi o valoare totală a concesiunii,
aceasta este recunoscută ca activ necorporal în bilanţ.
Amortizarea concesiunii se înregistrează pe durata de folosire a acesteia, stabilită
potrivit contractului.

Amortizarea imobilizărilor necorporale

Metoda de amortizare a imobilizărilor necorporale este metoda liniară.

Imobilizări financiare
Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea
determinată prin contractul de dobândire a acestora.
Evaluarea la data bilanţului
Imobilizările financiare se prezintă în bilanţ la valoarea de intrare, mai puţin ajustările
cumulate pentru pierdere de valoare.
Evaluarea la bilanţ a creanţelor exprimate în valută şi a celor cu decontare în lei, în funcţie de
cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a
României, valabil la data încheierii exerciţiului financiar.
Politici contabile privind elementele de natura stocurilor
Evaluarea la data intrării în societate

La data intrării în societate, stocurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la

valoarea de intrare, care se stabileşte astfel:
- la cost de achiziţie - pentru stocurile achiziţionate;
- la cost de producţie - pentru stocurile produse în societate;
- la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru stocurile reprezentând aport la
capitalul social;
- la valoarea justă - pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere.
Determinarea costului
Pentru activitatea de producţie - se utilizează metoda costului standard, (sau alta
metoda) ţinând seama de nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei,
eficienţei şi capacităţii de producţie.
Nivelurile considerate normale ale consumului de materiale se revizuiesc la un
interval de ........ luni.
Pentru activitatea de comerţ cu amănuntul - se utilizează metoda preţului cu
amănuntul. Bunurile sunt evidenţiate la preţul de vânzare al acestora.
Pentru activităţile care permit identificarea specifică, pe comenzi - se utilizează
metoda identificării specifice a costurilor individuale.
Diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul standard de producţie se
evidenţiază distinct în costul activului.
Metode de evaluare la ieşirea din gestiune
La ieşirea din gestiune a stocurilor acestea se evaluează şi se înregistrează prin
aplicarea metodei:
Varianta 1 – metoda primul intrat - primul ieşit - FIFO
Varianta 2 – metoda ultimul intrat - primul ieşit - LIFO
Varianta 3 – metoda costului mediu ponderat - CMP
Varianta 3.1 Media se calculează după fiecare recepţie.
Varianta 3.2 Media se calculează periodic la un interval de n luni.
 Metoda de inventariere a stocurilor
Varianta 1
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric prin folosirea inventarului
permanent.
Se înregistrează în contabilitate toate operaţiunile de intrare şi ieşire a stocurilor la
momentul la care acestea au loc.
Varianta 2
Contabilitatea stocurilor se ţine numai valoric prin folosirea inventarului intermitent.
La sfârşitul perioadei de raportare (trimestru sau lună) se realizează inventarierea
faptică a stocurilor.
Evaluarea la data bilanţului
La data bilanţului stocurile se evaluează la cea mai mică valoare dintre cost şi valoarea
realizabilă netă.
În cazul în care valoarea contabilă a stocurilor este mai mare decât valoarea de inventar,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin constituirea unei
ajustări pentru depreciere.
Politici contabile privind datoriile societăţii
Datoriile societăţii se evidenţiază în contabilitate pe seama conturilor de terţi. Contabilitatea
furnizorilor şi a celorlalte datorii se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau
juridică.
Datoriile pentru care până la finele lunii nu s-au primit facturile se evidenţiază în contul 408
Furnizori-facturi nesosite, pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a
serviciilor.
Impozitul pe profit de plată trebuie recunoscut ca datorie în limita sumei neplătite.
Impozitul pe profit se determină potrivit prevederilor Codului fiscal.
La finele fiecărei luni, datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele
de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după caz.
La finele fiecărei luni, datoriile exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul
unei valute se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională
a României din ultima zi bancară a lunii în cauză.
Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte
cheltuieli financiare, după caz.
 Impozitul pe venitul microîntreprinderilor
Societatea este platitoare de impozit pe venitul microintreprinderilor in cota de 3%
(1%).
Impozitul pe dividende
Impozitul pe dividende aferente unei persoane juridice române se stabilește prin aplicarea
unei cote de impozit de 5% asupra dividendului brut plătit unei persoane juridice române.
Nu se reține impozit pe dividend dacă persoana juridică română care primește dividendele
deține, la data plății dividendelor, minimum 10% din titlurile de participare ale celeilalte
persoane juridice, pe o perioadă de un an împlinit până la data plății acestora inclusiv.

Impozitul pe dividende aferente unei persoane fizice române este de 5% din suma acestora,
impozitul fiind final.
Impozitul datorat se virează integral la bugetul de stat.
Repartizarea de dividende în cursul exercițiului financiar
Societatea distribuie dividende trimestrial în termenul stabilit de adunarea generală a
asociaţilor.
Dividendele se distribuie din profitul determinat pentru perioada respectivă.
Regularizarea diferenţelor rezultate din distribuirea dividendelor în timpul anului se face prin
situaţiile financiare anuale.
Plata diferenţelor rezultate din regularizare se face în termen de 60 de zile de la data aprobării
situaţiilor financiare anuale aferente exerciţiului financiar încheiat.
În cazul cesiunii acțiunilor în cursul anului dividendele care se cuvin după data transmiterii
acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de cazul în care părţile au convenit altfel.

Politici contabile referitoare la creanţele societăţii

Creanţele se evidenţiază în baza contabilităţii de angajamente, conform prevederilor legale
sau contractuale.
Contabilitatea clienţilor se ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.
Creanţele faţă de clienţii pentru care, până la finele lunii, nu au fost întocmite facturi se
evidenţiază distinct în contabilitate în contul 418 Clienţi-facturi de întocmit, pe baza
documentelor care atestă livrarea bunurilor, respectiv prestarea serviciilor.
Creanţele şi datoriile în valută rezultate ca efect al tranzacţiilor societăţii se înregistrează în
contabilitate atât în lei, cât şi în valută.
Tranzacţiile în valută sunt înregistrate iniţial la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca
Naţională a României, de la data efectuării operaţiunii.
La finele fiecărei luni, creanţele în valută se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare,
comunicat de Banca Naţională a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele
de curs înregistrate se recunosc în contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, după caz.
La finele fiecărei luni, creanţele exprimate în lei, a căror decontare se face în funcţie de cursul
unei valute se evaluează la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională
a României din ultima zi bancară a lunii în cauză. În acest caz, diferenţele înregistrate se
recunosc în contabilitate la alte venituri financiare sau alte cheltuieli financiare, după caz.
Creanţele incerte se înregistrează distinct în contabilitate în contul 4118 Clienţi incerţi sau în
litigiu.
Politici privind instrumentele financiare pe termen scurt
Investiţiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziţie determinat ca preţ de cumpărare
sau valoare stabilită prin contractul de dobândire a acestora.
Evaluarea la data bilantului
Titlurile pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată se evaluează la
valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare.
Titlurile netranzacţionate se evaluează la costul istoric mai puţin eventualele ajustări pentru
pierdere de valoare.
La cedarea investiţiilor pe termen scurt, ajustările pentru pierdere de valoare existente,
aferente titlurilor, se anulează pe seama veniturilor.
Politici contabile privind subvenţiile şi alte fonduri nerambursabile
Subvenţiile se recunosc la valoarea aprobată a acestora.
Subvențiile primite sub forma activelor nemonetare se recunosc la valoarea justă.
- Subvenţiile pentru investiţii
Subvenţiile pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la valoarea justă, se înregistrează
ca subvenţii pentru investiţii şi se recunosc în bilanţ ca venit amânat.
Venitul amânat se înregistrează în contul de profit şi pierdere pe măsura înregistrării
cheltuielilor cu amortizarea sau la casarea ori cedarea activelor.
- Subvenţiile aferente veniturilor
Subvenţiile aferente veniturilor se recunosc, pe o bază sistematică, drept venituri ale
perioadelor corespunzătoare cheltuielilor aferente pe care aceste subvenţii urmează să le
compenseze.
Subvenţiile acordate pentru acoperirea anumitor cheltuieli sunt recunoscute la venituri în
aceeaşi perioadă ca şi cheltuială aferentă.
Cheltuielile
Cheltuielile societatii reprezinta sumele platite sau de platit pentru:
- consumuri de stocuri;
- lucrari executate si servicii prestate de care beneficiaza societatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligatii legale sau contractuale,
- provizioanele,
- amortizarile
- ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare.
Veniturile
In categoria veniturilor se includ atat sumele incasate sau de incasat in nume propriu, cat
si castigurile din orice sursa.
Veniturile se recunosc pe baza contabilitatii de angajamente.
Veniturile din vanzarea bunurilor se recunosc in momentul in care sunt indeplinite
urmatoarele conditii:
a) au fost transferate cumparatorului riscurile si avantajele semnificative care decurg
din proprietatea asupra bunurilor;
b) societatea nu mai gestioneaza bunurile vandute la nivelul la care ar fi facut-o, in mod
normal, in cazul detinerii in proprietate a acestora si nici nu mai detine controlul efectiv
asupra lor;
c) veniturile pot fi evaluate in mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzactiei sa fie generate catre
societate; si
e) costurile tranzactiei pot fi evaluate in mod credibil.

Veniturile din prestari de servicii se inregistreaza in contabilitate pe masura efectuarii

acestora, corelate cu stadiul de executie al lucrarii.
Stadiul de executie al lucrarii se determina pe baza situatiilor de lucrari care insotesc
facturile, procese-verbale de receptie sau alte documente care atesta stadiul realizarii si
receptia serviciilor prestate.

Capitalul și rezervele
Contabilitatea analitică a capitalului social se ţine pe acţionari sau asociaţi, cuprinzând
numărul şi valoarea nominală a acţiunilor sau a părţilor sociale subscrise şi vărsate.
Rezerve din reevaluare
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizărilor corporale, se reflecta în debitul sau
creditul contului 105 Rezerve din reevaluare.
Evidenţierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe fiecare imobilizare corporală în
parte şi pe fiecare operaţiune de reevaluare care a avut loc.
Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter nedistribuibil.
Alte rezerve
Rezervele legale se constituie anual din profitul entităţii, în cotele şi limitele prevăzute de
lege şi din alte surse prevăzute de lege. Rezervele legale pot fi utilizate numai în condiţiile
prevăzute de lege.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entităţii, conform
prevederilor din actul constitutiv al acesteia.