1. Elaborarea de politici si proceduri contabile.

Studiu de caz societatea de

productie.

Politica de contabilitate a ntreprinderii este elaborat n cazul trecerii la noul

sistem de contabilitate i se precizeaz la nceputul fiecrui an de gestiune.
Adoptarea i precizarea politicii de contabilitate se perfecteaz printr-un
document organizatoric de dispoziie (ordin, dispoziie etc.) al conducerii
ntreprinderii. Procedura formrii i aprobrii politicii de contabilitate este stabilit
autonom de fiecare ntreprindere. De exemplu, proiectul politicii de contabilitate poate fi
elaborat de contabilitate sau de o comisie special compus din reprezentanii serviciilor
contabil, financiar, juridic etc. ale ntreprinderii sau de o firm de consulting (de audit).
Politica de contabilitate aleas poate fi examinat la adunarea fondatorilor
(proprietarilor) sau de Consiliul de directori i perfectat prin decizia de protocol.
Responsabilitatea pentru formarea i respectarea politicii de contabilitate o poart
conductorul ntreprinderii.
La alegerea i argumentarea politicii de contabilitate ntreprinderea trebuie s
porneasc de la anumite convenii fundamentale. Snt prevzute trei convenii
fundamentale ale contabilitii:
- continuitatea activitii,
- permanena metodelor
- specializarea exerciiilor.

Societatea X SRL, avand ca obiect de activitate productia, intocmeste manualul

politicilor contabile.

Manualul politicilor contabile al SC X SRL

Societatea aplica prevederile Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a IV-a

a CEE, parte componenta a Directivelor europene aprobate prin Ordinul ministrului
finantelor publice nr. 3055/2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
Politicile contabile cuprinse in acest manual au fost elaborate in conformitate cu
prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 3.055/2009, cu modificarile si
completarile ulterioare.
Politicile contabile au ca principal obiectiv furnizarea de informatii care sa
indeplineasca cerintele calitative stabilite prin reglementarile contabile si anume sa
fie: inteligibila, relevanta, credibila si comparabila.
Politicile contabile respecta principiile contabile general admise.
Contabilitatea este condusa in lei, iar pentru operatiunile in valuta in lei si valuta.
Situatiile financiare anuale sunt intocmite utilizand politicile contabile din acest
manual, in limba romana si in lei.

1. Exercitiul financiar
Exercitiul financiar al SC X SRL este anul calendaristic.

2. Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante

Activele imobilizate sunt acele active achizitionate sau produse de societate,
generatoare de beneficii economice viitoare si detinute pe o perioada mai mare de un
an, care au o valoare initiala mai mare de 1.800 lei (valoarea se stabileste de catre
entitate si poate fi diferita de valoarea stabilita in scopuri fiscale).

3. Imobilizarile necorporale
Cheltuielile de constituire ale societatii se imobilieaza in categoria imobilizarilor
necorporale. Cheltuielile ocazionate de infiintarea societatii se amortizeaza liniar pe
o perioada de 2 ani.
Cheltuielile ulterioare efectuate cu o imobilizare necorporala dupa cumpararea
acesteia se inregistreaza in conturile de cheltuieli atunci cand sunt efectuate.
Metoda de amortizare - imobilizarile necorporale se amortizeaza prin metoda lineara.
Durata de viata a imobilizarilor necorporale este de 3 ani.
Ajustari pentru pierderi din depreciere - la data bilantului are loc inventarierea
imobilizarilor necorporale. Eventualele diferente constatate intre valoarea de inventar
si valoarea contabila neta a imobilizarii respective se inregistreaza ca si pierdere din
depreciere pe seama conturilor de cheltuieli corespunzatoare atunci cand valoarea
contabila este mai mare decat valoarea de inventar.
Aceste pierderi din depreciere se reiau pe venituri ulterior, la incetarea conditiilor care
au condus la recunoasterea lor.

4. Imobilizarile corporale
Recunoasterea initiala - imobilizarile corporale sunt recunoscute initial la costul de
achizitie sau de productie.
Cheltuielile ulterioare - cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizari corporale
trebuie recunoscute drept cheltuieli in perioada in care au fost efectuate.
Cheltuielile ulterioare efectuate asupra cladirilor care au ca efect renovarea acestora
in procent mai mare de 40%, care au ca rezultat cresterea gradului de confort si
cresterea beneficiilor obtinute se recunosc ca o componenta a activului renovat si
majoreaza valoarea acestuia.
Amortizarea - societatea utilizeaza metoda de amortizare liniara.
Durata de viata - se stabilesc urmatoarele durate de viata:
Cladiri: 20 ani
Autoturisme: 5 ani
Alte dispozitive specifice: 3 ani
Evaluarea la data bilantului - imobilizarile corporale sunt reevaluate la un interval de
3 ani.
Reevaluarea se efectueaza de catre evaluatori autorizati.
In exercitiile financiare in care nu se efectueaza reevaluari (intre doua evaluari)
imobilizarile sunt prezentate in situatiile financiare anuale la:
-valoarea justa de la data ultimei reevaluari - amortizarea cumulata - ajustarile pentru
pierderi din depreciere cumulate
Tratamentul amortizarii la reevaluare - amortizarea cumulata pana la data cand se
efectueaza reevaluarea este eliminata din valoarea activului.

5. Rezerva din reevaluare

Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale se reflecta in
creditul sau debitul contului 105 Rezerve din reevaluare.
Evidentierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuata pe fiecare imobilizare
corporala in parte si pe fiecare operatiune de reevaluare care a avut loc.
Surplusul din reevaluare inclus in rezerva din reevaluare este capitalizat prin
transferul direct in rezerve la scoaterea din evidenta prin cedare sau casare a activului
pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare.

6. Stocurile
Evaluarea initiala - sunt inregistrate initial la costul de achizitie al acestora.
Costul de achizitie se determina ca suma a pretului de cumparare, taxele
nerecuperabile, cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli direct atribuibile
achizitiei bunurilor respective.
Reducerile comerciale acordate de furnizor si inscrise pe factura de achizitie reduc
pretul de achizitie al bunurilor.
Reducerile comerciale primite ulterior facturarii, indiferent de perioada la care se
refera, se evidentiaza distinct in contabilitate in conturi de cheltuieli corespunzatoare,
pe seama conturilor de terti.
Evaluarea la data bilantului. La data bilantului stocurile sunt evaluate la cea mai mica
valoare dintre valoarea contabila si valoarea realizabila neta (valoarea de inventar).
In cazul in care valoarea realizabila neta este mai mica decat valoarea contabila,
valoarea stocurilor se diminueaza pana la nivelul valorii realizabile nete, prin
constituirea unei ajustari pentru depreciere.
Evaluarea la iesirea din gestiune. Pentru determinarea costului de iesire al stocurilor
se foloseste metoda FIFO.

7. Creantele
Creantele sunt inregistrate la valoarea probabila de incasare. Pentru creantele a caror
scadenta a fost depasita cu 6 luni, la data bilantului se recunosc ajustari pentru
deprecierea creantelor.
Creantele in valuta se inregistreaza la cursul comunicat de BNR de la data facturarii.
Evaluarea creantelor in valuta, precum si a celor cu decontare in lei in functie de
cursul unei valute se face lunar la cursul comunicat de BNR, eventualele diferente
favorabile sau nefavorabile se inregistreaza la venituri sau cheltuieli financiare, dupa
caz.

8. Fondurile nerambursabile
Fondurile nerambursabile primite se reflecta in categoria subventiilor aferente
activelor sau aferente veniturilor, in functie de natura lor.
Recunoasterea la venituri. Subventiile se recunosc, pe o baza sistematica, drept
venituri ale perioadelor corespunzatoare cheltuielilor aferente pe care aceste subventii
urmeaza sa le compenseze.
In cazul subventiilor aferente activelor, fondurile nerambursabile se inregistreaza pe
venituri lunar, concomitent cu inregistrarea amortizarii activului respectiv.
Determinarea sumei anuale care se reia la venituri se face prin raportarea fondurilor
primite/durata de viata a activului achizitionat (ani).
Subventiile pentru venituri se inregistreaza in contabilitate ca venit amanat.
Venitul amanat se inregistreaza in contul de profit si pierdere pe masura inregistrarii
cheltuielilor.
Pentru determinarea sumei care se recunoaste la venituri se calculeaza procentul de
executie al proiectului la sfarsitul perioadei, dupa urmatoarea formula:

% de executie = cheltuieli aferente proiectului suportate de la inceputul perioadei

pana in prezent/cheltuieli totale necesare proiectului (fonduri nerambursabile +
fonduri proprii)
Suma de recunoscut la venituri aferente perioadei de la inceputul proiectului pana in
prezent se determina astfel :
-procentul de executie determinat x valoarea totala a venitului amanat (fonduri
nerambursabile)
Suma de recunoscut la venituri ale perioadei (lunii) se determina ca:
-venit aferent perioadei de la inceputul proiectului pana in prezent - venituri
recunoscute deja

9. Costul indatorarii
Recunoasterea costului indatorarii
Costul indatorarii se recunoaste ca si cheltuiala in contul de profit si pierdere atunci
cand este suportat.

10. Instrumente financiare pe termen scurt

Recunoasterea initiala. La intrarea in entitate, investitiile pe termen scurt se evalueaza
la costul de achizitie, prin care se intelege pretul de cumparare, sau la valoarea
stabilita potrivit contractelor.
Evaluarea la iesirea din entitate. La iesirea din gestiune a investitiilor pe termen scurt
se aplica metoda FIFO (primul intrat primul iesit).

11. Repartizarea profitului

Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la inchiderea acestuia si
reprezinta soldul final al contului de profit si pierdere.
Repartizarea profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea
situatiilor financiare anuale. Repartizarea profitului se efectueaza in conformitate cu
prevederile legale in vigoare.
Evidentierea in contabilitate a destinatiilor profitului contabil se efectueaza dupa
adunarea generala a actionarilor sau asociatilor care a aprobat repartizarea profitului,
prin inregistrarea sumelor reprezentand dividende cuvenite actionarilor, rezerve si alte
destinatii, potrivit legii.
Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel
reportat, din rezerve si capital social, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor
sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.

12. Corectarea erorilor contabile

Corectarea erorilor se efectueaza la data constatarii lor.
Corectarea erorilor aferente exercitiului financiar curent se efectueaza pe seama
contului de profit si pierdere.
Stornarea operatiunilor contabile aferente exercitiului financiar curent se efectueaza
in rosu prin corectarea cu semnul minus a operatiunii initiale.
Corectarea erorilor aferente exercitiilor financiare precedente atat a celor
semnificative cat si a celor nesemnificative se efectueaza pe seama rezultatului
reportat.

13. Inventarierea
Perioada. Inventarierea anuala se efectueaza in perioada 3-6 ianuarie a fiecarui an.
Rezultatele inventarierii se reflecta in situatiile financiare ale exercitiului incheiat la
31 decembrie.
Comisia de inventariere este formata din 3 persoane, un inginer, un economist si un
maistru, din care una din persoane este numita presedinte al comisiei. Nominalizarea
persoanelor in comisia de inventariere se face prin decizie a administratorului, emisa
cu cel putin 5 zile lucratoare inaintea inceperii lucrarilor de inventariere.

Desfasurarea inventarierii

Comisia de inventariere solicita gestionarului o declaratie scrisa prin care sa specifice

daca in afara bunurilor societatii are in gestiune si alte bunuri apartinand tertilor,
primite cu sau fara documente, are plusuri sau lipsuri in gestiune, are bunuri
nereceptionate sau care trebuie expediate pentru care s-au intocmit documentele
aferente, a primit sau a eliberat bunuri fara documente legale, detine numerar din
vanzarea bunurilor aflate in gestiunea sa, are documente de primire-eliberare care nu
au fost operate in evidenta gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate.
De asemenea, gestionarul va mentiona in declaratia scrisa felul, numarul si data
ultimului document de intrare/iesire a bunurilor in/din gestiune.

Declaratia se dateaza si se semneaza de catre gestionarul raspunzator de gestiunea

bunurilor si de catre comisia de inventariere.
Se sigilieaza spatiile de inventariere.
Se constata existenta faptica a elementelor de natura imobilizarilor si se inscriu in
lista de inventariere.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numarare, cantarire, masurare sau cubare,
dupa caz. Bunurile aflate in ambalaje originale intacte se desfac prin sondaj astfel
incat sa fie verificate 20% din bunurile ambalate.
Toate bunurile inventariate se inscriu in listele de inventariere care trebuie sa se
intocmeasca pe locuri de depozitare, pe gestiuni si pe categorii de bunuri.
Produsele in curs de executie, lucrarile si serviciile in curs de executie se inventariaza
prin stabilirea stadiului de executare a acestora. Stadiul de executare se determina ca
raport intre: cheltuielile efectiv suportate (conform devizelor)/costuri totale estimate
pentru finalizarea produsului (conform contractelor incheiate).
Creantele si obligatiile fata de terti sunt supuse verificarii si confirmarii pe baza
punctajelor reciproce scrise.
Disponibilitatile banesti, precum si alte valori aflate in casierie se inventariaza prin
confruntarea soldului Registrului de casa cu numerarul existent.
Disponibilitatile aflate in conturi la banci se inventariaza prin confruntarea soldurilor
 din extrasele de cont emise de acestea cu cele din contabilitate.
Listele de inventariere se semneaza pe fiecare fila de catre presedintele comisiei,
membrii comisiei de inventariere si de catre gestionar.

Valoarea de inventar
Valoarea de inventar se determina tinand seama de starea bunului si pretul pietei.
In cazul constatarii unei degradari accentuate a bunului, o reducere a pretului pietei
este necesara determinarea valorii recuperabile a imobilizarii, respectiv a valorii
realizabile nete in cazul stocurilor.
In cazul in care se constata ca valoarea de inventar este mai mare decat valoarea cu
care acesta este evidentiat in contabilitate, in listele de inventariere se inscriu valorile
din contabilitate.
In cazul in care valoarea de inventar a bunurilor este mai mica decat valoarea din
contabilitate, in listele de inventariere se inscrie valoarea de inventar.

Rezultatele inventarierii
Pentru plusurile, lipsurile si deprecierile constatate la bunuri, precum si pentru
pagubele determinate de expirarea termenelor de prescriptie a creantelor sau din alte
cauze, comisia de inventariere solicita explicatii scrise de la persoanele care au
raspunderea gestionarii bunurilor, respectiv a urmaririi decontarii creantelor.
Pe baza explicatiilor primite si a documentelor analizate, comisia de inventariere
stabileste natura lipsurilor, pierderilor, pagubelor si deprecierilor constatate, precum si
natura plusurilor.
Bunurile constatate plus la inventariere se inregistreaza la valoarea justa.
Activele constatate minus in gestiune se scot din evidenta, cu imputarea sau nu a
lipsei acestora, dupa caz.

2. Organizarea contabilitatii de gestiune. Studiu de caz: societate de productie.

Structura organizatoric a activitii, respectiv gruparea activitilor pe sectoare, secii,

ateliere etc. influeneaz organizarea contabilitii cheltuielilor de exploatare i calculaia
costurilor ndeosebi sub aspectul localizrii lor. Cheltuielile de exploatare vor fi
delimitate pe locuri de cheltuieli (secii, uniti prestatoare de servicii, sector de
administraie general) i vor fi astfel evideniate n conturile sintetice i analitice de
gestiune. n funcie de acest factor n literatura de specialitate se vorbete despre centre
de cheltuieli i respectiv centre de responsabilitate.
Locurile de cheltuieli sunt acele locuri de munc unde se consum diverse resurse. Aceste
locuri de munc pot fi n acelai timp locuri de cheltuieli cu caracter tehnologic sau locuri
de cheltuieli de desfacere i administraie. n acest sens se vorbete despre locuri
operaionale de cheltuieli i locuri structurale de cheltuieli.
Locurile operaionale de cheltuieli coincid cu locurile de munc unde se execut
operaiuni privind aprovizionarea, execuia i vnzarea produselor.
Locurile structurale de cheltuieli sunt acelea n cadrul crora se ndeplinesc operaiuni
privind organizarea, conducerea i administrarea activitii de exploatare i a altor
activiti ale ntreprinderii.
Delimitarea, programarea i urmrirea cheltuielilor la nivelul fiecrui loc de cheltuieli
este greu de realizat i costisitoare n acelai timp, din aceast cauz locurile de cheltuieli
se reunesc n aa numitele zone sau sectoare de cheltuieli. Acestea sunt cunoscute i sub
denumirea de centre de cheltuieli.
Sectoarele de cheltuieli se vor identifica cu unitile operative corespunztoare
specificului activitii ntreprinderilor din fiecare ramur.
n contabilitatea de gestiune aceste centre de cheltuieli ndeplinesc urmtoarele funcii:
- reprezint criterii de delimitare n spaiu a cheltuielilor de exploatare i a celor indirecte
de producie, aceasta avnd n vedere faptul c unele din cheltuieli (cele legate direct de
execuia operaiilor tehnologice) au loc n cadrul acestor zone (sectoare), iar altele sunt
generate de zonele respective, fiind necesare pentru crearea i meninerea potenialului
ntreprinderii la un anumit nivel;
- constituie baza centrelor de responsabilitate ce se instituie pentru bugetarea i controlul
costurilor.
Contabilitatea de gestiune are urmatoarele conturi specifice desi utilizarea acestora nu are
caracter obligatoriu:
Grupa de conturi 90 Decontari interne cuprinde conturi pentru gestiunea cheltuielilor
si a productiei decontate avand drept scop calculatia abaterii costurilor efective fata de
pretul de inregistrare(cost normat).
Contul 901Decontari interne privind cheltuielileeste un cont bifunctional cu rol in
controlul cheltuilelilor. Rulajele contului reprezinta:
Credit: suma totala a cheltuielilor efective aferente productiei finite si productiei in curs
de executie preluata din fiecare cont de cehltuieli;
Debit: costul normat al productiei finite obtinute ; diferente reprezinta abateri de
cheltuieli cu care e debiteaza la inchidere.

Contul 902Decontari interne privind productia obtinutaeste un cont

bifunctional cu rol in contul costurilor.Rulajele contului reprezinta:
Credit: costul normat al productiei finite obtinute;
Debit: suma totala a cheltuielilor efective pentru productia finita si productia in curs de
executie (neterminata),preluate din conturile colectoare de cheltuieli.
Grupa de conturi 92Conturi de calculatiecuprinde conturi pentru gruparea
cheltuielilor in raport cu destinatia lor si nu prezinta sold la sfarsitul lunii. Rulajele
contului reprezinta:
In Debit: colectarea cheltuielilor efective conform documentelor
Nota: operatiunea se efecteaza simultan cu contabilizarea cheltuielilor de exploatare in
conturile din clasa 6
In Credit: decontarea costurilor efective prin trecerea lor asupra productiei obtinute sau a
productiei in curs de executie.
Grupa 93Costul productieicuprinde stocurile pentru evidenta productiei
obtinute.Rulajele contului reprezinta:
In Debit: productia obtinuta
In Credit: costurile resurselor consumate
Conceptele de baz privitoare la contabilitatea de gestiune au fost dezvoltate n principal
n firmele de producie. n termeni mai simpli, prin firme de producie se neleg acele
ntreprinderi care transform materiile prime i materialele pe care le achiziioneaz n
produse finite, folosind fora de munc i utilajele.

3 Orice planificare incepe cu intrebarea pentru ce suntem aici? Aceasta presupune

termene (orizonturi de timp) si etape sau strategii adecvate termenelor.Termenele pot fi:
termen scurt: pina la un an; termen mediu: intre doi si cinci ani; termen lung: peste cinci
ani.
In functie de termenele stabilite etapele pot fi: planificarea strategica, planificarea
tactica, planificarea operativa.
Identificati intrebarile la care trebuie sa raspunda fiecare etapa de planificare in
domeniul organizarii contabilitatii la nivelul unei intreprinderi, informatiile importante
necesare si exemple pentru continutul fiecarei etape de planificare.

Planificarea activitatii de audit intern se realizeaza pe trei nivele:

planificarea strategica pe termen lung are in vedere activitatea de evaluare a functiei
auditului intern a structurilor care si-au organizat compartimente de audit, o data la 5 ani,
conform cadrului normativ al auditului intern;
planificarea strategica pe termen mediu are in vedere faptul ca, in conformitate cu
prevederile cadrului normativ al auditului intern, toate activitatile auditabile trebuie sa fie
auditate cel putin o data la 3 ani; n funcie de importana unei activiti n cadrul entitii, de
pericolul producerii unor evenimente sau chiar pagube, ct i de gradul de apariie i importan
al riscului aceasta poate fi cuprins n auditare;
planificarea anuala cuprinde misiunile ce se vor realiza pe parcursul anului viitor tinand
cont de bugetul de timp disponibil din cadrul planului si de resursele alocate anual. Fiecare
misiune de audit va cuprinde obiectivele, identificarea activitatilor adiacente, orele lucrate,
personalul si planificarea pentru activitatile si departamentele entitatii supuse examinarii.
Practica impune selectarea riguroasa a activitatilor din domeniile auditabile cu risc crescut pe
baza analizei riscurilor asociate acestor activitati. Exercitarea unei politici de management al
riscurilor la nivel de entitate trebuie sa cuprinda:
o existenta unei politici formalizate, care include identificarea riscurilor,
determinarea celor majore, stabilirea proprietarilor de riscuri
o sisteme de identificare si masurare a riscurilor;
o strategii adaptate de gestiune si control asupra riscurilor;
o sistem de auditare a riscurilor;
o sistem de raportare a riscurilor;
o tablou de bord realizat in coordonare cu obiectivele entitatii auditate
Tipologia riscurilor si respectiv criteriile de evaluare a riscurilor trebuie sa fie eficienta si sa
ne asigure pastrarea unei viziuni generale asupra ansamblului. La planificarea activitatilor
auditabile in anul viitor trebuie sa acordam prioritate activitatilor ale caror rezultate vor fi
relevante pentru entitatile auditate.
 Planurile anuale de audit intern trebuie sa fie adaptate in cursul exercitiului ori de cate ori se
modifica structura riscurilor din cadrul entitatii.
Planificarea activitatii de audit intern trebuie sa aiba in vedere si evenimente deosebite sau
neprevazute (zilele de pregatire profesionala ale auditorilor, zile de concediu ale auditorilor).
Planificarea activitatii de audit intern are in obiectiv si stabilirea bugetului de timp al
auditorilor si bugetul financiar aferent activitatilor planificate.
Programul misiunilor de audit intern trebuie sa se bazezez pe o evaluare a riscurilor cel putin
o data pe an si sa tina cont de punctul de vedere al managementului general.
In situatia in care sunt propuneri de realizare a unei misiuni de consiliere, inainte de a fi
acceptata, se va analiza in ce masura aceasta poate aduce un plus de valoare si contribuie la
imbunatatirea managementului riscurilor in functionarea entitatii. Misiunile de consiliere care au
fost acceptate trebuie sa fie integrate in planul de audit intern anual, care este transmis spre
aprobare managerului general pentru aprobare.