CREDIBILITATEA SURSELOR ONLINE

O data cu cresterea accesibilitatii la Internet exista mai multe informatii disponibile pentru mai multe persoane din mai multe surse decat in orice moment in istoria omenirii. Oamenii in prezent, au acces la vaste arhive de informatii, au acces la noi oportunitati de invatare, relationare si de divertisment prin intermediul Internetului. Cu toate acestea, accesul la multitudinea de surse care asigura disponibilitatea vasta a informatiilor a determinat ca evaluarea credibilitatii informatiilor sa devina foarte complexa. Originea informatiei, calitatea sa, precum si veridicitatea sa sunt acum, in multe cazuri,mai putin evidente decat pana acum, aspect care face ca activitatea de localizare a informatiilor dorite si evaluarea credibilitatii si a autoritatii sale sa fie dificila. Evaluarea inexacta a credibilitatii poate avea consecinte la nivel social si personal, privind probleme educationale, relationale, de sanatate, precum si financiare. Ca rezultat, determinarea increderii, plauzibilitatii si subiectivitatii informatiilor au devenit elemente cheie ale credibilitatii. Cercetarile asupra evaluarii credibilitatii informatiilor online sunt absente la nivelul invatamantului romanesc.

Societatea informationala si internetul Pentru descrierea multiplelor si diferitelor schimbari economice, culturale, de dezvoltare rapida a tehnologiilor moderne de informatii si comunicatii, s-a folosit, incepand cu anul 1990, termenul de Societate Informationala, care a inlocuit societatea traditionala, prin trecerea sa in era informationala. Conform descrierii lui Giddens era informationala in care traim este fapt o modernitate avansata(Stefanescu, 2007, p89), in care cunoasterea a devenit un principiu organizational de baza al existentei noastre(ibid), deoarece organizarea realitatii sociale se realizeaza pe baza cunoasterii. O caracteristica principala a acestei societati este desfasurarea comunicarii, transferului si schimbului de informatii prin intermediul sistemelor tehnice, cum ar fi: telefonul, televizorul si internetul. Aceasta influenteaza viteza cu care sunt introduse,

difuzate si utilizate tehnologiile informationale si de comunicatii(Stefanescu,2007, p.88). In opinia Polianei Stefanescu, societatea informationala este o societate a invatarii, care ofera posibilitatea de a transforma informatia in cunoastere, fiind necesara asigurarea accesului la tehnologia informatiei si comunicatiilor (Stefanescu, 2007, p.81) si utilizarea lor la locul de munca, in relatia cu autoritatile si institutiile publice, in viata de zi cu zi(ibid, p.79). In conceptualizarea termenului de societate informationala, Poliana Stefanescu a optat pentru o comparare a societatii post-industriale cu societatea informationala, a comunicarii in masa cu noile tehnologii de comunicare, a capitalului si muncii cu informatia, cunoasterea si comunicarea (ibid, p.81). Astfel societatea informationala este un nou tip de societate care a devenit dependenta de informatie electronica extrem de complexa si de retelele de comunicare(Stefanescu,2007,p82). Paradigma la care se raporteaza literature de specialitate porneste de la implicatiile economice generate de schimbarile tehnologice corelate cu antreprenoriatul creativ si cu alte aspecte ale procesului de inovare(Stefanescu, 2007, p83) si se numeste pradigma tehnicoeconomica. O alta paradigma utilizata in construirea diferitelor tipologii ale transformarilor societale de care este responsabila societatea informationala este paradigma socio-tehnica. In procesul de transmitere si schimb de cunoastere si de valori, adica de generare a informatiilor, se reflecta comunicarea, astfel este necesara, intr-o analiza a caracteristicilor informationale ale unei societati, raportarea la caracteristicile comunicationale. Retelele informationale si comunicationale ale unei societati avansate din punct de vedere tehnologic constau in: retele de telecomunicatii eficiente pe baza carora se colecteaza, proceseaza, se stocheaza si se transmite informatia () echipamente de telecomunicatrii si servicii: mass-media, internet, baze de date si servicii informationale (), astfel stocul de cunoastere al unei societati depinde de institutiile care mentin, implementeaza si dezvolta cunoastere(Stefanescu, 2007, p. 84-85). Internetul a aparut pentru prima data in lume in anul 1969, iar in Romania in 1993 la Institutul Central de Informatica. Datorita sistemului de prezentare a serverelor de informatii sub forma de documente hypertext , finalizat in 1989 de Tim Berners-Lee, Internetul a reusit sa se extinda si in afara universitatilor. Hypertextul este definit ca o baza de date cu referinte incrucisate care permite utilizatorului sa sara in alte parti ale bazei de date, dupa dorinta (Stefanescu, 2007, p33), astfel documentele au legaturi active intre ele, care le permit utilizatorilor sa treaca de la un document la altul urmarind aceste legaturi (ibid, p33). Allan Dyer si Kate Milner au evidentiat in studiul lor asupra hypertextului trei categorii de cititori ai mediului electronic: 1. Browser-ul sau navigatorul este acea persoana care se plimba mai degraba fara scop () alegand lucruri si lasandu-le la loc dupa cum ii dicteaza interesele de moment(Dyer si Milner,1990, apud Stefanescu,2007, p33). 2. User-ul sau utilizatorul este acea persoana care reprezinta un cititor cu scop precis si adesea limitat, care se afla in cautarea unei informatii specifice (Dyer si Milner, 1990, apud, Stefanescu, 2007, p.33).

3. Co-autorul este acea persoana care intervine direct in hypertext prin adnotare, comentarii sau prin crearea de noi legaturi(Dyer si Milner, 1990, apud Stefanescu, 2007, p33). In urma cercetarii in domeniul Internetului au fost descoperite categorii de servicii web, si anume: 1. servicii de prezentare a unei societati sau unei universitati (www.sas.unibuc.ro). 2. servicii de informare care ofera utilizatorilor acces, gratuit sau contra cost, la documente din toate domeniile si despre toate subiectele de interes (Sage, Ebsco). 3. servicii de cautare a informatiei, sub forma motoarelor de cautare(Google, Yahoo). 4. servicii de date online, servicii de banking, marketing, televanzari (Stefanescu,2007,p21-22). De-alungul timpului, Internetului i s-au atribuit anumite metafore, doua dintre ele sunt: surfing the web, internetul reprezentand un spatiu virtual, o realitate autonoma in care informatiile sunt vaste si eficienta si rapiditatea cu care Internetul cauta si gaseste informatia (Stefanescu, 2007, p15). Intr-o sinteza a lui Moore (apud Stefanescu,2007,p16) informatia are urmatoarele caracteristici: informatia este o resursa a organizatiilor si a persoanelor fizice() principala bunastare a firmei si individului. Informatia sta la baza unor ramuri economice in dezvoltarea rapida. Informatia poate fi utilizata incomun, fara a se consuma. Dezvoltarea TIC (tehnologiei informationale si de comunicatii) care revolutioneaza activitati fundamentale ale societatii umane, cum ar fi invatamantul sau guvernarea. Credibilitatea informatiilor WWW (World Wide Web) este o aplicatie tehnica dezvoltata de la inceputul anilor 1990 cu scopul de a prezenta informatia intr-o forma accesibila pentru utilizatori, este o sursa de informatie fenomenala despre orice si oricine(Stefanescu, 2007, p2021), de la informatii legate de divertisment, la articole stiintifice. Un subiect des abordat in legatura cu WWW este modul in care utilizatorii sai evalueaza credibilitatrea informatiilor pe care le gasesc pe web. Acesta este un aspect nefrapant tinand cont ca principala caracteristica a tehnologiei informatiilor si comunicatiilor este aceea ca sursa informatiilor online este, cateodata, greu de stabilit, iar WWW nefiind un sistem obisnuit de informare, complica astfel activitatea de sortare a informatiilor in: credibile si frauduloase. Incepand cu secolul al XX-lea s-a realizat o analiza a conceptului de credibilitate in domeniul comunicarii. Carl Iver Hovland s-a preocupat de influenta diferitelor caracteristici ale sursei asupra acceptarii mesajului de catre receptor (apud Rieh ,2007, p1). Interesul apoi s-a mutat spre credibilitatea relativa a media, prin comparatii intre ziare, releviziune, radio si Internet. Cercetatorii din domeniul comunicarii au avut

tendinta de a se concentra pe sursele de informare si mass-media, privind credibilitatea ca pe o caracteristica perceputa. In cadrul stiintei informatiei, accentul este pus pe evaluarea informatiei. In acest caz credibilitatea este folosita drept criteriu in judecarea relevantei informatiei (apud Rieh, 2007, p1), cercetatorii concentrandu-se pe modul in care consumatorii de informatii evalueaza calitatea unui document sau a unei informatii. In plus diferitele domenii care au analizat credibilitate au folosit variante constructii teoretice, cum ar fi: autoritatea, calitatea, increderea; in anumite situatii, acestea fiind considerate dimensiuni ale credibilitatii. In ultimul deceniu, termenul de credibilitate online sau credibilitate web a fost folosit din ce in ce mai mult in diferite domenii. Danielson s-a referit in studiile lui la patru caracteristici generale care ingreuneaza evaluarea credibilitatii web de catre utilizatorii sai: 1. relativ lipsa de filtrare si de mecanisem de gatekeeping 2. forma mediului de transmitere, incluzand tehniciile de interactiune 3. preponderenta ambiguitatii sursei si a lipsei atributiilor sursei 4. caracterul noul al web-ului ca mijloc, coroborat cu o lipsa a unor standarde de evaluare a web-ului (Danielson, 2005, apud Rieh, 2007, p4). Credibilitatea a fost examinata intr-o serie de domenii, de la comunicare, informatica, psihologie, marketing, la managementul stiintific, insa in cercetarea sociologica nu au fost analizate notiunile de credibilitate si autoritate a informatiei online. Potrivit lui Anthony Giddens (1990), increderea este acea siguranta de a te bizui pe o persoana sau pe un sistem. Inaintand se poate spune ca increderea in informatii este acea siguranta de a te bizui pe o anumita informatie sau pe o anumita sursa de informare.

WIKIPEDIA Spre deosebire de alte surse de informare, cum ar fi cartile publicate si enciclopediile, contribuitorii si editorii Wikipedia sunt anonimi. Articolele din Wikipedia pot fi modificate de catre orice utilizator care acceseaza aceasta pagina web si orice utilizator poate crea un nou articol. Informatiile continute de aceasta enciclopedie online se doresc a fi de cea mai buna calitate cu putinta. Enciclopedia Wikipedia se afla pe locul al 7-lea in top 100 al celor mai vizitate pagini web din lume si din Romania. Pe langa popularitate, Wikipedia este o enciclopedie online, gratuita, care, cu ajutorul a 75000 de contribuitori activi a reusit sa atinga mai mult de 13 milioane de articole in peste 260 de limbi ( sursa: Wikipedia si ziarul Wall Street). Wikipedia este un proiect care si-a propus sa creeze o enciclopedie gratuita in tote limbile lumii, la indemana oricarei persoane cu acces la Internet, care are libertatea de a contribui, intr-un mod neutru si prin citarea surselor. Desi folosita pe scara larga, in stadiul actual ii lipseste respectul acordat enciclopediilor traditionale si o lista detailata de critici este disponibila pe insusi site-ul Wikipedia. Astfel fara un proces oficial de evaluare si controlare a informatiilor si din

cauza lipsei unor criterii de competenta care sa conditioneze accesul utilizatorilor la editarea informatiilor din articole , credibilitatea Wikipedia este afectata. Insa acest tip de encilopedie online are si o serie de avantaje fata de modelul traditional, cel printat. Avantajul definitoriu al Wikipedia este ca un articol poate fi modificat, noi informatii pot fi adaugate, greselile pot fi corectate, nefiind niciodata in varianta sa finala, spre deosebire de cel printat care trece printr-un ritual de evaluare pentru a se decide daca primeste acceptul publicarii sau nu, iar in cazul descoperirii unei erori in urma publicarii lui, va trebui asteptata o noua editie pentru a fi corectata acea gresala. Intr-o conferinta de presa la Universitatea din Pennsylvania, in 2006, fondatorul Wikipedia, Jimmy Wales, a avertizat in mod public studentii din colegii si universitati ca nu ar trebui sa utilizeze informatiile de pe Wikipedia in cazul proiectelor de la curs sau a unor cercetari serioase, adaugand faptul ca primeste aproape 10 e-mailuri saptamanal, in care studentii au avut probleme din cauza utilizarii si citarii enciclopediei Wikipedia in lucrarile lor. Dan OSullivan vorbeste in cartea sa WIKIPEDIA: A new Community of Practice despre faptul ca Wikipedia este straina de cultura noastra traditionala, In primul rand, este in ansamblu create de oameni obisnuiti sin u de academicieni sau scriitori profesionisti in conditiile in care traim intr-o societate unde autoritatea de a avea o opinie intr-un domeniu este considerata ca fiind strict legata de experti. In al doilea rand, Wikipedia nu este o propietate si este gratuita, insa noi tindem sa masuram orice intreprindere mare in termini financiari si in al treilea rand, este condusa de un grup, un grup anonim( OSullivan, 2009, p.1). In aceeasi carte se analizeaza Wikipedia din perspectiva teoriei grupurilor. Wikipedia se diferentiaza de alte enciclopedii de acest tip in special datorita faptului ca autorii nu sunt experti in domeniu ci oameni obisnuiti, de aceea am putea face o analogie intre Wikipedia si Bloguri. Asemanarea ar fi ca oameni obisnuiti posteaza informatii in diferite domenii. Desigur, nu putem gasi un atribut comunc care sa fie relevant in aceasta analogie insa vorbind strict despre credibilitate ar putea fi un punct comun.

BIBLIOGRAFIE: 1. OSullivan, Dan, 2009, Wikipedia: A New Community of Practice?. Dsiponibila pe Google Books (http://books.google.com/books?id=htu8Am_Y4EC&printsec=frontcover&dq=wikipedia+books&hl=en&ei=_fzCTf24 MMPLswbXls2IDw&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&sqi=2&v ed=0CD8Q6AEwAQ#v=onepage&q=wikipedia%20books&f=false) la 3 mai 2011. 2. Rieh, Soo Young & Danielson, David R., 2007. Credibility: A multidisciplinary framework. Annual Review of Information Science and Technology, vol. 41, 307-364. Disponibil pe Google Books (http://books.google.com/books?id=km5ENgwjp0sC&pg=PA307&dq= %22Credibility:+A+multidisciplinary+framework %22&hl=en&ei=WfPCTfLBIYXHswbIjqyUAQ&sa=X&oi=book_result&ct= result&resnum=2&ved=0CDUQ6AEwAQ#v=onepage&q=%22Credibility %3A%20A%20multidisciplinary%20framework%22&f=false) la 3 mai 2011. 3. Stefanescu, Poliana, 2007, Internet si societate. Bucuresti: Ars Docendi.