Funcțiile de bază ale necesităților informaționale

1. Conceptul și definiția necesităților informaționale

2. Clasificarea necesităților informaționale
3. Tabloul Delfi de “Information Literacy”
4. Modelul integrat al necesităților informaționale (tridimensional)
5. Caracteristicile dinamice care permit studierea comportamentului unui utilizator de
informații
1. Conceptul și definiția necesităților informaționale
Necesitățile informaționale – sunt necesități conștientizate, necesare pentru recepționarea
unor porțiuni de informații în procesele de activitate umană.
Necesitățile informaționale sunt necesități (nevoi) vitale în sistemul necesităților umane,
reprezentând o abilitate esențială pentru regăsirea informației în special atunci când avem de pus
întrebări altor persoane, oral sau în scris (Boekhorst).
2. Clasificarea necesităților informaționale
Folosind metodele filosofiei și metodologiei științei, logicii s.a., și în special categoriile
general, particular, individual putem defini următoarele clase ale necesităților informaționale:
 Necesități informaționale generale (de bază) – sunt caracteristice pentru toate
categoriile de utilizatori și nu depind de particularitățile specifice (delectarea, noutăți etc.);
 Necesități informaționale particulare (de grup) – depind de starea socială, societate,
vârstă, profesie etc.
 Necesități informaționale individuale – sunt necesitățile utilizatorului individual
Tipologia necesităților informaționale după Kogotcov:
 1 tip – activitatea de cercetare
 2 tip – activitatea de producție
 3 tip – de studiu
 4 tip – autoinstruire
Triada Kogotcov:

Nici interesul pentru informație, nici cerere informațională nu reflectă adecvat necesitățile
informaționale ale utilizatorului.

1
 Specialiștii susțin că clasificarea necesităților informaționale este cea mai dificilă
problemă. Există diverse abordări:
Necesități informaționale
Reale Permanente Pasive Profesionale Conceptuale Metodice
Potențiale Temporare Active Neprofesionale Faptice Instructive
(pronunțate) Documentare
Bibliografice
În raport cu genurile de documente, domeniu de activitate, vârsta, sex etc.
3. Tabloul Delfi de “Information Literacy”
Pentru a funcționa adecvat, fiecare cetățean are nevoie de noi abilități. Pentru a fi capabili
să acționeze adecvat, oamenii au nevoie de informații pentru satisfacerea curiozității, pentru
diminuarea incertitudinilor și pentru luarea deciziilor, în procesele politice, învățământ, profesie
sau chiar în timpul liber, de recreere.
Principalul scop al programelor de instruire și învățământ este de acrea oamenilor abilități
noi în vederea utilizării informației adecvat. Acestea nu ar trebui să se limiteze la utilizarea
bibliotecilor sau a computerelor, ci ar trebui extinse la crearea tuturor abilităților necesare pentru
a obține, evalua și utiliza informația oferită de o varietate de surse și medii.
Termenul de „Information Literacy” – instruirea în domeniul informațiilor, atribuit acestor
abilități pentru prima oară în 1974 de Zurkowski, poate fi util în acest context.
Comitetul de Conducere al Asociației Bibliotecilor din America (ALA) definește persoana
literată în informație care este cineva capabil să recunoască când informația este necesară și care
are abilitatea să localizeze, evalueze și să utilizeze această informație în mod eficient.
Forumul Național de Instruire în Domeniul Informațiilor în anul 1992 a formulat a doua
definiție: abilitatea de a obține, evalua și utiliza informații oferite de o varietate de surse.
Această formulare este rezultat al unui tablou Delfi și este extinsă prin însușirea a zece
atribute distincte ale unei persoane literat în informații:
1. Recunoaște nevoia de informație.
2. Recunoaște că o informație completă și corectă este baza inteligenței.
3. Formulează întrebări bazate pe nevoile de informație.
4. Identifică sursele potențiale de informație.
5. Dezvoltă strategii de căutare reușită.
6. Accesează surse de informații bazate pe computer sau alte tehnologii.
7. Evaluează informația.
8. Organizează informația pentru aplicații practice.
9. Integrează noi informații în baze de cunoștințe existente.
10. Utilizează informațiile în mod critic și pentru rezolvarea problemelor.

2
 4. Modelul integrat al necesităților informaționale (tridimensional)

Această listă poate fi utilizată ca model pentru verificarea abilităților sau ca listă
operațională de abilități ce se doresc a fi dobândite. Această listă poate fi redusă până la 4 aspecte
de bază:
1. Formularea nevoilor de informație.
2. Cunoașterea surselor de informații
3. Cunoașterea tehnologiei relevante
4. Integrarea, utilizarea și comunicarea informației.

Ca orice model, acesta este o simplificare a realității care ne permite să vizualizăm

procesele ce se desfășoară simultan și nu întotdeauna atât de liniar cum este arătat.
De asemenea, aceste procese se vor desfășura la diverse niveluri de cunoștințe. Deși
succesiunea în model este logică, părți ale procesului vor lua altă direcție sau vor sări etape.
Din păcate, această versiune a modelului nu ilustrează corect caracterul de spirală și
repetabilitatea procesului informativ. Albert Boekhorst consideră acest model tridimensional
având o formă de pară răsturnată. Acest model nu este limitat la informații științifice sau la
încăperea unei biblioteci. Scopul lui atinge toate nivelurile informației: privat, public și
profesional, pentru vocație și educație.
În continuare, vom detalia cele 4 aspecte:
1. Formularea nevoilor de informație. Aceasta înseamnă că oamenii pot formula corect
și pune întrebări bazându-se pe nevoile de informații. Oamenii trebuie să fie capabili să-și
analizeze nevoile de informație și să le exprime corect atât sistemelor, cât și altor oameni. Această
abilitate este esențială pentru regăsirea informației, în special atunci când avem de pus întrebări
altor persoane, oral sau în scris.
2. Cunoașterea surselor de informații. După ce s-a ales și formulat cea mai bună strategie
de regăsire a informației, trebuie găsită sursa de informații cea mai potrivită. Deci, oamenii trebuie
să cunoască sursele potențiale de informații atât în formă tipărită, cât și netipărită; de asemenea,

3
trebuie să știe care dintre acestea sunt disponibile și pot fi utilizate. Din perspectiva utilizatorului
de informații, există trei modalități de regăsire a informației:
a) Observația: uitându-ne în jurul nostru, afară, pe fereastră, prin experimentare și
reflecție putem găsi răspunsuri la unele întrebări.
b) Conversația: putem pune întrebări altor oameni, direct, prin telefon, în scris, prin
fax sa e-mail.
c) Consultația: toată informația este regăsibilă în documente sau baze de date, care
împreună alcătuiesc „Corpul Universal al Cunoașterii” (biblioteci, arhive, centre de
informare, muzee etc.).
3. Cunoașterea tehnologiei relevante. Oamenii ar trebui să aibă cunoștință de tehnologiile
relevante, cele mai multe bazate pe computer. Utilizatorul trebuie să fie capabil să consulte tot ce
există relevant în mediile de informații: în formă tipărită, audiovizuală sau electronică.
4. Integrarea, utilizarea și comunicarea informației. Oamenii trebuie să analizeze
datele, să le proceseze pentru obținerea informației și să integreze această nouă informație în
„Corpul Universal al Cunoașterii”.

5. Caracteristicile dinamice care permit studierea comportamentului unui utilizator

de informații

O alta sursă de ambiguități o reprezintă comportamentul utilizatorului de informații, care

este adesea asimilat cu reacția sau atitudinea acestuia. Dupa Van Slype, comportamentul în
domeniul informării și documentării se definește prin „caracteristicile dinamice care permit
aprecierea unui individ”. Din acest motiv în anchetele efectuate pentru studiile utilizatorului de
informații sunt incluse elemente care determină comportamentul acestora:
 informațiile utilizate (cantitate, calitate, formă etc.);
 timpul consumat pentru a se informa ;
 sursele de informare utilizate (canale convenționale, colegii invizibile, frecvența etc.);
 modalități de utilizare a informației (efectivă, imediată, diferită, simplă);
 importanța documentației personale;
 etc.
Atitudinea semnifică „predispozițiile personale, cronice sau durabile, care orientează
percepția, judecata și reacția, deci puncte de vedere permanente sau stabile, pe care se situează un
subiect pentru a judeca conținuturi perceptive ocazionale”. Aceste elemente care sunt proprii
fiecărui utilizator de informații și printre care se numără curiozitatea, tenacitatea, dinamismul,
spiritul de echipă sau individualismul, autoritatea, creativitatea, dau studiilor privind utilizatorii o
dimensiune particulară.
În sfârșit, comportamentul depinde de motivații, opinii, așteptări, care la rândul lor sunt
constituite din numeroase elemente și incluse în studiul utilizatorilor. Se introduce, astfel, o
anumită confuzie între semnificațiile proprii comportamentului și cele proprii atitudinii, opiniei
sau așteptării a ceea ce își imaginează utilizatorii că le poate oferi un serviciu de informare.