Sunteți pe pagina 1din 1

 

Negoiţă Iurie

Iurie Negoiță este un actor de teatru și


cinema. S-a născut la 5 noiembrie 1946, în
satul Călineşti, raionul Făleşti. Absolvent al
Institutului de Artă Teatrală (GHITIS) din
Moscova (1969), specialitatea - actor de
teatru şi cinema.
Este angajat în trupa Teatrului Naţional
„M. Eminescu" din anul 1969. A interpretat
peste 100 de roluri: Romeo în „Romeo şi
Julieta" de W. Shakespeare, Florindo în
„Slugă la doi stăpîni" de C. Goldoni, A. Puşkin în „Paşii comandorului" de A. Korostîliov,
Genarul în „Corbul" de C. Gozzi, Valentin în „Tata" şi preşedintele în „Pomul vieţii" de D.
Matcovschi, Vaska Pepel în „Azilul de noapte" de M. Gorki, Cleant în „Tartuffe" de Moliere,
Sher Khan în „Mowgli" de R. Kipling, Bertrand în „Vecina de alături" de P. Chesnot, Weikopf în
„Ghetou" de J. Sobol, personajul 1 în „Uşa" de M. Vişniec, guvernatorul în „Suflete moarte" de
N. V. Gogol, craiul în „Harap-Alb" de I. Creangă ş.a. În 1983 este distins cu titlul onorific de
artist emerit. În 2003-2006 a fost director general al Teatrului Naţional „M. Eminescu".
Iurie Negoiţă se află în teatru timp de 42 de ani. A ocupat funcția de director al Naţionalului, a
încercat să salveze instituţia, conferindu-i un alt statut. A montat piese de Andrei Strîmbeanu,
Ibsen, Maeterlink şi alţi autori consacraţi.
În ultimele stagiuni a avut mai multe roluri: în spectacolele „Povestea unei nebunii obişnuite" de
Petr Zelenka (Jiri), „Cui îi e frică de Virginia Woolf?" de A. Albee (George), „Pomul vieţii" de
D. Matcovschi (preşedintele) ş.a. Recent, a jucat rolul primarului în spectacolul „Dragonul" de
Evgheni Şvarţ, montat în regia lui Vadim Prodan.
În 2002, artistul poporului Iurie Negoiţă a fost distins cu Premiul UNITEM „Cel mai bun rol
masculin" - Bertrand în spectacolul „Vecina de alături", iar în 2003-2004 a fost desemnat drept
cel mai bun actor al anului.
În 2006 Iurie negoiță a fost decorat cu Medalia „Ion Luca Caragiale", iar în 2011 cu Medalia
„Veniamin Apostol".
Medalia „Veniamin Apostol” (2011); Medalia „Eugeniu Ureche” (2013); Premiul de Excelență
(2014).

S-ar putea să vă placă și